Modalităti de Interventie Psihoeducatională Pentru Copii cu Tulburări din Spectrul Autist

Modalități de intervenție psihoeducațională pentru copii cu tulburări din spectrul autist

Introducere

Capitolul I Delimitări conceptuale

1.Definiții ale tulburărilor din spectrul autist

a) 1.Definiții ale termenului CES(Cerințe educative speciale)

2.Evoluția situației copiilor cu cerințe speciale din România

b). 1.Definiții ale autismului

2.Scurt istoric

3.Cauze

4.Date statistice privind autismul

2.Caracteristici ale copiilor cu tulburări din spectrul autist

Cap.II Prezentarea modalităților de intervenție psihoeducațională

1.Terapia ABA

2.Învățarea socio-emoțională – metoda TEACCH

3.Metoda PECS

4. Psihoterapii expresive:muzicoterapia și dansterapia

5.Terapii senzorio-motorii

6.Sisteme de formare a competențelor sociale

7.Terapie ocupațională

8.Logoterapia

9.Metoda Hanen

10.Programul Son- Rise

11.Kinetoterapia

12.Greenspan (Floortime)

13.Alt tip de intervenție-Medicația

CAP.III Studiu privind rolul familiei în susținerea achizițiilor dobândite de copii în lucrul cu terapeutul

III1. Obiectivele cercetării

III.2 Ipotezele cercetării

III.3. Descrierea lotului de subiecți

3.1.Descrierea subiecților părinți

3.2. Descrierea subiecților copii

III.4.Descrierea metodelor de cercetare

4.1.Metoda observației

4.2.Studiul de caz

III.5. Analiza,prelucrarea și interpretarea datelor cercetării

Concluzii

Introducere

Lucrarea cu tema ,,Modalități de intervenție psihoeducațională pentru copii cu tulburări din spectrul autist,, își propune să prezinte(în primele două capitole) atât aspecte teoretice privind autismul cât și aspecte practice(în ultimul capitol). Am ales această temă de cercetare deoarece consider că autismul este tot mai prezent în societatea noastră iar indivizii trebuie să fie informați și să cunoască modalitățile de intervenție psihoeducațională în cazul copiilor cu TSA,deoarece la un moment posibil vor interacționa cu acești copii.

În primul capitol denumit ,,Delimitări conceptuale,,am definit termenul mai larg de Cerințe educative speciale pentru a putea avea privirea de ansamblu a ceea ce înseamnă acest concept și care este legătura dintre CES și copii cu tulburări din spectrul autist. Tot în acest capitol am prezentat și un scurt istoric al evoluției copiiilor cu CES în România. Apoi am definit autismul,am prezentat un scurt istoric al cercetărilor privind autismul,cauzele și date statistice atât din lume cât și din Romania.

În al doilea capitol,, Prezentarea modalităților de intervenție psihoeducațională,, am descris terapiile folosite în lucrul cu copii cu tulburări din spectrul autist:terapia ABA, învățarea socio-emoțională – metoda TEACCH,metoda PECS,psihoterapii expresive:muzicoterapia și dansterapia,terapii senzorio-motorii,sisteme de formare a competențelor sociale,terapie ocupațională,logoterapia ,metoda Hanen, programul Son- Rise kinetoterapia ,Greenspan (Floortime). Am prezentat atât anul apariței acestor metode,cât și modul cum se desfășoară și eficiența lor. Am prezentat avantajele și dezavantajele fiecărei metode în parte.

În ultimul capitol am efectuat un,,Studiu privind rolul familiei în susținerea achizițiilor dobândite de copii în lucrul cu terapeutul ,,. Am aplicat un chestionar la părinții a patru subiecți copii cu tulburări din spectrul autist de la Centrul de zi pentru copii autiști din Constanța.

Capitolul I

Delimitări conceptuale

1.Definiții ale tulburărilor din spectrul autist

a) Definiții ale termenului CES(Cerințe educative speciale)

Termenul de CES (Cerințe educative speciale) a fost folosit în Marea Britanie pentru prima dată în anul 1978. Apoi acest concept a fost preluat 14 ani mai târziu în anul 1992 și de către UNESCO. Cerințele educative speciale fac referire la dificultățile de învățare mult mai mari pe care le au unii copii comparativ cu restul copiilor de aceeași vârstă. În această categorie a copiilor cu CES sunt incluși atât copii cu deficiențe propriu zise(diverse dizabilități din naștere sau dobândite ulterior) cât și cei care prezintă dificultăți de învățare

Conform Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD): ,,Cerințele educative speciale implică alocarea de resurse suplimentare publice și/sau private asigurate pentru a veni în sprijinul educației, iar aceste resurse sunt asigurate atunci când elevii au “anumite dificultăți de acces la curriculum-ul obișnuit“.

(Sursa:http://www.isjbotosani.ro/img/uploads/web.admin/file/Specialistii/Consfatuiri%202010%20X.pdf)

,,Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) descrie CES ca fiind un continuum al problemelor speciale în educație, de la cele mai grave (legate de dizabilități) la dificultăți și tulburări de învățare și comportament.,,

(Sursa:http://schoolforeveryone.org/wp-content/uploads/2016/05/Suport-de-curs-educatie-incluziva.pdf)

În țara noastră termenul CES a început să fie utilizat începând cu anul 1995,când a intrat în vigoare Legea Învățământului iar în acest moment nu avem foarte multe informații despre numărul copiilor diagnosticați cu CES în Romania.Un studiu efectuat în 37 județe din anul 2009 arăta că sunt integrați în învățamantul de masă un număr de 13,125 copii cu CES.

(Sursa: https://www.scribd.com/doc/314144333/Integrare-Copii-Ces)

În situația copiilor cu nevoi educative speciale actul educativ nu este abordat de pe poziția educatorului ci are în vedere capacitatea de întelegere și asimilare a noțiunilor a copilului cu deficit(care poate fi de natură fiziologică,intelectuală ,senzorială,socioeconomic,psihomotorie etc.)

,,Copiii cu Cerințe educative speciale (CES) sunt copii ale căror nevoi (cerințe) speciale sunt educaționale și derivă, în principal, din deficiențe mintale, fizice, senzoriale, de limbaj, socio-afective și de comportament ori asociate, indiferent de severitatea acestora. Lor li se adaugă și unii copii ocrotiți în instituții rezidențiale, copii/elevi din învățământul obișnuit care prezintă tulburări/dificultăți de învățare și/sau adaptare școlară.,,(Sursa :http://copil-speranta.ro/files/Educatie%20Incluziva%20nr.%202.pdf)

Autorul Doru Vlad Popovici a afirmat că cerințele educative speciale sunt calea prin care copiilor care au nevoie de atenție si asistență educativă suplimentară li se asigură egalitatea șanselor la participarea școlară și socială.(Doru Vlad Popovici – Elemente-de-Psihopedagogia-Integrarii-Si-Normalizarii-Elevilor-Handicapati-Mintal, pag 58)

Sintagma CES desemnează un,,continuum al problemelor speciale de educație,cu referire la un registru larg de tulburări care se întinde de la deficiențele profunde la tulburările ușoare de învățare.,,(Gh. Radu, 1999) (Sursa : http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/CE-ESTE-PSIHOPEDAGOGIA-SPECIAL41747.php)

"Copiii cu cerinte educationale speciale (CES) sunt acei copii a căror cerințe (nevoi) speciale sunt de natură educațională și derivă în principal din deficiențe mintale, fizice, senzoriale, de limbaj, socio-afective și de comportament ori asociate, indiferent de severitatea acestora. Pot fi cuprinsi în categoria copiilor cu CES și unii copii ocrotiți în institutii rezidențiale, precum si anumiți copii/elevi ce prezintă tulburari/dificultăți de învățare și/sau adaptare școlară." (I. Musu, 1997) (Sursa: http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/CE-ESTE-PSIHOPEDAGOGIA-SPECIAL41747.php)

Traian Vrășmaș (2001) face distincția între sintagma „dificultăți de învățare” în sens restrâns și „dificultăți de învățare” în sens larg. În sens inițial și restrâns, sintagma se referă la tulburări cu dominanță psihomotorie, psihoafectivă – fără deviații semnificative ale comportamentului – la ritmul lent de învățare și / sau intelectul liminar, la tulburările instrumentale. Autorul citat însă semnalează că aceste tulburări apar pe fondul unei relative integrități psihofizice a copilului, spre deosebire de copiii cu CES. A doua accepțiune, în sens larg, sintagma „dificultăți de învățare” este folosită într-o manieră sinonimică cu cea de „cerințe educative speciale” din dorința de a suplini alți termeni care definesc această realitate, termeni traumatizanți, stigmatizanți (handicap, incapacitate, deficiență etc.).(Sursa:Vrasmas, T. (2001). Învățământul integrat și /sau incluziv. București: Editura Aramis).

În cazul elevilor cu CES, raportul obișnuit între formele de învățare (cognitivă, afectivă, instrumentală, psihomotorie, practică, morală), cât și între învățarea spontană și cea intenționată, este mai mult sau mai puțin modificat, aceasta depinzând de tipul și gradul deficienței, precum și de vârsta copiilor. E. Verza recomandă ca în procesul de învățare la deficienții mintal să se pună accent în primul rând pe învățarea afectivă și motivațională, și în al doilea rând pe cea morală și practică, deoarece aceștia întâmpină dificultăți majore în învățarea cognitivă.( SursaVerza, E., (coord.), Ghidul educatorului. Universitatea București, DPC EU / Phare, 1997.)

Evoluția situației copiilor cu cerințe speciale din România

Într-un raport al UNICEF din septembrie 2013 se arată că înainte de Revoluția din anul 1989 situația copiilor cu cerințe speciale a fost puțin cunoscută opiniei publice, iar toți acești copii au fost instituționalizați în centre speciale în majoritatea cazurilor în condiții la limita subzistenței alături de alte categorii de vârstă precum tineri și vârstnici. Situația acestora s-a îmbunătățit după anul 1990 când o serie de organizații non-guvernamentale au început să se implice în lucrul cu ei, iar legislația a oferit și cadrul legal pentru acest lucru.

Astfel că acești copii cu nevoi speciale au început să aibă parte de o educație adaptată nevoilor lor,astfel încât să poată fi atinse obiectivele învățarii corespunzătoare vârstei copilului și să poată fi integrați ulterior în colectivitate și să participe în mod activ la viața socială.

Mai jos vă prezint pe scurt evoluția legilor care au creionat cadrul legislativ astfel încât copii cu probleme speciale să poată fi integrați în societate și să nu fie stigmatizați sau izolați.

După anul 1990 țara noastră a ratificat prin legea 18 din 28 septembrie 1990 Convenția cu privire la Drepturile Copilului, tratatul internațional de la Haga și Strasbourg. În anul 1991 a fost înființat Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap (SSPH) care în anul 2003 s-a reorganizat și și-a schimbat denumirea în Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap (ANPH).În urma adoptării ordonanței OUG nr. 26/1997 privind protecția copilului aflat în dificultate s-a înființat Departamentului pentru Protecția Copilului (DPC).

Începând cu anul 1998 instituțiile care adăposteau copii aflate în subordinea altor instituții centrale au fost transferate la Serviciile Publice Specializate pentru Protecția Copilului județene și ale sectoarelor municipiului București . În același an au apărut tipuri de servicii alternative ca : asistența maternală, casele de tip familial, centrele de zi, centrele de consiliere, centre specializate pentru copiii cu handicap și altele. În 1999, DPC și-a schimbat denumirea în Agenția Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPDC) și a început procesul de închidere a instituțiilor mari, de tip vechi.

În anul 2000 și 2001 guvernul a demarat o politică publică de integrare masivă a acestora în școlile de masa. În anul 2003, Constituția României a fost revizuită, dar la fel ca și cea din 1991, a păstrat un articol distinct destinat protecției persoanelor cu handicap: „Persoanele cu handicap se bucură de protecție specială. Statul asigură realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor.”( Sursa: http://www.constitutiaromaniei.ro/art-50-protectia-persoanelor-cu-handicap/ )

În anul 2004 a intrat în vigoare actul normativ(Legea nr.272 privind protecția și promovarea drepturilor copilului) prin care copii sub doi ani pot sa fie instituționalizati doar în cazul în care au dizabilități grave și sunt dependenți de îngrijiri acordate de personal de specialitate. Tot în cadrul aceleiași legi Art. 46 se referă la copilul cu handicap care “are dreptul la educație, recuperare, compensare, reabilitare și integrare, adaptate posibilităților proprii, în vederea dezvoltării personalității sale”. Autoritatea central responsabilă pentru coordonarea implementării drepturilor copilului cuprinse în CDC și monitorizarea respectării acestora a fost numită Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPDC).Ulterior, această instituție, ca și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) au fost desființate.În prezent, Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) au preluat din atribuțiile acestora.

Începand cu anul 2006 s-a elaborat un Plan de Acțiune prin care drepturile omului erau protejate și implicit a copiilor cu cerințe educative speciale. La momentul actual există un astfel de plan strategic în derulare (2015-2020) care promovează combaterea sărăciei și incluziunea socială. Tot în acest moment percepția copiilor cu cerințe educative speciale a cunoscut o îmbunătățire față de acum 20 de ani.

În momentul de față în județul Constanța elevii cu CES sunt integrați atât în școlile de masă cât și în școlile speciale.

b). Definiții ale autismului

Preocuparea din ultimii ani legată de persoanele autiste a făcut mai mulți cercetători să definească autismul,să studieze cauzele acestuia și să caute soluții pentru integrarea socială persoanelor cu tulburări din spectrul autist.

S-a stabilit la nivel mondial ca data de 2 aprilie să fie Ziua Internațională de Conștintizare a autismului.

Autismul apare de patru ori mai mult la băieți decât la fete,iar trei sferturi dintre cei diagnosticați cu autism au și diverse forme de retard mintal.

Mai jos am prezentat mai multe definiții ale autismului menite să clarifice acest concept.

Etimologic cuvântul autism provine din limba greacă ,de la cuvântul ,,autos,, care înseamnă însuși. Autismul este definit ca,,pierderea contactului psihic cu realitatea, cu lumea înconjurătoare și trăirea intensă a propriei vieți interioare. ,, (Sursa:Dicționarul General al Limbii Române,Vasile Breban ,Ed.Enciclopedică pag. 79.)

Autismul mai este definit ca "aplecare asupra lumii sale interioare a subiectului care refuză contactul cu lumea exterioară, această repliere putând fii conceputa ca efect al unei ratari radicale a localizarii imaginii corpului"(Sursa: Larousse – "Dictionar de psihanaliza" – 1997).

P. Popescu Neveanu precizează în „Dicționarul de psihologie” că autismul cunoaște diverse grade de dezvoltare între normal și patologic, fiind „ un termen aplicat uneori situațiilor sau cazurilor de introversiune accentuată, care se întâlnește destul de frecvent în momentele critice ale psihogenezei (prima copilărie și începutul adolescenței) „( Sursa: P. Popescu Neveanu , „Dicționarul de psihologie” Editura Albatros ,1978,pag.72)

Dicționarul medical apărut la editura CERES în anul 1997 face o distincție între autism și autismul infantil, astfel că:

,,Autism = Pierderea contactului cu lumea exterioara printr-o repliere în sine însuși, un mod de gândire detașat de realitate și o predominanță a vieții interioare. Autismul poate fi manifestarea schizofreniei.,,

,,Autism infantil = Autism ce există de la naștere sau începe in cursul primelor treizeci de luni de viață. Răspunsurile la stimulii auditivi și, uneori, la cei vizuali, sunt anormale și survin de obicei grave dificultăți de înțelegere a limbajului vorbit. Vorbirea se caracterizează prin ecolalie (repetarea în mod sistematic a ultimelor cuvinte auzite), inversarea pronumelor, imaturitatea structurilor gramaticale și incapacitatea folosirii termenilor abstracți. Nivelul de inteligență variază de la întârziere importantă la normal sau chiar peste normal.

Sinonime: psihoza infantilă, sindromul Kanner.,,Sursa: Dicționar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997 http://www.psychologies.ro/definitii/autismul-575349 )

Autismul mai este definit și ca ,, Sindrom patologic, apărut în copilărie, caracterizat printr-o stare de înstrăinare / retragere, o lipsă de răspuns social și/sau interes față de cei din jur, dificultăți de comunicare și de limbaj, imposibilitatea de a dezvolta un atașament normal si existența unor căi bizare de a răspunde la stimulii din mediul înconjurător.(Sursa:Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2001,pag. 14)

Astăzi, tulburările din spectrul autismului sunt grupate astfel:

,,Autismul – tulburare neurologică ce se caracterizează prin dificultăți de învățare, probleme de vorbire și dificultăți de relaționare, comunicare și interacțiune socială.

Tulburarea de dezvoltare pervazivă (PDD) – termen folosit pentru descrierea copiilor ce prezintă unele trăsături ale autismului dar în cazul cărora problemele de comunicare și relaționare sunt mai puțin severe.(sindromul Rett,sindromul Asperger)

Diagnosticarea sindromului Rett se face când la copiii de 5 luni cu o dezvoltare normală apar mișcări stereotipe ale mâinilor, o slabă coordonare, limbaj îngreunat și încetarea creșterii capului. În cazul autiștilor se manifestă o continuă dezvoltare a îndemânărilor și diminuarea în timp a unor caracteristici anormale dar la indivizii diagnosticați cu “childhood disintegrative disorder” și sindromul Rett ele se înrăutățesc în timp.

Sindromul Asperger – descrie un grup de copii ce prezintă unele trăsături ale autismului, dar sunt extrem de dotați în unele domenii ale cunoașterii,și nu au nici o întârziere în dezvoltarea limbajului.

Tulburările de atentie (ADD – Attention Deficit Disorder) denumesc o tulburare foarte diferită, care în majoritatea cazurilor nu are puncte comune cu autismul. Totuși, unii medici sunt de părere că tratamentele alternative utilizate pentru tulburările din spectrul autismului pot ajuta și copiii cu tulburări de atenție (sau hiperactivitate).,, (Sursa:http://msanatate.bzi.ro/autismul-5767 )

.

2. Scurt istoric

Psihologul elvețian Paul Eugen Bleuler, interesat in studiul bolilor mintale, a fost cel care a introdus termenul de „autism“ în anul 1908 în lucrarea ,,Grupa Schizofrenicilor,,, cu referire la pacienții schizofrenici care se izolau și deveneau absorbiți de propriul sine.

În 1943, specialistul american în psihiatrie infantilă Leo Kanner a descris unsprezece copii care împărtășeau anumite trăsături precum afectarea modului de interacțiune socială, neliniștea la schimbări, memorie bună, ecolalie întârziată, suprasensibilitate la anumiți stimuli (în special cei sonori), probleme cu mâncatul, limitări în activitatea spontană, bun potențial intelectual, adesea provenind din familii talentate. El a numit copiii autiști. În documentul în care face referire la aceștia, afirmă că a observat încă din 1938 astfel de cazuri (menționate de el într-un alt document, „Tulburarea autistă a contactului afectiv“. Înainte ca el să observe și să consemneze un model de simptome, astfel de copii erau clasați ca tulburați emoțional sau cu retard mintal. Kanner a observat că nu doar învățau mai lent, ci nu se conformau modelelor de copii cu tulburări emoționale. Astfel, el a inventat o nouă categorie, numită autism infantil timpuriu, numită uneori sindromul Kanner. Asperger a făcut simultan aceeași descoperire, dar pacienții identificați de el aveau cu toții capacitatea de exprimare verbală, de aceea termenul de sindrom Asperger se referă la autiștii care au această capacitate.

În 1944, Hans Asperger, independent de Kanner, a descris un grup de copii numiți de el psihopați autiști, care corespundeau în majoritatea aspectelor descrierii lui Kanner. Exista totuși o diferență: Asperger nu mai menționa ecolalia ca problemă de exprimare, ci faptul că copiii vorbeau ca niște mici adulți. Un aspect suplimentar menționat de Asperger privea activitatea motrice(motorie), diferită de copiii normali și mai stângace.

Tot în anul 1944, Asociația Psihiatrică Americană, în Manualul de diagnostice și statistice al bolilor mintale (Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorder)- DSM-IV a trasat câteva caracteristici pentru a se stabili un diagnostic de autism.Caracteristicile autismului presupun ca individul să manifeste:

– o scădere în interacțiunea socială

– o scădere în comunicare

– un comportament, interese și activități restrictive, repetitive și stereotipe

– simptomele apărute înaintea vârstei de 3 ani

(Sursa :Prof.Coordonator Aurel Romilă,traducător Marin Stancu, DSM-IV-Manual-de-Diagnostic-Si-Statistic-A-a-Tulburarilor-Mentale Tiipografia PEGASUS , anul 2004 )

Bruno Bettelheim a scris în 1967 o carte despre copiii autiști: „Fortăreața goală. Autismul infantil și nașterea sinelui“, iar teoria lui implica răceala mamelor față de copii, care ar fi afectat dezvoltarea emoțională a acestora. El a decuplat total părinții de terapia acordată copiilor tocmai datorită acestei teorii. (Sursa:Bruno Bettelheim,The empty fortress,Infantile autism and the Birth of the Self,editura Free PR,1972)

Opera lui Asperger nu a fost cunoscută decât în anii ’80, când a fost tradusă în limba engleză, iar operele lui Kanner și Bettelheim au fost adesea confundate și în general era acceptat faptul că copiii autiști aveau mame reci emoțional.

În anii ’70 se răspândește cunoașterea autismului în Suedia și Fundația Erica a început să ofere sesiuni de educație și terapie pentru copii psihotici spre începutul anilor ’80, dar primele clase cu acest specific au apărut încă de la mijlocul deceniului ’70.

Pentru foarte mult timp (și chiar și astăzi) părinții au fost considerați vinovați pentru gravele dizabilități pe care le au copiii autiști. De abia odată cu progresele făcute în cercetarea autismului s-a văzut că motivele fundamentale ale acestei afecțiuni sunt de natura tulburărilor neurologice combinate cu anumite afecțiuni ereditare (scleroză tuberoasă, tulburări metabolice sau aberații cromozomiale precum cromozom X fragil).

"Long-term Outcome for Children with Autismwho Receved Early Intensive Behavioral Treatment" apărută în anul 1993.

3.Cauze

Nu se cunosc până în prezent cauzele autismului dar se cercetează următoarele:

-se conturează ipoteza conform căreia mutațiile genetice ar putea fi o cauză a apariției autismului.

-o altă cauză favorizantă ar fi expunerea mamei la metalele grele.

– vaccinurile -deoarece perioada vaccinării la bebeluși coincide cu cea a observării de către părinți a primelor semne de autism, respectiva coincidență a provocat un val de alarmă în această privință, dar studii ulterioare au dovedit lipsa de fundament în ceea ce privește considerarea vaccinării ca o cauză a autismului.

-alți factori care pot mări riscul de autism sunt legați de părinți – mamele care au o singură naștere, cele care iau medicamente, în special în cadrul tratamentelor psihiatrice folosirea antidepresivelor în primele 3 luni de sarcină), tații mai în vârstă.

– scăderea acidului folic

-nașterea bebelușului cu o greutate sub normal

-anemia neonatală

-carențele legate de hrană în prima perioadă de dezvoltare a fătului

-nașterea prematură

– privarea de oxigen a creierului copilului abia născut

Majoritatea cercetătorilor consideră că rasa, etnia și mediul social sau situația economică nu au relevanță în ce privește riscul de autism. Ereditatea nu este nici ea o cauză a autismului.

Încă nu s-a putut explica raportul de 4,3/1 în favoarea băieților în detrimentul fetelor.

Date statistice

În lume

Un studiu efectuat de Centrul pentru Prevenirea și Controlul Maladiilor din Atlanta, Statele Unite ale Americii publicat în martie 2014 arată că în lume 1 din 68 de persoane are autism. Atfel boli precum cancerul sau diabetul au ajuns să fie mai puțin întâlnite decât autismul.

În anul 1987 Ivar Lovaas a publicat un studiu care arata că cu cât tulburările din spectrul autist sunt depistate în primii 3 ani iar copii încep diverse terapii șansele să fie integrați în societate și să dobândească abilitățile pentru o viață independentă cresc cu până la 47%.

Mai jos vă prezentăm vârsta la care este diagnosticat autismul în Statele Unite ale Americii.

Sursa: http://www.autismtopics.org/t29%20autism%20statistics.html

În România

,,În anul 2012, erau înregistrate 7.179 de persoane diagnosticate cu autism (conform Ministerului Sănătății) însă numărul real al acestora este mult mai mare – specialiștii estimează cel puțin 15.000 de persoane, majoritatea nefigurând în evidența oficială.,, http://sfatulparintilor.ro/prescolari/sanatate-prescolari/autismul-cifre-statistici-la-nivel-mondial-situatia-din-romania/

2.Caracteristici ale copiilor cu tulburări din spectrul autist

Indiferent de cauzele care produc autismul sau de severitatea manifestărilor pe care anumiți autiști pot sau nu să le aibă descrierea tulburărilor din spectrul autist se face pe trei nivele : nivelul biologic,nivelul psihologic și nivelul comportamental. Legat de primele două nivele cercetătorii încă testează ipoteze. Nu s-au stabilit exact după cum am arătat și mai sus pe parcursul acestei cercetări cauzele care produc autismul iar în ceea ce privește teoriile psihologice acestea încearcă să aducă explicații legate de ce înseamnă autismul și de ce unele comportamente variază în comparație cu altele. Dintre aceste teorii amintim,, teoria minții/ Theory of mind( Baron-Cohen, Leslie și Frith, 1985), teoria slabei coerențe centrale/ weak central coherence theory (Frith, 1989) și teoria deficitului executiv/executive functioning(Ozonoff s.a., 1991, 1995).,,

(Sursa:http://www.psihologiaonline.ro/download/art/A026_DepistarePrecoceAutism.pdf_)

Simptomele evidente încep să apară după vârsta de șase luni, se stabilizează pe la doi sau trei ani și tind să continue de-a lungul maturității, adesea într-o formă atenuată. Bebelușul nu arată spre obiecte,nu își mișcă capul spre ele iar contactele vizuale cu ceilalți sunt rare. Aceștia nu răspund mereu când își aud numele și nici nu acordă atenție sporită stimulilor sociali.

Copiii între 3-5 ani se atașează de persoana care îi îngrjijește.Aceștia nu interacționează spontan cu ceilalți,nu imită și nu folosesc limbajul nonverbal.

Copiii mai mari și adulții cu tulburări din spectrul autist au dificultăți în a recunoaște fizionomiiile și emoțiile.

Autismul după cum se poate vedea în ceea ce am expus mai sus, nu se distinge printr-un singur simptom, ci printr-o triadă caracteristică de simptome denumită și triada Wang: afectări în interacțiunea socială, deteriorări ale comunicării și interese reduse și comportament repetitiv. Alte aspecte precum mâncatul atipic, pot să fie și ele comune, dar nu esențiale pentru diagnostic. Nu există o delimitare clară a diferitelor simptome care să fie puternic asociate pentru a caracteriza separat formele severe de trăsăturile comune ale autismului.

Tulburări la nivelul interacțiunilor sociale

În ceea ce privește incapacitatea persoanelor autiste de a interacționa social conform normei, acest lucru poate fi pus pe seama lipsei contactului vizual, a abilităților reduse de a înțelege limbajul corporal.Copii autiști preferă să se joace singuri și nu sunt interesați să atragă atenția celorlalți asupra universului lor. Nu au dorința să împărtășească spontan cu bucurie lucruri sau să prezinte realizările lor altor persoane.
Existența acestor deficiențe duce la apariția formelor de comunicare verbală mult mai târziu și de aici o posibilă cauză în greutatea de a lega prietenii . Sunt observate și tulburări în ceea ce privește apariția atașamentului.
,,Lorna Wing a delimitat 4 subgrupe de persoane cu autism în funcție de tipul interacțiunilor sociale, indicator și al gradului de autism:

-grupul celor distanți , forma severă de autism, unde indivizii nu inițiază și nici nu reacționează la interacțiunea socială, deși unii acceptă și se bucură de anumite forme de contact fizic. Unii copii sînt atașați la nivel fizic de adulți, dar sînt indiferenți la copiii de aceeași vîrstă.
-grupul celor pasivi, forma mai puțin severă, în care indivizii răspund la interacțiunea socială, însă nu inițiază contacte sociale;
-grupul celor activi, dar bizari  , în care indivizii inițiază contacte sociale, însă într-un mod ciudat, repetitiv sau le lipsește reciprocitatea; este vorba adesea de o interacțiune unidirecțională, aceștia acordînd puțină atenție sau neacordînd nici o atenție reacției/răspunsului celor pe care îi abordează;
-grupul celor nenaturali ,  în care indivizii inițiazã și susțin contacte sociale, însă într-o manieră foarte formală și rigidă, atît cu străinii, cît și cu familia sau prietenii. Acest tip de interacțiune socială se întîlnește la unii adolescenți și adulți înalt funcționali.,,

(Sursa: http://www.desprecopii.com/info-id-1228-nm-Autismul-la-copil-semne-tulburari-si-comunicare-tot-ce-trebuie-sa-stie-un-parinte.htm#_)

O faimoasă autistă, Temple Grandin a remarcat în privința incapacității de socializare pe care o avea, că se simțea precum „un antropolog pe Marte“.

Tulburări la nivelul comunicării verbale și nonverbale

Comunicarea este un domeniu important în care dizabilitățile autiștilor devin evidente. Circa o treime dintre autiști nu își dezvoltă vorbirea naturală pe punctul de a-și satisface nevoile zilnice de comunicare. Nu reușesc să poarte o conversație despre un subiect anume.Diferențele de comunicare ar putea fi prezente încă din primul an de viață – întârziere în gângurit, gesturi neobișnuite, răspuns diminuat și șabloane vocale care nu sunt sincronizate cu cel care le oferă îngrijire. Retardul se manifestă și în cel de-al doilea și al treilea an de viață, cu mai puține cuvinte și expresii învățate, iar gesturile sunt mai puțin integrate cu cuvintele. Ei nu fac solicitări sau împărtășesc experiențe, ci doar repetă cuvintele celuilalt – ecolalie. Deficitul de atenție simultană pare să distingă copiii cu autism – s-ar putea să se uite la degetul care indică un obiect în loc să își îndrepte atenția către obiectul în sine. Pe lângă faptul că nu pot comunica verbal persoanele cu tulburări din spectrul autist nici nu au abilitățile necesare înțelegerii ironiilor,folosirii cuvintelor cu sens figurat sau a glumelor.

Tulburări la nivelul imaginației,repertoriu restrâns de interese și comportamente

Copii cu tulburări din spectrul autist nu reușesc să se joace spontan,să își imagineze diferite situații(de ex. Jocul de-a mama și de-a tata,intrarea în rolul unor diferite personaje).Ei urmăresc anumite stereotipii,au anumite ritualuri(să lovească jucăriile între ele,să învârtă părți din acestea) care diferă ca și complexitate de la copil la copil.

Persoanele cu TSA prezintă un interes foarte puternic asupra unor obiecte(cu precădere obiectele electrocasnice) dar în majoritatea cazurilor atenția este focalizată nu asupra obiectului în sine ci asupra unor părți nesemnificative cărora le li se acordă o atenție deosebită.

O altă caracteristică comportamentală este rigiditatea în ceea ce privește noutatea. Sunt parcurse diferite etape până când noțiunile noi sunt integrate în rutina zilnică și iau forma unor ritualuri. Persoanele cu TSA sunt refractare la schimbare(din acest motiv o altă caracteristică a autiștilor este regimul alimentar restrâns doar la alimentele care le plac,folosirea unei singure jucării sau preferința pentru o anumită culoare).

Profesorul universitar Emil Verza identifică 5 categorii de caracteristici:

1.Dificultăți de comunicare și limbaj

2.Dificultăți perceptive și relaționale (plângăreți,agitați,inhibati)

3.Tulburări acționale și comportamentale (automutilare,autodistrugere)

4.Reacții diminuate la frig și cald

5.Disfuncționalități în plan afectiv emotional (lipsa de interes social ,lipsă de interes față de trăirile celor din jur) Sursa    Verza, E., – Delimitari conceptuale în autism, în Revista de Educatie Speciala, nr. 2/1993, pag. 5-13

Referitor la aceste caracteristici ale autismului Simptomatologia britanică prezintă 9 trăsături:

1.autiștii nu pot stabili realții emoționale cu ceilalti,prezintă dificultăti in joc,colaborare

2.sunt incapabili să conștientizeze propria persoana

3.autiștilor le place monotonia,se împotrivesc la orice schimbare de mediu

4.au o anxietate ridicată

5.întarzieri in limbaj sau absența vorbirii

6.întârzieri în dezvoltarea funcțiilor psihice

7,distorsiuni ale schemelor motorii

8.răspunsuri diminuate/exagerate/imprevizibile la o serie de stimuli concreți

9.Experiență perceptivă anormală (Sursa : http://www.logopedics.info/simptomatologie-si-diagonza-in-autism.php).

Alte caracteristici ale persoanelor cu tulburări din spectrul autist includ:

-hiperactivitatea

-plăcerea de a colecționa diverse obiecte

-manifestările autoagresive care variază de la banalele zgârieturi până la răni deschise.

O posibilă cauză a acestor manifestări autoagresive ar putea fi dorința copilului cu tulburări TSA de a atrage atenția celor din jur sau altă cauză posibilă ar fi provocarea plăcerii prin aceste manifestări autoagresive.

-memoria foarte bună

-talente deosebite în diferite domenii(artă,matematică)

-slabă atenție

Din păcate, nici un fel de medicamente cunoscute nu ușurează simptomele de bază ale autismului privind afectarea socializării și a comunicării. Experimente pe animale sugerează că manipularea genetică ar putea fi o soluție, vizând acele rare mutații genetice cunoscute drept cauze ale autismului.

Medicina alternativă, către care se îndreaptă mulți părinți datorită lipsei unui tratament bine definit, poate să provoace vătămări, dacă nu este supervizată de medici. Diverse diete ar putea afecta dezvoltarea copilului, iar dieta fără gluten ar putea avea efecte benefice asupra comportamentului autist în cazul subsetului de pacienți autiști cu sensibilitate la gluten. S-a încercat chiar și tratament în camere hiperbarice, dar nu s-au observat rezultate.

S-a constatat că anumite afecțiuni apar mai des la persoanele care prezintă tulburări din spectrul autist. Aceste afecțiuni sunt :

,,-afecțiuni ale aparatului digestiv( bolile inflamatorii intestinale, tulburări gastrointestinale (enterocolite), colite, esofagite, gastrite, duodenite, intoleranță la lactoză, constipație cronică)

– dorința de a mâncă lucruri care nu sunt comestibile

-icterul

– neurofibromatoza

– fenilcetonuria netratată

-sindromul alcoolismului fetal

-imunitatea scăzută

-alergii.

– tonusul muscular scăzut, care afectează drastic abilitățile motorii (frecvența apariției este de 30% din cazurile de autism)

– convulsii (circa 39% dintre copiii cu tulburări de spectru autist dezvoltă epilepsie),

tulburări ale somnului,

-dificultăți de procesare a senzațiilor (sensibilitate exagerată sau prea scăzută la anumite sunete, atingeri, lumină sau întuneric).,,

(Sursa: http://www.desprecopii.com/info-id-1228-nm-Autismul-la-copil-semne-tulburari-si-comunicare-tot-ce-trebuie-sa-stie-un-parinte.htm#_)

Mai jos menționăm cateva dintre asociațiile care sprijină persoanele diagnosticate cu autism:

1. Organizatia "AUTISM ROMANIA-Asociatia Parintilor Copiilor cu Autism"

2.  ANCAAR Iași

3. Fundația Romanian Angel Appeal (RAA)

4. Asociația Autism Baia Mare

5.Asociatia Autiro

6.Asociația Dincolo de Autism Craiova

7.Asociatia Invingem Autismul

8.Asociatia AITA

9.Asociatia Copiilor cu autism Constanța

.

Cap.II Prezentarea modalităților de intervenție psihoeducațională

1.Terapia ABA

Terapia comportamentală ABA(Analiza comportamentală Aplicată) a apărut în anii 1970 în SUA și este cunoscută ca fiind una din cele mai eficiente metode de terapie pentru copii ce suferă de diferite tulburări din spectrul autist.

Cu cât copilul este descoperit mai repede ca având tulburări din spectrul autist cu atât eficiența terapiei este mai mare,constatându-se că la copii sub trei ani nu mai apar noi simptome ale autismului odată ce terapia a început.

Doctorul Ivar Lovaas a observat că anumite comportamente ale copiilor sunt determinate de mediu. Pornind de la acestă observație terapia ABA se bazează pe modificarea în mod sistematic și intensiv a comportamentelor la copii și are ca scop diminuarea comportamentelor nedezirabile(diminuarea agresivității,a crizelor de furie,a comportamentelor obsesive) și sporirea comportamentelor dezirabile(dezvoltarea limbajului,interacțiunea socială,joc,autoservire etc.).

În cadrul acestei terapii sunt folosiți o serie de termeni specifici(pe unii dintre ei i-am utilizat și în această prezentare în rândurile de mai jos) meniți să explice părți din procedura de lucru. Majoritatea acestor termeni sunt împrumutați din limba engleză. De exemplu:prompt –ul este ajutorul dat de terapeut pentru a îl învăța pe copil modul în care trebuie să răspundă,chaining-ul este împărțirea unei sarcini mai lungi în bucăți mai scurte astfel încât copilul să o poată duce la bun sfârșit.Shadow(umbra)este persoana care ajută copilul să se integreze la școală sau grădiniță,însoțindu-l permanent.Tutorele este persoana care aplică terapia ABA.

     Înainte ca un copil să fie inclus într-un grup de terapie,acesta este evaluat pentru a se vedea dacă acel grup oferă abilitățile ce trebuie să și le însușească, dacă vârsta acestuia este potrivită cu cea a grupului și dacă obiectivele vizate în acel grup îl ajută să comunice mai ușor și să socializeze cu membrii familiei. În România și mai ales în Constanța datorită numărului mic de oferte ale centrelor ce oferă posibilitatea efectuării terapiei ABA părinții copiilor cu autism s-ar putea ajuta de întrebări precum cele de mai jos în momentul în care selectează grupul de terapie:Deține copilul autist abilitățile de bază de care este nevoie pentru respectivul program? Programul este adecvat vârstei lui? Participarea la program va avea un efect pozitiv asupra comportamentului lui? Abilitățile învățate în cadrul programului pot fi extrapolate și în viața de zi cu zi?

Este de dorit ca părinții să discute cu terapeuții și să ia o decizie după ce se consultă și cu aceștia,în ideea în care terapeutul poate propune și alte variante. De ex. Copilul autist nu are abilitățile de bază necesare dar sarcinile vor fi formulate clar și împărțite în sarcini mai mici astfel încât evoluția copilului să poată fi permanent monitorizată.

În cadrul terapiei ABA lucrul se efectuează în echipă,există pe lângă psihoterapeut care lucrează în tandem cu copilul , mai multe persoane implicate(promptul-persoana din spatele copilului care este pe post de umbră și în cazul în care nu îndeplinește sarcina îi ia mânile și îl ajută să o îndeplinească) care pun în practică pe parcursul întregii zile metoda,astfel ca ea să își dovedească eficiența. Familia copilului este și ea învățată cum trebuie să se comporte pentru a spori gradul de eficiență al metodei.Deoarece autismul nu este o boală vindecabilă copilul este indicat să rămână în program între 1-3 ani iar pe săptămână să lucreaze între 25- 40 de ore,iar apoi terapia să continue constant astfel încât la maturitate adultul să nu își piardă unele abilități dobândite prin lipsa de exercițiu.

Terapia ABA are un plan de intervenție ce se mulează pe abilitățile dobândite de copil,pe gradul lui de dezvoltare cât și pe obiectivele pe care familia dorește să se insiste. Modul de funcționare al terapiei ABA se bazează pe principiul condiționării pe baza modelului Antecendent-Comportament-Consecință.Intervenția are loc la nivelul antecedentului,astfel că cererea va fi formulată în termeni cât se poate de clari,apoi este urmată de o demonstrație repetată atâta timp cât este necesar,în vederea modificării comportamnetului. Tabelul lui Kazdin ( 1994 ) exemplifică modelul Antecendent-Comportament-Consecință cu activități curente ce se desfășoară în fiecare zi:

Sursa: ,,Metode și tehnici cognitiv-comportamentale în abordarea autismului ,,autor Irina Alexandra Simion pag.39

https://books.google.ro/books?id=h5nfAgAAQBAJ&pg=PA39&lpg=PA39&dq=Tabelul+lui+Kazdin+1994&source=bl&ots=zfdL9nVKe6&sig=q5QDId9Ccy_GaCRL81jpN0Ri9x4&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwiEiIzl4pfNAhVCvRQKHUHCDR4Q6AEIGjAA#v=onepage&q=Tabelul%20lui%20Kazdin%201994&f=false

  În cazul în care comportamentul se schimbă atunci consecința este pozitivă iar copilul va primi recompensa verbală sau materială(de ex. primește ceva dulce,se joacă cu mașinuța preferată etc.). În cazul în care comportamentul nu se schimbă copilul nu primește recompensă,iar comportamentul acestuia este trecut cu vederea.

În terapia ABA kinetoterapia și latura ocupațională a terapiei joacă un rol important. Kinetoterapia se realizează mai ales prin intermediul jocului și are ca și scop rezistența la efort,menținerea echilibrului,dezvoltarea forței,o mai bună reacție la stimuli și dobândirea abilităților ce țin de îndemânare. Pe lângă dezvoltarea motrică prin intermediul mișcării și a jocurilor se mai dezvoltă și componenta cognitivă, socială,emoțională și abilitatea de a comunica.Mișcarea mai duce și la reducerea mai multor aspecte comportamentale negative precum autostimularea, agresivitatea și autoagresivitatea, comportamentul stereotip. Latura ocupațională vizează creșterea creativității,controlul mișcărilor și îmbunătățirea calităților motrice fine și grosiere.În timpul procesului creativ stresul și anxietatea sunt diminuate.

Înainte ca un copil să intre într-un grup de terapie autoarea cărții ,,Terapia ABA,, Alexandru Monica sugerează la paginile 6 și7 că ar trebui evaluate următoarele abilități:

,,Are copilul autist abilitatea să răspundă la întrebări atunci când acestea îi sunt solicitate de către adulți?De multe ori copilul răspunde în mod spontan dar nu poate numi obiectele când este rugat să o facă.

Are copilul autist abilitatea de a executa sarcini simple fără ajutor?

Abilitatea prezintă constanță în timp?

Poate (iar aici trebuie avută în vedere și vârsta) copilul autist să ducă la bun sfârșit o sarcină sau face doar părți din aceasta?

Abilitatea este demonstrată în prezența unor persoane diferite, în contexte diferite, cu stimuli variați? Pentru că uneori copiii autiști pot demonstra o abilitate doar în prezența anumitor persoane, de pildă mama, doar în contexte specifice – de exemplu ”ia-ți farfuria!” doar în bucătărie, unde cana este vizibilă, sau doar în cazul unor stimuli specifici, ca o anumită jucărie, și nu oricare alta.,,

(Sursa: ,,Terapia ABA,, autor Alexandru Monica pag.6-7 )

Tehnicile de bază în terapia ABA

Aceeași autoare amintită mai sus Monica Alexandru prezintă cele 5 tehnici de bază astfel :

1.Modelarea constă în modificarea treptată a unui comportament existent prin adaptarea la cerințe înainte ca încurajarea din partea terapeutului să aibă loc. De exemplu:să atingă masa înainte să o poată numi.

2.Sugerarea constă în ajutorul acordat de terapeut copilului autist pentru a da răspunsul corect.De exemplu:mișcare mâinii către un obiect,arătatul cu degetul spre obiect sau indicațiile verbale.

3.Descreșterea/minimalizarea este folosită de terapeut imediat ce copilul poate da răspunsul dezirabil fără sugestii și are în vedere evitarea dependenței față de sugestii. Astfel copilul poate arăta direct obiectul fără a mai avea nevoie de alte indicii.

4.Înlănțuirea se folosește mai ales când copilul autist învață o nouă abilitate. Abilitatea este descompusă în unități mai mici, iar copilul învață părți din ea ,pentru ca mai apoi să o cunoască întru totul.

De exemplu abilitatea de a deschide o ușă.Va învăța să pună mâna pe clanță,apoi să apese pe clanță,apoi să împingă ușa. Aceste operațiuni au loc separat doar apăsatul pe clanță,sau doar împinsul ușii până copilul autist și le însușește.

5.Încurajarea diferențiată se referă la oferirea unui feedback dat de terapeut copilului,feedback care va întări comportamentul respectiv în cazul în care este cel dorit. Termenul de ,,diferențiat,, arată că nivelul încurajării care este oferit de către terapeut este în strânsă legătură cu răspunsurile pe care acesta le dă copilul.

Printre avantajele terapiei ABA amintim :

-modul de lucru personalizat cu fiecare copil în parte

-dezvoltarea abilităților de comunicare,joacă,socializare,gândire

-copiii reușesc să stabilească contact vizual

– copii reușesc să ducă la bun sfârșit o sarcină și să se exprime mai bine atât la nivel verbal, cât și non-verbal

– terapia ABA ajută la integrarea copilului în viața de zi cu zi

-căpătarea abilităților necesare întreținerii igienei personale,dezvoltarea capacităților de interrelaționare cu alte persoane,

-dezvoltarea și extinderea capacităților motrice,

– extinderea abilităților cognitive

-dezvoltarea încrederii în sine,

-diminuarea stresului și anxietății

-menținerea unei igiene personale adecvate;

-capacitatea de a se îmbrăca și dezbrăca;

-autoservirea independentă;

-asimilarea de diferite cunoștințe, în special a celor funcționale și utile;

-recunoașterea și numirea persoanelor, obiectelor, locațiilor, emoțiilor, acțiunilor;

– corijarea și recuperarea deficiențelor de motricitate fină și grosieră;

-sortarea diferitelor obiecte;

-diminuarea comportamentelor nedorite (stereotipii, manifestări agresive/autoagresive, autostimulări);

-cunoașterea diverselor tipuri de categorii.

-povestirea propriilor experiențe;

-consolidarea abilităților de limbaj;

-creșterea numărului de achiziții din punct de vedere cognitiv și comportamental; îmbunătățirea semnificativă a IQ-ului, a performanțelor academice și competențelor lingvistice;

-acumularea de informații de natură socială;

-generalizarea achizițiilor în orice mediu și în orice situație.

-copilul va avea un limbaj mai expresiv și receptiv,va putea imita cu ușurință adulții.

Dezavantajele terapiei ABA:

– numărul mare de terapeuți implicați în program, având ca și consecințe marea investiție financiară și de timp

-faptul că pentru această metodă terapeutică trebuie ca copiii cărora li se aplică să aibă un nivel funcționa

2.Învățarea socio-emoțională – metoda TEACCH

Teoria minții:pentru a se putea transmite corect un mesaj sau a anticipa cum va decurge o acțiune copilul cu tulburări din spectrul autist trebuie să dobândească abilitatea de a recunoaște și de a înțelege atât propriile emoții și dorințe cât și pe ale celorlalți. Pentru a se reuși acest lucru psihoterapeutul trebuie să utilizeze anumite tehnici pentru a dezvolta capacitatea de percepție ascuțită/profundă a copilului și pentru a-și dezvolta vocabularul astfel încât să poată descrie dar și exprima propriile gânduri și emoții.

Metoda TEACCH (Treatment and Education of Autistic and other Communication – Handicapped Children) care a fost dezvoltată de către psihologul Eric Schloper în anul 1972 SUA la Universitatea din Carolina de Nord cuprinde metode și tehnici combinate într-un program personalizat menite să ofere celor cu tulburări din spectrul autist o adaptare și o calitate mai bună a vieții atât acasă cât și la locul de muncă sau în comunitate.

Față de terapia ABA în cadrul terapiei TEACCH accentul cade pe organizarea spațială și temporală astfel încât mediul este adaptat persoanei cu tulburări din spectrul autist. (de ex. aranjarea diferitelor articole de mobilier în casă,parcurgerea de mai multe ori a programului pe ziua respectivă). O altă componentă importantă este vizualizarea(sunt folosite pictograme pentru o mai bună înțelegere a lucrurilor abstracte).

Urmând acest program copilul cu tulburări din spectrul autist își dezvoltă propriul limbaj expresiv,el se poate folosi de suporturile vizuale pentru a comunica,folosește cuvinte,gesturi,este învățat să lucreze după un anumit orar.

Metoda TEACCH ajută mai degrabă copilul autist să se acomodeze decât să-l învețe modul prin care poate să își depățească problemele. Ca și eficiență un studiu publicat în anul 1988 prezintă rezultate foarte bune în ceea ce privește comunicarea la un băiețel căruia i-a fost aplicată metoda TEACCH timp de 4 luni în comparație cu un alt copil care nu a avut parte de nici un fel de tratament.

Desigur că și în cazul acestei metode implicarea părinților este foarte importantă și ajută copilul autist să progreseze într-un timp mult mai scurt.

Această metodă alături de terapia ABA și PECS este folosită și la Centrul de zi pentru copii cu autism din Constanța iar progresele după cum am arătat în partea practică deși mici încep să se vadă la copii după o perioadă de timp.

3.Metoda PECS (Picture Exchange Communication System/Sistem de Comunicare prin Schimb de Imagini) a fost concepută ]n anul 1985 de către personalul Fundației Delaware de A. Bondy si L. Frost  în cadrul Programului pentru Autiști.La început această metodă a fost aplicată copiilor autiști preșcolari cu probleme de comunicare,iar mai apoi categoria de vârsta a celor care au început să folosească metoda a crescut. Metoda PECS poate fi aplicată acasă,la școală,în magazine.

Metoda constă în a i se arăta o imagine de obicei pe o coală A4 plastifiată cu obiectul dorit unui copil pentru ca ulterior acesta să primească obiectul dorit. Copii au putut să folosească primul pas din metodă de la prima încercare iar cel mai greu s-a învățat din 7 încercări. S-a constatat că în 1-2 ani de la folosirea metodei PECS copii ajung să comunice propriile nevoi într-un limbaj propriu și astfel le crește încrederea în sine că se pot face înțeleși.

Etapele PECS sunt următoarele:

,,Etapa I. schimbul de imagini – in care copilul invata cum sa faca schimbul si sa “ceara” cu ajutorul unei imagini.

Etapa II. dezvoltarea spontaneitatii – in care se mareste distanta dintre copil si partenerul lui de comunicare.

Etapa III. discriminarea imaginilor

Etapa IV. structura propozitiilor – cand copilul cere folosind o propozitie “Vreau x”.

Etapa V. raspunde la intrebarea “Ce doresti?”

Etapa IV. dezvoltarea limbajului “Eu aud…”Eu vad…”, “Am ceva”, folosirea atributelor, etc.,, conform site-ului http://www.autism-aita.ro/picture-exchange-communication-system-pe

Costurile pentru aplicarea acestei metode sunt mici comparativ cu alte metode iar materialele nu sunt complexe,ele putând fi confecționate și de către terapeut sau familie pe baza unui colaj de poze,cuvinte etc.

4.Dintre psihoterapiile expresive sunt folosite în lucrul cu copii cu probleme din spectrul autist muzicoterapia și dansterapia. Ambele sunt folosite de către terapeut pentru a crea o legătură cu copilul,de a-l antrena în comunicare și de aîși dezvolta abilitățile motorii și sociale.Până în prezent nu există însă vreun studiu cu grupuri de control și modele experimentale pentru evaluarea eficacității metodei.

5.Terapii senzorio-motorii

Terapiile senzo-motorii sunt forme extrem de personalizate iar din această cauză literatura de specialitate nu le tratează în amănunt.Atât părinții cât și profesorii pot identifica problemele de procesare senzorială dar terapeutul este cel care realizează diagnosticarea tulburării de integrare senzorială.

Cadrul în care se realizează aceste terapii este neutru iar desenzibilizarea față de zgomote,mirosuri,mișcări se realizează treptat,într-un mediu securizat. Deoarece majoritatea mediilor prezintă mai multe tipuri de solicitări senzoriale cum ar fi zgomotele obișnuite de genul zgomotul de fond dintr-o clasă sau zgomote impredictibile de genul clopoțelului,alarmei de incendiu obiectivul terapiilor este de a crea și amplifica abilitatea copilului autist de a răspunde adecvat unui anumit stimul senzorial.

6.Sisteme de formare a competențelor sociale

Poveștile sociale sunt definite de Carol Gray ca texte scurte scrise la persoana I sau a III, care au scopul de a împărtăși în mod obiectiv informații sociale importante cu persoanele cu tulburare de spectru autist (Gray 1998, 2004).Prin intermediul acestora copilului autist îi sunt îmbunătățite carențele sociale.Acestuia îi lipsește capacitatea de a evalua expresiile faciale,de a percepe intențiile exprimate prin limbajul gestural și de a le corela cu mesajele verbale iar din această cauză s-a creat un ghid de auto-gestionare a comportamentului în diferitele contexte sociale specifice. Intervențiile incluse în ghid au în vedere: învățarea copiilor autiști să perceapă mesajele intenționale, ghiduri practice de lucru care conțin semnificații ale mesajelor intenționale și instrucțiuni pentru perceperea structurii sociale și integrarea în aceasta, broșuri cu benzi desenate ilustrând conversații și cartonașe de pregătire pentru părinți, cu scopul de a-i face să aplice această metodă într-un mod eficient de câte ori apare ocazia.Copilul autist este ajutat să înțeleagă relațiile sociale și regulile care guvernează societatea. Metoda este personalizată cu nevoile fiecărui copil iar Carol Gray sugerează că poveștile sociale ar trebui să conțină propoziții afirmative,descriptive,directive,cooperative și de control.În cartea ,,Social Stories: The new defining criteria,,Carol Gray recomandă folosirea unei propoziții descriptive la una sau mai multe propoziții din celelalte tipuri.O cercetare pe această temă realizată în anul 2006 de către cercetătorii Reynhout,G. și Carter, M. a demonstrat că rezultate mai bune se obțin dacă sunt incluse mai multe propoziții directive față de cele descriptive.

Poveștile pot fi citite,pot fi transpuse în benzi desenate sau în mici filmulețe. Temele prezentate sunt:vizita la doctor,mersul la școală sau la magazin, mersul cu diverse mijloace de transport.

Punctul slab al acestei metode apare atunci când poveștile sunt narate, pentru că modul în care lectura este făcută depinde de abilitatea povestitorului de a prelua perspectiva copilului sau a adolescentului autist.Acesta trebuie să utilizeze limbajul clar,concis,la un nivel mai bun de înțelegere și exprimare (din această cauză se poate aplica exclusiv celor cu sindrom Asperger).

7.Terapie ocupațională

Terapia ocupațională ajută copii cu tulburări din spectrul autist să dobândească prin activitățile variate o independență mult mai mare. Pe de o parte activitățile cu scop terapeutic, cu utilitate evidentă și inserate în viața cotidiană, fac ca autistul să își realizeze potențialul uman, pe de alta, acestea pot fi orientate în mod particular asupra unor deficiențe sau disfuncții, cu scopul de îmbunătățire a coordonării motrice, a procesării stimulilor senzoriali, stimulării motivației și curiozității prin joc creativ și implicit sporirea duratei și intensității atenției, sporirea expresivității limbajului și a capacității de planificare și executare cu finalizarea acțiunilor. Obiectivul esențial al terapiei ocupaționale este realizarea unei autonomii maxime, atât în viața cotidiană, cât și la școală.

8.Logoterapia

Logopedia îi ajută pe copii cu tulburări din spectrul autist de la cum să își exprime nevoile până la inițierea unei conversații fie că este vorba de limbajul verbal sau simbolic. Terapeutul elaborează un program indivizualizat în funcție de nevoile fiecărui copil dar nu întotdeauna este necesar un program intensiv, totul depinzând de cât de grave sunt tulburările de comunicare. Cu cât intervenția se realizează în faze incipiente cu atât copilul autist poate să evite ulterioarele decalaje între vârsta limbajului și cea cronologică. Conform siteului http://www.autism-aita.ro/logopedia-terapia-tulburarilor-de-limbaj logopedia ,,cupinde exercitii cu caracter general si exercitii cu caracter specific.Dintre activitățile cu caracter general amintesc:

Educarea respiratiei si a echilibrului inspir-expir
– gimnastica generala, corporala
– exercitii respiratorii simple
Imbunătățirea mișcării organelor fono-articulatorii
– exercitii speciale pentru muschii obraijlor
– exercitii speciale pentru muschii limbii
– exercitii speciale pentru muschii buzelor
– exercitii speciale pentru muschii maxilarelor
Dezvoltarea muschilor fini ai mainii
Optimizarea coordonarii oculo-motorii in vederea realizarii activitatii de scriere

In ceea ce priveste exercitiile cu caracter specific, acestea variaza in functie de fiecare problema de limbaj in parte si presupun elaborarea unui plan de interventie personalizat si adecvat la particularitatile de dezvoltare ale fiecarui copil.,,

9.Metoda Hanen

Metoda Hanen a fost creată în anul 1970 de către logopeda canadiană Ayala Hanen Manolson.Aceasta a observat că părintele este cel mai în măsură să îl învețe pe copil comunicarea. Astfel că a creat un program care să-i instruiască pe părinți cum să își schimbe modul în care interacționează cu el și să răspndă prompt ,care astfel se transformă în terapeuți pentru copilul lor pe tot parcursul zilei. Metoda pune accent pe așteptare,observare și ascultare. Cel mic trebuie să aibă inițiativa și să conducă dialogul.

10.Programul Son- Rise

Programul Son-Rise fondat de soții Kaufman conferă părinților un rol central în terapie ca și persoane resursă. Programul se desfășoară la domiciliul copilului și presupune alăturarea adultului în activitățile repetitive ale copilului cu scopul de a îmbunătăți comunicarea,interacțiunea și autonomia personală a copilului.Părintele se arată interesat de acțiunile copilului și caută să lege o relație profundă cu acesta,nu să înlăture comportamentele nedezirabile. Atitudinea folosită de părinte va fi iubitoare, pozitivă și optimistă.

11.Kinetoterapia

Kinetoterapia ajută copii cu autism să își îmbunătățească interacțiunea cu ceilalți , controlul comportamental cât și abilitățile mortice și senzoriale. De asemeni ajută la stabilirea contactului vizual. Un alt beneficiu important al terapiei prin mișcare este că ajută la scăderea auto-agresivității ,a agresivității asupra celorlalți și a stereotipiilor .

Și în cazul kinetoterapiei programele de exerciții sunt individualizate dar în general au ca scop creșterea atenției și a coordonării mișcărilor. Prin kinetoterapie copii își tonifică musculatura,învață să se orienteze în spațiu și timp, își îmbunătățesc echilibrul static și dinamic.

12.Greenspan (Floortime)

Terapia Floortime a luat naștere în anul 1998 din modelul Developmental Individual-difference Relationship-based model (DIR)-1980 creat de psihiatrii Stanley Greenspan, M.D. and Serena Wieder. Aceasta invită părinții după cum sugerează și titlul să se întindă e podea și să se joace cu copii,astfel încurajând intimitatea și comunicarea,exprimarea emoțională a ideilor și gândirii și interesul pentru ceea ce este în jur.Se lucrează cu copilul între 2-5 ore pe zi.

Terapia pune accent și consideră esențială dezvoltarea emoțională în cazul copiilor cu tulburări din spectrul autist.Metoda folosește elemente din terapia ocupațională ,logopedie cu scopul de a reface funcționarea la paramentrii normali a funcționalității intelectuale,emoționale și sociale.

In terapia DIR/Floortime jocul este o parte importantă dar nu este structuralizat la fel ca în terapiile clasice,cel care îl conduce și vine cu idei pe tot parcursul acestuia este chiar copilul autist.Adultul are rolul de a îl provoca pe copil la interacțiuni spontane și coerente și de a îl urma pe tot parcursul jocului,astfel copilul conform organizației Greenspan Floortime Approach ,,dezvoltând înțelegerea despre cine este el și nu ce spune diagnosticul despre el,,.

În ceea ce privește eficiența acestei metode au fost făcute două studii de către cercetători independenți care au arătat îmbunătățiri ale dezvoltătii emoționale. Unul dintre studii a avut loc în anul 2007 iar celălalt în anul 2011 în două țări Thailanda și Canada.

Sursa: https://www.autismspeaks.org/what-autism/treatment/floortime

În final dorim să prezentăm și o metodă care vine în sprijinul modalităților de intervenție psihoeducațională și anume:medicația.

Aceasta este una din primele intervenții la copii cu tulburări din spectrul autist care are eficiență ridicată dacă este folosită alături de alte terapii socio-educaționale este cea bazată pe medicamente. Medicația are rolul de a atenua anumite simptome ca auto-agresarea sau agresarea celor din jur,mărirea capacității de atenție sau diminuarea hiperactivității.

Deși terapia medicamentoasă are multiple beneficii atât pentru copil cât și pentru familia acestuia,totuși în majoritatea cazurilor medicamentele prescrise au și reacții adverse.Un exemplu în acest sens este risperidona care se poate administra copiilor între 5-16 ani și care tratează simptome precum iritabilitatea,crizele de furie,comportamentul repetitiv etc. dar care are ca și efecte adverse amețeală,creșterea în greutate și creșterea apetitului, salivație puternică. Cu cât copilul crește și ajunge la pubertate cu atât dozele de serotonină folosite pentru diminuarea comportamentelor repetitive sau a stereotipiilor se micșorează deoarece acestea măresc starea de iritabilitate.

Din păcate, nici un fel de medicamente cunoscute nu ușurează simptomele de bază ale autismului privind afectarea socializării și a comunicării. Experimente pe animale sugerează că manipularea genetică ar putea fi o soluție, vizând acele rare mutații genetice cunoscute drept cauze ale autismului.

Medicina alternativă, către care se îndreaptă mulți părinți datorită lipsei unui tratament bine definit, poate să provoace vătămări, dacă nu este supervizată de medici. Diverse diete ar putea afecta dezvoltarea copilului, iar dieta fără gluten ar putea avea efecte benefice asupra comportamentului autist în cazul subsetului de pacienți autiști cu sensibilitate la gluten. S-a încercat chiar și tratament în camere hiperbarice, dar nu s-au observat rezultate.

Un rol important în a observa eventualele efecte adverse ale medicamentelor îl au în primul rând părinții.Aceștia trebuie să mențină o strânsă legătură cu medicul pediatru care va ști ce medicamente să recomande astfel încât să nu interfereze cu cele pentru tratarea diferitelor simptome ale autismului.

CAPITOLUL III

Studiu privind rolul familiei în susținerea achizițiilor dobândite de copii în lucrul cu terapeutul

III.1 Obiectivele cercetarii :stabilirea modalităților de interventie psiho-educațională care facilitează integrarea socială a copiilor cu tulburări din spectrul autist.

III.2 Ipotezele cercetării

A.Implicarea familiei în lucrul cu copii cu TSA susține achizițiile dobândite de către aceștia.

B. Metodele de intervenție combinate asigură integrarea copilului cu tulburări din spectrul autist.

III.3.Descrierea lotului de subiecți

III.3.1 Descrierea subiecților părinți

Specific că pentru caracterizarea părinților am extras informații din chestionarul aplicat acestora (Anexa nr.1).

C.A –mama

C.E-tatăl

Părinții lui C.A(numele mamei coincide cu cel al fetei) sunt tineri,mama are 25 ani iar tatăl 30 ani. Aceștia locuiesc în mediul rural și o aduc pe C.A la Centrul de zi pentru copii cu autism de două ori pe săptămână. În majoritatea timpului cea care o însoțește pe fetiță este mama. Tatăl nu este atât de implicat în educația copilului deoarece pentru a putea să își întrețină familia muncește până seara. Familia mai are în afara copilului C.A o fetiță mai mare,clinic sănătoasă. Aceștia locuiesc într-o casă comună cu bunicii iar C.A împarte camera cu sora ei. Mama lui C.A este asistent personal iar tatăl este muncitor necalificat. Din chestionarul aplicat a reieșit că venitul net al familiei este între 1000-1500 lei dar din discuțiile cu aceasta am înțeles că sunt ajutate și de către rude iar hrana zilnică este asigurată de legume pe care le cultivă în grădină și de animale pe care le cresc. Mama se implică în educația fetiței,respectă des indicațiile personalului specializat și o încurajează și pe sora ei să o integreze în colectivul de joacă. Mama caracterizează relația celorlalți membrii ai familiei cu C.A. ca fiind foarte apropiată. Ca și sprijin îi are pe bunicii C.A,care o supraveghează, îi dau să mănânce dar nu cunosc îndeaproape modul de a se comporta cu ea conform indicațiilor specialistului. Acest lucru se întâmplă din spusele mamei deoarece sunt mai în vârstă și consideră că modul lor de abordare este potrivit în relația cu C.A. Din dorința de a se recupera, mama lui C.A a apelat la serviciile Centrului de zi(care folosește mai multe metode de intervenție psihoeducaționale)și la serviciile Asociației Harap Alb din Constanța. În cadrul Asociației, C.A are parte doar de terapia ABA. Din cadrul familiei, mama și sora se implică cel mai mult în procesul de recuperare al C.A. Mama, pentru că repetă cu ea cuvinte,îi dă comenzi,iar sora, pentru că se joacă cu ea,îi explică regulile jocurilor și o ajută să se integreze în grupul de joacă.

B.V-mama

B.D-tatăl

Mama lui B.A are 31 ani și lucrează ca asistent personal. Tatăl lui este plecat în străinătate la muncă în Spania. Mama este cea care îl însoțește pe B.A la Centrul de zi pentru copii cu autism sau la Asociația Harap Alb. La Asociația Harap Alb, băiatul lucrează cu terapeutul timp de 13 ore pe săptămână ,metodele de intervenție fiind terapia ABA și logopedie. B.A ,împreună cu familia, locuiește alături de bunici în mediul rural. Părinții se implică amândoi în educația lui B.A până când tatăl a plecat în Spania. A ales să muncească în afara țării din spusele mamei pentru a putea să îi ofere lui B.A un trai mai bun.Din chestionar a reieșit că și ceilalți membrii ai familiei extinse interacționează într-o mare măsură cu Alex,mai ales că zilnic cumnata îl supraveghează, iar bunicii vin să aibă grijă de el de două ori pe săptămână. Mama lui B.A le-a transmis și acestora(cumnatei și bunicilor) sfaturile terapeutului spre a fi puse în aplicare. Aceștia din urmă încearcă să le aplice(concluzie reieșită după discuția cu mama) într-o măsură medie din dorința ca B.A să progreseze. Nici părinții nu urmează întru totul indicațiile terapeutului datorită faptului că îl răsfață și îi mai dau recompensa chiar dacă nu a răspuns la comenzi. Legătura lui B.A cu fratele său este caracterizată de mamă prin intermediul chestionarului ca fiind una nu foarte apropiată dar nici distantă. În ceea ce privește venitul familiei acesta se încadrează la peste 3000 lei.

B.M-mama

B.L.-tatăl

Mama lui B.T. are 40 ani,a absolvit Facultatea de Teologie și a lucrat până să devină asistent personal ca profesoară. Tatăl lui B.T lucrează în armată și ocazional îl însoțește pe B.T la Centrul de zi pentru autiști. Aceștia au căutat modalități de intervenție specializată pentru copilul lor mai ales că acesta are un handicap sever. Mama îi pune terapeutului de la centru întrebări foarte des și este preocupată de evoluția lui B.T. Acasă este ajutată de soț să aibă grijă de el și de fratele lui și își dedică amândoi părinții timpul liber pentru a îl petrece cu cei doi copii. Relațiile dintre frați sunt bune,sunt apropiați unul de altul. B.T este un copil răsfățat, care așteaptă mereu recompensa în dulciuri. La fel ca și ceilalți subiecți ai prezentului studiu de caz B.T trăiește într-o familie extinsă ce locuiește în mediul rural. Venitul net al familiei este între 2000-2500 lei.

C.V-mama

C.M-tatăl

Mama lui C.M are 33 ani, este casnică și locuiește în mediul rural cu C.M și bunicii acestuia. Tatăl lui C.M a plecat de puțin timp în străinătate la lucru.Momentan nu și-a găsit o slujbă și nu poate trimite bani acasă. Înainte să plece o ajuta mult pe soția sa,se implica activ în educația lui C.M și respecta indicațiile terapeutului.Acum de când acesta este plecat bunicii lui C.M o ajută aproape zilnic pe mamă dar din spusele acesteia doar îl supraveghează. Din chestionar reiese că în opinia mamei(care a completat chestionarul)familia petrece puțin timp cu el. O posibilă explicație ar putea fi faptul că aceștia locuiesc în mediul rural și au diferite activități în aer liber pentru a putea să își asigure hrana zilnică și au puțin timp liber,primăvară fiind,să stea în gospodărie alături de copil. Mama acestuia s-a implicat cel mai mult să afle informații despre problemele de sănătate ale lui C.M și să urmeze sfaturile terapeutului de la Centrul de zi pentru autiști. Totuși și timpul acesteia este limitat deoarece C.M. are nevoie de supraveghere permanentă iar în momentul în care este lăsat în grija altcuiva,mama acestuia are treburi precise de rezolvat(plată facturi,cumpărături etc.). Venitul net al familiei lor este între 1000-1500 lei lunar.

III.3.2 Caracterizarea subiecților copii

C.A

C.A este o fetiță de 6 ani și 9 luni .Face parte dintr-o familie extinsă. Frecventează Centrul de zi pentru copii cu autism din Constanța de aproximativ trei ani, fiind diagnosticată cu tulburări din spectrul autist,nivel mediu. În urma evaluării efectuate de personalul avizat s-a hotărât că trebuie să vină de două ori pe săptămână la Centrul de zi din Constanța. Ea merge în fiecare zi și la o grădiniță de masă,unde face față cerințelor. De asemenea frecventează și Asociația Harap Alb unde ia parte la terapia ABA,patru ore pe săptămână. C.A are o soră cu care se înțelege bine și se joacă în curtea casei lor. De asemeni împreună cu sora ei merg la diferite zile de naștere atât acasă la copii cât și la locuri de joacă. Este o persoană sensibilă și sociabilă cu membrii familiei. Cu personalul de la Centrul de zi sau cu ceilalți copii din cadrul centrului este mai retrasă. Când a venit în Centrul de zi pentru autiști era foarte sensibilă și emotivă.Comunica cu ușurință dar vocabularul era limitat. Nu avea capacitatea să recunoască limbajul nonverbal. Nu avea disponibilitatea să interacționeze cu ceilalți. În etapele intermediare 1 și 2 (aflate la două săptămâni distanță una de cealaltă)s-au văzut ușoare progrese în sensul că nu a mai plâns atât de des iar datorită logopedului unele cuvinte a început să le pronunțe mai bine.Datorită lucrului cu pictograme(metoda Pecs) în etapa finală de observație a început să cunoască și alte cuvinte.,la care în mod evident are nevoie de ajutorul logopedului pentru a le pronunța corect. Încă de când am cunoscut-o pe C.A din toamna anului trecut(atunci m-am angajat eu la Centrul de zi) ea răspundea la comenzi. În etapele intermediare și cele finale m-am asigurat că răspunde în continuare la comenzi în mod constant. Relația cu părinții pe tot parcursul observației a fost una bazată pe afectivitate reciprocă. C.A devenea în preajma mamei mai sigură pe ea,mai puțin emotivă. În relația cu terapeutul aceasta ascultă comenzile și răspunde la ele. Știa încă din etapa inițială să se spele pe mâini,pe față,pe dinți. În etapele intermediare s-a însistat mai mult pe calitatea procesului,să frece mâinile mai bine,să dea de mai multe ori cu apă pe față. C.A nu a prezentat deficiențe vizuale sau auditive. În faza finală a făcut un ușor progres în ceea ce privește îmbrăcatul hainei cu puțin ajutor din partea mamei.Poate să mănânce singură .Nu are probleme cu mersul iar starea de echilibru este medie. În ceea ce privește ținuta în etapa inițială era corectă pentru ca apoi în etapa finală să devină foarte corectă. În ceea ce privește activitățile de la Centrul de zi aceasta se implică dar manifestă anxietate față de necunoscuți. Înțelege pedeapsa prin lipsa recompensei. Micile progrese care s-au înregistrat în cele 6 săptămâni sunt rezultatul atât a activității terapeuților cât și a activității familiei. Acestea nu au apărut spontan,ci au necesitat un proces de lungă durată.

B.A

B.A are 5 ani și 10 luni iar la Centrul de zi pentru copii cu autism are un program individualizat.A fost diagnosticat cu tulburări din spectrul autist,nivel mediu și ia parte la activitățile din Centru de zi pentru autiști 4 zile pe săptămână. Merge de asemenea la grădinița de masă.A făcut progrese mari de când a venit la Centrul de zi. Progresele sunt atât rezultatul muncii terapeuților din Centru de zi pentru copii cu autism cât și al terapeutului de la Asociația Harap Alb,care lucrează cu el 13 ore pe săptămână cu diferite metode de intervenție. Familia a jucat un rol important în recuperarea lui B.A datorită implicării și susținerii financiare, a pregătirii cu un terapeut. În etapa inițială B.A plângea tot timpul ,era sensibil,emotiv. În etapele intermediare s-a obișnuit cu programul,a început să lucreze și să se implice în activități. În etapa finală s-a constatat o îmbunătățire vizibilă în ceea ce privește limbajul și starea lui de sensibilitate prin faptul că plânge mult mai rar.Are un limbaj dezvoltat și nu mai face terapia PECS(în etapa finală). În relațiile cu ceilalți copii este sociabil, primește afecțiune. Înțelege comenzile și răspunde la ele. Tot ceea ce ține de deprinderile de autoajutorare reușește să realizeze(servește singur masa,știe să se spele pe față,se îmbracă/dezbracă cu ajutor).În toate etapele observației am constatat că are o relație bună cu mama,îi oferă și primește afectivitate.De asemenea nu are probleme auditive,vizuale sau motorii. Ținuta este corectă. În etapa finală nu a mai prezentat tulburări emotive și nici anxietate față de ceilalți. Specific că în cazul lui B.A mulți din itemii cuprinși în fișa de observație erau îndepliniți încă din etapa inițială,posibil din cauză că familia a lucrat cu el intens atât acasă cât și cu terapeutul Asociației Harap Alb.Multe din activitățile de la Centrul de zi i-au devenit familiare, iar micile progrese observate în timpul cât a durat cercetarea de față le-am pus pe seama timpului mare în care a lucrat în diverse medii.

B.T

B.T are 5 ani și 6 luni și a fost diagnosticat cu tulburări din spectrul autist,nivel sever. Vine la Centrul de zi de două ori pe săptămână . B.T nu vorbește și nici nu merge la grădiniță. Nu lucrează cu un terapeut acasă și nici nu merge la alte asociații care oferă terapii copiilor autiști.În etapa inițială când a venit prima dată la Centrul de zi avea tulburări de comportament dărâma tot prin clasă,scuipa,arunca obiectele.Treptat a început să fie mai liniștit.În etapa intermediară doi a avut un episod în care a început să arunce obiecte dar acest lucru nu s-a mai întâmplat în etapa finală. Deoarece nu vorbește, părinții se implică mai mult în a-i da comenzi. În ceea ce privește relațiile pe care le are cu părinții, acesta oferă și primește afecțiune. Când mama vine să îl ia din Centrul de zi pentru copii cu autism, acesta îi sare în brațe și o îmbrățișează.Este foarte răsfățat. În relația cu terapeutul acesta a reușit să îl implice în activități ,iar B.T răspunde la comenzi motivat să primească recompensa. Acest lucru îl face și în relația cu familia,îi plac mult dulciurile și răspunde la comenzi pentru a le primi. Dacă la început purta permanent pampers în etapa intermediară 2 a început să recunoască toaleta. În etapa finală se încerca obișnuirea cu toaleta. Cu B.T se lucrează mult cu pictogramele în vederea inițierii fazelor incipiente ale vorbirii. B.T nu reușește să mănânce singur sau să se îmbrace/dezbrace singur. Nu are probleme auditive,locomotorii sau vizuale. În ceea ce privește starea de echilibru și ținuta acestea trebuie corectate.În etapa finală s-a constatat un mic progress, în sensul că atâta timp cât era implicat în activități nu își mai rotea capul atât de mult și nici nu își mai privea mâinile timp îndelungat. Nu interacționează cu ceilalți, sunt și din cauza barierei de limbaj. Stările de anxietate față de ceilalți sunt să fie într-o oarecare măsură legate tot de faptul că nu vorbește.

C.M

C.M are 6 ani și 9 luni și a fost diagnosticat cu tulburare din spectrul autist,nivel sever. Trei zile pe săptămână vine la Centrul de zi pentru copii cu autism și merge și la grădinița de masă dar acolo nu face față. În ceea ce privește limbajul verbal la C.M nu am observat nici un progres în sensul că încă de la început repeta permanent o serie de reclame(tulburare obsesiv-compulsivă) pe care le vedea la televizor iar acest aspect nu s-a schimbat până în etapa finală. În cadrul Centrului de zi pentru copii cu autism cu C.M se lucrează mai mult pe terapia ABA și pe logopedie. Înțelege comenzile dar le efectuează ocazional. Nu este afectuos cu ceilalți dar interacționează cu ei. Relația cu terapeutul a devenit mai bună în etapa finală când a început să se implice intr-o mică măsură în activități. Relația cu mama este apropiată. Totuși aceasta nu își petrece foarte mult timp cu el deoarece nu are ajutor decât într-o măsură mai mica din partea bunicilor și are de rezolvat și treburile casnice. Din acest motiv se pare că își petrece mult timpla televizor și reușește să reproducă și să țină minte reclamele.Reușește să mănânce singur și să se spele pe față. Nu poate să se îmbrace și să se dezbrace singur dar recunoaște toaleta și face la toaletă,nu poartă pampers.Nu are deficiențe auditive,locomotorii sau vizuale. Starea de echilibru este bună.

III.4.Descrierea metodelor de cercetare

Științele socio-umane folosesc atât metode calitative cât și cantitative prin care să testeze ipotezele cercetării. Diferența între cele două metode este redată în tabelul de mai jos:(Sursa:

Septimiu Chelcea,Tehnici de cercetare sociologică-note de curs,2001,pag.25)

,,Stilul cantitativ versus stilul calitativ (după Neuman, 1991/1997, 14),,

Am prezentat mai jos pe scurt metodele de cercetare care se folosesc,punând accent pe metodele utilizate de mine.

Interviul-,,este o tehnică de obținere, prin întrebări și răspunsuri, a informațiilor verbale de la indivizi și grupuri umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea științifică a fenomenelor socioumane.,,

(Sursa:Septimiu Chelcea,Tehnici de cercetare sociologică-note de curs,2001 pag. 122)

În cadrul interviului întrebările nu primesc răspuns de la subiecți în scris(cercetătorul ia notițe sau folosește un reportofon).Interviul poate fi individual sau de grup.

Experimentul -,,constă în „observarea și măsurarea efectelor manipulării unor variabile independente asupra variabilelor dependente într-o situație în care acțiunea altor factori (prezenți efectiv, dar străini studiului) este redusă la minimum“ (Festinger și Katz, 1963, 164). (Sursa:Septimiu Chelcea,Tehnici de cercetare sociologică-note de curs,2001 pag. 163)

Sondajul de opinie – este folosit cu precădere de institutele de sondare a opiniei publice, vizează o temă de interes general și cuprinde un eșantion reprezentativ. Sondajul de opinie poate fi structurat ca un interviu sau ca un chestionar.

Analiza documentelor –este metoda prin care colectăm date atunci când se cunoaște un subiect foarte puțin și nu avem posibilitatea să intrăm în contact cu persoane care cunosc subiectul/fenomenul cercetat.

Metodele folosite au fost: metoda observației(directă și participativă) și studiul de caz.

III.4.1Metoda observației

Observația este o metodă folosită atât în studii calitative cât și cantitative. Folosirea acestei metode ne ajută să obținem informații calitative despre anumite grupuri (de exemplu copii cu tulburări TSA) în mediul lor natural.

Diferența între cercetarea științifică și cea neștiințifică este că prima testează ipotezele și se desfășoară planificat după un set de reguli.

De asemenea am aplicat metoda observației directe și participative în cadrul Centrului de zi pentru copii cu autism din orașul Constanța,acolo unde lucrez și unde am intrat săptămânal în contact cu aceștia.

Pentru metoda observației am folosit următoarea fișă de observație:(Sursa Sorin Dan Șandor Metode și tehnici în științele sociale,pag.81)

În etapa inițială a cercetării am inserat, pe lângă observațiile mele, datele culese de la părinții copiilor despre starea lor la prima venire în centru . Apoi, în cadrul etapelor intermediare, care s-au succedat la interval de două săptămânoi una de cealaltă, am notat progresele observate în cadrul Centrului,urmând ca în ultima etapă, aflată tot la două săptămâni distanță față de ultima etapă intermediară, să introduc atât observațiile personale cât și observațiile făcute de părinți în mediul familial.

III 4.2Studiul de caz

Este o metodă de cercetare pe care am folosit-o pentru a studia anumite trăsături ale copiilor cu tulburări din spectrul autist în mediul lor de învățare(Centrul de zi pentru copii autiști). Studiul de caz cuprinde mai multe din metodele prezentate mai sus și este ideală pentru cazurile în care dorim să explorăm un subiect în profunzime.Pentru a realiza studiul de caz, am utilizat pentru culegerea informațiilor chestionarul adresat părinților(Anexa 1), am purtat discuții cu aceștia ,am observat comportamentul între părinți și copii,între copii și terapeut,modul în care copiii ineracționează între ei.

Chestionarul l-am compus din întrebări închise și câteva deschise. Am folosit un limbaj uzual. Ca și structură am folosit la început o întrebare de ,,spart gheața,, apoi întrebări menite să mă ajute să validez ipotezele iar la final am trecut datele demografice.

Ca structură(de care am ținut și noi cont în cadrul cercetării de față ),studiul de caz cuprinde:

– introducere:cuprinde  informații esențiale despre planul studiului, cercetare, etape; acestea sunt prezentate într-o abordare contextualizată și ținând cont de elementele de perspectivă

– definirea clară a informațiilor necesare; evaluarea și asigurarea resurselor disponibile sau dezirabile

-programarea activităților de culegere, prelucrare, analiză și interpretare a informațiilor,

-stabilirea perioadelor de timp ;

– modalitățile de obținere a informațiilor(interviuri, chestionare, mărturii, dovezi);

– concluzii

Pentru a fi valid, studiul de caz trebuie să îndeplinească mai multe cerințe după cum urmează:

,,– studiul de caz trebuie să fie real, adică să reflecte o situație, un proces, un fenomen, un eveniment petrecut într-o organizație sau în activitatea unei persoane sau foarte posibil a se fi petrecut în trecut sau a se petrece în viitor;

– studiul de caz trebuie să fie semnificativ, adică să abordeze o situație cu adevărat importantă, un proces relevant, un fenomen complex, un eveniment amplu petrecut într-o organizație sau în activitatea unei persoane;

– studiul de caz trebuie să fie instructiv, adică să reprezinte un instrument util pentru potențialii utilizatori;

– studiul de caz trebuie să fie incitant, adică să stimuleze interesul celor implicați pentru situația prezentată, analiza și interpretarea acesteia;

– studiul de caz trebuie să fie complex, adică să includă un set de informații determinante care să facă utilă folosirea sa în diverse activități.,,

(Sursa: https://psyrecords.wordpress.com/2013/01/13/ce-este-studiul-de-caz/).

III.5.1.Analiza,prelucrarea și interpretarea datelor cercetării

Din aplicarea chestionarului adresat părinților au reieșit următoarele:

Analiza gradului de implicare a familiei în susținerea achizițiilor dobândite de copii cu tulburări din spectrul autist

Fig.1Frecvența cu care familia se interesează de evoluția copilului cu TSA

Toți cei patru respondenți la chestionar au răspuns că întreabă des (3) și foarte des(1) personalul specializat despre evoluția copiilor lor. Acest lucru arată interesul pe care mamele îl au de a fi la curent cu progresele/regresele pe care copii lor le fac. În cazul persoanei care a răspuns că se interesează foarte des este posibil ca din cauza întârzierii limbajului verbal mama să dorească să cunoască cele mai mici progrese astfel încât să știe dacă B.T. va începe să utilizeze limbajul verbal în curând. Un aspect ce ar putea fi cercetat pe viitor ar fi în ce măsură și ceilalți membrii ai familiei majori se implică în a păstra o relație constantă cu terapeutul și a-i adresa întrebări. La subiecții de față mai mult mamele îi aduc pe copii la Centrul de zi pentru copii cu autism și tot ele se interesează de evoluția copilului. Posibil că ceilalți membrii ai familiei le adresează lor în mediul familial întrebările legate de evoluția copilului.

Prezentarea legăturii între frați

Fig.2 Prezentarea legăturii între frați

În ceea ce privește legătura între frați aceasta este foarte apropiată la 50 % dintre copii cu TSA. În 25% din cazuri legătura este foarte apropiată iar în proporție egală (tot 25%) legătura este nici apropiată ,nici indiferentă. După cum observăm din cele prezentate mai sus legăturile între frați sunt la diferite stadii de apropiere. Și în cazul copiilor clinic sănătoși aceste legături sunt diferite,posibil legate de diferența de vârstă dintre frați, atitudinea părinților față de relațiile dintre ei,temperament.

Prezentarea ocupației mamei copilului cu TSA

Fig.3 Ocupația mamei copilului cu TSA

Trei din patru mame lucrează momentan ca asistent personal. Acestea indiferent de profesia lor au ales să își dedice timpul copilului cu TSA. Doar o singură persoană din toate cele 4 care au completat chestionarul este casnică,ceea ce ne duce cu gândul că și aceasta își dedică mult timp pe zi copilului cu TSA stand acasă permanent.

Anterior două dintre aceste mame aveau o profesie pe care o practicau. Una din ele este mai tânără și posibil nu a avut timp să se orienteze în carieră iar cealaltă nu avea nici o profesie,era casnică.

Prezentarea ocupației tatălui copilului cu TSA

Fig. 4 Ocupația tatălui copilului cu TSA

Ocupațiile taților copiilor cu TSA sunt diverse. Deoarece majoritatea provin din mediul rural cei mai mulți nu au studii superioare(75%) iar locurile de muncă le-au căutat în apropierea casei. Doi dintre tați au ales să lucreze în străinătate,unul a găsit un loc de muncă permanent iar celălalt încă era în perioada de probă. Tatăl lui C.M. a rămas să lucreze în mediul rural pentru a fi cât mai aproape de casă și a nu face naveta iar tatăl lui B.T este inginer,lucrează în cadrul armatei la Constanța.

Tipul de familie din care provine copilul

Doi dintre copii(50%)cu TSA provin din familii nucleu iar cealaltă jumătate din familii extinse,posibil și pentru că locuiesc în mediul rural. După cum arată și graficul de mai jos,nici un copil cu TSA nu face parte dintr-o familie monoparentală,cee ace consider că este un avantaj.

Fig.5 Tipul de familie din care provine copilul cu TSA

Timpul petrecut de membrii familiei cu copilul cu TSA

Fig.6 Timpul petrecut de membrii familiei cu copilul cu TSA

În ceea ce privește întrebarea referitoare la timpul petrecut de membrii familiei cu copilul autist 50%dintre mame au apreciat că membrii familiei petrec foarte mult timp cu acesta iar 25 %mult timp. Graficul de mai sus arată includerea copilului în activitățile familiei.O singură mamă(25%) a considerat că membrii familiei petrec puțin timp cu copilul cu tulburări din spectrul autist. Acest aspect este corelat cu cee ace s-a observant despre Mihai că petrece mult timp la televizor de unde învață reclamele pe care apoi le repetă obsesiv.

Venitul familiei

Fig.7 Venitul net al familiei

Specificăm că toate cele patru familii locuiesc în mediul rural. 50%dintre acestea au un venit net cuprins între 1000-1500 lei,25% între 2000-25000 lei iar 25%dintre familii au un venit peste 3000 lei.În cazul lui B.A.,aspectul financiar al familiei a permis acestuia să ia parte la mai multe ore de terapie.

Analiza gradului în care metodele de intervenție combinate asigură integrarea socială a copilului cu tulburări din spectrul autist

Terapie suplimentară

Fig.8 Lucrul cu alt terapeut

Proporția în care subiecții lucrează și cu alt terapeut decât cel de la Centrul de zi pentru copii cu Autism este egală. Jumătate din ei (50%)merg și la alt terapeut pentru a lucra suplimentar pe când ceilalți (50%) nu merg. Posibilii factori care îi împiedică pe cei 50%care nu merg pot fi legați de situația financiară,timpul disponibil al părintelui sau severitatea tulburărilor de autism. Aceste variabile rămân a fi studiate în studii viitoare și trasă o concluzie pe baza cercetărilor.

Terapie la Asociația,,Harap Alb,,(timp)

Fig.9 Timpul petrecut cu terapeutul de la Asociația ,,Harap Alb,,

Din graficul de mai sus observăm o proporție discrepantă de ore pe care copii cu tulburări din spectrul autist o petrec cu al doilea terapeut. Această discrepanță este legată de numărul de metode de intervenție cu care se lucrează dar și severitatea tulburării din spectrul autist.

Terapie la Centrul de zi

Fig. 10 Numărul de copii cu TSA care beneficiază de terapiile efectuate la Centrul de zi

La Centrul de zi pentru copii autiști fiecare dintre cei patru subiecți prezentați au un plan individualizat în funcție de gradul de severitate al tulburării din spectrul autist dar și al progreselor înregistrate periodic. Astfel că cei care nu știu să vorbească fac terapia PECS și au parte de ajutorul logopedului. Toți fac terapia ABA,TEACCH ,terapia ocupațională și terapia prin muzică.

Modalități terapeutice

Fig.11 Terapii efectuate la Asociația ,,Harap Alb,,

În cadrul Asociației Harap Alb ambii copii cu TSA fac terapia ABA iar unul dintre ei din lotul nostru de subiecți lucrează și cu logopedul .După cum observăm din grafic metodele de intervenție psihosocială cu care se lucrează la Asociație sunt numeric mai puține decât cele de la Centrul de zi.

Aplicarea modalităților de intervenție de către părinți

Fig.12 Frecvența cu care părinții urmează sfaturile specialistului

Părinții care au completat chestionarul au menționat că respect des (50%) sfaturile primite de la specialist,foarte des(25%),nici des,nici rar (25%). Aceste sfaturi transpuse în practică și care sunt legate de metodele de intervenție folosite în lucrul cu copii cu TSA se regăsesc în progresele pe care copii le fac.

Evoluția copiilor cu TSA

În faza inițială copii cu TSA(prezentați în această lucrare) veniți la Centrul de zi pentru copii cu autism prezentau numeroase tulburări de limbaj,de comportament. Erau sensibili,emotivi. Prezentau carențe în autoîngrijire.

Fig.13 Caracteristicile copiilor cu TSA la venirea în Centrul de zi –faza inițială

În etapa finală de observație așa cum arată și graficul de mai sus copii cu TSA au făcut unele progrese astfel că toți au deprins abilități de autoîngrijire, sensibilitatea și emotivitatea s-au estompat. De asemeni limbajul s-a îmbunătățit la trei dintre ei iar tulburările de comportament s-au diminuat.

Fig. 14 Caracteristicile copiilor cu TSA în etapa finală de observație

5.Concluzii

În urma cercetării efectuate în lucrarea de față, ipoteza conform căreia familia are un rol important în susținerea achizițiilor dobândite de copii cu tulburări din spectrul autist a fost validată. Într-o proporție mare,(75%) dintre mamele chestionate consideră că membrii familiei își petrec timp mult și foarte mult cu copiii cu TSA. Implicarea copilului în activitățile familiei contribuie la mici progrese înregistrate de acesta,duce la creșterea încrederii în sine și se simte securizat.

Toți părinții își duc copii cu TSA și în locuri de socializare obișnuite.

Corelat cu petrecerea timpului în familie, se poate observa că, într-o proporție la fel de mare, (75%), mamele respectă des și foarte des indicațiile terapeutului, ceea ce înseamnă că acestea pun în aplicare modalitățile din terapii menite să susțină achizițiile dobândite. Un alt mod prin care familia susține aceste achiziții ale copilului cu TSA este legat de orele pe care copilul le petrece și în alt cadru(la Asociație) cu alt terapeut tocmai pentru a face progrese. Și variabila legată de frecvența cu care mamele întreabă specialistul despre evoluția copilului lor (75% întreabă des și foarte des) subliniază implicarea familiei în susținerea achizițiilor.

În ceea ce privește a doua ipoteză cea conform căreia metodele de intervenție combinate asigură integrarea socială rapidă a copilului cu tulburări din spectrul autist și aceasta a fost validată. La toți cei 4 copii prezentați care au venit la Centrul de zi pentru copii autiști(unde se folosesc mai multe metode de intervenție psihosocială) s-au constatat progrese(mai mici sau mai mari) între etapa inițială și cea finală. Multe dintre comportamentele nedezirabile social s-au atenuat,a scăzut emotivitatea și sensibilitatea iar în proporție mare limbajul s-a îmbunătățit.

Toate aceste progrese oferă copilului cu TSA șansa să se integreze în societate.

Anexa 1

Chestionar

Numele și prenumele părintelui…………………………………………………………………

Numele și prenumele copilului ……………………………………………………………….

Vîrsta copilului ……………………………………………………………….

Sexul ……………………………………………………………….

I.Relația familiei cu terapeutul

1.La ce program merge copilul dvs. la centrul de zi?

program scurt(4 ore)

program prelungit(8 ore)

2. Copilul dvs. are un plan educațional individualizat ?

a) da

b) nu

c) nu știu

3.Puneti intrebări personalului specializat care se ocupă de copilul dvs.privind evoluția lui?

a)foarte des

b)des

c)nici des,nici rar

d)rar

e)foarte rar

4.Aveți un specialist care vine să lucreze și acasă?

a)da

b)nu(treceți la întrebarea 8)

5.Câte ore pe săptămână vine acesta acasă?

a) între 1-2 ore

b) între 3-5 ore

c)peste 5 ore

6.Care din serviciile de mai jos le oferă specialistul acasă?(pot fi alese mai multe variante de răspuns)

a) logopedie

b) terapie ocupațională

c) terapie senzo-motorie

d)terapie prin muzică

e) terapie prin artă

f)terapia ABA

g) altele…………………

Cîte ore pe săptămîna vine specialistul acasă ?__________________

8.Respectați indicațiile personalului specializat în ceea ce privește lucrul acasă cu copilul dvs?

a)foarte des

b)des

c)nici des,nici rar

d)rar

e)foarte rar

II.Mediul familial

9.Cine vă ajută cu copilul?

a) soțul/soția

b)frații lui mai mari

c)bunicii

d)alte rude

e)prietenii

f)bona

g)nu am un ajutor

10.Ajutorul oferit de rude/cunoștinte/bonă este oferit:

a)zilnic

b)aproape zilnic

c)de cateva ori pe săptămână

d)de câteva ori pe lună

e)ocazional

f)doar în situații de urgență

11. Copilul dvs.ia parte la activități sociale în locuri obișnuite ?

a)da

b) nu

c) nu știu

12.În opinia dvs.ceilalți membrii ai familiei petrec timp cu copilul:

a)foarte mult

b)mult

c)nici mult,nici puțin

d)puțin

e)foarte puțin

13.În cazul în care are frați aceștia au o legătură cu fratele/sora lor:

a)foarte apropiată

b)apropiată

c)nici apropiată,nici indiferentă

d)indiferentă

e)foarte indiferentă

III.Date demografice

14.Copilul dvs. face parte dintr-o familie:

a)monoparentală(locuiește doar cu un singur părinte)

b)nucleară (locuiește cu soțul/soția și ceilalți frați ai lui necăsătoriți)

c)extinsă (locuiește cu părinții,frații,bunicii etc.)

15.Ocupația dvs. este……………………….

16.Venitul net al familiei dvs. într-o lună este:

a)sub 1000 lei

b)între 1.000 și 1.500 Lei

c)între 1.500 și 2.000 Lei

d)între 2.000 și 2.500 Lei

e)între 2.500 și 3.000 Lei

f)peste 3000 lei

Bibliografie

1.Alexandru.M,(2013)Terapia ABA, București:Polirom pag.6 și7

2.Bettelheim.B(1972),The empty fortress,Infantile autism and the Birth of the Self,New York,editura Free PR

3.Chelcea, S., (2001), Interviul ca tehnica de cercetare in Chelcea Septimiu, Metodologia cercetarii sociologice. Metode cantitative si calitative, Bucuresti: Ed.Economică

4.Chelcea,S.(2001),Tehnici de cercetare sociologică-note de curs,pag.25,București

5.Dicționarul General al Limbii Române,Vasile Breban ,Ed.Enciclopedică pag. 79

6.Ghergut, A.(2001),Sinteze psihopedagogie speciala,București edit.Polirom,pag. 14

7.Larousse – "Dictionar de psihanaliza" – 1997

8.Neveanu P.P(1978), „Dicționarul de psihologie” București :Editura Albatros ,pag.72

9.Popovici ,D.V(1998),Elemente-de-Psihopedagogia-Integrarii-Si-Normalizarii-Elevilor-Handicapati-Mintal, pag 58,București:Ed. Pro Umanitate

10.Prof.Coordonator Romilă A.,traducător Marin Stancu,(2004) DSM-IV-Manual-de-Diagnostic-Si-Statistic-A-a-Tulburarilor-Mentale București Tiipografia PEGASUS , anul 2004

11. Simion. I.A.(2013)Metode și tehnici cognitiv-comportamentale în abordarea autismului,București, Editura Mica Valahie pag.39

12.Șandor,S.D,(1999) Metode și tehnici în științele sociale-note de curs ,pag.81

13. Verza, E.,(1997) (coord.), Ghidul educatorului. Universitatea București, DPC EU / Phare

14.Verza, E., Delimitari conceptuale în autism, în Revista de Educatie Speciala, nr. 2/1993, pag. 5-13

https://psyrecords.wordpress.com/2013/01/13/ce-este-studiul-de-caz/ accesat la data de 1.06.2016

http://schoolforeveryone.org/wp-content/uploads/2016/05/Suport-de-curs-educatie-incluziva.pdf accesat la data de 24.04.2016

https://www.scribd.com/doc/314144333/Integrare-Copii-Ces accesat la data de 13.05.2016

http://copil-speranta.ro/files/Educatie%20Incluziva%20nr.%202.pdf accesat la data de 13.05.2016

http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/CE-ESTE-PSIHOPEDAGOGIA-SPECIAL41747.php) accesat la data de 13.05.2016

http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/CE-ESTE-PSIHOPEDAGOGIA-SPECIAL41747.php accesat la data de 13.05.2016

http://msanatate.bzi.ro/autismul-5767 accesat la data de 13.05.2016

http://www.constitutiaromaniei.ro/art-50-protectia-persoanelor-cu-handicap/ accesat la data de 18.04.2016

http://www.autismtopics.org/t29%20autism%20statistics.html accesat la data de 13.05.2016

http://sfatulparintilor.ro/prescolari/sanatate-prescolari/autismul-cifre-statistici-la-nivel-mondial-situatia-din-romania/ accesat la data de 5.06.2016

http://www.psihologiaonline.ro/download/art/A026_DepistarePrecoceAutism.pdf_ accesat la data de 12.06.2016

http://www.desprecopii.com/info-id-1228-nm-Autismul-la-copil-semne-tulburari-si-comunicare-tot-ce-trebuie-sa-stie-un-parinte.htm#_) accesat la data de 12.06.2016

http://www.logopedics.info/simptomatologie-si-diagonza-in-autism.php) accesat la data de 25.05.2016

http://www.autism-aita.ro/picture-exchange-communication-system-pe accesat la data de 25.05.2016

http://www.autism-aita.ro/logopedia-terapia-tulburarilor-de-limbaj accesat la data de 27.05.2016

https://www.autismspeaks.org/what-autism/treatment/floortime accesat la data de 27.05.2016

https://psyrecords.wordpress.com/2013/01/13/ce-este-studiul-de-caz/) accesat la data de 29.05.2016

http://www.isjbotosani.ro/img/uploads/web.admin/file/Specialistii/Consfatuiri%202010%20X.pdf accesat la data de 12.06.2016