Modalități de Realizare a Activităților de Învățare în Cadrul Ariei Curriculare Consiliere și Orientare
=== e8bcb5f9a70e761da9e1f0b03a10080c3746ce87_504530_1 ===
UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA CONSILIERE EDUCAȚIONALĂ
LUCRARE DE DISERTAȚIE
COORDONATOR STIINȚIFIC
CONF. UNIV. DR. TUDOR LOREDANA
MASTERAND
ANA ANDREEA CLAUDIA
PITEȘTI
(2017)
UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
MODALITĂȚI DE REALIZARE A ACTIVITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE ÎN CADRUL ARIEI CURRICULARE CONSILIERE ȘI ORIENTARE
COORDONATOR STIINȚIFIC
CONF. UNIV. DR. TUDOR LOREDANA
MASTERAND
ANA ANDREEA CLAUDIA
PITEȘTI
(2017)
PLANUL LUCRĂRII
Argumentul
Capitolul I. Vizualizarea consilierii și orientării ca elemente fundamentale ale curriculumului educațional
I.1 Cadrul general
I.2 Cadrul de dezvoltare a ariei curriculare de consiliere și orientare în școli
I.3 Aspecte referitoare la problemele școlarului mic și necesitatea consilierii în rezolvarea acestora
Capitolul II. Relevanța ariei curriculare orientare și consiliere la nivel preșcolar
II.1 Aspecte definitorii
II.2 Domenii de conținut și indicatori de competență pentru nivelul preșcolar în contextul ariei curriculare
II.3 Linii diriguitoare ale ariei curriculare Consiliere și Orientare la nivel preșcolar
II.4 Activități de învățare destinate preșcolarilor în contextul ariei curriculare Consiliere și Orientare
II.5 Evaluarea activității de predare- învățare desfășurată la nivelul orelor de Consiliere și Orientare în grădiniță
Capitolul III. Modalități de realizare a activităților de învățare în cadrul ariei curriculare consiliere și orientare – Studiu privind dezvoltarea personală la nivel preșcolar
III.1 Premisele investigației psihopedagogice
III.2 Formularea obiectivelor și ipotezelor
III.3 Lotul de subiecți
III.4 Metodologia- metode și instrumente utilizate
III.5 Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor
Concluzii
Bibliografie
Anexe
ARGUMENT
Ca etapă incipientă corespunzătoare sistemului educațional, grădinița deține un rol esențial sub aspectul formării personalității preșcolarilor, mai ales prin prisma ariei curriculare Consiliere și Orientare, întrucât vârsta pe care copiii o au la acest nivel presupune receptivitate, posibilitate de modelare, curiozitate și orizonturi nemărginite, dar și un maxim motivațional cu privire la lumea din jurul lor.
În contextul actual, un grup de proiecte de intervenție timpurie – programe de educație timpurie pentru copiii preșcolari – abordează atât întârzieri cognitive, cât și probleme de comportament (uneori identificate ca abilități de competență socială) cu care se confruntă unii dintre copii. Prin reducerea severității întârzierilor cognitive și a problemelor de comportament, astfel de programe pot influența o varietate de rezultate de-a lungul vieții. Aria curriculară Consiliere și Orientare, stimularea cognitivă și curriculumul educațional, cu accent pe competența socială, formează o parte centrală a programelor preșcolare de înaltă calitate ar putea îmbunătăți atât pregătirea copiilor pentru etapele ulterioare grădiniței, cât și personalitatea acestora.
Un mediu favorabil de învățare preșcolară promovează dezvoltarea abilităților de gândire critică a copiilor, încurajează conștientizarea diversității și a multiculturalității și susține entuziasmul și angajamentul ca piatră de temelie a abordărilor învățării. Mediul educațional trebuie să stimuleze capacitatea preșcolarului de a se angaja profund în activitățile și proiectele individuale și de grup. Un astfel de mediu este creat prin interacțiuni cu medii interioare și exterioare care oferă oportunități copiilor să-și stabilească obiective și persistă în ceea ce privește urmărirea planurilor în timp ce dobândesc noi cunoștințe și abilități prin jocul intenționat. Instruirea planificată, resursele educaționale, mediul ambiental și rutina zilnică trebuie să fie completate de o gamă largă de relații interpersonale (adulți cu copii, adulți cu adulți și copii cu copii). În acest context, dezvoltarea optimă a fiecărui copil în fiecare domeniu (de exemplu, sub formă socială, fizică, cognitivă și social-emoțională sau chiar de limbaj) va fi inițiată, susținută, extinsă și îmbunătățită.
Am ales această temă întrucât mi s-a oferit șansa de a observa evoluția diverselor grupe de preșcolari și sunt desosebit de bucuroasă că am contribuit oarecum la dezvoltarea personalității lor. Fiind atașată și empatică acestor mici generații, consider facilă înțelegerea diverselor nedumeriri și chestiuni specifice lor și urmăresc atât să le ofer răspunsuri la inocentele întrebări pe care le adresează, cât și să îi stimulez și să îi provoc la chestiuni tot mai avansate, inteligente. Consider, în acest sens, că o cunoaștere adecvată și apropiată a preșcolarului de către cadrul didactic reprezintă fundamentul de dezvoltare a calităților și aptitudinilor instructiv- educative, motiv pentru care am urmărit studiul diverselor lucrări de specialitate care fac referire atât la partea curriculară a procesului de predare-învățare în grădiniță, precum și la dezvoltarea personală a celor mici.
Sub aceste aspecte, prin această lucrare ne propunem să demonstrăm teza conform căreia activitățile de învățare în cadrul ariei curriculare Consiliere și Orientare sunt eficiente în grădiniță, mai ales în lumina dezvoltării personale a preșcolarilor. În acest context, prezenta lucrare este structurată pe trei capitole, fiecare dintre acestea contribuind la formarea cadrului de identificare a eficienței procesului de predare-învățare în cazul preșcolarilor.
În primul capitol, vom încerca să subliniem aspecte legate de vizualizarea consilierii și orientării ca elemente fundamentale ale curriculumului educațional , reliefând, mai ales, cadrul general, cadrul de dezvoltare a ariei curriculare de consiliere și orientare în insituțiile de învățământ, precum și diverse aspecte referitoare la problemele școlarului mic și necesitatea consilierii în rezolvarea acestora.
În al doilea capitol vom prezenta date în legătură cu relevanța ariei curriculare orientare și consiliere la nivel preșcolar, abordând atât aspectele definitorii ale acesteia, precum și domeniile de conținut și indicatorii de competență sau liniile diriguitoare ale acesteia. Totodată, printr- o importanță deosebită se remarcă activitățile de învățare destinate preșcolarilor în contextul ariei curriculare Consiliere și Orientare, alături de evaluarea activității de predare- învățare desfășurată la nivelul orelor în grădiniță.
În concluzie, vom încerca să demonstrăm că alegerea celor mai optime metode privind predarea, învățara și ulterior, evaluarea prezintă influențe asupra dezvoltării personale a preșcolarilor. Totodată, studiul acesta are în vedere să releve importanța cunoașterii preșcolarului pe parcursul grădiniței, scopul fiind acela de a proiecta și a desfășura un demers didactic caracterizat prin flexbilitate, orientat spre preșcolar, respectând diversele particularități privind vârsta sau caracteristicile de ordin individual. Pe de altă parte, cercetarea vizează și demonstrarea eficienței realizării activităților didactice diferențiată cu privire la conținut, la formele de organizare și cu privire la metodologia didactică în contextul valorificării optime a individualității copiilor, prezentând o influență benefică personalitatea în formarea preșcolarilor.
Metodologia utilizată este cea bazată pe:
observarea de tip psiho-pedagogic
teste psihologice
probe psihologice
proba privind diagnosticarea gradului de maturitate la orizontul școlarizării
conversația
fișele individuale de lucru
metoda stimulentelor
analiza produselor rezultate din prezenta activitate
Cu toate acestea, se pot formula unele sugestii teoretice și practice care vor permite continuarea studiului privind dezvoltarea personală la nivel preșcolar.
CAPITOLUL I. VIZUALIZAREA CONSILIERII ȘI ORIENTĂRII CA ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE CURRICULUMULUI EDUCAȚIONAL
Cadrul general
Scopul oricărui sistem de învățământ nu este numai acela de a promova învățarea academică, dar și dezvoltarea în comun a copiilor. Pe lângă dezvoltarea cognitivă, școlarizarea implică și dezvoltarea social-afectivă adecvată (adică încrederea în sine, auto-disciplina, inițiativa, independența gândirii, înțelegerea relațiilor cu oamenii și mediul, acțiunea responsabilă). Dezvoltarea unor astfel de calități personalo-sociale include cunoașterea și înțelegerea, dar și abilitățile în raport cu sine și cu alții. Școala, pe lângă familie, este o influență majoră în dezvoltarea personal-socială a copiilor. Pe măsură ce elevii progresează prin etapele primare și secundare ale școlarizării, ei au nevoie de un mediu care să fie sigur, cald și protector. Astfel, „profesorii, în scopul de a încuraja competența social-personală, trebuie să dezvolte o înțelegere a elevilor lor și să se asigure că aceștia sunt tratați echitabil, sunt apreciați și sunt expuși la o gamă largă de experiențe ale învățării pe plan personal și social. (Stănoiu A. și Voinea M., 1983, p.13)
Educația își propune să promoveze dezvoltarea optimă a elevilor în toate sferele – educaționale, profesionale, personale, sociale, morale, fizice etc., astfel încât să devină cetățeni productivi și utili. Orientarea și consilierea, în armonie cu obiectivele educației, vizează facilitarea dezvoltării personale maxime a copiilor în toate sferele vieții. De asemenea, „în încercarea de a răspunde nevoilor tuturor elevilor, orientarea și consilierea fac din educație o experiență semnificativă și satisfăcătoare. (Dumitru-Tiron E., 2005, p.20)” Învățarea și înțelegerea despre sine este la fel de importantă ca și învățarea despre diverse discipline școlare. Fiecare copil are potențialul de a dezvolta înțelegerea de sine, care include înțelegerea abilităților, intereselor, comportamentelor, atitudinilor, valorilor, conflictelor, anxietăților, neplăcerilor, impulsurilor sau emoțiilor, obiectivelor, rolului în societate.
În acest context, „funcțiile de îndrumare și consiliere pot fi realizate prin intermediul curriculum-ului prin integrarea filozofiei și practicilor de orientare prin ofertele curriculare, prin adoptarea unei abordări proactive și preventive. ( Lisievici, P., 1998, p.32)” Educația, cariera și dezvoltarea socială a copiilor pot fi promovate prin crearea unui mediu fără stres pentru învățare, vizând încurajarea elevilor să se înțeleagă, să relaționeze subiectul cu sinele, dar și nevoile elevilor, ajutând copiii să învețe independent și să facă față cerințelor și provocărilor în vederea dezvoltării relațiilor sănătoase de la egal la egal prin activități de grup și în cadrul climatului educațional.
În anul 1999, Tomșa afirma că nevoia de orientare și consiliere pentru elevi rezultă din schimbările care au loc în fiecare sferă a vieții. Accentul academic, performanța academică slabă, concurența, oportunitățile educaționale și de carieră variate și confuzia rezultată în alegerea carierei, o lume în continuă creștere, schimbarea și complexitate muncii, abandonul, sinuciderea, furia, violența, abuzul de droguri, abuzul asupra copiilor, abuzul sexual, criminalitatea, schimbările în stilul de viață, divorțurile sau părinții singuri sunt unele dintre preocupările care necesită sprijin pentru serviciile de orientare și consiliere pentru elevi. Linia de asistență pentru elevi a diferitelor organizații indică necesitatea și importanța cerințelor de orientare și consiliere pentru sistemul școlar.
Pentru a răspunde nevoilor și preocupărilor de dezvoltare ale elevilor aflați în diferite stadii de școlarizare, este necesar ca o persoană instruită profesional, un consilier sau un profesor-consilier să lucreze în cadrul și cu sistemul. Scopul serviciilor de îndrumare și de consiliere este de a ajuta fiecare elev să se dezvolte ca persoană în propriul său drept, să facă alegeri și să stabilească obiective pe baza punctelor sale forte. Luând în considerare nevoile și cerințele speciale ale elevilor care aparțin diferitelor medii sociale, economice și culturale, orientarea și consilierea îi ajută pe elevi să se implice în procesul educațional și, prin urmare, să beneficieze de experiențele curriculare. Orientarea și consilierea nu numai că îi ajută pe elevi să dezvolte o înțelegere a unuia și a altora, ci și să se ocupe de preocupările lor personale, sociale, academice și de carieră. Orientarea și consilierea facilitează dezvoltarea unor obiceiuri de studiu eficiente, motivație, identificarea problemelor legate de învățare sau de un anumit subiect, îndrumând elevii să vadă relevanța anilor școlari în viață și pentru viitor, dezvoltarea abilităților, atitudinea și interesele corecte pentru a ajuta la alegerea carierei ș.a.
Astfel, consilierea promovează dezvoltarea holistică a fiecărui elev. Acest lucru semnifică necesitatea ca fiecare profesor să devină un profesor îndrumător de orientare și să își îndeplinească funcțiile în aces scop.
1.2 Cadrul de dezvoltare a ariei curriculare de consiliere și orientare în școli
Unul dintre obiectivele orientării și consilierii este acela de a facilita dezvoltarea unui individ integrat și bine adaptat. Pe măsură ce copiii cresc și se dezvoltă fizic, ei dezvoltă și emoții, cunoaștere, limbaj, calități morale și valori. Ei învață despre normele, expresiile și interacțiunile sociale și culturale din diferite medii sociale (cum ar fi familia, comunitatea, școala etc.). Dezvoltarea copiilor în primii ani de la naștere la adolescență este rapidă și are loc în toate sferele: fizică, cognitivă, socială și emoțională, adică este multidimensională. Interacțiunea unui număr de factori contribuie la dezvoltarea copiilor. Școala împreună cu familia joacă un rol semnificativ în viața unui individ în timpul copilariei. În anul 2008, Baker și Gerler notau că, pe măsură ce copiii intră în școală și în anii de început ai școlarizării, există o schimbare majoră a acestora de la egoism spre acceptarea punctelor de vedere ale altora și de la comportamente impulsive la acelea autonome. Pe măsură ce se manifestă adolescența (adică stadiul secundar al școlarizării), elevii devin tot mai conștienți de necesitatea de a reflecta și de a dezvolta o înțelegere a responsabilității pe care o au față de sinele personal și față de societate. Prin urmare, în anii școlari, este esențial ca copiii să fie încurajați să înțeleagă propriile sentimente, să învețe un comportament social adecvat și să țină cont de nevoile celorlalți, deprinzând abilități pentru a duce o viață sănătoasă și productivă. În acest sens, „dezvoltarea optimă personal-socială a copiilor este vitală pentru o persoană bine adaptată și integrată în timpul școlarizării (Borders L.D. și Drury S.M., 1992, p.487) ”.
În anii școlari, indiferent de stadiul educației, elevii se confruntă cu multe probleme sau crize în viața lor academică, socială, emoțională și personală. Unele dintre acestea pot avea rădăcini în procesul de dezvoltare; în contextul vieții prezente a elevilor sau în dezvoltarea trecutului elevilor. Pentru a se asigura că un elev este capabil să se ocupe cu succes de crize și să continue eforturile de calitate în desfășurarea sa academică, este esențial să se identifice problema și să se extindă sprijinul în timp util printr-o îndrumare și consiliere adecvate (ori de câte ori este necesar) (aspecte care ajută la abordarea holistică a problemei elevilor). Rolul orientării și al consilierii nu este numai de a facilita realizările optime ale dezvoltării și ale rezultatelor academice, dar și de a lua măsuri înainte de orice apariție a crizei, precum și de a extinde resursele de recuperare atât pentru elev, cât și pentru școală. Ținând cont de cadrul de mai sus, este oferit cadrul de dezvoltare pentru furnizarea de servicii de orientare și consiliere pentru a facilita planificarea unui program eficient de orientare la nivel de școală. Principiile directoare pentru dezvoltarea programului trebuie să se bazeze pe nevoile exprimate, preocupările elevilor, precum și pe alinierea la nevoile și cerințele mediilor socio-economice și politice imediate ale acestora.
1.3 Aspecte referitoare la problemele școlarului mic și necesitatea consilierii în rezolvarea acestora
Nevoia de consiliere a crescut datorită complexității vieții cotidiene, solicitările tot mai complexe ale vietii școlare și sociale, precum și ritmurile tot mai înalte în care se desfășoară activitatea elevilor determină creșterea gradului de vulnerabilitate psihică a acestora.
Trebuie să recunoaștem că orice început are dificultațile lui și dacă știm să acordăm ajutor exact atunci când este nevoie, copilul se va dezvolta armonios și mai târziu va reuși să se adapteze singur vieții de școlar. Dacă pleacă din clasa întai cu tulburări și are puțină încredere în el, cu greu va reuși să facă performanță, și în cele mai multe cazuri va ajunge la eșec, fie în relațiile cu colegii, cu normele școlii sau cu diferite discipline.
„Generațiile actuale de elevi duc o lipsă enormă de afecțiune și au nevoie de capacitatea de ascultare activă și de disponibilitatea celor care sunt în spatele catedrelor. Modul în care învățătorul reușeste să relaționeze cu educabilii săi este o artă, trebuie să dea dovadă de sensibilitate și dragoste pentru copii, de capacitate de anticipare și de cunoaștere a elevilor, de empatie și echilibru afectiv, să acorde atenție problemelor pe care elevii trebuie să le clarifice, să nu minimalizeze problemele care îi frămantă, să le acorde respect și se va reuși adaptarea școlară pentru a contribui în mod pozitiv la propria lor formare. (Lisievici P., 1998, p.18)”
O relație pozitivă, de acceptare și valorizare reciprocă, este mai curând corelată cu o bună adaptare școlară, cu un comportament adecvat în școală. Inițiativa trebuie să aparțină învățătorului, care ținând seama de legea esențială a relațiilor afective interumane potrivit căreia simpatia și bunăvoința naște simpatie și bunăvoință , antipatia și ostilitatea trezesc sentimente de aceiași calitate, trebuie să dirijeze aceste relații. Acest proverb reprezintă esența învățării unor deprinderi de a face față problemelor vieții. Aceste deprinderi îi ajută pe oameni să-și conducă mai bine propria viață și să-i ajute pe ceilalți mai eficient și să le structureze pe colaborare. Merită orice efort, dacă ne gândim la efectele în timp și de durată pe care le are consilierea și la amprenta pe care o lasă activitatea și personalitatea învățătorului în viața oricărui individ. Astfel, consilierea din clasele primare contribuie la conturarea viitoarei personalități, operă ce se va desăvârși abia dupa douăzeci de ani.
În categoria populației care resimte acut nevoia de sprijin elevii constituie un segment puternic conturat. În marea diversitate a problemelor cu care se confruntă, putem deosebi câteva tipuri, pentru a intui mai ușor strategia de rezolvare și a le putea oferi sprijinul necesar în timp util, aceasta clasificare are la bază doar aspecte generale, în realitate nici o problemă neasemuindu-se cu alta în totalitate:
Specifice vârstei: probleme cu grupurile de joacă, izolarea, copii bătăuși, hiperactivitatea;
După relația rezultate-satisfacție în școlaritatea mică: educație, școlarizare, imaturitate școlară, inadaptare școlară, dozarea efortului școlar, orientare profesională;
Familie: educație parentală, pasiuni extrașcolare și raportul lor cu familia;
După starea de sănătate-boala: consecințele psihologice ale îmbolnăvirilor frecvente;
Relații sociale: timiditate, neîncredere, dorința puternică de afirmare, de conturare a propriei personalități;
Puternica susținere emoțională, trăiri afective intense, mai mult sau mai puțin
exteriorizate, în funcție de temperament, uneori împiedicând autocontrolul rațional, reflecția logică în luarea deciziilor, claritatea perspectivelor și selecția obiectivă a motivelor de acțiune.
Tendința de a acționa în virtutea principiului ”carpe diem”, manifestată într-o anumită
nerăbdare, alegerea scopurilor mai apropiate și care produc satisfacție imediată în dauna celor mai îndepartate dar care asigură un fundament mai solid pentru construcția idealului.
nu în ultimul rând, lipsa cristalizării unor criterii valorice, unor convingeri și sentimente
profunde, stabile, care ar da un plus de coerență acțiunilor. ”E o mare fericire să dorești ceea ce trebuie dorit” – afirma un filosof, iar tinerii resimt poate cel mai dramatic dezechilibrul între ”îmi place” și ”trebuie” . Au forță, dar n-au destulă înțelepciune, după cum surprinde un proverb francez : ”Si la jeunesse savait, si la vieillesse pouvait…” (Daca la tinerețe am ști, daca la bătrânețe am putea…)
În anul 2001, Băban afirma că domeniul consilierii se adresează problemelor de adaptare-integrare ale elevului la realitațile vieții sale, având drept obiective stabilirea unui acord cu acestea și rezolvarea situațiilor critice, iar pentru a reuși sunt necesare abilități de comunicare, empatie, toleranță, răbdare și mult tact.
Elevii au nevoie de sprijin în autocunoașterea personalității (trasături temperamentale, caracteriale, nivelul aptitudinilor, domenii de interes), iar cadrul didactic va sesiza imediat oportunitatea conturării unei imagini de sine realiste, eliberate de prejudecăți. Principalele prejudecăți – deseori cultivate și întreținute de părinți, colegi sau chiar de câtre unele cadre didactice – sunt generate de percepții greșite asupra propriei persoane (în general negative). De regulă acestea sunt mai frecvente în urma unor eșecuri, unor conflicte nerezolvate sau unor acuze aduse de cei din jur cu referire la posibilitătile sale. Elevul respectiv crede că nu este la fel cu ceilalți, nu se ridică la nivelul așteptărilor celor din jur, nu va reuși sa-și atingă scopurile, manifestă neîncredere în sine, este timid, trăiește stări de anxietate. Strategia abordata vizează conturarea unei imagini de sine realiste, sporirea încrederii în forțele proprii, în șansele de autorealizare proiectate pe un fundal larg de roluri sociale și profesionale pe care le poate aborda conform trăsăturilor sale de personalitate și aptitudinilor relevate în urma investigațiilor. Din același motiv al necunoașterii propriei personalitați, în preajma unor evenimente importante din viața lor (competiții), când se pune problema luării unor decizii pe baza explorării mai multor alternative elevii pot realiza predicții nerealiste, fie supraestimând obstacolul – ceea ce determină stări de teamă, lipsă de curaj în asumarea unor responsabilitați – fie subestimându-l, ceea ce poate conduce la dozarea insuficientă a energiei în abordarea obstacolului sau la asumarea de responsabilități mai mari decat posibilitățile. Și într-un caz și în celalalt învățătorul trebuie să le ofere sprijin în autocunoaștere prevenind astfel stările de stres. Forța necesară depășirii acestor situații o va găsi în interiorul ființei lor, examinând împreună experiența de viață, subliniind punctele tari, de succes, valorile dupa care se conduc, modelele ce stau la baza idealului propriu.
O acută nevoie de sprijin resimt elevii în special în adolescență când se produc transformări importante atât de ordin biologic cât și psihic. Lipsa comunicării și a explicării corecte a evoluției corpului uman la această vârstă poate conduce la manifestări comportamentale negative, la adoptarea unor conduite deviante, cu urmări nefaste pentru adaptarea lor socială ulterioară. Împreună cu medicul, învătătorul trebuie să inițieze informarea și consilierea grupurilor de elevi, selectați pe diverse criterii (vârsta, sex) precum și consilierea individuală.
Elevii solicită deseori sprijin în depășirea unor situații conflictuale din câmpul lor de relaționare. Conflictul se poate ivi fie între el și un coleg, un profesor sau părinte. Se va îmbunătăți stilul personal de implicare în conflict precum și modalitățile de negociere în situații conflictuale. Esențial este să i se dezvolte capacitatea empatică pentru a intui cu ușurință ce gândește și ce simte partenerul cu care se află în conflict, precum și atitudinea tolerantă, permisivă, de acceptare neconditionață a celuilalt.
O solicitare tot mai frecventă cu care elevii se confruntă o constituie nevoia de a-și însuși tehnici eficiente de învătare. În această situație, cadrul didactic își reorientează strategiile didactice, prezintă tehnici de memorare logică, de prelucrare personală a informațiilor, de aplicare în situații noi, gândite chiar de câtre ei, de stimulare a interesului și motivației pentru anumite domenii sau discipline de studiu, corelând și integrând noile informații în sistemul conceptual propriu. În același timp se vor prezenta tehnici de relaxare dupa momente de învațare intensă și modalitați de autocontrol emoțional în perioada evaluării. În special în clasa a IV-a se intensifică preocupările învățătorului pentru orientare în carieră. Aceasta constituie în mare parte finalitatea investigațiilor pentru cunoașterea personaliații. Niciodată cadrul didactic nu va lua decizii în locul elevului, ci se va preocupa de lărgirea orizontului de autocunoaștere a domeniilor de interes, a potențialului aptitudinal și informațional al elevului, precum și de informarea corectă și în timp util privind rețeaua școlară, condițiile de admitere precum și profesiile existente, cerințele specifice și solicitările acestora, aptitudinile necesare.
Sub acțiunea unor factori interni, precum și a unor factori externi cauzatori de stres, sistemul psihic poate fi afectat in echilibrul funcționării sale și atunci elevii acuză disconfort psihic. Simptomele se întind pe o paletă largă, de la agitație și imposibilitatea de a se concentra asupra unei activități pâna la idei si imagini obsedante însoțite de stări de anxietate, tulburări de atenție și memorie, repulsie fața de anumite activitați, teamă de singuratăte, dorința de a ieși.
La nivelul acestor simptome se recunosc reacțiile de suprasolicitare determinate fie de supraîncarcarea cu activități de un anumit gen, fie de nerespectarea igienei învațării, desfășurării acesteia într-un cadru tensionat. Astfel, învățătoarea va trebui să identifice mai întâi cauzele care au provocat starea de disconfort (de cele mai multe ori va descoperi cauze asociate): „dacă principala cauză este supraîncarcarea cu informații, teme de lucru în timp scurt, activitați dificile și deosebit de solicitante, se va acționa asupra acestora (Muscă A., 2009, p.69) Dacă principala cauză se află în familie, va lua legatura cu aceasta și va întocmi un plan comun de acțiune. Totodată va informa părinții în funcție de situație pentru înlocuirea treptată a unor comportamente indezirabile cu comportamente potrivite prin excluderea supraprotejarii sau suprasolicitării, neglijarea copilului, supraestimarea sau subestimarea potențialului psiho-intelectual al copilului.
CAPITOLUL II. RELEVANȚA ARIEI CURRICULARE ORIENTARE ȘI CONSILIERE LA NIVEL PREȘCOLAR
2.1 Aspecte definitorii
Aria curriculară de orientare și consiliere pentru dezvoltare este parte integrantă a programului educațional curricular al fiecărei instituții de învățământ. Pentru a păstra aspectul academic, planificarea echipei este necesară atunci când se furnizează programul de orientare și consiliere pentru dezvoltare. Consilierea la nivel preșcolar, în mod primordial, se concentrează pe facilitarea instruirii prin eliminarea impedimentelor în învățarea copiilor. Este o dezvoltare de proiectare și include activități secvențiale organizate și implementate de educatoare și consilieri școlari certificați, cu sprijinul administratorilor, managerilor școalri, copiilor și părinților.
Aria curriculară cuprinzătoare, de orientare și consiliere pentru dezvoltare organizează resurse pentru a satisface nevoile prioritare ale preșcolarilor prin intermediul anumitor componente ale sistemului educațional. Nevoile identificate ale tuturor copiilor din grădiniță oferă baza pentru programului de orientare pentru dezvoltare, aplicat prin intermediul componentelor Curriculumului de orientare și ale sistemului individual de planificare. Nevoile speciale identificate în cazul unor preșcolari oferă baza pentru componenta Servicii responsabile. Nevoile identificate ale sistemului școlar în sine sunt îndeplinite prin componenta de susținere a sistemului.
Pentru a îndeplini misiunea de bază a programului de orientare în grădinițe, trebuie stabilit un echilibru al programului pentru a ghida alocarea eficientă resurselor pentru fiecare componentă. Scopul componentei curriculare de orientare este de a-i ajuta toți preșcolarii să-și dezvolte abilitățile de bază în viață.În sistemul educațional românesc s-au identificat șapte domenii pe ntru curriculumul de orientare: dezvoltarea încrederii în sine; motivația de a realiza; luarea deciziilor, stabilirea obiectivelor, planificarea și abilitățile de rezolvare a problemelor; eficacitatea interpersonală; abilități de comunicare; eficacitatea interculturală; comportament responsabil. Aria de orientare pentru dezvoltare prezintă un domeniu și o secvență pentru dezvoltarea competențelor preșcolarilor. Aceasta este abordat în unități cu lecții planificate pentru grupuri de preșcolari mici sau la clasă. De asemenea, el este conceput pentru utilizarea materialelor și a altor resurse și necesită strategii de evaluare.
2.2 Domenii de conținut și indicatori de competență pentru nivelul preșcolar în contextul ariei curriculare
În contextul ariei curriculare privind orientarea și consilierea se remarcă următoarele aspecte:
Dezvoltarea încrederii în sine. În acest sens, se urmărește ca preșcolarii: să aibă percepții corecte despre sine; să cunoască unele dintre trăsăturile lor personale; să se descrie fizic.
Aprecierea unicității lor. În acest sens, se urmărește ca preșcolarii: să identifice asemănările / diferențele dintre ei și ceilalți; să descrie ce îi face să se simtă bine despre ei înșiși.
Gestionarea sentimentelor proprii. În acest sens, se urmărește ca preșcolarii: să identifice sentimentele lor; să știți de ce gestionarea sentimentelor este importantă.
Motivația de a obține. În acest sens, se urmărește ca preșcolarii: să își dezvolte propriului lor potențial academic; să conștientizeze ce înseamnă învățarea și faptul că ei învață; să devină conștienți de avantajele care derivă din învățare; să devină conștienți de interesele lor de învățare; să participe la activități în grădiniță într-un mod pozitiv / activ.
Profitarea de oportunitățile educaționale oferite de grădiniță. În acest sens, se urmărește ca preșcolarii: să devină conștienți de abilitățile și atitudinile necesare pentru a fi realizate în școală; să descrie grădinița și adulții care sunt acolo pentru a-i ajuta; să participe la activități.
Recunoașterea carierelor care le vor permite să își îndeplinească potențialul. În acest sens, se urmărește ca preșcolarii: să descrie un loc de muncă pe care ar putea să-l aibă „atunci când cresc”.
Dezvoltarea abilităților de conducere. În acest sens, se urmărește ca preșcolarii: să se transforme ca lideri de clasă.
Luarea deciziilor, stabilirea obiectivelor, planificarea, abilitățile de rezolvare a problemelor. În acest sens, se urmărește ca preșcolarii: să ia decizii (să cunoască alegerile pe care le fac, să realizeze dificultatea alegerii între două alternative dorite); să elaboreze un plan de acțiune (să participe la planificarea zilnică; să conștientizeze necesitatea de a utiliza în mod eficient timpul); stabilirea obiectivelor (să conștientizeze că oamenii își stabilesc obiectivele); culegerea de informații (să conștientizeze existența diferitelor locuri de muncă și contribuția lor la societate); rezolvarea problemelor, respectiv (să definească „problema", să identifice problemele); gestionarea schimbărilor (să descrie modul în care acestea sunt diferite de la an la an); gestionarea tranzițiilor de la un nivel școlar la altul (să descrie modul în care mediul școlar actual diferă de cel în care se afla în trecut; să descrie modul în care cei care sunt disponibili îi pot ajuta atunci când este necesar);
eficiența interpersonală, prin espectul arătat celorlalți, respectiv (să conștientizeze că și ceilalți au sentimente; să devină conștienți de modul în care ceilalți sunt asemănători / diferiți de ei înșiși; să demonstreze grijia pentru aceștia)
relaționarea bună cu ceilalți (să devină conștienți de propriile responsabilități în lucrul cu ceilalți; să fie conștienți de modul în care pot demonstra respectul altora; să descrie joacă în relațiile cu ceilalți);
menținerea integrității personale în timp ce participă la grupuri respectiv să exprime dorințele și nevoile lor; să identifice situația în care fac parte dintr-un grup;
dezvoltarea prieteniilor sănătoase, respectiv să descrie caracteristicile în sine, care le permit să fie un bun prieten; să descrie caracteristicile altora pe care îi consideră model de urmat;
funcționarea eficientă ca membrii ai grupului, respectiv să conștientizeze modul în care oamenii dintr-un grup colaborează; să participe la elaborarea regulilor de grup, să devină conștienți de responsabilitățile lor în familie, școală și comunitate)
Abilități de comunicare respectiv înțelegerea abilităților de comunicare de bază (să recunoască situația în care ascultă și vorbește cu o varietate de oameni); exprimare (verbalizarea ideilor, gândurilor și sentimentelor; să își exprime sentimentele în mod corespunzător; să facă declarații pozitive despre ceilalți)
Ascultarea altora respectiv să cunoască necesitatea de a fi un bun ascultător, să recunoască atunci când ceilalți pot comunica diferit decât ei, să îi asculte pe alții și să repete ideile lor;
Eficacitatea interculturală respectiv aprecierea culturii lor (să exprime mândrie în familiile lor; respectarea celorlalți ca indivizi și acceptarea lor pentru calitatea de membru cultural; să recunoască faptul că există limbi diferite); relaționarea eficientă cu ceilalți pe baza aprecierii diferențelor / similitudinilor în ceea ce privește calitatea de membru cultural (să cunoască semnificația culturilor și domeniilor culturale, să știe că prietenii pot avea medii culturale diferite / similare)
Realizarea modului în care stereotipurile afectează și relațiile cu ceilalți, respectiv să cunoască semnificația stereotipurilor;
Comportamentul responsabil are în vedere: răspunderea în mod responsabil (să se comporte corespunzător în diferitele medii școlare; să cunoască regulile școlare sau de clasă; să poată urma regulile și direcțiile, dar și sarcinile complete; să descrie zonele în grădiniță în care sunt autosuficienți și în care nu sunt); asumarea responsabilității pentru propriile comportamente, respectiv să identifice propriile comportamente, să accepte recompense și consecințe pentru comportamentul lor; autodisciplinarea (să cunoască și să respecte regulile)
2.3 Linii diriguitoare ale ariei curriculare Consiliere și Orientare la nivel preșcolar
Orientările pentru experiențele de învățare preșcolară se bazează pe standardele pentru nivelul preșcolar din revizuirile aprobate ale Curriculum-ului Educațional. Învățarea se bazează în principal pe aceste standarde și sunt urmate de idei și de experiențe de învățare pe care personalul preșcolar le poate folosi pentru a proiecta o multitudine de experiențe fundamentale pentru copiii mici.
Experiența învățării preșcolare este un element fundamental în planificarea și evaluarea curriculumului. Programele trebuie să demonstreze că utilizează liniile directoare pentru planificarea curriculum-ului prin menținerea documentației scrise despre obiective și planuri de curriculum. În acest sens, cadrele didactice ar trebui să fie capabile să articuleze părinților și comunității cum experiențele timpurii se referă la realizările academice ulterioare ale copiilor.
Următoarele principii ar trebui să servească drept ghid în înțelegerea și punerea în aplicare a orientărilor privind experiențele de învățare preșcolară:
1. Toți copiii mici sunt capabili să învețe. Toți copiii sunt capabili să obțină rezultate pozitive de dezvoltare. Cadrele didactice preșcolare trebuie să aibă așteptări mari pentru toți copiii.
2. Copiii prezintă diferențe individuale în ceea ce privește dezvoltarea. Deși copiii dezvoltă abilități și competențe printr-o secvență generală de repere, nu se dezvoltă exact în același mod sau exact în același timp. Unii copii pot avea o întârziere de dezvoltare sau un handicap care necesită așteptări individualizate, experiențe și materiale.
3. Cunoașterea creșterii și dezvoltării copilului este esențială pentru dezvoltarea și implementarea programului. Deciziile privind curriculumul adecvat pentru grupurile de copii și la nivel individual ar trebui să se bazeze pe cunoașterea dezvoltării copilului și pe observarea atentă a copiilor aflați în accest context.
4. Abilitățile lingvistice ale copiilor sunt cei mai buni predictori ai succesului academic. Dezvoltarea abilităților de limba română, alătui de limba engleză sau limba franceză pentru copii ar trebui să fie un obiectiv major al curriculumului preșcolar. Copilăria timpurie este un moment critic în dezvoltarea vocabularului și a altor abilități lingvistice. Aceste abilități oferă baza pentru învățarea citirii și scrierii și în sensul realizării academice ulterioare.
5. Domeniile de dezvoltare sunt interdependente. Dezvoltarea într-un domeniu influențează dezvoltarea în alte domenii. Această interrelație trebuie luată în considerare la planificarea programelor preșcolare. De exemplu, învățarea matematică a copiilor poate apărea pe terenul de joacă, în jocul dramatic și în timpul utilizării materialelor senzoriale.
6. Copiii mici învață prin a face. Educatoarele ar trebui să ofere copiilor oportunități de a explora materiale, de a se angaja în activități fizice și de a interacționa cu colegii și adulții. Un echilibru între activitățile selectate de către copii și cele ale cadreloe didactice va maximiza învățarea copiilor.
7. Familiile reprezintă îngrijitorii și educatorii principali ai copiilor lor mici. Personalul programului trebuie să ofere familiilor informațiile necesare pentru a sprijini procesul de învățare și dezvoltare a copiilor lor. Personalul programului și familiile ar trebui să colaboreze, de asemenea, pentru a se asigura că preșcolarii beneficiază de cele mai bune experiențe de învățare la domiciliu și la grădinițe.
Ghica (1998) nota că acele ghiduri pentru experiențele de învățare preșcolară structurează învățarea prin joc și activități semnificative într-o secvență de dezvoltare. Trăsătura superioară a cadrului didactic este abilitatea de a selecta materialele și de a interacționa cu copiii în moduri care îi ajută să învețe prin jocul propriu și prin aceste activități planificate. Copiii mici au nevoie de numeroase și variate oportunități privind: planul: copiii iau în considerare ce vor face cu materialele și cum o vor face; jocul: copiii folosesc materiale și echipamente în moduri care se potrivesc cel mai bine curiozității și înțelegerii lor personale; reflecția: copiii își amintesc lucrurile pe care le-au întâmpinat, consolidând sau interogând înțelegerile lor; revizuirea: copiii practică abilitățile și reiau experiențele în multe moduri diferite, fiecare activitate perfecționând sau modificând învățarea anterioară; conectarea: copiii, cu ajutorul personalului, conecteaz noile cunoștințe cu experiențele trecute, creând legături între domeniile și domeniile de dezvoltare a competențelor.
2.4 Activități de învățare destinate preșcolarilor în contextul ariei curriculare Consiliere și Orientare
Analizând activitățile de învățare destinate preșcolarilor în contextul ariei de Consiliere și Orientare, se remarcă, în sens pozitiv, următoarele aspecte:
Manifestarea interesului cu privire la atitudinea pozitivă față de colegi, educatoare și familie, dar și față de sine, precum și autocunoașterea . În acest sens, se pot propune următoarele activități:
Conturarea corpului uman pe coli albe în format A4. Fiecare preșcolar utilizează creioane colorate pentru a defini conturul corpului uman, așa încât să exite o asemănare relativă cu sine (accentul se va pune pe culoarea părului sau a ochilor și buzelor).
Decuparea și prezentarea produsului finit.
Implicarea în activități educative sub forma de jocuri de tipul „Ghiciți cine se află în acest desen?”. Rolul acestei activități constă în recunoașterea respectivului preșcolar în imagine.
Observarea în oglindă a elementelor corporale, urmată de denumirea lor.
Întreținerea unor discuții în grupuri de câte 2-3 preșcolari cu privire la părțile corpului uman și identificarea rolului lor.
Desșășurarea activitățiloe educative sub aspectul jocurilor de continuarea frazelor: „Când joc tenis, mă folosesc de…”, „Când mănânc, mă folosesc de…”
Identificarea trăsăturilor de ordin fizic în contextul jocurilor (cu privire la lungimea părului, la culoarea ochilor, la greutate, la înălțime ș.a.), urmată de valorizarea aspectelor distincte de la copil la copil.
Prezentarea unei imagini proprii. Sub acest aspect, se vor avea în vedere următoarele activități:
Realizarea unor autoportrete sub forma desenelor.
Gruparea imaginilor respectând următoarele criterii: toți preșcolarii cu ochii căprui, toți copiii care au părul scurt, toți copiii care sunt triști/ care zâmbesc, toate fetițele care poartă bluze roșii, toți băieții care poartă pantaloni lungi ș.a.
Practicarea activităților educative distractive prin care copiii învață despre obținerea produselor originale( spre exemplu, activitatea „Fulgii de nea”). Alte activități corespunzătoarea acestei etape sunt:
Lectura poveștilor de tipul „Rățușca cea urâtă”.
Desenarea conturului palmei pe coli în format A4 sau pe pânză
Identificarea diverselor abilități și aptitudini ale preșcolarilor cu privire la varii domenii (în domeniul muzica, se pot remarca atât cântatul la un anumit instrument, cât și cântatul vocal; în domeniul sportului, pot fi identificați preșcolari cu abilități îndreptate spre fotbal; în alte domenii, preșcolarii pot da dovadă de curaj, pot răspunde cu fermitate la întrebări, pot fi buni oratori ș.a.)
Evidențierea diferențelor (în acest context, se pot propune activități precum realizarea unui jurnal alcătuit din colaje de fotografii cu denumirea de „Eu și amicii mei” sau se poate desfășura activități de tipul „Amicul meu secret”, realizarea manuală a cadourilor care ulterior, vor fi dăruite unui coleg al respectivului preșcolar, practicarea jocurilor prin care preșcolarul își prezintă prietenii ș.a.)
Formarea și utilizarea abilităților de interacțiune cu caracter pozitiv între preșcolari și indivizii adulți din jurul lor, exprimându-și emoțiile și trăirile într-un mod adecvat. În contextul acesta, cele mai utile activități sunt:
Efectuarea unor exerciții adecvate vârstei prin care preșcolarul poate solicita ajutorul cadrelor didactice, al colegilor sau chiar al familiei.
Audiția unor povești moralizatoare cu privire la solicitarea ajutorului.
Implicarea preșcolarilor în diverse jocuri de rol în contextul cărora copiii pot utiliza măști
Derularea activităților prin care preșcolarul poate asimila identificarea etapelor în ceea ce privește solicitarea ajutorului conform diverselor situații
Realizarea manuală a unor afișe pe bază de pictură, colaje sau desene prin prisma cărora preșcolarii pot reliefa situațiile în cauză.
Vizionarea unor desene animate sau a unor secvențe din acestea în scopul observării emoțiilor personajelor.
Audierea poveștilor.
Desenarea chipurilor în urma audiției diverselor povești din care să reiasă emoțiile personajelor.
Crearea poveștilor proprii în urma completării frazelor incomplete (spre exemplu, „Cei doi copii sunt triști pentru că…”.
Punerea în practică a diverselor abilități specifice de învățare . Sub acest aspect, accentul va fi orientat spre:
Discuții elementare întreținute în faza de început a anului școlar
Reluarea discuțiilor anterior menționate pe parcursul anului școlar, reliefând rutina zilnică a preșcolarilor Organizarea unui orar al grupelor de preșcolari în urma lipirii diverselor imagini care prezintă faze ale rutinei copiilor (trezierea de dimineață, spălatul pe mâini, față și dinți ș.a.)
Personalizarea respectivului program prin picturi sau desene
Crearea unui mediu primitor și prietenos la nivelul clasei de preșcolari (personalizarea băncuțelor sau scăunelelor prin fotografii sau desene, definitivarea unui simbol al clasei care a fost, de altfel, realizat în echipă
Organizarea de către educatoare a diferitelor vizite (la bibliotecă, la cabinetul medical, la sala de sport, la muzee ș.a.)
Realizarea activităților educative pe roluri (aceste activități pot fi de tipul „Ce învățăm la grădiniță?”)
Organizarea de către educatoare și preșcoari a unei scenete de teatru în care se folosesc marionetele
Distribuirea de către educatoare a diverselor sarcini la nivelul clasei pe care preșcolarii să și le asume (aici pot fi incluse împărțirea fișelor de lucru, aranjarea jucăriilor, udatul florilor, aranjarea creioanelor colorate sau a cărților de colorat ș.a.).
Identificarea anumitor interese personale în ceea ce îi privește pe preșcolari, precum și evidențierea cunoașterii preșcolarilor cu privire la informațiile fundamentale referitoare la meserii, deducându-se din acest context gradul de înțeleger asupra lumii reale. Printre activitățile specifice acestui nivel, se remarcă:
Realizarea de către preșcolari a unei prezentări în fața colegilor cu privire la obiectele care arată activitățile preferate ale acestora.
Învățarea unei ghicitori și prezentarea sa în fața grupului de preșcolari cu privire la activitățile preferate
Realizarea unor desene intitulate „Ce îmi place să fac cel mai mult?”
Realizarea diverselor colaje alcătuite din fotografii care exprimă cel mai eficient hobby-urile fiecărui preșcolar
Organizarea de către cadrul didactic a diverselor spectacole ale profesiilor în contextul cărora preșcolarii vor purta costumații realizate fie din material, fie din hârtie creponată.
Deprinderea învățării cu privire la profesiile preferate (medic, vânzător, polițist) prin prisma unor jocuri de rol
Lansarea unor invitații de către cadrele didiactice diverșilor specialiști în domenii precum medicină, artă, siguranță, religie ș.a și prezentarea de către acestora a respectivelor meserii
Propunerea de către educatoare a unor ghicitori susținute de diverse imagini cu privire la meserii („Să ghicim cui aparține acest obiect!” )
Realizarea afișelor originale, pe grupe de preșcolari, cu privire la particularitățile anumitor meserii cheie.
Rezumând cadrul învățării în contextul ariei curriculare de consiliere și orientare, se poate desprinde ideea conform căreia cele mai importante metode utilizate la nivel preșcolar se remarcă prin:
Efectuarea unor exerciții de factură individuală sau în grupuri
Implicarea în dezbateri, nivel la care preșcolarii își vor expune argumentele pro și contra diverselor opinii
Desfășurarea unor tehnici cu caracter creativ
Implicarea în jocuri de rol
Implicarea în activități de tip brainstorming, preșcolarii fiind nevoiți să emită o varietate de idei, într-un cadru stimulativ creat de educatoare
Întreținerea conversațiilor în grupuri sau individual, cu educatoarea
Utilizarea diverselor tehnici orientate spre gândirea critică
Asumarea rolurilor în diverse studii de caz
Învățarea prin metoda cooperării și a descoperirii
Completarea fișelor de lucru
Utilizarea la potențial ridicat a imaginației
2.5 Evaluarea activității de predare- învățare desfășurată la nivelul orelor de consiliere și orientare în grădiniță
În ceea ce privește evaluarea activității desfășurate la nivelul orelor de consiliere și orientare în grădiniță, la finele parcurgerii acestei arii curriculare, preșcolarii trebuie să dea dovadă, în principal, de:
Autoevaluare
Autocunoaștere
Deprinderea diferitelor roluri pe parcursul vieții
Integrarea de tip socio-profesional
În ceea ce privește domeniul autoevaluării și autocunoașterii, se urmărește ca preșcolarii:
Să își dezvolte deprinderile în acest sens, accentul căzând pe abilități și trăsături personale;
Să pună în practică faptul că au înțeles relația stabilită între diversele calități proprii și domeniile muncii;
Să poată descrie deprinderile proprii, dar și aptitudinile fructificate pe parcursul ciclului preșcolar;
Să recunoască aspectele încă nedezvoltate ale trăsăturilor anterior menționate;
Să poată defini cu propriile cuvinte starea de sănătate atât la nivel fizic, cât și emoțional
Să își poată asuma diverse îndatoriri, responsabilități atât față de mediul școlar, cât și față de cel familial sau de comunitate și de sine
Să poată întreprinde și dezvolta empatie privind sprijinul reciproc, relații bazate pe comunicare (cu colegii, educatoarea și familia),
Să aibă capacitatea de a observa diverse situații-limită, identificând soluții pentru acestea și implicându-se în ceea ce privește calea lor de rezolvare
Să dovedească deținerea unei capacități de a-i asculta pe cei din jur, de a înțelege mesajele transmise de aceștia și de a-și exprima propriile idei, mesaje
Evaluând domeniul diverselor roluri pe care preșcolarii le pot îndeplini în viitor, educatoarea trevuie să aibă în vedere ca preșcolarul:
să demonstreze în ce constă rolul său în grupul de la grădiniță, oferind exemple personale,
să aibă capacitatea asumării depline a acestui rol
să formeze pentru sine o imagine a viitoarei sale cariere
să poată exemplifica acea conexiune apărută între învățarea asigurată în grădiniță și viitoarele meserii
să identifice fundamentul mediului existențial (țară, localitate, limbă, religie, vecini ș.a.)
să deprindă capacitatea de a descrie rolul de viitor elev
să aibă abilitatea de a oferi o demonstrație cu privire la conștientizarea de sine în contextul unui viitor rol profesional, utilizând obiectele și jucăriile din sala de clasă
să anticipeze, la modul general, viitoarele relații cu colegii, cu familia sau cu privire la comunitatea în care trăiește
Analizând metodele de evaluare în contextul ariei curriculare Consiliere și Orientare, cadrul didactic va pune accentul pe:
Activități de autoevaluare
Portofoliu
Implicarea în proiecte de grup și totodată, realizarea acestora
Realizarea unor afișe cu caracter unic, individual
Completarea diverselor fișe de evaluare de către preșcolari
Considerând metodele de evaluare anterior enumerate, educatoarea va avea în vedere autoevaluarea sub forma unui proces de reflecție orientat asupra comportării și rezultatelor preșcolarilor. Jigău (2000) nota că scopul acestei metode constă în monitorizarea dezvoltării și progresului preșcolarilor cu privire la atingerea unui obiectiv anterior delimitat sau sub aspectul unui cadru-suport pe parcursul procesului autocunoașterii.
Pe de altă parte, portofoliul preșcolarului va consta în expunerea imaginilor și desenelor ca produse ale activității desfășurate în grădiniță, raportându-se la un scop clar stabilit.
Tot în contextul evaluării, cadrul didactic va avea în vedere realizarea de către copii a diverselor proiecte de grup și totodată, realizarea acestora. În anul 1986, Bucur considera că astfel, educatoarea va identifica anumite aspecte cheie ce pot fi îmbunătățite prin analiza situației de față și precizarea, respectiv explicarea cu privire la situația dorită. Se remarcă, la acest nivel, necesitatea specificării diverselor strategii privind remedierea problemelor, alături de resursele de timp, personale sau de suport. De asemenea, educatoarea poate propune preșcolarilor realizarea anumitor afișe sau chiar fișe individuale cu rol evaluator, metodă prin prisma căreia aceștia utilizează mijloacele artistice, dar totodată, transmit idei valoroase atât pentru sine, cât și pentru grupul din care fac parte.
CAPITOLUL III. MODALITĂȚI DE REALIZARE A ACTIVITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE ÎN CADRUL ARIEI CURRICULARE CONSILIERE ȘI ORIENTARE – STUDIU PRIVIND DEZVOLTAREA PERSONALĂ LA NIVEL PREȘCOLAR
3.1 Premisele investigației psihopedagogice
Printre direcțiile actuale privind îmbunătățirea calității în învățământ, orientând procesul de predare-învățare spre elev, se are în vedere o flexibilitate în ceea ce privește instrucția, dar și cadrul educativ în scopul asigurării unei dezvoltări în materie de capacități și aptitudini în cazul fiecărui copil, raportat la posibilitățile proprii de asimilare a informației.
Învățarea centrată pe preșcolar presupune, la nivel de grădiniță, o cunoaștere optimă a celui mic în momentul pătrunderii în acest ciclu educațional, accentuându-se proiectarea și desfășurarea acțiunilor flexibile de ordin didactic, susținute îndeaproape de respectarea particularităților copiilor privind vârsta și pe acelea de factură individuală. În acest sens, se are în vedere conceperea unor activități variate cu caracter instructiv-educativ, nuanțate și diferențiate. Existența unor grupe eterogene impuse cadrului didactic, identificarea unora dintre căile eficiente de asigurare a dezvoltării normale corespunzătoare fiecărei vârste a fiecărei vârste și fiecărui caracter personal contribuie la generarea unui sentiment de încredere în capacitatea individuală, ajungându-se astfel la o combatere a complexului de inferioritate în capcana căruia mulți copii sunt prinși, fiind vorba în special de aceia care nu reușesc atingerea unor performanțe înalte. Pe de altă parte, aceste aspecte întrețin și procesul de combatere a diverselor atitudini de uniformizare în ceea ce privește cadrul de învățare al preșcolarilor ce pot face performanță, precum și dezvoltarea lor.
Prezenta cercetare se axează pe analiza modului în care alegerea celor mai optime metode privind predarea, învățara și ulterior, evaluarea prezintă influențe asupra dezvoltării personale a preșcolarilor.
3.2 Formularea obiectivelor și ipotezelor
Analizând obiectivele prezentului studiu, se poate afirma faptul că acesta are în vedere să releve importanța cunoașterii preșcolarului pe parcursul grădiniței, scopul fiind acela de a proiecta și a desfășura un demers didactic caracterizat prin flexbilitate, orientat spre preșcolar, respectând diversele particularități privind vârsta sau caracteristicile de ordin individual.
Pe de altă parte, cercetarea are în vedere demonstrarea eficienței realizării activităților didactice diferențiată cu privire la conținut, la formele de organizare și cu privire la metodologia didactică în contextul valorificării optime a individualității copiilor, prezentând o influență benefică personalitatea în formarea preșcolarilor.
Ca și ipoteză a cercetării, se poate spune că dacă educatoarea va interveni cât mai eficient în procesul de predare- învățare în grădiniță la nivelul Ariei curriculare Consiliere și Orientare, atunci dezvoltarea personală a copiilor va avea loc într-un cadru optim, la cele mai înalte standarde ale propriilor particularități în ceea ce privește adaptarea acestora la mediul preșcolar.
3.3 Lotul de subiecți
Lotul la nivelul cărora au fost aplicate probele este reprezentat de 33 de preșcolari, individualizați conform următoarelor criterii:
În funcție de vârstă:
16 preșcolari cu vârste cuprinse între 4 și 5 ani – proporția acestora s-a situat la nivelul de 48.5%
17 preșcolari cu vârste cuprinse între 5 și 6 ani – proporția acestora s-a situat la nivelul de 51.5% (ex: vezi Anexa A)
În funcție de sex:
20 preșcolari de sex masculin – proporția acestora s-a situat la nivelul de 60.5%
13 preșcolari de sex feminin- proporția acestora s-a situat la nivelul de 39.5% (ex: vezi Anexa A)
3.4 Metodologia- metode și instrumente utilizate
În contextul aplicării probelor, am luat legătura cu managerul școlar al unității de învățământ…….. și cu două dintre educatoarele din aceeași instituție, obținând acordul cu privire la definitivarea prezentei cercetări.
Cercetarea a fost efectuată asupra unui eșantion de 33 preșcolari, toți aceștia fiind înscriși la Grădinița……, din localitatea….., județul………, cu vârste cuprinsă între 4 și 6 ani. Preșcolarii fac parte din grupe omogene, respectiv grupa pregătitoare și grupa mare. Totodată, aceștia s-au arătat încântați de ideea completării individuale a unor fișe de lucru, asumându-și rolul de preșcolari cât mai bine.
În ceea ce privește realizarea celor 7 probe, acestea au fost reprezentate de fișe de lucru independente, dar o singură probă s-a desfășurat în mod frontal cu toți cei 33 de preșcolari.
În materie de metode și procedee de lucru utilizate, cele mai eficiente au fost:
observarea de tip psihopedagogic
teste psihologice
probe psihologice
proba privind diagnosticarea gradului de maturitate la orizontul școlarizării
conversația
fișele individuale de lucru
metoda stimulentelor
analiza produselor rezultate din prezenta activitate
Descrierea probelor
Prima probă a constat în identificarea capacității de analiză și sinteză a precșolarilor. Astfel, s-au remarcat 3 categorii, la nivelul cărora s-a intercalat câte un element distinct. De reținut este faptul că aceste categorii au fost corespunzător grupate! De asemenea, preșcolarilor li s-a cerut să identifice respectivul „intrus” și să îl taie cu o linie dreaptă sau cu un X.
Spre exemplu: pară, măr, piersică, lămâie
Cea de-a doua probă a fost reprezentată de stabilire nivelului capacitații de generalizare și integrare a preșcolarilor. Astfel, s-au enumerat circa șase elemente pe care copiii le-au grupat, ulterior, într-o singură categorie. În acest sens, categoriile din care diferitele elemente fac parte au fost reprezentate de: mijloace de transport, jucării adecvate vârstei preșcolarilor, fructe și legume, dar și flori. În acest context, este important de amintit faptul că această probă a fost aplciată la nivel frontal întregii grupe de preșcolari.
Proba a treia a vizat identificarea capacității de realizare a relațiilor. În acest context, au fost aplicate preșcolarilor fișe de lucru în mod individual, la nivelul cărora se regăseau atât animale domestice, cât și animale sălbatice, alături de adăposturilor lor. Astfel, copiilor li s-a cerut să marcheze corespondența între animale și adăposturile aferente acestora (spre exemplu: ursul- pădure)
Proba cu numărul patru a marcat stabilirea acelei capacități prin care preșcolarii recunosc meseriile. Copiilor li s-au înmânat fișe individuale de lucru, acestea conținând imagini ale persoanelor ce reprezentau anumite meserii, însoțite de diverse instrumente. Apoi, preșcolarilor li s-a cerut să marcheze corespondența dintre respectivele persoane și instrumentele de lucru corespunzătoare.
Spre exemplu: doctor- seringă; trusă medicală
Proba cinci a fost identificată sub aspectul unei probe psihologice și a purtat denumirea de proba „Marele om mic” . Preșcolarului i s-a pus la dispoziție o coală în format A4, un creion de culoare neagră, iar în urma unei scurte conversații, i s-a cerut să deseneze un copil (fără a conta genul acestuia). De asemenea, nu s-a intervenit sub nicio formă asupra desenului preșcolarului. Această probă s-a desfășurat cu fiecare copil.
Proba a șasea a fost reprezentată de realizarea unei fișe de caracterizare psiho-pedagogică, aceasta făcând referire în mod strict la preșcolari. Fișa a fost completată cu ajutorul managerului școlar și al educatoarelor.
Proba cu numărul șapte a reliefat modul în care o varietate de abilități și concepte în domenii multiple de învățare au fost practicate și aplicate în timpul unui joc intenționat, orientat pe centrele de învățare din clasă.
3.5 Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor
Aplicând probele anterior prezentate, s-au constat următoarele aspecte:
Proba 1 – aceasta a avut un caracter analitic și sintetic, fiind aplicată eșantionului de 33 subiecți, respectiv 13 preșcolari de sex feminin și 20 de preșcolari de sex masculin.
Punctaje obținute (ex: vezi Anexa B):
25 copii (8 preșcolari de sex feminin și 17 preșcolari de sex feminin) au obținut 3 puncte
2 copii (1 preșcolar de sex feminin și 1 preșcolar de sex masculin) au obținut 2 puncte
4 copii (2 preșcolari de sex feminin și 2 preșcolari de sex masculin) au obținut 1 punct
2 copii (1 preșcolar de sex feminin și 1 preșcolar de sex masculin) au obținut 0 puncte
Grupa 5-6 ani:
Punctaje:
17 preșcolari – 3 puncte (10 preșcolari de sex masculin și 7 preșcolari de sex feminin). În acest sens, promovarea s-a situat la valoarea procentuală de 100%.
Grupa 4-5 ani:
Punctaje:
8 preșcolari- 3 puncte ( 6 preșcolari de sex masculin și 2 preșcolari de sex feminin)
3 preșcolari – 2 puncte (1 preșcolar de sex masculin și 2 preșcolari de sex feminin)
4 preșcolari- 1 punct (2 preșcolari de sex masculin și 2 preșcolari de sex feminin)
1 preșcolar- 0 puncte (1 preșcolar de sex feminin)
În acest sens, proba a fost promovată în proporție de 50%, doar opt preșcolari obținând toate cele trei puncte.
La nivel de grup, proba nr. 1 a fost promovată în proporție de 75.8%. (ex. vezi Anexa A)
Proba nr. 2 a privit generalizarea și integrarea, aplicându-se sub formă frontală la nivelul eșantionului de preșcolari, distincția în funcție de vârstă fiind următoarea (ex. vezi Anexa A):
Lotul de 4-5 ani – 16 preșcolari
Lotul de 5-6 ani – 17 preșcolari
Toți copiii au fost capabili să identifice și să integreze diverse elemente în categoriile corespunzătoare:
În categoria jucăriilor au fost incluse coarda, robotul, mașina, mingea și păpușa
În categoria fructelor au fost incluse para, căpșunele, nucile, gutuia, banana și mărul
În categoria florilor au fost incluse laleaua, crizantema, garoafa, trandafirul, macul și ghicelul
În categoria legumelor au fost incluse ridichea, ardeiul, varza, roșia, castravetele, morcovul și ceapa
În categoria mijloacelor de transport au fost incluse elicopterul, mașina, bicicleta, tramvaiul, avionul, vaporul și trenul
Procentul promovării în cazul acestei probe a fost de 100% la nivelul ambele grupe de preșcolari.
Grupa 4-5 ani a fost reprezentată de 16 preșcolari, respectiv 10 preșcolari de sex masculin și 6 preșcolari de sex feminin
Grupa 5-6 ani a fost reprezentată de 17 preșcolari, respectiv 10 preșcolari de sex masculin și 7 preșcolari de sex feminin (ex. vezi Anexa A)
Proba a treia s-a remarcat prin identificarea capacității de stabilire a relațiilor de către preșcolari. Astfel, proba a fost desfășurată pe aceleași eșantioane, dar pe baza fișelor individuale distincte de lucru. (ex. vezi Anexa B)
Conform nivelului de dezvoltare al vârstei, au fost înregistrate următoarele rezultate:
22 preșcolari – 11 preșcolari de sex masculin și 11 preșcolari de sex feminin au obținut 5 puncte
7 preșcolari – 6 preșcolari de sex masculin și 1 preșcolar de sex feminin au obținut 4 puncte
1 preșcolar – 1 preșcolar de sex masculin a obținut 3 puncte
3 preșcolari – 2 preșcolari de sex masculin și 1 preșcolar de sex feminin au obținut 2 puncte
Distribuirea punctajului pe grupe:
Grupa 5-6 ani:
14 preșcolari – 7 preșcolari de sex masculin și 7 preșcolari de sex feminin au obținut 5 puncte
2 preșcolari – 2 preșcolari de sex masculin au obținut 4 puncte
1 preșcolar – 1 preșcolar de sex masculin a obținut 3 puncte
Grupa 4-5 ani
8 preșcolari – 4 preșcolari de sex masculin și 4 preșcolari de sex feminin au obținut 5 puncte
5 preșcolari – 4 preșcolari de sex masculin și 1 preșcolar de sex feminin au obținut 4 puncte
3 preșcolari – 2 preșcolari de sex masculin și 1 preșcolar de sex feminin au obținut 2 puncte
În acest context (ex. vezi Anexa A):
rata promovabilității la nivelul probei în cazul grupei 5-6 ani a fost de 82.4%
rata promovabilității la nivelul probei în cazul grupei 4-5ani a fost de 50%
rata promovabilității la nivelul întregului lot de preșcolari a fost de 66.6%
Totodată, valoarea procentuală a promovării în cazul acestei probe a fost de 100% la ambele grupe de preșcolari, respectiv:
Grupa 4-5 ani
16 preșcolari – 10 preșcolari de sex masculin și 6 preșcolari de sex feminin
Grupa 5-6 ani
17 preșcolari – 10 preșcolari de sex masculin și 7 preșcolari de sex feminin
Proba 4 a fost reprezentată de recunoașterea meseriilor și s-a aplicat aceluiași lot de 33 copii, conform fișelor de lucru distribuite individual (ex. vezi Anexa B)
Conform nivelului de dezvoltare al vârstei, au fost înregistrate următoarele rezultate:
17 preșcolari – 9 preșcolari de sex masculin și 8 preșcolari de sex feminin au obținut 6 puncte
7 preșcolari – 4 preșcolari de sex masculin și 3 preșcolar de sex feminin au obținut 5 puncte
5 preșcolari – 4 preșcolari de sex masculin a obținut 4 puncte
4 preșcolari – 3 preșcolari de sex masculin și 1 preșcolar de sex feminin au obținut 3 puncte
Distribuirea punctajului pe grupe:
Grupa 5-6 ani:
12 preșcolari – 7 preșcolari de sex masculin și 5 preșcolari de sex feminin au obținut 6 puncte
3 preșcolari – 2 preșcolari de sex masculin și 1 preșcolar de sex feminin au obținut 5 puncte
1 preșcolar – 1 preșcolar de sex masculin a obținut 4 puncte
1 preșcolar – 1 preșcolar de sex masculin a obținut 3 puncte
Grupa 5-6 ani:
5 preșcolari – 2 preșcolari de sex masculin și 3 preșcolari de sex feminin au obținut 6 puncte
4 preșcolari – 2 preșcolari de sex masculin și 2 preșcolari de sex feminin au obținut 5 puncte
4 preșcolari – 4 preșcolari de sex masculin au obținut 4 puncte
3 preșcolari – 2 preșcolari de sex masculin și 1 preșcolar de sex feminin au obținut 3 puncte
În acest context (ex. vezi Anexa A):
rata promovabilității la nivelul probei în cazul grupei 5-6 ani a fost de 70.6%
rata promovabilității la nivelul probei în cazul grupei 4-5 ani a fost de 31.25 %
rata promovabilității la nivelul întregului lot de preșcolari a fost de 51.5%
Proba a cincea a fost denumite și Proba „Marele om mic”
În ceea ce privește eșantionul de preșcolari din grupa de vârstă 4-5 ani, rezultatele se remarcă sub următoarea formă:
Preșcolarii au avut capacitatea de a reda în întregime elementele corpului uman, fără a omite ceva. În acest sens, preșcolarii de sex feminin au desenat pe coala A4, alături de corpul unei fetițe, și diverse accesorii, respectiv lănțișoare, brățări, pantofi cu toc și gentuțe. De asemenea, fetițelor reprezentate pe foaia de hârtie nu le-a lipsit machiajul.
Pe de altă parte, toți preșcolarii de sex masculin au desenat corpul unor băieți, însă nu au pus atât de mult accentul pe aspect, ci nu au acordat importanță creionării părului, conturării ochilor sau desenării articolelor vestimentare.
În ceea ce privește eșantionul de preșcolari din grupa de vârstă 5-6 ani, rezultatele se remarcă sub următoarea formă:
Preșcolarii din cadrul acestui eșantion au redat și ei elementele componente ale „marelui om mic”. Astfel, similar situației grupei precedente, preșcolarii de sex feminin au desenat fete, iar preșcolarii de sex masculin au conturat pe coala de hârtie, băieți.
De asemenea, brațele au fost desenate în imediata prelungire a umerilor, în timp ce trunchiul era legat de cap cu ajutorul gâtului.
Un alt element definitoriu al acestui eșantion a fost conturarea ochilor. La nivelul acestora, preșcolarii au marcat pupila în centrul lor.
Prin faptul că preșcolarii au desenat și degetele mâinilor, „marele om mic” desenat pe colile A4 a fost apropiat de aspectul său real.
Proba a șasea a fost reprezentată de realizarea unei fișe de caracterizare psihopedagogică. În acest sens, ulterior completării fișelor, s-a putut deduce faptul că toți preșcolarii, indiferent de grupa de vârstă, se află într-un stadiu corespunzător în ceea ce privește dezvoltarea fizică. De asemenea, dintre toți copiii din cadrul întregului eșantion, doar trei poartă ochelari de vedere. Pe de altă parte, niciun preșcolar nu prezintă probleme de natură genetică.
În urma discuției cu managerul școlar și cu educatoarele, pe fondul relațiilor din cadrul familial, în mod particular, preșcolarii nu prezintă un limbaj frcutificat, bogat, mulți dintre aceștia fiind limitați la un vocabular uzual. De asemenea, s-a putut constata faptul că mulți preșcolari dintre cei 33 analizați, nu dau dovadă de o imaginație extinsă, ci mai degrabă, la unii dintre aceștia se remarcă o lacună în acest context. Cu toate acestea, preșcolarii din cadrul celor două grupe de vârstă sunt deschiși spre învățare și cunoaștere, doresc să se implice în diverse activități educaționale, fiind motivați în acest sens, cooperează, dar și participă alături de ceilalți colegi.
Proba a șaptea: Crearea unor așa-zise „centre de învățare”
Copiii , în grădinița……, se pot dezvolta pe plan personal atunci când pot lucra independent și cooperativ cu un grup restrâns de colegi. Acești preșcolari sunt dornici să practice și să aplice abilitățile pe care le învață, să se angajeze în conversații și să aleagă ce pot face. Folosirea centrelor de organizare și gestionarea mediului de învățare reprezintă o strategie care se potrivește cu copiilor din grădinița….. și modului în care aceștia învață.
Centrele de învățare propuse mai jos oferă copiilor din grădinița……..o șansă puternică de a-și dezvolta independența, asumarea riscurilor, perseverența, inițiativa, creativitatea, raționamentul și rezolvarea problemelor – abilitățile de a învăța să învețe.
Pe viitor, dacă educatoarele vor adopta aceste centre de învățare, vor observa că atunci când sunt create și utilizate în mod eficient, ele vor permite copiilor din grădinița……să dezvolte abilități în mai multe domenii.
În această viziune, am observat o gamă largă de competențe pe care eșantionul de preșcolari din grădinița…… le practică și le aplică, după cum se observă în relatarea de mai jos:
În timpul activității privind centrele de învățare, trei copii au decis că vor să-și creeze propriul joc de masă. Aceștia au mers la diferite centre de învățare din clasă pentru a găsi materialele de care au nevoie și a le aduce înapoi la masă. Educatoarea a observat acest aspect și le-a adresat întrebări strategice pentru a-i ajuta în planificarea lor, dar fără a le întrerupe progresul. Preșcolarii au folosit piese Lego în loc de stegulețe, au creat propriile lor zaruri, au desenat puncte pe cutii goale mici și și-au proiectat tabla de joc pe suprafața mesei. Pe parcursul activității, educatoarea i-a îndrumat prin cuvintele Pornește, Stop, Bonus și Ai câștigat. Preșcolarii au creat anumite reguli ale jocului lor. Pentru ca jocul să fie măsurat în timp, pentru un cronometru, educatoarea le-a sugerat să folosească o sticlă mică de apă goală și puțin nisip. Folosind computerul, cadrul didactic a desenat câteva bancnote și le-a tipărit, oferindu-le câștigătorilor la finalul jocului. Copiii au persistat și s-au reîntors la sarcină timp de câteva zile. Când jocul s-a finalizat, activitatea a fost reluată cu alt grup de trei preșcolari din cei 33 eșantionați, care până atunci, au urmărit de pe margine derularea jocului.
Acest exemplu ilustrează modul în care o varietate de abilități și concepte în domenii multiple de învățare au fost practicate și aplicate în timpul jocului intenționat. Celor trei copii li s-a permis să facă alegeri proprii. Ei au folosit centrele de învățare pentru a găsi resursele necesare, dar nu au lucrat într-un anumit centru. Educatoarea a jucat un rol important în ghidarea planificării și învățării. Activitatea a inclus competențe și concepte în toate domeniile curriculare și a îmbunătățit dezvoltarea socială, emoțională, fizică, cognitivă și lingvistică a copiilor. Mai mult decât atât, rezolvarea problemelor, inițiativa, persistența, inventivitatea și creativitatea au avut un rol semnificativ.
Sub aceste aspecte se poate deduce modalitatea în care un copil practică și folosește abilitățile și conceptele în jocul de mai sus, după cum urmează:
În ceea ce privește alfabetizarea, preșcolarul:
• Încearcă să scrie pentru un scop
• Folosește limba pentru a comunica
• Înțelege conceptele de imprimare
În ceea ce privește matematica, preșcolarul:
• Utilizează conceptul de număr
• Dezvoltă limbajul matematic
• Face previziuni
• Creează forme geometrice
• Măsoară timpul și banii
În ceea ce privește știința, preșcolarul:
• Utilizează materiale reciclate
• Exploră proprietățile fizice ale materialelor
În ceea ce privește studiile sociale, preșcolarul:
• Dezvoltă reguli cu ceilalți și le urmează
• Utilizează gândirea geografică și abilitățile de cartografiere pentru a muta stegulețul înainte, înapoi
• Învață despre bani și despre utilizarea lor
În ceea ce privește artele, preșcolarul:
• Desenează și creează
Majoritatea cadrelor didactice de grădiniță au câteva centre de bază de învățare care rămân valabile pe tot parcursul anului. Lista de mai jos prezintă centrele de bază și tipurile de materiale pe care educatoarele de la grădinița……. le-ar putea include pentru a sprijini învățarea copiilor.
Pentru centrul de învățare „Cărți”, exemple de materiale sunt: Cărți de toate genurile (predictibile, informaționale, de poezii, narative, fără cuvinte, decodificabile), centru de ascultare cu cărți pe banda sau CD-uri, povestiri și relatări
Pentru centrul de învățare „Scriere”, exemple de materiale sunt: Hârtie pentru scris, plicuri, broșuri goale, jurnale, creioane, pixuri, marcatori, bancnote, ștampile cu litere, cărți cu alfabetul
Pentru centrul de învățare „Matematică și jocuri”, exemple de materiale sunt: Colecții de obiecte (butoane, nasturi, autocolante, capace de sticle), cartele cu număr, covorașe cu diverse desene grafice, pachete de cărți, jocuri de masă, zaruri
Pentru centrul de învățare „Știință / descoperire”, exemple de materiale sunt: Plante, animale de pluș, obiecte naturale (cochilii, roci, frunze) bile, obiecte strălucitoare, instrumente de investigare (lupă, magneți, lentile)
Pentru centrul de învățare „Muzică și mișcare”, exemple de materiale sunt: Colecții de CD-uri, instrumente muzicale, tastatură cu căști, cărți de cântece cu poze, cărți de cântece (colorate pentru a corespunde instrumentelor colorate), elemente de recuzită (eșarfe, steaguri)
Pentru centrul de învățare „Artă”, exemple de materiale sunt: Materiale pentru pictură și desen (hârtie de ziar, hârtie de talc, hârtie creponată, hârtie glase), instrumente de pictură și desen (marcatori, creioane, acuarele, pixuri, carioci, creioane cerate, cărbuni, cretă), materiale pentru tăiere și lipire (foarfece, pastă, lipici, materiale de colaj) și materiale pentru construcție (piese de spumă, resturi de lemn, materiale reciclate), cărți de artă, fotografii, postere.
Pentru centrul de învățare „Joc dramatic”, exemple de materiale sunt: Recuzita și haine, materiale care reflectă cultura pentru copii (mobilier de bucătărie în miniatură, păpuși, telefon, containere alimentare goale în miniatură), materiale deschise (bucăți de material, tuburi mici de plastic, cutii de carton), materiale de alfabetizare (reviste, cărți, cărți de bucate cu imagini), matematică și materiale științifice (calculatoare, cântare de bucătărie și baie, calendare, case de marcat în miniatură, cupe și linguri de măsurare, cupoane de magazin)
Pentru centrul de învățare „Construcții”, exemple de materiale sunt: Blocuri din diverse piese de Lego, casa păpușilor, elemente de recuzită (vehicule de jucărie), materiale deschise (tuburi mici din carton, panouri din carton, țevi din vinil) ș.a.
Pentru centrul de învățare „Tehnologie”, exemple de materiale sunt: Computere, imprimante, tehnologie opțională (cameră web, cameră digitală, scannere, microscoape) ș.a.
Nu toate cele enumerate mai sus vor fi acceptate sub forma unor centre cu drepturi depline, restul ar putea fi doar zone de resurse, unde copiii se duc să găsească un joc sau un set de materiale, apoi le iau într-un spațiu de lucru la o masă sau pe podea. De exemplu, ar putea exista o zonă de resurse de artă, dar experiențele artistice au loc în întreaga cameră. Alte centre de învățare nu sunt atât de importante și pot fi configurate în funcție de spațiul disponibil, materialele și interesele copiilor. Unele dintre acestea ar putea include centre de gătit, experiențe senzoriale, joc de nisip / apă, alte jocuri, investigarea modului în care funcționează lucrurile și activități legate de proiectele educaționale din grădinița….
CONCLUZII
Școlarizarea are efecte directe asupra realizării educaționale a copiilor, dobândirea de cunoștințe și dezvoltarea personală. Calificările educaționale formale reprezintă cheia pentru pătrunderea și integrarea copilului în învățământul primar, precum și în formarea ulterioară. Deprinderea cunoștințelor și abilităților specifice reprezintă un efect direct al predării-învățării în contextul orelor în grădiniță, dar cu toate acestea, cognițiile și sentimentele sociale sunt, de asemenea, influențate de mediul în care preșcolarii se află, iar acestea pot fi la fel de puternice în prezicerea rezultatelor ulterioare, cum ar fi inteligența, adaptarea la curriculumul școlar sau dezvoltarea personală. Astfel de efecte indirecte ale grădiniței sunt mai evazive, deoarece sunt mediate de motivația copiilor de a învăța sau de a evita învățarea, de concepția lor despre ei înșiși ca preșcolari și de atribuțiile pe care le creează pentru a explica succesul și eșecul. Mediatorii cognitivi și motivaționali ai efectelor indirecte continuă să exercite influență asupra dezvoltării individuale în afara și dincolo de cadrul instituțional.
Preșcolarii au nevoie de o combinație de abilități intelectuale, calități motivaționale și abilități socio-emoționale pentru a reuși pe plan școlar și personal. Ei trebuie să fie capabili să înțeleagă sentimentele altora, să-și controleze propriile sentimente și comportamente și să se înțeleagă cu colegii și educatorele lor. Copiii trebuie să fie capabili să coopereze, să urmeze instrucțiunile, să demonstreze autocontrolul și să „acorde atenție”. Din păcate, în diverse cazuri, multe experiențe preșcolare nu susțin pe deplin dezvoltarea socială și emoțională a copiilor.
Programele preșcolare care mențin standarde înalte de calitate oferă preșcolarilor, în special celor cu risc, competențe care îi vor ajuta să-și adapteze la viitoarea etapă de școală primară. Prezentul studiu a reliefat faptul că educația de înaltă calitate este organizată în moduri care permit copiilor să formeze relații strânse și durabile cu educatoarele și cu familia cu colegii, ajutându-i totodată să încurajeze interacțiunile pozitive cu colegii. Dimensiunile grupurilor și ratele ridicate ale implicării adulților și copiilor, dezvoltarea profesională și alte aspecte ale cadrului educațional preșcolar sunt orientate către promovarea relațiilor puternice și dezvoltarea personală a preșcolarilor. Aceste componente au fost asociate cu rezultate sociale și emoționale pozitive pentru copii, incluzând o mai mare conformare, sociabilitate, atenție, autoreglementare și relații de egalitate, precum și rate mai scăzute ale afecțiunilor negative și ale problemelor de comportament.
Trebuie subliniat că, din prezentul studiu s-au putut deduce următoarele aspecte relevante:
Pentru a cunoaște copiii, educatoarele eficiente :
• au stabilit relații interpersonale și pozitive cu fiecare copil
• au învățat și recunoscut caracteristicile de dezvoltare ale copiilor din grădiniță și au luat în considerare modurile de a răspunde în stabilirea mediului, structurarea zilei de lucru, precum și ghidarea și evaluarea învățării preșcolarilor
• au fost flexibile în adaptarea curriculum-ului pentru a satisface nevoile fiecărui copil și a grupului ca întreg
• au aflat despre valorile, tradițiile și așteptările comportamentului grupurilor reprezentate în clasă
În cazul dezvoltării personalității copiilor din grădinița……, cea mai importantă strategie pentru educatoare este deprinderea de relații cu ei deoarece prin intermediul relațiilor, cadrele didactice pot îndruma învățarea și comportamentul preșcolarilor.
Din tot ceea ce precede, rezultă că se simte, totuși, nevoia de strategii care să promoveze un sentiment al comunității, al responsabilității și al încrederii atât în sine, cât și în cei din jur. Aceste aspecte pot fi realizate prin forme precum:
• Etichetarea cu numele lor a cuburilor pe care copiii le folosesc în timpul jocurilor sau a scăunelelor personale
• Folosirea întâlnirilor de clasă pentru a încuraja discuțiile de grup, rezolvarea problemelor sociale și partajarea ideilor și informațiilor
• Aducerea culturii și a limbajului fiecărui copil în cultura comună a clasei
• Dezvoltarea regulilor clasei cu copiii
• Identificarea unor modalități de planificare pentru ca preșcolarii să lucreze și să se joace împreună în contextul de colaborare
Crearea unei comunități de preșcolari în grădiniță are un impact semnificativ asupra modului în care ei lucrează împreună, a modului în care se simt în legătură cu unitatea de învățământ și a relațiilor care sunt construite cu educatoarele și colegii ca indivizi și grup. Se poate spune deci, că prin prisma identificării și abordării unor modalități eficiente de învățare în aria curriculară Consiliere și Orientare, dezvoltarea personală a preșcolarilor poate atinge unele dintre cele mai înalte culmi.
Abilitatea copilului de a învăța și de a funcționa ca membru contribuitor al societății se bazează în mare măsură pe dezvoltarea competenței sociale și a sănătății emoționale care începe la naștere și este puternic influențată în anii preșcolari. Programele preșcolare care urmăresc cele mai înalte standarde de calitate vor contribui substanțial la această dezvoltare personală. Și, deși poate fi o responsabilitate dificilă și costisitoare de a promova și de a menține astfel de standarde, beneficiile depășesc cu mult costurile. Dacă ne prețuim copiii și viitorul lor, ar fi înțelept să depunem toate eforturile pentru a asigura accesul la programele preșcolare de calitate și să susținem o astfel de investiție prețioasă în viitorul social și economic al țării noastre.
BIBLIOGRAFIE
Baker, S. B. și Gerler, E. R. (2008), School counseling for the twenty-first century. New Jersey, Editura Prentice Hall.
Băban, A. (2001), Consiliere educațională. Cluj–Napoca, Editura Imprimeria Ardealul.
Borders, L. D. și Drury S. M. (2002), Comprehensive school counseling programs: A review for policymakers and practitioners. Jurnalul de Consiliere și Dezvoltare 70.4, ISSN: 1556-6676.
Bucur, G. E. (1986), Elemente practice de medicină a orientării școlare și profesionale. București, Editura Medicală.
Dumitru-Tiron E. (2005), Consilierea educațională. Iași, Editura Institutul European.
Ghica, V. (2000), Ghid de consiliere și orientare școlară: pentru orele de dirigenție. București, Editura Polirom.
Jigau, M. (2000), Consilierea carierei. București, Editura Polirom.
Lisievici, P. (1998), Teoria și practica consilierii: note de curs. București, Editura Universității din București.
Muscã, A., (2009), Consilierea școlară- o punte de legătură între elevi, părinți și profesori, Revista de Pedagogie, Nr. 1-3.
Stănoiu, A. și Voinea, M. (1983), Sociologia familiei, București, Editura Universității din București.
Tomșa, Gh. (1999), Consilierea și orientarea în școală. București, Casa de editură și presă Viața Românească.
ANEXE
ANEXA A
ANEXA B
Tabel 1
Tabel 2
Tabel 3
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Modalități de Realizare a Activităților de Învățare în Cadrul Ariei Curriculare Consiliere și Orientare (ID: 118552)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.