. Modalitati de Plata Utilizate In Tranzactiile Comerciale Internationale
CAPITOLUL 1
CONTRACTUL DE VANZARE INTERNATIONALA DE MARFURI
Contractul de vanzare internationala de marfuri reprezinta realizarea acordului de vointa a partilor asupra clauzelor contractuale.
Conditia determinanta pentru contractul de vanzare internationala de marfuri ca sa produca efectele avute in vedere de catre parti, este ca acesta sa indeplineasca conditiile esentiale de validitate cerute de lege.
1.1 CONDITII DE VALIDITATE PRIVIND FONDUL CONTRACTULUI
Conform legislatiei civile in vigoare la noi in tara, conditiile esentiale pentru validitatea acordului de vointa privesc:
capacitatea partilor;
consimtamantul partilor;
obiectul contractului;
cauza contractului.
Capacitatea partilor. Codul civil prin art. 948 prevede, printre
conditiile esentiale pentru validitatea unui contract, capacitatea de a contracta. Capacitatea de a incheia contracte reprezinta regula, incapacitatea fiind exceptia. Astfel, conform prevederilor art. 950 din Codul Civil, nu pot incheia contracte: „minorii; interzisii; in general toti cei carora le-a prohibit oarecare contracte".
De asemenea, trebuie avuta in vedere capacitatea juridica a persoanei care reprezinta firma in contract, si anume functia decizionala sau functia de executie imputernicita prin mandat. De exemplu, pot angaja juridic firma persoanele fizice care au functie de decizie sau procuristii, celelalte functii putand angaja firma numai din mandat, fapt care trebuie verificat in timpul negocierii contractului.
In ceea ce priveste capacitatea juridica a firmei ca parte contractanta, trebuie verificat daca aceasta este abilitata sa faca acte de comert, bonitatea acesteia, credibilitatea acesteia in cercurile de afaceri, precum si la autoritatile tarii in care este inregistrata si isi desfasoara activitatea.
Consimtamantul partilor. Este manifestarea hotararii acestora de a incheia un act juridic. Pentru ca acest comsimtamant sa fie valabil exprimat, el trebuie sa indeplineasca urmatoarea conditie:
– sa emane de la o persoana cu discernamant. Sunt considerati ca lipsiti de discernamant minorii sub 14 ani; interzisii judecatoresti (debilii si alienatii mintali, precum si cei carora prin sentinte judecatoresti li s-a interzis exercitarea unor drepturi pe diferite perioade), cat si cei care sa afla sub raul unor tulburari mintale vremelnice (trecatoare). Deci, contractele incheiate de asemenea persoane vor fi lipsite de validitate si se va putea cere anularea lor in fata instantelor judecatoresti.
Consimtamantul poate sa fie viciat prin eroare, violenta sau inselaciune (dol), care conduc la lovirea de nulitate a contractului.
– Eroarea este o falsa reprezentare a realitatii in momentul incheierii contractului. Eroarea produce nulitate la momentul incheierii contractului (de exemplu, am crezut ca voi cumpara otel dar in realitate este vorba de fonta).
– Violenta este amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-i provoace o temere, care o determina sa incheie un contract, pe care altfel nu 1-ar fi incheiat.
– Dolul este inducerea in eroare a unei persoane prin mijloace viclene, in scopul de a o face se incheie un contract. Astfel, prezentarea unei mostre care nu corespunde calitativ marfii pe care o avem, in scopul ca partenerul nostru se incheie contractul, reprezinta un dol.
Obiectul contractului. In general, prin obiect al contractului vom intelege prestatiile la care se obliga partile prin contract.
Contractele de comert exterior fiind contracte sinalagmatice vor avea obiecte duble, fiecare parte fiind indatorata sa efectueze o anumita
prestatie ( livrarea marfii si plata pretului).
Pentru ca contractul sa fie valabil incheiat, obiectul acestuia trebuie sa indeplineasca anumite conditii de valabilitate cerute imperativ de lege.
Obiectul contractului trebuie sa existe. Nu este imperativ necesar ca obiectul sa existe la momentul incheierii contractului, el putand fi constituit si in viitor. Un exemplu des intalnit de contracte care au obiect viitor, este acela al contractelor de furnizare.
Obiectul trebuie sa fie determinat sau determinabil. Obiectul este determinat atunci cand partile stabilesc in contract cantitatea, fara insa a determina in mod obligatoriu calitatea. Obiectul este determinabil atunci cand prin contract se stabilesc criteriile cu ajutorul carora, la scadenta, se poate determina obiectul.
Obiectul contractului trebuie sa fie posibil. Obiectul poate fi imposibil material ( atunci cand nu poate fi realizat de catre nimeni) sau imposibil juridic ( obligatia de a ceda un drept care nu-ti apartine).
De asemenea, obiectul contractului trebuie sa fie in concordanta cu dispozitiile legale in vigoare atat in tarile partenerilor, cat si pe plan international, precum si cu morala sociala.
Cauza contractului – prin care se intelege scopul urmarit de parti la incheierea contractului. Pentru a fi valabila, ca si obiectul contractului, cauza trebuie sa existe, sa fie reala, sa fie licita si sa fie morala.
1.2 CONDITII DE VALIDITATE PRIVIND FORMA CONTRACTULUI
Prin forma contractelor se intelege modalitatea prin care se exteriorizeaza vointa partilor de a da nastere unui raport juridic intre ele.
Forma actelor juridice poate fi ceruta de lege, atat ca o conditie de validitate a acestora ( forma ceruta,”ad validitatem") cat si ca o conditie de proba ( forma ceruta „ad probationem").
In ceea ce priveste contractele de comert exterior, acestea se incheie in mod obligatoriu in forma scrisa, aceasta fiind obligatorie atat pentru validitatea contractelor, cat si pentru proba lor.
1.3 CLAUZELE CONTRACTUALE
La incheierea contractului, partile trebuie sa aiba in vedere tratarea tuturor clauzelor care constituie obiectul raportului juridic – intr-o forma cat mai sistematizata, clara si concisa, astfel incat sa se evite posibilitatea unor interpretari diferite ale unor obligatii si drepturi de catre partile contractante pe timpul executarii contractului, interpretari care ar putea da nastere la litigii, cheltuieli suplimentare, pierdere de timp si chiar pierderea perspectivei dezvoltarii unei piete externe.
Din aceasta cauza, pentru a nu se omite unele clauze contractuale in practica internationala, se uitlizeaza dupa caz:
– formulare tiparite de oferte sau contracte ale vanzatorilor, care cuprind conditiile generale de vanzare a marfurilor sau a serviciilor oferite;
formulare tiparite cu conditii generale de cumparare ale principalelor firme cumparatoare;
– contracte-tip elaborate de Comisia Economica pentru Europa a O.N.U., sau de federatii nationale si internationale ale cumparatorilor sau vanzatorilor etc.
In convenirea elementelor si clauzelor din contract, partenerii trebuie sa tina seama si de:
– unele reguli si uzante existente in relatiile comerciale internationale ( INCOTERMS – 1990);
– reglementarile sau recomandarile stabilite de camerele de comert nationale, de oficiile nationale si internationale, de bursele de marfuri, de regulile de participare la licitatiile internationale etc.
Acestea au caracter facultativ, atat timp cat nu au fost incluse total sau partial in contractele externe. De asemenea, trebuie sa aiba in vedere si avantajele ce rezulta pentru partea romana din documentele incheiate de tara noastra cu diferite tari si care reglementeaza cadrul juridic al raporturilor economice si facilitarea desfasurarii schimburilor comerciale.
Prin urmare, in functie de felul operatiunilor comerciale, care fac obiectul tranzactiei comerciale preconizate, precum si de natura si complexitatea produselor sau particularitatile afacerii, contractele externe pot cuprinde o multitudine de aspecte pe care partenerii urmeaza sa le elucideze si sa le mentioneze in contract, sub forma unor clauze precise si clare, fapt ce duce la individualizarea fiecarui contract extern si care, in general, difera de la afacere la afacere sau de la partener la partener, chiar pentru aceeasi grupa de produse.
In cele ce urmeaza se vor prezenta elementele si continutul minim al unui contract de vanzare internationala de marfuri. Acestea insa nu trebuie considerate ca exhaustive, ci vor trebui adaptate in functie de specificul tranzactiei comerciale respective.
1.4 SUBIECTELE CONTRACTELOR
Prin subiecte ale unui contract intelegem persoanele fizice sau jundice care prin acordul lor de vointa au dat nastere la un raport juridic contractual intre ele, asumandu-si astfel anumite drepturi si obligatii reciproce determinate prin contract.
Caracteristic contractelor in comertul international este faptul ca acestea sunt sinalagmatice ( bilaterale).
Conform legii aplicabile vanzarii internationale de bunuri mobile corporale, adoptata prin Conventia de la Haga din 15 iunie 1955, sunt subiecte ale vanzarii internationale, acele parti care isi au sediul sau resedinta lor obisnuita pe teritoriul unor state diferite, in oricare din situatiile urmatoare:
– cand contractul presupune ca lucrul vandut face sau va face obiectul unui transport, din teritoriul unui stat in teritoriul altui stat;
– cand actele constituind oferta si acceptarea sunt indeplinite pe teritoriul unor state diferite;
– cand predarea lucrului trebuie sa se realizeze pe teritoriul unui stat, altul decat acela unde sau indeplinit actele constituind oferta si acceptarea ofertei.
Dupa cum se poate vedea, legea uniforma stabileste pentru determinarea calitatii de subiect al unei vanzari internationale, un criteriu principal si trei criterii complementare, toate legate de teritoriul unde isi au sediul partile sau unde se indeplinesc diverse acte contractuale.
Rezulta, astfel, ca raporturile juridice specifice comertului international se caracterizeaza prin prezenta obligatorie a unora sau a mai multor elemente de extraneitate cum ar fi: subiectele raportului juridic au cetatenie diferita, sediul partilor contractuale se afla in state diferite, obiectul contractului este localizat in strainatate, locul incheierii contractului sau a efectuarii platii este strainatatea etc. Deci raporturile juridice din cadrul relatiilor comerciale internationale contin intotdeauna un element de extraneitate (strain), aflat sub imperiul unei legi straine.
Conform legii, pot fi subiecte a unor contracte de vanzare internationala numai agentii economici abilitati prin licenta de functionare de a desfasura activitatea de comert exterior.
Subiectele (partile) contractului, vanzatorul si cumparatorul, cat si sediul declarat al acestora, trebuie sa fie indicate cu precizie la inceputul contractului (preambulul), acestea find subiectele raporturilor juridice care fac obiectul contractului respectiv.
1.5 OBIECTUL CONTRACTULUI
Acest element al contractului are scopul de a preciza continutul economic al contractului si anume convenirea conditiilor in care vanzatorul se obliga sa execute marfurile sau sa presteze anumite servicii pentru satisfacerea cat mai completa a cerintelor cumparatorului.
Pentru delimitarea cat mai completa a obiectului contractului, acesta trebuie sa contina urmatoarele elemente:
1. DENUMIREA MARFII: Se va inscrie denumirea industriala si/sau comerciala a produsului. Daca sunt mai multe produse –eterogene – se va mentiona denumirea generica si se va redacta o anexa cu detalierea pe pozitii purtand mentiunea ca face parte integranta din contract. Fiecare pozitie se va incadra in pozitia tarifara corespunzatoare din tariful vamal.
2. CANTITATEA: Se va inscrie in contract cantitatea totala. Daca pozitiile de marfa sunt eterogene, in anexa cu "denumirea marfii" se vor evidentia si cantitatile in unitatile de masura specifice marfii in sistemul decimal. Exceptie fac marfurile care coteaza la bursele de marfuri in unitatile specifice bursei.
3. CALITATEA: Se va inscrie in contract calitatea convenita de catre parti cu referire la modul de definire a calitatii.
4. GARANTIA CALITATII: Pentru marfurile consumabile se va inscre termenul de expirare a garantiei, iar pentru marfurile de folosinta indelungata, se va inscrie perioada de garantie pentru produs; prie perioada de garantie pentru produs; pentru acesta din urma obligatiile vanzatorului de a rememdia, inlocui sau acorda un bonus cumparatorului.
5. AMBALAJUL: Se va inscrie ambalajul de protectie si manipulare, calitatea lui si daca este sau nu returnabil vanzatorului. In cazul ambalajului de promovare se va mentiona in contract cine il furnizeaza – vanzatorul sau cumparatorul si termenul pana la care trebuie pus la dispozitia vanzatorului in cazul in care acesta este furnizat de cumparator.
6. MARCAJUL: Partile vor inscrie clar in contract felul inscriptionarilor, culoarea si locul acestora pe ambalajul de protectie. In cazul unui marcaj special cerut pentru ambalajul de promovare, trebuie precizat ca acesta cade in sarcina celui ce furnizeaza ambalajul de promovare. Atat ambalajul cat si marcajul trebuie sa corespunda normelor ISO – 9002.
7. PRETUL: Se va inscrie pretul unitar in valuta convenita de catre parti si valoarea totala de contract cu referire la conditia de livrare convenita conform INCOTERMS 1990. Se vor conveni atat clauza de consolidare a pretului impotriva riscului valutar cat si clauza de escaladare a pretului.
8. MODALITATEA SI CONDITIILE DE PLATA: Se va inscrie modalitatea de plata convenita si documentele in baza carora se va utiliza modalitatea de plata – stul de documente bancare.
9. CONDITIA DE LIVRARE: Se va inscrie conditia de livrare convenita cu completarile necesare, facandu-se referire la Regulile INCOTERMS 1990.
10. TERMENUL DE LIVRARE: Se va inscrie termenul de livrare convenit cu referire la graficul de livrare in cazul livrarilor esalonate.
11. EXPEDIEREA SI TRANSPORTUL MARFURILOR: Se vor inscrie clauze cu privire la expediere si transport, obligatiile partilor ce decurg din „conditia de livrare” convenita pentru facilitrea expeditiei si transportului marfii.
12. CONTROLUL SI RECEPTIA MARFURILOR: Se va inscrie in contract locul unde se face controlul si receptia, modul si metoda de control, cine executa controlul, documentul intocmit in urma controlului si receptiei.
13. RECLAMATII DE CANTITATE SI CALITATE: Se va inscrie locul si termenele in care se formuleaza reclamatiile; documentele constatatoare care sustin scrisoarea de reclamatie; pretentiile reclamantului; termenul in care este obligat reclamatul sa rezolve reclamatiile.
14. SANCTIUNI: Se convin sanctiuni sub forma de penalizari pentru depasirea termenelor de livrare; pentru deschiderea cu intarziere a acreditivelor sau plata cu intarziere a marfurilor livrate; pentru netransmiterea documentatiei marfii.
15. FORTA MAJORA: Se defineste forta majora; se convin evenimentele de forta majora; se stabileste procedura de invocare a aparitiei si terminarii evenimentului de forta majora.
16. CLAUZA DE JURISDICTIE (ARBITRAJ): Se convine rezolvarea litigiilor pe cale amiabila, in caz contrar se convine instanta, legea aplicabila, procedura de arbitrare.
17. REZILIEREA CONTRACTULUI: Se vor conveni clauze privind conditiile in care contractul poate fi reziliat.
18. TRANSMITEREA DREPTULUI DE PROPRIETATE SI A OBLIGATIILOR FATA DE MARFA: Se vor inscrie clauze cu pivire Ia protejarea know-how-ului de fabricare a mirfii si dreptul de reexport.
19. ALTE CLAUZE: Se inscriu alte clauze finale privind intrarea in vigoare a contractului.
CAPITOLUL 2
ACREDITIVUL DOCUMENTAR
2.1 ELEMENTE ESENTIALE PRIVIND DERULAREA ACREDITIVULUI DOCUMENTAR
2.1.1 Parti implicate
In derularea platii prin AD sunt implicate trei parti principale, care au denumiri consacrate. Acestea sunt:
Ordonatorul AD – in relatia contractuala este importatorul, beneficiarul unei prestatii sau serviciu. El este cel care initiaza relatia de AD, prin instructiunile pe care le da bancii sale de a plati exportatorul. Aceste instructiuni sunt cuprinse in "ordinul de deschidere a AD", unde precizeaza toate conditiile de termene si documente potrivit carora banca sa efectueze plata.
Beneficiarul AD – in relatia contractuala este exportatorul, prestatorul de servicii. El este cel in favoarea caruia banca importatorului s-a angajat la plata si care, indeplinind conditiile de termene si documente cuprinse in textul AD, incaseaza banii.
Banca Emitenta – este banca care, la solicitarea importatorului, ordonatorul AD, isi asuma m scris angajamentul de plata in anumite conditii de tennene si documente, in favoarea exportatorului, beneficiarul AD.
Prin angajamentul de plata asumat in scris, Banca Emitenta este principala angajata in relatia de AD. Acest angajament de plata ea il poate realiza:
direct, in sensul ca ea insasi sa efectueze plata. In acest caz, ea indeplineste atat rolul de banca emitenta, cat si de banca platitoare;
indirect, in sensul ca desemneaza o alta banca sa efectueze plata. Aceasta banca desemnata sa efectueze plata in numele ei se numeste banca platitoare sau dupa caz, negociatoare.
O alta banca, denumita si banca corespondenta, situata, de regula, in tara exportatorului, este banca prin care banca emitenta transmite textul AD spre a fi comunicat beneficiarului AD, exportatorul. in functie de modul cum este precizat a se face plata sau de alte instructiuni cuprinse in textul AD, aceasta "o alta banca desemnata" de banca emitenta poarta urmatoarele denumiri:
banca notificatoare sau avizatoare. In cazul in care plata documentelor are loc la banca emitenta sau plata e domiciliata la o terta banca, banca notificatoare indeplineste rolul unui simplu intermediar, manipulator de documente. Ea anunta exportatorul de deschiderea AD, primeste de la exportator documentele si le transmite bancii platitoare. Ea primeste un comision de notificare / preluare de documente.
banca platitoare. In cazul in care plata este facuta de o alta banca decat banca emitenta, banca platitoare poate fi situata in tara exportatorului sau in o terta tara. Prin instructiunile primite de la banca emitenta, ea este autorizata sa plateasca exportatorului documentele prezentate, in stricta concordanta cu termenele si conditiile din AD, sa remita documentele bancii emitente, iar aceasta sa-i ramburseze suma platita. Ea incaseaza comisionul de plata documente.
banca trasa si acceptanta. Cand plata urmeaza sa se faca prin cambii trase asupra unei banci, banca asupra careia au fost trase cambiile si care, la scadenta, le va achita, se numeste banca trasa. Banca trasa primeste documentele insotite de cambii de la exportator, accepta cambiile si i le restituie, iar documentele le remite importatorului sau bancii emitente (dupa caz). La scadenta, banca trasa achita cambiile beneficiarului. Ea incaseaza comisionul de accept / de plata documente.
banca negociatoare. In practica bancara anglo-saxona, AD presupune utilizarea unei cambii trase asupra bancii emitente si, deci, locul platii este la ea (domiciliul trasului). In masura in care o alta banca decat banca emitenta este insarcinata cu negocierea, aceasta inseamna ca banca negociatoare este autorizata sa preia documentele de la exportator si sa i le achite, contra unui comision de negociere si sa le remita apoi bancii emitente.
Comisionul de negociere, strict individualizat, reprezinta, in esenta, dobanda la suma contra documente, platita exportatorului, calculata pe intervalul de timp dintre momentul platii si cel al rambursarii banilor de la banca emitenta.
banca confirmatoare este banca care, la angajamentul de plata asumat de banca emitenta, adauga propriul ei angajament, egal ca valoare si conditii. In cazul in care banca emitenta nu isi onoreaza angajamentul de plata, banca confirmatoare va efectua ea plata. Banca confirmatoare poate fi banca din tara exportatorului respectiv, banca platitoare sau o banca dintr-o terta tara. Ea incaseaza un comision de confirmare.
2.1.2 Mecanismul platii prin AD in contextul unei afaceri
Plata prin AD face parte integranta din ansamblul relatiilor comerciale si constructia financiara a unei afaceri.
AD si etapele incheierii unei afaceri.
Succesiunea momentelor derularii platii prin AD este :
1. Existenta unui contract sau a unei intelegeri prin care partenerii au convenit plata prin AD;
2. Dispozitia / ordinul de deschidere AD este dat de importator bancii sale, banca emitenta, si cuprinde toate conditiile de termene si documente pe care trebuie sa le indeplineasca exportatorul pentru a i se face plata.
12.
7. 6. 4. 11. 10. 2.
Mecanismul derularii AD
(domiciliat in tara exportatorului)
3. Deschiderea AD consta in elaborarea unui inscris, insusi AD, prin care banca emitenta se angajeaza ferm la plata in favoarea beneficiarului AD, exportatorul, in conditiile de termene si documente potrivit instructiunilor primite de la ordonator. Acest document este transmis bancii exportatorului.
4. Notificarea beneficiarului AD. Banca exportatorului anunta exportatorul de deschiderea AD si ii remite documentul AD.
5. Livrarea marfii. Exportatorul studiaza cu atentie AD si, dupa caz, incepe producerea marfii sau o preia din stoc. Marfa este expediata cu respectarea tuturor termenelor din AD, exportatorul / beneficiarul AD intocmind si setul de documente cerut prin acreditiv. In caz ca nu poate indeplini conditiile din AD, nu expediaza marfa, ci cere modificare de AD.
6/7. Utilizarea AD. in posesia documentelor ce atesta livrarea marfii in termenele si conditiile din AD, exportatoru) le prezinta la banca. Banca verifica concordanta documentelor cu cerintele AD si efectueaza plata. in esenta (6/7) semnifica documente contra bani.
8/9. Remiterea documentelor / Rambursarea sumei. Banca platitoare, dupa efectuarea platii, remite documentele bancii emitente. Aceasta, dupa un nou control al documentelor, in functie de conditiile din AD, ramburseaza bancii platitoare banii. In caz contrar, nu ramburseaza banii pe documente neconforme cu termenii AD.
10/11. Notificare importator / Plata documente. Banca emitenta detine documentele privitoare la marfa si pe care le elibereaza importatorului contra plata. Importatorul, la randul sau, verifica documentele si concordanta acestora cu instructiunile pe care le-a dat prin cererea de deschidere a AD.
12. Eliberarea / ridicarea marfii. Importatorul, in posesia documentelor, isi ridica marfa. Carausul elibereaza marfa contra documentului de transport (originalul sau duplicatul).
Exemplul ales este un AD domiciliat in tara exportatorului, cu intentia de a sublinia atentia acordata controlului documentelor (banca platitoare, banca emitenta, importator) si avantajul pentru exportator, care incaseaza banii indata dupa expedierea marfii (7 zile).
2.2 FORME SI TIPURI DE AD
In practica, termenul de AD este insotit de una sau mai multe sintagme care il definesc in raport cu anumite caracteristici in derulare si utilizare.
Sintetic, aceste precizari se refera la:
1. Forma AD
revocabile
irevocabile
neconfirmate
confirmate
2. Modul de utilizare (plata)
cu plata la vedere
cu plata diferata
cu plata prin acceptare
cu plata prin negociere
3. Clauzele speciale pe care le contine, cu efect asupra utilizarii AD:
transferabil
revolving (reinnoibil)
clauza rosie (red clause)
stand-by
de compensatie (reciproce)
4. Folosirea combinata de beneficiar
subsidiar (back-to-back)
cesionat
2.2.1 Forma acreditivelor documentare
Din punct de vedere al formei, AD pot fi:
revocabile
irevocabile
Deci, in orice AD trebuie sa se stipuleze clar forma sa: irevocabil sau revocabil. In lipsa unei astfel de precizari in textul AD, el va fi considerat irevocabil.
1. AD revocabil poate fi modificat sau anulat de banca emitenta in orice moment, fara nici o avizare prealabila a beneficiarului. De exemplu, un exportator este avizat de deschiderea unui AD, isi pregateste marfa pentru expeditie si, pe acest interval, primeste, fara o avizare prealabila, modificarea sau anularea AD primit initial. Ca urmare a riscurilor pe care le incumba, AD revocabil este foarte rar utilizat. Dreptul de revocare, anulare sau modificare se stinge in momentul in care plata a fost facuta. O plata facuta, ramane bun facuta, iar banca emitenta este obligata sa ramburseze banii bancii prin care s-a facut plata.
2. AD irevocabil presupune angajamentul ferm al bancii emitente de a efectua plata in favoarea beneficiarului, cu conditia ca documentele prezentate de acesta sa fie strict conforme cu termenii si conditiile din AD. Un AD irevocabil nu poate fi modificat sau anulat de ordonator fara acordul bancii emitente, bancii confirmatoare (daca AD este confirmat) si al beneficiarului AD. AD irevocabil semnifica pentru beneficiar o certitudine privind plata, cu conditia de a prezenta documente strict conforme cu termenele si conditiile din AD.
AD irevocabile pot fi:
neconfirmate
confirmate
2.a. AD irevocabile neconfirmate. In principiu, banca emitenta, prin angajamentul luat in deschiderea de AD, isi asuma intreaga responsabilitate privitoare la plata. Aceasta inseamna:
in cazul in care in textul AD este desemnata o alta banca sa plateasca (deci, domicilierea platii este la alta banca decat banca emitenta), aceasta precizare nu constituie nici un angajament pentru banca desemnata sa plateasca;
banca desemnata este obligata sa comunice expres beneficiarului acceptul sau de a efectua ea plata, in caz contrar, primirea/examinarea/expedierea documentelor de banca desemnata nu o obliga la plata;
daca o alta banca desemnata a efectuat plata, banca emitenta este obligata sa ii ramburseze banii contra documenteior primite in stricta concordanta cu tennenii si conditiile din AD;
daca o alta banca desemnata prin AD nu accepta cambiile trase asupra ei sau cambiile acceptate de ea nu le plateste la scadenta, banca emitenta este obligata sa accepte cambiile si, respectiv, sa le plateasca la scadenta;
daca plata AD este prin negociere, banca emitenta este obligata sa plateasca, fara drept de recurs impotriva tragatorilor, cambiile trase de beneficiar si documentele prezentate in cadrul AD, negociate de banca desemnata (negociatoare).
In cazul AD irevocabil neconfirmat, banca emitenta este singura angajata ferm la plata, celelalte banci care intervin in relatia de AD actioneaza ca mandatar, in numele bancii emitente si potrivit instructiunilor acesteia, fara sa-si asume vreun angajament ferm de plata.
AD irevocabil neconfirmat
2.b. AD irevocabil confirmat este acela in care, la angajamentul ferm al bancii emitente, se adauga un angajament de plata independent si ferm al unei terte banci – banca confirmatoare. Confirmarea unui AD de o alta banca se realizeaza pe baza autorizarii sau la cererea bancii emitente, cuprinse in textul AD. Banca solicitata sa isi adauge confirmarea poate sa nu fie pregatita (in esenta, nu este de acord) sa confirme un AD. In acest caz, ea trebuie sa informeze de indata banca emitenta ca nu isi va adauga confirmarea.
In caz de modificare a AD, banca confirmatoare poate sa acepte sau nu extinderea confirmarii si asupra modificarii AD. Banca confirmatoare poate fi banca exportatorului sau o banca situata intr–o terta tara. In cazul in care banca emitenta nu plateste documentele conform cu termenele si conditiile din AD, banca confinnatoare, in virtutea angajamentului fenn si independent asnmat, va plati documentele. Deci, AD irevocabil confirmat ofera un plus de securitate exportatorului privind incasarea contravalorii marfurilor.
AD irevocabil confirmat.
Optiunea pentru AD irevocabil confirmat este, de regula, a exportatorului, care trebuie sa aiba in vedere:
comisionul de confirmare ridica costul comisioanelor si taxelor bancare si, de regula, este suportat de beneficiarul AD;
este recomandabil a fi utilizat in relatiile cu partenerii proveniti din tari cu situatie financiara instabila, dificila sau standingul bandlor emitente (banca importatorului) este mai putin cunpscut sau pus sub semnul intrebarii;
in perioada negocierilor comerciale, exportatorul sa solicite expres prin contract precizarea bancii confinnatoare. Aceasta poate fi o banca din tara sa sau o banca dintr-o terta tara (alta decat tarile celor doi parteneri).
Desi ofera un grad de siguranta ridicat privind plata, utilizarea AD irevocabil confirmat in cadrul exportului romanesc trebuie facuta diferentiat de la caz la caz.
Astfel, in cazul contractelor de export romanesti incheiate cu parteneri din tari care au dificultati financiare, se recomanda ca obtinerea confinantarii sa fie facuta de la o terta banca situata in alta tara. In conditiile in care banca emitenta nu prezinta garantii privind solvabilitatea, orice alta banca va evita sa dea confirmare pentru un AD emis de aceasta.
Deseori, bancile din aceste tari cer confinantarea acreditivului de catre o banca comerciala din tara noastra (aceasta situatie poate aparea in cazul in care in contractul de baza s-a inclus clauza AD irevocabil confinnat fara sa indice expres banca confirmatoare). In cazul in care banca emitenta nu ridica probleme din punct de vedere al solvabilitatii, confirmarea data de banca romana constituie un avantaj pentru partea romana, sub aspectul comisioanelor incasate pentru confirmare. Data fiind solvabilitatea
bancii emitente, nu apare riscul de neplata din partea acesteia. In cazul, insa, in care banca emitenta are dificultati financiare, apare riscul de neplata sau de intarziere a platii.
Confirmarea data de banca romana o obliga la plata fata de agentul economic exportator, ceea ce pe ansamblul economiei nationale nu inseamna o intrare de valuta. Aceasta va avea loc numai in momentul in care banca confirmatoare (banca romana) isi va recupera banii de la banca emitenta.
Ca atare, in cazul exporturilor romanesti se recomanda utilizarea AD irevocabil confirmat de o terta banca, cu bonitate de necontestat pentru acele AD emise de banci cu dificultati financiare. Confinnarea data de o banca comerciala romana este preferabil a se va utiliza pentru AD emise de banci fara astfel de probleme, in acest din urma caz constituind si o modalitate de sporire a incasarilor valutare prin plata comisioanelor care cad in sarcina ordonatorului (daca in contract nu s-a prevazut altfel). Datorita acestor aspecte, in cazul in care partea romana solicita includerea in contractul de baza confirmarea AD, este indicat sa se precizeze clar ce banca va da confirmarea, indicandu-se bineinteles o banca in masura sa avantajeze partea romana din punctul de vedere al celor prezentate.
In practica, adesea, in cazul unor importatori / banci emitente cu probleme financiare, bancile confirmatoare conditioneaza confirmarea AD de constituirea in prealabil la ele a unui depozit valutar egal ca valoare cu valoarea AD.
In esenta, AD irevocabil confirmat releva rezervele partenerilor (exportatori) cu privire la capacitatea de acoperire a angajamentelor de plata asumate de partea romana (agent economic importator–ordonator, banca comerciala romana–emitenta acreditivului). In acest context, bancile solicitate sa confirme acreditivele deschise de bancile comerciale romane adesea conditioneaza confirmarea acestora de acoperire anticipata a acreditivelor, respectiv punerea la dispozitia lor, in mod anticipat, a sumelor in valuta, corespunzator valorii AD ce vor fi confirmate.
Astfel de situatii, sunt deja uzuale in relatiile cu bancile din S.U.A. Asemenea acreditive, in practica, sunt denumite acreditive cu acoperire anticipata. Cum din momentul deschiderii acreditivului pana in momentul utilizarii perioada de timp poate depasi adesea 2 – 3 luni, pierderea pentru partea romana, din punct de vedere al fructificarii fondurilor, este evidenta.
Pentru a depasi acest inconvenient, bancile comerciale romane convin cu bancile confirmatoare, care solicita acoperirea anticipata a acreditivelor, constituirea de depozite colaterale purtatoare de dobanzi.
In orice caz, suma depozitata in acest context constituie un titlu de garantie in favoarea bancii beneficiarului AD–exportatorului strain, pentru toate obligatiile importatorului roman nascute direct prin ordinul dat de deschidere a AD (sau indirect prin deschiderea AD de banca comerciala romana) si prin confirmarea si utilizarea AD respectiv. Se subintelege ca suma de bani depozitata ramane la dispozitia bancii beneficiarului pana la stingerea tuturor obligatiilor ce decurg din derularea acreditivului. De aici, cerinta expresa ca importatorii romani sa stabileasca perioada de valabilitate a AD in stransa concordanta cu termenele de livrare a marfurilor importate si, mai ales, sa evite prelungirea valabilitatii acreditivelor, fapt care in fond prelungeste perioada de imobilizare a fondurilor valutare la banci in strainatate.
Criteriul decisiv al utilizarii AD este dat de fermitatea angajamentului bancar. Indiferent de forma AD revocabil sau irevocabil – banca actioneaza la cererea si in conformitate cu instructiunile ordonatorului fata de care s-a angajat sa efectueze o plata. Acest angajament ramane ferm pana primeste alte instructiuni (in cazul AD revocabil, de exemplu) decat cele primite initial.
Fermitatea angajamentului bancar este o caracteristica esentiala a AD.
2.2.2 Modul de utilizare (plata) a AD
Toate AD trebuie sa indice clar modul in care sunt utilizabile de beneficiarul AD, respectiv, modul in care exportatorul va incasa banii (la vedere, cu plata diferata (amanata); prin acceptare; prin negociere.
AD cu plata la vedere. Sunt acele acreditive care, in momentul prezentarii documentelor de exportator la banca platitoare, acesta este platit imediat.
Referitor la plata imediata, de retinut:
plata se face numai dupa ce banca a efectuat controlul documentelor si a constatat concordanta stricta cu conditiile si termenii AD;
daca banca platitoare-este situata inalta parte (oras sau tara) decat exportatorul, controlul si plata documentelor se face numai dupa ce acestea au ajuns la ea in cadrul valabilitatii AD;
bancile nu platesc docnmente neconforme cu termenele si conditiile din AD. In textul AD se regaseste precizarea: "plata la vedere", "payment at sight".
AD cu plata diferata (amanata). Plata documentelor nu se face in
momentul prezentarii acestora la banca, ci la o data ulterioara, mentionata expres in textul AD. De regula, plata diferata se efectueaza la 30–60 zile fata de momentul prezentarii documentelor. Importatorul intra in posesia documentelor si isi poate ridica marfa inainte sa o achite, iar exportatorul, care a facut de fapt o vanzare credit pe termen scurt (30–60 zile), are certitudinea, prin angajamentul bancar din AD, ca va fi platit la termenul diferat (amanat). In baza unui astfel de AD, bancile, adesea, acorda avansuri si / sau credite pe termen scurt exportatorilor, garantia constituind-o angajamentul de plata al bancii emitente a AD. In textul AD se regaseste precizarea: "plata diferata la "x"… zile", "deferred payment at "x" days".
AD cu plata prin acceptare. Sunt utilizate in cazul exporturilor pe credit. Odata cu documentele, exportatorul prezinta bancii si o cambie sau un set de cambii trase asupra bancii indicate in textul AD (care pot fi: banca emitenta, banca–acceptanta, banca trasa expres desemnata) cu anumite scadente. Banca accepta cambiile, devenind debitor cambial principal, le restituie exportatorului, iar documentele le remite importatorului. La scadenta, exportatorul prezinta bancii acceptante cambiile, iar aceasta le achita.
Exportatorul poate sa nu astepte scadenta cambiilor, ci sa le vanda (sa le sconteze) unei banci comerciale, platind o taxa de scont. in acest mod, o vanzare pe credit se transforma intr-o vanzare cu plata la vedere, exportatorul recuperandu–si mai devreme banii (mai putin taxa scontului), prin scontarea cambiei. in textul AD se regasesc precizarile: "acceptarea cambiei la «x» zile", trasa de beneficiar asupra bancii «y»…, "acceptance of drafts at «x» days", "Beneficiary's draft(s) drawn on «y»…".
4. AD cu plata prin negociere. Specific dreptului bancar anglo-saxon, utilizarea AD presupune prezentarea de catre beneficiar a documentelor insotite de una sau mai multe cambii (dupa caz) trase asupra bancii emitente. Potrivit dreptului cambial, locul platii este domiciliul trasului, in cazul dat, al bancii emitente. in aceasta situatie, dezavantajoasa pentru exportator, locul platii este intotdeauna in strainatate, la banca emitenta. Pentru a elimina acest neajuns, banca emitenta (la instructiunile ordonatorului) poate autoriza o alta banca sa negocieze documentele. Negocierea documentelor sau plata prin negociere semnifica dreptul bancii negociatoare de a "cumpara" documentele (in esenta, de a plati exportatorul) si de a le transmite bancii emitente. Pentru aceasta, ea percepe un comision de negociere care este platit de beneficiarul AD. Simpla examinare de documente, fara a le cumpara, nu constituie negociere.
2.2.3 Clauze speciale in AD
O caracteristica a AD este adaptabilitatea care vizeaza cel putin doua aspecte:
unul care rezulta chiar din definitie, care numeste acreditiv orice angajament de plata asumat de o banca, indiferent de modul in care este definit sau descris (inclusiv scrisoare de credit comerciala, AD stand-by);
iar al doilea are in vedere faptul ca prin anumite mentiuni trecute in textul AD sau prin modul de utilizare, acesta se poate adapta diferitelor particularitati ale tranzactiilor comerciale.
In acest sens, se disting clauzele: transferabil, revolving, clauza rosie, de compensatie.
AD transferabil. Inserarea acestei clauze in textul AD da dreptul beneficiarului AD sa solicite bancii transferatoare sa faca acreditivul utilizabil (platibil) in totalitate sau partial pentru unul sau mai multi beneficiari secunzi. Un astfel de AD este utilizat in operatiunile de intermediere, beneficiarul AD este un intermediar, iar beneficiarul secund este exportatorul real.
AD revolving / reinnoibil. Se caracterizeaza prin faptul ca valoarea AD se reintregeste automat, pe masura efectuarii platilor pana la un anumit plafon, in functie de fiecare livrare. Este utilizat pentru contracte de valori mari, cu livrari esalonate in timp. Valoarea AD este la nivelul unei livrari si, in consecinta, comisioanele, taxele bancare sunt mai reduse.
AD clauza rosie (red clause). Prin inserarea acestei clauze in textul AD, banca platitoare este autorizata sa faca o plata in favoarea beneficiarului, inainte ca acesta sa prezinte documentele privitoare la expedierea marfii. Plata poate fi sub fonna unui avans sau poate fi egala cu valoarea AD. Suma astfel obtinuta permite exportatorului sa procure marfa sau unele componente. La termenul de expeditie precizat in AD beneficiul AD livreaza marfa si prezinta documentele la banca, incasand diferenta.
AD de compensatie sau reciproce. Se caracterizeaza prin inserarea in textul AD a unei clauze care nu permite utilizarea AD de export decat in corelatie cu un AD de import. Prin combinarea a doua AD cu astfel de clauze, partenerii care dezvolta operatiuni prin contrapartida, compensatie, se asigura ca daca unul dintre ei nu va livra marfa in compensatie, va fi platit de banca emitenta, respectiv va primi echivalentul inarfurilor nelivrate in compensatie.
2.2.4 Folosirea combinata a AD
Beneficiarul unui AD poate folosi tehnica derularii AD in operatiunile de intermediere prin asa–numitul AD back–to–back si prin cesiune de AD.
AD back-to-back. Desi denumirea este unica, in esenta, este vorba despre doua acreditive: unul de import si unul de export, corelate valoric si in timp de un intermediar.
AD cesionat. Beneficiarul unui AD are dreptul ca o parte sau intreaga valoare a AD deschis in favoarea sa sa o cesioneze unui tert – beneficiarul cesiunii, cel mai adesea exportatorul real.
Particularitatea acestor doua tipuri de AD consta in faptul ca nu contin clauze speciale, ci se disting prin modul in care beneficiarul AD imagineaza tehnic intreaga afacere.
2.3 DESCHIDEREA ACREDITIVULUI DOCUMENTAR
Unul dintre momentele-cheie de care depinde buna functionare a mecanismului AD il constituie cel prin care ordonatorul, importatorul da bancii sale dispozitia de deschidere de AD.
2.3.1 Optiunea importatorului pentru plata prin AD
Ordonand deschiderea unui AD, importatorul confirma solvabilitatea sa si in acest context, prin angajamentul ferm de plata al bancii sale, ofera exportatorului conditii de plata sigure;
Importatorul are siguranta ca marfurile ii vor fi livrate in tennen si corespunzator cerintelor specificate in AD;
Transmiterea prin canal bancar a documentelor permite primirea lor de catre importator in timp util;
Cumparatorul este sigur ca nu va plati documente care nu corespund celor stipulate in ordinul de deschidere AD;
In acelasi timp, importatorul trebuie sa aiba in vedere ca:
Acreditivele documentare sunt tranzactii separate, independente de contractele comerciale, iar trimiterea in text la contractul comercial nu obliga in nici un mod bancile si, ca atare, nu sunt luate in considerare;
Toate partile angajate in relatia de AD iau in considerare doar documente si nu marfurile sau serviciile la care acestea se refera. Deci, daca documentele sunt in buna ordine, dar marfa primita nu este corespunzatoare, acest lucru nu poate fi invocat bancii ca motiv de neplata. Solutionarea problemei se realizeaza pe cale comerciala direct cu exportatorul;
La originea oricarui ordin de deschidere sta un contract sau o intelegere, in cadrul caruia partenerii au convenit cu claritate toate elementele specifice platii prin AD, elemente pe care importatorul, pentru bunul mers al afacerii, trebuie sa le respecte in ordinul pe care il da bancii sale;
Toate instructiunile de emitere a acreditivului, acreditivul insusi trebuie sa precizeze cu claritate documentele contra carora se va face plata;
Daca acreditivul contine conditii fara sa precizeze ce documente trebuie prezentate in conformitate cu acestea, bancile le vor considera ca nefiind precizate si le vor ignora;
Pentru buna derulare a platii, importatorul:
nu va solicita ca documentele sa contina detalii pe care emitentul acestora nu le poate intelege;
nu va solicita documente pe care beneficiarul nu le va putea obtine;
Ordinul de emitere trebuie realizat in baza Publicatiei nr. 500, deoarece:
bancile din intreaga lume lucreaza dupa aceste Reguli uniforme
actiunile bancilor in materie de AD sunt determinate de prezenta sau absenta unor precizari, sau de lipsa unor instructiuni
in caz de litigiu in materie de plati prin AD, prima referinta este Publicatia nr. 500
exista expresii consacrate, specificate expres in Publicatia nr. 500, referitoare la date, perioade si termene care sunt interpretate intr-un anumit mod;
exista termeni pe care Publicatia nr. 500 recomanda a nu fi utilizati;
Instructiunile de deschidere trebuie sa fie clare si precise, fara a include detalii excesive;
Termenii utilizati trebuie sa fie profesionali si folositi in sensul mentionat strict de Publicatia nr. 500;
Instructiunile pe care ordonatorul le da bancii emitente definesc obligatia importatorului de a rambursa bancii emitente sau bancii autorizate plata facuta de aceasta. Aceasta precizare importanta, de regula, se specfica clar in ordinul de deschidere, sau intr-un alt contract cu banca, care insa face parte integranta din ordinul de deschidere;
Orice ordin de deschidere trebuie sa contina sintagma: "Va solicitam sa deschideti un acreditiv in contul nostru" sau o alta cu un continut asemanator
Orice ordin de deschidere trebuie sa contina numele si iscalitura ordonatorului. In esenta, iscalitura este data de persoana (persoanele) autorizate de o firma sa angajeze fondurile firmei;
Formulari clare si mai putin clare in textul AD.
2.3.2 Ordinul de deschidere a AD. Cerinte. Precizari
Ordinul de deschidere dat de importator bancii sale (in calitate de banca emitenta) se poate realiza:
– sub forma unei simple scrisori (letric sau telex) in cuprinsul careia sunt precizate conditiile de termene si documente, precum si informatiile necesare bancii sa deschida AD;
– prin completarea unui formular tipizat, pus la dispozitie de banci clientilor lor.
Luand in considerare problema standardizarii formularistidi referitoare la AD, in spiritul Publicatiei nr. 500 si al Publicatiei nr. 516, in continuare este prezentat modul de completare a unui formular standard de cerere de deschidere AD.
1. Ordonator
"applicant" (engl.) este termenul adoptat in Formularele Standard pentru a desemna ordonatorul AD;
ordonatorul este importatorul, cumparatorul la cererea caruia si pe baza instructiunilor primite de la acesta, banca emitenta emite AD;
in spatiul rezervat, ordonatorul trebuie sa aiba grija sa includa corect toate detaliile referitoare la adresa sa:
numele patronic al firmei
adresa postala;
telefon, fax;
numele si adresa ordonatorului sunt necesare exportatorului pentru a sti pe numele cui intocmeste factura si ce destinatie are marfa. Sunt cazuri cand factura se intocmeste pe numele altei persoane, iar marfa are alta destinatie. Aceste precizari se fac in spatiul destinat documentelor (factura emisa de… pe numele…) si respectiv la detaliile privind transportul;
numarul telefonului si faxului este necesar atat bancii emitente, cat si exportatorului, pentru eventualitatea unor clarificari de probleme.
2. Banca emitenta
In practica, formularele puse la dispozitie de band au pretiparit numele bancii.
Banca emitenta este cea care, in baza ordinului dat de importator, isi va asuma angajamentul de plata in favoarea exportatorului.
3. Data ordinului de deschidere
Este data la care ordonatorul a completat si depus la banca ordinul de deschidere a AD;
Ordinul de deschidere trebuie dat in stransa corelatie cu cele convenite cu partenerul de contract:
prin contract, partenerii au convenit ca AD sa fie deschis cu un anumit numar de zile inainte de data expedierii marfii. In acest caz, ordonatorul va lua in considerare acest interval (de exemplu: in contract sa prevazut "plata prin AD irevocabil, domiciliat in Bucuresti, deschis cu 45 de zile inainte de livrarea marfii");
daca partenerii nu au convenit date precise cu pnvire la data deschiderii AD, se subintelege ca ordonatorul, cu un anumit numar de zile inainte de data expedierii marfii, va ordona deschiderea AD (15-20 de zile);
in orice situatie, ordonatorul va avea in vedere valabilitatea de ansamblu a AD si comisioanele bancare.
4. Valabilitatea AD si locul prezentarii documentelor
Toate AD trebuie sa stipuleze o data la care expira valabilitatea si un loc unde trebuie prezentate documentele pentru plata, acceptare, negociere.
Data la care expira valabilitatea
Valabilitatea AD este intervalul de timp in cadrul caruia exportatorul trebuie sa prezinte documentele la ghiseele bancii desemnate. Angajamentul ferm de plata al bancii emitente se refera la acest interval.
Data emiterii AD este data de la care intra in vigoare angajamentul de plata, iar data expirarii este data la care acest angajament inceteaza si numai pana la aceasta data pot fi prezentate documentele.
Expirarea valabilitatii se poate trece in doua moduri:
data certa: "21 mai 1994";
perioada de timp: de ex: "o luna, 2 luni, sase luni etc.", in acest al doilea caz, banca emitenta va considera data emitcrii AD ca prima zi de la care curge valabilitatea AD.
Data expirarii valabilitatii AD este suverana in raport cu toate celelalte termene precizate in AD. De exemplu: AD expira pe 20 mai; expedierea marfii a avut loc pe 15 mai, iar in AD este prevazuta prezentarea documentelor – 10 zile de la expeditie; documentele nu pot fi prezentate decat in interiorul valabilitatii AD (in exemplu, intre 15 si 20 mai).
Valabilitatea AD trebuie stabilita in functie de particularitatile tranzactiei. Daca este prea mare, determina costuri bancare suplimentare, iar daca este prea mica, nu permite exportatorului sa faca toate demersurile necesare expedierii si intocmirii documentelor si, adesea, apare necesitatea solicitarii unei prelungiri a valabilitatii AD (deci, costuri suplimentare).
Locul prezentarii documentelor (denumit si domicilierea AD)
De regula, se trece orasul si tara unde documentele trebuie prezentate pentru plata, acceptare, negociere.
Exceptie: in cazul AD liber negociabile, nu este necesara precizarea locului sau tarii. In aceasta situatie beneficiarul AD poate prezenta documentele pentru negociere la orice banca. Adesea, in practica se utilizeaza sintagma "negocierea la orice banca din tara (exportatorului)".
Domicilierea AD este locul, respectiv tara, orasului si in ultima instanta banca la ghiseele careia urmeaza sa aiba loc plata contravalorii marfurilor. Din acest punct de vedere AD pot fi domiciliate in tara exportatorului, importatorului sau intr-o terta tara .
Domicilierea AD este convenita intre parteneri in contractul comercial international si preluata de ordonator ca atare m dispozitia de deschidere a AD.
In deschiderea AD mentionarea locului platii se recomanda sa se faca prin termenul "platibil" (payable at…, available at… etc.) si nu, "domiciled, located, lodged etc.).
AD domiciliat in tara exportatorului inseamna un AD in baza caruia exportatorul prezinta documentele pentru plata la o banca desemnata m AD din tara sa. Locul platii are deosebita importanta din mai multe puncte de vedere:
apropierea exportatorului de locul platii, deci domicilierea AD in tara sa inseamna pentru acesta o grabire a tncasarilor egala cu timpul de curier al documentelor daca domicilierea ar fi in tara importatorului. in cazul exporturilor romanesti, daca domicilierea acreditivelor este in strainatate timpul de curier (circuitul bancar) al documentelor variaza, in functie de zona geografica, intre 10 si 40 de zile;
in cazul in care documentele prezinta elemente specifice interpretabile de banca in limitele "unei griji rezonabile", cea care decide asupra conformitatii documentelor cu conditiile AD este banca la care e domiciliat, deci platitoare. De mentionat insa ca pentru orice plata facuta de banca platitoare pe documente in neregula, ea raspunde fata de banca emitenta si ca atare poate sa nu i se mai ramburseze plata facuta pe astfel de documente.
Daca, in baza telexului de ramburs, plata a fost facuta, banca platitoare trebuie sa restituie suma platita plus dobamile aferente pe intervalul respectiv.
Din acest punct de vedere este avantajata partea din contractul de baza la care este domiciliat AD, exportatorul in tara sa, importatorul in tara sa. In cazul domicilierii acreditivelor la banci din Romania exista, in acelasi timp, posibilitatea pentru exportatorii romani ca atunci cand apar anumite neconcordante intre documentele prezentate fi conditiile stipulate in AD, tn perioada valabilitatii acreditivului, acestea sa fie puse in ordine;
reglementarea oricaror litigii privind neexecutarea obligatiilor izvorate din derularea AD se face potrivit legislatiei din tara unde e domiciliat acesta;
domicilierea AD in tara exportatorului prezinta pentru acesta si avantajul evitarii riscului pierderii documentelor pe parcursul postal. In aceasta situatie, exportatorul trebuie sa ia legatura direct cu importatorul ca sa dispuna bancii sale ca plata sa se faca pe duplicate etc. Orice actiune intreprinsa in acest sens inseamna, in fond, o intarziere a incasarilor sau chiar refuzul de plata;
domicilicrea AD in tara exportatorului constituie si o sursa de venit valutar, deoarece, potrivit Publicatiei 500 comisioanele si spezele bancare cad in sarcina ordonatorului, daca in AD nu s-a precizat altfel.
Aceste argumente se au in vedere atund cand in cadrul contractelor de export ale firmelor romanesti, in care este prevazuta ca modalitate de plata acreditivul, se recomanda ca domicilierea sa fie la o banca din tara noastra. in practica internationala cel mai frecvent se utilizeaza domicilierea AD in tara exportatorului.
Prin AD domiciliat in tara importatorului (sau o terta tara) se intelege acel AD in baza caruia exportatorul poate incasa contravaloarea marfurilor exportate prin prezentarea documentelor solicitate in AD, la ghiseele acesteia.
In practica, documentele se transmit pe canal bancar, respectiv exportatorul le depune la banca sa, care face doar serviciul de a le transmite bancii platitoare. Dupa ce banca platitoare gaseste documentele in buna regula, efectueaza plata, transmitand, tot pe canal bancar, banii. in consecinta, dezavantajele pentru exportator sunt:
intarzierea, incasarii contravalorii marfurilor, corespunzator intervalului de timp necesar parcursului documentelor si in sens invers a banilor (3–10 zile pentru Europa si intre 20 si 40 de zile pentru alte continente, in functie de zona geografica);
pregatirea si expedierea documentelor, cerute in deschiderea de AD, trebuie sa se realizeze in timp util, astfel incat acestea sa ajunga la banca platitoare in cadrul valabilitatii AD. Aceasta, deoarece vatabilitatea AD expira la ghiseele bancii platitoare, deci in strainatate;
in cazul in care documentele nu sunt in buna regula, posibilitatea corectarii lor este practic redusa sau necesita timp si corespondenta suplimentara, ceea ce, inca o data in plus, intarzie incasarea banilor.
La banca exportatorului La banca emitenta La o terta banca
3. 2.
bani documente
3. 2.
bani documente
4. 1.
bani documente
bani documente
4. 1.
bani documente
documente
Domicilierea AD
In cazul in care valabilitatea AD expira intr-un interval de timp scurt, deci sansa ca documentele sa ajunga in timp la ghiseele bancii platitoare din strainatate este redusa, agentii economici pot folosi serviciile unor companii specializate de ex. DHL, Posta rapida etc., care, contra unei taxe, prin agentii sai, duc (fizic) documentele la locul indicat (in maximum 24 de ore pentru Europa si 48 de ore pe alt continent).
Ameliorarea dezavantajelor domicilierii AD in strainatate se poate realiza prin solicitarea rambursului telegrafic.
Astfel, in momentul primirii documentelor si gasirii lor in buna ordine, banca notificatoare, in baza telexului de ramburs, poate plati documentele, inainte ca ele sa ajunga la banca platitoare. La primirea documentelor, banca platitoare efectueaza ea insasi controlul acestora. Daca acestea sunt in buna ordine valideaza plata facuta in baza telexului de ramburs, iar daca nu sunt in regula, banca platitoare este indreptatita sa ceara stornarea platii, inclusiv dobanzile aferente fondurilor astfel avansate, corespunzator intervalului respectiv.
5. Beneficiarul
Este partea in relatia de AD in favoarea careia se va emite AD si care,
indeplinind conditiile de documente si termene din AD, urmeaza sa fie platita;
Din ratiuni de prudenta financiara si comerciala, ordonatorul nu va incheia contracte sau intelegeri cu parteneri a caror buna credinta, standing financiar si performante tehnice si comerciale nu le cunoaste, in fapt, acestia sunt viitorii beneficiari ai AD ordonat de el.
In general, beneficiarul AD este exportatorul marfii. Se poate ca in baza acordului dintre parti, AD sa fie deschis in favoarea unei terte parti, in calitate de beneficiar: o companie sau flliala care face parte din structura firmei vanzatoare; un asociat in vanzari al exportatorului etc.
In spatiul rezervat beneficiarului, ordonatorul trebuie sa treaca clar si precis:
numele intreg al beneficiarului;
strada, numarul, orasul, tara (inclusiv detalii: apartament, etaj, etc.), cod postal;
telefon, fax.
Aceste date sunt necesare bancilor pentru a sti pe cine si unde sa anunte deschiderea AD.
Orice rezerva din partea exportatorului de a da detalii complete privind adresa sa completa va fi interpretata de beneficiar ca un semnal de alarma si nu va ordona deschiderea pana nu se va edifica asupra "calitatii" exportatorului.
6. Prin avion/posta (transmiterea letrica).
Mentiunile 6,7 si 8 fac parte din precizarile privind modul de transmitere a AD de banca emitenta bancii exportatorului ca banca notificatoare.
In prezent, factorii de cost, timp si dotare tehnica determina ca transmiterea prin (avion) posta sa detina inca o pondere insemnata.
Adesea, transmiterea prin posta este precedata de o scurta avizare a beneficiarului printr-un sistem de teletransmisie.
Scurta avizare prin teletransmisie (preavizare)
Rolul avizarii (preavizare) prin teletransmisie este de a anunta beneficiarul de principalele clauze ale AD si de faptul ca acesta urmeaza a fi deschis. Dupa o astfel de preavizare, urmeaza transmiterea letrica, sau tot prin teletransmisie dar AD ca document operativ de lucru.
Avizarea, respectiv preavizarea prin teletransmisie si apoi transmiterea letrica a documentului operativ se face de barica emitenta, prin serviciile aceleiasi banci notificatoare.
Transmiterea AD prin sisteme de teletransmisie
Termenul de teletransmisie include:
transmisia prin cablu, telegrama, telex, telefax etc.
transmisia prin sisteme integrate de comunicatie, de exemplu SWIFT.
Daca in textul transmis nu se precizeaza altfel, AD teletransmise astfel sunt considerate documente operative de lucru.
Daca in textul AD teletransmis se regaseste expresia "urmeaza detalii suplimentare", sau altele similare, sau se specifica ca urmeaza confirmarea letrica, atunci documentul teletransmis nu va fi considerat instrument operativ al AD.
AD este considerat instrument operativ atunci cand beneficiarul, prin textul dat:
permite bancii desemnate sa plateasca, sa accepte sau sa negocieze contra documentele stipulate,
precizeaza ca teletransmisia nu va fi urmata de confirmare letrica sau alta teletransmisie.
De regula, banca emitenta este cea care decide ce metoda de teletransmisie va utiliza (telex, fax, SWIFT etc.).
Daca beneficiarul nu doreste ca teletransmisia AD sa fie document operativ de lucru, el va specifica acest lucru la spatiul "Instructiuni suplimentare" .
AD este transferabil
Pentru ca un AD sa fie transferabil, aceasta mentiune trebuie precizata expres in ordinul de deschidere dat bancii emitente.
In lipsa acestei mentiuni, un AD este considerat netransferabil.
Instructiunile privind caracterul transferabil al unui AD sunt rezultatul intelegerii dintre beneficiarul si ordonatorul AD, intelegere ce a avut loc inainte de emiterea AD si este legata direct de specificul tranzactiei comerciale.
Confirmarea
In mod similar, mentiunea privind "confirmarea" unui AD este rezultatul intelegerii prealabile dintre beneficiarul si ordonatorul AD.
Daca ordonatorul cere (casuta "requested") confirmarea, aceasta inseamna ca el doreste ca banca emitenta sa autorizeze sau sa solicite bancii desemnate (cu plata, acceptarea etc.) sa confirme AD pentru beneficiar.
Daca ordonatorul bifeaza casuta prin care "autorizeaza daca cere beneficiarul", aceasta inseamna ca el doreste ca banca emitenta sa instructeze banca desemnata sa notifice beneficiarul fara confirmarea sa, dar daca beneficiarul doreste ca AD respectiv sa fie confirmat, atunci banca desemnata este autorizata sa-si adauge confirmarea sa.
Daca partenerii au convenit ca o confirmare de AD sa se faca de o alta banca decat banca desemnata sa plateasca (de regula, banca exportatorului), atunci se marcheaza casuta prin care se cere (requested) confirmarea, iar terta banca confirmatoare este specificata la casuta "Instructiuni suplimentare" .
Suma / valoarea AD
Denumita si valoarea AD, reprezinta suma de bani pe care banca emitenta
se va angaja sa o plateasca beneficiarului AD.
Aceasta suma poate fi precizata:
simplu; de exemplu: "100.000 USD";
prin indicarea unei limite superioare; de exemplu: "maximum 100.000USD";
suma poate fi precedata de cuvantul aproximativ, circa (about); de exemplu: "aproximativ 100.000 USD".
Daca suma este precedata de expresia circa, aproximativ, aceasta inseamna ca ordonatorul pennite bancii sa efectueze o plata cu o toleranta de +10% sau -10% fata de suma precizata.
Daca in AD se stipuleaza ca cantitatea specificata a marfurilor nu poate fi nici mai mare, nici mai mica, banca poate efectua plati cu o toleranta de +5% sau -5%, cu conditia ca valoarea AD (suma) sa nu fie depasita. Aceasta toleranta nu se aplica in cazurile in care in AD cantitatea este exprimata in unitati individuale, numar de pachete, colete etc.
Daca in AD nu sunt interzise expedierile partiale si nici nu se precizeaza altfel, o plata cu o toleranta de minus 5% fata de valoarea AD este admisa. Conditia de a se face o plata cu o toleranta de minus 5% este ca intreaga cantitate de marfuri sa fi fost expediata, iar daca in AD se specifica si pretul unitar al marfii, acesta sa nu fi fost redus. Desigur, aceasta prevedere nu se aplica in cazul in care suma este precedata de termenul "circa", "aproximativ".
Marimea sumei, valorii AD este in stransa corelatie cu conditia de livrare, in esenta, cu ansamblul obligatiilor asumate de exportator privind marfa si livrarea ei
Suma trebuie scrisa m cifre si litere si indicata moneda in care se va face plata. Simbolul monedei va fi potrivit codului ISO, de exemplu: USD – dolar SUA; GBP – lira sterlina; EUR – moneda european.
De regula, moneda in care se ordona deschiderea AD este si moneda de contract. Sunt situatii in care partenerii convin ca plata sa se faca in alta moneda decat cea din contractul comercial jntemational. Dat fiind ca AD este un contract independent de orice alt contract, bancile nu platesc decat in moneda precizata in AD.
12. AD platibil la Banca desemnata.
Banca desemnata
Exceptand AD care sunt platibile (domiciliate) la banca emitenta, orice AD trebuie sa specifice expres care este banca desemnata, autorizata sa plateasca, sa efectueze plata diferata; sa accepte cambii si apoi sa le plateasca sau sa plateasca prin negociere.
Referitor la desemnarea bancii pot apare trei situatii:
ordonatorul trece numele bancii care urmeaza a face plata. Anterior, el a convenit cu beneficiarul AD unde va fi domiciliat AD;
ordonatorul nu cunoaste numele bancii din tara exportatorului, dar a convenit cu acesta ca plata sa se faca la o banca din tara exportatorului. In acest caz, va face mentiunea "banca la alegerea bancii emitente" (The bank of your choice").
ordonatorul poate lasa spatiul liber si banca emitenta va decide ce banca va desemna pentru plata (de regula, o banca din tara exportatorului, cu care are relatii de corespondent bancar);
De regula, exportatorii doresc ca domicilierea platii sa fie la o anumita banca din tara lor. Daca unui exportator ii este indiferent locul platii si banca desemnata, acest fapt constituie un semnal de alarma pentru ordonator.
Platibil:
la vedere
prin plata diferata
prin acceptare
prin negociere
Mentionarea oricareia dintre aceste forme de plata trebuie sa aiba in vedere:
aceasta a fost in prealabil convenita cu beneficiarul AD si este determinata de constructia financiara a afacerii;
fiecarui tip de plata ii corespund anumite precizari adiacente de termene si / sau documente. Astfel:
Plata la vedere:
plata la vedere prin AD se poate face:
contra documente fara a fi insotite de cambie (sau cambii)
contra documente insotite de cambie. In acest caz, cambiile sunt trase de beneficiar, la vedere, asupra bancii desemnate (banca platitoare);
in unele tari, ca urmare a taxelor de timbru, este preferabil sa se utilizeze AD cu plata la vedere fara sa se solicite si cambii.
Plata diferata
se poate realiza contra documente insotite sau nu de cambii. In cazul in care sunt insotite de cambii, cambia este trasa de beneficiar, la vedere, asupra bancii desemnate. Ea va fi achitata insa la termenul diferat precizat in AD de catre banca acceptanta (desemnata).
Plata prin acceptare
se realizeaza intotdeauna contra documente insotite de o cambie. Cambia este trasa asupra bancii desemnate sau bancii emitente. Dupa acceptare, banca restituie cambia tragatorului (exportatorul), iar documentele le remite importatorului. Cambia va fi achitata la scadenta precizata in textul ei.
Plata prin negociere
se poate realiza in doua moduri:
prin precizarea expresa a bancii desemnate sa negocieze. In acest caz, ordonatorul numeste banca negociatoare;
sau in cazul AD, asa-numite liber negociabile, plata prin negociere se face la orice banca. In aceasta situatie se mentioneaza "freely negotiable by any bank" sau "freely negociable credit". Aceasta permite negocierea documentelor la orice banca din lume. In practica, este de dorit ca ordonatorul sa limiteze libera negociere a AD la o tara sau un oras, de ex. "liber negociabil in Austria"; sau "liber negociabil la Viena".
de retinut ca banca emitenta poate autoriza ea insasi o alta banca sa negocieze documentele.
intotdeauna in cazul AD care prevede negocierea, cambiile care insotesc documentele trebuie sa fie trase asupra:
bancii emitente
bancii confirmatoare.
In nici un caz nu se va cere prin ordinul de deschidere a AD, cambii trase asupra ordonatorului.
Daca in AD se precizeaza cambii trase asupra ordonatorului, bancile considera aceste cambii ca documente aditionale.
Livrari partiale:
Livrarile partiale sunt permise daca in AD nu se specifica altfel. De aceea, ordonatorul trebuie sa specifice clar in deschiderea AD:
"livrari partiale permise" (partial schipments allowed)
"livrari partiale nepermise" (partial shipments not allowed)
In lipsa oricarei mentiuni se interpreteaza ca sunt permise.
Nu se considera livrari partiale atunci cand din documentul de transport rezulta ca marfurile au fost transportate cu acelasi mijloc de transport, pe aeeeasi ruta si cu aceeasi destinatie, chiar daca in documentul de transport se indica: date diferite de livrare, porturi diferite de incarcare sau locuri diferite de preluare/expediere a marfii.
Livrari esalonate:
Ordonatorul, in cazul livrarilor esalonate, trebuie sa precizeze perioada sau perioadele livrarilor esalonate. De exemplu, "cantitatea «x» de marfuri va fi livrata esalonat in sase transe egale, lunar, incepand cu ianuarie 1995" "quantity "x" goods to be shipped in six equal monthly instalments beginning January 1995".
In cazul in care perioadele de livrare partiala sunt diferite, acestea trebuie precizate clar fie in textul AD, fie la Instructiuni suplimentare ;
Livrarile partiale pot fi urmate sau nu de plati (trageri) partiale. Daca prin AD nu se stipuleaza altfel, platile partiale sunt permise. Astfel, dupa fiecare livrare, beneficiarul AD va fi platit in baza documentelor prezentate privitor la livrarea respectiva;
Daca ordonatorul doreste (accepta) livrari partiale, dar plata se face o singura data dupa ultima livrare, in acest caz va marca prin bifare mentiunea: "Livrari partiale permise", iar la conditii de plata va preciza "plata 100% la vedere dupa ultima livrare".
Perioadele de livrare trebuie strict convenite cu exportatorul, pentru ca acesta sa fie in masura sa expedieze marfa la intervalele mentionate in AD. Daca o livrare/tragere (plata) nu respecta tennenele din AD, acreditivul inceteaza sa mai fie valabil pentru beneficiar, atat pentru transa respectiva cat si pentru toate transele ulterioare. In acest mod, ordonatorul risca sa nu mai primeasca marfa, iar beneficiarul risca sa nu primeasca banii;
Transbordari
Inainte de a decide, transbordari permise / nepermise, ordonatorul trebuie sa stabileasca care este modalitatea cea mai avantajoasa pentru livrare si transport a marfii la destinatie;
Interzicerea transbordarilor, cel mai adesea, este determinata de riscul de pierdere sau deteriorare a marfurilor prin repetate incarcari/descarcari de pe un mijloc de transport pe altul;
Ordonatorul poate stipula "transbordari permise numai…", mentionand un port care din punctul sau de vedere confera securitate in manipularea marfurilor;
Chiar daca prin AD transbordarile sunt interzise, bancile accepta documente de transport care indica ca transbordarea va avea loc atata tip cat marfa este transportata in container, trailer, barje sau documentul de transport cuprinde clauze prin care transportatorul isi rezerva dreptul de a transborda;
Asigurarea acoperita de ordonator
Aceasta informatie este utila bancii emitente, beneficiarului si bancii desemnate (sa plateasca, sa accepte, sa negocieze) in cazul in care la livrarea marfii de catre beneficiarul AD aceasta nu trebuie sa prezinte si un document de asigurare a marfii in trafic international.
In mod particular, banca emitenta este interesata in acest aspect inainte de a emite AD.
Detalii cu privire la transportul marfii
Au in vedere:
locul expedierii: de la . . . (from . . . )
locul de destinatie; pentru a fi transportata la . . . (for transportation to . . . )
data expedierii, nu mai tarziu de . . . (not later than . . .) care trebuie precizate cu claritate si potrivit terminologiei din Publicatia nr. 500.
Expediere (shipment):
Daca in AD nu se precizeaza altfel, acest termen este inteles ca incluzand expresiile:
incarcare la bord (loading on board)
incarcare (dispach)
acceptate pentru transport (accepted for carriage)
data recipisei postale (date of post reecipt)
data ridicarii (date of pick-up)
preluare spre incarcare (taking in charge) in cazul documentului de transport combinat.
Locul de expediere si locul de destinatie:
Se indica sub forma unei denumiri exprese a: portului, aeroportului, garii, orasului, tarii sau daca este cazul grupei de tari (de ex. de la (from) Constanta la (to) Hamburg).
Nu se utilizeaza expresii generale, vagi pentru a preciza punctul de incarcare si descarcare; de ex: port unportant; un port din Golful Mexic; un port din Orientul Mijlociu;
Cand se apeleaza la o modalitate de transport combinat, multimodal, organizat intr-o structura moderna se poate indica doar tara;
Nu se utilizeaza abrevieri, de ex.: UK (Marea Britanie), CCE (Comunitatea Economica Europeana UE – (Uniunea Europeana), CIS (Comunitatea Statelor Independente) etc., deoarece nu toata lumea cunoaste sensul acestora, mai ales cand sunt exprimate in alta limba;
Nu se indica un port maritim cand:
marfurile care urmeaza a fi livrate au drept loc al expedierii un oras situat in interiorul tarii;
cand documentul de transport solicitat este: document de transport combinat, aerian, rutier, feroviar, fluvial intern sau recipise postale si de curier .
Data livrarii
Trebuie sa fie situata in cadrul perioadei de valabilitate a AD;
Daca se prelungeste valabilitatea AD, nu se subintelege ca automat se prelungeste / decaleaza si termenele de livrare.
Data livrarii poate fi mentionata prin expresiile:
nu mai tarziu de… (not later then) data fixa "15 ian. 1995")
in perioada (during) "15 ian. – 15 febr. 1995"
in (in) "prima jumatate a lunii mai 1995"
pe (on) "15 ian. 1995";
nu inainte de (not before): „15 ian. 1995";
nu inainte de (data) si nu dupa (data) (not before… and not after"…)
Daca se utilizeaza expresia: "in x zile de la", in mod obligatoriu se precizeaza si evenimentul economic fata de care se calculcaza acest numar de zile ("livrarea in 30 de zile de la emiterea AD", – "shipment with 30 days from the date of issuance of the credit");
Daca in AD nu s-a prevazut altfel, bancile accepta un document de transport care are o data de emitere anterioara deschiderii AD.
Termenii privind livrarea sunt interpretati astfel:
cuvintele la (to),pana la (until), de la (from) se inteleg ca incluzand data mentionata;
cuvantul dupa (after) este inteles ca excluzand data mentionata;
termenii "prima jumatate" (first half), a doua jumatate (second half) a lunii sunt interpretati 1-15 si respectiv 16 – ultima zi a lunii, inclusiv;
termenii inceputul (begining), mijlocul (middle), sfnrsitul (end) lunii se inteleg: 1-10 inclusiv; 11-20 inclusiv; 21 – ultima zi a lunii inclusiv.
Nu se utilizeaza pentru a preciza data livrarii termeni ca:
prompt (prompt), imediat (imediatly), cat de curand posibil (as soon as possible) si altele asemanatoare. Bancile nu lc iuu in considerare;
daca data livrarii este precedata de cuvintele "pe sau in jur de" (on or about), bancile vor interpreta aceasta ca o precizare ce permite ca livrarea sa fie facuta cu 5 zile inainte si 5 zile dupa data mentionata, incluzand ambele zile extreme.
Descrierea marfurilor
Denumirea si descrierea marfii:
sa fie cat mai scurt posibil si fara sa contina detalii excesive;
sa reflecte termenii conveniti cu partenerul (exportatorul) prin contractul comercial international;
sa fie suficient de clara ca ordonatorul sa aiba certitudinea ca exportatorul ii va trimite marfa in conditiile anterior convenite;
sa permita bancii, ca in baza instructiunilor date, sa poata efectua confruntarea elementelor ce privesc descrierea marfii cu cele ce se vor regasi in documentele prezentate de exportator.
Cantitatea si pretul:
cand se indica cantitatea si/sau pretul unitar al marfii, ordonatorul trebuie sa aiba in vedere ca:
se admite o toleranta de ±10% daca expresii ca "aproximativ" (approximately), in jur de (about) "circa" (circa) sau altele similare preced cantitatea sau pretul, sau pe ambele;
se admite o toleranta de ± 5% referitor la cantitatea marfurilor livrate numai daca:
in AD nu se specifica altfel;
cantitatea nu este precizata in numar de pachete, unitati individuale etc.;
nu se depaseste valoarea AD.
Daca ordonatorul accepta livrarea unei cantitati de marfa cu o abatere de pana la 5%, el trebuie sa aiba in vedere ca valoarea AD era care va fi, nu este si ea marita pana la, sau cu 5%.
18. Conditia de livrare
Desemneaza ansamblul activitatilor legate de transportul marfurilor, iar in sens restrans, defineste obligatiile vanzatoruiui de a preda marfa in vederea transportarii ei de un anumit caraus;
Aceasta clauza este precizata in termeni comerciali abreviati care se regasesc in doua documente utilizate pe plan international: INCOTERMS si RAFTD;
Conditia de livrare abreviata trebuie sa fie urmata de locul numit, unde marfa trece de la vanzator la cumparator. Ex: "FOB Constanta" sintetic, semnifica obligatia exportatorului de a aduce de la fabrica marfa pana in portul Constanta si de a o urca pe puntea vasului ce o va transporta. Intra in obligatiile cumparatorului de a procura vasul, de a plati transportul si asigurarea din locul (portul) numit Constanta
Pentru ordonator conditia de livrare are importanta din doua puncte de vedere:
determina valoarea AD, in sensul ca alaturi de valoarea marfii trebuie luate in considerare si cheltuielile pe care le face vanzatorul pentru asigurarea, incarcarea, transportul etc. al marfii – potrivit conditiei de livrare convenite .
in functie de conditia de livrare, se solicita anumite documente de transport pe care trebuie sa le prezinte exportatorul la banca (conosament, scrisoare de trasura, rutiera, feroviara etc.).
Valoarea AD in functie de conditia de livrare
19-23. Precizarea documentelor
Cerinte generale privitoare la documente:
Precizarea documentelor
orice AD trebuie sa precizeze clar documentele contra carora se va face plata, acceptarea, negocierea.
Denumirea documentelor
fiecare document solicitat va fi denumit clar (certificat de origine, factura, document de transport combinat, conosament);
Numarul documentelor
documentele cerute de ordonator sunt in stransa corelatie cu specificul tranzactiei in ansamblu. De ex: la plata prin acceptare se solicita si o cambie; in functie de conditia de livrare se pot cere: document de transport si polita/certificat de asigurare; in functie de specificul marfii se poate solicita buletin de analiza, certificat, fitosanitar etc.
uneori, datorita reglementarilor in materie din tara exportatorului si/sau tara importatului se pot solicita anumite documente specifice: De ex.: certificate Eur. 1, pentru exporturi in tari din Comunitatea Europeana etc.
ordonatorul, in principiu, va solicita astfel de documente care sa il asigure ca marfa livrata corespunde cantitativ, calitativ, sortimental etc. celor convenite prin contractul comercial.
Conditiile au fost grupate in patru categorii distincte. 1) conditia unica conform careia vanzatorul pune marfurile la dispozitia cumparatorului in spatii proprii (conditia "E": Ex works); 2) conditiile "F", conform carora vanzatorul trebuie sa livreze marfurile unui caraus numit de cumparator (conditiile "F": FCA, FAS si FOB); 3) conditiile "C", conform carora vanzatorul este obligat sa asigure transportul, dar fara sa isi asume riscul pierderii sau avarierii marfurilor si fara sa suporte costurile suplimentare datorate venimentelor survenite dupa incarcare si expediere (CFR, CIF, CPT si CIP); 4) conditiile "D", conform carora vanzatorul trebuie sa suporte toate costurile si riscurile aferente transportului marfurilor pana in tara de destinatie (DAF, DES, DEQ, DDU si DDP).
Schema noii clasificari INCOTERMS
Regulile INCOTERMS 1990 adecvate modalitatilor de transport
Drept urmare, numarul documentelor cerute poate fi mai mic (de ex.: factura, document de transport, polita de asigurare), sau mai mare, celor prezentate adaugandu-li-se si altele cum ar fi certificate, buletine etc.
Numarul de exemplare cerut
pentru fiecare tip de document, ordonatorul poate specifica numarul de originale si copii. ex.: Conosament maritim original (Sole original Marine Bill of Lading); set complet 3/3 conosament maritim (Full set of 3/3 Marine Bill of Lading); 3 copii nenegociabile (3 non-negatiable copies of Marine Bill of Lading); Factura 2 originale si 4 (patru) copii etc.
daca nu se specifica altfel, bancile accepta ca originale documente intocmite prin sisteme computerizate, automate etc. si marcate ca originale;
daca nu se specifica altfel in AD, bancile accepta drept copii documentele etichetate drept copii sau nemarcate ca originale.
Emitentul si continutul documentelor
exceptand documentul de transport, polita de asigurare si factura, ordonatorul pentru oricare act, document cerut trebuie sa specifice:
de cine va fi emis documentul
ce informatii sa contina (”Certificat de calitate emis de producator care sa confirme puritatea marfii «x» de 90-95%).
desemnarea emitentului unui document se va face prin trimitere la o institutie, departament, persoana fizica, juridica etc. (emis de producator; emis de oficiul pentru controlul marfurilor etc.), evitandu-se termeni ca: binecunoscut, calificat, independent, oficial etc.
Ordinea trecerii documentelor:
In principiu, este de dorit ca documentele cerute sa fie trecute in urmatoarea ordine:
Factura comerciala
Documentul de transport
Documentul de asigurare
Apoi alte documente, cum ar fi:
Certificatul de origine
Certificatul de calitate/analize
Lista pachetelor/de greutate
Cambia sau/si numarul de cambii cerut
Cerintele de indeplinit referitor la documente sau prezentate in paragraful „Documente”.
24. Termenul de prezentare a documentelor
orice AD prin care se solicita prezentarea unui document de transport trebuie sa precizeze intervalul de timp de la expedierea marfii, in care documentele trebuie prezentate la banca.
in stabilirea intervalului de prezentare a documentelor, ordonatorul trebuie sa acorde atentie faptului ca beneficiarul, dupa expeditia marfii:
aduna documentele de la diferiti emitenti;
pregateste documentele pentru a le prezenta la banca;
daca domicilierea (plata) este la o banca situata in alta tara, trebuie luat in calcul timpul de transmitere a documentelor prin posta;
Daca in AD nu se precizeaza o perioada de timp, documentele trebuie prezentate la banca in 21 de zile de la data expeditiei marfii atestata prin data de pe documentul de transport iara insa a se depasi valabilitatea AD;
Daca documentele pot fi prezentate independent de data livrarii, acest lucru trebuie precizat in textul formularului la Instructiuni Suplimentare.
Legat de expedierea marfii, circuitul documentelor si incasarea contravalorii marfii, se intalnesc trei termene:
termenul de valabilitate;
termenul de livrare;
termenul de prezentare a documenelor.
a. Termenul de valabilitate. Orice AD trebuie sa stipuleze o data de valabilitate pentru prezentarea documentelor pentru plata, acceptare, negociere AD. Denumit si valabilitatea AD, termenul de valabilitate semnifica data limita pana la care ordonatorul poate prezenta documentele la banca platitoare / acceptanta / negociatoare. Documentele trebuie prezentate de beneficiarul AD la ghiseele bancii la care expira valabilitatea la sau inaintea datei de valabilitate.
Valabilitatea, uzual poate fi mentionata in doua moduri:
precizarea unei date, de exemplu "valabilitate: 15 decembrie 1994", sau pana la o data: "valabilitatea pana la 15 decembrie 1994”. Ambele formulari au aceeasi semnificatie. Termenul de "pana la" sau altul asemanator este interpretat ca incluzand si ziua respectiva (in exemplu, si pe data de 15 decembrie 1994 pot fi prezentate documente);
precizarea unui anumit interval, de exemplu: "valabilitatea o luna", "valabilitatea sase luni"; in acest caz, daca nu se specifica in AD data de la care curge perioada indicata (de exemplu, valabilitatea o luna, incepand cu 13 noiembrie 1994), data emiterii AD se considera data de la care incepe valabilitatea si se calculeaza corespunzator, adaugandu-se perioada mentionata si astfel se obtine data la care expira valabilitatea.
De regula, se mentioneaza si banca la ghiseele careia expira valabilitatea. In cazul ca aceasta precizare nu este facuta, se considera ca valabilitatea AD expira la ghiseele bancii platitoare.
Luarea in considerare a acestui termen este foarte importanta pentru exportator, deoarece numai pana la aceasta data banca e ferm angajata sa faca plata. Daca banca platitoare este in alta tara, exportatorul, in calculul timpului de prezentare a documentelor, trebuie sa aiba in vedere si timpul necesar remiterii acestora. Data valabilitatii este pentru documentele prezentate, nu expediate.
Dupa aceasta daia banca refuza plata, iar prelungirea valabilitatii AD nu se face decat din ordinul ordonatorului.
b. Termenul de livrare, de expediere a marfurilor, este stabilit in contractul comercial international si trebuie sa se regaseasca in documentul de transport care atesta expedierea marfurilor.
Clauza privind termenele de livrare, convenita in contractul comercial international, de regula, circumscrie perioada in interiorul careia trebuie efectuata livrarea marfurilor. Ea poate fi formulata in mai multe moduri:
cel mai adesea direct, "expedierea pana pe data de …”, cea ce semnifica si data precizata.
data expeditiei precedate de cuvantul "in jur de” semnifica ca livrarea poate fi facuta in timpul unei perioade de 5 zile inainte si 5 zile dupa data specificata, ambele extreme fiind incluse;
„prompta expeditie", prin care se intelege ca expedierea marfurilor se va realiza in primele 30 de zile de la deschiderea AD;
"livrarea la inceputul lunii…", "Livrarea la mijlocul lunii…", "Livrarea la sfarfitul lunii…” se interpreteaza ca fiind in prima, a doua si respectiv a treia decada a lunii mentionate;
Uneori se mai utilizeaza si mentiuni ca:
„livrarea marfii de indata ce este gata si este posibil", text ce se utilizeaza in cazul in care marfa nu este gata, sau urmeaza a fi produsa, fara insa ca acest termen sa depaseasca 45 de zile de la semnarea contractului;
”livrarea marfii in termen de …" sau "de la”, partile convenind o perioada determinata fata de un eveniment economic ales. ("in termen de trei luni de la plata avansului; in termen de patru luni de la semnarea contractului” etc.)
Publicatia 500 nu recomanda utilizarea acestor termeni, cu toate acestea in practica ei se utilizeaza. In acest caz sensul atribuit este: poate fi facuta in timpul unei perioade de 5 zile inainte si 5 zile dupa data specificata, ambele extreme fiind incluse.
De mentionat ca, acelasi contract poate sa stabileasca mai multe termene de livrare.
Termenul de livrare convenit constituie, atat pentru exportator cat si pentru importator, un element de referinta in derularea mecanismului AD:
luand in considerare acest termen, exportatorul va crea grija, ca marfa sa fie gata, astfel incat la primirea notificarii de deschidere a AD, sa fie in masura sa respecte conditiile de livrare in timp;
in functie de acest termen, ordonatorul va da dispozitie bancii sale de deschidere a AD in favoarea exportatorului.
In practica, termenul de livrare poate sa apara direct sau indirect ca mentiune in textul AD. Astfel:
termenul de livrare sau intervalul in care trebuie sa aiba loc livrarea va fi precisat intotdeauna in cazul AD care prevad plati/livrari in transe;
el poate, cel mai adesea, sa apara prezentat implicit, prin termenul de prezentare a documentelor de expeditie a marfurilor (de exemplu, "prezentarea documentelor 20 mai 1994 documentele vor fi prezentate la banca in 15 zile de la expedierea marfii).
Depasirea termenului de livrare inseamna neindeplinirea conditiilor stipulate in AD si, deci, incetarea obligatiei de plata din partea bancii.
c. Termenul de prezentare a documentelor la banca. In conditiile AD trebuie sa se prevada o perioada expres definita dupa data emiterii conosamentului (sau a altor documente de expeditie), in timpul carora documentele trebuie prezentate la plata. Marimea acestui interval se stabileste astfel ca documentele sa ajunga inaintea marfii (daca ajunge marfa inainte se platesc penalizari pentru neridicarea ei). Daca in acreditiv nu este precizat termenul de prezentare a documentelor, acesta este considerat 21 de zile de la data emiterii documentului de transport.
De mentionat ca termenul de 21 de zile nu este orientativ, ci imperativ. Daca un acreditiv prevede un termen de valabilitate pana la 31 martie, iar termenul de livrare a marfii este 1 martie, nu inseamna ca prezentarea documentelor se poate face oricand in acest interval, ci numai intre 1-21 martie. Aceasta este valabilitatea reala a acreditivului. Perioada 22-31 martie este valabilitatea inoperanta (schema 14).
Dovada datei de livrare (incarcare si expediere) o face documentul de transport (conosament, fracht etc.) sau data este indicata in adeverinta eliberata de casa de expeditie care a preluat si expediat marfa.
De retinut ca, prelungirea valabilitatii AD nu atrage automat dupa sine prelungirea termenului de incarcare/expediere. Marfa trebuie expediata in perioada precizata in AD. Pentru modificarea datei de expeditie este necesara rnodificarea AD de catre ordonator prin banca emitenta.
Daca termenul de incarcare expira intr-o zi de sarbatoare legala, acest
termen nu se prelungeste automat (ca in cazul valabilitatii AD) in prima zi
lucratoare.
25. Instructiuni suplimentare.
Spatiul este destinat pentru detalieri suplimentare sau mentiuni speciale; comisioanele si cine le suporta.
26. Reglementarea platii
Ordonatorul trebuie sa precizeze contul din debitul caruia se va face plata la sosirea documentelor, daca aceasta nu a fost precizat in casuta 1.
27. Semnatura
orice ordin de deschidere trebuie sa fie semnat de ordonator si datat;
daca ordinul de deschidere contine mai multe pagini este de dorit ca toate sa fie semnate si datate de ordonator.
In baza acestui ordin:
banca emitenta deschide AD.
exportatorul este notificat de deschiderea AD.
exportatorul expediaza marfa si intocmeste setul de documente.
contra documentele prezentate, exportatorul utilizeaza AD dupa ce banca a efectuat controlul documentelor.
Luand in considerare elementele standard privind deschiderea unui AD, bancile isi elaboreaza adesea propriile lor formulare. In tara noastra bancile utilizeaza "Cererea de deschidere de Acreditiv" , care, potrivit reglementarilor in materie de plati cu strainatatea ale BNR are ca scop:
evidentierea tuturor platilor catre strainatate ale agentilor economici, fiind utilizata nu numai pentru deschiderea de AD, ci si pentru: ordin de plata; incaso, documentar sau numerar ;
uniformizarea la nivelul bancilor comerciale a documentelor privind platile cu strainatatea;
asigurarea controlului platilor catre strainatate efectuate de agentii economici.
2.4 DOCUMENTE
Orice ordin de deschidere de AD, acreditivul insusi, iar cand este cazul si instructiunile de modificare, trebuie sa precizeze clar documentele in baza carora sa se faca plata / acceptarea / negocierea de catre banca desemnata in favoarea beneficiarului.
Este foarte important ca partile implicate in derularea AD – ordonator, bancile si beneficiarul sa acorde acelasi inteles termenilor folositi pentru a desemna documente, continutul lor si cine le va semna. Enumerarea documentelor obligatoriu de prezentat pentru efectuarea platii este la latitudinea importatorului.
Documentele pot fi grupate in doua:
o prima grupa formata din: factura, documentul de transport si certificatul de asigurare, documente pentru care Publicatia 500 stabileste un cadru riguros
alte documente in care pot fi cuprinse: certificatul de origine, lista de colete / greutate, de calitate, fitosanitar, buletinul de analize etc., al caror numar si continut sunt in masura sa asigure ordonatorul ca beneficiarul si–a indeplinit obligatiile asumate.
Pentru aceste "alte documente", ordonatorul in cererea de deschidere trebuie sa precizeze ce informatii si ce date sa contina si cine sa le semneze. In caz contrar, bancile vor accepta documentele asa cum sunt prezentate, cu conditia sa nu fie in neconcordanta cu alte documente prezentate.
Referitor la documente:
documentele trebuie emise pe numele ordonatorului sau pe numele persoanei care este precizata in AD;
toate documentele cerute trebuie prezentate in numarul de originale si copii specificat in AD;
descrierea marfii, marcarea coletelor, numarul lor, precizarile privind greutatea trebuie sa fie identice in toate documentele;
documentele trebuie prezentate toate in cadrul termenului de prezentare a documentelor, specificat in AD, iar daca nu este precizat, in 21 de zile de la data expeditiei marfii, fara a depasi insa valabilitatea AD;
documentele sunt prezentate la ghiseele bancii desemnate sa plateasca / accepte / negocieze, in acest loc expira termenul de prezentare si de valabilitate AD. In cazul in care prezentarea documentelor se face la o banca, iar valabilitatea AD expira la o alta banca, in AD trebuie sa se specifice acest lucru;
daca nu se mentioneaza in alt mod in AD, bancile accepta documente emise inainte de deschiderea AD.
CAPITOLUL 3
INCASSOUL DOCUMENTAR
Ca modalitate de plata utilizata in schimburile economice internationale, incassoul este reglementat prin documentul intitulat “Reguli uniforme pentru incasso”, cunoscut si sub denumirea de Publicatia 522, revizuita in 1995 cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 1996. Pana la aceasta data utilizarea incassourilor era supusa “Regulilor uniforme pentru incasarea hartiilor comerciale”, elaborate de Camera de Comert International – Paris in 1967, cand s-au unificat uzantele bancare in domeniu, revizuite apoi in 1979 sub denumirea “Reguli uniforme privind incassourile” Publicatia 322.
Spre deosebire de plata prin acreditiv documentar, decontarea prin incasso este relative simpla, ieftina, dar negarantata bancar, ea bazandu-se, in esenta, pe obligatia de plata a cumparatorului asumata prin contractul commercial international, fara sa comporte nici un angajament de plata din partea bancilor implicate in derulare.
3.1 DEFINIRE. MECANISMUL DERULARII
Prin incasso se intelege tratarea de catre banci, potrivit instructiunilor primate, a documentelor comerciale si financiare in scopul:
de a obtine acceptarea si/sau plata;
de a remite documente comerciale contra acceptarii si/sau, dupa caz, contra plata;
de a remite documente in alte conditii.
Din aceasta definitie se disting anumite elemente esentiale care sunt
specifice mecanismului incasoului:
a) operatiunea este o simpla vehiculare de documente, ca atare obligatia bancilor ce intervin se rezuma la prestarea unui serviciu in anumite conditii impuse de instructiunile primate de la exportator si de regulile Publicatiei 522;
b) documentele vehiculate de banci pot fi de doua feluri:
comerciale (factura, documente de transport, de proprietate etc.);
financiare (cambia, billet la ordin, cec, chitante etc. utilizate pt a obtine sume de bani).
De altfel, in functie de documentele vehiculate, se disting doua tipuri
de incasouri:
simplu – este un incaso de documente financiare neinsotite de documente comerciale;
documentar – este un incaso de documente comerciale insotite sau nu de documente financiare;
c) scopul operatiunii este transmiterea documentelor comerciale sau financiare, de la beneficiarul platii la platitor, contra plata, acceptare sau in alte conditii.
Indiferent insa de felul incasoului, simplu sau documentar, se poate
vorbi de un character documentar al platii, in sensul ca prin vehicularea documentelor de banci mecanismul incasoului permite in final sa se obtina o plata contra documente. Prin transmiterea documentelor in acest mod, se urmareste ca destinatarul acestora san u intre in posesia lor decat in momentul executarii obligatiei sale de plata sau alta similara (acceptarea cambiilor). In cazul incasoului documentar, caracterul documentar este mai pronuntat in sensul ca importatorul efectueaza plata nu contra marfa,ci contra documentelor care atesta livrarea potrivit conditiilor stabilite in contractul comercial international.
Cel putin teoretic, incassoul confera o anumita certitudine partenerilor privind indeplinirea obligatiilor asumate prin contractul comercial international.
Cumparatorul, vazand documentele inainte de ale onora, are siguranta ca efectueaza plata numai dupa ce exportatorul si-a indeplinit obligatiile asumate si a exportat marfa.
In acelasi timp, vanzatorul, la randul sau, are siguranta ca importatorul nu va intra in posesia documentelor pentru a-si ridica marfa decat dupa ce le va achita.
Cu toate acestea, incassoul nu prezinta nici o garantie pentru exportator, ca importatorul va achita sau va achita de indata documentele. Singura obligatie de plata a importatorului fiind cea asumata prin contractul comercial, riscurile de neincasare sunt cele specifice unei astfel de obligatii. Daca la aceste elemente se adauga si faptul ca potrivit uzantei spezele si comisioanele bancare sunt suportate de exportator, reese ca in cadrul acestei modalitati de plata avantajele sunt in principal de partea importatorului. De aici, si orientate ape planul activitatii de comert exterior de a promova aceasta modalitate de plata in raport cu partenerii la care relatiile se bazeaza pe incredere reciproca, atat in ce priveste respectarea coditiilor contractuale de livrare a marfurilor, cat si in ce priveste solvabilitatea. In relatiile de comert exterior ale tarii noastre incassoul documentar este utilizat prioritar in relatiile de plati comerciale cu parteneri de incredere si adesea dublat de un instrument de garantare. Cu toate acestea ponderea sa in ansamblul platilor cu strainatatea ramane modesta 10-15%, intr-o mult mai mare masura fiind utilizat in relatiile de plati necomerciale.
Principalele etape in derularea platii prin incasso documentar sunt:
1. Contractul comercial international prin care partenerii au convenit plata prin incasso documentar este documentul de referinta pentru exportator in indeplinirea obligatiilor sale.
2. Livarea marfii. Acest moment declanseaza ansamblul etapelor privind derularea incassoului documentar. Livrarea marfii trebuie realizata in stricta concordanta cu termenele de livrare si conditiile privind marfa convenite prin contract. In urma livrarii marfii, exportatorul este in posesia documentelor prin care atesta indeplinirea obligatiilor contractuale (de regula, factura, document de transport, polita de saigurare, certificate de calitate, si adesea si una sau mai multe cambia).
3. Setul de documente insotit de ordinal de plata la incasso este prezentat la banca exportatorului – banca emitenta. In ordinal de plata la incasso, exportatorul solicita in mod expres plata la incasso si prezinta clar si précis conditiile in care vor fi inmanate documentele importatorului (contra plata/acceptare/alte conditii) si denumirea documentelor si a numarului de exemplare ce vor fi remise acestuia.
8.
10. 3. 5. 6-7.
Mecanismul derularii incassoului documentar
4. Banca remitenta, actionand la ordinul clientului ei, emite propriul ei document – incasso documentar – in cadrul caruia preia (si traduce) intocmai instructiunile primite de la ordonator, pe care il remite bancii importatorului insotit de setul de documente depus de exportator atestand livrarea marfii.
5. Notificarea importatorului. Banca prezentatoare, la sosirea documentelor, avizeaza importatorul de sosirea acestora.
6/7. Documentele contra plata sau contra acceptare. In functie de instructiunile primate in incasso documentar, banca prezentatoare elibereaza importatorului documentele – fie contra plata, fie contra acceptarea cambiei (sau in alte conditii).
8. In posesia documentelor importatorul ridica marfa.
9. Dupa incasarea contravalorii documentelor de la exportator, banca importatorului remite banii (sau in cazul documente contra acceptare – remite cambia) bancii remitente.
10. La primirea banilor, banca remitenta notifica exportatorul de incasarea exportului. In cazul in care prin instructiunile date au fost documente contra acceptare, ii remite cambia acceptata. In aceasta a doua situatie exportatorul asteapta scadenta pentru a incasa cambia (circuitul repetandu-se sub forma incassoului financiar).
Mecanismul este prezentat simplificat, considerandu-se ca operatiunea
se deruleaza direct prin intermediul celor doua banci care deservesc operatiunile exportatorului si respectiv, ale importatorului. In practica, in afara de aceste doua banci, mai pot interveni una sau mai multe banci terte. In acest caz, fazele de derulare, in principiu, raman neschimbate, singura deosebire fiind lungimea circuitului interbancar prin interventia inca a uneia sau mai multor banci.
PARTILE IMPLICATE. OBLIGATII
Denumirea partilor implicate in derularea unui incasso, indiferent de
caracterul sau, simplu sau documentar, este consacrata prin Publicatia 522:
ordonatorul – clientul care incredinteaza operatiunea de incasso bancii sale;
banca remitenta – banca la care ordonatorul a incredintat operatiunea de incasso;
banca insarcinata cu incasarea – orice banca, alta decat banca remitenta intervenind in operatiunea de incasso;
trasul – acela la care prezentarea documentelor trebuie sa fie facuta potrivit ordinului de incasare.
Banca insarcinata cu incasarea si banca prezentatoare pot fi in practica
una si aceeasi banca daca documentele sunt trimise direct bancii care deserveste afacerile trasului. Notiunile se separa atunci cand banca remitenta utilizeaza serviciile altei banci din tara trasului (sau din apropiere) – banca insarcinata cu incasarea, care la randul ei se adreseaza bancii care il deserveste pe tras – banca prezentatoare.
Ordonatorul sau vanzatorul, exportatorul in cazul incassoului
documentar este cel care initiaza operatiunea. Dupa expedierea marfii intr-un interval de timp optim, depune la banca ce il deserveste setul de documente prin care atesta expedierea marfii in concordanta cu conditiile contractuale.
Intervalul de timp optim trebuie inteles in sensul ca documentele sa ajunga in termen cat mai scurt la comparator prin banca sa pentru a se obtine plata, cu conditia ca acest lucru sa se petreaca, in orice caz, inaintea sosirii marfii la destinatie. Sosirea marfii cu mult inaintea documentelor prezinta mai multe dezavantaje pentru vanzator in cadrul acestei modalitati de decontare:
cu cat intervalul pana la sosirea documentelor esta mai mare, cu atat se prelungeste creditul pe care indirect vanzatorul il acorda cumparatorului si deci, se intarzie incasarea contravalorii marfii exportate;
daca marfurile sunt sosite si documentele nu, iar cumparatorul din anumite motive nu mai este interesat in preluarea marfii sau sau doreste sa intarzie plata sau este de rea-credinta (desi, comercial asemenea lucruri nu sunt premise) poate face o verificare a marfurilor si poate constata,real sau nu, anumite nereguli pe care le poate utilize ca argument in amanarea platii, obtinerea unui rabat sau renuntarea de a mai achizitiona marfa. Aceste procedee nu concorda cu teoria incassoului (aceasta avand un character strict documentar) si totusi importatorii se folosesc de posibilitatea de refuz a platii la incasso, tratand in continuare propleme exclusive pe cale comerciala;
sosirea marfii la destinatie inaintea sosirii documentelor (in cazul transportului maritim) poate duce la cheltuieli mari de contrastalii, magazinaj etc., prin faptul ca importatorul, in lipsa conosamentului, nu poate prelua marfa de la caraus;
sosirea marfii expediata pe adresa cumparatorului inaintea documentelor mai comporta riscul (in caz de rea-credinta) ca aceasta sa utilizeze marfa (iar plata sa o amane foarte mult) sau sa o vanda, sa-si schimbe domiciliul si astfel marfa sa fie pierduta pentru vanzator (de asemenea, fapte nepermise din punct de vedere comercial).
Exportatorul, fiind initiatorul operatiunii de incasso, este acele care stabileste conditiile concrete de derulare a acesteia, considerandu-se ca intreaga operatiune se desfasoara din ordinal sau, pe riscurile si raspunderea sa. Din acest motiv, documentele la incasso trebuie sa fie insotite de instructiuni de incasare, pe care exportatorul – pentru protejarea propriilor sale interese -, trebuie sa le dea cat mai clar, complet si precis.
De retinut faptul ca, in cazul unor instructiuni neclare sau incomplete, bancile au posibilitatea, fie sa-l contacteze pe exportator solicitand eventuale precizari sau completari care ar fi necesare, fie sa execute operatiunea asa cum cred ele de cuviinta cu respectarea intelesului instructiunilor primate si in conformitate cu regulile prevazutein legislatie.
Sub acest aspect trebuie subliniata inca o data ideea ca operatiunile privind incassoul se executa pe riscul si pentru contul exportatorului, ceea ce demonstreaza ca primul interesat in precizia, corectitudinea si claritatea instructiunilor este insusi exportatorul. Astfel, exportatorul isi pastreaza in permanenta rolul de ordonator si conducator al operatiunii, interesul sau fiind de a da curs oricarei solicitari sau instiintari din partea bancilor, in sensul luarii de decizii de natura comerciala privind documentele sau contravaloarea acestora.
Pentru buna derulare a platii incasso, pentru protectia lor, exportatorii trebuie ca in intructiunile date bancii remitente sa precizeze clar:
denumirea si adresa bancii prezentatoare sau a bancii insarcinate cu incasarea unde se vor remite documentele. In caz contrar, banca remitenta va trimite documentele unei banci cu care are relatii de correspondent, la libera sa alegere. Precizarea expresa a bancii insarcinate cu incasarea perime reducerea la maximum a numarului de banci prin care vor fi vehiculate documentele. Remiterea directa a documentelor reduce costul operatiunii si riscurile de pierdere sau intarziere a documentelor;
numele si adresa completa a trasului, importatorului, sunt necesare bancii prezentatoare de a notifica rapid si direct importatorul de sosire a documentelor si implicit surtarea timpilor derularii operatiunii si incasarii banilor;
conditiile eliberarii documentelor de banca importatorului. Documentele trimise la incasare pot fi cu plata la vedere sau la un anumit termen de la vedere, respectiv la scadenta.
Pentru documentele trimise cu plata la vedere se utilizeaza sintagma “Documente contra plata” ceea ce semnifica eliberarea documentelor de banca importatorului se realizeaza numai dupa ce acesta le-a platit.
Pentru documentele trimise cu plata la o scadenta, se utilizeaza sintagma “Documente contra acceptare”. In acest caz documentele comerciale sunt insotite de o cambie, iar eliberarea documentelor de banca a importatorului se face numai dupa ce acesta accepta cambia.
Referitor la cambie este necesar :
sa se precizeze clar scadenta cambiei, evitandu-se formulari de determinare a scadentelor care nu pot fi verificate si care atrag costuri suplimentare pentru corespondenta si clarificari;
anticiparea eventualitatii neacceptarii platii cambiei de importator si formularea unor instructiuni clare de actiune a bancii: daca urmeaza sa se solicite si intocmirea formalitatilor de protest de plata/acceptare si in caz afirmativ, cine suporta costurile de protest;
in cazul cambiilor acceptate, care va fi circuitul lor: se returneaza exportatorului sau urmneaza a fi pastrate de o banca pana la scadenta;
daca cambiille sunt insotite de documente comerciale, este necesar intotdeauna sa se precizeze conditiile in care sunt eliberate documentele, in lipsa uror astfel de instructiuni se elibereaza numai contra plata;
cine si cum suporta taxele si comisioanele bancare pentru toate bancile implicate in relatia de incasso. In cazul in care trasul refuza plata taxelor si comisioanelor bancare acestea automat sunt suportate de exportator si pot fi deduse din suma de plata, sau in lipsa platii debitate din contul exportatorului.
Astfel, banca insarcinata cu incasarea poate elibera documentele referitoare la marfa contra plata/acceptare, fara sa recupereze taxele si comisioanele de la importator, cu exceptia situatiei in care este instructata expres “sa nu renunte”.
Aceeasi regula actioneaza si in cazul solicitarii platii unor dobanzi, in situatia in care, referitor la acestea nu se regasesc precizari in documentele anexate incassoului documentar.
Daca exportatorul nu accepta plati partiale, este necesara precizarea ca documentele nu se elibereaza decat contra platii integrale.
In principiu, bancile pot accepta plati partiale dar numai pentru incasso simplu sau insotiut de documente financiare si numai daca o astfel de plata partiala este permisa prin reglementarile legale in vigoare la locul platii si prin ordinul de incasare nu sunt interzise plati partiale.
Adesea, importatorii refuza plata integrala a documentelor, ei acceptand plata unei sume mai mici reprezentand: erori de facturare ale exportatorului, penalizari, lipsuri constatate la marfurile sosite. Daca bancile au fost instructate in sensul “ neacceptarii platii partiale ” acestea nu vor elibera documentele importatorului pana la plata integrala.
Din punct de vedere practic, problema este necesar a fi rezolvata direct intre exportator si importator.
Exportatorii trebuie sa ia in considerare faptul ca bancile vor pastra la ele documentele pentru noi instructiuni. Pastrarea documentelor la dispozitia exportatorilor atrage costuri suplimentare.
Daca exportatorii, pe parcursul derularii incassoului sunt nevoiti sa accepte plati/incasari partiale, acceptul dat de ei trebuie sa fie insotit de instructiuni clare privind documnetele. In principiu, in urma negocierii directe dintre exportator si importator, in cazul refuzului acestuia de a plati integral documentele, exportatorul poate da bancii:
instructiuni de eliberare a documentelor fara sa urmeze incasarea diferentei in cazul in care a acceptat rebatul de pret cerut de importator;
instructiuni de mentinere a documentelor la dispozitia bancii remitente, pentru sold in cazul in care a negociat cu importatorul ca va urma o incasare pentru diferenta.
2. Cumparatorul (importatorul) sau trasul in cazul unui incasso documentar, in general, este destinatarul documentelor vehiculate la incasso, caruia, conform instructiunilor exportatorului, banca ii solicita sa indeplineasca o anumita conditie (plata, acceptare, alte conditii) in schimbul eliberarii documentelor.
Conditia de indeplinit se situeaza, de regula, in afara relatiilor directe nascute prin initierea operatiilor de incasso, reprezentand de obicei o obligatie a importatorului fata de exportator, asumata printr-un contract sau alt act juridic de natura comerciala sau civila.
In general, importatorul are obligatia ca dupa primirea notificarii sa se prezinte la banca, sa controleze documentele ce atesta expeditia marfii si in cazul in care este satisfacut de concordanta acestora cu contractul comercial international sa dispuna efectuarea platii.
In cazul in care, anumite conditii continute in ordinul de incasso (sau documentelor care il insotesc) nu corespund intereselor importatorului, acesta trebuie sa contracteze direct exportatorul pentru modificarea ordinului de incasso.
Daca ordinul de incasso este refuzat, refuzul de plata/acceptare trebuie insotit de instructiuni privind restituirea documentelor.
Pentru a usura derularea platii la incasso, bancile solicita importatorului ca fiecare dispozitie de plata pentru achitarea documentelor primite la incasso sa mentioneze referinta sub care banca respectiva a avizat primirea documentelor.
In practica activitatii de comert exterior, exista tendinta din partea importatorilor de a amana cat mai mult plata. Amanarea platii in limitele uzuale nu poate fi pusa in discutie. In cazul in care aceste termene depasesc limitele normale apar dezavantaje atat pentru vanzator, cat si pentru cumparator.
Dezavantajele pentru vanzator decurg din aceea ca suma incorporata in marfa expediata este imobilizata si deci, inutilizabila de acesta, la care se poate adauga si dobanda pe care potantial ar fi incasat-o prin depunerea sumei spre fructificare la banca.
Dezavantajele pentru importator sunt determinate de faptul ca creeaza suspiciuni si neincredere din partea furnizorului. Astfel, furnizorul intr-o etapa viitoare il va evita ca partener comercial sau va solicita ca modalitate de plata acreditivul pentru plata marfurilor ce le va contracta ulterior.
Din punct de vedere obligational, trasul nu este legat cu nimic fata de operatiunea de incasso si fata de celelalte parti care intervin. Conditia ce se cere indeplinita de importator pentru realizarea incassoului este plata/acceptarea provenind dintr-o obligatie exterioara a incassoului. Importatorul este singurul care controleaza incheierea operatiunii, in cadrul relatiilor nascute prin incasso, nici una din parti neavand mijloacele de determinare a acestuia la plata/acceptare. Singurele remedii impotriva trasului in cadrul unui incasso sunt remediile juridice proprii pentru executarea obligatiei trasului fata de ordonator.
3. Bancile. In mod normal, in operatiunea de incasso, intervin doua banci, si anume:
– banca remitenta, care primeste de la ordonator documentele insotite de instructiunile privind incasarea si care are rolul de a remite documentele unei alte banci, dandu-i totodata dispozitiile de lucru conform instructiunilor ordonatorului si practicii bancare;
– banca insarcinata cu incasarea, care primeste documentele cu dispozitiile de incasare de la banca remitenta, avand sarcina de a asigura prezentarea documentelor trasului si de obtine incasarea transmitand in sens invers, conform instructiunilor primite, rezultatele incassoului.
In cazul in care operatiunea nu poate fi realizata direct de banca insarcinata cu incasarea, aceasta apeleaza la o a treia banca, banca prezentatoare, care preia sarcina de a prezenta documentele si de a obtine incasarea.
Bancile indeplinesc rolul unor prestatori de servicii la ordinul exportatorului, percepand pentru aceasta comisioane bancare. Principala obligatie a bancilor este de a transmite documentele si a incasa contravaloarea lor, cu stricta respectare a instructiunilor ordonatorului. In cadrul acestei obligatii generale, bancile sunt datoare in mod expres la :
controlul documentelor limitat la verificarea concordantelor dintre documentele prezentate efectiv si cele enumerate in ordinul de incasare, avizand exportatorul asupra neregulilor sau documentelor lipsa;
executarea instructiunilor ordonatorului de transmitere a documentelor;
prezentarea documentelor si obtinerea platii. Singura obligatie ferma este ca in caz de neacceptare sau neplata in cel mai scurt timp sa anunte ordonatorul daca nu s-au dat alte instructiuni si sa-i tina documentele la dispozitie.
La primirea unei astfel de notificari, banca remitenta trebuie sa transmita noi instructiuni privind documentele: sa fie din nou prezentate importatorului; sa fie mentinute la dispozitie; sa fie restituite.
Daca banca remitenta nu procedeaza la transmiterea de noi instructiuni, in termen de 90 zile, documentele sunt returnate bancii remitente.
Bancilor nu le revine nici o raspundere in ce priveste orice fel de documente neprevazute care le afecteaza activitatea sau in legatura cu riscurile care apar in derularea incassourilor independent de actele si vointa bancilor. De asemena, nu le revin responsabilitati in caz de neacceptare sau neplata in cadrul incassourilor si nu au obligatia de a urmari incasarea decat in limitele executarii instructiunilor exprese ale ordonatorului si ale necesitatii gestionarii in buna conditii a documentelor incredintate. De aici, obligatia oricarui exportator de a da instructiuni clare, complete si precise bancilor in dispozitia de incasare.
3.3 DOCUMENTE
Exportatorul, fiind initiatorul operatiunii de incasso, este cel care pornind de la clauzele convenite in contractul comercial international si in stricta conformitate cu acestea stabileste conditiile comerciale, de plata si de documente. Aceste conditii sunt trecute in ordinul de incasare care este insusi documentul denumit si incasso documentar. Dat fiind necesitatea precizarii obligatorii a unor elemente si pentru usurarea muncii bancare aceste formulare sunt tiparite de banci si utilizate de exportatori ca atare.
Ordinul de incasare cuprinde intotdeauna anumite elemente care trebuie stipulate complet si clar de exportator. Aceste elemente trebuie sa concorde cu cele din contractul comercial international si cu datele cuprinse in documentele transmise de exportator importatorului odata cu ordinul de incasare. In principal acestea sunt:
precizari privind partile implicate:
numele si adresa completa a importatorului, respectiv a domiciliului la care trebuie facuta prezentarea documentelor;
numele si adresa bancilor implicate: a bancii remitente, prin intermediul careia vor fi transmise documentele si careia in final ii vor fi remisi banii sau cambiile; a bancii insarcinate cu incasarea, deci cea care contra documente va solicita plata sau acceptarea din partea trasului; eventual, poate fi indicata si alta banca in cazul in care s-a convenit astfel respectiv banca prezentatoare;
numele si adresa beneficiarului incassoului, respectiv a exportatorului;
precizari privin elementele comerciale si de documente:
denumirea exacta a marfii, cantitatea, pretul unitar;
documentele care sunt prezentate: factura, documentele de transport, certificat de origine, certificat de asigurare, precizandu-se pentru fiecare numarul de exemplare si eventual si alte detalii;
detalii privind transportul si livrarea: transbordarile permise sau nepermise; interzicerea navlosirii unor nave cu o vechime mai mare de un anumit numar de ani; livrari partiale admise sau neadmise;
precizari privind conditiile de plata:
valoarea incassoului, deci suma ce va fi solicitata contra documente importatorului, cu indicarea monedei in care se va face plata;
insemnul D/P sau DAP (documents against payment), daca documentele vor fi eliberate importatorului contra plata sau insemnul D/A (documents contre acceptation), daca vor fi eliberate contra acceptarea cambiilor;
daca platile partiale sunt permise. In cazul in care ordinul de incasare nu face nici o referire, se considera plati partiale nepermise. In cazul platilor partial admise banca insa nu va elibera documentele decat dupa primirea integrala a platii.
ordinul de incasare trebuie sa cuprinda instructiuni precise referitoare la procedura de urmat de banca in caz de neacceptare sau neplata; respectiv protestul de neplata sau de neacceptare; returnarea sau redirijarea documentelor; actiuni de protejare a marfii. Ordonatorul poate desemna si un reprezentant pentru a actiona in caz de neacceptare sau de neplata. Fara existenta acestor precizari, banca insarcinata cu incasarea nu are nici o obligatie sa protesteze documentele, ea fiind doar datoare ca in cel mai scurt timp sa anunte ordonatorul.
Ordinul de incasare mai cuprinde si anumite elemente generale valabile oricarui document: numarul incassoului, modul in care se va face rambursarea sumei, cine suporta spezele si comisioanele bancare.
Referitor la modul de intocmire si prezentare a documentelor, regulile sunt cele uzuale de la acreditivul documentar. Cu toate acestea, datorita riscului de plata pe care il prezinta incassoul documentar se impun anumite precizari de luat in considerare.
Factura comerciala trebuie intocmita in numarul de exemplare cerut in contractul de baza. Toate elementele componente ale facturii: pretul, calculele, specificarea marfurilor trebuie sa concorde, atat cu contractul de baza, cat si cu datele corespunzatoare preluate in celelalte documente cu ar fi documentul de transport sau documentul de asigurare.
Documentele de transport. In afara de regulile generale privind intocmirea corecta, documentele de transport trebuie astfel emise incat sa asigure cat mai mult timp controlul exportatorului asupra marfurilor expediate. De aceea, la transporturile maritime si fluviale conosamentele trebuie emise intr-o forma negociabila, andosate in alb la ordinul bancii exportatorului sau a unei banci corespondente a acesteia, in nici un caz direct pe numele sau la ordinul importatorului.
Pentru transportul pe calea ferata, auto documentele de expeditie (duplicatul fraht, scrisoarea de tresura feroviara, rutiera) se recomanda sa fie adresata pe numele unei case de expeditie internationala.
Certificatul sau polita de asigurare, ca si conosamentul, este de dorit sa fie emis in forma negociabila, andosat in alb.
Cambia. Setul de documente trimis importatorului poate sa cuprinda si cambii cu plata la vedere sau la termen in cazul marfurilor vandute pe credit. Cambiile sunt trase de exportator asupra importatorului indicandu-se ca beneficiar al cambiei insusi exportatorul sau o banca din tara sa. In cazul cambiilor cu plata la vedere, importatorul le achita in momentul preluarii documentelor, iar in cazul celor cu plata la scadenta, le accepta, ele fiind remise exportatorului sau pasrtate la o banca pentru a fi incasate la scadenta. Documentele sunt predate importatorului in momentul acceptarii cambiilor.
In afara de aceste documente, prin contract pot fi prevazute si alte documente pe care exportatorul este obligat sa le prezinte. Ele vor fi emise si intocmite corespunzator uzantelor si celor stipulate in contractul de baza.
3.4 INCASSOUL SIMPLU
Mecanismul incassoului simplu este identic cu mecanismul derularii incassoului documentar, teoria comportand anumite modificari conceptuale si de terminologie. Astfel, in locul documentelor comerciale sunt utilizate documente financiare, respectiv cambii, bilete la ordin, cecuri, chitante de plata sau alte instrumente analoage utilizate pentru a obtine sume de bani. In derularea operatiunii acestea nu sunt insotite de documente comerciale. Totodata, prestatia trasului nu rezulta, ca in cazul incassoului documentar, numai dintr-o operatie comerciala, ci sumele de incasat prin incasso simplu pot fi rezultatul unei obligatii comerciale, necomerciale, financiare, cambiale. Documentele financiare se trimit la incasare insotite de ordinul de incasare prin care ordonatorul intructeaza banca insarcinata cu incasarea asupra modului in care va proceda in caz de plata sau, in caz de refuz de plata din partea trasului.
Pentru incassourile simple bancile insarcinate cu incasarea pot accepta si plati partiale in cazul in care legislatia din tara in care se face plata permite. Din acest considerent, ordonatorul trebuie sa mentioneze expres in ordinul de incasare ca incasarile partiale sunt interzise. Teoretic, una si aceiasi cambie poate forma obiectul a doua incassouri. Prima data, cambia insotind documentele comerciale in cadrul unui incasso documentar, care prevede plata pe credit, este trimisa spre acceptare, si a doua oara singura este trimisa in cadrul incassoului simplu spre incasare. In practica, o cambie primita de banca insarcinata cu incasarea pentru acceptare, dupa acceptare poate sa nu mai fie trimisa ordonatorului sau bancii sale, ci scontata de aceasta sau pastrata pana la scadenta si apoi suma va fi trimisa ordonatorului.
CAPITOLUL 4
TRANSFERUL BANCAR
4.1. DEPOZITELE BANCARE – FORMA A MONEDEI
SCRIPTURALE
Semnificatia conceptuala a depozitelor bancare
Operatiile de casierie efectuate de banci reprezinta, in marea lor majoritate, operatiuni efectuate de banci pentru clientii lor, pentru firmele si persoanele care au conturi deschise la banca respectiva.
Pastrarea disponibilitatilor banesti ale clientilor reprezinta o functionalitate primordiala a bancilor care este determinata de o relatie speciala intre persoane si firme, pe de o parte, si banci pe de alta parte.
Prin aceste relatii, de fapt, persoana sau intreprinderea cedeaza unele atributii legate de administrarea averii sale sau, mai direct spus, incredinteaza efectuarea operatiunilor legate de gestiunea disponibilitatilor monetare, bancii, asumandu-si dreptul de dispozitie asupra sumelor aflate in pastrare la banca.
De aici rezulta doua consecinte principale.
Primordial, banca presteaza servicii de incasare si efectuare de plati in numele si in contul clientului sau, tine o evidenta corecta a operatiilor de casa ale clientului si raporteaza, la cerere, situatia efectiva a contului, respectiv a soldului disponibil al fiecarui titular de cont. Implicit, aceasta inseamna ca partea principala privind activitatea de casierie se transfera de la firma, sau persoana, la banca. O parte insemnata a personalului bancii este angajata in efectuarea de operatiuni ce se refera la administrarea disponibilitatilor clientilor. Pentru toate aceste servicii, firma sau persoana datoreaza bancii contraprestatii binemeritate.
O a doua consecinta consta in formarea depozitelor bancare. Acestea, aflate sub administrarea efectiva a bancii, pe de o parte, asigura resurse temporare ce pot fi utilizate de catre banca.
Banca primeste zilnic sume importante depuse de clienti sau pentru contul acestora fapt ce transfera asupra bancii atributiile de a le pastra, manevra si a le asigura securitatea. Astfel, bancile trebuie sa-si construiasca sisteme de seifuri sigure, cu blindaje supradimensionate si cu sisteme de inchidere mecanice, electrice si electronice sofisticate.
De asemenea, bancile intretin un aparat de sortare si numarare a banilor cu personal specializat si tehnologie adecvata. in acelasi scop, bancile organizeaza un sistem de colectare si transport mecanizat al banilor prin mijloace de transport blindate.
Deci, pe de o parte, din atributia ce si-a asumat-o de a pastra disponibilitatile personale si ale firmelor, bancile au cheltuieli de administrare importante. Pe de alta parte, la banci se formeaza un sold minim permanent de disponibilitati care pot fi folosite in procesul creditarii de catre banci. Desi, fiecare din titularii de cont are putere de dispozitie totala asupra disponibilitatilor aflate in cont si, teoretic, in orice moment, fiecare, si toti impreuna, ar putea solicita fondurile depuse, in fapt, lucrurile nu se petrec astfel. Chiar daca unii titulari isi folosesc la maximum disponibilitatile, utilizandu-si intregul sold disponibil, in fapt, o mare parte din aceste plati se fac in favoarea altor conturi si, in mare, soldul general al disponibilitatilor se pastreaza la marimi, relativ, stabile.
Astfel, soldul mediu permanent al depozitelor reprezinta pentru banca o sursa de creditare, respectiv o sursa de venituri.
De regula, veniturile incasate de banci ca dobanzi pentru creditele acordate din sursele reprezentate de depozitele bancare sunt relativ importante. Totusi bancile sustin ca o mare parte dm cheltuielile cu administrarea disponibilitatilor nu sunt acoperite.
Acesta este terenul pe care se desfasoara conflictul intre banci, care refaza sau admit cu greu remunerarea depozitelor, si titularii de depozite care se doresc. a fi retribuiti la un nivel superior prin dobanzi ridicate.
Modul de remunerare principal, in functie de care se face clasificarea depozitelor, depinde de certitudinea utilizarii depozitelor ca resursa de creditare pe o perioada mai restransa sau mai indelungata.
Astfel, clasificarea depozitelor in functie de remunerare are in vedere (ordinea crescanda a remunerarii):
depozitele la vedere;
depozitele de economii;
depozitele la termen.
Depozitele de economii si cele la termen sunt efectuate, primordial, de catre persoane fizice, fiind conditionate cu privire la durata, constituind astfel, pentru banca, resurse sigure de plasamente la termen, ceea ce permite atribuirea de dobanzi crescute.
Marea masa a depozitelor bancare sunt fonnate insa din depozitele la vedere in care se materializeaza de fapt disponibilitatile temporar libere desprinse din procesul de productie si circulatie si reprezentand, de fapt, fie o parte din capitalul circulant, fie o parte din fondul de dezvoltare sau din profitul nerepartizat.
4.1.2 Depozitele la vedere, forma tipica a disponibilitatilor lichide
Depozitele la vedere sunt reprezentate de suma soldurilor conturilor titularilor, la banca respectiva.
Ele se mai numesc si depozite monetare si se caracterizeaza prin aceea ca perrnit utilizarea generala, directa si imediata a sumelor aflate in aceste depozite.
Folosirea generala ca moneda a depozitului implica potentialul depozitului de a fi folosit in orice moment ca moneda, respectiv pentru a indeplini oricare functie a banilor: de mijloc de schimb, de rezerva a valorii si prin aceasta, implicit, de mijloc de plata.
Folosirea directa a depozitului inseamna capacitatea de a fi utilizata fara alt stadiu intermediar.
Astfel, ordinul titularului de cont dat bancii poate sa se refere la utilizari concrete date depozitului:
fie ordinul de a transfera suma intr-un alt cont, deci in favoarea unui nou beneficiar;
fie ordinul de a elibera o anumita suma de bancnote.
Folosirea imediata inseamna libertatea de a dispune in orice moment de depozitele pe care le are titularul de cont. in acest sens, banca trebuie sa fie pregatita ca in orice moment sa indeplineasca dispozitiile titularului de cont:
fie de a transfera sume in contul unor beneficiari desemnati de titular;
fie de a elibera sume in numerar (bancnote sau monede) la cererea titularului de cont.
In cele de mai sus, o preocupare primordiala a constituit-o modul de utilizare a soldului disporribilului care subliniaza specificul depozitului la vedere.
Pentru a fi utilizat disponibilul din cont, depozitul la vedere trebuie sa fie permanent regenerat. Din cele prezentate anterior rezulta ca depozitul bancar la vedere apartinand unei persoane este echivalent, in expresie specific bancara, cu soldul contului de depozit al titularului.
Deci, sub infatisarea sa contabila, contul de depozit este un cont din familia „Creditori". Ca orice cont din aceasta familie este un cont de pasiv, care incepe prin a fi creditat, iar modul sau specific de existenta este soldul creditor. Ca atare, alimentarea contului de depozit se exprima prin creditarea acestui cont, iar utilizarea depozitului, care inseamna diminuarea depozitului, se face prin debitarea contului.
Depozitele bancare la vedere, respectiv conturile titularilor la banca, sunt alimentate cu continuitate prin urmatoarele operatiuni:
depunerea unor sume, in bancnote sau in monede, de catre alte persoane, in favoarea titularului de cont;
transferul unei sume din contul altui titular de cont la dispozitia acestuia, in favoarea titularului de cont respectiv;
acordarea unui credit de catre banca. Potrivit conditiilor actuale si dupa semnarea contractului de credit se atribuie titularilor de cont o parte din totalul creditului prin inscrierea sumei in creditul contului sau la banca.
4.2 VIRAMENTUL – FUNDAMENT AL TRANSFERULUI BANCAR
4.2.1 Viramentul – procedeu tehnic bancar
Dezvoltarea bancilor si atragerea treptata a firmelor si persoanelor in cadrul clientelei bancilor a dus la extinderea si generalizarea celei mai importante simplificari a relatiilor de plati, la generalizarea viramentelor ca modalitate de efectuare a platilor.
Prin existenta, in cadrul aceleasi banci sau in general, in sistemul bancar, a conturilor celor doua subiecte ale raportului de plati, devine posibila efectuarea platii printr-o simpla operatie scriptica: trecerea sumei dintr-un cont (contul persoanei platitoare) in alt cont (al persoanei beneficiare).
Astfel, viramentul se caracterizeaza ca un procedeu special de plata care se infaptuieste prin transferul sumei dintr-un cont in altul, espectiv prin debitarea contului platitor si creditarea contului beneficiar.
Semnificatia acestui procedeu are mai multe interpretari.
– O prima interpretare decurge din considerarea procedeului din punct de vedere economic al circulatiei monetare. Depozitele bancare, concretizate prin soldul conturilor titularilor la banci, reprezinta forme de sedimentare a detinerii monetare aflate sub forma scripturala. Prin virament – prin trecerea unei sume de la un depozit la altul – se infaptuieste circulatia monedei scripturale.
In conditiile in care depozitele, initial, sunt: A = 10 000 si B = 20 000, transferul de 7 000 din contul B in contul A are ca efecte:
a) modificarea soldurilor conturilor A si B; A devine 17 000, iar B – 13 000;
b) pe ansamblu, in ceea ce priveste partea ocupata de persoanele A si B, situatia ramane la dimensiunile anterioare respectiv 30 000;
10 000 + 20 000 = 17 000 + 13 000
Reprezentarea contabila este senmificativa:
Interpretarea tuturor acestor argumente confirma faptul ca viramentul, in actiunea sa, a reprezentat un alt component al circulatiei monedei scripturale.
Intr-o alta interpretare, detinerile de depozite bancare exprima creante ale tertilor fata de banca, iar viramentul reprezinta un procedeu de transfer al creantelor intre creditorii bancii.
Reluand cazurile de mai sus, recurgem la reprezentarea bilantului bancar in partea in care sunt reflectate relatiile bancii cu creditorii Asi B.
Astfel putem observa:
modificarea volumului de creante debitoare a fiecaruia dintre cei doi creditori, A si B, in urma viramentului, care a reprezentat si un transfer de creante;
mentinerea neschimbata a sumei creantelor bancii fata de cei doi creditori.
4.2.2 Viramentul – instrument de plata
In practica bancara, viramentul este prezent si sub forma unui document de dispozitie adresat de titularul de cont bancii sale.
Ordinul de virament este deci un document prin care se exprima si materializeaza mandatul dat de client bancherului de a prelua o suma din contul sa si de a o transfera in contul altuia. Ordinul de virament in practica tarilor dezvoltate nu face obiectul reglementarilor legale. Bancile isi pot stabili norme de functionare a viramentului si pot tipari formulare pentru a asigura unitatea modului de exprimare si operare.
Natura relatiilor dintre titularul de cont si bancher implica posibilitatea ca banca sa poata primi un ordin de dispozitie asupra soldului contului prin orice alt mijloc posibil: telefon, fax etc.
Elementele raporturilor dintre titular si banca.
Pe de o parte, banca actioneaza ca depozitara, respectiv pastreaza depozitul clientului pana la exprimarea ordinelor sale dispozitive.
Pe de alta parte, atunci cand i se solicita, prin ordin un transfer, banca are calitatea de mandatara, de executanta a unor servicii prin ordinul si pentru contul clientului.
Astfel, prin executarea ordinului de virament banca efectueaza o operatie de mandat.
In raport cu alte instrumente de plata reglementate prin lege, ordinul de virament prezinta unele restrictii:
Ordinul de virament o data emis, prin el insusi nu confera nici un drept beneficiarului. De fapt, el nu se inmaneaza beneficiarului, fiind o relatie directa intre titular si banca. Ordinul de virament emis reprezinta doar o ipoteza care se materializeaza daca sunt conditii, de pilda daca exista disponibil in cont. Abia dupa operarea ordinului de virament, beneficiarul are certitudinea definitiva a platii.
Ordinul de virament este revocabil. Relatiile dintre titular si banca sunt particulare si secrete. Titularul de cont poate sa-si faca permanent optimizari privind platile pe care urmeaza sa le dispuna si in acest cadru sa dea prioritate anumitor plati, in defavoarea altora, prin revocarea unor dispozitii anterioare. Bineinteles ca revocarea este posibila daca operatiunea nu s-a efectuat pana in acel moment.
Ordinul de virament are o ordine de preferinta dezavantajoasa. Astfel, daca concomitent se exercita pretentii de plata asupra unui cont, pe de o parte printr-un cec si pe de alta parte, printr-un ordin de virament, iar disponibilul din cont nu este suficient pentm efectuarea ambelor plati, se da prioritate cecului. Se procedeaza astfel, deoarece plata prin cec reprezinta un angajament de prim rang al titularului de cont, care are deja rezonante publice (a fost emis si inmanat beneficiarului) si se bucura de protectia legii. in ceea ce priveste ordinul de virament, acesta ramane in cadrul intim al relatiilor client-banca si in consecinta este considerat pe un plan secund.
4.2.3 Viramentul – determinant al unor relatii specifice de cooperare interbancara
In evolutia relatiilor de plati, procedeul viramentului apare ca un eveniment de revolutie.
Fata de situatia anterioara in care cele doua parti implicate in operatiunea de plata se rezumau la relatia directa, respectiv in a-si trece de la unul la altul fie punga de monede metal pretios, fie in vremuri mai apropiate, teancul de bancnote, acum situatia se complica.
In conditiile in care se apeleaza la intermediul bancii, daca ambele persoane au conturi la aceeasi banca, transferul intre cele doua persoane A si B are un circuit simplu. Banca opereaza direct viramentul prin preluarea sumei din contul platitorului si transferul sau imediat in contul beneficiamlui, dupa cum am mai aratat:
Operat in propriul sau sistem, viramentul este facil pentru banca, operativ pentru parti si nu angajeaza nici o clipa banca. Cu totul altfel stau lucrurile in situatia in care conturile celor doua persoane se afla deschise la banci diferite. Deci, titularii sunt, fiecare, clientii altei banci.
In alte conditii de bancarizare, de generalizare a calitatii de titular de cont, persoana A, pentru a efectua o plata catre persoana B, trebuie sa se adreseze bancii sale (BA) ca aceasta sa vireze bancii lui B (BB) suma ce se cuvine acestuia .
Apreciind caracteristicile celei de-a doua modalitati, in raport cu prima, se pot constata:
cresterea numarului persoanelor implicate in efectuarea platii;
prelungirea, in timp, a filierei de plata;
necesitatea unor raporturi speciale intre banci in vederea desfasurarii filierei platii.
Filiera de plata
In cazul ultimei caracteristici, pentru a asigura indeplinirea ordinelor clientilor lor, privind efectuarea de plati, bancile trebuie sa aiba relatii speciale, pe care trebuie sa le normeze si armonizeze intr-un sistem de colaborare permanenta. Aceste relatii speciale se refera, primordial, la incredere si deci, la responsabilitate.
Astfel, banca lui B (BB), care primeste dispozitia de a inscrie in contul lui B o suma, trebuie sa aiba siguranta ca efectuand aceasta operatie, ce ii aduce o diminuare a resurselor proprii, va avea efectiv posibilitatea de a le reconstitui printr-o plata echivalenta din partea bancii A (BA).
Banca A (BA) preluand suma din contul lui A se afla in posesia unor disponibilitati efective, pe care doar contabil le trece in seama bancii B (BB). In fapt, aceasta obligatie fata de BB nu este operativa. Deci la banca A apare relatia:
Cont A = Cont Banca B
La banca B, potrivit dispozitiei primite de la banca A, devine exigibila o obligatie efectiva fata de contul titularului B, ce se exprima contabil astfel:
Cont Banca A = Cont B
Aceasta cuprinde si dreptul bancii B de a primi suma respectiva de la banca A, fapt care nu este operativ imediat.
Relatiile intre banci raman de fapt la nivelul de obligatii reciproce, care se pot materializa intr-un mod si intr-un timp, deocamdata incert. De aici, necesitatea existentei unor norme precise de rezolvare a stingerii, respectiv a platii efective a operatiilor reciproce dintre banci. Aceasta reciprocitate implica doua laturi.
O latura dispozitiva, prin care bancile interesate dau ordine de plata in beneficiul unor titulari de cont altor banci cu care sunt in relatii. Dispozitia (sau mesajul) trebuie sa fie operativa, sa asigure tansmiterea tuturor elementelor semnificative, pentru a realiza o desfasurare rapida a fluxului de plati si ajungerea sumei in contul beneficiarului.
Latura acoperitoare, prin care bancile care au pus in executie ordinele de plata primesc resursele care sa le reconstituie disponibilitatile utilizate. Aceasta devine posibila prin faptul ca toate bancile sunt titulare de cont la Banca Centrala sau la alte institutii de compensare, organizate ca atare. Astfel, fiecare din bancile datoare pot dispune prin virament transferul sumelor cuvenite pentru fiecare din bancile implicate.
Deci, efectuarea dispozitiilor date de o banca alteia trebuie insotite de transferul de disponibilitati catre banca executoare.Bancile se organizeaza, deci intr-un astfel de sistem care sa le asigure una fata de alta si pe toate in ansamblul lor, de realizarea transferurilor echivalente, privind operatiile dispuse.
Sistemele de reglare a relatiilor intre banci, privind realizarea integrala a operatiilor de virament, se face sub forma organizatiilor de compensare, care se caracterizeaza prin:
administrarea de conturi de disponibilitati pentru toate bancile din sistem;
facilitarea mesajelor de plati intre bancile componente;
coinpensarea platilor reciproce;
stingerea soldurilor necompensate intre banci prin viramente in conturile de disponibilitati ale bancilor pe care le administreaza.
4.3 ORDINUL DE PLATA – EXPRESIE A TRANSFERULUI DE CREDIT
4.3.1 Definire si elemente specifice
In practica bancara din Romania, transferul de credit a fost consacrat sub forma ordinului de plata.
Ordinul de plata este un instrument de plata si de decontare utilizat pentm stingerea unor obligatii devenite exigibile, respectiv o dispozitie data de un client bancii sale in scopul efectuarii unei plati in favoarea unei terte persoane. Asa cum s-a aratat, ordinul de plata este revocabil, adica poate fi anulat inainte de fi incasat de catre beneficiar, motiv pentru care se apreciaza ca prezinta anumite riscun legate de bonitatea si buna intentie a ordonatorului. Pana m momentul platii, suma este la dispozitia ordonatorului, respectiv a emitentului.
Fiind un instrument de virament (transfer) de credit, el reprezinta o dispozitie neconditionata data de emitent unei banci de a pune la dispozitia unui beneficiar o suma de bani, respectiv de a plati sau a face sa se plateasca aceasta suma. Respectiva dispozitie se considera ordin de plata numai daca banca dispune de fondurile reprezentate prin suma specificata (fie debitand contul emitentului, fie incasand suma de la acesta) si nu prevede ca plata trebuie sa fie facuta la cererea beneficiarului.
In calitatea sa de instrument de transfer de credit, banca antreneaza anumite operatiuni care incep prin ordinul dat de catre platitor unei banci de a pune la dispozitia unui beneficiar o suma de bani si se finalizeaza prin acceptarea respectivului ordin de plata de catre banca destinatara.
Pe drumul parcurs de ordinul de plata de la platitor la beneficiar se pot interpune mai multe banci, acestea efectuand succesiv operatiuni de receptie, autentificare, acceptare si executare a ordinului de plata. Toate aceste operatiuni poarta denumirea de transfer-credit. Ordinul de plata poate fi emis pe suport clasic (hartie) sau pe suporturi neconventionale (magnetic, electronic).
Pentru intelegerea mecanismului de derulare a operatiilor pe care le implica utilizarea acestui instrument in efectuarea transferului de fonduri de la debitor (platitor) la creditor (beneficiar) se impune sa explicam continutul pe care il au urmatoarele elemente specifice:
emitent. Este persoana care emite pe cont propriu un ordin de plata si poate fi un agent economic sauo banca;
platitor. Reprezinta persoana care emite in nume si pe cont propriu un ordin de plata. in calitate de platitor poate fi un client al bancii initiatoare sau chiar banca respectiva;
beneficiar. Este persoana desemnata de platitor prin ordin de plata de a primi o suma de bani si poate fi un client al bancii destinatare sau chiar banca insasi;
banca initiatoare si/sau emitenta. Este cea care emite ordinul de plata in cadrul unui transfer credit;
banca destinatara. Este cea care primeste si accepta un ordin de plata fie in numele sau, fie pentm a pune la dispozitie unui beneficiar, client al sau, o anumita suma de bani;
banca receptoare. Este orice banca care primeste spre executare un ordin de plata si, deci, si banca destinatara;
banca intermediara. Orice banca emitenta sau receptoare, alta decat cea initiatoare sau destinatara, care fimctioneaza ca banca intennediara;
receptia. Este procedura prin care o banca recunoaste ca a primit spre autentificare, acceptare si executare un ordin de plata;
autentificarea. Este o procedura prin care banca stabileste daca ordinul de plata a fost emis de persoana specificata pe el si care are calitatea de emitent;
acceptarea. Prin acceptare banca recunoaste valabilitatea ordinului de plata receptionat in vederea executarii, angajandu-se, totodata, sa execute serviciul de a transfera fondurile la termenele si in conditiile stipulate de emitent;
refuzul. Reprezinta procedura utilizata in cazul in care o banca receptoare decide ca nu este posibil sa execute un ordin de plata dat de un client sau ca executarea ar detemiina costuri excesive ori intarzieri in finalizarea transfemlui-credit;
executarea. Consta in emiterea de catre o banca a unui ordin de plata in scopul de a pune in aplicare un ordin de plata acceptat anterior. Executarea se face in cadrul uneia sau a doua zile bancare. Pentru eventualele intarzieri in executarea unui ordin de plata se aplica penalizari care se adauga la suma prevazuta de emitent in ordinul de plata, penalizari calculate la o rata a dobanzii acceptata de bancile implicate.
In raport cu cele mentionate, un ordin de plata trebuie sa contina urmatoarele elemente obligatorii:
a) ordinul neconditionat de a plati o anumita suma de bani;
b) numele beneficiarului si numarul contului acestuia, deschis la banca destinatara;
c) numele platitorului si numarul contului deschis acestuia la banca initiatoare;
d) denumirea bancii initiatoare si a bancii destinatare;
e) elementele de natura sa permita autentificarea emitentului de catre banca initiatoare.
4.3.2 Obligatiile partilor implicate in circuitul ordinului de plata
Derularea unui transfer-credit se realizeaza pe baza unor principii de procedura din care decurg obligatii (respectiv, drepturi pentru contrapartida) riguros stabilite ale participantilor.
1) Obligatiile emitentului
Emitentul este obligat printr-un ordin de plata numai daca acesta a fost emis de el sau de catre o alta persoana care are mandatul de a-l reprezenta. Concret, plata obligatiei emitentului fata de banca receptoare se considera efectuata in una din urmatoarele situatii:
banca receptoare a debitat contul emitentului deschis la aceasta;
banca emitenta (care poate fi si banca initiatoare) crediteaza contul bancii receptoare deschis la ea, iar aceasta din urma utilizeaza fondurile desemnate de suma respectiva;
banca emitenta crediteaza contul bancii receptoare deschis la o alta banca si aceasta foloseste fondurile respective;
Banca Centrala crediteaza contul bancii receptoare in cadrul decontarii finale;
decontarea finala se face in favoarea bancii receptoare in baza unui acord de compensare bilaterala cu banca emitenta sau a regulilor unui sistem de transfer de fonduri care se refera la decontarea obligatiilor dintre participanti.
2) Obligatile bancii receptoare (alta decat banca destinatara)
Se apreciaza ca o tanca a acceptat un ordin de plata in momentul receptiei (daca intre ea si emitent exista un acord in acest sens), in cel al instiintarii emitentului ca a acceptat ordinul respectiv, sau in momentul in care procedeaza la executarea, respectiv debitarea contului emitentului deschis la ea, ca plata pentru ordinul respectiv.
In cazul in care nu accepta un ordin de plata, ea are obligatia sa comunice privind neexecutarea acestuia, nu mai tarziu de ziua bancara urmatoare, ultimei zile a perioadei de executare.
Dintre obligatiile pe care si le asuma banca receptoare cele mai importante sunt:
a) sa execute ordinul de plata in ziua bancara in care l–a acceptat sau cel mai tarziu in ziua bancara urmatoare. Daca ordinul de plata indica expres o anumita data a platii, atunci banca il va executa, astfel incat acea data sa poata fi respectata;
b) instiintarea in timp util a emitentului de neonorarea ordinului sau de plata fie ca acest lucru nu este posibil, fie ca antreneaza costuri excesive sau intarzieri in finalizarea transferului – credit, solicitandu – i instructiuni suplimentare (ordinul de plata nu poate fi executat deoarece nu contine toate mentiunile obligatorii sau datele sunt insuficiente sau inconsecvente).
3) Obligatiile bancii destinatare
Un ordin de plata se considera ca acceptat de catre banca in una din urmatoarele situatii:
la receptia sa de la emitent, cu conditia sa existe un acord intre cele doua parti;
in momentul instiintarii emitentului privind acceptarea sau a debitarii contului acestuia deschis la ea, ca plata pentru titlul respectiv;
in momentul creditarii contului beneficiarului sau al comunicarii facute acestuia ca are dreptul sa retraga sau sa utilizeze sume provenite in urma acceptarii.
Dupa acceptarea ordinului de plata, banca destinatara are obligatia sa puna fondurile la dispozitia beneficiarului in ziua acceptarii sau cel mai tarziu in ziua urmatoare. De asemenea, banca are obligatia sa-1 instiinteze pe emitent (daca acesta poate fi identificat) in termen legal ca, datorita lipsei mentiunilor obligatorii sau inconsecventei datelor, nu poate executa ordinul de plata.
In situatia in care banca nu accepta un ordin de plata, ea are obligatia sa comunice emitentului refuzul acestuia, cel tarziu in ziua bancara unnatoare ultimei zile a perioadei de executare. De la aceasta regula exista unnatoarele doua exceptii:
plata se face prin debitarea contului emitentului deschis la banca respectiva, dar acesta nu are suficient disponibil in cont pentru onorarea ordinului de plata;
nu sunt suficiente informatii pentru identificarea emitentului.
In sinteza, participantii la un transfer-credit au urmatoarele obligatii:
emitentul are obligatii in legatura cu emiterea ordinului si cu plata acestuia;
platitorul este obligat sa plateasca spezele bancare aferente procesarii ordinului de plata;
banca initiatoare are obligatii privind returnarea sumei in caz de nefinalizare a transferului – credit si plata dobanzilor de intarziere (in situatia in care intarzierea platii i se datoreaza);
banca receptoare are responsabilitate in ceea ce priveste: receptia, autentificarea, acceptarea sau refuzul, executarea ordinului de plata receptionat, plata dobanzilor de intarziere (daca aceasta i se datoreaza);
banca destinatara se obliga in legatura cu: receptia, autentificarea,
acceptarea sau refuzul, punerea fondurilor la dispozitia beneficiarului, plata
dobanzilor de intarziere.
Pana la finalizarea unui transfer-credit, fiecare banca are obligatia de a sprijini pe platitor sau pe orice banca emitenta anterioara si are dreptul de a solicita sprijin fiecarei banci receptoare ulterioare in vederea completarii procedurilor bancare privind respectiva plata. in cazul in care un ordin de plata a fost emis in scopul stingerii unei obligatii a platitorului fata de beneficiar, aceasta datorie este stinsa in momentul in care banca destinatara accepta acest titlu in favoarea beneficiarului. Deci, un transfer-credit este finalizat in momentul acceptarii, caz in care banca devine obligata fata de beneficiar pentru suma inscrisa in ordinul de plata acceptat.
Sunt prezentate mai jos principalele etape privind circuitul unui ordin de plata.
1. Societatea X se decide sa plateasca serviciile care i-au fost prestate de societatea Y, printr-un ordin de plata.
In acest scop emite un ordin de plata (al carui beneficiar este prestatorul de servicii) si il prezinta bancii la care are deschis contul si care este banca initiatoare.
Aceasta efectueaza succesiv operatiuni de receptie, autentificare, acceptare si, in final, de executare a ordinului de plata primit de catre banca beneficiarului si care are calitatea de banca destinatara.
in momentul acceptarii ordinului de plata de catre banca beneficiarului (destinatara), transferul-credit este finalizat.
Dupa acceptare, banca destinatara crediteaza contul clientului sau cu suma inscrisape ordinul de plata primit.
In acest fel, unitatea prestatoare isi recupereaza contravaloarea serviciilor efectuate.
(2) Emite OP Crediteaza contul
beneficiarului
Filiera ordinului de plata
In cazul in care operatiunea de transfer nu se finalizeaza, banca initiatoare are obligatia sa returneze platitorului suma primita de la acesta in baza ordinului de plata. Daca la restituirea sumei apar, din partea platitorului, pretentii de penalizari (dobanzi de intarzieri), acestea vor fi achitate de banca pentru perioada cuprinsa intre inceputul perioadei de executie si data restituirii sumei.
De asemenea, in cazul m care transferul este finalizat, dar banca receptoare (destinatara) nu executa ordinul de plata in termenul prevazut, atunci aceasta are obligatia fata de beneficiar de a-i plati dobanzi de intarziere calculate la suma inscrisa in titlu, fiind emise in acest scop instrumente de plata distincte.
4.4 FUNCTIONALITATEA TRANSFERULUI DE CREDIT
Din cele de mai sus s-au evidentiat trasaturile esentiale ale transferului de credit care afirma temeiul utilizarii sale predilecte ca instrument de plata.
Transferul de credit este un act voluntar al debitorului care isi exercita astfel in mod expres consimtimantul de plata.
Astfel, transferul de credit este o forma de existenta a vointei libere a agentului economic de a-si exercita drepturile de detinator al fondurilor de disponibilitati libere, precum si de subiect al raporturilor contractuale in care este angajat.
Prin initierea transferului de credit, debitorul se manifesta ca factor constient al comunitatii economice si promotor al democratiei economice.
Derularea si finalizarea transferului de credit implica interventia bancilor deoarece transferul dintre firme se dedubleaza in transferuri intre banci, respectiv relatiile intre firme determina stabilirea unor relatii interbancare implicite.
Bancile ce deruleaza transferul de credit trebuie sa exercite cu rigoare deplinatatea fanctiilor de mandatar (administrator) al fondurilor liber disponibile.
Bancile participante la transferul de credit trebuie sa fie asistate de sisteme de compensare eficiente care sa poata asigura desfasurarea operatiunilor, in siguranta si cu maxima rapiditate.
Stingerea obligatiilor aferente platilor efectuate, scop final al transferului, poate fi realizata daca la nivelul economiei exista posibilitatea efectuarii lichidarii soldurilor rezultate din relatiile interbancare, de regula printr-un departament al Bancii Centrale care este depozitar pentm disponibilitatile bancilor si care astfel
poate efectua reglarile necesare prin virament.
Transferul de credit are o larga sfera de aplicare, avand multiple posibilitati de utilizare:
in relatiile comerciale si financiare intre firme;
in relatiile firmelor cu agentiile guvemamentale si persoane fizice;
in relatiile dintre agentiile guvernamentale si firme sau persoane fizice privind formarea si utilizarea resurselor bugetare;
in relatiile dintre banci si alte institutii financiare;
in relatiile dintre persoanele fizice titulare de cont si partenerii lor: firme, agentii guvernamentale si locale, persoane fizice.
Rolul deosebit al transferului de credit in economiile tarilor dezvoltate se exprima prin proportiile folosirii sale:
ca pondere in totalul valorilor vehiculate,
din punct de vedere al greutatii specifice a lor in totalul tranzactiilor fara numerar .
Transferul credit pondere in totalul platilor fara numerar
A – procent din numarul tranzactiilor fara numerar
B – procent din valoarea tranzactiilor fara numerar
Sursa: Statistics on payment systems in the Group of Ten countries, Bank for International Settlement, Basel December 1996 – March 2001, April 2003.
Urmarind dinamica celor doua dimensiuni ale transferului de credit pentru perioada 1991 – 1999 se observa pentru majoritatea tarilor reprezentate:
o usoara scadere a numarului de tranzactii;
o crestere pronuntata a valorilor ce se deconteaza cu ajutorul acestui instrument.
Pe ansamblu, ca apreciere generala, este relevanta cresterea rolului transferului de credit in sfera platilor fara numerar si in general a relatiilor de plati.
Modificarile intervenite in ponderea transferului de credit trebuie sa fie percepute in lumina restructurarii modului de utilizare a instrumentelor de plata in economie, intervenita in perioada, care, pe de o parte, a condus la reducerea relativa a numarului tranzactiilor derulate prin transfer-credit, dar s-a orientat spre cresterea valorilor medii a acestora. Pe de alta parte, o serie importanta din platile de valori mici au fost orientate catre alte instromente: transfer debit, si, indeosebi, carduri. O asemenea reorientare brusca este evidenta pentru Canada care renunta in mare masura la platile prin cec, altadata preponderente si se apropie in 1999 de gradul de utilizare din celelalte tari.
4.5 TRANSFERUL DEBIT. DEBITUL DIRECT
Transferul debit sau debitul direct poate fi considerat la prima evaluare, din punct de vedere al fiecarei operatii bancare, un instrument opus functional transfemlui de credit.
In fapt, transferul de debit se bazeaza pe acelasi principiu de baza, fiind o expresie a actului voluntar al platitorului.
Instrumentul transfer debit promoveaza consimtamantul platitorului, in mod sustinut, si apara, deopotriva, interesele beneficiarilor de suma si ale celui care plateste.
Cadrul legal de organizare a platilor si filiera bancara asigura aplicarea in fapt a acestor deziderate. in esenta, transferul debit este instrumentul de plata initiat de beneficiarul platii, care promoveaza in filiera bancara cererea de a fi platit din contul bancar al platitorului. Cererea este satisfacuta pe baza consimtamantului de principiu si a consimtamantului tacit pe care le exercita platitorul.
Introducerea si functionarea transferului debit se intemeiaza pe anumite necesitati de ordin economic si social.
In faza sa initiala, transferul debit a fost introdus avand in vedere cerintele legate de functionarea agentilor economici sau a entitatilor care sunt angajate in efectuarea de livrari curente de apa, gaz, energie electrica, energie termica sau prestarea de servicii utilitare: telefonice, de canalizare si salubritate.
1. Aceste prestari si servicii reprezinta in viata persoanelor si firmelor fluxuri regulate de importanta vitala care trebuie sa fie recompensate, cu reciprocitate, de catre parteneri prin plati regulate.
La randul lor, pentru a continua si perpetua functionarea furnizorii de prestari si servicii de acest gen au nevoie de fluxurile de venituri datorate de beneficiarii de prestari si servicii.
Asa cum este legitim ca beneficiarii sa primeasca, cu regularitate, si fara nici un fel de stanjeniri, prestarile si serviciile necesare, tot astfel este justificat ca fluxurile de resurse sa permita, cu aceiasi regularitate, recuperarea costurilor, si deci, continuarea procesului de prestari si livrari.
Regularitatea prestarilor in ambele sensuri este o conditie pe care societatea trebuie sa o asigure si sistemul bancar sa o promoveze.
2. Posibilitatea formularii unor pretentii de plata motivate si cu confirmare certa rezida din conditiile in care:
beneficiarii produselor si serviciilor au calitatea de abonati, ceea ce implica existenta unor raporturi contractuale, care regleaza conditiile de calitate si pret, si sta la baza unor intelegeri ferme cu privire la modul de efectuare si plata;
livrarile si prestarile sunt standardizate si in mod normal constante;
cuantumul livrarilor si prestarilor este in mod curent comensurat cu instrumente si aparate de masura si control abilitate, a caror corectitudine, in mod normal, nu poate fi contestata.
In tarile in care transferul debit este instituit si promovat implicit, se constituie un cadru relational specific, care vizeaza functionalitatile furnizorilor de livrari si prestari ale beneficiarilor si bancilor intermediare.
Acest cadru, stabilit prin norme specifice, statueaza principalele jaloane ce guverneaza relatiile intre parti.
Utilizarea instrumentului de plata debit direct este autorizata de banci (cu confirmare si licentiere la nivelul Bancii Centrale), in mod special, pentru fiecare firma pentru care se motiveaza. Pe aceasta cale devine posibila acceptarea filierei specifice de catre orice banca care actioneaza in sistemul national, iar utilizarea poate fi accesibila oricarei firme sau persoane titular de cont bancar.
Firmele utilizatoare ale instrumentului transfer debit deruleaza relatiile de livrari, prestari si plati pe baza contractelor incheiate cu fiecare dintre clientii lor, in cadrul carora se stipuleaza obligatiile si drepturile acestora. Implicit, prin contract se include consimtamantul de principiu al platitorului de a efectua platile curente, in functie de solicitarile furnizorului, in conformitate cu modul de tarifare convenit intre parti.
Pentru fiecare plata, firma furnizoare intocmeste din timp facturile periodice decurgand din livrarile si prestarile din perioada de referinta si le remite operativ (cu 3-5 zile inainte de termenul de plata) platitorului. Are loc astfel avizarea platitorului.
Paralel firma fumizoare formuleaza transferul debit (fie pe suport hartie, fie pe suport electronic) si il pune in circuitul bancar, in timp util, astfel incat unitatile bancare sa poata demla operatiunile potrivit filierei prestabilite, functie de termenele de plata hotarate.
Consimtamant Initiere
de plata transfer
tacit (4) debit (2)
(3)
Filiera bancara a transferului debit
In cadrul filierei instrumentului transfer debit, platitorul are in mod normal prilejul sa-si exprime consimtamantul tacit, atata timp cat pretentiile de plata ale furnizorului corespund cu viziunea platitorului privind cuantumul si valoarea livrarilor. In conditiile in care exista discrepante intre cele doua versiuni, platitorul poate recurge la enuntul expres al refuzului de plata, respectiv la suspendarea platii respective. O asemenea operatiune angajeaza responsabilitatea platitorului, care, daca nu are acoperire pentru sustinerile sale, va fi supus la penalitati in conformitate cu prevederile contractuale.
Cursul firesc implica preluarea sumei din contul platitorului cu exactitate in ziua scadentei si astfel alimentarea cu regularitate a contului beneficiarului.
Cadrul functional stabilit pentru instrumentul transfer debit creeaza un cadru organizatoric si disciplinar optim, in masura sa asigure o desfasurare accelerata si corecta a platilor, benefica pentru toti partenerii.
Concomitent, la banci se creeaza conditiile derularii conforme si uniforme a platilor si premizele procesului de automatizare a platilor, inca din faza in care se folosesc documente suport hartie.
In epoca utilizarii mesajelor pe suport electronic aceste calitati se amplifica si confera instrumentului o inalta eficienta.
Instrumentul transfer debit se afirma, din punct de vedere al de piata ocupat, prin dimensiuni contradictorii:
pe de o parte, ca numar de tranzactii detine o plata de relativa importanta;
pe de alta parte, ca valorare are o dimensiune infima
Transferul debit pondere in totalul platilor fara numerar
A – procent din numarul tranzactiilor fara numerar
B – procent din valoarea tranzactiilor fara numerar
Sursa: Statistics on Payement Systems in the Group of Ten countries, Bank for International Settlement, Basel December 1996-March 2001, April 2003.
Astfel, instrumentul transfer debit se afinna ca instrument de plata pentru valori mici.
Instrumentul transfer debit este promovat mai ales prin cadrul disciplinar pe care il imprima relatiilor de plati, care in ultima instanta promoveaza regularitatea si corectitudinea in relatiile de plati, in zone sensibile ale relatiilor economice si sociale.
Date fiind calitatile conferite de acest instmment in sistemele bancare nationale din tarile dezvoltate, se urmareste cresterea volumului de plati infaptuite cu acest instrument, fapt vizibil pentru perioada 1991-2001 in multe din tarile dezvoltate atat in ce priveste numarul tranzactiilor, cat si in ce priveste valoarea lor.
In toate tarile se urmareste sa se depaseasca zonele traditionale, considerate specifice acestui instrument, si sa se includa in sfera platilor prin transfer debit, toate platile cu caracter de regularitate, care se deruleaza intre parteneri, ca expresie a unor relatii economice, financiare sau de alta natura, de durata.
4.6 RELATII INTERNATIONALE RECIPROCE INTRE BANCI
4.6.1 Relatiile reciproce in cadrul bancilor corespondente.
Calitatea de banca corespondenta se statueaza pe baza unor conventii reciproce in care cele doua banci se invoiesc sa efectueze, una pentm alta, operatiuni in zona in care functioneaza. De regula, relatiile de corespondent se bazeaza pe deplina incredere reciproca si presupun formarea in avans de depozite, acordarea unor credite intre bancile contractante, in legatura si in cadrul executarii acestor operatiuni.
Relatiile de corespondent, stabilite, prin conventii, pot avea multiple sensuri, dar in domeniul platilor este necesar sa se precizeze:
conditiile in care bancile isi pot adresa si solutiona mesaje de plati;
limitele si conditiile in care bancile isi pot permite datorii reciproce;
regulile potrivit carora datoriile reciproce se sting;
regimul de dobanzi si comisioane pentru operatiunile reciproce.
In conditiile in care operatiunile de plati se efectueaza in relatii de corespondent isi gasesc utilitatea conturile NOSTRO si LORO.
De exemplu, sa presupunem ca opereaza o banca din Romania (ROMBANCA), la ordinele unui client roman Vescu, cu o banca din Canada (CANBANK), in favoarea unui cetatean canadian WMANN.
Operatiunile se deruleaza astfel:
1. Banca ROMBANCA transmite, la solicitarile lui Vescu, mesajul de plata catre corespondenta sa, CANBANK pentru o plata de 1 milion $ canadieni in beneficiul firmei WMANN.
2. CANBANK primeste mesajul si il executa in favoarea beneficiarului, efectuand operatiunile specifice in contabilitate, respectiv folosind pentru reprezentarea datoriei asa-zisul cont NOSTRO.
Inregistrarea contabila va fi:
Banca ROMBANCA = Creditori (din depozite) WMANN
Contul de corespondent va fi astfel reprezentat prin:
3. La confirmarea efectuarii operatiei de catre CANBANK, ROMBANCA va exprima relatia de credit, de asemenea cu ajutorul contului corespondent, denumit in expresie specifica LORO.
Astfel, inregistrarea va avea expresia:
Iar in contul analitic situatia va fi urmatoarea:
Operatiunile pot fi derulate si in alt cadru, daca in fapt exista deja un depozit al bancii ROMBANCA la CANBANK de 5000000 $ canadieni.
Situatia contului NOSTRO la CANBANK:
Situatia contului LORO la ROMBANCA:
Prin aceasta se releva ca banca corespondenta a avut deja acoperire in a indeplini ordinul de plata exprimat in mesaj, respectiv a folosit pentru plata sumele care le avea in depozit.
4.6.2 Relatiile reciproce in cazul parteneriatului intre banci.
Relatiile de corespondent, prin natura lor, sunt limitate. Fiecare banca are, de regula, pe o piata data, intr-o tara data, o singura banca cu aceasta calitate, in timp ce este nevoita sa recurga la relatii cu numeroase banci pe aceeasi piata, functie de domicilierea conturilor firmelor cu care colaboreaza.
Banca partenera intra in mod necesar in relatie decurgand din interesul clientului sau. Ea nu poate avea obiectii in a intra in contact si a desfasura operatiuni, dar, in conditiile in care nu are informatii despre capacitatea financiara a bancii care a solicitat cooperarea, are nevoie de o acoperire integrala.
Astfel, in mod necesar, in relatiile intemationale, de regula, apar trei verigi participante:
banca expeditoare (banca din tara A) care emite mesajul de plata in numele clientului sau;
banca partenera (banca din tara B) solicitata la operatiune in calitate de banca a beneficiarului operatiunii;
banca corespondenta (din tara B), care asigura acoperirea, care pune la dispozitia bancii partenere beneficiare resursele necesare efectuarii platii.
Banca corespondenta se afla deci, in mod necesar, o relatie contractuala prealabila cu banca expeditoare a mesajului de plati.
4.6.3 Mesajul de plata in relatiile internationale
Derularea platilor intemationale este reglementata prin norme precise stabilite de COMISIA NATIUNILOR UNITE pentru DREPT COMERCIAL INTERNATIONAL si de CAMERA INTERNATIONALA DE COMERT.
Brosura numarul 457 din februarie 1990 a Camerei Intemationale de Comert intitulata „Ghidul privind Transferurile de Fonduri Interbancare Intemationale si Compensare" stabilind jaloane comune, recunoscute de banci, pentru tranzactiile de transfer electronic al fondurilor, statueaza regimul mesajelor de plati, elemente esentiale in derularea acestui proces.
In conformitate cu aceste norme si potrivit notiunilor promovate de INTERNATIONAL ORGANISATION FOR STANDARDISATION este necesar sa nuantam interpretarile posibile in sistemul de transfer electronic.
Astfel, se considera transferul de fonduri ca miscare completa a fondurilor intre initiator si beneficiarul platii, iar mesajul de transfer al fondurilor, mesajul care contine instructiuni pentru efcctuarea si sprijinirea vehicularii fondurilor intre banci si clientii lor.
Potrivit acelorasi norme, mesajul trebuie sa contina cel putin urmatoarele mentiuni:
instructiuni privind efectuarea transferului de fonduri;
banca expeditoare a mesajului, cu elementele sale de identificare (nume, adresa, cod);
banca destinatara a mesajului, cu elementele sale de identificare (nume, adresa, cod);
suma tranzactiei, respectiv suma care se transfera intre cele doua parti ale tranzactiei;
valuta, respectiv codul valutei, precizandu-se astfel care este unitatea monetara utilizata;
data scadentei, daca este necesar;
beneficiarul (respectiv firma sau persoana care trebuie platita sau creditata ca efect al transferului), cu elementele de identificare (denumire, adresa, cod);
instructiunile de restitiiire valorica, respectiv de acoperire a platii de catre banca platitoare.
Mesajul trebuie autentificat, ceea ce inseamna ca intre banci trebuie sa se convina anumite metode tehnice de validare a realitatii fiecarei parti a mesajului si a intregului sau.
Normele internationale stabilesc latura fundamentala a transferului de fonduri:
obligatia bancii expeditoare de a asigura acoperirea, in sensul ca fiecare plata acoperitoare sa fie disponibila la banca primitoare, la data platii sau inainte. De comun acord, partile pot stabili si alte aranjamente privind acoperirea, ceea ce poate insemna acceptarea temporara a unui credit etc.
La randul sau, banca primitoare are obligatii, clar conturate privind pozitia sa in legatura cu executia mesajului. Altemativa comuna este angajarea in operatiune. Dar in situatia in care aceasta nu poate sau nu doreste sa faca transferul respectiv, sa execute mesajul, ea este obligata:
sa instiinteze banca expeditoare privind pozitia ei si, mai ales,
sa returneze plata acoperitoare, in timp rezonabil si prin mijloace corespunzatoare, pentru a nu incalca in vreun fel interesele partilor participante.
Banca primitoare nu raspunde pentru mesajele gresite sau incomplete care ajung la ea in aceste conditii. De asemenea, ea poate executa a doua zi mesajele sosite dupa incheierea operatiunilor, dar raspunde prin plata de dobanzi (aferente fondurilor angajate) pentru incorectitudinile ce-i revin in legatura cu executia mesajelor de transfer al fondurilor.
Exemplul de mai jos ilustreaza structura unui mesaj financiar (MT 100) trimis de expeditor in S.W.I.F.T.I si S.W.I.F.T. II.
Structura de mesaj (SWIFT)
FSl = startul mesajului (SOH)
FS2 = startul textului (CrLf)
FS3 = camp separator in text (CrLf)
FS4 = sfarsit de text (CrLf)
FS5 = sfarsit de mesaj (ETX)
CS 1 = spatiu (componenta a separatorului) (b)
CS2 = rand nou (CrLf)
MAC/ = cod de autentificare a mesajului
4.7 SISTEMUL SWIFT
Ca expresie a cerintelor privind cresterea operativitatii transferurilor de fonduri pe plan intemational, SOCIETY FOR WORLDWIDE INTERBANK, FINANCIAL TELECOMMUNICATION, SWIFT, s-a constituit in Belgia in 1973 ca o companie privata, prin participarea a 1963 banci din intreaga lume.
Functia principala a SWIFT este aceea de retea de transfer, in masura sa efectueze: acceptarea, validarea, stocarea si livrarea mesajelor.
Mesajele vehiculate in retea sunt cifrate in sisteme cunoscute atat de expeditor, cat si de primitor.
Mesajele sunt autentificate pe baza unui algoritnn stabilit de SWIFT ale carui chei de solutionare sunt cunoscute atat de expeditor, cat si de primitor.
Sistemul de autentificare este menit, asa cum am mai precizat, sa asigure ca elementele mesajului in structura sa integrala sa nu se modifice, intamplator sau intentionat, in cursul transmisiei.
Orice schimbare intervenita poate fi sesizata prin verificarea pe baza algoritmului si, in cazul neconcordantei, erorile comise pot fi corectate.
De o deosebita importanta este faptul ca responsabilitatea contractuala (care se asociaza cu raspunderea patrimoniala) a retelei SWIFT se delimiteaza numai cu privire la transferul si livrarea mesajelor.
Orice alte atributii privind infaptuirea platii, cum ar fi:
executarea la timp a ordinelor prevazute in mesaje;
responsabilitatea privind acoperirea,
raman in sarcina bancilor si ele se realizeaza pe baze contractuale intre partile implicate.
Functionalitatea SWIFT se bazeaza pe o retea bine structurata, care are ca principale componente cele trei centre de procesare a mesajelor – asa-zisele procesoare regionale – aflate la Bruxelles, Amsterdam si Capple Town (SUA).
In fiecare din tarile participante exista un CONCENTRATOR NATIONAL care mentine legatura prin linii de telecomunicatii speciale, cu membrii si afiliatii retelei.
Reteaua este accesibila 24 ore/7 zile pe saptamana.
Mesajele SWIFT sunt clasificate pe 9 categorii, reprezentand peste 120 tipuri de mesaje si au ca obiect in principal: ordinele de plata (transferuri credit), confirmari de schimb valutar si tranzactii de titluri.
Serviciile oferite de SWIFT s-au intensificat in timp, in zilele noastre SWIFT devenind o platfonna pentru comunicatii financiare si mesaje cu o gama larga de capacitati interactive.
Reteaua SWIFT (SWIFT_Net) s-a completat cu serviciul FIN (FIN Service) adaptat sa constituie suportul operatiilor financiare in timp real. Operatiile SWIFT se deruleaza astazi in 192 de tari si angajeaza circa 7 000 de banci.
Dimensiunile semnificative ale derularii operatiunilor SWIFT si repartizarii lor geografice sunt reprezentate in tabelul urmator.
Mesaje S.W.I.F.T. 1999
Distributie geografica si utilizatori (selectie dintre tarile europene)
SWIFT are prin traditie, asa cum se observa din tabelul de mai sus, o „vocatie europeana" asigurand serviciul de mesaje de pla(i pentru cele 15 banci centrale europene participante la sistemul TARGET. De asemenea efectueaza servicii pentm sistemul EURO I.
SWIFT presteaza servicii pentru sistemele de plati si compensari interne europene: ELLIPS (Belgia), DEBES (Danemarca), BOF-RTGS (Finlanda), TBF si PNS (Franta), HERMES (Grecia), IRIS (Irlanda), LIPS (Luxemburg), SPI (Spania), RIX (Suedia), EAF si ELS (Germania), BIREL (Italia), ARTIS (Austria).
In afara ariei, UE SWIFT asigura reteaua de transfer a mesajelor pentru sisteme de plati si compensari in Australia (PDS), Canada (LVTS), Croatia (HSVP), Ungaria (Viber), Noua Zeelanda (SCP), Norvegia (NICS), Slovenia, Africa de Sud (SAMOS) si Venezucla (PIBC).
Un rol deosebit este chemat sa-l asigure SWIFT in sistemul CLS (Continuous Linked Settlement sau decontare continua) forma unica de combatere a riscului in platile mtemationale, cu o acceptiune mondiala cat mai larga.
4.8 SISTEMUL EUROPAY INTERNATIONAL
Europay International a fost infiintata in 1992, in Belgia, ca o asociatie a asociatiilor de banci, din unele tari, sau a bancilor inscrise individual.
In fapt, principalii componenti au fost alte asociatii de profil mai vechi, care s-au reunit:
Eurocard/Master Card International;
Eurocheque International.
Europay International gestioneaza si autorizeaza folosirea in regim de licenta a unor marci de produse privind platile internationale de detaliu (de valori mici).
De asemenea, gestioneaza o retea intemationala de telecomunicatii si un centru de procesare.
Membrii asociati ai Europay International in baza autorizarii si licentei obtinute emit si vand carduri clientilor lor, luand propriile lor decizii cu privire la preturi si politica de emitere si de marketing. Implicit, acestia ofera intreaga gama de servicii auxiliare comerciantilor care accepta carduri cu marca respectiva.
Includerea in retea a unor banci izolate, teritorial, cu volume de activitate nesemnificative, si de notorietate restransa le ridica, implicit, rangul de operare. Le da acestora deschideri noi, prin marirea razei de actiune pe plan international, si, concomitent, le confera un grad superior de prestanta, reflectie fireasca a „marcii afisate".
Rezulta, de aici, o serie de avantaje ce se reflecteaza asupra bancilor membre.
Pe de alta parte, pe masura ce include mai multe banci in sistemul sau,
asociatia, in cazul nostru Europay International, isi mareste raza de activitate si volumul operatiunilor derulate.
Astfel, efectul benefic este reciproc, fapt ce motiveaza extinderea in ritmuri inalte a acestui tip de sistem.
Europay International promoveaza o serie de servicii in zona platilor fara numerar repartizate pe trei segmente:
„plateste inainte" (pay before) – respectiv emite cecuri de calatorie;
„plateste acum" (pay now) prin utilizarea:
cecurilor eurocheque;
cardurilor de debit din familia Maestro;
„plateste mai tarziu" (pay later) prin utilizarea cardurilor de credit Eurocard/MasterCard.
Un loc important in cadrul platilor din sistemul Europay il are utilizarea cardului de debit.
In anul 2000, in lumea intreaga functionau 166 milioane carduri debit Maestro cu posibilitati de acces la 2,3 milioane terminale in 41 de tari.
In utilizarea cardurilor de debit un rol deosebit il are autorizarea.
In cadrul sistemului Europay autorizarea se poate obtine prin doua metode, la alegerea:
in linie, de la emitentul local („online to issuer");
in sistemul Europay (stand in System), caz in care autorizarea se da prin intermediul retelei Europay.
Particularitati deosebite prezinta Sistemul Europay International in domeniul emiterii si utilizarii cecurilor pe plan mondial si indeosebi european.
Se poate considera ca sistemul Europay International este un sistem deschis al bancilor europene in scopul de a asigura plata cecurilor emise de sistem. Deci fiecare banca, pe de o parte, se ingrijeste si asigura plata cecurilor, iar, pe de alta parte, devine banca emitenta in numele sistemului.
Sistemul Eurocheque International are doua functionalitatii importante.
In primul rand promoveaza utilizarea cecurilor tip eurocheque, cecuri standard, insotite de carti de garantie tip care permit eliberari de numerar. Cecurile sunt utilizate, de asemenea, pentru plata marfurilor si serviciilor fiind acceptate ca atare de peste 5 milioane puncte de vanzare.
In al doilea rand, sistemul actioneaza, pentru utilizarea cardului Europay International, ca un card intemational.
Normele de lucru in acest sistem sunt tipice pentru sistemele de plati cu carduri, fapt pentru care le urmarim in continuare analitic.
Regulile de baza in desfasurarea operatiunilor de plati si compensare, pentru tarile care au aderat la sistem, sunt:
procedura de compensare se desfasoara in fiecare tara la nivel national;
cecurile sunt exprimate in moneda locala (fie in operatiunile bancare, fie in cele de la magazine);
se aplica un comision maxim, uniform, platit de banca emitenta pentru serviciile aduse de banca achizitoare (platitoare);
in nici un caz nu se admite sa se diminueze valoarea cecului, respectiv a operatiunii cu comisioane solicitate de firma platitoare sau de banca achizitoare;
se admit cecuri negarantate pana la valoarea maxima de 300 franci elvetieni.
Pentru tarile care nu au aderat la sistem, dar unde sunt permise asemenea operatiuni, se aplica conventia de plati simplificata, in care:
procedura de compensare este centralizata la nivelul sistemului;
cecurile sunt emise in moneda straina;
se percepe un comision uniform de la banca emitenta in favoarea bancii achizitionate;
nu este permisa diminuarea sumei de plata prevazuta in cec de catre banca achizitoare sau firma participanta.
In acest sistem se pune o baza deosebita pe centrele nationale. Europay Clearing Centres (ECC), care centralizeaza operatiunile pe plan national, le compenseaza si desfasoara relatii de stingere a platilor in cooperare cu alte centre nationale.
Pe de alta parte, intre centrele nationale si sistem actioneaza un mecanism de compensare general, m cadml caruia functioneaza un sistem specific de circulatie a informatiilor.
Sistemul are o retea de transmisie proprie a mesajelor, European Payment System Services, care opereaza la Bruxelles pe baza mesajelor primite de la centrele nationale.
Functioneaza, de asemenea, un centru de compensare Eurocard Net Settlement System (ENESS), care efectueaza zilnic operatiuni de compensare si de stingere.
Acest centru, in functie de rezultatele compensarii, transmite la centrele nationale soldurile nete in moneda tarii respective.
Astfel, soldul poate fi operat in favoarea clientului sau a bancii achizitoare si respectiv a firmei prestatoare.
Fondurile acoperitoare sunt fumizate prin intermediul unei banci corespondente din Bruxelles.
4.9 ASOCIATIA PENTRU SERVICII INTERNATIONALE (VISA)
Asociatia pentru servicii internationale (VISA) este de fapt cea mai ampla retea de plati si compensatii internationale existenta in lume.
Visa International este o asociatie non-profit care apartine unui numar de 21.000 banci si institutii financiare din intreaga lume.
Ca si sistemul Europay, VISA confera membrilor asociati avantajele legate de „marca" si de reteaua electronica de inalt nivel tehnologic, lasand partilor componente (verigi proprii si banci membre) o mare autonomie.
Organizatoric, VISA isi deruleaza activitatea prin sase diviziuni regionale:
1) Asia-Pacific; 2) Canada; 3) Europa Centrala si de Est; Orientul Mijlociu si Africa (CEMEA); 4) America Latina si Caraibe; 5) Statele Unite si 6) Uniunea Europeana.
Conducerile regionale au deplina autonomie in a defini politica comerciala si de a promova produsele VISA in aria lor de responsabilitate.
La randul lor, bancile membre ale asociatiei emit si vand carduri, in concordanta cu propriile lor decizii cu privire la regimul de dobanzi si speze bancare, cu privire la limitele de creditare si beneficiile care pot fi acceptate.
VISA a dezvoltat o gama de carduri: Plus, Electron, Classic, Gold, Platinum, Infinite, pentru uz personal. A creat, de asemenea, un tip special de carduri pentru uzul firmelor: Purchasing-pentru firmele mari, si Business, pentru firmele mici. De asemenea, VISA are o activitate ampla in domeniul emiterii cecurilor de calatorie.
Dimensiunile de ansamblu ale activitatii asociatiei VISA Intemational pot fi ilustrate cu cateva date semnificative, vizand regiunile interesate pentru noi – Uniunea Europeana, Europa Centrala si de Est si Africa (potrivit situatiei de la sfarsitul lui septembrie 2000.
Dimensiuni de ansamblu ale activitatii VISA International
Sistemul VISA are o retea electronica tip video, proprie VISA NET ce opereaza in intreaga lume, avand puncte de legatura (Visa Net Acces Point) cu calculatoarele bancilor membre.
O prima grupa o reprezinta serviciile de autorizare care pot furniza informatiile cerute privind autorizarea platii prin interconectarea bancii emitente a cartii de credit cu banca firmei care livreaza sau presteaza servicii. Aceste servicii se presteaza m timp real datorita faptului ca reteaua functioneaza 24 ore pe zi.
Serviciile de compensare si de stingere a platilor asigura bancilor membre, in cursul noptii (over night), informatiile in expresie electronica privind operatiunile de plati desfasurate de clientii lor.
De asemenea, bancile pot transmite mesaje privind platile dispuse catre bancile partenere, decurgand din operatiunile prestate de acestea privind clientii lor. Sistemul de compensare functioneaza 6 zile pe saptamana, ceea ce inseamna zilnic se stabilesc, pe baza operatiunilor intervenite, soldurile nete pentru fiecare din bancile asociate.
Membrii asociati trebuie sa-si acopere soldurile debitoare din conturile deschise la banca principala care actioneaza la Londra sau la alte banci corespondente: Chase Manhatan Bank, pentm decontari multivalutare, si la New York pentru decontari in dolari SUA
Angajandu-se in tendintele de globalizare, institutiile tratate mai sus Europay International si Visa International, incepand din 1999, s-au angrenat intr-o colaborare mai stransa constituind EMVCO (Europay Master Card si Visa Cooperation). Scopul principal al acestei colaborari fiind pregatirea unei putemice baze de dezvoltare a cardurilor cu microprocesor (smart cards) in vederea securizarii plajilor, a platilor prin Intemet, in special. Implicit, se urmareste a se dezvolta o retea de terminale adecvate, standardizate, care sa permita functionalitatea deplina a sistemului.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Modalitati de Plata Utilizate In Tranzactiile Comerciale Internationale (ID: 132541)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.