Modalitati de Optimizare a Invatarii cu Microsoft Onenote

O lucrare poate fi scrisă în multe feluri. Nici un tratat nu poate impune un tipar dat sau o formă fixă……Am încercat să fac tot ce am socotit mai bine, dar știu că nici o operă omenească nu poate fi considerată ca fiind desăvârșită. Și nici lucrarea de față nu poate astfel să reprezinte o excepție de la legea de aramă a lucrurilor ieșite din capul omului. De aceea voi fi satisfăcută dacă ea va putea fi folosită, alături de altele, pentru realizarea unor lucrări mai bune decât a mea având astfel posibilitatea să consider că și-a atins unul dintre scopurile ei, acela de a stimula astfel de lucrări.

Dumitru A., ”Istoria logicii”, E.D.P., 1969

Cuprins

INTRODUCERE

Reinventarea învățământului prin înnoirea procedurilor de predare/învățare a devenit unul din obiectivele majore ale reformei învățământului de pretutindeni; în esență, prin această lucrare, mai întâi aduc în prim plan strategiile de predare-învățare cel mai des folosite la disciplinele Informatică/Tehnologia Informației și Comunicării, pentru ca mai apoi, să le implementez în Microsoft OneNote –”căci de schimbarea metodelor se leagă schimbarea practicilor școlare”(Cerghit,2006). Cu această aplicație, doresc să vin în sprijinul muncii tuturor colegilor mei, astfel încât aceasta să pară atractivă și ușor de utilizat tuturor, chiar și celor mai conservatori și mai rigizi dintre ei, ”căci există cadre didactice care manifestă o anumită rezervă, iar alții chiar reticență, adoptând o anumită lipsă de încredere față de rolul noilor tehnologii în susținerea procesului de învățare”(Cerghit,2006).

Intenția este de a aduce în prim plan facilitățile pe care Microsoft OneNote, componentă a pachetului Office, le oferă în sprijinul realizării procesului de predare-învățare, atât celui către care se îndreaptă atenția educatorului și anume elevul cât și celui dintotdeauna căutător, explorator în a-și împărtăși în mod cât mai atractiv cunoașterea, și anume profesorul.

Deși lucrarea este dedicată disciplinelor Informatică și Tehnologia Informației, cred cu tărie că poate veni în sprijinul oricărui coleg care predă orice altă disciplină, cel puțin pe partea de organizare a activității educative dacă utilizarea ei în predare li se pare prea dificilă, dar cine este utilizator de cel puțin Microsoft Word, va descoperi că OneNote are o interfață cel puțin intuitivă.

Desigur lucrarea face elogiul aplicației software în cauză, fără a fi neapărat un rețetar, ci mai degrabă poate fi un ghid în explorarea necunoscutei OneNote pentru cei mai mulți dintre profesori; bineînțeles ”nu se cunoaște nici o metodă care să fie cea mai bună în toate situațiile pentru toți elevii, la toate disciplinele și pentru toți profesorii” (Baxton, 1956) sau ”nu există o metodă care să fie cea mai bună; dacă ar fi, ar duce la o predare mecanică. Dușmanul profesorului nu este metoda nepotrivită, ci automatizarea metodei bune. Căutarea metodei adecvate trebuie înlocuită cu căutarea unor căi de interacțiune având ca obiectiv o predare și o învățare cât mai reală.” (Probah,1990)

În condițiile descoperirii permanente a noutăților în materie de cunoștințe și tehnici de muncă, de metodologie, și nu numai, în general, este imposibil ca omul de astăzi să-și mai asigure ”o învățătură pentru viață” și de care să se poată folosi de-a lungul întregii sale existențe. Vremurile, în care se credea că există un timp pentru a învăța și restul pentru a trăi din achizițiile dobândite, considerate definitive, au apus demult. Se impune fiecăruia dintre noi, cadrele didactice, nevoia permanentă de perfecționare nu numai în specialitate, ci și în ceea ce privește metodica predării specialității, în ceea ce este esențial, actual, evitând astfel ”inadaptarea socio-profesională și culturală, generatoare de frustrare„ (Cerghit,2006).”Revoluția științifico-tehnică a creat rapid necesitatea unei continue perfecționări, a făcut din învățare problema unei vieți întregi, atât ca durată cât și ca diversitate, precum și a unei întregi societăți” (Faure,1974).

Estimându-se că ”analfabetul de mâine nu va fi cel care nu știe să citească, ci cel care nu a învățat cum să învețe” (Toffler, 1974), învățământul modern pune accent pe deprinderea metodelor de gândire și de lucru, de exercițiu, năzuind să le dezvolte elevilor, posibilitatea de a-și însuși prin efort personal, singuri, o bună parte din cunoștințe folosindu-se de multiple forme și tehnici ale autodidaxiei care implică studiu individual, metode de învățare independentă, învățare asistată de calculator.

În această optică, este foarte important ca elevul să exerseze încă din anii de gimnaziu cu un instrumentar de lucru de care se va folosi timp îndelungat pentru a face față noilor provocări, unei învățări care se întinde pe tot parcursul vieții. De aceea în urma descoperirii acestei aplicații, pe care inițial am folosit-o doar ca suport în organizarea activității educative, ulterior în procesul de predare, observând facilitățile pe care le oferă, m-am gândit să o fac cunoscută și elevilor, întrucât îi poate sprijini pe diverse direcții:

în organizarea și gestionarea eficientă a timpului dedicat învățării;

spațiu în care să-și depoziteze documentările;

proiecte la care să lucreze împreună cu colegii mult mai ușor;

iar pe plan personal

să-și țină un jurnal ”sub cheie”, la care nu poate avea acces absolut nimeni;

să organizeze excursii cu prietenii.

Prin urmare, am introdus în programa opționalului pe care îl predau în cadrul disciplinei Informatică și Tehnologia Informației, sub titulatura de Misterele Computerului, și acest modul spre studiu, bucurându-mă de un real interes din partea elevilor. OneNote este o aplicație care poate fi accesată de oriunde, de pe orice dispozitiv; elevii își pot înregistra cursurile video și audio iar cu ajutorul unui creion optic pot lua notițele de la cursuri direct în telefon sau în tabletă. Cu OneNote ai totul la ”degetul mic”!

Am încredere că este o aplicație de care atât elevii, cât și profesorii, se pot folosi, începând de acum, pe tot parcursul dezvoltării profesionale și nu numai.

”Scopul educației este să îi pregătească pe tineri să se educe ei înșiși pe parcursul vieții lor.” Robert Maynard Hutchins

I.METODE CLASICE ȘI ALTERNATIVE

FOLOSITE ÎN PREDAREA/ÎNVĂȚAREA

DISCIPLINELOR INFORMATICĂ/TIC

Metodele (“metha” = către, spre; ”odos” = cale, drum;) reprezintă modalitățile folosite de profesor în școală pentru a-i ajuta pe elevi să descopere viața, natura, lumea, lucrurile, știința. Sunt în același timp mijloace prin care elevul își dezvoltă deprinderi de a explora natura, formându-și caracterul și dezvoltându-și personalitatea.

Metodologia implică multitudinea de metode utilizate în procesul de instruire (și ceea ce presupune caracterizarea, descrierea, clasificarea metodelor de învățământ).

Metodele de învățământ sunt componente ale strategiei didactice, în strânsă relație cu mijloacele utilizate și modul de organizare al clasei. De aceea, o strategie didactică implică selectarea acelor metode specifice care să determine creșterea volumului de noțiuni însușite invers proporțional cu timpul, alegerea acestora fiind foarte importantă în desfășurarea unei activități didactice. Alegerea metodelor servește unor scopuri de cunoaștere (metode de gândire), de instruire (priceperi, deprinderi, operații de lucru) și formative (formarea personalității).

Metoda este deci o cale de acces spre cunoaștere și transformare a realității, spre instruirea culturii, științei, tehnicii, comportamentelor umane. Este o modalitate de a plasa elevul într-o situație de învățare dirijată, asemănătoare cercetării științifice, de descoperire a adevărului și raportare la aspectele practice ale vieții. Din acest punct de vedere, metoda este “o cale de descoperire a tuturor lucrurilor”.

În sens larg, metoda este o generalizare confirmată de experiența experimental- psihopedagogică, care servește la transformarea și evoluția naturii umane. În sens restrâns, este o tehnică pe care profesorul o folosește cu elevii în procesul de predare-învățare.

În funcție de particularitățile elevilor cu care lucrează, competențele ce trebuie atinse, profesorul operează cu anumite legi ale procesului și mecanismelor învățării care fixează ”criterii de adecvare” a metodei, condiții ale îndeplinirii optimale a activității; el poate combina activități de munca independentă cu activități de cooperare, de muncă în grup sau colaborare. Numai o asemenea diversificare a procedurilor de acțiune didactică poate facilita, de exemplu, alternarea activităților teoretice cu cele practice sau trecerea cu rapiditate de la o activitate la alta, de la un nivel cognitiv la altul, de la concret la abstract și invers ceea ce înviorează, face mai interesantă și mai atractivă munca din clasă.

Astfel, o metodologie centrată pe grup stimulează capacitatea de decizie, inițiativa, afirmarea aptitudinilor și talentelor, ceea ce asigură o participare vie, activă, reciprocă, de cooperare cu succes.

Metodele de grup promovează interacțiunea dintre mințile participanților, personalitățile lor, ducând la o învățare conștientă, cu rezultate imediate.

Interactivitatea determină identificarea subiectului cu situația concretă de învățare, ceea ce contribuie la transformarea elevului în stăpânul formării proprii; presupune colaborare, dar și confruntare, folosind argumente, crearea de situații bazate pe dorința și necesitatea de cooperare a elevilor, pe interacțiunea lor directă și activă.

În activitatea de grup, trebuie ca elevul să conștientizeze că orice contribuție a sa este importantă, de implicarea lui depinzând succesul grupului în ansamblu. În grup, elevii iau contact cu informații despre ceilalți colegi, în cadrul grupului crește stima de sine, punându-i elevului în valoare calitățile.

Calitățile pe care trebuie să le îndeplinească cadrul didactic pentru funcționarea optimă a lucrului în echipă sunt:

deschidere în permanență către nou;

talent în a alege acele modalități de desfășurare a lucrului pe echipe care să valorizeze elevul, în urma interacțiunii cu colegii lui de grup;

selectarea elevilor după criterii clare:

cu aceleași nevoi educaționale (care nu se recomandă deoarece un elev slab, prins într-un grup cu elevi slabi, conștientizează de ce a fost ales în acel grup);

după preferințe;

întâmplător;

prin tragere la sorți;

capacitatea de orientare a atenției elevilor asupra aspectelor esențiale în funcție de scopuri: recunoaștere, detaliere, generalizare etc.

apelarea la tehnici de învățare prin descoperire, rezolvări de probleme, care se aplică cel mai bine în cadrul grupului.

Elevul, prin aceste metode, construiește, filtrează informațiile solicitând procesele superioare ale gândirii; astfel, el își restructurează în permanență informațiile achiziționate, schematic, aplicând informațiile cunoscute în situații noi. De exemplu – capacitatea de a gândi critic se dobândește în timp, prin crearea de situații de învățare care le permite să se manifeste spontan; elevii trebuie să aibă încredere în ideile lor, să nu le fie teamă să le expună.

Următoarele aspecte determină selectarea strategiilor interactive:

elevii își expun ideile liber, fără limite;

ideile sunt negociate, nu impuse;

sarcinile solicită transdisciplinaritatea informațiilor;

evaluarea va fi mai puțin critică, și implică metode de evaluare alternative.

Datorită schimbărilor prin care trece societatea, elevii trebuie învățați să aleagă ceea ce coincide propriilor interese, eliminând informațiile nesemnificative; învățarea participativ-activă pledează pentru omul creativ, care rezolvă problemele vieții în schimbare, pune accentul pe creație și imaginație.

Procesul creator se bazează după unii autori pe “finding-problem” (descoperirea de probleme) și nu “solving-problem” (rezolvarea de probleme), (Dillon,1988).

În acest sens se respectă următoarele:

încurajarea elevilor să pună întrebări;

eliminarea factorilor care produc frustrarea;

organizarea de dezbateri elevi – elevi, profesor – elevi;

emiterea liberă a ideilor;

cultivarea spontaneității în învățare;

dezvoltarea capacității de argumentare.

Lecția devine astfel “o aventură a cunoașterii”, în care elevul întâlnește și depășește situații dificile, în care profesorul stimulează, organizând spațiul și activitatea, fiind model în crearea de legături noi interpersonale, reînnoind în permanență ceea ce înseamnă condițiile de studiu.

Învățământul finlandez a devenit unul din cele mai importante puncte de reper al educației optime cel puțin europene; câteva din strategiile acestui sistem de învățământ se regăsesc cumva timid și în cel românesc:

Accentul este pus pe învățare, foarte puțin pe testare

Profesorul este văzut ca element cheie al educației, sistemul se bazează pe încrederea în profesor, nu pe controlul acestuia. Profesorul are autonomie în ceea ce privește metodele și resursele folosite;

Școlile și furnizorii de educație se autoevaluează. La nivel național se evaluează rezultatele;

Educația este gratuită la toate nivelele;

Asigurarea calității se bazează pe îndrumare, nu pe control;

Administrația din educație este puternic descentralizată, municipalitatea este cea care determină direcția conform cu circumstanțele locale.

Învățarea “phenomenon-based learning”

I.1. METODE DIDACTICE CLASICE

UTILIZATE ÎN LECȚIILE DE INFORMATICĂ/TIC

Cele mai des utilizate metode clasice la utilizate la disciplinele Informatică/TIC sunt:

Explicația;

Conversația;

Demonstrația;

Învățarea prin descoperire;

Problematizarea;

Modelarea;

Algoritmizarea;

Exercițiul

I.1.1. Explicația

Metoda este folosită de orice profesor indiferent de materia predată.

Recurgând la explicații în procesul de predare–învățare, profesorul trebuie să folosească un limbaj științific riguros, corect gramatical, ușor de înțeles, atent la captarea interesului elevilor.

Este o metodă îmbinată cu conversația. În informatică, explicația este folosită pentru a ușura înțelegerea unor algoritmi.

I.1.2. Conversația

Este firesc, dar, cu atât mai mult specific generațiilor de astăzi nevoia interioară de a întreține un larg schimb de informații și de idei, de exteriorizare în comunicarea cu ceilalți, ceea ce constituie un bun prilej de stabilire a unor relații socio-afective, de înțelegere reciprocă și de cooperare. Se presupune că cei implicați într-un dialog au ce învăța unii de la alții, că acesta are la bază perspectiva unei căutări comune, abordarea unor probleme ale existenței individuale sau colective, cotidiene. Dialogul școlar, însă, este axat pe procesul de învățare și dezvoltare a personalității nu pe un simplu schimb de experiențe consacrat diverselor scopuri și interese.

Metoda conversației, în raport cu obiectivele instructiv educative urmărite, îndeplinește funcții importante, ceea ce îi conferă valoarea unui instrument didactic prețios în mâna profesorului, ca esențiale se disting:

funcția euristică, de redescoperire a unor adevăruri și formativă în același timp;

funcția de clarificare , de sintetizare și aprofundare a cunoștințelor cu care elevii au avut un contact cognitiv în prealabil;

funcția de consolidare și sistematizare a cunoștințelor, de întărire a convingerilor științifice;

funcția de verificare sau de control (de examinare și evaluare) a performanțelor învățării.

Conversația folosită în etapa de comunicare a cunoștințelor se numește catehetică, însă, cea mai importantă și cea mai des întrebuințată este conversația euristică – modalitate aparte de învățare prin descoperire; profesorul instruiește realizând o activitate comună de gândire cu elevii săi pe care îi incită la un efort personal de căutare, ”de investigație întreprinsă în sfera informațiilor existente deja în mintea lor” și de descoperire, pe baza valorificării propriei experiențe de cunoaștere, a unor noi adevăruri, a unor noi generalizări. Conversația euristică este aplicată cu scopul redescoperirii cunoștințelor.

Din etimologia cuvântului ”conversație” (lat.”conversatio” – alcătuit din com, cum=cu și din versus=întoarcere) rezultă că este vorba de o acțiune de întoarcere și reîntoarcere la cunoștințele deja dobândite, de o acțiune de cercetare amănunțită, de examinare a unei probleme sub toate aspectele ei. Euristica sporește caracterul formativ al învățării, dezvoltând spiritul de observație, capacitatea de analiză și sinteză, interesul cognitiv și motivația intrinsecă, mobilizând energiile creatoare pentru rezolvarea de situații problematice. Întrebările mai cuprinzătoare, deschise, creative fac apel la procese intelectuale mai complexe decât memorarea și amintirea.

De exemplu …Realizați o analiză comparativă asupra a ceea ce reprezintă fișierul fiecărei aplicații studiate din pachetul Office și componența fiecăruia dintre ele . (conversația euristică).

Conversația ca mijloc de aprofundare a cunoștințelor

Exemplu:

I.1.3. Demonstrația

Demonstrația-urmărește evidențierea părților componente sau caracteristicile unui obiect sau fenomen, de cele mai multe ori în prezența obiectului descris; transmiterea unui mesaj către elevi care se referă la un obiect, o acțiune concretă.

Modalități de eficientizare a metodei:

– antrenarea elevilor în demonstrația totală/ parțială;

– demonstrarea prin experiment și repetarea experimentului de către elevi (scheme

logice, algoritmi);

– dirijarea în momentele de inițiere.

Demonstrația este folosită în combinație cu învățarea prin descoperire și problematizarea; se folosește în informatică în demonstrarea corectitudinii algoritmilor.

I.1.4. Problematizarea – învățarea prin rezolvarea de probleme (problem-solving) sau altfel spus, prin explorarea alternativelor, este o variantă a euristicii(gr.heuriskein=a găsi, a afla, adescoperi), o altă modalitate de aplicare a teoriei învățării prin descoperire. Instruirea problematizată este considerată în practica școlii ca fiind una dintre cele mai active și valoroase metode ale didacticii moderne. După unii este mai degrabă un sistem sau o îmbinare de metode și procedee, iar după alții un principiu, o nouă orientare în practica școlii. ”Problematizarea își găsește utilitatea oriunde se pot crea situații-probleme care urmează a fi soluționate prin gândire comună și căutare, prin cercetare și descoperirea unor noi adevăruri, a unor noi reguli și invenția unor soluții de ordin superior care devin parte integrantă a repertoriului individual de achiziții”. (Gagné, 1975). Poate fi aplicată în predarea tuturor disciplinelor de învățământ, în toate etapele procesului didactic și la nivelul tuturor ciclurilor școlare; poate fi ușor combinată cu alte metode (dezbaterea, expunerea, lucrări practice de laborator etc.).

Prin aplicarea acestei metode este încurajată activitatea mentală a elevilor, dezvoltarea invenției și creativității. Rezolvarea de probleme și creativitatea, reprezintă după D.P.Ausubel, ”culmi ale performanței cognitive”(1981). Rezolvarea de probleme ar fi după opinia aceluiași autor, un fel de ”învățare prin descoperire complexă – situată în ierarhia comportamentală deasupra aplicațiilor de rutină a unor propoziții de-a gata și mai jos de creativitate” (Ausubel,1981).

Diferența dintre conceptul de problemă cunoscut și folosit în activitatea didactică obișnuită și cel care stă la baza instruirii problematizate, este că primul are semnificația unui exercițiu de aplicare a unor achiziții anterioare, iar în al doilea caz,înseamnă un efort de gândire consacrat descoperirii unor noi combinații de reguli (lanț de două sau mai multe concepte) învățate anterior cu ajutorul cărora se poate ajunge la o regulă nouă, la o soluție adecvată noilor situații problematice care s-au ivit. O problemă sau o situație problemă desemnează o situație contradictorie conflictuală ce rezultă din trăirea simultană a două realități (deopotrivă cognitive și motivaționale) incompatibile între ele. Pe de o parte experiența anterioară, iar pe de altă parte elementul de noutate și de surpriză, necunoscutul cu care este confruntat subiectul, ceea ce deschide calea spre căutare și descoperire, spre intuirea unor noi soluții, a unor relații aparent absente între vechi și nou. O întrebare devine problemă atunci când generează o stare psihică de curiozitate, de uimire, de incertitudine, de neliniște în fața unui obstacol ce trebuie învins, a unor dificultăți teoretice sau practice greu de depășit, de rezolvat în fața noutății, a necunoscutului.

Prin definiție – subliniază R.M. Gagné – ”rezolvarea problemei implică o descoperire” ce are la origine o ”provocare” cum însuși etimologia cuvântului ”problemă”(gr.) o trădează. Este o provocare sau o stare conflictuală pe care subiectul o trăiește atunci când încearcă o explorare a necunoscutului care-i stă în față, din cauză că structurile sale cognitive mintale, existente până în acel moment se dovedesc insuficiente. Nemaiputându-se baza pe ele subiectul se vede nevoit să construiască alte structuri, alte noi imagini și modele, soluții etc.

Specificul metodei constă așadar, în faptul că profesorul nu comunică cunoștințe de-a gata elaborate ci îi pune pe elevi, într-o situație de cercetare, de căutare a informațiilor necesare pentru a ieși din această stare problematică,dramatică și urgentă conducându-i înspre descoperire prin reflecție, spre construcția unor noi ”descoperire ale realului” (Piaget, 1927). Noțiunea de problemă semnifică aici tot ceea ce este dificil de explicat, de conceput; ea este ”….adeseori asemeni unei propoziții îndoielnice care pare să poată primi mai multe soluții” (Palmade).

Predarea materiei prin ”problematizare” (punerea de probleme) constă în crearea unor conflicte de cunoaștere în cadrul procesului de învățământ și conștientizarea lor, a dezacordului dintre un nivel de cunoaștere și altul, spre care tinde să ajungă. Conștientizarea contradicției trezește la elevi o necesitate interioară de noi cunoștințe „….și nu de cunoștințe în sine, ci de cunoștințe ca mijloc de rezolvare a unei probleme”(Volkov). Învățarea prin rezolvarea de probleme este ”un experiment gândit”, o analiză profundă a cunoștințelor inițiale în scopul ajungerii la soluționarea contradicțiilor ivite. Nu orice întrebare care solicită doar o explicație este deci o problemă, la fel cum nici orice problemă nu poate deveni pretext de problematizare. În adevăratul ei sens, o situație problemă are un caracter de ipoteză, iar rezolvarea în sine ”…este tocmai drumul conștient străbătut de la elaborarea ipotezei (ca anticipație mintală a soluțiilor, ca previziune) la verificarea și adoptarea ipotezei optime”. Din cele enunțate mai sus rezultă trei tipuri de problematizare:

întrebarea problemă

problema

situația problemă

Etapele problematizării:

alegerea tipului de problematizare

reorganizarea fondului aperceptiv, dobândirea de noi informații și restructurarea datelor vechi cu cele noi, într-un sistem unitar;

stabilirea/elaborarea variantelor informative sau acționale de rezolvare și alegerea soluției optime;

verificarea (eventual experimentală) a soluției alese.

Cerințele problematizării:

existența la elevi a unui fond aperceptiv suficient

folosirea progresivă a tipurilor de problematizare în ordinea:întrebări-problemă, probleme,situații problematice;

gradarea dificultăților;

motivarea suficientă a elevilor;

alegerea momentului potrivit plasării problemei în lecție;

introducerea treptată a dificultăților în fiecare caz de problematizare;

îmbinarea efortului independent al elevului cu dirijarea din partea profesorului;

formarea capacității de a combina și recombina adevărurile științifice, algoritmii și modelele logico-matematice și de specialitate;

antrenarea elevilor în dezbaterea soluțiilor controversate, prin manifestarea independentă a punctelor de vedere în ceea ce privește obținerea soluției optime;

orice situație problematizată trebuie să aibă la bază o strategie de rezolvare conștientă.

Caracterul stimulativ al metodei

-stimulează participarea elevului la cunoaștere prin efort propriu;

-contribuie substanțial la educarea sistemului de gândire;

-deprinderi de muncă intelectuală;

-contribuie la perfecționarea relației profesor-elevi – în sensul stimulării cooperării și

concomitent al eliminării relațiilor aversive sau de autoritate restrictivă.

Caracterul formativ al acestei metode este indiscutabil

-se consolidează structuri cognitive;

-se stimulează spiritul de exploare;

-se formează un stil activ de muncă;

-se cultivă autonomia și curajul în exprimarea unor păreri proprii;

-este antrenată întreaga personalitate a elevului, componentele intelectuale, afective

și voliționale.

Exemple -lecția- Sume, produse, contorizări într-un vector

Se cunosc notele obținute de elevii unei grupe la o lucrare la informatică. Calculați și afișați câți elevi au obținut nota 10. Numărul de elevi se citește de la tastatură.

Să se afle media notelor obținute de elevii unei clase la lucrarea de control la

matematică.Numărul de elevi se citește de la tastatură.

I.1.6. Algoritmizarea

Algoritmizarea este o metodă de raționalizare a învățării și predării, o modalitate de a studia un obiect, fenomen, proces sau de a rezolva o problemă teoretică sau practică prin intermediul algoritmilor.

Ce este un algoritm?

reprezentare spațio-temporală a unei serii de acte sau operații elementare care trebuie executate în secvențe, pentru a îndeplini o sarcină oarecare urmărind o înlănțuire strictă (Not, 1988)

suită ordonată de operații necesare atingerii unui scop, rezolvării unei probleme (Nunziati, 1990)

înlănțuire de operații prezentate într-o ordine determinată, care permite rezolvarea unei probleme sau a unei clase de probleme(Mialaret, 1990)

Sintetizând, putem spune că un algoritm reprezintă un set finit de operații structurate (precizie) și efectute într-o anumită succesiune logică obligatorie, întodeauna aceeași(finitudine), utilizată pentru rezolvarea aceleiași clase de probleme(generalitate) și care conduce întotdeauna la același rezultat(rezolubilitate). Algoritmii se exprimă sub formă de rețete, prescripții, formule, coduri de urmat în vederea îndeplinirii operațiilor (acțiunilor) determinate. Algoritmii se caracterizează prin faptul că se prezintă ca o succesiune aproximativ fixă de operații, suită prestabilită de profesor sau presupusă de logica intrinsecă a disciplinei.

Algoritmii de învățare se clasifică astfel:

algoritmi de percepere, înțelegere, generalizare și sistematizare a cunoștințelor (concepte, judecăți, raționamente, formule etc.);

algoritmi de recunoaștere (reguli de stabilire a unui anumit tip de probleme: ipotetice, de calcul,de proiectare, de investigație, aplicative);

algoritmi de rezolvare (reguli de rezolvare a unui anumit tip de probleme: etapele de elaborare a unui algoritm);

algoritmi de programare și dialogare cu calculatorul – care folosesc diverse limbaje de programare și coduri de dialogare;

algoritmi optimali (reguli de transformarea acțiunilor în reflexe, deprinderi și obișnuințe intelectuale și practice);

algoritmi de creație (folosiți în învățarea euristică, în cercetarea și proiectarea inovatoare, bazați pe gândirea divergentă).

Etapele algoritmizării sunt:

conceperea (selectarea) algoritmului;

analiza algoritmului;

verificarea algoritmului.

Cerințele algoritmizării:

alegerea (conceperea) algoritmului corespunzător unei anumite probleme sau îndeplinirii unei activități;

conștientizarea caracteristicilor algoritmului, pentru a folosi adecvat, creator și eficient, mai ales în situația unor schimbări intervenite în conținutul și desfășurarea acțiunilor.

Voi exemplifica cu algoritmul de inserare a unei formule într-o celulă, în aplicația Excel:

P1: executăm click în celula în care dorim să introducem

formula

P2: tastăm adresele celulelor implicate în calcul sau

selectăm fiecare celulă implicată în calcul

P3: tastăm operatorii implicați în calcul

P4: executăm Enter la terminarea formulei sau click pe

în bara de formule

P5:pentru completarea automată a domeniului folosim

procedeul Autofill.

sau

Problemă:

Se cunosc înălțimile celor n (n≤30) elevi ai unei clase, înălțimi considerate în cm. Să se determine înălțimea maximă.

Date de intrare: n și vectorul h cu n componente de tip întreg;

Date de ieșire: hmax – variabila care va păstra înălțimea maximă.

Pașii algoritmului sunt:

P1:se citesc datele de intrare;

P2:se inițializează variabila hmax cu înălțimea primului

elev;

P3:se compară înălțimea fiecărui elev (începând cu al

doilea) cu hmax și dacă aceasta este mai mare decât

hmax,atunci hmax își modifică valoarea;

P4:se afișează rezultatul hmax

Algoritmul în pseudocod.

Start

citește n

pentru i de la 1 la n

citește h[i]

hmax <- h[1]

pentru i de la 2 la n

dacă h[i]>hmax atunci

hmax<-h[i]

scrie hmax

Stop

I.1.6. Învățarea prin descoperire

Descoperirea / învățarea prin descoperire este o strategie complexă de predare-învățare, o metodă de factură euristică care marchează trecerea de la o ”cunoaștere căpătată” la o ”cunoaștere cucerită” prin efortul personal (Roger Gall,1960), care oferă elevului sentimentul unei participări active la dezvoltarea propriei cunoașteri, în loc de a se găsi în situația de a primi cunoștințe de-a gata constituite și constă în crearea condițiilor de reactualizare a experienței și capacităților individuale, în vederea rezolvării unor situații problemă.

Descoperirea asigură o învățare cucerită bazată pe problematizare și cercetare, pe experiența directă și concretă, creativă. Se află în strânsă corelație cu metoda problematizării. Dacă în cazul problematizării accentul se pune pe declanșarea și crearea unor situații de învățare și cunoaștere, în cazul descoperirii accentul cade pe căutarea și găsirea soluției. Problematizarea și descoperirea constituie două momente ale aceluiași demers euristic, ceea ce urmează a fi descoperit presupune ca, în prealabil să fi fost provocat, iar orice situație problemă ce apare urmează să se încheie cu descoperirea soluției. Putem spune că metoda poate să dinamizeze elevul spre căutări, explorări și muncă individuală sau în echipă, prin documentare și activități experimentale, aplicative, prin investigație științifică și tehnică. Mai presus de transmiterea informației, este necesitatea de a-i învăța pe elevi să utilizeze informațiile asimilate și de a ajunge, prin intermediul lor, la noi informații.

”Școala trebuie să fie un laborator de cercetare unde elevul vine pentru a face descoperiri, cu deosebirea că acestea nu sunt pentru omenire, ci pentru om, pentru micul om în cauză. A învăța pe copil …nu înseamnă să-i dăm adevărul nostru,ci să-i dezvoltăm propria gândire, aducând-o până la gândirea noastră,cu alte cuvinte, nu să-i impunem lumea noastră, creată de gândirea noastră, ci să-l ajutăm să înțeleagă cu gândirea sa lumea sensibilă, nemijlocit evidentă.”(G.N.Volkov).

Învățarea prin descoperire (discovery learning) denotă un mai mare grad de eficiență intelectuală, dezvoltă facultățile cognitive necesare cercetării și organizării cunoștințelor de o manieră generatoare de noi concepte, aptitudinea de a raționa inductiv,deductiv sau inferențial, cultivă o motivație interioară a învățării.

”Accentul pe învățarea prin descoperire, nu ambiționează în a-i face pe toți absolvenții cercetători, ci în a-i face mai eficienți, în a le amplifica aptitudinile și capacitățile creatoare.”(Cerghit,2006)

Metoda are un rol formativ asigurând dezvoltarea capacităților intelectuale și profesionale, îndeosebi imaginația și gândirea creatoare, accentuând caracterul activ-participativ, formativ-aplicativ și creativ al învățării.

Descoperirea își propune ca scop și modalități de realizare câteva deziderate:

pregătirea tinerilor pentru a învăța cum să învețe singuri sau în echipă, atât în planul documentării informaționale cât și în planul investigației experimentale;

îmbinarea eforturilor elevilor cu îndrumările profesorului;

implicarea tuturor dimensiunilor personalității elevilor: cognitivă, afectivă, etică, estetică, evaluativă;

dezvoltarea creativității, a spiritului de luptă pentru nou, împotriva rigidității, a rutinei, suficienței;

antrenarea elevilor în activitatea cercurilor tehnico-științifică.

Descoperirea este o metodă de explorare indirectă, utilizată în toate lecțiile de informatică. Pe baza unui raport de cunoștințe anterioare, dirijați de profesor, elevii descoperă personal cunoștințe noi. Acestă metodă este recomandată în școală, deoarece ajută la formarea de atitudini și interese pozitive față de investigația științifică.

Descoperirea urmărește anumite etape:

exprimarea sarcinii (problemă, exercițiu, întrebare);

construirea răspunsului;

verificarea răspunsului și elaborarea unei aplicații pentru argumentarea răspunsului dat.

Descoperirea cunoaște două forme:

independentă: elevii realizează individual activitatea, profesorul jucând rol de supraveghetor;

dirijată: atunci când profesorul conduce, oferă puncte de sprijin, în vederea obținerii soluției scontate.

Descoperirea mai poate fi inductivă (de la particular la general); deductivă (de la general la particular); ipotetic deductivă (elevul formulează soluții ipotetice care sunt apoi verificate experimental). Învățarea prin descoperire stă la baza învățării informaticii.

Un exemplu din unitatea de învățare ”Recursivitate”

Scrieți programul pentru calculul funcției Manna-Pnueli,

x-1, x≥12

F(x)= F(F(x+2)), x<12

utilizând o funcție recursivă:

Rulați programul pentru x=15. Care este valoarea funcției?

Rulați programul pentru x=8.Care este valoarea funcției?

I.1.7. Metoda modelării

Metoda modelării, pe baza unui model didactic, dirijează gândirea elevului pe calea descoperirii adevărului, utilizând raționamentul prin analogie.

Etapele de realizare ale acestei metode sunt:

analiza trăsăturilor modelului și compararea cu cele ale originalului (pe baza modelelor construite de profesori);

dezvoltarea deprinderilor elevilor de a-și construi propriile modele printr-o succesiune logică de raționamente.

Elevii dobândesc informații despre sistemul real pe baza studiului modelului sau operând cu acesta.

Modelul didactic poate fi:

copie a originalului, nu neapărat identică, dar ale cărui însușiri originale să le păstreze;

reproducere materială sau mentală a obiectelor și fenomenelor din viața reală;

simplificare, schematizare a realității.

Modelele se pot clasifica în:

materiale

figurative

simbolice

În informatică, profesorul poate folosi drept modele diagramele de sintaxă pentru predarea instrucțiunilor unui limbaj; poate crea programe care să implementeze diferiți algoritmi și pe baza timpului de calcul necesar să îi invite pe elevi să descopere algoritmul optim din punct de vedere al timpului de lucru, etc.

Metoda modelării este des întâlnită în scrierea algoritmilor ce presupune o anumită metodă clasică de elaborare. Cea mai importantă etapă este aceea a descoperirii algoritmului model urmată de modul de organizare a datelor.

O gamă variată de probleme sunt rezolvate prin tehnici ca Backtracking, Divide et Impera sau Greedy. Pentru rezolvarea unei probleme folosind tehnica Backtracking, elevul are nevoie de un model reprezentat de un program cum ar fi cel de generare a permutărilor sau cel de rezolvare a problemei celor n dame(fig.1) și, cu mici modificări, el poate adapta algoritmul astfel încât să rezolve problema respectivă. Un alt exemplu poate fi constituit de problemele care utilizează structuri de date de tip listă liniară (fig.2). Elevul trebuie să cunoască subprogramele pentru implementarea operațiilor specifice acestor structuri de date și, folosindu-le, poate asambla subprogramele într-un program care să rezolve problema dată.

Fig.1. Metoda modelării – Modele Backtracking

Fig.2. Metoda modelării –Liste, stive,cozi

Dezavantajele acestei metode sunt derivate din caracterul de aproximație al modelului.

Exercițiul- constă în executarea repetată și conștientă a unei acțiuni în vederea formării unor deprinderi. Prin exercițiu se dobândesc abilitățile practice, se cultivă interesul. Exercițiul presupune o suită de acțiuni ce se reiau relativ identic și care determină apariția unor componente acționale ale elevilor. Această metodă ajută la consolidarea deprinderilor, adâncirea înțelegerii noțiunilor/ teoriilor învățate, dezvoltarea operațiilor mintale, prevenirea uitării și evitarea tendințelor de confuzie, dezvoltarea unor trăsături morale, de voință și de caracter. Exercițiile trebuie să fie efectuate întotdeauna în mod conștient, să se evite efectuarea de repetări greșite, repetările la intervale de timp optime, gradarea progresivă, elemente de noutate și diversitate, caracter participativ, util, să se folosească elemente ale diferitelor metode.

De exemplu în cadrul unității de învățare Microsoft Excel -exerciții de introducere și formatare date în celule

Introducere și formatare date în celule

Deschideți aplicația de calcul tabelar ”Excel”

Introduceți în ”Foaie 1” datele din figura de mai jos

Uniți domeniul de celule A1:D1 și scrieți titlul centrat, font Comic Sans MS, dimensiune 14, culoare roșu

Asupra datelor din celule aplicați următoarele formatări:

Scrieți prețul produselor cu 3 zecimale

Modificați formatul datei din coloana Dataexpirării conform modelului:7.3.2012

Scrieți datele din antetul tabelului folosind fontul Cambria, dimensiune 12, culoare verde

Umpleți celulele din antetul tabelului cu galben

Bordați antetul tabelului cu linie dublă (contur)

Scrieți datele din domeniul A3:A9, folosind font Arial, stilul Italic, dimensiune 11, culoare violet

Scrieți datele din domeniul B3:D9, folosind font Arial, stil regular, dimensiune 11, culoare albastră

Aplicați domeniului de celule A3:D9 o bordură cu stil de linie întrerupt, culoare verde atat interior cât și exterior

redenumiți foaie 1 ”Formatare date”

salvați aplicația în folderul clasei cu numele ”Fișa 4”

Barem de corectare

Învățământul de tip tradițional se focalizează pe aspectele cognitive ale elevului, urmărind pregătirea lui secvențială pe discipline școlare. Se ignoră astfel armonizarea laturii cognitive a persoanei cu cea afectivă, atitudinală și cu cea comportamentală. Într-un astfel de cadru informațional elevul este tratat ca un recipient și mai puțin ca o persoană individuală, cu reacții emoționale determinate de plurifactorialitatea personalității în formare. Școala riscă să devină un mediu artificial, rupt de presiunea vieții reale. Învățământul modern românesc trebuie să aibă ca scop nu doar absolvenții bine pregătiți ci formarea de persoane cu resurse adaptative la solicitările sociale și psihologice ale vieții.

Formarea spiritului științific nu este, prin urmare, o problemă de schimbare a adevărurilor, ci de schimbare a tipului de activitate intelectuală, de metodologie care se utilizează.

I.2. Metode alternative (activ-participative și interactive)

Dar ce sunt metodele alternative?

”Prin specificul lor, acestea sunt proceduri care pornesc de la ideea că, prin felul său de a fi, învățarea este o activitate personală care nu poate fi cu nimic înlocuită, că singur cel care învață poate să fie considerat agent al propriei sale învățări, fapt care evidențiază caracterul idiosincritic (idios=propriu, specific) al întregului proces de învățare, aceasta devenind o activitate care depinde de singularitatea celui care învață, individ marcat de istoria sa personală, întotdeauna inserat într-un context și într-un timp bine determinate, veșnic tributar unei țesături de relații sociale specifice clasei școlare„(Cerghit,2006).

Scopul noilor metode este de a crea condițiile care să favorizeze dezvoltarea și implicarea unor capacități cognitive superioare precum: gândirea divergentă și convergentă, imaginația constructivă, capacitatea de explorare, de emitere și verificare de ipoteze, capacitatea de descoperire, de analiză critică și reflecție ș.a. și operații mintale. Atunci când situațiile de învățare sunt bine organizate, copiii se implică cu capacități diferite și au șansa să-și dezvolte capacități diferite.

În concluzie, se poate spune că ceea ce este comun acestor metode, în esență euristice, bazate pe descoperire, este faptul că acestea transformă elevii din simpli receptori ai științei ”gata făcute” sau din simpli ”consumatori de cunoștințe” în ”producători” ai propriilor cunoștințe.

Drept care, pe lângă metodele clasice în predarea-învățarea disciplinelor Informatică/Tehnologia Informației și Comunicării, amintesc câteva metode interactive sau activ- participative, cu exemple concrete :

Metoda Ciorchine;

Metoda Cub;

Metoda Mozaic;

Metoda Știu / Vreau să știu / Am învățat;

Metoda Turul galeriei;

Metoda Învățarea cu ajutorul calculatorului

I.2.1. Metoda Ciorchine

Este o metodă de învățare interactivă, care se bazează pe interschimbul de informații și idei, de experiențe și reflecții, de interpretări și sugestii rezolutive, de opinii și convingeri, de impresii și atitudini, pe interacțiunile sociale care se stabilesc în interiorul clasei de elevi ori al microgrupurilor sau între perechi.

O variantă mai simplă a brainstorming-ului, ciorchinele este o metodă care presupune identificarea unor conexiuni logice între idei; este o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile cunoștințe evidențiind gradul de înțelegere a unei teme sau conținut. Este o tehnică eficientă de predare-învățare care încurajează elevii să gândească liber, deschis.

Etapele ciorchinelui:

se scrie un cuvânt sau tema de cercetat în mijlocul tablei sau pe o foaie de hârtie;

elevilor li se solicită să noteze tot ce le trece prin minte legat de tema/conceptul pus în discuție în jurul cuvântului din centru, trăgându-se linii între toate ideile care par a fi conectate;

activitatea se încheie în momentul în care s-au epuizat toate ideile sau s-a atins limita de timp.

Avantajele acestei tehnici de învățare sunt:

În etapa de reflecție poate fi utilizat un ”ciorchine revizuit” astfel încât elevii prin intermediul unor întrebări vor grupa informațiile în funcție de anumite criterii

Este o metodă prin intermediul căreia se fixează mai bine ideile și se structurează informațiile facilitându-se înțelegerea lor;

Poate rezulta un ciorchine cu mai mulți sateliți.

Această metodă se pliază foarte bine pe o lecție de predare a conceptului de calculator sau sistem de calcul (fig.3). Pornind de la conceptul ”calculator„ scris pe tablă elevii notează tot ce le trece prin minte legat de acest concept.

Fig.3. Metoda Ciorchine

După epuizarea ideilor, profesorul lansează întrebarea – dacă există posibilitatea grupării elementelor în două categorii și se constată posibilitatea realizării acestui lucru – o grupă care ar cuprinde dispozitivele și alcătuiesc hardware-ul și o grupă care se constituie din pachetele de programe și grupurile de aplicații –software-ul. În final rezultă definiția conceptului de calculator –” Calculatorul sau sistemul de calcul este alcătuit din două mari componente – partea de hard (hardware) și partea de soft (software)” . Tot din ciorchinele de mai sus se desprind foarte ușor și definițiile celor două componente.

I.2.2. Metoda Cubul

”Metoda cubului este o metodă de învățare prin cooperare ce presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective, permițând abordarea complexă și integratoare a unei teme” (Cerghit, 2006).

Această metodă presupune parcurgerea următoarelor etape:

confecționare unui cub pe ale cărui fețe se scriu cuvintele: DESCRIE, COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ;

anunțarea subiectului discuției;

împărțirea clasei în șase grupe corespunzătoare fiecărei fețe, eterogene;

desemnarea liderului de echipă fără ca acesta să-și impună propriile păreri;

modul de distribuire a sarcinilor se face fie de către hazard prin rostogolirea cubului fie de către profesor;

la nivelul fiecărui grup se colaborează și se redactează materialul;

la epuizarea sarcinii, liderul urmează să prezinte în plenul clasei rezultatele perspectivei cercetate; în timpul expunerii membrii pot interveni cu eventuale completări; clasa ia notițe și eventual poate interoga echipa care își expune segmentul cercetat.

Obligația profesorului este de a integra într-o expunere succintă cele șase perspective.

În finalul activității, pentru verificarea gradului de înțelegere a temei se poate aplica o probă cu șase itemi sau poate apela la un exercițiu de brainstorming.

Nume și prenume______________________

Clasa _______________________

Fișa de lucru

fiecărei e

Mozaicul

I.2.3. Metoda Mozaic

Mozaicul este o strategie care combină învățarea individuală cu învățarea în echipă.

Fiecărui elev i se încredințează o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert, o dată cu responsabilitatea transmiterii informațiilor asimilate, celorlalți colegi.

Rolul profesorului este mai mult de organizator, coordonator al activității.

Etapele necesare realizării acestei metode sunt:

Pregătirea materialului de studiu

o fișă-expert cu 4 sau 5 sub-teme propuse spre studiu, componente ale unei teme mai complexe, este oferită fiecărui grup; opțional profesorul poate preciza ideile pricipale pe care să se axeze elevul, în timpul studiului individual;

Împărțirea clasei pe echipe de învățare eterogene de câte 4-5 elevi (depinde de efectivul clasei).

Fiecare elev din echipă, primește o literă sau un număr și are ca sarcină studiul în mod independent al subtemei corespunzătoare literei sau numărului său astfel încât să devină expert în subtema dată.

Constituirea grupului de experți

Ulterior etapei de studiu individual, eleviii cu aceeași literă se reunesc, constituind grupe de experți pentru a căuta modalitați de transmitere a cunoștințelor celorlalți membri din echipa originară.

Faza discuțiilor în grupul de experți: elevii prezintă un raport individual asupra a ceea ce au studiat independent. Pe baza datelor și a materialelor avute la dispoziție au loc discuții și se adaugă elemente noi.

Având responsabilitatea propriei învățări, a predării și învățării colegilor din echipa originară, scopul comun al fiecărui grup de experți este să se instruiască cât mai bine.

Revenirea în echipa de învățare

Faza raportului de echipă: experții transmit cunoștințele asimilate, reținând la rândul lor cunoștințele pe care le transmit colegii lor, experți în alte sub-teme. Modalitatea de transmitere trebuie să fie scurtă, concisă, atractivă, putând fi însoțită de suporturi audio-vizuale, diverse materiale.

Specialiștii într-o subtemă pot demonstra o idee, citi un raport, folosi computerul, pot ilustra ideile cu ajutorul diagramelor, desenelor, fotografiilor. Membrii sunt stimulați să discute, să pună întrebări și să-și noteze, fiecare realizându-și propriul plan de idei.

Evaluarea

Faza demonstrației: grupele prezintă rezultatele întregii clase. În acest moment elevii sunt gata să demonstreze ce au învățat. Profesorul poate pune întrebări, poate cere un raport sau un eseu ori poate da spre rezolvare fiecărui elev o fișă de evaluare. Dacă se recurge la evaluarea orală, atunci fiecărui elev i se va adresa o întrebare la care trebuie să răspundă fără ajutorul echipei.

Atenție! Activitatea trebuie monitorizată pentru ca achizițiile să fie corect transmise.

Exemplul 2. Aplicarea metodei mozaicului la predarea formatării celulelor Excel

la clasa a VII-a. (a se vedea Anexa 2).

Etape:

Împărțirea clasei a VII-a în 4 grupuri eterogene de 5 elevi, fiecare dintre aceștia primind câte o fișă de învățare notată cu câte o literă (A, B, C, D,E). Fișele cuprind părți ale unui material, ce urmează a fi înțeles și discutat de către elevi.

Este propusă lecția „Formatarea celulelor în Microsoft Excel ” – clasa a VII-a

Prezentarea succintă a subiectului tratat. Explicarea sarcinii de lucru și a modului în care se va desfășura activitatea.

În cazul analizat subiectul este „Formatarea celulelor”.

Regruparea elevilor, în funcție de litera fișei primite, în grupuri de experți: toți elevii care au litera A vor forma un grup, cei cu litera B vor forma alt grup ș.a.m.d.

Așadar, unul dintre grupurile de „experți” va fi format din toți elevii care au primit, în cadrul grupului inițial de 5, Eticheta Number.

Învățarea prin cooperare a secțiunii care a revenit fiecărui grup de experți. Elevii citesc, discută, încearcă să înțeleagă cât mai bine, hotărăsc modul în care pot preda ceea ce au înțeles colegilor din grupul lor originar.

Elevii din fiecare grup decid cum vor „preda”. Ei pot folosi exemple numerice, texte în vorbirea curentă, simboluri matematice.

Revenirea în grupul inițial și predarea secțiunii pregătite celorlalți membri. Dacă sunt neclarități, se adresează întrebări expertului. Dacă neclaritățile persistă se pot adresa întrebări și celorlalți membri din grupul expert pentru secțiunea respectivă.

În fiecare grup, sunt astfel „predate” cele cinci etichete, cu exemple. În acest fel,

fiecare elev devine responsabil atât pentru propria învățare, cât și pentru transmiterea corectă și completă a informațiilor. Este important să monitorizăm această activitate, pentru ca achizițiile să fie corect transmise.

Trecerea în revistă a materialului dat prin prezentare orală cu toată clasa / cu toți participanții.

Faza de evaluare se realizează printr-o fișă de lucru.

Câteva exerciții bine alese de profesor vor evidenția nivelul de înțelegere a temei.

Metoda Mozaicului are avantajul că implică toți elevii în activitate și că fiecare dintre ei devine responsabil, atât pentru propria învățare, cât și pentru învățarea celorlalți. De aceea, metoda este foarte utilă în motivarea elevilor: faptul că se transformă, pentru scurt timp, în „profesori” le conferă un ascendent moral asupra colegilor.

Fișe de experți

Fișa „A”

Fig.4. Eticheta Number

Fișa „B”

Fig.5. Eticheta Alignment

Fișa „C”

Fig.6. Eticheta Font

Fișa D

Fig.7. Eticheta Border

Fig.8. Eticheta Fill

Ca toate celelalte metode de învățare prin cooperare și aceasta presupune următoarele avantaje:

– stimularea încrederii în sine a elevilor;

– dezvoltarea abilităților de comunicare argumentativă și de relaționare în cadrul

grupului;

– dezvoltarea gândirii logice, critice și independente;

– dezvoltarea răspunderii individuale și de grup;

– optimizarea învățării prin predarea achizițiilor altcuiva.

„Trebuie să remarcăm calitatea metodei grupurilor interdependente de a anihila manifestarea efectului Ringelmann. Lenea socială, cum se mai numește acest efect, apare cu deosebire atunci când individul își imaginează că propria contribuție la sarcina de grup nu poate fi stabilită cu precizie. Interdependența dintre membri și individualizarea aportului fac din metoda mozaicului un remediu sigur împotriva acestui efect”.

I.2.4. Metoda – Știu – Vreau să știu – Am Învățat ((KWL – know,want to know,learnt)

Harta Știu – Vreau să știu – Am învățat (hartă K–W–L) cere elevilor să construiască înțelesuri legate de ceea ce au învățat, să compare noile cunoștințe cu ceea ce știau deja și să-și clarifice ideile; este unul dintre cei mai comuni organizatori grafici, recunoscută pentru faptul că ilustrează cunoștințele anterioare ale elevilor. Are avantajul că activează cunoștințele anterioare ale elevilor despre un subiect anume ajutându-i să facă conexiuni personale înainte să înceapă explorarea noului conținut. Elevii generează idei prin brainstorming, în secțiunea Știu. Apoi, generează întrebări legate de conținut în secțiunea Vreau să știu. La final, pe măsură ce elevii încep să răspundă la aceste întrebări ei înregistrează informațiile în secțiunea Am învățat. Harta poate fi folosită la orice nivel de școlaritate. Se poate utiliza pentru a începe o nouă unitate și se pot face referiri la aceste instrumente pe tot parcursul unității. De obicei, harta nu este utilizată pentru notare, ci reprezintă o modalitate de exprimare liberă a ideilor și întrebărilor, fără teama elevilor că vor fi judecați. Aceste hărți pot ajuta la organizarea elevilor pe grupe, în funcție de nivelul cunoștințelor anterioare sau de interesele exprimate. Colectarea informației legate de înțelegerea elevilor, la începutul unei unități de învățare, vine în ajutorul profesorului, atât pentru identificarea nevoilor de învățare ale elevilor, cât și pentru planificarea activităților care să conducă la creșterea motivației pentru studiu și la reușită.

II.2.5. Turul galeriei

Problema:

Cum putem utiliza la maximum spațiile de expunere din clasă și cum se pot obține materiale care merită expuse?

Provocarea:

Să organizăm spații de expunere în clasă care să susțină procesul de învățare al tuturor elevilor și să le răsplătească succesele.

Ce putem face?

Creăm afișe care să fie reprezentative pentru programa urmată.    

Expunem lucrările elevilor care sunt reprezentative pentru programa urmată.

Schimbăm frecvent exponatele.

Exemplu:

Suntem la lecția ”Metoda Divide et Impera”

Elevii sunt grupați în 5 grupe pe care le numerotăm corespunzător;

Fiecare grup primește câte o fișă de lucru care conține o problemă căreia i se poate aplica metoda Divide et Impera;

Elevii sunt lăsați să lucreze 35 de min, reamintindu-le să scrie numărul grupului și să semneze;

Atunci când au terminat afișele, elevii le vor expune pe pereții sălii de clasă, în ordinea crescătoare a numărului grupei;

Fiecare elev ia în mâna un creion și pleacă într-un tur al galeriei;

La început, grupul 1 va fi în fața afișului grupei numărul 2, grupa 2 în fața afișului grupei numărul 3, etc.;

Elevii studiază fiecare exponat și își notează concluziile pe foaia albă din dreptul exponatului; eventual poate lua notițe.

II.MICROSOFT ONENOTE

II.1. Ce este OneNote?

Este un alt program din suita Office de la Microsoft. Ce face el?

Pentru cei care obișnuiesc să ia mereu notițe, să lipească bilețele peste tot prin casă sau pe birou, pentru cei care caută înnebuniți după o hârtiuță pe care au notat cândva ceva, Microsoft OneNote este soluția salvatoare.

OneNote funcționează ca o agendă electronică, un singur loc în care se pot păstra și accesa informații despre școală și viață personală. Fișierul este un blocnotes cu secțiuni etichetate și noi pagini în care pot fi inserate notițe atât de mână cât și editate, tabele, fișiere, link-uri, imagini, capturi de ecran, înregistrări audio și video. OneNote ne ajută să avem absolut toate informațiile documentate, căutate despre o anumită temă, înmagazinate într-un fișier și în plus blocnotes-urile OneNote sunt ușor partajat, facilitând colaborarea cu partenerii sau colegii.

Fig. 9. Ce reprezintă toate aceste etichete?

Fig.10. Fereastra OneNote

Folosind OneNote pentru a aduna, organiza, găsi, partaja informații ne ajută să stăpânim sarcinile și responsabilitățile pe care le avem. Având o resursă cu datele importante centralizate, ne ajută să ne folosim timpul efectiv mult mai eficient, crescându-ne astfel performanțele. OneNote oferă deasemenea șabloane grafice și fundaluri pentru aranjarea logică a informațiilor făcând vizualizarea paginilor mai atractivă și luarea notițelor mult mai simplă.

Este o soluție elegantă pentru a depozita informații într-un singur loc, având integrată funcția de căutare și indexare rapidă.

Sursa informațiilor de pe Internet

Eu, personal, uit să-mi notez sursa informațiilor luate de pe net. Lucrurile se schimbă cu OneNote. Textul copiat de pe net se va regăsi în program însoțit de URL-ul aferent.

Iată câteva dintre facilitățile sau avantajele pe care le oferă OneNote:

putem colecta aproape orice fel de informație (text, imagini, audio);

recunoaște scrierea de mână (dacă avem cumva un tablet PC, ori o tabletă grafică,

lucrurile vor deveni extrem de simple);

notițele noastre vor fi salvate instantaneu; programul face și backup automat, astfel încât nu vom mai pierde niciodată nicio însemnare;

programul dispune de opțiuni de căutare și gestionare avansat;

organizăm noțitele în blocnotes-uri, fiecare dintre acestea putând cuprinde oricâte secțiuni dorim, iar fiecare secțiune va avea câte pagini avem nevoie;

OneNote se integrează perfect cu celelalte programe Office, în special cu Outlook, deci vom trimite pe email rapid oricare notiță;

avem posibilitatea de a realiza capturi de ecran (screenshots) cu o simplă combinație de taste;

putem partaja blocnotesurile cu ceilalți colegi, sau dacă dispunem de două calculatoare (ex. desktop și laptop) putem salva noțitele pe oricare din ele și vor fi actualizate instantaneu.

II.2. Crearea unui blocnotes

Prin ce este diferit OneNote? Putem scrie absolut oriunde în pagină –singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să executăm click și să scriem; de asemenea putem muta textul oriunde în pagină.

Un lucru foarte important de reținut este că în OneNote toate ideile care ne vin la un moment dat sau orice avem nevoie să notăm se salvează automat. Când creăm un blocnotes el poate fi păstrat pe calculator pentru propriul uz sau pe Web sau într-o rețea. După ce am creat blocnotes-ul, el apare în stânga ecranului pe bara de navigare cu o nouă secțiune generată automat căreia îi putem da un nume astfel încât să sugereze conținutul și putem adăuga altele noi, în funcție de necesitate.

Lansarea în execuție

Start->Toate programele->Microsoft Office->Microsoft OneNote2007

sau

Pentru a crea un notebook nou, este chiar foarte simplu întrucât un Wizard ne va ajuta să parcurgem toți pașii necesari și vom proceda astfel:

P1: File->New->Notebook

P2:tastăm numele agendei Portofoliu_profesor

P3:selectăm culoarea acestuia din Color

Fig.11. Specificarea proprietăților blocnotesului

P4:din From Template putem selecta un blocnotes gol sau unul din cele predefinite

depinde de conținut

P5:click pe Next

P6:bifăm cine și unde va utiliza blocnotesul

Fig.12. Specificarea utilizatorului blocnotesului

P7:click pe Next

P8:În fereastra care apare pe ecran executăm click pe Browse și navigăm către

locația dorită sau specificată

Fig.13. Confirmarea locației blocnotesului

P9: click Select

P10:click Create

Dacă este necesar executăm click pe săgeata din stânga ecranului pentru a extinde bara de navigare și localiza blocnotesul pe care tocmai l-am creat. În acest moment ecranul ar trebui să fie similar celui din figura 14:

Fig.14. Fereastra OneNote după crearea unui blocnotes

În partea de sus a ecranului localizăm eticheta primei secțiuni a blocnotesului; pentru a o redenumi executăm dublu click pe aceasta.

Crearea unei secțiuni

Pentru a crea o nouă secțiune executăm click dreapta lângă eticheta curentă și selectăm New Section sau File-> New Section.

Repetăm pasul anterior pentru a adăuga următoarele secțiuni:activități extrașcolare, consiliul profesoral.

Pentru a reordona etichetele, folosim procedeul drag and drop, de exemplu- executăm click pe eticheta Consiliu_profesoral , o tragem și o eliberăm în stânga etichetei activități_extrașcolare. Ecranul ar trebui să arate ca în figura 15:

Fig.15. Crearea unei secțiuni grup

Adăugarea paginilor într-un blocnotes

Când creăm o nouă secțiune, în OneNote este generată automat o pagină fără nume.Putem da paginii un nume sugestiv specific conținutului pe care urmează să-l aibă și putem continua cu adăugarea altor pagini.

Etichetele paginilor apar în dreapta ferestrei OneNote. Paginile pot conține subpagini asupra cărora voi reveni ulterior.

În agenda Portofoliu executăm click pe eticheta Mapa în partea de sus a

ecranului sau în bara de navigare din stânga ferestrei OneNote

Dacă este necesar executăm click pe săgeata din dreapta ferestrei pentru a

vizualiza etichetele paginilor

Pentru a redenumi pagina în zona care clipește cursorul tastăm Curicullum Vitae și Enter

Pentru a adăuga o nouă pagină executăm click pe
New Page și tastăm numele în zona în care clipește cursorul sau File->New Page

Repetăm pasul 4 pentru a adăuga următoarele pagini

Fig.16. Adăugarea și redenumirea paginilor într-un blocnotes

II.3. Editarea unei notițe și formatarea textului

Notițele în OneNote sunt conținute în chenare. După ce o pagină este numită, o notă înrămată cu un cursor intermitent apare automat sub titlu. Putem începe editarea unei noi notițe executând click oriunde în pagină. Instrumentele de bază pentru formatarea textului sunt similare celor găsite în celelalte aplicații Microsoft.

În blocnotesul portofoliu, executăm click în pagina Curriculum Vitae

În nota înrămată tastăm – Primul semestru

Selectăm Primul semestru

Calibri,14,Bold, Font Color Dark Blue

Fig. 17. Editarea unei notițe și formatare text

II.4. Inserarea și modificarea unui tabel

Tabelele sunt utilizate pentru a organiza informația în OneNote. Un tabel cu un număr specificat de linii și coloane poate fi inserat într-o pagină OneNote. O altă modalitate de a crea un tabel în OneNote este prin utilizarea tastaturii astfel – edităm o notă și apoi apăsăm tasta Tab pentru inserarea unei coloane și Enter pentru inserarea unei linii. Meniul Table pune la dispoziție instrumentarul pentru lucrul cu tabele.

Table->Insert Table->3×2

În prima celulă a primei linii tastăm Aplicație; în a doua Format fișier;

Scriem conținutul primelor două coloane

Poziționăm cursorul oriunde în a doua coloană și Table->Insert Columns to the

Right(Ctrl+Alt+R)

Tastăm titlul coloanei – Componență

Completăm și ultima coloană

Fig. 18. Inserarea și modificarea unui tabel

II.5. Crearea unei subpagini și aplicarea unui șablon

OneNote include șabloane care adaugă un plus de organizare și un interes vizual paginilor blocnotesului. Șabloanele în OneNote sunt clasificate în următoarele categorii:Academic, Necompletat, Afaceri, Decorative și Planuri.O dată cu alegerea unui șablon se crează implicit și o nouă pagină, prin urmare nu putem aplica un șablon pe o pagină existentă deja.

În blocnotes, în dreapta ferestrei OneNote, executăm click pe meniul vertical New Page de deasupra listei cu pagini și selectăm More Templates Choices and Options (Mai multe șabloane și opțiuni)

În panoul Templates selectăm Academic->Simple Lecture Notes; o nouă pagină va apărea după ultima în secțiune;

Prin procedeul Drag and drop putem muta noua pagină

Executăm click dreapta și New SubPage

Tastăm titlul subpaginii

Ecranul ar trebui să arate ca în figura 19:

Fig. 19. Crearea unei subpagini și aplicarea unui șablon

Adăugare de conținut unui șablon

Șabloanele din OneNote pot include puncte de inserție pentru text sau text plasat care poate fi modificat sau înlocuit.

Fig. 20. Adăugare de conținut unui șablon

II.6. Etichetarea unei notițe

Când lucrăm cu un blocnotes mare sau cu mai multe blocnotesuri, etichetele (tag-urile) reprezintă o opțiune pentru a localiza informația. Orice piesă de conținut poate fi etichetată. De exemplu putem eticheta notițe care reprezintă liste de făcut, contacte sau site-uri web de vizitat.

Conținutul apare etichetat cu un simbol special sau formatat indicând tag-ul specific care i-a fost aplicat.Tag-urile aplicate pot fi căutate și sortate.

Pentru a adăuga un tag (o etichetă) executăm click pe săgeata Tag (drop down) de

pe bara de formatare pentru a afișa varietatea de etichete sau din Insert->Tag

Selectăm Definition și acum textul este marcat ca definiție

Pe bara Tags pe care o vizualizăm din meniul View executăm click pe butonul Find Tags. În panoul sumarul tag-urilor observăm legături către definițiile etichetate.

Fig.21. Etichetarea unei notițe

II.7. Inserarea unui fișier și a unei legături

Informațiile pe care avem nevoie să le administrăm există adesea în mai multe locuri și formate. Putem centraliza fișiere inserându-le într-o agendă OneNote, unde se vor deschide în aplicațiile de bază sau putem insera legături către fișiere, documente, pagini Web și chiar alte locații.

Insert ->File

Indicăm locația în care se află fișierul

Click pe numele fișierului

Click pe Insert

Pentru a introduce o legătură procedăm astfel:

Insert->Hyperlink sau click dreapta și din meniul de comenzi rapide selectăm Hyperlink

Fie tastăm adresa către care se face legătura fie indicăm locația fișierului

În caseta Text to display – tastăm textul prin intermediul căruia se crează legătura

Fig.22. Inserarea unui fișier și a unei legături

II.8.Ștergerea unei pagini și inserarea unei imagini

Fișierele, incluzând și fișierele imagini, pot fi inserate direct într-o pagină OneNote. O dată plasată imaginea poate fi redimensionată și repoziționată.

În agenda Scoala, în secțiunea Excursii executăm Format-> Templates ->

Decorative->Blue Clouds

Numim pagina Grădina Botanică

Executăm click dreapta pe pagina fără titlu și Delete

Insert->Picture->From File->Simple Pictures->Hydrangeas

Click Insert

Ecranul ar trebui să arate ca în figura 23:

Fig. 23. Inserarea unei imagini

Repetăm pașii 4,5, pentru a insera lalelele și crizantema

Pentru a redimensiona o imagine – executăm click pe imagine și tragem de punctele de tragere

Pentru a muta imaginea – executăm click pe ea pentru a o selecta și când apare

săgeata tragem imaginea în poziția dorită

Ecranul ar trebui să arate ca în figura 24:

Fig.24. Inserarea unei imagini

II.9. Inserare de componente video și audio

Putem realiza înregistrări video/audio folosind o cameră încorporată sau conectată la computer și insera clip-ul direct în OneNote, unde poate rula.

Insert ->Videorecording /Audio

Pornește camera/microfonul încorporat care filmează respectiv înregistrează

Există și o bară corespunzătoare pe care o vizualizăm din View și anume View ->Audio and Video Toolbar

O particularitate la îndemână este că în timpul înregistrării video/audio putem lua notițe care au legătură cu subiectul înregistrării. Putem insera video/audio și dintr-un fișier

Insert ->File

Indicăm locația fișierului

Click pe Insert

II.10.Trimitere la OneNote și schimbarea fundalului

O particularitate foarte convenabilă a OneNote-ului este opțiunea imprimantei ”Send to OneNote (Trimitere la OneNote) ”. Această facilitate ușurează inserarea de text, imagini, grafice și orice alt conținut de pe un site Web sau dintr-o aplicație Microsoft direct într-o pagină OneNote. Trebuie însă reținut că orice conținut inserat utilizând această tehnică poate fi redimensionat și repoziționat dar nu poate fi modificat, deoarece este inserat ca imagine imprimată, însă este foarte convenabilă datorită posibilității de adăugare de notițe pe marginea anumitor pasaje dintr-un document sau de evidențiat anumite cuvinte.
De altfel, în OneNote există o varietate de stiluri de rigle și grile ce pot fi adăugate unei pagini pentru a facilita scrierea și desenarea (fig. 25).

Butonul linii riglă

Fig.25. Schimbarea fundalului Alegerea fundalului

II.11.Utilizarea modului stilou și convertirea scrisului de mână

Dacă utilizăm o tabletă PC sau o tabletă atașată la calculator putem crea propriile desene și scris de mână în OneNote. Dacă nu avem o tabletă putem desena sau scrie executând click și mutând mouse-ul sau executând click și mutând degetul pe trackpad. O puternică particularitate a OneNote-ului este de a converti scrisul de mână în tipul text.

Dacă avem o tabletă și un creion, atașăm tableta la calculator pentru acest exercițiu, altfel utilizăm mouse-ul sau trackpad-ul

Executăm click pe instrumentul stilou de pe bara de instrumente de scris

Selectăm culoarea și grosimea liniei

Cu ajutorul stiloului, mouse-ului sau degetului pe trackpad scriem Proiect 2015

Executăm click pe butonul Lasso de pe bara de instrumente de scris și selectăm scrisul de mână

Executăm click pe butonul Converting Handwriting to Text de pe bara de instrumente de scris

Executăm click pe instrumentul Select & Type pentru a corecta eventualele erori apărute în timpul conversiei

Ecranul ar trebui să arate ca în figura 26:

Fig.26. Convertirea scrisului de mână

II.12.Integrare Outlook

În OneNote marcăm itemii de avut în vedere, de la întâlniri sau brainstorming-uri, cu activități Outlook.

Folosim butonul de pe bara de instrumente standard sau

Insert->Activitate (Task) Outlook

Din lista Task selectăm momentul (ex:today) realizării sarcinii

Marcăm

Activitatea va apărea în Outlook

Marcarea activității îndeplinite (fig.27)

În Outlook marcăm ca și îndeplinit

Schimbările din Outlook se sincronizează cu OneNote astfel lucrul marcat ca activitate Outlook în OneNote apare acum și în OneNote îndeplinit

Crează link-uri către întâlniri și contacte Outlook

În Outlook selectăm o întâlnire sau un contact despre care dorim să luăm notițe

Fig.28.Selectarea întâlnirii în Outlook

Executăm click pe butonul OneNote cu un lanț pentru a crea legătura

Click încă o dată pe butonul pentru a deschide notița creată în OneNote

Fig.29. Caseta vizualizată în OneNote

Inserarea unei întâlniri Outlook

OneNote poate urmări întâlniri și programări care sunt setate în calendarul Outlook.În acest exercițiu vom insera detalii ale unei întâlniri Outlook în OneNote.

Stabilim o întâlnire în calendarul Outlook

Insert->Outlook Meeting Details sau click pe butonul Insert Outlook Meeting Details

În fereastra de dialog care apare pe ecran, executăm click pe butonul pentru a alege ziua întâlnirii pentru care se doresc detaliile

Click pe data calendaristică dorită

click Insert Details Fig. 30. Inserarea detaliilor întâlnirii în Outlook

Fig.31. Caseta cu detaliile întâlnirii în OneNote

Repoziționăm caseta cu detaliile întâlnirii în pagina OneNote după cum dorim.

Email către OneNote

În Outlook, selectăm un email pentru a fi trimis către OneNote

Implicit mesajul va fi trimis într-o pagină care nu este conținută într-un fișier, ceea ce poate fi schimbat din Instrumente->Opțiuni->Integrare Outlook (Tools->Options->Outlook Integration)

Fig.32. E-mail către OneNote

II.13.Numerotarea automată a unei liste și inserarea unui decupaj de ecran

Crearea unei liste numerotate în OneNote este la fel de simplă ca alegerea unui format de numerotare din cele puse la dispoziție. Inserarea unui decupaj de ecran implică fotografierea întregului sau a unei porțiuni de ecran și alegerea unei pagini din OneNote în care să plasăm această imagine.

În blocnotes-ul Scoala executăm click pe Microsoft Excel, tastăm numele paginii Formatarea celulelor;

Tastăm Număr – Enter; Aliniere – Enter; Font –Enter; Bordură-Enter; Umplere-Enter; Protecție-Enter.

Selectăm lista – Format-Bullets sau Numbering sau click pe butoanele sau și alegem formatul dorit

Deschidem fereastra Excel, executăm clic dreapta Format->Cells având ca rezultat apariția pe ecran a ferestrei Format->Cells

În OneNote executăm click sub lista de mai sus și click pe butonul de pe bara de instrumente standard

Ținând apăsat butonul stâng cuprindem fereastra Format->Cells

În momentul eliberării butonului mouse-ului captura va fi inserată în pagina OneNote, însoțită de data și ora preluării capturii; poate fi repoziționată în locul dorit.

Fig.33. Numerotarea automată a unei liste și inserarea unui decupaj de ecran

II.14. Modalități de partajare a unui blocnotes

Poți partaja un blocnotes, o secțiune sau o pagină cu cineva care nu are OneNote salvând în alt format fișierul – document Word, fișier Pdf, fișier Xps, pagină Web.

În blocnotesul Școala, în secțiunea Excel executăm click pe eticheta paginii Utilizarea formulelor

File->Save as..

Selectăm locația, tastăm numele fișierului

Din lista Save as type selectăm formatul Microsoft Office Word Document (fig.34)

În Page Range (Aranjarea paginilor) executăm click în unul din butoanele radio care indică Pagina (paginile)selectată, Secțiunea curentă sau blocnotesul curent.

Fig.34. Salvarea în format doc

Revenind în OneNote executăm File->Save as.. în același notebook; în Save as type ..selectăm Pdf, bifăm Notebook

Selectăm locația fișierului

Deschidem fișierul pdf nou creat (fig.35)

Fig.35. Salvarea în format pdf

Partajarea unui blocnotes

Abilitatea de a crea un blocnotes partajat este un mare avantaj în OneNote ceea ce depășește sistemul tradițional de luare a notițelor. Mai multe persoane pot accesa același blocnotes în același timp. Orice modificări sau adăugări care le fac sunt salvate automat. Blocnotes-urile OneNote pot fi partajate pe Web folosind Windows Live sau într-o rețea. Când partajezi un blocnotes, OneNote este prompt în a trimite e-mailuri persoanelor, care conțin link-ul către blocnotes-ul respectiv cărora au acces la el.

Menținem echipa ”pe aceeași pagină”

Când ne propunem să realizăm un proiect împreună cu o echipă, OneNote ne acordă flexibilitatea de care avem nevoie.

Putem folosi un blocnotes partajat pentru proiectul unei echipe, astfel încât fiecare să poată lucra la el imediat, ca într-un wiki, ba chiar mai mult. Blocnotesurile partajate sunt grozave pentru păstrarea:

notițelor de la întâlniri

viziuni ale proiectului sau idei fulgerătoare

resurse materiale adunate de membrii echipei

listă cu itemii pe care membrii echipei îi urmăresc

raport al proiectului la care membrii pot adăuga eventuale comentarii

Un blocnotes poate fi simplu de partajat depozitându-l într-o locație partajată, de exemplu un folder partajat pe propriul computer, fișier partajat pe un server sau un site SharePoint (Microsoft® Windows® SharePoint® Services 2.0 or 3.0). OneNote ne va ghida printre setări pentru a alege locația potrivită de partajare dacă utilizăm meniul Partajare (Share) sau opțiunea Blocnotes Partajat din New Notebook Wizard.

Pentru a descoperi cele mai bune căi de a folosi un blocnotes împreună cu un grup de persoane ar fi bine de folosit șablonul Blocnotes Partajat.

Share->Create Shared Notebook

Un Wizard ne conduce în crearea unui notebook

Tastăm numele blocnotes-ului, selectăm culoarea

Din Template putem selecta unul din șabloanele puse la dispoziție Shared Notebook –Group Project sau Shared Notebook – Referenced materials (fig.36)

Fig.36. Specificarea proprietăților blocnotesului partajat

Selectând unul din șabloanele amintite mai sus, în fereastra Cine va utiliza acest blocnotes? (Who will use this notebook?) va apărea bifat implicit Mai multe persoane . (Multiple people will share the notebook) (fig.37)

Fig.37.Specificarea utilizatorilor blocnotesului și a locației partajării

La întrebarea unde va fi depozitat blocnotes-ul partajat – avem posibilitatea de alege între un server sau folder partajat, în cazul de față bifăm cea de-a doua opțiune (fig.37)

Ni se cere confirmarea locației sau putem selecta o alta executând click pe Browse

Bifăm Create an e-mail with a link to this notebook that I can send to other people (fig.38)

(Crează un e-mail cu o legătură către acest blocnotes pe care să-l trimit altor oameni)

Click pe Create

Fig. 38. Confirmarea creării unui e-mail cu legătură către blocnotesul creat

Tastăm adresele persoanelor cu care dorim să partajăm blocnotes-ul (fig.39)

Fig. 39. Fereastra deschisă în Outlook

Revenind în OneNote, noul blocnotes partajat se deschide pregătit pentru ca noi să ne apucăm de lucru.

Fig. 40. Blocnotesul partajat

 În continuare putem utiliza meniul Share de exemplu pentru a porni o sesiune live (fig.41)

Fig. 41. Pornirea unei sesiuni live

II.15.Alte particularități deosebite ale lui OneNote

Trimitere la Word

OneNote este cel mai potrivit pentru a ne colecta gândurile sau sclipirile de moment, înainte de a finaliza un document, folosindu-ne de aspectul paginilor sale flexibile și nerestricționate.

Când considerăm că am ajuns la capătul realizării documentului putem executa click pe:

File Send To Microsoft Office Word .

Integrare PowerPoint și Excel

Putem insera în OneNote prezentări ca imagini tipărite cu Insert Files as Printouts (fig.42) și apoi să:

adăugăm propriile notițe și să încercuim punctele interesante folosind instrumentele de desenare sau un stilou (fig.43);

Fig.42. Inserarea unui fișier ca imagine tipărită

Fig.43. Evidențierea punctelor interesante în fișier

adăugăm comentarii pe marginea unei prezentări primite prin e-mail și apoi să o returnăm autorului (comentariile nu vor fi înmagazinate sau nu se vor sincroniza cu fișierul PowerPoint original)

Copierea tabelelor din Excel

Putem copia tabele din Excel atunci când avem nevoie să inserăm de exemplu anumite rapoarte, statistici etc.; formatarea tabelului în OneNote, însă, nu este atât de bogată ca într-o foaie Excel dar este păstrată structura liniară de bază.

Conținutul tipărit sau inserat în fișier nu se sincronizează cu fișierul original

Side Note (Notă marginală)

Putem folosi particularitatea Side Note în timp ce lucrăm în alt program dar vrem să capturăm anumite gânduri sau informații în OneNote. Putem selecta și trage text de pe web,fișiere sau imagini într-o Side Note.

Side Notes sunt grozave pentru:

a colecta informații în timp ce navigăm pe Web

realizarea de notițe rapide (ca post-it-uri) când vorbim la telefon sau când cineva ne oprește pentru a ne relata o problemă

notarea gândurilor în timp ce citim un document, pagină Web sau e-mail

copierea referințelor în timp ce răsfoim slide-urile unei prezentări

Pentru a crea o Side Note (notă marginală) tastăm combinația tasta Windows+N în orice program sau executăm click pe icon-ul OneNote de pe taskbar .

Notele marginale sunt adăugate în secțiunea Pagini Neînfișierate și le putem vizualiza executând click pe butonul poziționat în partea inferioară a barei de navigare a ferestrei OneNote.

OneNote pe mobil

Dacă avem un smartphone sau tabletă PC, putem folosi versiunea OneNote pentru mobil pentru a lua notițe și apoi să sincronizăm aceste notițe cu o secțiune din versiunea întreagă OneNote. Putem realiza următoarele lucruri:

De exemplu suntem la cursuri, ne interesează să capturăm anumite idei prezentate pe coli de flipchart le pozăm cu telefonul apoi le aducem în OneNote unde poate fi extras textul din imagine, sau luăm câteva notițe, sau înregistrări audio (de exemplu idei de proiecte, recomandări, referințe, nume, etc) care ulterior se vor sincroniza cu OneNote. Ce mai putem face cu ajutorul telefonului mobil? – să pregătim informații despre o călătorie în OneNote apoi să le transferăm pe mobil astfel încât să ne fie de folos pe drum.

Pentru a instala OneNote Mobile pe telefon, îl conectăm la calculator, apoi în OneNote executăm Tools Options OneNote Mobile Install OneNote Mobile.

Notițele de pe mobil se vor sincroniza cu blocnotes-ul "OneNote Mobile Notes" în OneNote 2007, ori de câte ori vom conecta mobilul la calculator.

Calculator

Putem foarte rapid calcula operații și funcții matematice simple în timpul unei ședințe sau în timp ce luăm notițe:

De exemplu, cum se practică de cele mai multe ori în consiliile profesorale de final de semestru sau an, putem calcula mediile corespunzătoare disciplinei dar și anuale în calitate de diriginte:

Tastăm numerele implicate în calcul cu operatorii necesari formulei de calcul a mediei, poziționăm cursorul după egal și tastăm Space:

Iată câteva exemple de expresii pe care vrem să le calculăm:

sin(30)=

(6+7) / (4*sqrt(3))=

5^4=

Instrumente de desenare

Putem folosi instrumentele de desenare pentru a crea diagrame simple precum:

Grafice organizate și flowcharts

Adnotări peste imagini (săgeți, încercuiri, casete)

Procesarea diagramelor

Concepte de schițe

Pentru a vizualiza instrumentele de desenare executăm View->Drawing Toolbar (fig.44)

Radiera creion, linii, săgeți și forme culoare multiplică

linie forme

Putem desena

Lasso aceiași formă

iar și iar, fără a

schimba modul

Modul type/selecție. de selecție.

Putem chiar crea

o formă cu un

singur click

în acest mod.

Fig.44. Bara de instrumente de desenat

Când avem nevoie să manipulăm forme desenate sau scris de mână putem folosi instrumentul Lasso pentru a selecta doar partea care ne interesează.

Parolarea secțiunii

OneNote îți permite să parolezi orice secțiune, nu îți permite să parolezi un blocnotes, dar poți crea o secțiune în care să păstrezi parolele secțiunilor. Când asociem o parolă unei secțiuni private dintr-un notebook, informația din acea secțiune va fi puternic criptată. Setarea de parole este utilă în câteva dintre următoarele situații:

Putem păstra o secțiune cu numerele de conturi bancare, numele de utilizator, alte parole ș.a.m.d. Folosim parole astfel încât nimeni să nu poată vizualiza informația când plecăm de la calculator pe neașteptate.

Parolăm secțiuni cu informații pe care nu dorim ca alții să le vizualizeze în timp ce navigăm printre alte notițe.

Pentru a stabili o parolă unei secțiuni procedăm astfel:

File Password Protect this Section

Secțiunea va fi închisă ca în imaginea de mai jos până când executăm click și introducem o parolă pentru a o debloca. De asemenea se va bloca automat după un interval de timp, dacă părăsim secțiunea sau calculatorul pe neașteptate. Intervalul de timp va fi prestabilit în Tools OptionsPasswords.

Fig.45. Parolarea secțiunii

Observație:

Parolele setate trebuie să fie puternice – șiruri lungi cu combinații de numere, litere și simboluri, deoarece, dacă cineva ar vrea să ne „dezlege” parola, cel mai obișnuit atac este să încerce informații comune știute despre noi, ca de exemplu ziua de naștere sau porecla, nume ale celor apropiați.

Vizualizare în pagină completă (full page)

Dacă avem nevoie să extindem pagina pentru a lua notițe putem vizualiza pagina în modul pagină completă (fig.46).

Acest mod este folositor dacă:

Ești ”creator” și ai nevoie de spațiu pentru ați expune gândurile;

Luarea de notițe, în timpul unei sesiuni live împărtășite cu mai mulți oameni, ca pe o tablă albă;

Folosirea lui OneNote ca o fereastră laterală cu o listă de verificare ca în timp ce lucrăm la o altă sarcină sau document;

Utilizarea lui OneNote pe o tabletă PC în modul Portret.

Fig.46. Vizualizare în pagină completă (full page)

Bara de meniuri, bara de navigare, etichetele secțiunilor și paginilor, vor dispărea.

clic pe butonul Full View pentru

revenirea în modul Normal

Fig.47. Revenire la modul vizualizare normal

III.STUDIU PRIVIND OPTIMIZAREA PROCESULUI

DE PREDARE-ÎNVĂȚARE CU ONENOTE

III.1.Ipotezele și obiectivele cercetării

În prezenta cercetare pornesc de la ideea că orice activitate umană, inclusiv activitatea de ȋnvățare, se află sub impulsul motivației. Crearea unui “cȃmp motivațional” se realizează prin utilizarea lucrului în echipă, ceea ce implică nu numai utilizarea metodelor clasice ci și a celor interactive asistate de aplicația Microsoft OneNote, pe care o propun spre utilizare ca ”platformă” de predare-învățare, activând o creștere a eficienței acestui proces, provocând implicit creșterea randamentului școlar.

În secolul XXI, prin perfecționarea tehnologiei informațiilor și a comunicațiilor, prin dotarea școlilor și prin înnoirea conținuturilor, principalul factor exponențial al procesului de învățământ, profesorul modern, întrunește o serie de competențe, calități și roluri.

Pornind de la motto-ul lucrării “Omul modern și educația” a lui Gaston Berger, un specialist ȋn materie de educație, “Am intrat ȋntr-o epocă ȋn care, ȋn curȃnd, nu va mai fi loc decȃt pentru creatori”, se poate contura un profil al profesorului contemporan:

– entuziast – care să transmită prin atitudine pozitivă, pasiune și dăruire, gândul că anume

acesta este locul împlinirii sale și nu altul;

– inovator – care modifică și înlocuiește strategiile, tehnicile, textele atunci când descoperă

altele mai eficiente sau când consideră că cele existente plictisesc;

-inventator – combinând diverse tehnologii, adaptează predarea la diferite stiluri de învățare

și prezintă subiectul din variate unghiuri de vedere ceea ce facilitează înțelegerea;

-”tezaurizator”- care valorifică la maxim ideile elevilor săi, utilizându-le în speță cu

scopul de a îmbunătăți calitatea procesului de predare-învățare; 

-"comediant" – care știe cînd și cum să recurgă la umor, fără a-l considera un factor ce ar

distrage atenția sau ar periclita educația.

Epoca contemporană impune modelul ȋnvățării bazat pe schimbare, anticipare și noutate, transdisciplinaritate; se ȋncearcă astfel ȋnvățarea participativă, creativă.

Simplul fapt că tehnologia ne însoțește peste tot, e un motiv suficient de bun pentru a încerca să schimbăm modul în care elevii asimilează informațiile oferite în timpul cursurilor.

Tehnologia nu reprezintă un înlocuitor al metodei tradiționale de predat, nici al profesorului, însă preluând o parte din funcțiile didactice ale acestuia, poate îmbunătăți considerabil atât materialul de curs, cât și relația dintre cadrele didactice și elevi și nu în ultimul rând poate prelua și momente din munca elevului.

Tehnologiile digitale nu trebuie să reprezinte o simplă adăugare în planul de învățământ, ele trebuie să fie integrate deplin „în serviciul educației” la toate nivelurile sistemului școlar. Actorii educaționali trebuie să fie formați pentru a face față schimbării, incertitudinii și inovării. Complexitatea crescută a școlilor și mediilor de învățare de astăzi sugerează nevoia realizării într-o nouă manieră a activităților educaționale. 

Deasemenea, pentru a răspunde surselor nelimitate de informații este necesară înțelegerea nu doar a modalității de utilizare a acestor surse informaționale, dar și dezvoltarea capacității de a organiza și a discrimina tipurile de informații oferite. Utilizarea informației în cadrul învățării se referă la modul în care un elev reușește să adune, să stocheze și să folosească informația într-o varietate de moduri. Informațiile din cărți sunt completate de aplicații multimedia. Totuși, lărgirea oportunităților necesită o corectă selecție a informațiilor, iar OneNote oferă posibilitatea de a stoca și organiza informația, sprijinind învățarea în procesul de ordonare a cunoștințelor și contribuind la înregistrarea evoluției copilului în procesul de învățare.

Plecȃnd de la aceste caracteristici am stabilit la ȋnceputul studiului obiectivele cercetării, fiind o cercetare experimental-ameliorativă.

Obiectivele urmărite sunt:

creșterea eficienței activităților de predare- învățare; 

dezvoltarea competențelor de comunicare și studiu individual;

atragerea elevilor prin predarea ȋn altă manieră, care implică cunoașterea și explorarea mediului OneNote.

Etapele pe care le parcurge studiul pentru confirmarea ipotezei vizează:

stabilirea și transpunerea ȋn practică a strategiilor interactive și activ participative

asociate cu metodele tradiționale la clasa martor;

creșterea eficienței activităților de predare-ȋnvățare asistată de OneNote la

clasa experiment.

Orice cercetare implică utilizarea unor metode de cercetare ȋn scopul colectării de date și informații concrete, prin analiza cărora se va alege modul de desfășurare a cercetării astfel ȋncȃt să se ajungă la concluzii și soluții științifice: histograma și observația.

Ipotezele cercetării sunt:

combinarea strategiilor interactive cu strategiile de predare clasice asistate de OneNote

cunoașterea și utilizarea conceptelor specifice tehnologiei informației și a comunicațiilor

exprimarea unui mod de gândire creativ, în structurarea și rezolvarea sarcinilor de lucru

conștientizarea impactului social, economic și moral al utilizării calculatorului

formarea obișnuințelor de alegere corespunzătoare a aplicațiilor în abordarea sarcinilor de lucru

manifestarea unor atitudini favorabile față de știință și de cunoaștere în general

manifestarea disponibilității de a evalua/autoevalua activități practice

manifestarea inițiativei și disponibilității de a aborda sarcini variate

formarea capacității de a utiliza instrumente informatice

formarea și dezvoltarea capacității de a comunica utilizând mijloacele specifice unui sistem informațional

înțelegerea impactului tehnologiilor informatice în societate, precum și a conexiunilor dintre tehnologia informației și a comunicațiilor și alte obiecte de studiu.

III.2. Desfășurarea cercetării

Etapele parcurgerii cercetării:

Implementarea metodelor didactice în OneNote

Test – evaluare curentă

Portofoliu integrat în OneNote

Paralela între clase

III.2.1.Implementarea metodelor didactice în OneNote

”În istoria învățământului nu se cunoaște nicio metodă care să fi rămas aceeași. De-a lungul timpului, fiecare metodă a suferit mai mult sau mai puțin transformări, atât sub aspectul formei cât și sub cel al conținutului, adaptându-se noilor orientări ale sistemelor de instruire. Prin caracterul ei dinamic, metodologia didactică a fost permanent deschisă cercetărilor, experimentelor, inovației și creației. În toate timpurile, învățământul a fost preocupat de elaborarea unor modalități mai bune de transmitere și asimilare a valorilor culturii, a experiențelor umane celor mai înaintate. Transformările progresive prin care a trecut învățământul au impus o evoluție ascendentă. Au existat unele metode care nu au făcut față schimbării și au fost abandonate, și altele mai elaborate, care au fost supuse înnoirii, concomitent s-au constituit și tehnici noi de instruire. Pretutindeni se consideră că “… destinul unei reforme (școlare) și rezultatele ei efective nu sunt în funcție doar de felurile care o animă și nici doar de caracterul adecvat al noilor structuri administrative și școlare puse în serviciul acestor feluri.

Încă o dată și într-o măsură preponderentă- sublinia Jean Piaget (1972)- succesele depind de metodele pedagogice și chiar și cea mai bună planificare este neviabilă dacă ea nu comportă o înnoire metodologică concomitentă cu cea tehnologică (apud Ioan Cerghit, 2006).

OneNote deține resursele cu care se poate veni în sprijinul fiecăreia dintre metodele de predare/învățare enumerate mai sus.

Conversația poate fi susținută, pe tot parcursul ei, așa cum ilustrează fig.48, de OneNote despre care putem spune că funcționează ca o tablă interactivă („Smart Board”). Succesiunea de întrebări poate fi dirijată și susținută de OneNote ceea ce contribuie și la impactul vizual. În cazul existenței unui baze minime materiale în fiecare clasă – calculator, videoproiector, ecran de proiecție, utilizând OneNote am putea spune că deținem o tablă interactivă în fiecare clasă .

Fig.48. Metoda conversației integrată în OneNote

Problematizarea poate deveni un procedeu eficient de activare a elevilor în cadrul altor metode (expunere, demonstrație) sau poate căpăta o extindere mai mare în metoda studiului de caz (cazul este o problemă mai complexă).

Această metodă este pusă în valoare prin utilizarea OneNote întrucât prezentarea „situației-problemă” și rezolvarea ei are un impact mult mai mare atunci când se utilizează resurse TIC.

Aplicațiile software reprezintă doar un exemplu prin care TIC sprijină procesul de învățare prin problematizare.

Integrarea TIC în aplicarea acestei metode constituie un avantaj, stimulând interesul elevilor pentru analiza și rezolvarea problemelor care izvorăsc din situații reale din diferite sfere ale vieții, alegerea structurilor de date pe care se mulează informația oferită de mediul înconjurător, stabilirea pașilor algoritmilor și programarea în sine.

Problemele propuse pot fi inspirate din viața cotidiană, din cunoștințele dobândite prin studiul altor discipline, din generalizarea unor probleme de informatică rezolvate anterior, probleme de perspicacitate, jocuri, etc.

Problematizarea și descoperirea fac parte dintre metodele formativ-participative, care solicită gândirea creatoare a elevului, îi pun la încercare voința, îi dezvoltă imaginația, îi îmbogățește experiența. Cele două metode sunt caracteristice unor lecții de aplicații practice de laborator.

Metoda învățării prin descoperire este frecvent aplicată în momentul în care sunt folosite programe utilitare, soft-uri de aplicație, integrându-se eficient TIC-ul în procesul educațional.

Folosind metoda învățării prin descoperire, se va lansa o provocare spre explorări și muncă individuală sau în echipă, prin documentare și activități aplicative, prin investigație științifică și tehnică.

Integrarea TIC în aplicarea acestei metode conduce la alegerea unor produse care:

solicită gândirea elevului;

dezvoltă abilități de comunicare;

lărgește viziunea asupra temei;

oferă elevilor posibilitatea de a-și dezvolta competențele necesare unei abordări complexe a temei, deoarece presupune abordarea temei din mai multe perspective;

încurajează exprimarea punctelor de vedere individuale.

Cubul este o metodă care poate fi susținută foarte bine de Microsoft OneNote atunci când profesorul inițiază un proiect aferent temei la care să participe cele șase echipe (fig.49).

Microsoft OneNote se bazează pe principiul colaborării dintre mai mulți utilizatori cu scopul de a dezvolta un conținut comun.

OneNote, facilitează foarte mult colaborarea dintre elevi. Aceștia pot folosi Internetul pentru a găsi informații în scopul realizării anumitor sarcini și spre deosebire de alte aplicații, cu OneNote nu mai există riscul omiterii adreselor paginilor sursă, pentru că o dată cu preluarea informațiilor dintr-o pagină Web se inserează și link-ul către pagina sursă respectivă.

Elevii fiecărui grup pot realiza materialul comun utilizând OneNote, documentele realizate pot fi încărcate pe pagini separate ale secțiunii blocnotesului comun în care se lucrează, de asemenea fiecare elev își poate exprima punctul de vedere în legătură cu tema propusă într-o altă pagină dedicată acestui scop.

Fig.49. Metoda Cubul

Abilitățile de colaborare, cum ar fi, de exprimare creativă și de auto-evaluare sunt esențiale pentru succesul elevilor, acum și în carierele lor viitoare. Profesorii pot transforma tradiționalele lecții , bazate pe prelegere precum și sălile obișnuite de clasă, în medii de învățare infuzate cu experiențe pline de imaginație, interactive, care captivează atât atenția elevilor, cât și cea a adulților , în timp ce le oferă acestora libertatea de creare și de realizare a acestora.

Conceput pentru a promova gândiri eficiente, independente, OneNote ajută profesorii să combine într-un timp real de evaluare și lumea reală și experiența din procesul de învățare.

O altă caracteristică a acestei aplicații constă în consolidarea clasei din punct de vedere al eficienței -adică, poate genera lecții mai eficiente, pe deplin funcționale, instrumente integrate, cum ar fi desenatorul, instrumentele de matematica și de alte discipline precum și cerneala magică.

Simplificarea lecției prin utilizarea OneNote permite profesorilor să creeze cu ușurință lecții care să sporească colaborarea și implicarea elevilor prin instrumente interactive.

Turul galeriei, este o altă metodă care poate fi integrată cu OneNote. Profesorul crează un blocnotes partajat, cu secțiunea Divide et Impera cu 5 pagini (vezi fig.50), fiecare cu denumirea grupei, astfel încât fiecare pagină conține – câte o problemă de rezolvat prin tehnica Divide et Impera.

Elevii sunt lăsați să lucreze 35 de minute, reamintindu-le să scrie componența grupului. În momentul încheierii activității ”vor răsfoi” celelalte pagini ale celorlalte grupuri în care își vor lăsa concluziile sau pot lua și notițe.

Fig.50. Metoda Turul galeriei

Atunci când folosim OneNote ca platformă de predare-învățare este recomandabil să nu plictisim elevul prin multitudinea de informații oferite sau să-l îndepărtăm de la subiect ci să-l captivăm cu informații structurate astfel încât elevul să poată pacurge conținutul în două moduri: de sinteză – citind informațiile cheie și urmărind schemele puse la dispoziție, sau prin aprofundare.

Mozaicul este o altă metodă pe care eu însumi am experimentat-o folosind OneNote. Profesorul crează un blocnotes pe care îl partajează (fig.51), cu paginile corespunzătoare, în care poate pune la dispoziție surse de documentare sau îi poate lăsa pe elevi să o facă depinde de timpul pe care îl are la dispoziție.

Fig.51. Crearea unui blocnotes partajat

În prima secțiune a blocnotes-ului Format cells am prezentat fișa expert și competențele respectiv obiectivele urmărite (fig.52 respectiv 53 ).

Fig.52. Fișa expert

Fig.53. Competențele și obiectivele urmărite

Deoarece efectivul clasei pe care am experimentat metoda este alcătuit din 15 elevi, am împărțit clasa în trei echipe de învățare a câte cinci elevi; elevii au la dispoziție 15 minute pentru documentare, pentru a culege informații, pentru a aprofunda subtema dată, informații pe care le pot colecta atât din pagina pusă la dispoziție din secțiunea Documentări (fig.53) din blocnotesul creat de profesor dar se pot documenta și online astfel încât eventual pot adăuga în pagina din care se documentează link-uri către informațiile pe care le-au găsit sau pot insera pagini întregi web folosind Trimitere la OneNote (Send To OneNote) din browser-ul Internet Explorer.

Fig.54. Secțiunea Documentări

După terminarea studiului individual echipele se grupează în echipe de experți astfel – elevii numerotați 1 – se vor grupa în Echipa1, elevii numerotați 2 în Echipa 2, ș.a.m.d. – cu sarcina corespunzătoare în care trebuie să devină experți. În figurile următoare(55 respectiv 56) prezint echipele de învățare respectiv experți în secțiunea Informații Echipe.

Fig.55. Componența echipelor de învățare

Fig.56. Componența echipelor expert

În faza de studiu independent elevii pot completa raportul individual în pagina corespunzătoare subtemei studiate în secțiunea Notițe(fig.57) astfel încât în momentul grupării în echipele de experți practic să nu le mai rămână decât să caute cele mai bune soluții de a-și împărtăși achizițiile.

Fig.57. Secțiunea Notițe

Elevii în grupele de experți se consultă asupra modului optim de împărtășire a achizițiilor, fiecare fiind responsabil al propriei învățări dar și a celorlalți.

Gradul de înțelegere a temei se evaluează printr-o fișă de lucru.

Cel ce ȋnvață trebuie să-și construiască cunoașterea prin intermediul propriei viziuni, ȋnțelegeri și nimeni nu poate ȋnvăța ȋn locul lui. Dar acest proces de ȋnvățare este favorizat de interacțiunea cu alții care ȋnvață la rȃndul lor. Ȋnvățarea nu se poate realiza ȋn izolare. Utilizarea ȋnvățării active presupune susținerea colaborării ȋn ȋnvățare. Discutăm de ȋnvățare, care nu poate fi doar simplă, activă, individual activă, ci interactivă.

Gruparea elevilor și sarcinilor prin care membrii grupului depind unul de celălalt pentru realizarea rezultatului scontat, arată că:

elevii sunt implicați mai mult ȋn lucrul pe echipe decȃt ȋn abordările frontale sau individuale;

elevii, odată implicați, doresc să prezinte și colegilor, ceea ce au observat;

conduce la legături noi ȋn sprijinul ȋnțelegerii;

orice persoană ȋnvață mai bine atunci cȃnd explică celorlaltor colegi ceea ce și-au însușit.

III. 2. Evaluarea curentă

Acest test s-a dat la cele două clase a VII-a Măicănești și a VII-a Râmniceni de la Școala Gimnazială Măicănești, în anul școlar 2014-2015, februarie cu efective de 17, respectiv 15 elevi.

Pentru a pleca la drum în acest studiu s-a impus necesitatea confirmării nivelului fiecăreia dintre clase. A fost elaborat testul pentru evaluarea curentă la lecția Funcții uzuale din cadrul unității de învățare Excel, dar care necesita în rezolvarea lui și cunoștințe anterioare pe care elevii le dețineau deja, majoritatea. Am ales să dau acest test în scopul argumentării nivelului de pregătire al celor două clase pentru ca ulterior să compar rezultatele obținute în urma evaluării finale prin portofoliu și pentru a dovedi importanța păstrării acestuia în condiții optime.

Modul în care a fost întocmit testul este foarte important, oferindu-mi informațiile necesare ca punct de plecare în ce mi-am propus să urmăresc pe parcursul studiului.

Școala Gimnazială Măicănești

Prof.Ion Amalia

Evaluare curentă

Test – clasa a VII-a

Tip test

– evaluare curentă

Conținuturi evaluate

Inițializarea paginii

Funcții uzuale

Competențe evaluate

Competențe generale

prelucrarea informației în format digital

Competențe specifice

cunoașterea principiilor de utilizare elementară a aplicațiilor de calcul tabelar

aplicarea operațiilor necesare calculului tabelar

Obiective operaționale

să utilizeze opțiunea de inițializare pagină

să formateze datele din foaia de calcul în funcție de tipul lor

să folosească referințe pentru adresarea la datele din foaia de calcul

să utilizeze funcții pentru calculul unor valori

FIȘĂ DE EVALUARE

Microsoft Office – EXCEL

Curând va avea loc un Concurs Județean de Informatică. S-au înscris pentru concurs 10 elevi, din fiecare clasă. Pentru selecția participanților din școală se va organiza o Simulare pentru concurs, pentru fiecare clasă. Se vor califica pentru etapa Județeană doar cei care reușesc să obțină la Simulare peste nota 9. Presupunem că voi sunteți cei care trebuie să prezentați “Situația statistică a Simulării” pentru una din clase.

Pentru ca situația sa fie cât mai frumos elaborată aveți de parcurs următorii pași:

Creați un registru de lucru nou, pe care îl salvați în directorul clasei voastre cu numele rezultate_simulare_numele tau.xls.

Setați prima foaie de calcul a registrului de lucru astfel: dimensiune hârtie A4, orientare pagină Portret, margini: sus, jos, stânga, dreapta 2 cm, antet 1 cm, subsol 1 cm, centrat orizontal.

Realizați un antet care să conțină: secțiune stânga SIMULARE, centrat CONCURS, în dreapta numărul paginii.

Realizați un subsol care să conțină: în stânga Numele celui care realizează situația, centrat Clasa pentru care realizează situația, în dreapta data și ora creării.

Redenumiți prima foaie de calcul cu numele Informatică, în care se va realiza un tabel cu rezultatele obținute. Se vor da 2 probe: Teorie și Practica pe calculator. Nota finală este media aritmetică a celor 2 probe. Rezultatul se va determina astfel: “CALIFICAT” pentru toți cu Nota finală >9 și “NECALIFICAT” pentru cei cu Nota finală <=9 (Atenție! folosim funcție sau formulă pentru fiecare calcul)

Să se determine cea mai mică notă pentru fiecare probă, dar și pentru Nota finală, cea mai mare notă pentru fiecare probă, dar și pentru Nota finală.

Să se determine câți elevi s-au calificat pentru Etapa Județeană.

Barem de corectare și notare:

0,50p

0,50p

1p

1p

2p

1p

1p

Notă:

Se acordă 1punct pentru introducerea datelor

Se acordă 2 puncte din oficiu.

Clasa experiment (componență, note)

Clasa martor (componență, note)

Rezultatele evaluării curente

Paralela între clase (fig.57)

Pentru că am evidențiat optimizarea metodelor de predare-învățare cu OneNote, pe partea experimentală aș vrea să mă opresc asupra unei metode de evaluare complementară, des folosită și la îndemâna tuturor, căreia îi pot crește performanțele cu acest instrument extraordinar care este OneNote, și anume portofoliul, întrucât portofoliul se pliază ca metodă de evaluare pe toate disciplinele la toate nivelurile de studiu.

Portofoliul integrat în OneNote

Utilizarea portofoliului ca metodă complementară de evaluare se impune din ce în ce mai mult în practica școlară curentă. În contextul științelor educației, portofoliul s-a impus din nevoia existenței unei metode de evaluare flexibilă, complexă, integratoare, ca alternativă viabilă la modalitățile tradiționale de evaluare.

Poate fi considerat în același timp un instrument complementar folosit de profesor în aplicarea strategiilor de instruire centrate pe lucrul în echipă, pe elaborarea unor proiecte ample de cercetare și învățare. Prin complexitatea și bogăția informației pe care o furnizează , sintetizând activitatea elevului de-a lungul timpului (un semestru, an școlar sau ciclu de învățământ), portofoliul poate constitui parte integrantă a unei evaluări sumative sau a unei examinări.

O funcție pe care o preia portofoliul este aceea de investigare a majorității ”produselor elevului”, care de obicei rămân neinvestigate în actul evaluativ. Prin complexitatea și bogăția informației pe care o poate furniza, portofoliul reprezintă o parte integrantă a unei evaluări sumative semestriale/anuale și, de ce nu, o evaluare externă la final de ciclu de instruire.

În mod normal, evaluarea trebuie înțeleasă ca o modalitate de ameliorare a predării și învățării, de eliminare a eșecului și de realizare a unui progres constant în pregătirea elevului.

Portofoliul este utilizat în special cu rol de colectare a produselor activității de învățare a elevilor. Elementul esențial al acestei metode este implicarea activă a elevului în crearea, colectarea și selectarea produselor care satisfac scopul portofoliului. Acest fapt conferă portofoliului o importantă valoare instructivă, pe lângă valența sa evaluativă; elevii învață despre ei înșiși în procesul întocmirii portofoliului și a reflectării asupra produselor propriei învățări, iar profesorii pot afla o serie de aspecte relevante pentru evoluția copiilor, care altfel ar fi fost trecute cu vederea (percepția lor asupra rezultatelor proprii, trăirile și așteptările legate de performanța lor , obiectivele și planurile lor de viitor).

Una din clasificările viabile ale portofoliilor este:

Portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecție a celor mai importante lucrări);

Portofoliu de progres sau de lucru (conține toate elementele desfășurate pe parcursul activității);

Portofoliu de evaluare (cuprinde:obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultate,etc).

La disciplinele opționale metodologia evaluării se situează între metodele tradiționale de evaluare și cele alternative (complementare). Evaluarea la disciplinele opționale pornește de la premisa că atât cadrul didactic cât și elevul sunt evaluatori dar și parteneri, între cei doi factori ai educației stabilindu-se o relație de parteneriat. Elevul nu se simte ”controlat” ci sprijinit. Profesorul este mai mult organizator al situațiilor de învățare și un element de legătură între elev și societate, care mediază și facilitează accesul la informație. Implicarea elevilor în procesul didactic trebuie realizată în toate laturile acestuia:predare-învățare-evaluare.

Avantajele utilizării portofoliului în evaluare:

este un instrument flexibil, ușor adaptabil la specificul disciplinei, clasei și condițiilor concrete ale activității;

permite aprecierea și includerea în actul evaluării a unor produse ale activității elevului care, în mod obișnuit, nu sunt avute în vedere; acest fapt încurajează exprimarea personală a elevului, angajarea lui în activități mai complexe și mai creative, diversificarea cunoștințelor, deprinderilor și abilităților exersate;

evaluarea portofoliului este eliberată de tensiunile și tonusul afectiv negativ care însoțesc formele tradiționale de evaluare; evaluarea devine astfel motivantă și nu stresantă pentru elev;

dezvoltă capacitatea elevului de autoevaluare, aceștia devenind auto-reflexivi asupra propriei munci și asupra progreselor înregistrate;

implică mai activ elevul în propria evaluare și în realizarea unor materiale care să-l reprezinte cel mai bine.

Greutăți întâmpinate în utilizarea portofoliului ca mijloc de evaluare

Ca orice metodă de evaluare, evaluarea prin portofoliu nu poate fi scutită de unele dezavantaje. Ține de personalitatea și ”arta„ profesorului de a elimina acest dezavantaje.Voi expune o serie de dezavantaje pe care le-am întâmpinat în utilizarea portofoliului ca instrument de evaluare:

necesitatea structurării portofoliului, criteriile de evaluare trebuie foarte bine stabilite de către profesor, de comun acord cu elevii;

câștigarea încrederii elevului și stimularea acestuia;,

menținerea unei căi de comunicare, pe tot parcursul realizării portofoliului, între profesor și elev;

timpul îndelungat de realizare al acestuia și constanța muncii pe această perioadă;

atenționarea elevilor în legătură cu realizarea portofoliului pentru a fi preîntâmpinată superficialitatea lucrului și eventualele frustrări ale elevului în legătură cu aprecierea finală;

portofoliul nu poate fi repede și ușor de evaluat;

este greu de apreciat conform unui barem strict deoarece reflectă creativitatea și originalitatea elevului;

ca metodă alternativă, portofoliul solicită mai mult o apreciere calitativă decât cantitativă și este mai ușor de aplicat pe grupuri mai mici;

profesorul îl poate folosi pentru a evalua performanțele elevilor, iar elevii îl pot folosi pentru autoevaluare și ca modalitate de reflecție asupra învățării.

Suntem în era digitală, cum ar putea fi altfel, aceste portofolii, decât electronice și ce aplicație mai bună am putea utiliza decât OneNote, pentru realizarea lor?
Toate cadrele didactice,indiferent de disciplina predată, pot utiliza OneNote în scopul realizării portofoliilor electronice (de evaluare respectiv autoevaluare) pentru fiecare elev, astfel încât elevul în momentul plecării din școală la liceu, să poată dispune de acest portofoliu eventual ca o bază a achizițiilor cunoștințelor viitoare. Există posibilitatea completării acestor portofolii în timp, chiar și de acasă pentru că OneNote este o aplicație excelentă și poate oferi această oportunitate. Folosirea acestor portofolii poate evidenția cu ușurință progresul elevilor în timp, răspunsurile la feedback-urile primite și realizările proprii.

Aceste portofolii electronice îi vor:

ajuta să dobândească abilități de autocontrol

încuraja să devină autodidacți

echipa cu abilități de a reflecta asupra modului lor de învățare și realizărilor personale.

Portofoliul electronic îl voi exemplifica pe unitatea de învățare Editorul de calcul tabelar Excel în figurile următoare (vezi fișele corespunzătoare în secțiunea Anexe a lucrării)

Concepte de bază (Fig.58)

Generarea automată a unei serii de date (Fig.59)

Introducere date și Inițializarea paginii(fig.60)

Formatarea celulelor (Fig.61.1)

Formatarea celulelor (Fig.61.2)

Inserarea formelor automate(fig.62)

Utilizarea formulelor (fig.63)

Formatare condiționată și sortarea datelor într-o foaie de calcul (Fig.64)

Funcții uzuale în Microsoft Excel (Fig.65.1)

Funcții uzuale în Microsoft Excel (Fig.65.2)

Diagrame (Fig.66.1)

Diagrame (fig.66.2)

Evaluare curentă (Fig.67)

Fișă recapitulativă (fig.68)

Parolarea secțiunii (Fig.69)

Secțiune parolată(fig.70)

Evaluarea portofoliului se realizează pe baza existenței tuturor fișelor realizate pe parcursul unității de învățare Excel având ca scop îndeplinirea următoarelor:

Competențe cheie europene:

Formarea competențelor digitale

Competențe de bază de matematică științe și tehnologie

Competența de a învăța să înveți

Competențe generale:

Identificarea elementelor specifice sistemelor informatice

Prelucrarea informației în format digital

Elaborarea de produse informatice care să dezvolte spiritul inventiv

Competențe specifice:

Cunoașterea principiilor de utilizare elementară a aplicațiilor de calcul tabelar;

Aplicarea operațiilor necesare calculului tabelar

Elaborarea de produse specifice utilizând aplicații de calcul tabelar

Numitorul fiecăreia dintre fracțiile existente – reprezintă numărul de foi de lucru.

Rezultatele la proba portofoliu au fost următoarele:

4.Paralela între clase

Analiza comparativă rezultate

Evaluare curentă – Portofoliu la

clasa Experiment

Clasa experiment (a VII-a M)

Se observă că numărul notelor cuprinse între 9 și 10 a rămas același.

Dacă ponderea notelor cuprinse între 8-899 a scăzut în favoarea celor cuprinse între 6-699 respectiv 7-799 este din cauza faptului că unii elevii fiind mai lenți în lucru nu s-au încadrat în timpul realizării sarcinilor propuse și nici nu au revenit asupra acestora deși ar fi putut să o facă.

Prin urmare, evaluarea s-a realizat cu succes și nu numai atât evaluarea reciprocă cât și autoevaluarea, realizându-se în OneNote dând posibilitatea păstrării în siguranță a acestor portofolii, elevii putând interveni oricând cu elemente noi în completarea lor.

Analiza comparativă rezultate

Evaluare curentă – Portofoliu la

clasa Martor

La clasa martor se observă un declin al notelor; dacă la evaluarea curentă s-au obținut șase note de 10 și un 9 (în total 7), la portofoliu nu mai există decât o singură notă cuprinsă între 9 și 10, numărul notelor mari scăzând în favoarea celor cuprinse de la sub 5 până la 8-899, motiv generator de frustrare în rândul elevilor și al mediei de 6,98 (spre deosebire de 8,13, de la evaluarea curentă), care nu reflectă nivelul real al clasei.

Deși elevii, de la clasa martor, au luat note mari pe baza verificării curente prin realizarea fișelor curente, printr-o fișă de evaluare sau evaluarea sumativă printr-o probă de teorie și fișă recapitulativă, la evaluarea finală prin portofoliu am observat că unui elev de 10 exista posibilitatea să îl notez cu 8, din cauza lipsei unor fișiere șterse în mod accidental sau prin omiterea salvării în locația corespunzătoare, conștientă fiind de faptul că aceștia își îndepliniseră sarcinile la momentul respectiv motiv pentru care mi-am permis să nu trec notele în catalog ci doar în catalogul personal, dar cu o experiență de tact pedagogic, din care am învățat foarte mult. Dacă până acum imi era imposibilă și puțin probabilă posibilitatea de a a realiza o evaluare prin portofoliu tocmai din cauza securității precare a fișierelor, acum am descoperit posibilitatea unei evaluări reale prin OneNote.

fiffg Analiză comparativă rezultate evaluare curentă

figfff

Analiza comparativă rezultate portofolii

Se observă, din grafic, obținerea de rezultate mult mai bune la clasa experiment față de clasa martor, notele de la portofoliu reflectă nivelul real al clasei, media notelor de 7,5 fiind aproape de cea obținută la evaluarea curentă de 7,24, motiv pentru care nu au existat elevi frustrați ba din contră elevii cu notele de 10 și nu numai au fost chiar satisfăcuți datorită recunoașterii efortului constant depus de-a lungul unității de învățare și datorită achizițiilor dobândite în final.

La clasa martor se observă un regres comparativ cu clasa experiment; dacă la evaluarea curentă s-au obținut șase note de 10 și un 9, la portofoliu raportul notelor între clase, de la sub 5 până la 8,99 este cam același, în schimb nu mai există decât o singură notă între 9 și 10 comparativ cu clasa experiment unde a rămas același număr de note de 10 ceea ce a determinat scăderea considerabil a mediei pe clasă intervenind un factor de stres în rândul elevilor cauzat de acest lucru.

Tehnologia ajută în realizarea unui echilibru între învățarea centrată pe profesor și cea centrată pe elev.

CONCLUZII

Majoritatea ne amintim cum era viața înainte de inventarea computerului, Internetului, telefoanelor mobile sau a jocurilor video; copiii de astăzi nu pot. Ei s-au născut și cresc într-o lume în care sunt înconjurați de echipamente digitale, ce îi ajută să învețe, să comunice și să se distreze.

Copiii sunt familiarizați cu tehnologiile și din acest motiv fac lucrurile diferit față de cei mai în vârstă; folosesc în mod regulat Internetul pentru a se documenta în loc să citescă o carte, scriu un e-mail sau pe chat, în loc să-și sune prietenii și cel mai des folosesc computerul să tehnoredacteze un document în loc să scrie pe o foaie de hârtie.

Din moment ce copiii cresc într-o lume digitală este normal ca integrarea tehnologiei să facă parte din educația lor, au nevoie de experiențe care să le fie folositoare și relevante pentru viitor.

Deasemenea, este important să înțelegem că și locul de muncă s-a schimbat dramatic de la inventarea computerului. Toți oamenii, astăzi, se bazează pe computer pentru a-și îndeplini sarcinile de serviciu. Cu ajutorul Internetului oamenii nu mai sunt legați de un loc anume pentru a putea munci. Astăzi își poti citi mesajele de pe un laptop sau smartphone fără conexiune la un cablu. Copiii au nevoie de aceste abilități pentru a face față viitorului loc de muncă. Deși majoritatea sunt familiarizați cu tehnologia, totuși, abilitățile și cunoștințele lor de a o folosi sunt limitate. De exemplu, foarte puțini copii își petrec timpul învățând matematică pe computer; mare parte dintre ei folosesc tehnologia pentru jocuri, corespondența cu prietenii sau vizionând conținut video pe Internet. Din acest motiv rolul nostru de educatori este de a le prezenta oportunitățile pe care le au în explorarea tehnologiei și a infinitelor posibilități de a o utiliza.

Unii au acces la Internet, computer sau aplicații software acasă, iar alții nu. Rolul nostru este acela de a asigura accesul în mod egal la resursele  tehnologice, astfel încât toți copiii să-și dezvolte abilitățile necesare viitorului lor.

„În era tehnologiei este imperios necesar ca învățământul să își îndrepte strategiile didactice spre utilizarea cu mai multă eficiență a resurselor materiale și informaționale de care dispune. În acest sens, dezvoltarea învățării de tip “unu la unu”, adică elevul și computerul său, devine modalitatea prin care accesul la resursele educaționale facilitează o reală învățare centrată pe elev, conform aspirațiilor și trebuințelor acestuia.” Dar ca orice strategie și aceasta prezintă o serie de avantaje și dezavantaje.

Printre avantaje se numără:

stimularea interesului față de nou prin implicarea activă a elevului în acțiunea de prezentare de cunoștințe;

captarea atenției;

eliminarea riscului rutinei;

dezvoltarea abilităților de utilizare, imaginație și viteză de reacție într-o prezentare grafică atractivă;

dezvoltarea gândirii logice și abilitatea de a lucra în echipă;

învățarea prin joc (multe produse educaționale transformă învățarea într-o activitate atractivă). Cu alte cuvinte ”când elevul nu își poate imagina cum se produce o erupție vulcanică, de exemplu, computerul poate ușura înțelegerea proceselor sau fenomenelor care nu sunt evidente,“ spun profesorii.

Dezavantajele majore ale acestui sistem de învățare ar fi:

costurile ridicate legate de infrastructura  wireless;

posibilitatea ca paginile să se blocheze când sunt accesate de mai mulți elevi odată;

conservatorismul anumitor profesori;

reticența unor părinți.

Utilizarea aplicației OneNote, în activitatea de învățare, poate constitui o metodă modernă alternativă, un instrument de lucru atât pentru elevi cât și pentru profesori, reprezentând o formă eficientă de învățare, formare și de informare.

Derularea lecțiilor fără hârtie prin OneNote

 Cum vine OneNote în sprijinul elevilor?

One Note este aplicația ideală pentru mediu educațional. Permite inclusiv scrisul de mână cu ajutorul creionului optic direct în tabletă, inserarea de fișiere audio și video sau imagini statice. Imaginați-vă un blocnotes virtual în care capitolele și subcapitolele sunt personalizabile cu ușurință pe materii și lecții sau chiar ore de curs, iar elevul aude vocea profesorului sau vede imaginea acestuia care corectează tema pentru acasă, direct din OneNote. Elevul poate avea adunate într-un singur loc toate notițele pe care le ia la școala, indiferent de materie.Poate accesa blocnotesul de oriunde, pe smartphone, tabletă, laptop, computer.

Dar în sprijinul profesorului?

OneNote vine în sprijinul oricărui profesor, chiar și a celui mai certat cu tehnologia; este ușor de utilizat, prin crearea unui blocnotes cu secțiuni și pagini etichetate, cel puțin pe partea de organizare a documentelor școlare și cum de cele mai multe ori suntem copleșiți de ele devenind haotici și dezorganizați, cu siguranță ne este de ajutor un organizator ca OneNote.

Deasemeni, profesorul își poate pregăti acasă un blocnotes pe care să-l partajeze cu elevii și care să constituie platforma de lucru pentru lecția desfășurată în clasă.

În ceea ce mă privește, în această lucrare, în cercetarea pe care am derulat-o, am încercat, am reușit cred, optimizarea predării, învățării, evaluării, editorului de calcul tabelar Microsoft Excel într-un mod cât mai atractiv pentru elev; fără nicio exagerare, pot afirma, că elevul descoperă în același timp utilizarea aplicației OneNote prin Excel și învățarea aplicației Excel prin OneNote.

Schimbarea de paradigmă a învățării și anume trecerea de la cunoștințe la dezvoltarea de competențe, valori și atitudini, impune focalizarea instruirii pe activități dominante de participare activă și voluntară a elevilor după nevoile, interesele și profilurile lor de învățare. Diferențierea instruirii și contextualizarea acesteia are un suport deosebit de util în utilizarea calculatorului la clasă.

Consider că scopul meu a fost atins și elevul s-a arătat cu adevărat interesat de parcurgerea lecțiilor. Modul interactiv de lucru și-a spus cuvântul.

Metodele interactive au numeroase avantaje dar și limite; astfel încât se recomandă folosirea acestora cu măsură pentru atingerea eficientă a competențelor specifice disciplinei, reușita unora dintre aceste metode depinde în mare măsură și de nivelul clasei. De exemplu, nu cred că mozaicul pe care l-am aplicat la clasa a VII-a Râmniceni mi-ar fi reușit la fel de bine la a VII-a Măicănești al cărui colectiv nu este omogen, având experiența aplicării acesteia la clase slabe, și pot afirma că la mometul respectiv nereușita a fost cumva un motiv generator de frustare în ceea ce mă privește.

Aplicarea acestor metode necesită unele condiții ce trebuie îndeplinite:

timp adecvat de aplicare a lor precum și crearea unui climat specific;

pregătirea corespunzătoare a materialelor și mijloacelor folosite în cadrul acestor strategii interactive;

acceptarea exprimării libere a opiniilor și părerilor, fără a limita gândirea creativă;

implicarea activă a tuturor elevilor și pregătirea lor pentru adaptarea în condițiile societății actuale;

responsabilitate și încredere în prezentarea ideilor, fără a avea sentimentul că sunt ridiculizați, asumarea riscurilor;

adoptarea unui climat care să elimine blocajele, modul de predare fiind orientat spre încurajarea oricărei manifestări spontane a elevilor.

Fiecare metodă aplicată are avantaje și dezavantaje, dar oferă cu certitudine informații despre colectiv sau despre fiecare elev în parte, informații utile în proiectarea activităților viitoare în vederea atingerii competențelor specifice disciplinei.

Acest studiu m-a ajutat să descopăr trăsături ale personalităților elevilor –consecvența, seriozitatea, ambiția, capacitatea de analiză și sinteză dar și superficialitatea. Rolul important în aplicarea acestor strategii revine profesorului, prin stabilirea unui climat neautoritar, stimularea unei atitudini pozitive față de activitatea de învățare, prin alegerea unui material didactic bogat, prin îmbinarea variată a metodelor clasice și interactive, astfel încât elevul să fie captat, iar alegerea acestei unități de învățare – Editorul de calcul tabelar Microsoft Excel, mi-a oferit posibilități nelimitate de aplicare a acestor strategii, rezultatele finale demonstrând eficiența lor.

Personal, folosesc destul de des aceste metode interactive, elevii sunt familiarizați cu aceste strategii aplicate în permanență, atunci când conținuturile predate permit acest lucru. La sfârșitul programului aplicat, s-au constatat următoarele avantaje ale utilizării acestor metode:

stimularea inițiativei personale a elevilor;

creșterea stimei de sine;

conștientizarea importanței fiecărui membru al grupului în îndeplinirea sarcinilor echipei; succesul echipei depinde de fiecare membru în parte;

încurajarea demersurilor imaginative ale elevilor;

posibilitatea de a depăși eșecul, având susținerea profesorului și a colegilor de echipă;

încurajarea afirmării libere, deschise a propriilor idei, fără teamă.

În ceea ce privește partea dedicată cercetării optimizării evaluării, dacă la clasa martor s-a observat, prin utilizarea clasică a portofoliilor electronice și anume depozitarea în foldere, imposibilitatea evaluării și eventual a urmăririi progresului elevilor deseori din cauza pierderii sau ștergerii accidentale a conținuturilor acestora sau omiterea salvării fișierelor în locațiile precizate, realizarea portofoliilor în OneNote a determinat o evaluare corectă, aproape de nivelul real al clasei, respectiv o autoevaluare, cu succes, întrucât fișele realizate au putut fi inserate fie ca fișiere fie ca imagini tipărite, păstrate și securizate în secțiuni parolate ale blocnotesurilor personalizate.

Portofoliile pot fi folosite atât într-o formă de evaluare reciprocă a elevilor, prin partajarea acestora implicit folosind astfel metoda turul galeriei, în care ceilalți elevi să-și lase aprecierele și criticile pe marginea acestora, deoarece elevii trebuie să învețe și cum să exprime remarci negative cu o atitudine pozitivă și trebuie să înțeleagă că nu cel care învață este evaluat ci sarcina de învățare pe care acesta a primit-o cât și într-o formă de autoevaluare astfel încât elevul învață să-și autoevalueze în mod obiectiv realizările, în special atunci când au posibilitățile de a le compara cu ale colegilor săi.

Posibilitatea realizării portofoliilor în OneNote poate conduce la unele avantaje:

îmbunătățirea relațiilor de colaborare a școlii cu părinții, existând astfel o mai multă transparență;

posibilitatea partajării portofoliilor cu părinții prin intermediul cărora primesc informații legate de evoluția copilului, sfaturi pentru îmbunătățiri și aprecieri asupra lucrărilor conținute;

dovezi clare legate de activitatea școlară a copiilor;

vizualizarea progresului și realizările acestora în timp real;

eliminarea frustrărilor unora dintre părinți cauzate de cele mai multe ori de lipsa timpului fizic de a păstra legătura cu școala.

David Ausubel subliniază: „ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință!”

În concluzie, folosirea cu cap a tehnologiei nu ne poate aduce decât avantaje. Generațiile de copii, care s-au născut cu tableta în mână, trebuie învățate să-i găsească utilitatea în procesul de învățare, s-o folosească în scopuri educative, și nu doar pentru jocuri. Și, nicio grijă! Hârtia își va avea mereu farmecul ei! Un bilețel de dragoste scris colegei de bancă pe o bucată de hârtie și furișat în rucsacul ei nu se poate compara cu un mesaj trimis pe What’s App sau pe Facebook…

BIBLIOGRAFIE

Bontaș, I. (1994), Pedagogie, Editura All, București.

Cerghit, I. (2006), Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași.

Cerghit, I. (2003), Sisteme de instruire alternative și complementare.

Structuri,stiluri,strategii, Editura Aramis București.

Ionescu,M.,Radu, I. (1995), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca.

Manolescu,M. (2002), Evaluarea școlară – un contract pedagogic, Editura

Fundației Culturale D.Bolintineanu.

Mirică,I.(2003), Metodica predării informatice,Ed.Fundației Universitare

”Dunărea de Jos”, Galați.

Petre,C.ș.a. (2002), Metodica predării informaticii și tehnologiei informației,

Editura Arves.

Onu, C. ș.a., Rolul noilor tehnologii în educație ,Liceul ”Tudor Vladimirescu”,

https://liceultudorvladimirescu.wikispaces.com, aprilie 2015

***, Tutorial OneNote, http://highered.mheducation.com/sites/dl/free/007661395x/903627/OneNote_Tutorial.pdf, ianuarie 2015

***, Metode și mijloace valorizate prin utilizarea TIC, http://cnlr.ro/~tucu/metode.docx , aprilie 2015

Dem, M., Metode de învățare centrate pe elev utilizate în cadrul orelor de matematică, http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2160804metode_de_invatare_centrate_pe_elev__referat_cerc_pedagogic_23_nov_2010_.doc, martie 2015

Stan, C., Portofoliul didactic, o metodă alternativă viabilă de evaluare,

http://www.asociatia-profesorilor.ro/portofoliul-didactic-o-metoda-alternativa-viabila-de-evaluare.html, iunie 2015