Modalitati de Pastrare a Traditiilorla Ciclul Primar Optional

=== 9a558d2930218e0cc1553362e021f96609ae7c9b_653275_1 ===

CAPITOLUL I. VIZIUNE CRTITICĂ ASUPRA CURRICULUMULUI PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

1.1 Curriculum pentru învățământul primar în viziunea funcționării celor trei activități fundamentale Predare-Învățare-Evaluare.

Curriculumul școlar destinat învățământului primar este parte integrată a Curriculumului Național, reprezentând un document normativ privind organizarea procesului educațional la nivelul clasele primare pe baza unor concepte-cheie aferente politicii educaționale naționale.

Prin idealul educațional, sistemul de învățământ curricular proiectează integritatea, complexitatea și armonizarea dimensiunilor sale privind formarea personalității sub aspect socio-moral, profesional, intelectual, fizic, estetic ș.a.

Pe baza competențelor-cheie stabilite de Comisia europeană, precum și raportat la profilului elevului, sistemul de competențe-cheie de natură transversală este alcătuit din:

1. competențe de a învăța să înveți;

2. competențe de comunicare în limba maternă;

3. competențe de comunicare într-o limbă străină;

4. competențe acțional-strategice;

5. competențe de autocunoaștere și autorealizare;

6. competențe interpersonale, civice, morale;

7. competențe de bază în matematică, științe și tehnologie;

8. competențe digitale (TIC);

9. competențe de tip cultural și intercultural;

10. competențe antreprenoriale.

Pentru ciclul primar s-au stabilit competențele transdisciplinare provenite din sistemul de competențe-cheie transversale anterior expuse. Astfel, competențele provin din surse diverse, respectiv (Stroe, 1999, pp. 102-105):

Competența de a acționa în vederea satisfacerii unor nevoi prin autoformare.

Competențe de comunicare în limba maternă/ limba de stat.

Competențe de a aplica abilitățile de bază integratoare în situațiile de învățare și comunicare cotidiană.

Competența de a comunica idei și a concluziona pe baza unui text citit independent.

Competențe de a comunica, aplicînd un minimum lexical și gramatical în limba dată.

Competențe de bază în matematică, științe și tehnologie.

Competențe de observare, de utilizare a instrumentelor de măsurare și de descriere în vederea obținerii informației despre lumea vie inertă.

Competențe de utilizare a operațiilor matematice de bază și a proprietăților lor pentru a inventa soluții econome a problemelor în activitatea de învățare.

Competențe de utilizare a diverselor forme de sistematizare și prezentare a informației.

Competențe acțional-strategice

Competențe de a acționa conform unui plan în activitatea de învățare și odihnă.

Competențe de a stabili legătură între propriile capacități, eforturi și rezultatele activității.

Competențe digitale, în domeniul tehnologiilor informaționale și de comunicare (TIC)

Competențe de utilizare a resurselor informatice digitale destinate învățării și odihnei.

Competențe interpersonale, civice, morale

Competențe de a interacționa constructiv cu oamenii din jur, pe bază de colaborare.

Competențe de valorizare a familiei, clasei, școlii, a relațiilor de prietenie.

Competențe de a identifica apartenența sa națională, a-i valoriza propriul popor, țară, a respecta normele de comportament

Competențe de autocunoaștere și autorealizare

Competențe de a manifesta atitudine pozitivă și încredere în forțele proprii.

Competențe de autoreflecție, autoevaluare și autocontrol în activitatea de învățare, în relațiile cu alte persoane.

Competențe de securitate personală.

Competențe culturale, interculuturale (de a recepta și a crea valori)

Competențe de utilizare a mijloacelor artistice pentru autocunoaștere și autoexprimare.

Competențe de a respecta diversitatea dorințelor și posibilităților oamenilor, recunoaște drepturile persoanelor reprezentante ale diferitor culturi.

Competențe antreprenoriale

Competențe de inițiere a jocurilor, activităților în grup și contactelor cu colegii săi.

Astfel, funcțiile curriculumului au aplicabilitate asupra activităților de predare – învățare – evaluare în diversitatea lor formativă, asigurând în permanență interesul elevului pentru performarea sa ca vorbitor și cititor elevat, cult, pentru stimularea și dezvoltarea sa ca receptor/producător de mesaje și interpret de texte diverse, ce au o funcționalitate evidentă în contextul actual. (Pogolșa, 2010, p.10)

Avâmd statutul de disciplină școlară obligatorie și fiind fundamentală studiului celorlalte discipline școlare, Limba și literatura română integrează domeniile educaționale: educație lingvistică, respectiv educație literar-artistică.

Curriculum axat pe competență

Abordarea de manieră cooperativă este cerută atât de natura democratică a filozofiei educației, precum și de nevoia persistentă de comunicare eficientă dintre cadrul didactic și elevii cu personalități diferite, ca beneficiarii schimbării, după cum și Negreț (2008) consideră. (Negreț-Dobridor , 2008, p. 207). În țara noastră, autonomia este recunoscută doar la nivelul învățământului superior, oferindu-se, în acest context, libertatea dezvoltării curriculumului în fiecare unitate de învățământ. În învățământul superior de stat nu sunt permise inițiative curriculare de schimbare, cu excepția disciplinelor opționale.

Odată ce decizia este luată din optimizarea sau dezvoltarea curriculum-ului educațional și nu sunt precizate obiectivele acestui nou curriculum, se poate selecta „câmpul de învățare” („zonele de experiență” sau „zonele de conținut”), cu scopul îndeplinirii acestor scopuri. „Câmpul de învățare” nu semnifică liste ale disciplinelor sau de conținut. Conform lui Negreț, identificarea acestora este posibilă pe minim două niveluri (Negreț, 2008, p. 212), respectiv:

Stabilirea „curriculum-ului ca întreg”, alături de principalele zone la nivelul cărora operează.

Specificarea subdomeniilor de ordin curricular (discipline sau domenii, modele, „pachete de conținut” interdisciplinare.

La acest nivel sunt identificate și sunt stabilite componentele planului curriculum-ului, prin zone de conținut, ca un proiect al „experienței de învățare”. (Iosifescu , 2001, p. 125) Termenul „curriculum de competențe” conține o serie de realități diferite. Prin urmare, au început să se diversifice și să-și reconsidere practicile reale, trecând prin aspecte cognitive și ale constructivismului, cu consecințele acestora asupra persoanei care învață, care este educată.

Noi programe dezvoltate vor specifica ce competențe prioritare trebuie să fie furnizate și modul în care, în raport cu specificarea unei competențe de bază, vor fi organizate logic și progresiv, cu un conținut adecvat din realitatea lor, ca și referințe profesionale, dar, de asemenea, cu competențe derivate în mod specific, fără a distruge complet spiritul programelor tradiționale.

Curriculum-ul proiectat în ceea ce privește formarea competențelor este un sistem complex și evolutiv al normelor (Ungureanu, 1999, p.39), menționând structurarea dezvoltării pedagogice a educației sau a formării la diferite stadii ale transpunerii în planul realității sociale. Structurarea aceasta presupune:

finalități, de tipul unor obiective cu caracter general, de acțiune, sub aspectul unor efecte post- realizare;

conținuturi ce privesc subiectele, obiectivele cu caracter specific, capacitățile, alături de competențele ce urmează a fi dezvoltate;

metode de predare activă;

modalități de gestionare a proceselor și modalități de conectare;

dezvoltarea de relații cu întregul context organizat;

metode de evaluare a performanței.

În opinia lui Manolescu (2004), Curriculumul axat pe competențe este diferit de curriculum-ul de analiză clasică; acesta presupune o structurare experiențială de învățare care mai întâi este planificată, după care oferită în sensul atingerii obiectivelor. (Manolescu, 2004, p. 58)

Competența transversală impune aplicarea în mod creativ a programei construită pe competență, necesitând o diminuare cu caracter progresiv a rezistenței la transformare. În procesul de implementare a instruirii, forma și rolul activ al elevului se îmbină armonios cu starea progresivă a acestuia (paradigma concentrându-se pe elev), respectiv el trebuie:

• să fie conștient de contextul și sarcinile date; cadrul didactic verifică ceea ce elevul știe, ce poate, ce experiență are, gradul de performanță, modul în care elevul poate colabora;

• să poată percepe relația dintre dificultatea pe care o are sarcina și capacitatea elevilor de a o rezolva;

• să se implice în proiecte de acțiune anticipată, în timp ce învățătorul va anticipa strategia și performanțele elevilor;

• să se implice în clădirea propriu-zisă, în sens direct ori prin prisma colaborării cu scopul de a rezolva sarcina eficient, cu ajutorul mobilizării resurselor;

• să utilizeze strategiile cognitive și meta-cognitive de acțiune și, de asemenea, să continue cu propria sa abordare a rezolvării;

• să utilizeze continuu o abordare în retrospectivă în ceea ce privește sarcina și să creeze relații între noi performanțe și progresele realizate;

• să identifice cauzele succeselor și să identifice dificultățile care se află sub controlul său: efort, metoda utilizată, atenție, atitudine, experiență, sentimente, etc .;

• să evalueze starea de satisfacție prin corelarea cu strategiile utilizate, abilitățile, capacitatea de dezvoltare, prin diverse tehnici de evaluare;

• să aplice sau să transfere achizițiile sale în sarcinile viitoare și să verifice abordarea care facilitează transferul de cunoștințe noi, ș.a..

Competența a devenit o prioritate din considerente de tip socio-profesional și privind afirmarea pe plan personal. Parafrazând-o pe Emanuela Ilie, în zilele noastre, abordarea nu poate fi limitată doar la sarcini profesionale, dar trebuie să fie dezvoltate, prin conectarea acestora sau integrarea totală a acestora în contextul procesului de predare-învățare. (Ilie, 2016, p.84)

Competența necesită nu numai o executare efectivă a sarcinii date, dar, de asemenea, ea presupune creativitate, inițiativă, autonomie, inovație, deschidere, prin prisma căruia elevul se confruntă cu realitatea mai complexă, mai problematizată. Pedagogia competențelor dezvoltate în ultimua decadă, reprezentând un reper esențial pentru multiple reforme de tip curricular, în scopul de a pregăti tinerii pentru viața reală. O competență este construită într-o manieră specifică, aceasta se îmbunătățește, adaptându-se la cerințele respectivului context, în ceea ce privește exercitarea laturii profesionale, pentru că orice învățător dispune de un mod propriu de a expune și a rezolva anumite situații, obținând soluții diferite. Aceasta este transpunerea pragmatică, dupa cum și Joița E. consideră. (Joița, 2010, p. 22)

Competența este nu numai capacitatea de a aplica într-un anumit context utilizând cunoștințe și competențe, prin mobilizarea resurselor, dar și capacitatea privind exercitarea anumitelor roluri, privind rezolvarea unei anumite situație.

1.2 Conținuturi și obiective

Prezentarea obiectivelor și conținuturilor Curriculumului

Aria curriculară: Comunicare în limba română (CLR)

În contextul ariei curriculare CLR la nivelul clasei a IV-a, se vor avea în vedere deprinderea următoarelor competențe:

Receptarea diverselor mesaje orale în anumite contexte de comunicare;

Exprimarea mesajelor cu caracter oral în diverse contexte de comunicare;

Receptarea mesajelor scrise în anumite contexte de comunicare;

Redactarea mesajelor în anumite situații de comunicare.

Pe fondul competențelor enumerate mai sus, se vor contura următoarele obiective în vederea asigurării eficienței predării- învățării elementelor ce țin de tradiții la nivelul clasei a IV-a.

Realizarea unor deducții simple pe fondul audierii unui anumit text de tip literar sau informativ, dar accesibil elevilor clasei a IV-a. În acest context:

– se pot formula predicții în urma audierii diverselor fragmente de text.

– se pot oferi concluzii simple pornind de la scurtmetraje animate cu caracter tradițional.

– se pot audia dialoguri amuzante, respectiv interesante, finalizate prin identificarea participanților la actul comunicării (numărul și statutul lor, vârsta, preocupările).

Deducerea sensului unui cuvânt prin raportare la mesajul audiat în contexte de comunicare previzibile. În acest context:

– se poate intui sensul unui cuvânt dintr-o secvență de emisiune audio/ video ce prezintă viața la țară și obiceiurile specifice acesteia (TVR 1, Discovery, National Geographic).

– se poate explica sensul respectivului cuvânt pornind de la contextul propus.

Sesizarea abaterilor din mesajele audiate anterior cu scopul corectării acestora. În acest context:

– se pot observa dezacordul sau alte abateri.

Manifestarea atenției față de diverse tipuri de mesaje în contexte previzibile. În acest context:

– se vor organiza, pe echipe, diverse concursuri în scopul îndeplinirii unor sarcini simple pornind de la textele audiate.

– se vor viziona scurtmetraje animate pentru copii cu caracter tradițional/ folcloric.

– se vor audia scenete de teatru radiofonic pentru copii și se vor realiza improvizații pe baza acestora.

– se vor nota unele elemente considerate importante dintr-un scurt text de informare audiat.

Manifestarea interesului pentru receptarea mesajului oral indiferent de perturbările de canal. În acest context:

– se vor propune jocuri în vederea sesizării semnificației diverselor mesaje bruiate, trunchiate, articulate defectuos

– se vor organiza activități de echipă în care soluționarea temei presupune implicarea verbală a tuturor membrilor.

Descrierea unui personaj dintr-o legendă sau dintr-un basm pe fondul unui set de repere. În acest context:

– se vor discuta aspectele relevante descoperite în text cu privire la personajul respectiv („Ce îi place personajului? Cum se mișcă/ se deplasează? Cum își petrece timpul liber?, Respectă el tradițiile ? ș.a.)

– se va realiza unui portret al acelui personaj utilizând diverse modalități de exprimare: desen/colaj, ritm/melodie, pantomimă etc.; de asemenea, se va verbaliza, respectiv comenta această descriere de către elevul care a realizat-o sau de către un coleg al acestuia

– elevii vor participa la un joc de rol pentru a intra în pielea personajului; ulterior, cadrul didactic va aprecia interpretarea elevilor conform criteriilor stabilite

Relatarea unei întâmplări imaginate cu ajutorul unor întrebări de sprijin oferite de cadrul didactic. În acest context:

– elevii vor fi implicați în jocuri de imaginație (de exemplu, „Închideți ochii și imaginați-vă că luați parte la repetiții pentru serbarea de sfârșit de an. Aceste se desfășoară în parc și dintr-o dată, se stârnește furtuna. Ce faceți în această situație?”)

– elevilor li se va propune să inventeze un alt final la o poveste

– elevilor li se va propune să își imagineze o continuare a unei scene: de exemplu, cadrul didactic le poate propune acestora să își imagineze că iau parte la o șezătoare organizată într-o seară în casa curtea unuia dintre ei. În acest context, ei trebuie să își imagineze desfășurarea șezătorii, persoanele care participă la aceasta, subiectele discutate, activitățile desfășurate ș.a.

– elevilor li se va propune să relateze anumite întâmplări având ca suport banda desenată

Prezentarea ordonată logic și cronologic a unui proiect/ a unei activități derulate în școală sau extrașcolar. Un bun exemplu în acest contex este șezătoarea, iar elevilor li se va propune:

– să întrețină discuții cu privire la prezentarea proiectelui „șezătoarea” în faza inițială și la final

– să discute anumite criterii cu scopul de a aprecia prezentarea respectivei activități

– să organizeze un concurs de prezentări orale pe o temă anunțată (de exemplu, șezătoarea, serbarea de Crăciun, vizita la muzeu, personajul …, vizionarea filmului 3D), juriul fiind format din elevii clasei

– să prezinte în ordine logică, cronologică imaginile corespunzătoare momentelor respectivei șezători.

Inițierea și menținerea unei interacțiuni în vederea rezolvării de probleme individuale sau de grup. În acest context, se vor avea în vedere:

– jocuri bazate pe întrebări reciproce

– proiecte în perechi/ grupuri mici în care elevii stabilesc roluri și derularea activităților (șezătoarea este un bun exemplu în acest context)

– minidezbateri/ controversa creativă

Manifestarea interesului pentru participarea la interacțiuni orale. Astfel, elevii se vor implica în:

– organizarea unui eveniment inspirat din tradițiile și obiceiurile românești în școală/ comunitate

– promovarea unei idei/ a unor produse tradiționale

– participarea la campanii de susținere/ de atragere a atenției asupra unei probleme cum ar fi dispariția treptată a anumitor tradiții românești

– exprimarea propriilor opinii în legătură cu un fapt cunoscut, o întâmplare trăită, un eveniment public corelat cu tradițiile românești (organizarea unui spectacol de muzică populară în localitate, spre exemplu)

Formularea concluziilor simple pe baza lecturii textelor informative sau literare. În acest sens, elevii clasei a IV-a vor lua parte la:

– activități în perechi pe baza unor întrebări reciproce

– realizarea, în perechi sau în grup, a unei diagrame Venn pornind de la aspectele comune și de la diferențele referitoare la anumite elemente din text

– punerea în funcțiune a unei jucării/ a unui aparat simplu pe baza instrucțiunilor de folosire

Asocierea elementelor descoperite în textul citit cu experiențe proprii. Astfel, elevii clasei a IV-a:

– vor realiza proiecte integrate ce vizează legăturile dintre lumea modernă și cea tradițională prezentată în textele citite

– realizarea de postere pentru a indica relația dintre text (literar sau de informare) și experiențele proprii

– exerciții de reformulare a unui mesaj, din perspectiva diferiților receptori/ emițători

Extragerea dintr-un text a unor elemente semnificative pentru a susține o opinie referitoare la mesajul citit. Pe fondul acestui obiectiv, elevii vor participa la:

– minidezbateri pornind de la aspecte interesante ale textului

– realizarea de liste cu aspecte semnificative descoperite în texte și clasificarea acestora în funcție de diverse criterii

– rezolvarea unor controverse

Evaluarea elementelor textuale care conduc la înțelegerea de profunzime în cadrul lecturii: Astfel:

– se vor utiliza metodele gândirii critice pentru explorarea textelor;

– se vor transfera informațiile din text într-un tabel și dintr-un tabel într-un text.

Sesizarea abaterilor din textele citite în vederea corectării acestora. În acest context:

– se va observa dezacordul și alte abateri

Manifestarea interesului pentru lectura literară și de informare. Prin prisma îndeplinirii acestui obiectiv, elevii:

– vor întocmi proiecte de documentare la diverse discipline școlare sau în vederea unor activități extrașcolare (de exemplu, excursii, concursuri, serbări).

– vor participa la întâlniri cu scriitori sau vor iniția corespondențe cu un scriitor.

– vor participa la concursuri cu tentă tradițională.

Redactarea unor texte funcționale scurte pe suport de hârtie sau digital

– comunicarea între elevi sau cu profesorul pe o diversitate de subiecte prin email.

– scrierea unei invitații la o șezătoare, la o vizită la muzeu ș.a..

– completarea corectă a datelor destinatarului pe un plic/ pe o carte poștală, precum și în format digital.

Redactarea unei descrieri tip portret pe baza unui plan simplu

– expoziție de portrete (colaj/ foto/desen și descriere verbală)

– proiect „Căutăm participanți la șezătoarea din data de……….. – descrierea participantului ideal”

– prezentarea unui personaj de poveste

– scrierea unui text scurt pentru a se prezenta cuiva necunoscut (unui prieten prin corespondență la primul mesaj, de exemplu ) și descrierea modului în care elevul abordează tradițiile și se implică în activități de acest gen la școală și în comunitate.

Povestirea pe scurt a unei secvențe dintr-o poveste/ dintr-un film/ desen animat / a unei activități/ a unei întâmplări imaginate/trăite

– relatări în scris pe baza întrebărilor: cine, ce, cum, unde, de ce a făcut…?

– realizarea unui jurnal de lectură care să conțină elementele cheie de prezentare a unei activități prin care să ilustreze ceea ce își imaginează.

– antrenamente de scriere creativă în grup (avansare de idei, selectare de idei, construirea firului narativ, revenire asupra textului).

Manifestarea interesului pentru scrierea creativă și pentru redactarea de texte informative și funcționale

– realizarea unei cărți uriașe pentru colegii de la clasa pregătitoare pe o temă propusă de cei mici/ de profesori sau de clasă (de exemplu, tema poate fi „Tradiții de iarnă”).

– realizarea de afișe pentru promovarea unor evenimente din școală; concurs de afișe.

Conținuturi

Funcții ale limbii (acte de vorbire)

– descrierea (de personaje, de film/ carte, activități)

– relatarea unei întâmplări imaginate (mersul la colindat, ș.a.)

– oferirea de informații referitoare la universul școlii sau extrașcolar

– formularea de solicitări formale și informale

– prezentarea unor rezultate sau proiecte

– inițierea și menținerea unui schimb verbal de idei, păreri ș.a.

Textul

– textul pentru lectură este constituit din minimum 800 cuvinte

– text literar narativ; text descriptiv de tip portret; poezii scurte adecvate nivelului de vârstă

– text de informare și funcțional: afiș, tabele, diagramă Venn sau orice alt tip de organizator grafic adecvat vârstei, hartă și plan simplu de oraș/ traseu turistic etc., carte poștală, invitație; în funcție de dotări – mesaj text și email

Variabilitatea limbii și a comunicării în contexte diferite

– intuirea persoanei, a timpului, a spațiului

– intuirea relațiilor simple dintre cuvinte: subiect-predicat

ARIA CURRICULARĂ: ARTE & TEHNOLOGII

DISCIPLINA: ARTE VIZUALE ȘI ABILITĂȚI PRACTICE

Competențe generale

În vederea asigurării unei predări-învățări eficiente la nivelul clasei a IV-a, urmărind elementul tradițional, se va avea în vedere dobândirea competențelor de mai jos:

1. Explorarea mesajelor exprimate în limbaj vizual într-o varietate de contexte.

2. Realizarea unor creații funcționale, respectiv estetice utilizând diverse materiale și tehnici corespunzătoare.

În acest sens, printre obiectivele și activitățile aferente acestora se numără:

Exprimarea de către elevi a opiniilor proprii cu privire la mesajele comunicate prin limbaj vizual:

– elevii pot lua parte la discuții pe tema comunicării prin limbaj vizual (de exemplu, pot analiza un portret al țăranului român autentic, pot menționa trăsături comune cu oamenii de la țară din perioada curentă, pot utiliza tehnici și mijloace de expresie diferite).

– elevii își vor asuma diverse roluri (ghid, reporter) în scopul prezentării spațiului ambiental urban sau rural (de exemplu, a istoriei caselor/ construcțiilor reprezentative).

– elevii vor vizita, în mediul virtual, Muzeul de Artă, Muzeul Satului etc.

– elevii vor viziona filme având ca temă ambientul construit.

Evidențierea caracteristicilor diferitelor categorii de elemente de limbaj plastic, în compoziții în mediul înconjurător și în imagini. Astfel, elevii:

– vor participa la exerciții-joc în vederea observării a diferitelor ipostaze ale punctului și liniei în compoziții plastice și în mediul înconjurător.

– vor participa la exerciții sau la jocul de observare a elementelor din natură care pot fi sugerate prin linii: verticale, orizontale, oblice, groase, subțiri, curbe, frânte.

– participarea la exerciții sau la jocul de explorare a legăturii dintre cuvinte cheie și compoziții plastice, sculpturi, fotografii etc. (subiectul compoziției/ lucrării).

– identificarea unor elemente decorative în creații populare diverse.

Valorificarea unor materiale și tehnici adecvate, pentru exprimarea clară a unui mesaj intenționat. Astfel, elevii:

– vor selecta intenționat diverse materiale (culori de apă, tușuri, creioane, pensule, plastilină etc.), în vederea obținerii unor rezultate anticipate

– vor identifica rezultatele posibile ale utilizării diferitelor materiale, prin experiment practic.

– vor extinde aria de valorificare a tehnicilor specifice în scopul amplificării potențialului lor creativ: colajul din texturi diferite; pictura pe suport ceramic; pictura pe sticlă; pictura pe suport textil, pictura pe lemn ș.a.

– vor diversifica, în compoziții bidimensionale, a tehnicilor de lucru pe diferite suprafețe (de exemplu, hârtie, țesături, ceramică etc.)

– vor genera forme expresive prin diverse tehnici și cu diferite materiale, în cadrul unor activități individuale și de grup.

Realizarea de compoziții la alegere, valorificând potențialul expresiv al limbajului plastic. Astfel, elevii vor:

– organiza mediul compozițional conform unor reguli stabilite inițial, cu ajutorul elementelor de limbaj.

– vor realiza compoziții plastice având ca punct de plecare cuvinte cheie sau expresii literare la alegere.

– vor compune suprafața sau spațiul plastic utilizând descompunerea și recompunerea unor forme cunoscute.

– vor obține efectul sugestiv intenționat prin dominantă cromatică (zi însorită- zi ploioasă).

– realizarea de compoziții simple folosind aplicații informatice.

Realizarea de produse unicat, personalizate și utilizabile, în urma desfășurării unor activități dominant manuale, creative și ludice. Astfel, elevii vor:

– crea text de suprafață folosind tehnici și materiale diferite.

– rezolva exerciții-joc de schițare prin colaj: satul /strada (de exemplu, observă clădirile, formele și detaliile lor, posibilitatea de a comunica cu oamenii și ce îi atrage la acestea).

– realiz machete (medii de viață, forme de relief, comunitatea locală etc.).

– realiza scenarii și derularea lor prin schițare sau fotografiere.

– realiza compoziții simple folosind aplicații informatice.

– imagina și figura un complex, cu o varietate de spații pentru utilizare (de exemplu, un palat dintr-o poveste) .

– imagina și figura un spațiu (de exemplu, o șezătoare în miniatură etc.) .

– schița și confecționa măști cu teme din poezii, cântece, povestiri, festivaluri folclorice.

– schițarea și confecționarea costumelor populare pentru scenete și momente artistice.

Remodelarea spațiilor și formelor printr-un demers plastic intenționat și prin tehnici variate. Prin prisma acestui obiectiv, se urmărește ca elevii:

– să utilizeze jocuri de culoare pe bază de camuflaj (de exemplu, transformarea/ adaptarea unor costume care vor fi folosite la jocurile de mișcare ce necesită camuflaj etc.)

– decorarea unor materiale cu cusături și alte adaosuri (mărgele, paiete etc.)

– realizarea de expoziții tematice pe baza tehnicilor de împletituri din fire/ pănuși de porumb, obiecte modelate în lut sau pastă de modelaj, tricouri și sacoșe decorate/personalizate, seturi de căni – farfurii decorate/ pictate, ș.a.

– stabilirea, în echipă, a etapelor de lucru pentru realizarea unui produs finit

– confecționarea de bijuterii realizate manual folosind materiale accesibile

Conținuturile în acest sens, se rezumă la:

Desen, prin:

Tehnici de lucru: trasare, hașurare

Elemente de limbaj plastic: punctul, linia, valoarea, forma

Pictură, prin:

Tehnici de lucru, reprezentate de:

– tehnici mixte (de exemplu, creioane colorate-acuarele)

– pictura pe suport textil cu coloranți cu termofixare.

Elemente de limbaj plastic: linia, punctul, culoarea (culori primare, culori binare, culori reci, culori calde, nuanțe și tonuri), forma.

Modelaj, prin:

Tehnici de lucru: îndoirea, împletirea, Kirigami,

Elemente de limbaj plastic: forma, linia (ca intersecție de planuri) nuanțe și tonuri, texturi

Foto, prin:

Fotografie, ca limbaj artistic.

În funcție de tema studiată sau de perioada din an, cadrul didactic poate organiza activități extracurriculare prin care va fi posibilă susținerea demersul educațional realizat în clasă. Exemple de astfel de activități curriculare pot fi următoarele:

– întâlniri cu oameni de cultură, cu artiști populari etc.;

– vizite la Muzeul Satului sau la Muzeul Țăranului Român pentru participarea la ateliere de țesut, olărit, sculptură în lemn și piatră;

– vizite la muzee de artă sau la diferite expoziții de artă;

– participarea la evenimente cultural-artistice sau la diferite festivaluri;

– organizarea de expoziții sau târguri cu vânzare cu produsele confecționate de elevi, în scopul valorificării produselor realizate și/ sau al exersării abilităților antreprenoriale;

– organizarea unei tombole cu produsele realizate de elevi;

– participarea la ateliere creative pe diferite teme (de exemplu, confecționare de marionete, construirea de căsuțe din lemn pentru animale, realizarea de broderii pe diferite materiale, bricolaj).

ARIA CURRICULARĂ: EDUCAȚIE FIZICĂ, SPORT ȘI SĂNĂTATE & ARTE

DISCIPLINA: MUZICĂ ȘI MIȘCARE

Competențele generale urmărite la nivelul acestei arii curriculare

1. Receptarea de către elevi a cântecelor pentru copii și a elementelor simple de limbaj muzical

2. Interpretarea de către elevi a cântecelor pentru copii, cu mijloace specifice vârstei lor.

3. Exprimarea de către elevi a unor idei, sentimente și experiențe prin intermediul muzicii și mișcării, individual sau în grup.

Principalele obiective în acest sens, sunt următoarele:

Receptarea diverselor cântece din folclorul copiilor, colinde, a unor lucrări accesibile din patrimoniul cultural, în scopul sesizării diferențelor de natură muzicală și de mișcare corporală sau scenică. Exemple de activități în acest sens sunt:

– audierea anumitor piese muzicale din folclorul copiilor în scopul observării diferențelor de gen, expresivitate, tempo (lent sau rapid), măsură (binară sau ternară), ritm, aspecte dinamice, dar și aspecte de ordin timbral.

– vizionarea diverselor desene animate cu suport muzical.

– vizionarea anumitor spectacole de muzică folclorică și dans popular (în sala de spectacol a școlii sau online).

– exprimarea de către elevi a părerilor personale față de lucrările audiate, respectiv vizionate.

Sesizarea de către elevi la nivelul melodiilor folclorice, a unor elemente de formă (repetiție/ schimbare, alternanță strofă/ refren)

– exerciții și jocuri în sensul separării cântecelor în strofe și comparării lor

– jocuri de recunoaștere a refrenului în audiția unor cântece folclorice

Cântarea individuală, în mici grupuri, în colectiv, însoțită de elemente de mișcare cu diferențieri expresive. Astfel, elevii:

– vor interpreta vocal cântecele folclorice, accentuând diferențieri expresive apărute pe fondul nuanțelor, tempo-ului, dar și sugestiilor mimice, unor gesturi coregrafice sugestive

– vor lua parte la jocuri interpretative muzicale

– vor acompania cântecele cu orchestra de jucării muzicale, instrumente muzicale, percuție corporală

– vor realiza diverse momente sincretice, prin îmbinarea textului, muzicii și mișcării scenice (inclusiv a dansului), de exemplu, scurte scenete

Utilizarea notației înălțimilor sunetelor și valorilor ritmice ale notelor și pauzelor pentru însușirea unor cântece

– exersarea citirii unor fragmente din cântecele culese din folclorul pentru copii pe care elevii le cunosc și exprimarea vocală a înălțimilor și duratelor, urmată de corelarea acestor parametri sonori.

– exersarea scrierii unor cântece simple culese din folclorul pentru copii, deja cunoscute de elevi.

Manifestarea diverselor reacții, emoții și sentimente în urma audiției unor fragmente muzicale însoțite de dans. Astfel, elevii vor participa la:

– jocuri de exprimare mimică a reacției față de vizionarea unor fragmente muzicale însoțite de dans

– jocuri de imitare a unor mișcări caracteristice animalelor pentru ilustrarea unui fragment muzical/coregrafic (de exemplu, imitarea mișcării ursului sau a caprei)

– stimularea exprimării spontane a unor reacții, emoții, sentimente cu privire la fragmente scurte muzicale contrastante.

Diferențierea unor trăsături muzicale și de mișcare în contextul exprimării prin dans. În acest sens, elevii vor participa la:

– dansuri populare cu caracteristici variate, manifestându-se fie individual, fie pe perechi sau în grup;

– jocuri de diferențiere a mișcărilor între diversele tipuri de dansuri populare.

Improvizarea anumitor cântece prin asocierea acestora cu mișcări corporale. Astfel, elevii:

– vor improviza anumitor cântece, pornind de la un grup de înălțimi de sunete propuse de cadrul didactic;

– vor improviza fragmente melodice, conform unui ritm dat;

– vor genera un dans liber sau a altor elemente de mișcare (elevii vor fi acompaniați de percuție corporală, fiind dirijați intuitiv) pe melodiile proprii, sau create de colegi;

– se vor exprima liber, creativ, cu ajutorul sunetelor și mișcării, comparativ cu o stare emoțională, impresie ș.a.

– vor crea diverse fragmente cu caracter melodico-ritmic simplu, utilizând programe informatice

– vor dezbate și aprecia creațiile proprii și pe acelea ale colegilor.

În ceea ce privește conținuturile, se vor aprecia următoarele:

Cântare vocală

Cântare vocală, în colectiv, în grupuri, individual

Poziție, emisie naturală, ascultarea și preluarea tonului, semnal de debut, dicție, sincronizare cu colegii și/sau acompaniamentul

Cântare instrumentală

Percuție corporală diversă

Utilizarea de jucării muzicale, instrumente muzicale simple până la nivel de ansamblu orchestral

Cântare cu acompaniament realizat de cadrul didactic și/sau de copii (jucării, percuție corporală, instrumente muzicale)

Elemente de limbaj muzical

Melodia – diferențierea înălțimilor sunetelor, elemente de notație: portativ, cheie sol, note de la sol (octava mică) la sol2

Legătura dintre text și melodie – strofa/refrenul

Semnul de repetiție

Ritmul

valori de note (notă întreagă, doime, pătrime, optime) și pauze (de pătrime și optime), măsurile de 2, 3 și 4 timpi

Timbrul

sunete din mediul înconjurător, diferențierea tipurilor de voce umană (copil, femeie, bărbat), a anumitor instrumente muzicale

Dinamica (nuanțe)

Genuri muzicale: folclorul copiilor, colinde, dansuri, genuri clasice/de divertisment

Elemente de formă: strofă/refren, repetiție/schimbare

Mișcare pe muzică

Dansuri populare

Dansuri de societate și moderne

mișcări de tactare a măsurii

mișcări sugerate de ritm, melodie, expresivitate

mișcări libere

DEZVOLTARE PERSONALĂ

ARIA CURRICULARĂ: OM ȘI SOCIETATE

Competențele generalele la nivelul acestei arii curriculare sunt:

1. Aplicarea unor norme de conduită în viața cotidiană

2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viață din mediul cunoscut

3. Cooperarea cu ceilalți pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând disponibilitate

În acest sens, principalele obiective urmărite sunt:

Recunoașterea locurilor de apartenență (locală, națională, europeană) în care se integrează persoana

Identificarea unor elemente relevante pentru apartenența la diferite comunități (locală, națională, europeană)

Explorarea unor norme morale care reglementează relațiile cu ceilalți oameni

Explorarea unor valori morale care stau la baza relațiilor cu ceilalți oameni

Recunoașterea unor comportamente moral-civice din viața cotidiană

Deosebirea comportamentelor prosociale de cele antisociale

Identificarea drepturilor universale ale copilului

Relaționarea pozitivă cu ceilalți, în rezolvarea unor sarcini simple de lucru

Participarea la activități care promovează drepturile universale ale copilului

Participarea la proiecte cu conținut moral-civic, în cadrul clasei, al școlii sau al comunității locale

La nivelul conținuturilor, se remarcă:

Apartenența locală – Localitatea și domiciliul

Tradiții locale

Țara natală (țara în care locuim)

Proiect ,,Tradiții și obiceiuri românești”- la nivelul clasei a IV-a, temele proiectelor se pot referi la: tradiții locale, de exemplu: „Târgul de Paște/Mărțișor”, „Obiceiuri de iarnă”;

1.3 Definirea elementelor legate de tradiții

În vederea aprecierii curriculumui orientat pe tradițiile populare la nivelul învățământului primar, se pot lua în considerare definițiile de mai jos:

Tradiția poate fi un concept extrem de evaluator. Conservatorii evocă adesea ideea tradiției pentru a-și exprima reverența pentru continuitate și pentru trecut. Tradiția poate acționa ca un concept anti-teoretic desfășurat pentru a pune la îndoială rolul doctrinei și al rațiunii în viața socială. Tradițiile pretind că validează practicile sociale oferind un ghid imanent pentru modul în care individul trebuie să se comporte. Orice doctrină abstractă sau rațiune care informează un astfel de ghid este cel mai bine – sau poate din necesitate – lăsată neautorizată, deoarece astfel de abstracții sunt în mod inerent distructive prin efectele lor asupra ordinii sociale. Abilitatea tradițiilor de a conferi legitimitate practicilor sociale ajută la a explica de ce naționaliștii, statele și chiar mișcările radicale au încercat să-și intensifice proiectele politice prin inventarea simbolurilor și ritualurilor adecvate.

Pe de altă parte, diferitele forme de folclor: mituri, legende, proverbe, ghicitori, jocuri, dansuri și multe altele pot oferi o resursă vitală pentru un profesor care dorește în mod serios să-și înțeleagă elevii mai bine și să le ofere acestora mai multă informație despre lume și despre starea umană. Pentru un popor, folclorul este etnografia autobiografică – adică este propria descriere a poporului, fiind în contrast cu alte descrieri ale acestuia. Folclorul, ca o oglindă a culturii, dezvăluie frecvent domeniile de interes special. Din acest motiv, analizele colecțiilor de folclor pot oferi individului care profită de oportunitățile oferite de studiul folclorului o modalitate de a vedea o cultură diferită de cea expusă de un om de știință sau de un profesor.

Pentru a înțelege mai bine și a utiliza folclorul, trebuie să avem o idee despre funcțiile folclorului. Folclorul reflectă (și astfel întărește) congruența valorilor populare, dar, în același timp, el oferă o formă sancționată de evadare de la aceleași valori. (Bîrlea, 1981, p.25)

Prin bogăția semanticii lor, dansurile populare pot servi ca documente pentru spațiul istoric și geografic în care trăiesc creatorii lor, făcându-se referire aici la coregrafi, muzicieni sau la mulți dansatori dedicați. Numele dansurilor populare sunt legate de formele acestora, de locul în care au fost realizate pentru prima dată, de oamenii care le-au creat. Unele dintre acestea au pătruns în lexicul limbii române ca elemente comune, în timp ce altele își păstrează individualitatea ca nume potrivite, care ar putea include antroponime, toponime, hidronime, toate elementele esențiale pentru specificitatea românească distinctivă. Dansurile populare reprezintă sufletul unei națiuni. (Coman, 1986, p.63). Ca formă de artă populară, caracterizată prin originalitate și complexitate, dansurile populare sunt o manifestare a voinței unei națiuni.

Prin dansuri populare, oamenii își puteau exprima sentimentele de bucurie sau tristețe și își puteau întări individualitatea în legătură cu alte națiuni. Ele sunt, de asemenea, relevante din punct de vedere lingvistic, etnologic și cultural, deoarece acestea marchează specificitatea românească, care a fost păstrată de-a lungul timpurilor imemoriale până în prezent. Numele dansurilor populare sunt diverse. Se pot referi la flori (Bobocica), fructe (Alunelul), animale (Ariciul) sau persoane (Brâul lui Murgu), la locuri sau regiuni (Lugojana, Ardeleana), precum și pe râuri (Jiana). Dansurile folclorice tradiționale sau noi, spontane sau organizate, ilustrează un mesaj prin care se declară ca parte a istoriei culturale a unei națiuni. Ele pot să dezvăluie sentimentele și dorințele oamenilor într-o manieră sinceră și directă, sunt strâns legate de viața și istoria națiunilor, însoțesc oamenii în momentele de bucurie sau de tristețe și astfel, reușesc să exprime în egală măsură caracterul, temperamentul, forța, spiritul și înțelepciunea, precum și simțul umorului pe care o națiune îl prezintă. România posedă un tezaur bogat și complex de folclor, iar dansurile populare românești, bine cunoscute prin frumusețea și diversitatea lor, fac parte din acest tezaur, împreună cu cântece populare, anecdote, legende și poezii.

Obiceiul este un alt gen important al folclorului, fiind foarte aproape de cultura materială și aflându-se la limita dintre literatura orală și cultura materială Aici, accentul se pune mai degrabă pe interacțiunea grupului decât pe aptitudinile și performanțele individuale. Această arie de studiu folcloric acoperă, în general, festivaluri și ceremonii legate de „trecere”, activitatea agricolă și sărbători calendaristice. Deși cântecele și alte forme de literatură orală asociate cu aceste rituri sunt discutate sub titlul „Literaturii orale”, există atât de multe obiceiuri sociale și observații ritualice, care sunt în general studiate în „obiceiurile populare sociale” (Bîrlea, 1981, p.40).

Costumul tradițional românesc și de altfel, întreaga artă populară (arhitectură, ceramică etc.) s-a născut și a durat în țara noastră din cele mai vechi timpuri. Strâns legat de existența umană, costumul tradițional s-a păstrat de-a lungul anilor, reflectat în zilele noastre, în mentalitatea și concepția artistică a poporului. Diferitele piese ale costumului au ieșit din uz în momente diferite în timpul secolului al XX-lea, primul element care a dispărut în multe zone fiind încălțămintea țărănească din piele (opinci) (Vuia, 1980, p. 114), deși aceasta putea fi văzută din nou în satele mai sărace în anii de după căderea regimului comunist. În majoritatea zonelor rurale, pantalonii tradiționali au fost înlocuiți cu pantaloni moderni fabricați până la mijlocul secolului, iar în anii post-comunismului, blugii au devenit un articol de îmbrăcăminte universal. Totuși, folclorul românesc este cel mai bine conservat, cel mai variat și tradițional din Europa. Frumusețea gustului costumelor regionale poate fi văzută pe întreg teritoriul României, iar costumele reflectă identitatea etnică și documentează valorile istorice și artistice ale poporului român. (Secoșan, Petrescu, Stănculescu, 1984, p.28)

Tot în tradiția românească, în unele sate, încă s-a păstrat practica șezătorii. Aceasta reprezintă o adunare de oameni de mici dimensiuni organizată îndeosebi în serile anotimpului geros. Participanții la șezătoare, de regulă femei, lucrează, cântă, povestesc sau joacă diverse jocuri. În mediul rural, șezătorile parcurg un ciclu anual ce începe imediat după ce muncile agricole au luat sfârșit. Șezătoarea reprezintă o datină păstrată de la strămoși, transmisă din generație în generație, iar în anumite regiuni, aceasta poartă numele de habă, sideancă, furcărie sau habără.

Astfel, șezătoarea reprezintă un mijloc complex de educație prin prisma faptului că îi familiarizează pe copii cu anumite elemente de folclor,insuflându-le dragostea pentru tradițiile populare,  frumos și armonie. (Gorovei, Moraru, 1990, p. 58) De asemenea, șezătoarea cultivă rabdarea copiilor, dar și stăpânirea de sine și spiritual de echipă. Șezătorile desemnează acele reuniuni al căror caracter educativ-cultural antrenează elevii prin prisma participării lor, aceștia aducându-și contribuția prin glume, ghicitori, cântece, interpretări ale unor dansuri sau dramatizări ale unor povești. (Ursache, 1972, p.110) În context actual, șezătorile reprezintă serbări în miniatură care se organizează într-un cadru restrâns, dar având o eficiență educativă sporită. În acest sens, șezătorile pot fi organizate cu ocazia unui eveniment din viața rurală a poporului, trezind în conștiința copiilor sentimentele de dragoste față de țară.

CAPITOLUL II. CERCETARE CONSTATIVĂ PE BAZA IMPLEMENTĂRII OPȚIONALULUI DE TRADIȚII LA NIVELUL CICLULUI PRIMAR

2.1 Metodologie

Ipoteza.

Prezenta cercetare pornește de la ipoteza conform căreia tradițiile, utilizate în scop didactic, prezintă valențe formative asupra elevilor, influențând în mod pozitiv rezultatele școlare ale acestora.

Obiectivele.

Să analizeze impactul pe care abordarea tradițiilor îl are asupra comportamentului elevilor

Să analizeze impactul pe care abordarea tradițiilor personal îl are asupra capacității de asimilare a informațiilor de către elevi

Să analizeze eficiența predării pe baza tradițiilor

Metodologia cercetării.

Datele prezentului studiu au fost obținute în urma organizării unei șezători și a implicării elevilor în această activitate. Astfel, se vor aborda aspecte precum portul tradițional, instrumentele care ajută la confecționarea acestuia, interpretarea de descântece, cântece, strigături și dansuri populare (hora), ș.a.

Semnificația studiului

Acest studiu este foarte important pentru elevi întrucât el a colectat o mulțime de informații referitoare la metodele de predare prin integrarea tradițiilor, eficacitatea și caracterul adecvat al acestora și utilizarea lor în contextul predării. Mai mult, studiul poate îndruma cadrele didactice în explorarea unor metodologii adecvate de predare, în timp ce semnificația sa poate fi, de asemenea, abordată și în formularea de politici ce vizează dezvoltarea la nivelul claselor primare.

Expunerea problemei

Prezenta cercetare este concepută pentru a investiga utilizarea eficientă a tradițiilor la nivelul învățământului primar bazate pe utilizarea șezătorii în contextul dezvoltării armonioase a personalității elevilor, precum și a capacității lor de asimilare a informațiilor.

Metoda

În scopul realizării studiului, a fost adoptat următoarea metodă: organizarea și implicarea elevilor clasei a IV-a în Șezătoare.

Eșantionul

Eșantionul este reprezentat de un total de 20 de elevi de sex masculin și feminin, aceștia făcând parte din clasa a IV-a, la Școala……… din localitatea………, județul…..

Instrumente de măsurare

În ceea ce privește măsurarea și analiza datelor obținute, un accent deosebit a fost pus pe evaluarea experienței elevilor de clasa a IV-a în urma participării la Șezătoare. O primă fază în analiza instrumentului a constituit-o analiza statisticilor descriptive.

2.2 Implementarea opționalului

Strategii ale implementării opționalului

În funcție de modul de se înțelege să se acționeze pentru a produce o implementare a opționalului preconizată în interiorul unui sistem educativ, pot fi distinse mai multe tipuri de strategii:

Strategii bazate pe manipularea unor variabile organizaționale. Ele pot fi strategii persuasive, atunci când se încearcă implementarea opționalului mai întâi analizând unele păreri preconcepute, prin modul în care este structurat și prezentat mesajul acestuia, sau pot folosi calea impunerii autoritare a implementării preconizate;

Strategii bazate pe implementarea opționalului cu scopul schimbării indivizilor (elevi și cadre didactice). Acestea pornesc de la ideea că introducerea opționalului de Tradiții depinde de schimbarea atitudinilor și a comportamentelor persoanelor care urmează să realizeze și să îl utilizeze. Strategia modificării comportamentale, de exemplu, se bazează pe ideea recompensării comportamentelor și a atitudinilor individuale care corespund cerințelor implementării dorite și sancționarea celor care nu sunt de dorit;

Strategiile bazate pe schimbarea culturii organizaționale în contextul implementării opționalului de Tradiții urmăresc remodelarea ideilor dominante din interiorul instituției cu privire la scopurile acesteia, tradițiile ei, miturile acesteia, atunci când se consideră că cele existente împiedică implementarea propriu-zisă;

Strategii bazate pe inovația tehnologică constau în implementarea opționalului prin intermediul adoptării unor inovații tehnologice care solicită, de exemplu, membrilor organizației sa îndeplinească roluri, ori care solicită o mai bună coordonare a eforturilor și îmbunățirea comunicării între membri;

Strategii bazate pe crearea unui mediu stimulativ prin acțiuni concertate de susținere morală și financiară în sensul implementării opționalului de Tradiții venite din partea a diverse asociații ale profesorilor, agenții locale, guvernamentale sau naționale.

Tradițiile oferă un mijloc valoros de comunicare pentru elevi și îi încurajează pe aceștia să exploreze, să experimenteze și să descopere posibilitățile unei game largi de instrumente și materiale. Implementarea opționalului în acest sens oferă elevilor posibilitatea de a se implica în procesul creativ, permițându-le să-și exprime experiențele, imaginația și ideile.

În sensul abordării tradițiilor la clasă, elevii ar trebui să se implice într- o serie de activități tradiționale și să li se ofere oportunități de a privi și de a răspunde cerințelor curriculumului integrat. În cursul activităților lor la opționalul de tradiții, elevii sunt introduși și constienti de elementele de joc, cântec popular, descântec, șezătoare, port tradițional, organizarea spațială ș.a.. Opționalul promovează un echilibru între munca în mediul educațional modern și cel tradițional. Opționalul subliniază importanța discuțiilor și dezvoltarea unui vocabular vizual, fundamentat pe elementul tradițional. De asemenea, acesta promovează oferirea de oportunități de a privi, de a trata, de a simți și de a vorbi despre munca creată de elevi și colegii lor și de artiști locali și naționali în context tradițional. Învățătorii sunt încurajați să planifice oportunități pentru studii integrate, remarcându-se un accent puternic pe dezvoltarea competențelor și pe descoperirea ghidată ca metodologie de predare primară. Fiecare lecție de tradiții are scopul de a încorpora cele trei etape ale stimulului, activității și evaluării. Evaluarea este parte integrantă a procesului de predare și învățare, oferind cadrului didactic informații valoroase despre dezvoltarea elevilor și despre eficiența programului de învățământ.

Planificarea opționalului de tradiții

Curriculumul la nivelul claselor primare afirmă că „implementarea cu succes a opționalelor va depinde de o planificare atentă”. De asemenea, ghidurile puse la dispoziție cadrelor didactice oferă îndrumări pentru școli și abordări eficiente de planificare. Ele susțin o abordare a planificării întregii școli pentru opționalul de tradiții, care ar trebui să asigure continuitatea și progresul în programul de lucru al școlii, să sublinieze modul în care conceptele și abilitățile elevilor vor fi dezvoltate treptat și vor asigura o experiență de învățare integrată și echilibrată.

Planificarea întregii școli

Majoritatea cadrelor didactice recunosc caracterul pozitiv al asistenței și îndrumării primite prin prisma Curriculumului pentru a face posibilă dezvoltarea continuă a planificării școlare. Aproape trei sferturi dintre școli descoperă anual că au dezvoltat planuri bune pentru opționalul de tradiții. Acest lucru sugerează că anumite școli au implicat o abordare colaborativă, consultativă a planificării, bazată pe conținutul și structura curriculumului. Planurile lor școlare subliniază și procesul creativ și dezvoltarea eficientă a competențelor și a conceptelor. În alte școli accentul a fost pus mai degrabă pe generarea unui plan decât pe natura colaborativă și cooperantă a procesului de planificare. Nu au fost incluse datele de revizuire și planurile de acțiune prioritare și de multe ori, inspectorii au descoperit că există dificultăți în ceea ce privește planificarea continuității și progresului în programul oferit elevilor. Astfel, se recomandă referirea la componente, subansamble, obiective de conținut, resurse și metodologii, dar sunt necesare orientări mai detaliate pentru a asigura progresul și continuitatea de la clasă la clasă și de-a lungul componentelor opționalului de tradiții. Tradițiile sunt identificate sub formă a documentată într-o mică parte din documentele de planificare școlară la nivel național, iar planurile de acțiune pentru dezvoltarea viitoare sunt disponibile doar într-un număr mic de școli. Aceste planuri de acțiune acordă prioritate unității de monitorizare și dezvoltare, dezvoltarea zonelor de afișare, organizarea facilităților de stocare și achiziționarea de resurse. În multe școli, cadrelor didactice le sunt desemnate responsabilități pentru promovarea și dezvoltarea opționalului de tradiții. În general, responsabilitățile alocate se referă în principal la achiziționarea, întreținerea și distribuirea resurselor. De asemenea, această responsabilitate poate include coordonarea, evaluarea și revizuirea planului școlar. Există, prin urmare, posibilitatea ca post-deținătorii de sarcini speciale să se implice mai mult în implementarea opționalului de tradiții.

Planificarea individuală a cadrelor didactice

Planificarea individuală a cadrelor didactice pe termen lung a este legată de planul școlar și de conținutul și structura Curriculumului școlii primare. Alte caracteristici ale bunei practici sunt planificarea unei abordări largi și echilibrate a resurselor, dezvoltarea unui vocabular vizual adecvat și activități în mediile tradiționale care oferă provocări adecvate elevilor. Planificarea pe termen scurt este considerată eficientă, context în care competenta practică poate include o referire specifică la obiectivele de conținut ale opționalului de tradiții și la dezvoltarea de concepte și idei legate de vârsta, abilitatea și interesul elevilor. În mai mult de jumătate din sălile de clasă însă, planificarea individuală a cadrelor didactice are posibilități de dezvoltare. În aceste cazuri, lipsa de detalii în pregătirea scrisă a cadrelor didactice, o dependență exagerată de liste și subiecte, referirea inadecvată la unitatea de cercetare și de răspuns și o activitate limitată în mediile tradiționale se pot număra printre deficiențele de implementare a opționalului. Într-o minoritate de cazuri, planificarea în clasă poate sublinia „șablonul” sau replica (adică unde rezultatele activității orientate pe tradiții au fost aceleași pentru fiecare elev). În aceste săli de clasă, planificarea pe termen scurt trebuie să cuprindă o listă de subiecte, cu o referință puțin sau deloc la documentele curriculare. O astfel de planificare ineficientă limitează implementarea opționalului în sens larg și echilibrat. De asemenea, în general, evaluarea nu este inclusă în planificarea pe termen lung sau pe termen scurt a cadrelor didactice.

Diferențierea

Deși abordările diferențiate și prevederile pentru elevii claselor primare nu au fost subliniate formal în majoritatea documentelor de planificare integrală sau individuală, practica sugerează că acest lucru a are loc frecvent. Caracteristicile unei astfel de practici includ managementul și adaptarea adecvată a activităților și furnizarea de materiale și resurse suplimentare pentru elevii claselor primare.

Alocarea timpului în contextul opționalului de tradiții

Liniile directoare ale opționalului de tradiții recomandă o alocare de timp pentru tradiții de o oră pe săptămână. Se pare că în aproape toate școlile este alocat timpul recomandat; în plus, multe cadre didactice folosesc timp blocat pentru abordări tematice și integrate și pentru a explora în profunzime un anumit aspect al programului. În unele școli, cadrele didactice pot aloca un procent din timpul lor discreționar săptămânal pentru desfășurarea opționalului de tradiții.

Calitatea organizării în clasă și susținerea implementării curriculumului

Un profil semnificativ este acordat subiectului în majoritatea sălilor, iar elevii sunt încurajați să exploreze, să interpreteze și să se bucure de activitățile tradiționale. Astfel, utilizarea unor abordări integrate eficiente le permite elevilor să învețe, precum și despre tradiții și obiceiuri românești. În școlile de succes, elevii sunt responsabili și pot fi agenți activi în proiectarea și finalizarea activităților din cadrul opționalului de tradiții. Cu toate acestea, aproape un sfert din mediile din clasă nu susțin creativitatea elevilor. În astfel de săli de clasă, stimularea lecțiilor scăzute, afișarea insuficientă și utilizarea ineficientă a resurselor vor împiedica spontaneitatea, inițiativa și independența elevilor. În majoritatea claselor primare, accentul lăudabil se poate pune pe flexibilitate și libertate în obținerea accesului la tradiții, explorarea și utilizarea unei game de resurse, materiale și instrumente pentru toate componentele. Astfel, amploarea resurselor disponibile acum este un sprijin semnificativ pentru o muncă mai creativă, se poate remarca, de asemenea, că alocarea anuală pe clasă a diferitelor instrumente tradiționale este un lucru din trecut. Cu toate acestea, tehnologiile informației și comunicațiilor sunt încă insuficient utilizate ca resurse de predare și învățare în majoritatea sălilor de clasă. De exemplu, promovarea on-line a tradițiilor și programele de artă tradițională informatică nu sunt încă exploatate pe deplin. Oportunitățile de a dezvolta sensibilitatea față de mediul tradițional și de a observa mediul natural construit sunt oferite elevilor în majoritatea sălilor de clasă prin intermediul opționalului de tradiții. Caracteristicile locale sunt folosite ca un stimul pentru designul și expresia individuală. De asemenea, este recomandat să se pună accentul pe bogăția lumii tradiționale și să se ofere oportunități elevilor să perceapă, să se bucure, să inventeze și să comunice în acest context. Curriculumul încurajează școlile să utilizeze artiștii din comunitate pentru a îmbunătăți și îmbogăți oferta școlii în anumite domenii, expunând astfel elevilor la o gamă largă de experiențe. De asemenea, școlile pot oferi elevilor ocazia de a vizita muzee, galerii și centre de artizanat. Aceste activități și excursii pot fi finanțate dintr-o varietate de surse, printre care un grant de tradiții eliberat fiecărei școli prin diverse inițiative școlare și activități de asociere a părinților. Implicarea părinților în susținerea opționalului de tradiții în școli pare să fie limitată. Părinții se dovedesc a fi implicați doar ocazional în formarea politicilor sau în a contribui la organizarea și resursele de învățare pentru școală în acest domeniu.

Abordări de predare

Sunt recomandate o serie de abordări și metodologii diferite de predare pentru a permite elevilor să discute, să se bucure și să răspundă tradițiilor. Acestea includ învățarea pe bază de activități, participarea elevilor, centralizarea limbajului și discuțiile și promovarea strategiilor de învățare auto-direcționate. În timp ce abordările pedagogice directe sunt utilizate pentru a spori dezvoltarea abilităților elevilor, descoperirea căutată este considerată cea mai potrivită metodă de predare: îi ajută pe profesori să motiveze, să afirme și să încurajeze elevii să exploreze și să experimenteze. Constatările legate de abordările didactice sunt, în general, pozitive. Astfel, majoritatea cadrelor didactice vor îmbrățișa cuprinzător principiile opționalului de tradiții și vor manifesta dorința de a experimenta diferite abordări pentru a încuraja creativitatea și implicarea elevilor. Majoritatea profesorilor angajează o serie de puncte de pornire adecvate pentru a stimula interesul și imaginația elevilor. Cu toate acestea, se constată că, în unele clase, motivația insuficientă, punctele de pornire excesive, lipsa unor strategii adecvate și lipsa de stimulente împiedică realizarea obiectivelor curriculare. Activitățile structurate se asigură că elevii sunt angajați efectiv în aproape toate sălile de clasă.

Un accent deosebit poate fi pus pe o abordare stimulantă, activă și de evaluare a lecțiilor în cadrul opționalului de tradiții. Afirmația pozitivă, practica ghidată, entuziasmul profesorilor, cooperarea reciprocă și simțul proprietății muncii lor servesc la încurajarea și dezvoltarea formei de exprimare a elevilor. Cu toate acestea, într-o mică parte a sălilor de clasă, creativitatea elevilor este împiedicată prin utilizarea „șabloanelor”, stimulării lecției proaste, atenției necorespunzătoare a diferențierii și oportunităților insuficiente pentru exprimarea individuală. Totuși, majoritatea cadrelor didactice folosesc o serie de metode ghidate de descoperire în cadrul opționalului de tradiții. Se remarcă, astfel, explicații și demonstrații care să permită dezvoltarea abilităților. Predarea directă este folosită în mod eficient pentru a focaliza atenția elevilor asupra aspectelor legate de siguranță în ceea ce privește utilizarea instrumentelor tradiționale și pentru a promova dezvoltarea competențelor și tehnicilor cheie. Cu toate acestea, obiectivele slabe ale lecției, lipsa oportunității de a dezvolta abilități specifice sau accent inadecvat asupra fabricării produselor de artizanat, spre exemplu pot fi identificate într-o serie de săli de clasă. Discuțiile structurate, reprezintă, de asemenea, un aspect integrat al lecțiilor din aproape toate sălile de clasă, iar concluziile sugerează că opționalul de tradiții este bine facilitat. Astfel, copiilor li se oferă oportunități semnificative de a pune întrebări, de a reflecta asupra ceea ce văd și de a deveni conștienți de critică.

Abordări ale învățării

În cadrul opționalului de tradiții, abordările importante ale învățării includ încurajarea elevilor să exploreze și să experimenteze, să lucreze din experiență, să folosească mediul și să își proiecteze munca sub aspect tradițional. Realizările elevilor trebuie să fie celebre și recunoscute prin actualizarea periodică a activităților desfășurate la nivel de clasă și pe plan extracurricular. În aproape toate sălile de clasă, elevilor li se oferă posibilitatea de a se implica în învățarea bazată pe activități tradițioanle. Caracteristicile bunelor practici includ orientarea intenționată a activității de către profesor, crearea de artă personală și accentul pus pe motivarea elevilor să exploreze și să experimenteze cu o gamă largă de materiale, instrumente și tehnici. Un inspector a menționat că instruirea cadrelor didactice este clară, iar atmosfera din clasă încurajează elevii să încerce și să experimenteze. În majoritatea cazurilor, profesorii sprijină și au încurajează elevii să se implice în luarea deciziilor. Elevilor le sunt acordate oportunități regulate de a explora, de a experimenta, de a observa și de a lua decizii independente și de colaborare prin lucrul în perechi și în grupuri. Majoritatea profesorilor încurajează individualitatea în practică și susțin în general interpretarea sarcinilor elevilor. Cu toate acestea, se constată uneori că activitățile sunt aproape în întregime dirijate de profesori, cu un accent prea mare pe copiere și pe producția de „șablon” sau artă formică, în detrimentul creativității. O astfel de abordare suprascriptivă limitează oportunitatea elevilor de a crea și de a-și proiecta propriile activități în context al tradițiilor. Prevederea pentru diferențele individuale este considerată eficientă în mai mult de trei sferturi din sălile de clasă. Elevii cu dificultăți de învățare sunt pregătiți pentru bunăvoință și sensibilitate și sunt încurajați în mod activ să participe la toate activitățile. Copiii cu niveluri diferite de abilități sunt sprijiniți să răspundă sarcinii în mod unic, elevii învațând într-un ritm adecvat și dezvoltă abilități adecvate.

Astfel, concluziile referitoare la calitatea planificării pentru opționalul de tradiții sunt amestecate. Majoritatea școlilor elaborează planuri eficiente pentru întreaga școală. Cele mai multe planuri pe termen lung și pe termen scurt în tradiții se bazează pe structura și conținutul curriculum-ului. Mai mult de jumătate din profesori nu planifică în mod adecvat pentru abilitățile sau dezvoltarea conceptelor elevilor. În plus, planificarea unor cadre didactice poate consta într-un accent pe arta „șablonului” și poate conține liste de subiecte care urmează să fie completate, cu o referință puțină sau deloc la documentele curriculare. În general, puțină atenție este acordată planificării evaluării în contextul opționalului de tradiții. În cele mai multe cazuri, este acordată o importanță deosebită subiectului prin alocarea și orarul de timp adecvat, inclusiv timpul blocat și discreționar destinat curriculumului.

Implementarea opționalului de tradiții se dovedește a avea succes în general. Un accent deosebit este pus pe crearea mediilor stimulatoare și organizate în clasă, pe furnizarea unui curriculum larg și echilibrat și pe disponibilitatea unei game largi de materiale și resurse. Un accent deosebit se pune pe bucuria, participarea activă și oportunitățile de explorare și experimentare cu o gamă largă de medii. Cu toate acestea, în majoritatea școlilor primare nu este exploatat potențialul TIC de a extinde experiența elevilor și de a înțelege tradițiile. Cadrele didactice prezintă o înțelegere a structurii și conținutului opționalului de tradiții și, în general, implementează cu succes punctele esențiale. În principal, integrarea și utilizarea mediului tradițional în abordarea didactică este utilizată creativ și eficient. Constatările sugerează că evaluarea formală nu este nici planificată, nici implementată în majoritatea școlilor în contextul opționalului de tradiții. O serie de moduri de evaluare prezentate în curriculum, inclusiv portofoliile și sarcinile proiectate de profesori, trebuie să fie incluse în toate documentele de planificare. O revizuire periodică a programului Tradiții ar trebui să ofere cadrelor didactice informații cu privire la nivelul de implicare al elevilor și etapele de dezvoltare și să permită planificarea activităților în consecință.

Recomandări

Următoarele sunt rezumate ale principalelor recomandări:

Planificarea întregii școli

• Directorii și profesorii, la nivelul întregii școli, ar trebui să se implice în revizuirea și evaluarea planului pentru implementarea opționalului de tradiții.

• Posibilitatea ca titularii de posturi speciale să se implice mai mult în conducerea și coordonarea curriculumului ar trebui dezvoltate în continuare în școlile primare. Acești coordonatori ai curriculum-ului ar trebui să-și asume responsabilități pentru monitorizarea implementării și evaluării programului de educație populară.

• Este necesară o legătură mai bună între planificarea școlii și planificarea cadrelor didactice pentru a asigura o abordare întreagă a școlii în predarea trradițiilor.

Organizarea și sprijinul pentru implementarea opționalului de tradiții la nivelul clasei

• Potențialul TIC de a extinde experiența și înțelegerea elevilor nu este exploatat în majoritatea claselor primare. Astfel, trebuie oferite îndrumări suplimentare cadrelor didactice care ar facilita utilizarea acestor resurse.

• Comitetele de conducere, directorii și echipele de management școlar au responsabilitatea de a se asigura că ajutorul acordat pentru a furniza resurse pentru opționalul de tradiții este alocat în mod corespunzător în acest scop.

• Este necesar ca școlile să se asigure că mediile de clasă favorizează învățarea elevilor.

Abordări asupra predării și învățării

• Dezvoltarea creativității elevilor și a formelor de exprimare este esențială pentru opționalul de tradiții. În școli trebuie evitate șabloanele concepute de cadrele didactice, iar elevilor ar trebui să li se ofere oportunități de expresie individuală.

Evaluare

• Politicile pe tot parcursul școlii ar trebui să includă o referire la o abordare sistematică a evaluării elevilor. Cadrele didactice au nevoie de sfaturi și îndrumări specifice cu privire la modul de evaluare a progresului și realizării elevilor în acest domeniu al curriculumului. Școlile ar trebui să ofere profesorilor îndrumări privind strategiile de evaluare adecvate în domeniul tradițiilor.

• Cadrele didactice ar trebui să dispună de îndrumări practice privind utilizarea portofoliilor ca o strategie pentru evaluarea formativă

Această evaluare, efectuată într-un stadiu relativ incipient de implementare a opționalului de tradiții, constată că majoritatea școlilor și cadrelor didactice adoptă abordări didactice, conținutul și importanța esențială a opționalului de tradiții. Pentru o minoritate semnificativă de școli și cadre didactice, este nevoie de multă dezvoltare. Ei ar trebui să se implice sistematic în revizuirea curriculumului și în planul dezvoltării și îmbunătățirii prin implementarea opționalului de tradiții. Școlile și profesorii ar trebui să-și asume responsabilitatea pentru dezvoltarea lor profesională și să identifice și să abordeze inconsecvențele în furnizarea curriculum-ului. Școlile se află la diferite niveluri de implicare. Este esențial ca acele școli care întâmpină dificultăți în implementarea opționalului de tradiții să se implice într-un proces de auto-viziune și de planificare a acțiunilor.

PARTEA A III-A

ȘEZĂTOAREA

Tema principală abordată inițial este Șezătoarea. Aceasta s-a desfășurat la nivelul clasei a IV-a în contextul opționalului „Modalitati de pastrare a traditiilor la ciclul primar”.

Șezătoarea a fost desfășurată în „Săptămâna Altfel”.

Descriere

Prin șezătoare, tipul activității este orientat spre: reactualizare , verificare , consolidare de cunoștințe.

Astfel, se urmărește ca micii școlari:

să recite cu intonație și cu dialectul potrivit poeziile, cântecele învățate

să utilizeze corect instrumentele de lucru ;

să realizeze anumite lucrări (împetit , depănat , țesut , cusut , pictat , etc.) , utilizând tehnicile învățate ;

să lucreze curat și estetic ;

să intoneze melodia cântecului însoțită de mișcări ritmice ;

să-și dezvolte aptitudinile artistice ;

să îmbine plăcutul cu utilul ;

să aprecieze critic și autocritic lucrările realizate.

Cu privire la metodele și mijloacele folosite prin prisma organizării șezătorii, activitatea s-a bazat pe:

Expunere

conversație

memorizare

dialog

exercițiul practic .

În ceea ce privește mijloacele de învățământ, șezătoarea a fost organizată într-un decor rustic, folosindu-se o culegere de texte și cântece pentru serbări și șezători, CD-player , costume populare , unelte de lucru specifice șezătorii ș.a.

CONȚINUTUL ACTIVITĂȚII

Conținutul activității constă în parcurgerea următoarelor etape :

Pregătirea și organizarea activității

Se pregătește programul și se amenajează sala de clasă , unde are loc șezătoarea .

Se repartizează sarcinile pentru fiecare elev (unii împletesc , alții deapănă lâna , țes . cos , pictează , etc.)

În acest context, tehnicile de instruire utilizate au fost:

conversația,

explicația,

dialogul.

Desfășurarea propriu-zisă a activității

În cadrul decorat tradițional intră grupul de elevi cântând cântecul : Buna sara leli Floari !

Se descrie activitatea pe care o desfășoară în șezătoare .

Se interpretează cântece și se recitează poezii despre șezători .

Se vor pregăti și niște ghicitori, proverbe.

În acest context, tehnicile de instruire utilizate au fost :

Elevii îmbrăcați în costume populare , intră cântând și se duc fiecare la locul său de lucru

Fiecare descrie activitatea pe care o desfășoară .

Elevii cântă și recită, începând lucrul .

Câțiva elevi vor spune ghicitori ș.a

Evaluarea

Se apreciază lucrările elevilor și se remarcă importanța păstrării tradițiilor și a obiceiurilor străvechi .

În acest context, tehnicile de instruire utilizate au fost :

Elevii ascultă cu atenție

PORTUL TRADIȚIONAL

Costumul popular aparține unui domeniu de mare complexitate al artei populare romanești. Prin rolul ce-1 deține îmbrăcămintea în existența omului, costumul popular reprezintă un document de viață ; descifrarea și analiza elementelor din care se compune, fiind în măsură să elucideze importante probleme de etnogeneza. Despre portul popular românesc din trecut au rămas puține documente istorice, iar din materialul real, саге ar putea ajuta în munca de urmărire a etapelor de dezvoltare prin care a trecut costumul țărănesc, nu s-au păstrat decât puțin din secolul al XVIII-lea și ceva mai mult din secolul al X IX -lea. Astfel, lipsește verigă de legătură între multe secole din trecut, ceea ce face mai anevoios studiul portului popular sub aspect istoric.

Urmează scrierile cronicarilor cu prezentări ale ocupațiilor obiceiurilor, legate de îmbrăcăminte, diverse documente care ne semnalează date asupra unor sisteme tehnice sau m ateriale (ca pivele de dimie, torcătoriile, importurile de fire de cusut etc.), tranzacții comerciale, foi de zestre, care toate oferă informări asupra istoricului portului popular. Prețioase documente constituie și notele de drum ale călătorilor străini, care prin descrieri de detalii și mai ales prin ilustrații ajuta la identificarea, pe linie istorică, a unor piese de port. Aceste dovezi înșirate peste veacuari și milenii -deși cu mari goluri între ele- înlesnesc totuși cunoașterea elementelor de bază ale portului popular și înțelegerea evoluției morfologice саге a dat costumului forma sa de astăzi.

Dar cea mai valoroasă sursa de informarc o constituie m aterialul etnografic real păstrat în muzee și, mai ales, care se găsesc în cercetările pe teren. Prin analizarea formelor de port, ce apar într-о anumită zonă, prin analogiile cu variantele acestora din alte zone, raportate la formele tradiționale, se poate stabili caracterul spocific al costumului țărănesc, locul definut de acesta în viața poporului și rolul pe саге îl are în edificarea culturii și artei noi.

Costumul popular s-a dezvoltat odată cu istoria poporului român, fiind expresia tradițiilor formate de-a lungul veacurilor. Legătura strânsă între îmbrăcăminte și condițiile de viață ale omului constituie una dintre caracteristicile fundamentale ale portului popular. Deși portul românesc are o structură de bază unitară el a primit pe parcursul istoriei aspecte diverse de la o regiune la alta. În epoca fărâmițării feudale, pe teritoriul României s-au desprins unități teritoriale, provincii storice, cu viața lor economică și politica distinctă și cu arta lor proprie. Astfel s-au creat particularitățile regionale, condiționate de un complex de împrejurări care au determinat și stilul portului popular, legat de fiecarc provincie în parte. Varietatea costumului popular din aceste zone distincte se înscrie însă în cadrul unei puternice unități de fond, care este menținuta de structura unitară a costumului românesc, și este prezentă în toate aspectele sale esențiale și anume :

Întrebuințarea țesăturilor albe de cânepa, în, bumbac, lâna, borangic, produse din gospodăria proprie, coloritul alb fiind specific costumului popular românesc.

Unitatea de croiala, care are ca lege de bază tăietură în foi drepte (fără răscroituri). Respectându-se economia de material, printr-o perfectă raționalizare se folosesc toate bucățile rezultate din tăierea unei foi de țesătură.

Aceeași unitate se vădește și prin aspectul esențial al costumului popular : decorul. Ornamentica vestmintelor se caracterizează printr-o deosebită măsura și pondere în compoziția ornamentală, în dispoziția motivelor decorative pe suprafața ornamentată, creatorul popular având o excepțională precizie în stabilirea unui perfect echilibru de valori.

În ornamentica costumului popular, decorul este plasat pe porțiunile vizibile și nesupuse uzurii. Dispoziția ornamentului urmează linia dreaptă; motivele ornamentale se înșiră într-o succesiunie ritmică, în rânduri, care străbat – fie de la o margine la alta, fie pe suprafețe delimitate – țesătura pieselor de port.

Eterogenitatea populației aduce cu sine un amalgam al tradițiilor populare, dominante fiind totuși cele din zona Munteniei. Descrierea costumelor populare păstrate în lăzile de zeste ale bătrânelor aduce în prim plan simplitatea și unicitatea lor.

Portul popular reprezintă o parte importantă a patrimoniului cultural românesc, este „un document viu al trecutului, care dăinuind peste veacuri a transmis generațiilor mesajul unei creații artistice autentice, cu un conținut propriu, specific, cu o puternică amprentă de originalitate, manifestată în formă, ornamentică, cromatică. Materia primă, croiul, decorul, cromatica, componena morfologică, toate sunt părți ale unui tot organic închegat de-a lungul unei foarte întinse perioade istorice, măsurabile cu sutele de ani, uneori, pentru anumite aspecte, cu mileniile. Ele se întrepătrund și se intercondiționează în cadrul unui stil unitar ce conferă portului popular românesc structura unui fapt de viață și de artă.”

Această unitate o regăsim în morfologia generală a costumului, în cromatică, materie primă, dispoziția ornamentelor, elemente aflate sub umbrela originalității, căci artistul popular creează în permanență, acesta nu copiază niciodată.

Construcția costumului tradițional românesc pornește de la câteva legi de bază, și anume simplitatea croielii naturale și a materialelor utilizate, amplasarea strategică a ornamenticii. Să nu uităm că, inițial, funcția acestuia era doar una practică, scopul fiind de a proteja corpul de intemperii și de a servi uzualului, doar mai apoi a cunoscut o însemnată latură artistică, rezultat al unor îndelungi căutări, a vremelniciei sale. S-a ajuns în timp la adevărate dovezi de măiestrie artistică. Aceasta spune foarte multe despre „relația dintre popor și portul său. Românii sunt conștienți de frumusețea și de noblețea portului lor, în care văd o moștenire a strălucitei lor tradiții. De aceea îl poartă cu neasemuită mândrie sufletească și vizibilă plăcere trupească. Portul popular românesc este semnul exterior, plastic și grăitor, al conștiinței de neam, același și aceeași pe tot pământul românesc, suprapunându-se și identificându-se, într-un fel, cu limba poporului român, aceeași și ea pe tot cuprinsul românesc. Aceasta ni se pare a fi semnificația profundă, intimă, a fundamentalei unități a portului popular românesc.” Nu este surprinzător astfel să constatăm că mari pictori, desenatori și gravori precum Henri Matisse, Gheorghe Asachi, Theodor Aman, Theodor Pallady, Ion Grigorescu sau Nicolae Grigorescu și-au dedicat lucrări întregi costumului tradițional românesc și mergând înspre contemporaneitate, acesta a deservit drept sursă de inspirație pentru importanți creatori de modă la nivel internațional, dintre aceștia îi amintim pe Yves Saint Laurent sau Tom Ford.

Un „element care concură la afirmarea caracterului unitar al portului popular românesc este alcătuirea sa de ansamblu, gruparea unor piese de același tip în configurarea costumului femeiesc și bărbătesc pe tot teritoriul țării noastre ca și în ținuturile locuite de români în afara granițelor României.

În componența costumului femeiesc intră următoarele piese, aceleași ca structură în toată România: cămașa lungă de pânză, compusă din ciupag, ie sau stanii și poale; de la talie în jos se îmbracă una sau două piese (fotă, vâlnic, catrință, pesteman, opreg) care sunt mai totdeauna țesute din lână și ornamentate cu alesături în război; aceste piese sunt prinse în talie și legate peste mijloc cu brâu și bete; capul femeii măritate este învelit în ștergar, iar sub acesta părul este prins în diverse feluri; în anotimpuri reci femeia poartă un cojoc, pieptar, suman; în picoare se purtau înainte obiele și opinci care au fost înlocuite mai târziu cu cizme, ghete înalte sau pantofi.

Componena costumului bărbătesc este și mai unitară decât cea a costumului femeiesc, supus fiind mai puțin proceselor de transformare, fără îndoială mai active în câmpul gustului femeiesc. Piesele din care se compune costumul bărbătesc sunt: cămașa lungă, peste genunchi sau deasupra genunchilor; pantalonii de diferite tipuri (cioareci, nădragi, izmene, ițari, bernevici), mijlocul este încins cu brâu sau curea; opincile și obielele de uz general în trecut au început a fi înlocuite încă în secolul al XIX-lea cu cizme, ghete; la vreme rece se poartă, ca și la femei pieptare de blană, veste, cojoace, sumane; pe cap, căciuli sau pălării.”

Culorile de bază ale costumului popular românesc, în afara fondului alb, sunt roșul și negrul, alcătuind laolaltă o trinitate cromatică imperială, de o mare noblețe și distincție. La acestea se adaugă accente de galben, verde și albastru, doar cât să diversifice armonia celor trei culori majore. Începând cu secolul al XIX-lea, se răspândesc în lumea satelor românești produse industriale cum sunt arniciul, firele de bumbac mercerizat și lâniță, care au introdus în costumul popular o mare varietate de culori. Este drept că aceste produse industriale au determinat apariția unor tonuri mai vii în țesăturile și cusăturile românești, dar ele au fost topite în armonia fundamentală a cromaticii românești. Calitatea deosebită a cromaticii românești, reținerea și sobrietatea pe care le constatăm în folosirea culorilor, ne fac să conchidem că unul din elementele definitorii ale specificului național românesc îl constituie tocmai simțul pentru culoare, lucru confirmat de altfel și de istoria picturii noastre medievale și moderne în care culoarea joacă rolul primordial.”

Costumele sunt frumos împodobite, iile sunt ornamentate cu motive mai înguste, formând două șiruri de râuri pe piepți și două pe spate, care marchează și cusăturile de unire cu clini.

În față, gura cămășii este conturată cu același model de broderie și tot astfel și mânecile. Pe umăr altițele sunt acoperite complet cu motive de broderii compacte, de unde pornesc mânecile neîncrețite.

Culorile folosite la aceste broderii sunt: roșu, mult grena, galben, albastru, negru, portocaliu, fire de aur sau argint și paiete.

Sursa: Broșura „Imagini. Societatea TINERIMEA ROMÂNĂ”

Figura 3.1 Costume populare din județul Ilfov

În partea din față costumul are un șorț îngust, care este la fel împodobit cu diferite modele de alesături, așezate în linii orizontale. Restul fotei este într-o singură culoare, cele mai des întâlnite fiind negre. Fotele sunt încrețite pe linia de talie pe un cordon, sau sunt gofrate ori plisate până în linia de unde începe alesătura.

Sursa: http://semne-cusute.blogspot.ro/

Figura 3.2 Model de cusătură a portului popular din județul Ilfov

În Ilfov, spre exemplu, iile sunt cu mâneci largi, cu același model de broderie ca și râurile de pe piepți. Fotele sunt formate din două bucăți (spate și față) sau dintr-o singură bucată și împodobite cu alesături în culori, iar pe linia de talie sunt fixate printr-un brâu lat sau prin bete.

Costumele din acestă regiune sunt completate prin marame vaporoase țesute din fire subțiri de borangic, cu motive delicate din alesături, care sunt reliefate cu discreție prin firele mai pline de bumbac, cu care sunt conturate.

În Voluntari, județul Ilfov, spre exemplu, costumul femeiesc este alcătuit din cămașă cu poale, catrință și valnice. Cămașa este țesută din in sau bumbac și împodobită cu broderie de mătase. Catrințele și valnicele sunt țesute din lână și vopsite în casă. În compoziția cromatică domină albul și roșul. De regulă, cămășile au broderiile într-o singură culoare, maximul folosit fiind împodobirea cu două-trei culori, combinațiile de roșu cu ocru-galben sunt cel mai des întâlnite.

Haina bărbătească are o croială simplă, materialul folosit fiind dimia, iar aici paare o altă culoare de bază, albastrul, în nuanțe mai închise, folosit în bogatele ornamente de gaitan (șiret de lână).

Tradiția este păstrată în primul rând, prin prisma școlilor, preocupările profesorilor îndreptându-se către tezaurizarea valorilor spirituale și spre atragerea copiilor în încercarea de descifrare a secretelor care stau la baza obiceiurilor străvechi. Heterogenitatea populației duce la o îmbinare a tradițiilor românești cu cele ale populațiilor conlocuitoare, obiceiurile aromânilor sau rromilor îmbogățind patrimoniul cultural local.

TEHNICI DE CUSUT ȘI BRODAT

Printre tehnicile de cusut și brodat pe care învățătoarea le-a abordat prin prisma șezătorii, se numără :

Însăilătura

Găurele simple

Punctul cruciuliță

Lănțișor

Punctul neted pe fir

Punctul ocol

Cheițe simple de unit detalii

În timpul desfășurării activității, fetele au fost instruite prin tehnica securității, astfel:

*Păstrați acele în pernuțe sau în cutioare speciale;

*Puneți foarfecele cu lamele închise pe masă;

*Transmiteți-le altei persoane cu lamele închise și cu inelele înainte;

*Nu înfigeți acele și boldurile în haină, ci numai în pernuța specială;

*Păstrați ordinea și curățenia la locul de lucru.

Punctul înaintea acului – însăilătura

Cum se lucrează: se scoate acul pe fața lucrului și se înfige după 3-4 fire, scoțîndu-l pe față în linie dreaptă dupa ce s-a luat pe el același numar de fire.

Punct în urma acului

Cum se lucrează: la fel ca și la punctul înaintea acului, se scoate acul pe fata lucrului și se înfige după 3-4 fire, scoțîndu-l pe față în linie dreaptă dupa ce s-a luat pe el același numar de fire, apoi fetița care coase se va întoarce înapoi și va înfige acul în precedentul punct.

Găurele simple

Cum se lucrează:

Se scot din pânză câteva fire;

Se iau pe pânză 4 fire în direcția acelor de ceasornic și se fixează

Acul trece peste firul din față, formând nodul cu care se strânge punctul de găuricâ;

Se scoate acul pe față cu 2 fire mai jos de marginea găurelei;

La sfârșitul lucrului, ața se aduce pe marginea găurelelor și sub găurele se fac câțiva pași înaintea acului.

Punctul de cruciuliță

Cum se lucrează:

Pentru a avea suficient fir, este bine să coasem rândurile cu o jumătate de cruciuliță și apoi să ne întoarcem cu jumătatea de cruciuliță de deasupra. Atenție ca jumătatea de cruciuliță de deasupra să fie întotdeauna în același sens.

Nu facem treceri mai mari de 1 centimetru pe spatele pânzei de la o zonă de culoare la alta și fixam bine capetele firelor prin trecere pe sub cusătura deja făcută. Nu începem și nu sfârșim niciodată cu noduri.

Punctul lănțișor

Punctul lănțișor se lucrează în linie verticală . Pe fata lucrului se formează mici puncte legate între ele ca verigile lanțului, iar pe dos punctul tighel.

Cum se lucreaza: 

1) se tine lucrul in mana stanga in sens vertical,

2) se intareste ata in mod obisnuit, fara nod.

3) se infige acul in panza in linie dreapta de sus in jos luand pe el 2-3 fire, cat vrem sa fie de mare punctul.

4) cu degetul mare de la mana stanga fixam ata cu care lucram, in forma de lat. tragem acul avand grija sa treaca pe deasupra atei (vezi figura) și se formeaza astfel primul lantisor.

5) in continuare, infigem acul inauntrul buclei, in locul unde se afla ata si-l scoatem mai jos peste numarul de fire fixat in acelasi mod ca mai sus.

Lănțisorul este foarte mult întrebuințat în cusăturile românești cu deosebire în motivele iilor din zona Muscelului. Se lucrează cu fir care imită aurul ș argintul dând o strălucire deosebită și o notă de bogăție modelului fiind un punct deosebit de ornament artistic.

Punctul ocol

Cum se lucreaza: se incepe din partea dreapta a materialului.

Faci pe față o linie orizontala de la dreapta la stînga, infigi acul pe dos, luând pe el același numar de fire si-l scoți în verticală de jos in sus.

Apoi, iar pe față o linie orizontala în partea de sus, de la dreapta la stânga, din nou o verticală de sus in jos. Pentru a completa punctele pe fata si pe dos, revii cu al doilea șir de la stanga spre dreapta. 

Cheița încruțișată

Cheițele- Sunt punctele cu ajutorul cărora se unesc două bucăți de pânză. Ele sunt folosite la încheiatul iilor, bluzelor (în stil românesc), cămăsilor bărbătești, cuverturilor, fețelor de masă și la orice obiect textil care trebuie să fie din două bucăți, sau dacă e nevoie să unim două cusături spre a realiza o anumită formă, mânecă etc.

Pregătirea materialului textil- Pentru ca încheiatul unui obiect să iasă cât mai frumos, vom pregăti marginile materialului prin realizarea unui tiv cu găurele sau printr-un simplu rulou. Dacă marginea materialului textil este regulată, o vom lăsa așa cum se găsește. Pe o hârtie lungă de circa 25-30 cm, împăturită în patru, cu o lățime de 2-3 cm, însăilăm cele două laturi ale materialului pe care le avem de încheiat, cu distanța între ele de 0,3-0,5 cm cât vrem să fie de lată cheița. În felul acesta se va lucra corect fără ca o margine sau alta să se încrețească, iar punctele vor fi regulate.

Cheița simplă: Se lucrează de la stânga la dreapta, lucrând câte un punct de feston cînd pe o margine a pânzei când pe cealaltă. În felul acesta se unesc cele două margini. Punctele se fac la distanța de 4-5 fire unul de celălalt, iar din marginea pânzei se iau pe ac 2-3 fire. Se lucrează astfel pe toată lungimea dorită.

MATERIALE FOLOSITE PENTRU CONFECȚIONAREA COSTUMULUI POPULAR

Materia primă folosită pentru confecționarea costumului provine din diferite domenii: o categorie fiind produsă și prelucrata în gospodărie, iar altă este procurata din comerț.

Costumul popular necesită material diferite între care se înscriu în primul rând firele textile, care sunt fie vegetale: cânepă, inul și bumbacul, fie de proveniență animal – lâna și borangicul. Alt material este și piele de ovine care se folosește cu tot cu lâna pentru cojoace, pieptare și căciuli. Pielea de ovine fără blana este întrebuințată pentru curele, chimire și opinci.

Pentru ornamentarea cojoacelor și pieptarelor se mai folosesc în afară de firele amintite și oglinzi, iar pentru confecționarea podoabelor se întrebuințează mărgele, mărgean și metale.

Pălăriile de vară se confecționează din paie de grâu, produse în gospodărie sau de către diferiți meșteri consacrați.

Pânza originară a fost din tort de cânepă, mai rar din în, țesută în războaie manual, într-o lățime de 15 jirebi. Se țese indoua ițe, aceasta fiind țesătura indicate pentru cusătura pe fire.

Pânza țesută din tort de cânepă se numea panza țapina și era folosită pentru hainele de purtare – astăzi se întâlnește însă foarte rar. Pentru obținerea unei pânze mai fine s-a folosit amestecul intre în și cânepă, realizându-se panza învăluită.

Cu pătrunderea bumbacului s-a început țesutul pânzei cu urzeală de în și cânepă și bătătura de bumbac (sau invers), sau amestec de fir de în și unul de bumbac în urzeala și bătut bumbac, tehnica ce poartă denumirea locală de tear amestecată.

Firul folosit la cusătura cămășilor a fost cânepă și inul, de culoare naturală, care a servit inițial, la unirea foilor de pânză la încrețit și tivuri. Lainceput chiar și firul de bumbac a fosfolosit în coloritul alb dovada cămășile vechi, ce au fost ornamentate cu alb.

Cu practica de vopsire în gospodărie a firelor vegetale și de lână s-a introdus și cusătura colorată în ornamentația cămășilor, bineînțeles în coloritul cu nuanțe potolite, obținute prin coloranții vegetali.

Cel dintâi bumbac colorat, produs industrial, ce a pătruns în industria casnică țărănească a fost arniciul în două culori: roșu sinegru. După lunga perioadă de utilizare a arniciului, încă din secolultrecut, au intrat în comerțul rural și alte fire de bumbac, mercerizat, în colorit divers și astfel s-a îmbogățit gama coloristică, cusătura popular cunoscând noi forme de realizare artistică.

CÂNTECE ȘI HORI/ STRIGĂTURI

La intrarea în sală, cei doi copii-gazde îi primesc pe oaspeți cu pâine si sare.

Copil…………………. Bună seara, gazdă- aleasă!

Am venit la tine-acasă.

S-a dus vorba-n depărtare

Că aici e șezătoare.

Astăzi vrem să te-ajutăm

Și cu toții să lucrăm.

Ai covoare de țesut,

Ori vreo ie de cusut?

Lână ai de scărmănat

Sau porumb de curățat?

Copil…………………. Bună vremea, gazdă-aleasă!

Doar n-am face cale-ntoarsă,

C-astă seară, vrei nu vrei,

Noi ne-am strâns cu mic cu mare

Și-am venit la șezătoare

Bucuroși de oaspeți?

Gazdele……………….. Bucuroși, bucuroși!

Din vreme noi ne-am trezit,

De oaspeți ne-am pregătit.

Dar ia poftiți de intrați

Și aici vă așezați!

Odaia-i încăpătoare,

Hrana-i îndestulătoare.

Copil …………………… N-am venit să ospătăm,

Ci-am venit ca să lucrăm-

Cu drag să vă ajutăm.

Unde-i unul nu-i putere,

Unde-s mulți puterea crește

Și lucrul mereu sporește.

Copil …………………… Bună vremea, gazdă mare

Am venit la șezătoare

Să lucrăm și să cântăm,

Cu toți să ne bucurăm.

Gazdele……………….. Hai, intrați cu voie bună,

C-așa-i datina străbună!

Om lucra, ne-om veseli

Cât vremea va-ngădui…

Învățătoarea: Am să-ncep cu-o ghicitoare:

Ce este o șezătoare?

Cine știe- mâna sus,

Să vedem ce-aveți de spus?

Copil……………… Orice zi de șezătoare

E un fel de sărbătoare

Când prietenii se-adună

Și muncesc cu voie bună.

Treaba lor cu toți și-o fac,

Dar nici din gură nu tac:

Basme, glume, ghicitori

Se spun pe la șezători..

Învățătoarea: Acum știe fiecare

Ce este o șezătoare:

Obicei vechi, așezat

Și de treabă, și de sfat.

Fiecare ne-așezăm

Și de lucru ne-apucăm!

(fiecare copil își începe lucrul : fetele cos, fac gheme, țes la mici gherghefe; băieții scarmănă lână, fac gheme și curăță porumb, 2 fetițe leagănă păpuși înfășate)

Copil……………………. Azi lucrează fiecare

Cu ce poate, cu ce are.

De cântați acum cu mine,

Merge lucrul și mai bine!

Toți copiii cântă: „Acul”

Acul harnic, mititel

Trage ața după el

Și-alergând ne spune-așa:

„Bună-i meseria mea!”

Tra, la, la, la ,la, la,

Bună-i meseria mea!-bis

Eu ciorapii îi cârpesc

Și rochițele tivesc,

Cos un petec sau feston,

Cos și nasturi la palton.

Tra, la, la, la ,la, la,

Bună-i meseria mea!-bis

Orice lucru mi-e pe plac,

Eu sunt cel mai harnic ac,

Acul harnic, mititel,

Trage ața dupa el.

Tra, la, la, la ,la, la,

Bună-i meseria mea!-bis

Copil (fetiță)……………………………. Tare-aș vrea si eu să cos

Însă acul e …țepos!

Uite,-mi pun și degetar…

Nu pot. Totu-i în zadar!

Copil (fetiță)…………………………….Draga mea prietenă,

Acul nu-i rău, crede-mă!

Ține-l binișor așa,

Să vezi ce frumos vei lucra!

Copil (fetiță)…………………………….Mic, c-abia în mâini îl iei,

Și părând o jucărie,

Acul este un condei,

Care cu arniciul scrie.

Spice blonde, roșii maci

Le presară-ntr-o catrință

Când cămașa ți-o îmbraci,

Poartă-i lui recunoștință!

Copil (fetiță )…………………… Mult imi place și iubesc

Portul nostru românesc:

Albă ia cu altițe,

Cu ciucuri si lămâițe,

Și bundița ca un lan,

Presărată cu mărgean.

Desenat cu ac vrăjit,

Râde brâul vălurit.

Chiar și traista, uneori,

Parcă scapără de flori.

Copil (fetiță)…………………… Portul meu cel românesc

E ușor ca să-l ghicești:

Fata-i îmbrăcată-n ie

Fota-i strânsă-n betelie,

La mijloc cu cingătoare

Și obrajii ca o floare.

Fetele cântă: „ Am obrazul ca bujorul”(adaptare)

(din culegerea de cântece „ Copii ai țării românești” apărută în anii ’80 la Craiova)

Am obrazul ca bujorul,

Rumen ca orice fetiță,

Păru-mi place să mi-l pieptăn

Cu codiță și fundiță.

Refren : Sunt o floare din grădina

Minunat-a țării mele,

Cum nu-i alta mai frumoasă,

Numai străluciri de stele.

Sunt fetiță hărnicuță,

Mititică și drăguță,

Cu obrazul ca laleaua

Și cu ochi ca vioreaua.

Refren :

Copil (băiat)………………….. Băieții au toți ițari

Cușme uite-așa de mari!

La mijloc cu brâie late,

Strâns legate într-o parte.

Și se leagănă în joc,

Uite-așa, așa cu foc.

Baieții cântă : Sunt român

Sunt român, român voinic,

Tra, la, la, la,

Si n-am teamă de nimic,

Tra, la, la, la,

Refren: România-i țara mea,

Tra, la, la, la,

Drag mi-e să trăiesc în ea,

Tra, la, la, la, – bis

Sunt urmașul lui Traian,

Tra, la, la, la,

Pui de dac și de roman,

Tra, la, la, la,

Refren: România-i țara mea,

Tra, la, la, la,

Drag mi-e să trăiesc în ea,

Tra, la, la, la, – bis

Copil (fetiță )……………………..Iată-mă, sunt româncuță,

Cam micuță, dar drăguță,

În picioare am opincuțe

Și la brâu port tricolor,

Pe cap năframă cu flori.

Am altița-n patru ițe.

Poale mândre c-ale mele

Spuneți, care fată, oare

Se mândrește că le are?

Am sorțulețe frumoase,

Cum le știe mama coase

Și la gât mi-am pus mărgele,

Tot dintr-ale mamei mele.

Copil (băiat )…………………… Iata-mă, sunt românaș!

Tata zice că-s fecior,

Iară mama, „puișor”.

Mă îmbracă, mă gătește,

Uite-așa pe românește:

Cu opinci, cu zurgălăi,

Cum stă bine la flăcăi

Și cu cușma pe-o ureche,

Ca să le fiu drag la fete.

Copil (fetiță )……………………..

(leagănă o păpușă Nani, nani, puiul mamei,

înfășată ) Draga mamei garofiță,

Că mama te-o legăna

Și pe față te-o spăla

Cu apă de la izvoare,

Ca sa fii ruptă din soare!

Să fii ’naltă, trestioară,

Albă ca o lăcrămioară,

Blândă ca o turturea

Și frumoasă ca o stea!

Copil (fetiță )…………………….. Leagănă-te, leagănu’,

(leagănă și ea o păpușă ) Să-mi adoarmă voinicu’

Hai cu mama, pui de om,

Culcă-mi-te să te-adorm.

Să te-adorm cu leagănu’

Să te scol cu cântecu’.

Hai, liu, liu și-i adormi

Că măicuța te-o păzi,

Visuri blânde să-ți urzești

Calea vieții s-o-mplinești !

Fetele cântă: Cântec de leagăn

Lui, lui, lui, ….

Culcă-mi-te mititel,

Și te scoală măricel,

Lui, lui, lui, ….

Să te duci cu vitele,

Pe câmpul cu fragile,

Lui, lui, lui,….

Să te duci cu oile,

Pe câmpul cu florile,

Lui, lui, lui, ….

Să te duci cu mielușei,

Pe câmpul cu brebenei.

Copil (fetiță)…………………… Oare voi ați fi știut

Doina din ce s-a născut?

Dintr-o gură de mic prunc.

L-a lăsat mama dormind

L-a aflat doina zicând.

Copil (băiat )…………………….. „Doină, doină, cântec dulce,

Când te-aud, nu m-aș mai duce.

Doină, doină, viers cu foc,

Când te-aud, eu stau în loc.

Bate vânt de primăvară,

Eu cânt doina pe afară,

De mă-ngân cu florile

Și privighetorile.

Vine iarna viscoloasă

Eu cânt doina-nchis în casă

De-mi mai mângâi zilele,

Zilele si nopțile.

Copil (băiat )……………………. Hai, copii, să cântăm tare,

Să se audă-n larga zare

Cântul nostru românesc,

Căci cu el eu mă mândresc!

Cântă toți copiii: „Limba românească”

Mult e dulce și frumoasă

Limba ce-o vorbim,

Altă limbă-armonioasă

Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere

Când o ascultăm

Și pe buze-aduce miere,

Când o cuvântăm.

Românașul o iubește

Ca sufletul său,

Vorbiți, scrieți românește,

Pentru Dumnezeu!

Copil (băiat )……………………..Frunză verde, busuioc

Hai veniți cu toți la joc!

Să-ntindem o horă mare

Ce nu are- asemănare.

Copil (fetiță)……………………: Cine a muncit bine

Să intre în joc,

Cine nu muncește

Ramână pe loc!

Dans popular: „Tot pe loc”

Copil (băiat )………………… Foaie verde lemn sucit

Hai la loc, c-am obosit!

Copil (fetiță )…………: Foaie verde de cicoare

Tare-i bine-n șezătoare!

Vă aducem vești din sat,

De pe unde am umblat.

Foaie verde, viorele

Ceru-i plin numai de stele,

Cocoșii cântă de zor,

Să aveți la lucru spor!

Copil (băiat )……………La mândruța jucăușă

Stă gunoiu’ după ușă,

Și podeaua nespălată,

Și-a rămas nemăritată.

Copil (băiat):………………………. La mândra cu fustă creață

Stă cenușa pe sub vatră,

Numai mâța se trudește

Când și când o rascolește…

Și fuiorul stă în pod

Numai șoarecii îl rod.

Copil (fetiță )………………………Româncuțe, hărnicuțe,

Mititele si drăguțe,

Ia cântați acum cu foc,

S-avem în viață noroc!

Fetele cântă: „Moldoveancă-s mititică”

Moldoveancă-s mititică,

Tra, la, la …………….

Trei bujori mi-am prins în chică,

Tra, la , la , ………….

Mama-mi coase ie albă,

Tra, la, la…………..

Și la gât îmi pune salbă,

Tra, la, la…………..

Moldoveancă-s mititică,

Tra, la, la, ……….

Și sunt tare frumușică,

Tra, la, la,………….

În picioare-am pantofiori,

Tra, la, la………….

Să fiu dragă tuturor,

Tra, la, la,…………

Învățătoarea: Cine-acum, la șezătoare,

Ne spune o ghicitoare?

Copil……………………..Două surori gemene,

Greu sa se asemene:

Una-i albă, luminoasă,

Cea de-a doua-i negricioasă.

Prima-i trează și voioasă,

Cea de-a doua-i somnoroasă.

Dar de-am sta și ne-am socoate,

Sunt la fel de importante.

Dacă vrei să te gândești,

Iute ai să le ghicești!

Copiii: Ziua si noaptea!

Copil ……………………. Foaie verde de bujor,

Hai munciți cu toți cu spor,

C-am să vă spun ghicitori.

Am acum o întrebare

Sub formă de ghicitoare:

Cine-i mic și subțirel,

Și-ngrădește frumușel,

Râuri multe-n cruciuliță

De pe ia cu altiță?

Copiii: Acul!

Acul harnic l-ați ghicit

Dar de furcă ați-auzit?

Copil (fetiță )…………………. Da, se-așază pe fuior,

Din lâna mioarelor.

Și din lână-un fus subțire

Învârtit, trage de fire.

Un băiat: Foaie verde și-o lalea

Hai să mai cântăm ceva!

Cântec „Toarce mama”

Sfârr! Sfârr! Toarce fusul ca sfârleaza,

Caierul se micșorează,

Toarce mama pentru noi,

Să ne facă haine noi.

Sfârr! Sfârr! Toarce, toarce și pisica,

Dar pe fus n-a pus nimica ,

Ea nu simte-așa nevoi,

C-are haine la pisoi.

Sfârr! Sfârr! Iată, de trei zile-ncoace,

Începui și eu a toarce

Și de-atunci sporesc mereu

Firele pe fusul meu.

Sfârr! Sfârr! Tare-i bucuroasă mama,

Că la treabă îi știu seama,

Când o trece la țesut

Și mai mult am s-o ajut!

Învățătoarea: Frunză verde, trei alune,

Cine zicători ne spune

Sau proverbe, că-s mai bune?

Copil ………………………. Scrie Cartea Sfântă

Întâmplări nenumărate,

Zicând:”Vorba și cu fapta

Să îți fie măsurate”!

Copil…………………..: „Să nu minți, să nu pârăști!

Copil………………….: Să nu tragi cu urechea-n dos pe la ferești!”

Copil…………………..: „Nu te lauzi cu ce faci-

Alții să ți-o spună,

Iară tu să taci.”

Copil……………………. ,, Cine fură azi un ou,

Mâine va fura un bou.”

Copil……………………… ,, Lenea e cucoană mare,

Care n-are de mâncare”

Copil……………………… „Omul harnic, muncitor,

De pâine nu duce dor.

Leneșul, la toate,

Zice ca nu poate.”

Copil……………………. Apoi, „vorba lungă -sărăcia omului!”

Copil ………………………….. Tot românul știe

Zicale românesti.

De vii la grădiniță,

Înveți să le rostești.

Și să le ții minte,

Să-ți fie povață

Când vei fi mai mare

Și pornești în viață.

Învățătoarea: O poveste-am să vă spun,

Cu un lup și c-un bătrân,

Dar, vă rog să m-ajutați

Și cu mine să cântați! (Povestea lupului din filmul „Veronica”)

Copiii: Spune, Smaranda,

Spune, Smaranda,

Ca nimeni pe lume

Tu știi să povestești,

Și basme , și glume…

Copil X :Eu nu cred în povești!

Învățătoarea: Ha, ha, ha,

Ha, ha, ha,

Care va să zic-așa…

Stai să vezi,

Și-ai să crezi

În povestea mea!

Copil X: Ba nu!

Copiii: Ba da!

Copil X: Ba nu!

Copiii: Taci, tu!

Hai să tăcem

Și să ascultăm…

Învățătoarea: Cic-a fost, cândva, demult…

Copil X: Cât de mult?

Învățătoarea: Ei, de mult…

Undeva a fost un lup…

Copil X: Ce a fost?

Învățătoarea: Un lup… Și îi speria pe toți…

Copil X: Ce facea????

Copiii: Vei vedea!

Învățătoarea: Era mare. Și-avea colți…

Copil X: Ce avea el?

Învățătoarea: Colți…

Copiii: Ne place, mai spune,

Mai spune ce-a urmat…

Copil X: Se ține de glume,

Nimic nu s-a-ntâmplat!

Copiii: Ba da!

Copil X: Ba nu!

Copiii: Ba da! Taci tu!

Hai să tăcem

Și să ascultăm…

Învățătoarea: Într-o zi, bunicul meu…

Copil X: Cum era?

Învățătoarea: Uite-așa…

Când mergea spre satul său…

Copil X: Ce facea?

Învățătoarea: Cânta!

Nu știu cum s-a nimerit…

Copil X: Ce-a facut?

Învățătoarea: Nimerit!!!

Chiar cu lupul s-a-ntâlnit…

Copiii: Vai, și ce-a pățit???

Învățătoarea: I-a zis lupul : „ Stai așa!

Chiar acum te voi mânca!”

Zice moșul:” Iaca, stau!

Dar sa fiu mâncat, nu vreau!”

„Te mănânc, moșneagule!”

„ Te lauzi, că n-ai cu ce!”

„Poate crezi că nu am dinți?!?”

„Să văd, de nu minți!”

Lupul gura a căscat,

Colții și i-a arătat,

Bunicuțul i-a băgat

Mâna-n gât…Atât!

Când de coadă mi l-a prins,

L-a ținut tare strâns

Și apoi, foarte frumos,

Mi l-a-ntors pe dos…

Copiii: Auzi, ce putere bunicul tău avea…

Copil X: Să-mi dați o avere,

Nu cred așa ceva!

Copiii: Ba da! Avea!

Copil X: Ba nu, n-avea!

Copiii: Era voinic!

Copil X: Eu nu cred nimic!!!!!!

Copil ………………………… Dragi, mi-s, Doamne, horele!

Să le cânt, să chiuiesc,

Bine să mă-nveselesc!

Doi- nainte, doi -napoi,

Cum se joacă pe la noi!

Pe la noi, prin țara toată,

Tot câte-un baiat și-o fată!

Copil ……………………………. Eu aș vrea ca să pornesc

Jocul nostru românesc!

Jocul nostru din străbuni,

Ce se joacă la români!

Jocul nostru românesc,

După el mă prăpădesc!

Copil (fetiță )…………………….Joc mai mândru decât hora

Nu-i în țara nimănui,

Ea ni-i dragă tuturora,

Ea ni-i jocul neamului!

Cât e lumea să trăiască

Hora scumpă din bătrâni

Și cu hora să-nflorească

Neamul nostru de români!

Copil ( băiat)…………………… Dă cu picioru-n pământ,

Să vină iarna curând,

Să mă duc la șezători,

Să văd fete și feciori!

Bate-n loc, sa creasca soc,

Pe de lături-siminoc,

Printre ele-viorele,

Ca ochii mândruței mele!

Dans popular: ,,Hora”

Copil …………………. Foaie verde bob năut,

Timpule, iute-ai trecut!

Cu mult drag noi am muncit,

Șezătoarea am sfârșit.

Copil …………………. La șezătoare-am cântat,

Am cusut și am jucat,

Lucruri bune-am învațat,

Care ne vor fi povață

În drumul nostru către viață!

Copil ………………… Azi cu toți ne-am adunat

Și-mpreună am lucrat.

La sfârșit, cu mic, cu mare,

Să-i mai zicem o cântare!

Cântec : Noi suntem romani

Noi suntem români, noi suntem români

Noi suntem aici, pe veci, stăpâni ! -bis

Moldoveanul și munteanul

Sunt frați buni cu ardeleanul,

Trei români plini de putere,

Ca românu’-n veci nu piere!

Noi suntem români, noi suntem români

Noi suntem aici, pe veci, stăpâni! -bis

DANSUL POPULAR

Se știe că una dintre unitățile de învățământ în care copiii primesc o pregătire multilaterală organizată, bazată pe programe alcătuite în conformitate cu particularitățile lor de vârstă, este școala .

Educația fizică ocupă un loc important în cadrul procesului de instruire și educare a tinerei generații, contribuind alături de celelalte activități, la formarea și educarea multilaterală a copiilor.

Exercițiul fizic fortifică voința, cultivă răbdarea, stăpânirea de sine, curajul, inițiativa, perseverența, disciplina, dezvoltă sentimente de prietenie, spiritul colectiv , încrederea în sine etc.

Dansul popular, ca mijloc de realizare a activităților de educație fizică, îi familiarizează pe copiii de vârstă preșcolară cu folclorul poporului nostru, contribuind la dezvoltarea dragostei pentru arta poporului , la dezvoltatrea simțului ritmic, a capacității de coordonare a mișcărilor, le educă gustul pentru frumos și armonie. Pentru a-i face pe copii să învețe cu drag un dans popular, fără să depună un efort prea mare, am urmărit respectarea recomandărilor programei. Astfel, am planificat o șezătoare ce presupunea și implicarea unor dansuri populare în care am pornit de la învățarea celor mai simpli pași, continuând apoi cu pași mai complicați. De asemenea, am urmărit ca dansurile alese să fie în funcție de folclorul zonal în care ne aflăm.

Copiii au ascultat de mai multe ori melodiile dansurilor și chiar au învățat și textul acolo unde a fost necesar. Prin melodiile ascultate au fost prezentate următoarele dansuri: sârba, hora de mână, ungurica în două părți, bordeiașul , ghimpele și rustemul .

După aceea, în prima activitate care a urmat, le-am prezentat dansul popular pe care urma să-l învățăm: le-am explicat felul cum se joacă, precum și faptul că trebuie să fie îmbrăcați în costum național pentru a păstra tradiția poporului nostru. În activitățile următoare le-am prezentat dansul din nou și l-am învățat cu grupa de copii pe fragmente.

Voi prezenta în continuare două dansuri populare care sunt ușor de învățat cu copiii : „Bordeiașul” și „ Alunelul” .

Dansul popular „Bordeiașul” este un joc oltenesc. Copiii stau în formație de semicerc , ținându-se de mână.

Partea I :

– Copiii pornesc spre dreapta cu piciorul drept în față , făcând 7 pași alăturați, iar când ajung la al șaptelea pas (piciorul drept) se lasă cu toată greutatea corpului pentru a schimba sensul de pornire.

– Copiii pornesc spre stânga cu piciorul stâng făcând tot 7 pași alăturați , iar pe al șaptelea (piciorul stâng) se lasă cu greutatea corpului pentru a schimba sensul de pornire, revenind la prima figură.

Se repetă cele două figuri .

Partea a II-a :

Se fac două bătăi cu piciorul drept spre mijloc (în față), apoi două bătăi cu piciorul stâng.

Se repetă prima parte și se fac apoi patru bătăi cu piciorul drept și patru cu piciorul stâng.

Se repetă cele două părți de două ori .

„Alunelul” este un dans popular în care copiii sunt în formație de semicerc, ținându-se de mână .

Partea I :

Se execută începând cu piciorul drept, înspre dreapta , cinci pași laterali, urmați de două bătăi cu piciorul stâng. Se execută apoi spre stânga, începând cu piciorul stâng, cinci pași laterali, urmați de două bătăi cu piciorul drept. Această serie de pași se execută alternativ, de câte două ori spre stânga și spre dreapta .

Partea a II-a :

Începând cu piciorul drept se fac trei pași laterali înspre dreapta, urmați de o bătaie cu piciorul stâng, după aceea se execută trei pași laterali spre stânga, începând cu piciorul stâng și o bătaie cu piciorul drept. Această serie de pași se repetă de două ori.

Partea a III-a :

Se face un pas lateral spre dreapta , cu piciorul drept și o bătaie cu piciorul stâng, lângă piciorul drept , apoi cu un pas spre stânga cu piciorul stâng, o bătaie cu piciorul drept, din nou un pas spre dreapta cu piciorul drept și două bătăi cu piciorul stâng .

Se execută aceeași serie de pași începând cu piciorul stâng lateral, o bătaie cu piciorul drept, pas lateral cu piciorul drept, bătaie cu piciorul stâng, pas lateral cu piciorul stâng spre stânga, două bătăi cu piciorul drept. Se repetă întrega serie de pași la stâga și la drepta, descrisă mai sus la aceeași parte, de două ori .

Sunt și dansuri populare cu strigături ca „Baraboiul”, unde copiii învață mai întâi strigăturile, apoi le folosesc în dans atunci când sunt necesare. Dansurile populare nu pot fi învățate într-o perioadă scurtă de timp. De aceea se planifică unul, două dansuri populare în funcție de nivelul grupei și de dificultatea acestora .

Pe măsură ce copiii reușesc să învețe dansurile mai ușoare, cu pași mai simpli, se pot învăța și dansuri mai complicate.

Este o mare mândrie când vedem cum tinerele vlăstare reușesc să execute niște pași de dans de la acestă vârstă, îmbinând mișcarea cu ritmul impus de melodie .

SERBAREA ȘCOLARĂ

-ACTIVITATE COMPLETĂ ȘI COMPLEXĂ-

În contextul măsurilor privind așezarea învățământului din țara noastră pe baze noi, cu adevărat democratice, învățământul primar are menirea de a forma copiii sub aspect psiho-intelectual, fizic și socio-afectiv pentru integrarea socială. Preocuparea pentru introducerea cât mai timpurie a copiilor într-un sistem de educație instituționalizat este justificată de faptul că vârsta de 6-10 ani reprezintă o perioadă fundamentală pentru dezvoltarea ulterioară a copilului.

Există momente în viața personală a copiilor din clasele primare care sintetizează în ele amintiri dragi. Aceste momente trebuie să le disociem de șirul clipelor obișnuite și să le dăruim o frumusețe care să le confere o prezență luminoasă în viața de zi cu zi. Dintre tipurile de activități artistice ce se pot organiza cu școlarii mici amintesc: serbările dedicate unor zile festive, de sfârșit de an școlar, serbarea Pomului de Crăciun, șezătorile, carnavalurile.

Serbarea școlară de și pentru copii reprezintă un gen artistic cu o formulă complexă, materializat printr-o finalizare specifică unei activități artistico-interpretative cu scop didactic și estetic. Ea are un caracter aparte și voi sublinia câteva condiții pe care trebuie să le îndeplinească:

asigurarea unui raport judicios între cognitiv și afectiv, element specific actului artistic prin care modalitățile artistice servesc la comunicarea sentimentelor morale și estetice, având în vedere evitarea verbalismului sau a declarațiilor retorice;

evidențierea cu claritate a ideii și a temei artistice, atât prin textul literar artistic cât și prin cel muzical, prin repertoriul coregrafic, recuzită și decor;

valorificarea unitară și armonioasă a tuturor mijloacelor de exprimare artistică: textul literar, partitura muzicală, coregrafia, expresivitatea costumelor, iluminatul scenic, funcționalitatea recuzitei și a decorului;

încadrarea riguroasă a programului artistic în unitatea de timp, trecerea firească de la un moment la altul;

asigurarea ritmului interior al serbării și a cursivității sale dinamice.

Serbările școlare au un caracter stimulator asupra școlarilor mici. Ele îmbogățesc și nuanțează viața lor afectivă, generând apariția unor sentimente neîncercate sau le dezvoltă pe cele mai slab manifestate anterior, izvorâte din sursa inepuizabilă de emoții variate și trainice pe care le reprezintă.

Ele contribuie la dezvoltarea simțului de răspundere al fiecărui copil și al întregului colectiv, favorizează stabilirea unei discipline conștiente pe parcursul repetițiilor și în cadrul desfășurării lor. Contactul cu publicul prezent trezește în copii energia latentă, existentă în fiecare, de a învinge dificultățile întâlnite, de a-și stăpâni timiditatea, le cultivă spiritul de inițiativă, de independență în acțiune, iar pregătirea serioasă din timpul repetițiilor contribuie la stimulare interesului pentru munca făcută cu un scop precis și îndeplinită cu conștiinciozitate. Realizarea estetică a numerelor, armonia întregului spectacol, calitatea acompaniamentului muzical educă gustul pentru frumos și contribuie la dezvoltarea talentului fiecăruia în parte. În acest tip de spectacol nu se comunică informații în accepțiunea lor didactică ci, pornind de la mijloacele artistice adecvate, se sugerează elementele generatoare ale trăirilor emoționale și ale satisfacțiilor moral afective.

Scena creează copiilor posibilitatea de a-și manifesta din plin trăsăturile individuale ale personalității lor. Aceasta impune dezvoltarea intereselor copiilor pentru activitățile artistice, ne oferă prilejul de a le forma unele aptitudini: de a cânta melodios, de a recita expresiv, de a dansa elegant. Interesele și aptitudinile le vom dezvolta în strânsă legătură cu celelalte procese și însușiri ale copiilor: gândirea, limbajul, atenția, sentimentele, voința etc.

Din varietatea lucrărilor literare, muzicale, coregrafice trebuie selecționate cele mai reușite, cele mai frumoase ca formă de redare și conținut, care considerăm că ar avea influență asupra copiilor. Executând dansuri, intonând cântece, recitând versuri sau interpretând roluri într-o scenetă, le formăm elevilor o serie de deprinderi artistice: armonizarea și nuanțarea vocii, eleganță în mișcări și ținuta corpului, declamarea expresivă, mimică în funcție de conținut etc. La rândul lor, aceste deprinderi stau la baza dezvoltării dragostei pentru frumos, a gustului estetic și a aptitudinilor artistice.

Calitatea programului are un rol hotărâtor în provocarea emoțiilor și a sentimentelor scontate. Astfel, le vom arăta că aportul fiecăruia contribuie la reușita spectacolului. S-ar comite o mare greșeală dacă învățătoarea, sub diferite motive, ar manifesta o atitudine preferențială față de unii copii. Efectul acestei atitudini ar fi dăunător, mai ales, pentru copiii răsfățați care devin îngâmfați, egoiști, iar ceilalți ar încerca un sentiment de durere, știindu-se neîndreptățiți.

Conținutul unei serbări școlare presupune îmbinarea armonioasă a tuturor ramurilor artei: muzică, dans, teatru. De fiecare dată trebuie să ne străduim să îmbinăm aceste laturi pentru a asigura un program variat și cu un conținut adecvat scopului urmărit. Se poate afirma că se face operă educativă și sporesc șansele de reușită a spectacolului dacă se apelează la calitățile de dans, grație, armonie ale unora, la simțul și înclinațiile muzicale ale câtorva, dacă se recurge la harul desenului, al picturii, la destoinicia pentru lucrul practic al celorlalți copii, în vederea confecționării costumelor, însemnelor, măștilor, decorurilor, recuzitei necesare, armonizând toate talentele și apreciindu-le în egală măsură. Toate acestea contribuie la dezvoltarea spiritului de răspundere, a independenței în acțiune, a mândriei de a realiza cu forțe proprii spectacolul școlar care capătă varietate și dinamism prin îmbinarea armonioasă a diferitelor ramuri artistice.

Una dintre etapele cele mai importante în organizarea unei serbări o constituie repetițiile, principalul mijloc de realizare a scopului și sarcinilor activității artistice. În faza repetițiilor se va urmări justețea interpretării numerelor selecționate, ținuta, gesturile, mimica, dicția clară și naturală, nuanțarea vorbirii, corectarea greșelilor de exprimare, stabilirea pauzelor logice și psihologice din conținutul unor scenete, când și cum ar trebui să respire elevii în timpul recitării unor versuri sau interpretării unor cântece, cum ar trebui să accentueze anumite silabe sau anumite cuvinte dintr-o propoziție pentru a evidenția ceea ce a urmărit autorul să redea. Toate acestea trebuie stabilite de învățătoare înainte de începerea propriu-zisă a repetițiilor, întocmindu-se întreaga regie a spectacolului. Repetițiile bine organizate dau posibilitate elevilor să-și însușească în mod conștient materialele distribuite, să-și dezvolte aptitudinile artistice și să-și etaleze talentul artistic. O condiție fundamentală a acestui gen de spectacol este accesibilitatea, atât pentru interpreți, cât și pentru auditoriu, elemente care se situează la același nivel de sensibilitate și înțelegere.

Pregătirea unei serbări școlare impune respectarea particularităților anatomofiziologice ale copiilor. Organizarea prea frecventă a serbărilor în perioada unui an școlar îi va obosi pe copii și va duce la scăderea interesului lor față de astfel de acțiuni. Ele nu trebuie considerate ca spectacole pentru adulți, ci ca un mijloc educativ și o formă de distracție pentru cei mici.

Prin munca de pregătire desfășurată în comun, în cadrul căreia se întâlnesc variate manifestări ale stărilor sufletești, serbările reușesc să polarizeze interesele și preocupările elevilor în jurul vieții în colectiv, consolidându-i astfel. În momentele propice, de relaxare și bucurie pentru ei , învățătoarea trebuie să explice cu tact și răbdare motivul pentru care se pregătește serbarea respectivă, însemnătatea evenimentului sărbătorit, precum și necesitatea unei munci disciplinate și consecvente pentru ca rezultatele să mulțumească în final pe toată lumea: părinți, învățător, elevi, prieteni, bunici.

Se recomandă ca, pentru buna reușită a serbării să fie antrenați și părinții sau rudele apropiate ale copiilor, solicitându-le ajutorul din timp, în cadrul ședințelor cu părinții sau prin convorbiri individuale pentru explicarea importanței serbării, a conținutului ei, și a rolului lor în obținerea succesului. Există cazuri fericite în care elevii primesc daruri oferite din contribuția părinților, din sponsorizări sau de reprezentanți ai comunității locale. Elevii claselor mele au fost de multe ori norocoși și au beneficiat de multe sponsorizări: S.C. PARC HOTEL S.R.L., S.C. MARCONF S.R.L., S.C. GALEX CONF S.R.L., Poșta Română, S.C. ARTROM S.A., Consiliul Județean, Primăria. Este foarte bine să desfășurăm serbarea școlară și în afara sălii de clasă: în sala de festivități a unei întreprinderi, la Muzeul Județean, la Biblioteca Județeană, la Primărie, într-o cofetărie, pe scena din Orășelul copiilor etc.

Iată câteva serbări școlare pe care le-am organizat cu elevii mei:

Serbarea de iarnă UITE, VINE MOȘ CRĂCIUN!

E vremea colindelor!, versuri și cântece;

Expoziție de sorcove și podoabe pentru pomul de Crăciun realizate de elevi la orele de abilități practice;

Plugușorul copiilor;

Întâlnirea cu Moș Crăciun.

Spectacolul omagial O, MAMĂ, DULCE MAMĂ…

E ziua ta, mamă!, colaj de cântece și versuri;

Expoziție de felicitări realizate de elevi la orele de abilități practice;

Audiție muzicală;

Dansul florilor.

CARNAVALUL personajelor din povești

Personaje din poveștile copilăriei;

Expoziție de desene cu scene din povești;

Cântece reprezentative.

Serbarea școlară SĂRBĂTOAREA ABECEDARULUI

Trenul alfabetului;

Chipul cifrelor;

Vine vacanța mare!;

Sceneta: Of! E greu să fii școlar!;

Acordarea premiilor și distincțiilor pentru activitatea școlară.

Spectacolul RĂMAS BUN, CLASE PRIMARE!

Tu, întâia mea învățătoare!, colaj de cântece și poezii;

Songs and games, cântece și jocuri muzicale în limba engleză;

Lansarea cărții „RĂMAS BUN, CLASE PRIMARE!”;

Acordarea premiilor și distincțiilor pentru activitatea școlară.

Fiecare serbare școlară este un prilej de bucurie, încântare, evidențiere a talentului și a muncii în echipă. În același timp, e o provocare și o ocazie de a ne transforma în regizori, noi, cadrele didactice, în actori ei,elevii și în public spectator ei, părinții, un public foarte subiectiv, emoționat și generos cu aplauzele. La sfârșit, se trage cortina, aplauzele binemeritate confirmă reușita spectacolului și se scrie astfel o nouă pagină în cartea amintirilor din viața de școlar.

CERCURILE DE ELEVI

Printre formale de activitate extrașcolară, un rol deosebit îl ocupă cercurile. Acestea sunt forme specifice de organizare a activității elevilor în vederea aprofundării pregătirii lor într-un anumit domeniu., a dezvoltării aptitudinilor, a exersării creativității.

Cercul oferă elevilor posibilități multiple de completare și aprofundare a ceea ce au asimilat ei în cadrul lecției, valorificând totodată, potențialul lor intelectual, interesele și aptitudinile de care dispun. Legat de predarea unor cunștințe științifice în învătământul primar pot fi organizate cercuri de: geografi, folcloriști, matematicieni, etc. Activitatea se desfășoară în cadrul unor ședințe de lucru, programate în afara orarului. Durata lor diferă de la un cerc la altul. Structural, o ședință presupune trei etape :

introducerea în activitate;

desfășurarea activității;

aprecieri și concluzii.

Relația dascăl-elevi prezentă în cadrul acestor forme, îmbracă unele particularități proprii, determinate, pe de o parte, de atribuțiile învătătorului, iar pe de altă parte aportul și participarea elevilor. Cercul școlar contribuie la formarea personalității elevului, și la pregătirea lui de perspectivă. Acesta trebuie să fie locul preferat al elevului, unde poate găsi raspuns la frământările sale intelectuale, unde poate să-și manifeste inventivitatea, iar dacălul trebuie să cultive în cadrul cercului, acele laturi ale personalității elevului care sunt implicate în activitatea de cunoaștere, cercetare și creație.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Bănățeanu, Tancred, Portul popular din regiunea Maramureș. Zonele Oaș, Maramureș, Lăpuș, Sfatul Popular al regiunii Maramureș, Casa Creației Populare

Berdan, Lucia, Fețele Destinului. Incursiuni în etnologia românească a riturilor de trecere, Editura Universității „Al. I. Cuza” , Iași, 1999.

Bîrlea, Ovidiu. "Folclorul românesc, vol. I." București, Editura Minerva, 1981

Coman, Mihai. Mitologie populară românească. Vol. 1. Editura Minerva, 1986

Deconchy Jean – Pierre, Credințe și ideologii, Editura Polirom, București, 2010

Drâmbă Constantin, Timpul și măsurarea lui, Buc. Ed. de Stat pentru literatură științifică, 1952

Ghinoiu Ion, Obiceiuri populare de peste an, Buc, Ed. Fundației culturale românești, 1997

Gorovei, Artur, Sergiu Moraru. Folclor și folcloristică. Editura Hyperion, 1990, p. 58. Ursache, Petru. " Șezătoarea" în contextul folcloristicii. Editura Minerva, 1972

Hedvig, Maria Formagiu, Portul popular din România, Muzeul de artă populară al Republicii Socialiste România, București, 1974

Ilie , Emanuela. Didactica limbii și literaturii române. Polirom via PublishDrive, 2016

Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an. Dicționar. Editura Fundației Culturale Române, București, 1997

Iosifescu S. (coord.), Management educațional, MEC. București, 2001

Joița, Elena. Metodologia educației: schimbări de paradigme. Institutul European, 2010.

Kligman, Gail, et al. Nunta mortului: ritual, poetică și cultură populară în Transilvania. Polirom, 2005.

Manolescu, Marin, Curriculum pentru învățământul primar și preșcolar. Teorie și practică, 2004

Negreț-Dobridor, Ion. "Teoria generală a curriculumului educațional." Iași: Polirom (2008)

Niculăiță – Voronca Elena, Datinile și credințele poporului român, adunate și așezate în ordine mitologică, vol. I, Editura Saeculum Vizual, București, 2008

Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, vol. I, Editura Minerva, București, 1981

Panaitescu P.P., Obștea țărănească în Țara Românească și Moldova. Orânduirea feudală, Editura Academiei, București, 1967

Petru Caraman, Colindatul la români, slavi și alte popoare – Studiu de folclor comparat, Editura Minerva, București, 1983

Pogolșa L., Renovarea educației prin modernizarea curriculumului școlar. În: Univers Pedagogic, nr. 3, 2010

Pop, Mihai, Obiceiuri tradiționale românești, Consiliul Culturii și Educației Socialiste, Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice, București, 1976

Secoșan, Elena, Paul Petrescu, Nina Stănculescu. Portul popular de sărbătoare din România. Editura Meridiane, 1984

Stroe, Marcus, Competența didactică,  Editura All, București, 1999

Suiogan, Delia, Ceremonialul funerar – semnificații. Simboluri, în Buletinul științific, seria A, Filologia, Baia Mare, vol. 9, 1994

Ungureanu D., Teoria curriculumului. Timișoara: Ed. Mitron, 1999

Vuia, Romulus. Studii de etnografie și folclor. Vol. 2. Editura Minerva, 1980

Vulcănescu, Romulus. Măștile populare: Monografie. Editura științifică, 1970.