Modalitati de Predare Integrata a Limbi Si Literaturii Romane la Clasele

Limba română este considerată mult mai mult decât o disciplină de învățare. Încă din primii ani de viață, copii o folosesc ca o limbă de comunicare, nu este învățată prin lecți, ea este dobândită în mediul familiar -limba maternă.

Copilul de mic răspunde semnelor verbale prin gesturi, nu articulând cuvinte, cu ajutorul ochilor, al mâinilor, al degetelor. Prin aceste semen copilul participă la actul comunicării, până ce ajunge să pronunțe semne verbale dintre cele mai simple: “ma-ma, ta-ta, da-da, ba-ba” până la cele mai complexe. Procesul copilului de asimilare este foarte accelerat si va reuși prin exersare.

La intrarea în școală copii stăpînesc în bună măsură limba maternă. Limbajul lor este format din punct de vedere fonetic și grammatical. În medie vocabularul copiilor este de aproximativ 3000-3400 de cuvinte. Cu toate acestea limbajul lor păstrează din particularitățile vârstei preșcolare. Se simte o diferență între vocabularul pasiv și cel activ. Însușirea corectă a limbii materne de către elevi repercursiuni în întregul process al formării și deyvoltării lor intelectuale. La vârstra școlară mică, limba se învață cu multă ușurință, curiozitatea elevilor față de latura sonoră a acesteia fiind probabil, impulsul interior care determină asemenea rezultate în însușirea limbajului ca sistem de comunicare.

Prioritatea studierii a limbi române în școală o constiutie îmbogățirea vocabularului la elevi. Operația trebuie să înceapă din clasa pregătitoare și se continue mai ales în clasele următoare. Îmbogățirea și nuanțarea vocabularului elevilor trebuie să devina o sarcină de bază a învățătorului și să constituie moment de sine stătător în fiecare oră și la celelalte discipline.

Lecțiile de limbă română integrează secvențe centrate asupra vocabularului: o componentă ce detrmină, în mod semnificativ, calitatea receptării și producerii de texte. Explicarea cuvintelor și a expresiilor necunoscute este parte a scenariilor consecrate lecturii textelor literare și nonliterare, dar și parte a secvenșelor ce vizează compunerea de texte oral sau scris. Astfel orele de comunicare orală pot integra, în deschidere, prezentarea unor familii de cuvinte sau construcția unor câmpuri lexico-semantice, configurații ce ăermit formularea precisă și nuanțată a mesajelor. Tot astfel orele de compunere liberă pot avea ca preambul abordări prin joc, ale unor cuvinte corelate în rețele.

Funcțiile limbii române ca disciplină școlară în învățământul primar:

Funcția instrumentală se realizează prin toate compartimentele limbii romîne: citire, scriere, lectură, comunicare. Principala sarcină a ciclului primar este aceea de a-i familiariza pe elevi cu cele mai eficiente tehnici sau instrumente ale activității intelectuale. Funcția instrumentală a limbii romîne, este prima în evoluția și formarea unui școlar. În acest sens, curriculum,ul propune o mutație fundamentală la nivelul studierii limbii și literaturii române. În locul compartimentării artificiale a disciplinei „comunicare în limba română” se propune un model nou, cel comunicativ-funcțional. El este adecvat nu numai specificul acestui obiect de studiu studiu, ci și modalităților propriu-zisede structurare la elevi a competenței de comunicare. În mare parte acest model presupunde dezvoltarea integrată a capacităților de receptare a mesajului scris și de exprimare scrisă.

În general o treime din numărul de ore pe săptămână este aferent studierii limbii și literaturii române, având ca obiectiv central perfecționarea tehnicilor de muncă intelectuală.

În rândul instrumentelor activității intelectuale, cele mai importante sunt cititul și scrisul, de asemenea și comunicarea orală. A învăța pe elevii din ciclul achiizițiilor fundamentale, să citească și să scrie, să comunice cu partenerul de dialog, înseamnă a-i învăța cum să învețe.

A instruii elevii cum să invețe, înseamnă ai înarma cu tehnici pe care să le poată folosi în mod independent în vederea acumulării de noi cunoștințe și a formării unor abilități de studiu individual. Tehnica muncii cu cartea pentru receptarea textului începe din momentul conștientizăriimesajului scris în primele două clase și continuă să perfecționeze pe parcursul claselor a III-a și a IV-a, prin dezvoltarea comunicării ca o competență fundamentală.

Fucția instrumentală se realizează prin informațiile științifice și literare din manualele școlare de la celelalte discipline sau prin orice tip de lectură. O dată cu învățarea și conștientizarea citit/scris, elevii pătrund în mod sistematic, la toate activitățile de al limba română, în tainele cunoașterii realității înconjurătoare. De aceea, o altă funcție a limbii române la ciclul primar o constituie funcția informașională. Încă din perioada preabecedar, prin toate lecțiile și activitățile pregătitoare în vederea învățării citirii și scrierii, mai apoi în perioada abecedar, prin conținutul coloanelor de cuvinte și al propozițiilor din abecedar se asigură elemente ale funcției informative a acestei discipline școlare.

După însușirea citirii și scrierii, aria de cunoaștere dobândite prin mijlocirea citirii sau lecturii, recepatrea textului, a mesajului scris crește în mod considerabil. Concomitent cu pefecționarea tehnicilor muncite cu cartea, elevii i-au cunoștință cu întregul conținut informațional al textelor pe care le citesc și care înfățișează aspecte dintre cele mai diferite ale realității înconjurătoare. Se definește astfel funcția informațională a limbii române prin centrarea obiectivelor pe formarea de capacități proprii folosirii limbii în contexte concrete de comunicare și conectarea studiului limbii la realitățile comunicării cotidiene propriu-zise.

Conținuturile învățării limbii române au ca o componență principală formarea capacității de citire și lectură, acestea fiind importante pentru realizarea funcției instrumentale. Citirea și lectura nu se pot separa de f ormarea capacității de comunicare orală și scrisă, componentă care facae legătura între copil și lumea care trăiește. În procesul complex de studiere a limbii române, prin receptarea conținutului textelor și prin prelucrarea acestora și integrarea tuturor aspectelor într-un sistem de valori, aria de cunoaștere a elevului se lărgește continuu. Informarea este astăzi vitală pentru progrsul școlar, dar și pentru realizarea personală a fiecărui individ, mijloacele prin care se asigură informarea permanentă fiind diverse: cartea-textul, radio-tv, computerul, internetul, dar avâns ca bază lectura citirea.

Funcția formativ-educativă se realizează prin exersarea actului de lectură, de comunicare. Atât funcția instrumentală cât și cea informațională se realizează numai în condițiile unei conștiente exersări și solicitări a capacităților intelectuale ale elevilor. De aceea o altă funcție a limbii române este funcția formativ educativă. Toate activitățile legate de învățarea citirii și scierii, de formarea capacității de exprimare orală și cu deosebire cele care constituie baza teoretică a exprimării corecte, respectiv elementele de construcție a comunicăriim solicită un evident efort intelectual, o puternică angajare a proceselorde cunoaștere a elevilor.

Prin întregul său conținut, în special prin conținutul textelor de lectură, prin tematica și diversificarea compunerilor, limba română are o contribuție remarcabilă la cultivarea unor alese calități moral cetățenești în rândul școlarilor.

Cele trei funcții ale limbi române ca disciplină școlară sunt de fapt funcții ale întregului învățământ și nu sunt proprii numai ciclului primar. Ceea ce le deosebește de la un ciclu la altu este numai ponderea pe care o au una sau alta. Din acest punct de vedere se paote spune că în ciclul inferior, funcția informațională are o pondere și un specific cu totul aprte, față de celelate cicluri ale sistemului nostru de învățământ unde această funcție este orientată spre instrumente ale activității intelectuale cu valențe superioare. Familiarizarea elevilor cu intrumentele munciii intelectuale, în primul rând ci cititul și scrisul, constituie conținutul esențial al activității, funcția de bază.

Obiectivele formativ educative ale limbii române ca disciplină școlară în ciclul primar, respectiv ciclul inferior al activității, se realizează concomitent cu obiectivele legate de funcția instrumentală și informațională. La rândul loracestea din urmă pot fi indeplinite în condiții optime numai pe fondul unui învățământ formativ, care solicită capacitățile intelectuale ale elevilor. La toate aceste amai terbuie adaăugat faptul că, în condițiile ritmului fără precedent de acumulare a informațiilor, elevul nu mai poate fi un depozit al cunoștințelor, el trebuie să devină un fac activ, în stare să se folossească de instrumentele muncii intelectuale în vederea propriei sale formări, pentru un viitor apropiat și pentru desfășurarea unei activități creatoare, cu caracter social, într-o perspectivă mai îndepărtată. În acest sens este necesară punerea în mișcare a unor valori formative superioare de tipul creativității gândirii, al interesului și dragostei pentru cunoaștere prin lectura unor texte variate literare, nonliterare sau știițifice, ale spiritului de observație și investigație. Asemenea însușiri reprezintă premise ale adaptării dinamice a tineretului la solicitîrile mereu impuse de societate și integrarea europeană.

De altefel scopul studierii limbii române în perioada școlarizării obligatorii este acela de a forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicațională și literară de bază, capabil să înțeleagă lumea din jurul său, să comunice și să interacționeze cu semenii, să se integreze efectiv în contextul viitorului parcurs școlar, respectiv profesional, să-și utilizeze în mod eficient și crfeativ capacitățile proprii pentru rezolvasrea unor probleme concrete în viața cotidiană, să poată continua în price fază a existenței sale procesul de învățare, sensibil la frumosul din natură și cel creat de om.