Modalitati de Integrare a Capabilitatilor Civile Si Militare de la Nivel National In Gestionarea Unei Situatii de Urgenta

INTRODUCERE

Conflictualitatea actuală și, posibil, cea din anii ce vin se va accentua ca urmare a impactului unui ansamblu de fenomene diverse ca natură – globalizarea, creșterea rapidă a populației lumii, migrația umană mondială, urbanizarea, schimbările climatice, criza economică, energetică, alimentară, a apei și materiilor prime rare, integrarea regională –asupra relațiilor internaționale1.

Pe de altă parte, numărul actorilor statali și non-statali globali tinde să crească tot mai mult. Astfel, apar noi state și se constituie noi societăți multinaționale sau se dezvoltă cele existente, ceea ce face să crească complexitatea raporturilor regionale și internaționale între ele și să acutizeze competiția pentru resurse, strâns dependentă de satisfacerea intereselor naționale și/sau ale multinaționalelor. În plus, amenințările de securitate neconvenționale, asimetrice și hibride se manifestă tot mai frecvent împreună cu cele convenționale amplificându-și reciproc efectele negative asupra stabilității și păcii locale, naționale, regionale și/sau globale.

De asemenea, integrarea regională accentuează competiția interstatală pentru resurse, pentru menținerea sau acapararea a noi piețe de desfacere a produselor și serviciilor lor. În această competiție, tot mai mult se amestecă direct sau indirect multinaționalele care, prin puterea lor financiară, pot influența deciziile guvernelor naționale și pe a instituțiilor regionale ori supranaționale.

Toate aceste premise conduc la necesitatea studierii sistematice și constante a situațiilor de criză și a conflictelor armate ce le pot continua.

Evitarea conflictelor armate, teoretic, este posibilă, practic însă nu se poate întâmpla așa ceva. Statele lumii, mari, mijlocii sau mici au interese proprii pentru a căror atingere uneori, dacă au forța economică și militară necesară și suficientă, folosesc confruntarea militară. Istoria umanității este plină de asemenea exemple.b#%l!^+a?

În scopul evitării conflictelor militare, se pot iniția acțiuni și măsuri coerente și concertate ale tuturor actorilor statali și non-statali ai lumii care pot (au forța economică, militară și demografică necesară și suficientă unei asemenea opțiuni) și doresc acest lucru.

În plus, asemenea acțiuni militare conduc la apariția unor mișcări de rezistență a unor categorii de populație din țara în care are loc intervenția. b#%l!^+a?

Prevenirea unui conflict armat impune cunoașterea cauzelor profunde ale acestuia, a mizelor sale și a actorilor implicați în declanșarea și menținerea lui în „viață”. Numai prin cunoașterea cauzelor reale ale unui conflict și a obiectivelor reale urmărite de cei care l-au inițiat se poate ajunge la prevenirea izbucnirii sale.

In lucrarea de fata am incercat abordarea modalitatilor de integrare a capabilitatilor civile si militare in gestionarea unei situatii de urgenta.

Astfel, in cadrul Capitolului 1 sunt descries situatiile de criza la modul general si managementul acestora, cum ar fi managementul interventiei in caz de dezastru.

In Capitolul 2 vorbim despre integrarea capabilitatilor civile si militare in gestionarea unei situatii de urgenta in caz de cutremure precum si de institutiile si fortele de interventie implicate la nivelul municipiului Bucuresti.

In partea a treia a lucrarii vom prezenta un studiu de caz, respective ,, Cooperarea intre serviciile din zona transfrontaliera romano- sarba pentru stabilirea cadrului transfrontalier de prevenire si interventie in caz de inundatii.,, Baza unui astfel de management al inundațiilor – și aici se înscriu toate domeniile, de la prevenire până la managementul pagubelor – este elaborarea unei analize de risc cât mai peremptorie, cuprinzătoare și detaliată.

Capitolul 1 b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

MANAGEMENTUL SITUAȚIILOR DE CRIZĂ

1.1. Situațiile de criză și cauzele lor

Termenul situație de criză nu are încă o definiție clară și precisă. De aici, frecventele confuzii făcute fie în dezbateri, fie în publicații de cei care îl folosesc. Situația de criză este legată de existența și manifestarea unei crize. În sensul cel mai larg, noțiunea de criză desemnează întreruperea desfășurării pe coordonatele fixate ale unui eveniment, activități și/sau relații interpersonale, intragrupale, intergrupale, și/sau internaționale.

Practic, criza definește o schimbare de direcție în evoluția unui eveniment, a unei activități sau a unor relații datorită unui complex de cauze – de la cele economice la cele de natură psihosocială.

Orice situație de criză are la bază una sau mai multe cauze cumulate. Apreciem se pot distinge cauze vizibile și cauze ascunse.

Cauzele sau motivele vizibile ale unei situații de criză sunt cele declarate de principalii actori implicați în apariția și derularea acesteia. În calitate de actori ai unei situații de criză pot fi persoane, grupuri umane, state sau organizații politico-militare, politico-economice, economice sau de altă natură cu

1.2. Caracteristici ale situațiilor de criză

Situațiile de criză se definesc printr-un ansamblu de caracteristici interdependente și complementare. Efectele situațiilor de criză sunt cumulative. O b#%l!^+a?primă caracteristică a situațiilor de criză o constituie diversitatea formelor lor de manifestare. Astfel, există situații de criză socială, politică, economică, etnică, religioasă, militară sau de mediu.

O a doua trăsătură definitorie a situațiilor de criză o reprezintă ?interșanjabilitatea lor, adică capacitatea lor de a se transforma dintr-o formă de manifestare în alta.

O a treia proprietate a situațiilor de criză o constituie caracterul cumulativ al efectelor situațiilor de criză. Dacă se manifestă simultan o situație de criză socială, una politică și alta economică, de exemplu, efectele lor se cumulează accentuând intensitatea impactului lor asupra evoluție entității în care ele există. Exemplul anterior apreciem că vine să confirme afirmația privind caracterul cumulativ al efectelor generate de situațiile de criză.

O a patra caracteristică a situațiilor de criză o reprezintă relațiile de interdependență, complementaritate și interacțiune dintre situațiile de criză ce se manifestă în cadrul unei entități (societate economică, instituție, organizație, sau comunitate umană). De exemplu, dacă într-o instituție, organizație sau comunitatea umană există diferite situații de criză, acestea relaționează unele cu altele de o b#%l!^+a?manieră interdependentă. Astfel, o situație de criză socială influențează și este influențată la rândul său de existența unei situații de criză politică amplificându-și efectele și susținându-se reciproc în evoluția lor. De fapt, este posibil ca o situație de criză socială nesoluționată la timp și corect să ducă la apariția și manifestarea unei situații de criză politice

Aceasta pentru că apariția și manifestarea situațiilor de criză care pot evolua spre conflicte armate au cauze profunde și multiple ce se întrepătrund. Pe de altă parte, apariția și manifestarea unui tip anume de situație de criză într-un domeniu sau altul de activitate umană sunt generate de cauze complexe și interdependente. Astfel, o situație socială de criză ce depășește spațiul unei unități economice, instituții sau comunități restrânse are impact asupra dimensiunilor politică, economică sau de mediu influențând funcționarea acesteia. Intotdeauna sunt implicați, în calitate de actori principali oamenii, atât ca personalități, cât și ca membrii ai unor grupuri sociale definite printr-un ansamblu de proprietăți (coeziune, consens, mărime, eficacitate, scop, conformitate, tradiții) și orientate prioritar spre înfăptuirea unor interese individuale și colective. De fapt, prezența umană este cea care dă direcție și sens oricărei situații de criză. Tot aceasta face ca o situație socială să se transforme, sporindu-și complexitatea și dobândind parametri de natură economică, politică, etnică și/sau religioasă. În acest mod, se trece de la o simplă situație de criză socială, b#%l!^+a?b#%l!^+a?relativ facil se soluționat, la una complexă și tot mai dificil de rezolvat, ca urmare a implicării unui număr tot mai mare de persoane, constituite în diverse grupuri umane ce urmăresc realizarea unor deziderate politice, economice, profesionale, naționale, religioase, sociale sau etnice. Situatiile de criza impiedica desfășurarea normală a vieții și activității din organizații, instituții, societăți economice sau chiar pe cele de la nivel național, regional ori internațional. Prin urmare, se poate aprecia că situațiile de criză produc efecte nedorite acolo unde apar și se manifestă.

Astfel spus, situațiile de criză trebuie gestionate de o manieră adecvată, adică oportun, flexibil, operativ și în sensul evoluției ascendente a vieții și activității perturbate de un asemenea fenomen.

Desigur, situațiile de criză sunt foarte diferite din numeroase puncte de vedere – al locului de apariție și manifestare (clasă de elevi, secție a unei întreprinderi etc.), al domeniului de activitate Economic, social, politic, militar, religios, etnic), al nivelului de manifestare (local, național, regional sau global), al duratei (scurtă, medie, mare și foarte mare), al statutului actorilor implicați (actori locali, actori naționali, actori regionali, actori globali). Cu toate acestea gestionarea lor, în esență, poate urma un algoritm de tipul următor.

1.3. Detectarea semnalelor ce indică iminența unei situații de criză

În acest sens, se identifică vulnerabilitățile pe lângă diferite surse de informare printr-un audit al „stării lucrurilor” ce servește de fir roșu în procesul gestionării situației de criză.

De regulă, înainte de apariția și manifestarea unor situații de criză apar o serie de semnale sub forma unor indicii ce avertizează conducerea entității de posibilitatea apariției unui astfel de eveniment perturbator. De exemplu, o situație de criză socială, la b#%l!^+a?nivel național, se „anunță” prin ample mișcări de protest în marile orașe – marșuri, mitinguri, greve, nesupunere civică – care perturbă serios viața și activitatea umană. Astfel de manifestări au efecte nedorite în plan social, economic, politic și nu numai. La rândul ei, o situație de criză politică, la nivel național, are ca indicii ale apariției ei intensificarea activității partidului/partidelor din opoziție, activarea unor organizații alesocietății civile naționale, multiplicarea articolelor, emisiunilor radio și b#%l!^+a?TV critice la adresa activității guvernului etc., constituirea de noi alianțe politice ce își anunță programele de dezvoltare economică și socială a țării.

Prevenirea apariției situației de criză și pregătirea măsurilor ce se impun

Aceasta este etapa în care se pune în aplicare, de către conducerea entității, ce tinde să intre situația de criză, a planului elaborat din timp pentru asemenea evenimente. De regulă, conducerea fiecărei entități își pregătește un plan de prevenire/ieșire din situația de criză. Acest plan se elaborează pentru un an și se completează, atunci când este cazul, cu noi măsuri ce vizează prevenirea izbucnirii situației de criză, iar atunci când aceasta se manifestă se urmărește limitarea daunelor pe care le produce entității respective. Dacă situația de criză nu este corect gestionată, adică eliminate cauzele reale ce au generat-o, ea poate evolua spre conflict b#%l!^+a? (social, economic, politic, etnic, militar, religios).

Limitarea daunelor atunci când situația de criză a apărut și se manifestă

În această etapă un rol major revine planului de soluționare a situației de criză. Pentru ca acest document să fie realmente util conducerea entității afectate de situația de criză face cu membrii echipei de criză antrenamente pe scenarii de posibile evoluții ale vieții și activității organizației, instituției etc.

Reluarea vieții și activității afectate negativ de situația de criză

Aceasta se face potrivit măsurilor luate de conducerea entității afectată de situația de criză și în consens cu nevoile revenirii la starea de normalitate.

Tragerea învățămintelor din derularea situației de criză

Pe baza datelor relevant culese în timpul desfășurării situației de criză se reface Planul de ieșire din situația de criză.

De fapt, a gestiona situațiile de criză înseamnă a conduce o entitate în situațiile cu riscuri. Pe de altă parte, aceasta înseamnă punerea în aplicare a ceea ce poartă numele de management al situațiilor de criză în literatura de specialitate. b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Situațiile de criză ce pot evolua spre criză și, de aici, la conflict armat sunt cele care nu-și primesc rezolvarea adecvată și de o manieră oportună. Acestea pot fi de natură economică, socială, politică, etnică sau religioasă și se pot manifesta la nivel național, regional și/sau mondial. Ele pot să apară în orice societatea umană, atât la nivelul acesteia, cât și a componentelor sale. De exemplu, în societatea românească actuală situațiile de criză au fost generate de căderea unor fonduri sau jocuri piramidale, falimente sau lipsa de lichiditate a unor bănci, prăbușiri de avioane, inundații catastrofale, incendii, poluări ale unor ape, manifestații cu forme violente, atacuri și asasinate asupra unor personalități, epidemii succesive, scandalul diplomelor false sau al înscrierii la licee, mitinguri și marșuri de protest violente etc. De aici, nevoia gestionării lor adecvate, operative și prompte.

Gestionarea situației de criză nu se poate improviza: dimpotrivă, ea se întemeiază pe evaluarea corectă a circumstanțelor și pe stăpânirea unor strategii adecvate de răspuns, strategii pregătite și chiar experimentate cu mult timp înainte de declanșarea crizei.

De fapt, gestionarea situațiilor de criză face obiectul de studiu al științei denumită management. Toate studiile științifice din acest domeniu atestă realitatea că nu există soluții de tip rețete-miracol pentru stăpânirea situației de criză.

Managementul corect al situației de criză reprezintă „o

colecție de măsuri, pregătite din timp, care permit organizației să coordoneze și să controleze orice urgențe”, astfel:

– managementul eficient al crizei permite unei organizații să-și maximalizeze șansele și să reducă pericolele cu care se confruntă;

– managementul crizelor reprezintă un set de factori concepuți pentru a b#%l!^+a?combate crizele și a reduce daunele produse de crize. Altfel spus, managementul crizelor încearcă să prevină sau să reducă efectele negative ale crizelor și să protejeze organizația, publicul implicat și domeniul respectiv de pagubele posibile;

Managementul situațiilor de criză este un domeniu care a cunoscut, în ultimii ani, o dezvoltare rapidă, atât în sfera aplicațiilor practice, cât și în aceea a cercetării. Există numeroase texte cu caracter aplicativ, cuprinzând un b#%l!^+a?repertoriu amplu de indicații referitoare la tehnicile de pregătire pentru situațiile de criză, la persoanele care trebuie implicate în aceste activități, la strategiile necesare, la etapele și formele de aplicare, și, în mod firesc, la tacticile de comunicare ce pot fi folosite atât în interiorul, cât și în afara organizației.

Într-un fel sau altul, esența lor o reprezintă algoritmul descris mai sus care permite organizarea concertată a ieșirii reale din situația de criză.

Situațiile de criză au atât efecte negative, cât și consecințe pozitive. În acest sens, o situație de criză poate însemna un nou început, o deschidere către nou sau către ceilalți oameni, instituții, organizații cu care se trăiește volens nolens pe acest pământ.

Situațiile de criză, teoretic se pot evita prin ameliorarea comportamentului individual și de grup, prin evitarea creării unui climat de muncă tensionat, încordat și nestimulativ. Practic, situațiile de criză sunt evenimente ce însoțesc evoluția societății umane și prin urmare nu pot fi evitate total. b#%l!^+a?

Important este ca persoanele, grupurile umane, organizațiile, instituțiile să adopte un comportament în relațiile cu ceilalți care să nu creeze tensiuni, încordare, teamă, stres sau orice altceva care aduce atingere personalității umane, idealurilor și aspirațiilor acesteia.

Conflictele armate întotdeauna au efecte profund negative pentru că produc pierderi de vieți omenești, rănirea sau mutilarea unor oameni nevinovați, distrugeri de bunuri materiale și creează disfuncționalități majore în viața și activitatea societății și a membrilor acesteia.

Datorită urmărilor lor profund negative conflictele armate se cer prevenite prin măsuri și acțiuni coerente ale instituțiilor statului, organizațiilor internaționale (de exemplu, ONU) și regionale (de exemplu, UE), a societății civile și sectorului privat.

1.4. Sistemul Național Integrat de management al situațiilor de criză

Legile care fac referire sau guvernează intervenția în cazul situațiilor de criză, sunt b#%l!^+a?b#%l!^+a?următoarele:

Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 1/1999 privind starea de urgență și starea de asediu –aprobată prin Legea nr. 453/2004.

Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență și rolul său;

Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă;

Legea nr. 535/2004 – privitor la prevenția și intervenția în cazul atacurilor teroriste ;

Legea nr. 42/2004 privind participarea la misiuni în afara granițelor țării.

„Există un Sistem Național de Management al Situațiilor de Criză dar căruia însă nu i s-au stabilit atribuțiuni și funcții foarte clare și un plan de intervenție coerent în funcție de evenimentele declanșatoare ale crizei ce pot apărea. De asemenea acest sistem este mai mult virtual decât practic, nedispunând de infrastructura și de resursele necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute în legislația în vigoare. Pentru punerea în practică a acțiunilor de intervenție acest Sistem trebuie să apeleze la infrastuctura și logistica altor ministere (IGSU din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, Ministerul Apărării), agenții sau autorități publice și locale.

Legislația prezentă nu acoperă întregul teritoriu și nu legiferează toate aspectele pe care le poate reprezenta o situație de criză sau o situație de criză care a generat în urma unei alte situații de criză anterioare sau simultane.”

„Sistemul Național Integrat de Management al Situațiilor de Criză se înființează, se organizează și funcționează pentru prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență, asigurarea și coordonarea resurselor umane, materiale, financiare și de altă natură necesare restabilirii stării de normalitate.

Un rol cheie în Sistemul Național Integrat de Management al Situațiilor de Criză îl au instituția Primului Ministru și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. La nivelul fiecărui minister și agenții guvernamentale, prefecturi și primării sunt structurate celule de criză care sunt alarmate și activate de către Centrul Unic de Alarmare (112) și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Un rol important în situațiile de criză îl au Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Sănătății și autoritățile b#%l!^+a?publice locale.

Principiile managementului situațiilor de criză sunt:

previziunea și prevenirea;

prioritatea protecției și salvării vieții oamenilor;

respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;

asumarea responsabilității gestionarii situațiilor de urgență de către autoritățile administrației publice;

cooperarea la nivel național, regional și internațional cu organisme si organizații similare;

transparența activităților desfășurate pentru gestionarea situațiilor de urgență, astfel încât acestea să nu conducă la agravarea efectelor produse;

continuitatea și gradualitatea activităților de gestionare a situațiilor de urgență, de la?nivelul autorităților administrației publice locale până la nivelul b#%l!^+a?autorităților administrației publice centrale, în funcție de amploarea și de intensitatea acestora;

operativitatea, conlucrarea activă și subordonarea ierarhică a componentelor Sistemului Național.”

Pe durata situațiilor de criză sau a stărilor potențial generatoare de situații de criză se întreprind, în condițiile legii, după caz, acțiuni și măsuri pentru:

avertizarea populației, instituțiilor și agenților economici din zonele de pericol;

declararea stării de alertă în cazul iminentei amenințării sau producerii situației de urgență;

punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și de protecție specifice tipurilor de risc si, după caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau parțial afectată;

intervenția operativă cu forțe și mijloace special constituite, în funcție de situație, pentru limitarea și înlăturarea efectelor negative;

acordarea de ajutoare de urgență;

instituirea regimului stării de urgență, în condițiile prevăzute de art. 93 din Constituția României, republicată;

solicitarea sau acordarea de asistență internațională;

acordarea de despăgubiri persoanelor juridice și fizice; b#%l!^+a? b#%l!^+a?

alte măsuri prevăzute de lege.

Autoritățile și organismele din componența Sistemului Național cooperează, în exercitarea atribuțiilor specifice, atât între ele, cât și cu alte instituții și organisme din afara acestuia, din țară sau din străinătate, guvernamentale sau neguvernamentale.

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, ca organ de specialitate din subordinea Ministerului Administrației și Internelor, asigură coordonarea unitară și permanentă a activităților de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență.

În cadrul Inspectoratului General se organizează inspecția de prevenire, centrul operațional național și alte structuri adecvate pentru managementul situațiilor de urgență, încadrate cu personal specializat pe tipuri de riscuri, în comunicații, informatică și relații publice.

Centrul operațional îndeplinește permanent funcțiile de monitorizare, evaluare, înștiințare, avertizare, prealarmare, alertare și coordonare tehnică operațională la nivel b#%l!^+a?național a situațiilor de urgență.

Inspectoratul General prin centrul operațional național, asigură secretariatul tehnic permanent al Comitetului Național, preluând în acest sens, la data desființării Comisiei Guvernamentale de Apărare Împotriva Dezastrelor, secretariatul tehnic permanent al acesteia.

În cadrul Ministerului Apărării Naționale există o structură specializată: Centrul Național Militar de Comandă responsabilă în coordonarea tuturor activităților, forțelor și logisticii implicate în intervenția în caz de situații de criză.

„În urma alarmării și activării Sistemul Național Integrat de Management al situațiilor de criză, Ministerul Apărării Naționale se poate implica în urmatoarele aspecte :

Monitorizarea riscurilor specifice și a efectelor negative ale acestora;

Misiuni de tip cautare – salvare a persoanelor; b#%l!^+a?

Evacuarea persoanelor și a bunurilor;

Sprijin medical;

Localizarea și neutralizarea incendiilor;

Neutralizarea materialelor periculoase;

Evacuarea personalului și transportul forțelor de intervenție;

Cazarea populației afectate; b#%l!^+a?

Depoluare, decontaminare;

Restabilirea ordinei publice și izolarea zonelor periculoase;

Sprijin logistic (construcții, geniu, transportul mărfurilor, hrănire etc.);

Reabilitarea zonelor afectate.” b#%l!^+a?

Implicarea Ministerului Apărării Naționale în managementul situațiilor de criză din afara teritoriului național presupune implicarea tot în activitățile și aspectele enumerate mai sus, însă sistemul declanșator este altul. Personalul Ministerului Apărării Naționale trebuie sa fie mandatat printr-o hotărâre a CSAT – Consiliul Suprem de Apărare a Țării – prezidat de președintele statului, sau de o decizie a Parlamentului României, pentru a putea acționa în afara granițelor României.

1.5. Managementul intervenției în caz de dezastru

Principii generale

Etimologic, noțiunea „management” își are originea în limba latină, cu transferuri în limba italiană, franceză și engleză. Astăzi, termenul management se folosește pe tot globul. Latinescul „manus” (mana) reprezintă ca expresie „manevrare”, „pilotare”. Managerul, cel chemat să organizeze manevrarea, participă nemijlocit la efectuarea acțiunii. Termenul a fost preluat în limba italiană sub forma „mannegio” (prelucrare cu mana) de la care, prin intermediul cuvântului francez „manége” (locul de dresaj al cailor) a fost ulterior împrumutat de limba engleza sub forma „to manage”. Semnificația verbului englez era a administra, a conduce. Prin derivare, au apărut cuvintele „manager” și „management”, ceea ce însemna „conducător” si

„conducere”.

Concept polisemantic, „managementul” este definit ca:

ansamblul de tehnici de conducere, organizare și gestionare a organizației și ansamblul conducătorilor unei organizații;

procesul de coordonare a resurselor umane, informaționale, fizice și financiare în vederea realizării scopurilor organizației;

procesul de obținere și combinare a resurselor umane, financiare și fizice în vederea îndeplinirii scopului primar al organizației;

combinație între politica și administrație, pe de o parte și oamenii care decid și supraveghează realizarea obiectivelor, pe de alta parte;

Având în vedere complexitatea semantica a termenului, determinata de sensurile sale multiple, managementul organizației militare reprezintă:

o știința, respectiv ansamblul coerent și organizat al conceptelor, principiilor, tehnicilor și metodelor prin care se explică într-un mod sistematic procesele și fenomenele conducerii militare;

o artă, ce exprimă măiestria conducătorului de a aplica la realitățile diferitelor situații, în condiții de eficientă și cu rezultate bune, cunoștințele manageriale;

Cea mai simplă și utilă definiție de lucru, ar fi următoarea: „atingerea unor obiective prin intermediul altor oameni și utilizarea anumitor mijloace”.

Arta și știința de a conduce și a administra munca altuia în scopul atingerii unor obiective precise, are la bază:

arta și știința de a lua decizii;

integrarea prin coordonare a factorilor;

muncă;

materiale;

capital.

Caracteristicile generale ale managementului sunt:

organizare;

conducere ;

administrare;

gestionare.

Caracteristicile generale ale managementului sunt:

organizare;

conducere ;

administrare;

gestionare.

Atributele sau mijloacele managerului:

decizia;

planificarea;

organizarea;

coordonarea;

controlul.

Orice act complet de management are 4 faze:

planificare;

organizare;

implementare;

control.

Cele 4 etape se succed una după alta, alcătuind ceea ce se poate numi secvența managerială, iar rezultatele acesteia pot fi folosite pentru inițierea unui alt set de acțiuni. În aceste faze, munca este făcută de către colaboratori, managerul trebuind doar să vegheze pentru ducerea la bun sfârșit în mod eficient cele 4 faze.

De exemplu, în cadrul producerii unui accident, managerul se confruntă cu un set de probleme proprii:

planificarea „ce rezultat urmăresc să obțin?”

„prin ce mijloace trebuie să aplic planul de intervenție?”

organizare „ce mijloace umane și materiale îmi trebuiesc?”

„cine și când va desfășura fiecare activitate?”

implementare „au ajuns formațiunile și mijloacele materiale în punctele de intervenție conform planului de intervenție?”

„au fost corect însușite datele din analiza situației?”

,,sunt îndeplinite toate condițiile pentru a se putea trece la intervenție efectivă?

controlul „se respectă ordinea pe urgențe privind accesul în zonă?”

„se respectă încadrarea în timp conform planului de intervenție?”

„sunt valorificate eficient și integral resursele?” Pentru fiecare dintre aceste etape, managerul are 3 sarcini esențiale :

rezolvarea problemelor;

luarea deciziilor ;

comunicarea deciziilor.

Managerul (coordonatorul acțiunilor pentru intervenție) are cel puțin trei răspunderi majore:

profesională – trebuie să asigure realizarea obiectivelor impuse de situația concretă;

juridică – decurge din necesitatea realizării maximului de eficiență din intervenție, prin respectarea legalității;

morală – față de societatea civilă și oamenii din subordine decurge din fermitatea, operativitatea și eficiența deciziilor luate și acțiunilor coordonate.

Răspunderile morale ale managerului au aceeași greutate ca și răspunderile juridice.

Aceste responsabilități nu sunt reglementate prin nimic, deci fiecare manager își poate asuma mai multe sau mai puține răspunderi morale după cum crede de cuviință, singurul judecător fiindu-i propria conștiință.

Valoarea psihologică a autorității managerului constă în efectul convingător și dinamizator pe care îl imprimă deciziilor sale. Hotărârile managerului sunt, de obicei, înțelese, acceptate și îndeplinite fără rezerve de colaboratori și subalterni.

Capitolul 2

Integrarea capabilitatilor civile si militare in gestionarea unei situatii de urgenta

2.1. Instituții, organizații și forțe de intervenție implicate în managementul intervenție.

Evenimente majore de un anumit tip sau altul se produc în mod repetat. Ele pot fi neașteptate și cu efecte dramatice, cauzând o mulțime de pagube materiale, răniți și/sau morți. Nici un eveniment nu seamănă cu altul, de aceea sunt o mulțime de probleme variate pentru cei care încearcă să controleze asemenea evenimente. Ele pot fi împărțite, conform Legii nr. 124 astfel:

fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică ;

evenimente cu urmări deosebit de grave asupra mediului înconjurător, provocate de accidente.

Trebuie să menționăm și accidentele planificate (actele criminale) care pot avea uneori urmări tragice.

Indiferent de tipul de dezastru, cetățenii, indiferent de poziția sau starea socială, trebuie să fie pregătiți și să se pregătească permanent, în vederea limitării și înlăturării urmărilor produse de dezastre. Pentru a se realiza acest lucru, societatea trebuie să investească în pregătirea și asigurarea cu mijloace materiale pentru intervenție. Altfel spus, managementul la dezastre este și o problemă economică.

La intervenția în cazul unui dezastru pot fi implicate o multitudine de autorități, instituții, servicii, organizații, precum:

autoritățile administrației centrale și locale;

inspectoratele județene pentru situații de urgență;

ambulanța;

subunități de intervenție specializate de pompieri, protecție civilă și mixte;

formațiuni sanitar-voluntare de Cruce Roșie;

spitalele;

poliția;

jandarmeria;

armata;

procuratura;

organizații nonguvernamentale: Salvamont, reprezentanții religiilor și cultelor;

formațiuni specializate ale ROMTELECOM, POȘTEI ROMÂNE, Societății ELECTRICA, etc.

voluntari.

În continuare, vom prezenta rolul și atribuțiunile instituțiilor implicate, în cazul unui seism major.

2.1.1.Atribuțiile prefectului

Conform cu Legea 340/2004 privind instituția prefectului, modificată și completată, principalele atribuții ale prefectului în cazul producerii unui cutremur sunt următoarele :

asigură, împreună cu autoritățile și organele abilitate, pregătirea și aducerea la îndeplinire, în condițiile stabilite prin lege, a măsurilor de apărare care nu au caracter

militar, precum și a celor de protecție civilă;

dispune, în calitate de președinte al Comitetului Municipiului București pentru

Situații de Urgență (CMBSU), măsurile care se impun pentru prevenirea și gestionarea acestora și folosește în acest sens sumele special prevăzute în bugetul propriu cu această destinație;

utilizează, în calitate de șef al protecției civile, fondurile special alocate de la

bugetul de stat și baza logistică de intervenție în situații de criză, în scopul desfășurării în bune condiții a acestei activități, ;

poate solicita primarului sau președintelui consiliului județean, după caz,

convocarea unei ședințe extraordinare a Consiliului General al Municipiului București (CGMB) în cazuri care necesită adoptarea de măsuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor calamităților, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum și pentru apărarea ordinii și liniștii publice;

în caz de forță majoră și de maximă urgență pentru rezolvarea intereselor

locuitorilor unității administrativ-teritoriale, poate solicita convocarea de îndată a Consiliului General al Municipiului București;

pentru îndeplinirea atribuțiunilor ce îi revin, prefectul emite ordine cu caracter

individual sau normativ.

2.1.2 Comitetul Municipiului București pentru Situații de Urgență

Conform OUG nr.21/2004, comitetele pentru situații de urgență sunt organisme interinstituționale de sprijin și componente ale Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență. La nivelul municipiului București se constituie, sub conducerea prefectului, Comitetul Municipiului București pentru Situații de Urgență. Din cadrul Comitetului Municipiului București pentru Situații de Urgență fac parte primarul general, viceprimarii de sectoare, șefi de servicii publice deconcentrate, descentralizate și de gospodărie comunală, manageri ai unor instituții, regii autonome și societăți comerciale care îndeplinesc funcții de sprijin în gestionarea situațiilor de urgență, precum și manageri ai agenților economici care, prin specificul activității, constituie factori generatori de situații de urgenta.

Comitetul Municipiului București pentru Situații de Urgență are următoarele atribuții principale:

informează Comitetul Național, prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, privind stările potențial generatoare de situații de urgență și iminența amenințării

acestora;- evaluează situațiile de urgență produse pe teritoriul municipiului București, stabilește măsuri și acțiuni specifice pentru gestionarea acestora și urmărește îndeplinirea lor;

declară, cu acordul Ministrului Administrației și Internelor, starea de alertă pe teritoriul

municipiului București și propune instituirea stării de urgență;

analizează și avizează planul municipal pentru asigurarea resurselor umane, materiale și financiare necesare gestionării situațiilor de urgență;

informează Comitetul Național și Consiliul General al Municipiului București asupra

activității desfășurate.

2.1.3. Protecția civilă (Legea nr. 481/2004)

Protecția civilă este o componentă a sistemului securității naționale și reprezintă un ansamblu de activități specifice, cu caracter umanitar și de informare publică, planificate, organizate și realizate în scopul prevenirii și reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populației, bunurilor și mediului împotriva efectelor negative ale situațiilor de urgență, conflictelor armate și înlăturării operative a urmărilor acestora și asigurării condițiilor necesare supraviețuirii persoanelor afectate.

Atribuțiile protecției civile sunt următoarele:

identificarea și gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale și tehnologice; culegerea, prelucrarea, stocarea și analizarea informațiilor referitoare la

protecția civilă;

informarea și pregătirea preventivă a populației cu privire la pericolele la care este expusă, măsurile de autoprotecție necesare, mijloacele de protecție puse la dispoziție și

modul de acțiune pe timpul situației de urgență;

organizarea și asigurarea stării de operativitate și a capacității de intervenție optime a serviciilor pentru situații de urgență și a celorlalte organisme specializate cu atribuții în

domeniu;

înștiințarea autorităților publice și alarmarea populației în situații de protecție civilă;

protecția populației, a bunurilor materiale, a valorilor culturale și arhivistice, precum și a

mediului împotriva efectelor dezastrelor și ale conflictelor armate;

asigurarea condițiilor de supraviețuire a populației în situații de protecție civilă;

organizarea și executarea intervenției operative pentru reducerea pierderilor de vieți omenești, limitarea și înlăturarea efectelor calamităților naturale și a celorlalte situații de

protecție civilă;

asanarea și neutralizarea teritoriului de muniția rămasă neexplodată din timpul conflictelor militare;

participarea la misiuni internaționale specifice

2.1.4. Administrația publică locală

Ca președinte al Comitetului Județean pentru Situații de Urgență, prefectul este abilitat să aprobe planul pentru intervenție la dezastre elaborat de secretariatul tehnic și de Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgență, ia hotărârea pentru intervenție, pe baza propunerilor făcute de membrii comitetului și conduce acțiunile de înlăturare a urmărilor provocate de dezastru.

Sub conducerea prefectului, Comitetul județean pentru Situații de Urgență își desfășoară următoarele activități:

organizează și conduce activitățile de apărare împotriva dezastrelor;

elaborează planul de intervenție la dezastre și îl supune spre aprobare comitetelor centrale specializate pe tipuri de dezastre și aprobă planurile comitetelor municipale, orășenești, comunale;

coordonează pregătirea formațiunilor de protecție civilă în domeniul de apărare împotriva dezastrelor privind prevenirea, protecția și intervenția în caz de dezastre;

organizează culegerea de informații și fluxul informațional-decizional;

analizează informațiile primare despre producerea unui dezastru;

pune în aplicare măsurile prevăzute în Planul de intervenție la dezastre;

informează Comitetul Guvernamental de Apărare împotriva Dezastrelor despre situația produsă, măsurile întreprinse și nevoile de sprijin;

conduce nemijlocit acțiunile de limitare și înlăturare a urmărilor seismului;

hotărăște constituirea unui grup operativ din membrii comitetului și alți specialiști, care se deplasează în zona accidentului, pentru conducerea nemijlocită a acțiunilor de intervenție;

asigură informarea populației, prin mas-media, despre producerea dezastrului și acțiunile întreprinse pentru înlăturarea urmărilor.

2.1.5. Inspectoratul județean pentru Situații de Urgență

Urmărirea realizării unui sistem unitar de supraveghere, avertizare, cercetare și înlăturare a urmărilor dezastrului și a impactului asupra condițiilor de mediu revine Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgență. Tot acesta are rolul de a participa la aplicarea Planului de intervenție la dezastre, de actualizare și adaptare la condițiile concrete, împreună cu secretariatul tehnic pe baza Planului județean de protecție și intervenție în caz de dezastre, a graficului activităților.

Pe linie operativă, coordonează acțiunile de intervenție și informează Inspectoratul General pentru Situații de Urgență despre producerea dezastrului și solicită sprijin, la nevoie.

2.1.7. Serviciile publice comunitare profesioniste și voluntare pentru situații de Urgență

Responsabilitatea principală a acestora este de a salva viețile omenești și de a limita incendiile produse în urma unui seism major. În perioada critică, imediat după producerea evenimentului, ei pot fi primii salvatori sosiți la locul manifestării dezastrului. De aceea, pregătirea acestora pentru acordarea primului ajutor medical este esențială, alături de pregătirea specifică.

Operațiunile de căutare – salvare vor fi executate, de regulă, de pompieri și de persoanele de salvare.

Pentru a fi ușor de identificat, comandantul intervenției ar trebui să poarte o vestă de culoare roșie, pe care să fie înscris în față și în spate „Șef pompieri”. Până la sosirea celorlalte autorități, comandantul pompierilor este și comandant la locul sinistrului.

Subunități de intervenție specializate de protecție civilă se vor stabili în funcție de urmările dezastrului, de către Comitetul Județean pentru Situații de Urgență și cei de la Ministerul Locuinței și Amenajării teritoriului.

Pot participa:

grupa de cercetare;

detașament de deblocare – salvare;

detașament sanitar;

detașament logistic;

detașament transport – persoane;

grupa energetică;

grupa drumuri – poduri

2.1.8. Serviciile medicale de urgență

Au rolul de a asigura triajul, primul ajutor și asistența medicală pentru:

salvarea a cât mai multor vieți prin localizarea și stabilizarea răniților grav;

transportul cazurilor grave la cel mai apropiat spital;

acordarea primului ajutor răniților mai puțin grav.

Triajul implică diagnosticarea rapidă (pentru a acoperi un număr mare de răniți), precisă (pentru că revenirea asupra unui diagnostic necesită un timp suplimentar) și completă (expertizarea amănunțită a victimei pentru a preveni eventualele complicații). Din considerente medicale, se impune ca diagnosticul să fie pus de un medic.

Acesta se execută în condiții grele și stres, dar în timp util. Nu există noțiunea de

„aproape mort”, ci numai de mort sau viu. Pentru o mai bună clasificare a urgențelor se folosesc următoarele culori:

negru, cadavrele care se izolează și se identifică;

roșu, definește urgențele absolute, imediat amenințătoare de viață în care intervenția prin manevre de resuscitare cardio-respiratorie pot determina trecerea la altă culoare;

galben, definește urgențele medicale ce pot fi amânate după un minimum de îngrijiri medicale ce se pot acorda la fața locului;

verde, definește totalitatea răniților foarte ușor.

Triajul se desfășoară într-o zonă situată în afara locului unde sunt dărâmături și contra vântului pentru a evita expunerea la foc și fum sau alte pericole.

Primul ajutor cuprinde totalitatea acțiunilor absolut necesare păstrării vieții rănitului. Prioritățile activității medicale sunt: asigurarea căilor respiratorii libere și eventual respirație asistată; circulația sângelui și eventual masajul cardiac extern; oprirea eventualelor hemoragii și evaluarea nivelului de cunoștință. După verificarea acestor puncte se trece ta tratarea leziunilor de ordinul al doilea: șoc, fracturi, arsuri, intoxicații acute. Urmează transportarea acestora la unitățile spitalicești.

Transportul se adresează categoriilor de roșu și galben. În funcție de numărul răniților, distribuția se va face după priorități, iar absorbția putând fi făcută de mai multe spitale.

Trebuie desemnat un medic coordonator pentru a-și asuma controlul operațiunilor medicale de urgență și coordonarea cu celelalte forțe. Pentru a putea fi ușor recunoscut, ar trebui ca acesta să poarte o vestă albă, pe care să fie înscris în față și în spate „medic coordonator”.

Obiectivele medicinii legale în dezastre naturale constau în identificarea victimelor și furnizarea unor date importante organelor de anchetă și de expertiză tehnică asupra condițiilor prăbușirii construcțiilor.

Această activitate se desfășoară de către medicii legiști, antropologi medico-legali, odontostomatologi, personal ajutător, ofițeri specialiști în criminalistică, procurori.

La locul dezastrului, echipe specializate recoltează în paralel cu resturile umane și obiectele personale.

2.1.9. Poliția

Principalul rol al poliției este de a conserva probele și de a menține ordinea la locul dezastrului.

În acest sens are următoarele atribuțiuni:

asigură măsurile specifice pentru coordonarea circulației rutiere și pietonilor;

urmărește modul de desfășurare a operațiunilor de salvare, organizează și participă la paza locului accidentului;

asigură conservarea probelor, în vederea anchetelor administrative și penale;

previne alte distrugeri, furturile sau alte acte ilicite;

participă la acțiuni specifice pentru identificarea victimelor, sinistraților;

participă la realizarea altor măsuri hotărâte de Comitetul județean pentru situații de urgență transmise prin Inspectoratul județean pentru situații de urgență sau de eșaloanele lor superioare. Pentru a fi ușor identificat, comandantul poliției ar trebui să poarte o vestă de culoare albastră pe care să fie înscris în față și în spate „Șef poliție”.

2.1.10. Unitățile de jandarmi

Unitățile de jandarmi au rolul ca împreună cu serviciile specializate de pompieri, protecție civilă și de poliție să participe la limitarea și înlăturarea efectelor produse de dezastru.

Rolul unităților de jandarmi este exercitat prin îndeplinirea următoarelor atribuțiuni:

asigurarea pazei locului accidentului;

participarea împreună cu organele de poliție la menținerea ordinii în zona calamitată ;

constituirea, la ordin, a detașamentelor de forțe și mijloace, participând, în cadrul cooperării, la acțiuni de intervenție pentru salvarea persoanelor și înlăturarea urmărilor seismului.

2.1.11. Centrul de conducere a acțiunilor

Comitetul Municipiului București pentru Situații de Urgență este organizat pe lângă Prefectura Municipiului București și are Secretariatul Tehnic Permanent constituit din personal al Centrului Operațional din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență al Municipiului București (ISUMB).

Conducerea acțiunilor către Comitetul Municipiului București se execută de la sediul Inspectoratului pentru Situații de Urgență al Municipiului București.

2. 2. Măsuri de protecție și de intervenție.

Măsurile de protecție și intervenție împotriva efectelor seismelor se desfășoară în următoarea succesiune :

măsuri și acțiuni în perioada pre-dezastru ;

măsuri pentru etapa de incidența a seismelor ;

măsuri și acțiuni în perioada postdezastru specific.

2. 2. 1. Măsuri și acțiuni în perioada predezastru:

acumularea cunoștințelor asupra cauzelor naturale de risc (poziția geografică și adâncimea zonelor de sursă seismică, recurența mișcărilor seismice cu diferite caracteristici, zone de interdicție a amplasării construcțiilor) și elementele de risc (construcții, rețele, populație);

planificarea dezvoltării la scara teritoriului care implică măsuri de limitare a riscului care afectează căile de transport rutiere și feroviare, rețelele de alimentare cu apă, energie electrică și combustibil și rețelele purtătoare de informații. Planificarea implică și adoptarea unor măsuri de reamplasare a surselor secundare de risc, create de om (chimic, biologie, inundații, explozii, incendii) de așa natură încât să se limiteze riscul de afectare a aglomerărilor umane;

protecția consumatorilor cu diferite destinații;

protecția populației și a grupurilor de oameni cu atribuții speciale;

protecția bunurilor de valoare (clădiri, lucrări inginerești, dotări tehnologice diverse, valori culturale artistice);

protecția capacităților productive și funcționale;

protecția infrastructurii urbane

-protecția sistemelor suport necesare serviciilor curente de interes social (rețeaua medico-sanitară, infrastructura sistemului de apărare contra incendiilor și a altor accidente, infrastructura sistemului de apărare a ordinii publice, infrastructura sistemului de conducere și administrație, și infrastructura sistemului informațional);

-protecția capacităților de reacție în situația de dezastre (echipe cu atribuții speciale, unități cu atribuții speciale din rețeaua medico-sanitară, din rețeaua protecției contra incendiilor, din rețeaua de păstrare a ordinii publice, sisteme funcționale, dotări, sisteme de comunicare, coordonare și conducere, spații de acces și evacuare, spații de adăpostire a răniților și sinistraților, rezerve de alimentare cu apă, medicamente, alimente, energie electrică, combustibil);

-protecția lucrărilor și instalațiilor care includ surse de mare risc pentru colectivități urbane;

– elaborarea planurilor de protecție și intervenție;

– educarea și informarea populației și a grupurilor de persoane cu atribuții speciale;

– constituirea unor structuri de conducere, coordonare și control; constituirea unor sisteme de urmărire, avertizare și alarmare; sprijinirea activității de cercetare de specialitate.

– asigurarea și verificarea periodică a funcționării fluxului informațional-decizional privind înștiințarea, notificarea, transmiterea datelor, informațiilor, precum și a prelucrării și stocării acestora, transmiterii deciziilor de către factorii cu atribuții și responsabilități în domeniu către cei interesați; transmiterea informațiilor și a deciziilor se realizează în conformitate cu schema fluxului informațional-decizional;

– stabilirea unor programe de acțiuni pe termen scurt și lung care cuprind măsuri privind reducerea riscului seismic al construcțiilor, în special a celor cu funcții vitale pentru societate;

– asigurarea, prin Inspectoratul de Stat în Construcții, a respectării prevederilor Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, cu modificările ulterioare;

– coordonarea tehnică a elaborării materialelor de educare antiseismică a populației. Conținutul minim al regulilor de pregătire antiseismică, protecție, comportare și acțiune a populației în caz de cutremur și/sau alunecări de teren, urmând a fi adaptat și detaliat potrivit condițiilor concrete din diferite zone seismice.

2.2.2. Măsuri și acțiuni în perioada de incidență a unui dezastru specific:

culegerea și transmiterea oportună a datelor semnificative necesare pentru elaborarea deciziei de intervenție în vederea limitării și înlăturării urmărilor seismului și/sau alunecărilor de teren;

analiza și interpretarea datelor, elaborarea deciziei și transmiterea urgentă a dispozițiunilor forțelor și mijloacelor destinate pentru intervenție;

organizarea și menținerea cooperării stabile cu toate forțele care au atribuții de apărare pe toată durata intervenției;

corelarea permanentă a activităților cu organizațiile cu caracter umanitar care au atribuții de apărare împotriva dezastrelor;

pentru transmiterea de comunicate pentru populație se vor folosi mijloace de informare în masă (mass-media), inclusiv rețelele de televiziune prin cablu existente pe teritoriul sectorului, conform protocoalelor încheiate.

2.2.3. Măsuri și acțiuni în perioada post dezastru specific:

colectarea, stocarea, interpretarea și sintetizarea informației precum și coordonarea, din punct de vedere tehnic, a investigării de urgență a construcțiilor, inclusiv a dotărilor, la nivel teritorial, de către prefect și inspectorului șef al Inspectoratului în construcții;

punerea în siguranță provizorie a elementelor expuse pe baza unor priorități;

refacerea bunurilor, capacităților funcționale și a capacităților operaționale afectate;

revizuirea planului pentru prevenirea și apărarea împotriva efectelor seismelor și alunecărilor de teren pe baza experienței acumulate;

evacuarea populației din imobilele avariate se va organiza și executa prin grija Comitetului Municipiului București pentru Situații de Urgență, conform planului de evacuare la dezastre și convențiilor încheiate cu proprietarii spațiilor de cazare;

colaborarea la acțiuni generale pentru reabilitarea și revenirea stării de normalitate;

evaluarea, pe baza datelor și informațiilor transmise, a pagubelor din punct de vedere cantitativ și valoric determinate de dezastrul specific;

avizarea fundamentărilor privind alocarea de sume din fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, după producerea dezastrului;

asigurarea reactualizării sau completării hărților privind zonele de risc natural cauzat de cutremure și alunecări de teren.

înștiințarea și alarmarea suplimentară populației – în cazul apariției, după cutremur a pericolului unui accident (chimic, nuclear sau biologic) sau unei inundații;

introducerea măsurilor de pază și ordine în zona calamitată – restricții de circulație și acces în zona dezastrului, combaterea și împiedicarea apariției panicii;

asigurarea condițiilor de trai pentru sinistrați – organizarea evacuării persoanelor sinistrate (dacă este cazul), organizarea cazării, asigurarea cu apă și alimente a acestora;

organizarea acțiunilor de intervenție pentru înlăturarea urmărilor produse de cutremur – desfășurarea activităților de intervenție pentru restabilirea climatului social;

organizarea și executarea cercetării de specialitate – în scopul de a stabili volumul pierderilor și distrugerilor, existența și locul supraviețuitorilor de sub dărâmături, zonele cu pericol de inundații sau incendii;

organizarea și asigurarea intervenției pentru salvarea populației, animalelor și bunurilor materiale – desfășurarea acțiunilor de deblocare și salvare a supraviețuitorilor de sub dărâmături, împiedicarea extinderii distrugerilor, înlăturarea avariilor;

asigurarea măsurilor de prim ajutor a victimelor și asistenței medicale în zona calamitată – aplicarea măsurilor privind evitarea apariției unei epidemii (urmărirea și realizarea condițiilor de igienă colectivă, introducerea unor restricții de consum); îndeplinirea activităților de asigurare medicală și a ajutorului psihologic;

organizarea scoaterii de sub dărâmături a cadavrelor și înhumarea lor – în scopul de a împiedica producerea unor epidemii;

instruirea populației asupra modului de realizare a măsurilor de protecție și de respectare a regulilor de comportare în caz de seism.

Ministerul Administrației și Internelor, alături de celelalte autorități publice centrale, urmărește perfecționarea măsurilor de prevenire, protecție și intervenție operativă și acționează permanent pentru pregătirea personalului în vederea participării la acțiunile de limitare și înlăturare a efectelor distructive ale seismelor.

Ministerul Administrației și Internelor, pe linia protecției civile, constituie o structură de bază și activă în realizarea măsurilor de protecție a populației în situații de urgență civilă, participând la acțiunile de salvare a vieții oamenilor și animalelor, de limitare și înlăturare a efectelor negative produse de un seism.

Misiunile ce revin structurilor subordonate Ministerul Administrației și Internelor acoperă întreaga gamă a măsurilor de protecție și intervenție:

acțiuni specifice în cadrul înștiințării și alarmării în situații de urgență civilă;

acțiuni de salvare și prim-ajutor;

asistență specializată;

asigurare și intervenție nemijlocită pentru limitarea și lichidarea efectelor distructive.

Misiunile de protecție și intervenție se organizează independent sau în cooperare cu structuri specializate ale Ministerului Apărării Naționale, cu autoritățile publice centrale sau locale și cu alte instituții și organisme cu atribuții în domeniu.

Activitățile Ministerul Administrației și Internelor, în cadrul acțiunilor de protecție civilă, prezintă unele particularități, dintre care amintim:

marile unități și unitățile de poliție, jandarmi, pompieri și de poliție de frontieră

sunt organizate pe principiul teritorial, dispun de centre operaționale asigurate cu serviciu operativ permanent și cu mijloacele tehnice necesare recepționării anunțurilor și culegerii datelor și informațiilor despre producerea unor dezastre;

pregătirea efectivelor pentru îndeplinirea misiunilor stabilite în competență se

realizează permanent, în cooperare cu celelalte structuri de intervenție pentru situații de urgență civilă, prin exerciții și aplicații comune;

la nivelul fiecărei unități, imediat după producerea unui dezastru, sunt activate

puncte de comandă (celule de criză) care acționează pentru culegerea operativă a datelor despre efectele și evoluția fenomenului, analiza situației create, coordonarea acțiunilor efectivelor și mijloacelor proprii pentru limitarea și înlăturarea urmărilor dezastrului.

Misiunile sunt determinate de particularitățile organizatorice ale structurilor, dotarea cu tehnică și mijloace, precum și de gradul de operativitate în acțiunile de răspuns și sunt stabilite pe categorii de unități.

2.2.4. Reguli de bază privind protecție antiseismică

Pe baza experiențelor anterioare, în cazul cutremurelor, s-au elaborat o serie de măsuri și recomandări în vederea pregătirii populației pentru producerea unor evenimente similare astfel:

2.2.4.1. Măsuri de prevenire a avariilor, accidentărilor și rănirilor în cazul producerii unui cutremur

Identificarea mobilierului și obiectelor grele care atârnă peste mese, paturi, locuri prin

care se circulă, ce pot cădea peste acestea, înlocuirea cu altele mai ușoare, fixarea contra detașării sau mutarea astfel încât să nu fie periclitată viața sau integritatea în caz de oscilații sau cădere (lămpi grele, tablouri, oglinzi, vaze, boxe, acvarii, material didactic, calculatoare, dulapuri, rafturi, etajere, etc.).

Asigurarea piesele de mobilier grele, zvelte, suprapuse și înalte între ele, și prin

prindere de un perete, grindă solidă, mai ales la etajele superioare și în locurile unde se aglomerează de obicei copiii etc.

Amplasarea tuturor aparatele grele pe roți astfel încât sâ nu fie în vecinătatea ieșirilor

din încăperi sau coridoare, spre a nu le bloca prin deplasări, la seisme.

Amplasarea obiectele fragile și valoroase într-un loc mai jos și sigur, iar vasele mari pentru chimicale și combustibili, în dulapuri în care să nu se poată răsturna, în încăperi în care nu

se aglomerează elevii și nu există pericol de comunicare și incendiu.

Limitarea deplasările echipamentelor tehnice și utilitare mari în așa fel încât în caz de cutremur, racordurile să nu sufere deteriorări și să se degajeze gaze sau să se scurgă combustibili,

apă, chimicale etc.

Verificarea periodic a tavanelor, podului, acoperișului, balcoanelor, cornișelor, calcanelor, terasei și învelitoarei, astfel încât la seisme să nu cadă cărămizi, placaje, tencuieli,

ornamente, țigle, jardiniere asupra intrărilor, asupra aleilor înconjurătoare, străzilor sau la vecini.

Procedarea similar față de elementele care ar putea să cadă dinspre clădirea învecinată, inclusiv din îmbinarea cu blocul alăturat sau gardul de zid al vecinilor.

Consultarea unui specialist în structuri de rezistență, cu privire la tipul și starea

pereților despărțitori nestructurali, spre a nu prinde de aceștia obiecte grele sau pentru a preveni căderea lor peste ocupanți.

Este recomandabil să existe în spațiile comune stingătoare, amplasate în locuri

cunoscute și accesibile, lângă surse potențiale de incendiu și să fie cunoscuteinstrucțiunile de utilizare, conform normelor PSI.

Este util de a avea depozitate grupat, într-un loc cunoscut, o rezervă specială de

alimente uscate și conserve, apă de băut, o trusă de prim ajutor cu medicamente, lanterne, un radio și baterii utilizabile în caz de urgență și de întrerupere a alimentării cu energie electrică pentru 3 zile.

Asigurarea ușile dulapurilor cu închizători eficiente la oscilații, astfel încât vesela

depozitată să nu producă accidente.

Cunoașterea locului de amplasare al comutatoarelor, siguranțelor, robinetelor generale și locale pentru electricitate, apă și gaze și modul lor de manevrare, astfel încât la nevoie, după

seism, să se poată lua unele măsuri minime de intervenție de urgență (închidere/deschidere). În această situație trebuiesc păstrate la îndemână truse de scule adecvate.

Trebuie să se știe dacă deținătorii de clădiri și-au îndeplinit obligațiile legale privind:

evaluarea rezistenței antiseimice actuale a structurii clădirii;

reparațiile și consolidările necesare;

proiectarea și executarea lucrărilor necesare;

asigurarea pentru daune seismice, forme și taxe necesare.

Semnalarea celor în drept și insistarea pe întreprinderea măsurilor de control, întreținere și reparații pentru oprirea degradării unor fundații, ziduri, acoperișuri, calcane,

cornișe, coșuri de fum, repararea și ancorarea cu tiranți.

Cadrele didactice, personalul și elevii trebuie să memoreze particularitățile localității, cartierului și împrejurimilor locuinței, ale drumului pe care se deplasează zilnic la școală sau

acasă, având în vedere eventualele pericole descrise în cele ce urmează:

Căderea unor elemente de construcție nestructurale (ziduri, cărămizi, tencuieli, placaje, ornamente, coșuri de fum, cornișe, parapeți, etc.);

Spargerea și căderea unor geamuri, în special la clădirile înalte;

Căderea unor obiecte, mobilier, etc.;

Căderea unor stâlpi și linii electrice;

Incendii rezultând din scurtcircuite, conducte de gaze rupte, răsturnarea unor instalații de gătit și încălzit, etc.

Alunecări de terenuri, avalanșe în zona muntoasă, lichefierea unor terenuri nisipoase.

Trebuie date explicații anticipat adulților și minorilor modalitățile de autoprotecție în caz de cutremur și recomandați exersarea periodică, ordonată, a unor astfel de măsuri în spațiile

de învățământ.

În scopul asigurării controlului și autorității cadrelor didactice responsabile, se va selecta după caz modalitatea cea mai indicată pentru fiecare categorie de vârstă. De exemplu,

elevii pot fi solicitați să execute autoprotecția sub bancă/masă, iar cadrul didactic va sta în picioare sub un element de construcție rezistent (grindă, toc de ușă), spre a controla vizual și prin sfaturi, inspirand curaj. Pot fi însă cazuri concrete în care se va da către toți ocupanții o singură modalitate de autoprotecție adecvată situației construcției respective.

Adulții și minorii trebuie să știe că, în cazuri speciale, se poate proceda la evacuarea

clădirii după un seism puternic, dar aceasta se va efectua în liniște, ordonat, fără aglomerare și numai din dispoziția celor anume desemnați de conducere, după verificarea căilor de ieșire și a faptului că pericolele (hazardurile) de afară nu sunt mai mari decât la rămânerea în interior.

Exercițiile de evacuare controlată se efectuează periodic din diferite spații, în corelare și cu recomandările organelor de apărare civilă sau a celor de prevenire și stingere a incendiilor.

Aceste măsuri se adresează în principal cadrelor didactice, de conducere și personalului tehnic-administrativ din instituții, urmând a fi concretizate în sarcini de serviciu judicios distribuite. Este util însă ca și elevii, studenții și restul populației să cunoască scopul diferitelor măsuri care se întreprind, spre a înțelege sensul protecției antiseismice și a participa la unele din ele.

2.4.2.Recomandări pentru persoanele surprinse de producerea unui cutremur puternic

Păstrarea calmului, fără a intra în panică, protejarea copiilor, bătrânilor și femeilor.

Este bine să se evite tendințele de a se părăsi sala de clasă, de curs, laboratorul, locuința etc. deoarece durata redusă a fazei seismice inițiale va face ca faza puternică a mișcării

să surprindă grupurile de persoane pe scări, în aglomerație și panică, conducând la accidente nedorite.

Persoaneleaflate în fața unei clădiri, trebuie să rămână departe de aceasta, ferite de

tencuieli, cărămizi, coșuri, parapete, cornișe, geamuri, care de obicei se pot prăbuși în stradă.

În cazul în care persoanele sunt înăuntru trebuie să rămână acolo, departe de ferestrele care se pot sparge, înspre centrul clădirii, lângă un perete structural rezistent.

Protejarea sub o grindă, toc de ușă solid, birou, masă, iar copiii sub băncile din clasă

sau mese, care sunt suficient de rezistente spre a feri de căderea unor lămpi, obiecte, mobile suprapuse, tencuieli ornamentale etc.

Sprijinirea cu palmele pe podea sau fixarea cu mâinile de piciorul mesei sau tocul ușii,

pentru asigurarea stabilității.

În lipsa unor astfel de posibilități stabilitatea se poate menține sub toc, dacă se adoptă poziția ghemuit pe genunchi și coate, pe podea lângă un perete solid cu fața în jos, iar cu palmele

împreunate se poate asigura protecția capului, iar cu antebrațele pe lateral, fața.

•Profesorii trebuie să indice elevilor oportunitatea și maniera corectă de a aplica aceste măsuri și vor inspira încrederea în eficiența autoprotecției.

Închiderea sursele de foc să se facă cât mai repede, iar în caz de incendiutrebuie

intervenit imediat după ce a trecut șocul puternic.

Se va evita fuga pe ușă, a sări pe fereastră, fără a se alerga pe scări, fără utilizarea liftului. Este indicată deschiderea ușii spre exterior, spre a preveni blocarea acesteia, în vederea

eventualei evacuări după terminarea mișcării seismice și verificarea stării scărilor și a zonei de la ieșire, evitând aglomerația.

Nu este indicat să se alerge pe stradă, deplasarea făcându-se cu calm spre un loc

deschis și sigur.

Persoanele surprinse în autoturism trebuie să oprească cât se poate de repede într-un

loc deschis, evitând clădirile prea apropiate de stradă, dincolo de poduri, pasaje, linii electrice aeriene și să rămână în interiorul acesteia, ferindu-se de firele de curent electric căzute.

Personele din mijloc de transport în comun sau în tren trebuie să aștepte fiecare pe

locul lui până se termină mișcarea seismică. Conducătorul auto trebuie să oprească și să deschidă ușile, evitându-se îmbulzeala la coborâre sau spargerea ferestrele.

În metrou, se păstrează calmul, ascultându-se recomandările personalului trenului,

dacă acesta s-a oprit între stații în tunel, fără a părăsi vagoanele.

Într-un loc public cu aglomerări de persoane (teatru, cinematograf, biserică, stadion, sală de ședințe) nu se aleargă către ieșire. Se știe că îmbulzeala produce mai multe victime decât

cutremurul.

Aceste recomandări se referă la o multitudine de situații care se pot regăsi în mod frecvent atât într-o clădire de învățământ cât și în mediul construit înconjurător, pe durata călătoriilor zilnice, sau în locuri publice. Utilizatorii acestor recomandări pot fi deopotrivă copiii sau adulții.

2.4.3. Măsuri pentru revenirea rapidă la normal după producerea unui cutremur puternic

A nu se pleca imediat din spațiul în care au fost surprinse persoanele. Acordarea primului ajutor se va face mai întâi celor afectați de seism, calmând persoanele speriate și în

special copiii de vârstă mai fragedă.

Se acordă ajutor celor răniți sau prinși sub mobilier, obiecte sau elemente ușoare de construcții căzute. Nu se vor mișca răniții grav (dacă nu sunt în pericol imediat de a fi răniți

suplimentar din alte cauze), până la acordarea unui ajutor sanitar-medical calificat. Trebuie curățate căile de circulație de cioburi sau substanțe toxice, chimicale vărsate, alimente, etc.

Se are în vedere siguranța copiilor, bolnavilor, bătrânilor, liniștiți-i, asigurându-li-se

îmbrăcăminte și încălțăminte corespunzătoare sezonului, în vederea unei eventuale evacuări din clădire pentru o anume perioadă, de la câteva ore la câteva zile.

Nu se utilizează telefonul decât pentru apeluri la salvare, pompieri, sau organisme cu

însărcinări oficiale, în privința intervenției post-seismice, în cazuri justificate, spre a nu bloca circuitele necesare altor acțiuni.

Se vor asculta numai anunțurile posturilor de radio-televiziune oficiale și

recomandările de acțiune imediată ale organismelor în drept.

Se verifică preliminar starea instalațiilor electrice, de gaz, apă, canal, verificați vizual

și starea construcției in înterior.

În caz de avarii constatate, pe măsura posibilităților, se va închide alimentarea locală sau generală, anunțându-se imediat după aceea instituția de specialitate pentru intervenție. Nu se

utilizează foc deschis până nu se verifică dacă nu sunt scăpări de gaze. Nu se folosesc în acest scop chibrituri sau brichete.

Părăsirea clădirea se va face cu calm numai după seism, pentru a permite verificarea

clădirii fără a lua lucruri inutile, verificându-se mai întâi scara și drumul spre ieșire.

Pentru orice eventualitate, se previne rănirea provocată de căderea unor tencuieli, cărămizi, etc la ieșirea din clădire utilizând o cască de protecție sau ,în lipsa acesteia, un scaun

(taburet) ori alt obiect protector (geantă, ghiozdan, carți groase, etc.).

Dacă la ieșire ușile sunt blocate, se acționează fără panică pentru deblocare.

Se evită clădirile grav avariate, cu excepția unor cazuri de ajutor sau salvare ce trebuie întreprinse cu un minim de măsuri de securitate și fără riscuri inutile.

Se vor asculta în primul rând aprecierile specialiștilor seismologi români, buni cunoscători ai activității focarului din Vrancea, care vor fi transmise suficient de repede prin

mijloacele de informare în masă naționale și care trebuie considerate ca singurele surse de informare credibile.

În zonele care pot fi afectate de cutremurele locale, se pot uneori produce seisme mai mici de-a lungul unei anumite perioade de timp după șocul principal, după care, de regulă, activitatea seismică se reduce.

După părăsirea ordonată a clădirii se încearcă obținerea informațiilor corecte despre

intensitatea mișcării și efectele sale, verificându-se mai întâi afară și apoi – cu precauții – și în interior, de regulă ziua, starea structurii și a altor elemente și obiecte care ar putea provoca răniri prin căderea lor.

Experiența cutremurelor precedente a dovedit că este util să fie cunoscute măsurile

necesare supraviețuirii până la intervenția echipelor de salvare în cazul unei situații extreme în care, de exemplu, ați fi surprins sub niște dărâmături, mobilier răsturnat sau într-o incintă (spațiu) blocată, prin înțepenirea ușilor sau din alte cauze.

Deblocarea căii de acces se poate încerca numai dacă prin aceasta nu se înrăutațește

situația (de exemplu prin mișcarea dărâmăturilor sau mobilierului). O variantă clasică de comunicare cu cei din afară, care întotdeauna va concentra personal specializat și aparate de ascultare ca să identifice locurile cu persoane blocate, este să bateți la intervale regulate cu un

obiect tare în conducte învecinate sau în pereții incintei, iar dacă se reușește stabilirea controlului verbal, se furnizează informațiile cerute, cerând primul-ajutor necesar.

La evacuare se dă prioritate celor răniți sau copiilor, bătrânilor, femeilor, ascultând

recomandările slavatorilor.

Aceste recomandări privesc acțiuni deosebit de importante de revenire la normal după impactul seismic prin colaborarea tuturor celor implicați.

Importanța revenirii cât mai rapide la situația anterioară este subliniată și de necesitatea de a utiliza în unele cazuri spațiile de locuit sau școlile ca centre de prim-ajutor, evacuare-cazare temporară pentru alte persoane, dacă există zone învecinate grav afectate de seism.

Persoanele prinse sub dărâmături trebuie să să-și păstreze strea de calm, ținându-se seama că oamenii au supraviețuit în condiții similare 10 sau mai multe zile.

În cazul persoanelor rănite se acordă primul ajutor, oprind eventualele hemoragii cu o curea, un batic sau un cordon și aplicați un bandaj.

Pentru a se pierde cât mai puține fluide prin transpirație sau pentru un consum redus de oxigen se încearcă a se respira ușor și regulat, iar atenția salvatorilor se poate atrage cu ajutorul unui fluier.

Explozia unor scurgeri de gaze poate fi iminentă, astfel că se evită aprinderea unor chibrituri.

Pentru a nu produce noi prăbușiri, mișcarea trebuie să fie lentă, iar orientarease va face după mișcarea aerului de afară, iar pentru a evita starea de sete se pune în gură o pietricică netedă sau un colț de batistă și se suge respirând pe nas.

2.4.4. Metode de pregătire a populației și a elevilor prin acumularea de cunoștințe necesare protecției antiseismice

În țara noastră, activitatea seismică nu ne expune unor cutremure puternice atât de des ca în Japonia, SUA, China, Turcia etc. Prin urmare, este variabil numărul celor care au experiența comportării la un cutremur real. Copiii născuți în perioada dintre două mari cutremure nu au deloc experiență proprie. Școala și familia pot să compenseze această lipsă de informații prin cunoștințe transmise corespunzător vârstei concrete a seismicității țării noastre, a localității și stării construcțiilor din zona respectivă.

Analizând programele școlare generale și de specialitate, se constată că, referitor la cutremure, cunoștintele oferite sunt foarte reduse și insuficiente. Mai multe informații oferă presa, literatura, radioul, televiziunea, deși nu într-un mod unitar și adecvat vârstelor școlare. În aceste condiții, elevii primesc informații disparate, din partea mijloacelor de informare în masa

menționate, din familie, de la prieteni, fără a fi siguri de caracterul știintific al acestora. Numai câteva facultăți de profil tehnic (geografie-geofizică, construcții) au în programă probleme de seismologie și efectele cutremurelor. Cetățenii fără studii superioare din specialitățile menționate, ies din școală nepregătiți științific pentru viitoarele cutremure puternice. O cantitate minimă de cunoștinte generale poate fi predată în școală, fie la obiectele știintelor naturii și tehnice, fie în orele speciale de dirigenție, educație fizică, etc.

Ca exemplu de tematică, pot fi considerate următoarele :

cutremurele ca fenomene naturale, mișcări de pământ;

seismicitatea țării cu localizarea zonei Vrancea; sunt posibile cutremure puternice ce se vor simți mai cu seama în sudul și estul țării;

ce se poate întâmpla cu unele clădiri vechi la cutremure (exemple 1977);

importanța unei comportări normale în caz de cutremur ca și în cazul unui alt fenomen natural (ploaie, ninsoare, furtună) fără panică, fugă, aglomerare, zvonuri, etc.

Cunoștintele ce se vor transmite elevilor vor urmări ca aceștia să cunoască anticipat modul de manifestare al unui cutremur în condițiile concrete ale zonei seismice, amplasării și alcătuirii clădirii școlare respective și modul de comportare recomandabil. Comportarea în școală va diferi de cea din familie, în principal prin existența grupului și a mai multor clase, cu o reacție dificil de controlat fără o pregătire dinainte de cutremur, această situație prezentând atât avantaje cât și dezavantaje. Nivelul de detaliere va fi corelat cu vârsta, cunoștințele generale dobândite până atunci și în orice caz se vor folosi numai surse informative oficiale sau specialități în domeniu. Cadrele didactice se vor documenta în mod corespunzător spre a răspunde curiozității specifice a elevilor.

Orientativ, elevii pot fi informați despre o serie de elemente utile pregătirii antiseimice, preluând informații din ghidul practic, cum ar fi:

intensitatea seismică maximă posibilă în localitatea lor, conform harții oficiale de zonare seismică. (Elevii din clasele superioare pot fi informați și depre efectele caracteristice fiecărui grad, conform scării de intensitate modificată sau scării MSK);

durata unui cutremur de Vrancea poate fi mai mare (1-2 minute), în timp ce a seismelor de suprafață – câteva zeci de secunde;

particularități ale geologiei locale care pot pune unele probleme (versanți abrupți cu rostogoliri de roci, alunecări de teren, baraje în vecinătate sau amonte de localitate, terenuri nisipoase sau loessoide, unde pot avea loc lichefieri sau prăbușiri, etc).

faptul că structurile noi sunt calculate să reziste la seisme;

tipul construcției școlare (în cadre, în zidărie, tip nou, tip vechi, înălțimea sa), faptul că în mod normal apar unele oscilații mai mari dacă structura este tip flexibil, faptul că unii pereți se pot fisura fără a prezenta pericol imediat;

locurile din clădiri și din împrejurimi, unde există pericolul de a cădea parapete, cornișe, coșuri de fum, dulapuri, rafturi de cărți, materiale didactice și care trebuie evitate în cazul evacuării organizate sau trecerii ulterioare pe lăngă ele;

locurile organizate special pentru evacuarea organizată în cazuri deosebite;

locurile sau laboratoarele unde pot izbucni incendii care trebuie evitate în perioada critică; totodata trebuie participat la stingerea incendiilor mici și evacuarea unor materiale după cutremur, în mod organizat, sub conducerea cadrelor didactice;

faptul că omul simte vibrațiile date de clădire la cutremur și acestea îl pot împiedica să acționeze și să se deplaseze liber în mod sigur, îi crează o stare de neliniște, uneori frică. Din aceste motive, cât și din cele privind pericolele de accidente, de unele corpuri în cădere, este recomandabilă rămânerea în clădire și evitarea lovirii de către elementele nestructurale în cădere (ornamente, dulapuri zvelte, lămpi, material didactic) prin adăpostirea sub mese solide, bănci, grinzi, tocul unei uși rezistente etc.

faptul că în cazul unor clădiri parter evacuarea colectivă în timpul cutremurului poate fi posibilă (cu evitarea zonelor cu coșuri de fum), dar trebuie să se bazeze pe un plan anterior stabilit și pe exerciții colective numai în cazul unui pericol iminent (incendiu, avarii grave constatate etc.);

faptul că în cazul clădirilor etajate evacuarea colectivă pe scări în timpul cutremurului poate pune probleme dificile de aglomerare și căderi, mai grave decât însăși efectele directe ale cutremurului. În practică, deși copiii și adolescenții au viteze de deplasare mai mari chiar sub efectul oscilațiilor (0,3-0,5 m/s sau 2 trepte pe secundă în cazul scărilor) coborârea va coincide cu oscilațiile cele mai puternice, în condițiile în care scările sunt elementul constructiv cel mai periculos al clădirilor de orice fel. Evacuarea colectivă trebuie avută în vedere numai după terminarea oscilațiilor, ca acțiune organizată, în cazul în care clădirea prezintă avarii ce ar necesita analizarea de către specialiști și se va face conform unui plan dinainte stabilit;

acordarea primului ajutor eventualilor răniți de unele obiecte în cădere, întâmplător sau în alte condiții, celor speriați de oscilații etc. în liniște și fără panică; găsirea locului de amplasare a dulapurilor cu materiale sanitare în clasă și școală;

modul de comportare în cazul cutremurului în timpul serii sau în cazul întreruperii curentului electric;

cunoașterea drumului de evacuare post-seimică în siguranță spre ieșire;

Toate aceste informații, cunoștințe și deprinderi pot fi cuplate cu predarea altor cunoștințe de specialitate după cum urmeaza:

problemele de seismologie, la geografie și știintele naturii;

problemele de construcții și oscilații, la fizică și alte materii cu caracter tehnic;

problemele de protecție contra incendiilor, la fizică, chimie etc.;

-problemele privind efectele oscilațiilor seismice asupra corpului omenesc și comportării la cutremur, ajutor în caz de rănire, la obiectele: biologie, anatomie, psihologie etc.;

problemele de comportare colectivă, la psihologie, dirigenție, științe sociale etc.;

În afară de acestea, mai pot fi folosite activitățile de apărare civilă, dirigenție, cercuri tehnico-științifice și aplicative, cercuri sportive si turistice, după un plan unitar coordonat la nivel de școală, în care să se includă transmiterea de cunoștinte și exerciții practice periodice. Școlile profesionale și liceele cu profil tehnic, inclusiv cele din domeniul construcțiilor, pot lega mai strâns predarea acestor aspecte de materia deja existentă în programele analitice în mod treptat și cu mult tact pedagogic.

Ca metode atractive mai pot fi întrebuințate diapozitive, planșe, filme documentare, expuneri ale unor specialiști inițiați, indicarea unor lecturi, întocmirea de compuneri sau referate, observatii comune ale unor elemente ce prezintă pericol de cădere la cutremur în școală, fotomontaje, distribuirea de pliante cu recomăndări utile etc.

Având în vedere că o corelare cu programele școlare presupune o activitate de durată, pentru inițierea acestor acțiuni se poate considera ca minimală expunerea în fiecare nou an de studiu a regulilor de bază de autoprotecție, cu exemplificarea acțiunii în clasă, în cadrul orelor de apărare civilă.

2.6. Acțiuni specifice situațiilor de urgență provocate de seisme:

Informarea

Secretariatul tehnic permanent realizează informarea președintelui Comitetului Municipiului București pentru Situații de Urgență despre iminenta producere a unei situații de urgență.

Înștiințarea

Se realizează la ordinul prefectului cu scopul de a activa:

Secretariatul Tehnic Permanent asigurat de Centrul Operațional al Inspectoratului pentru Situații de Urgență al Municipiului București;

Comitetul Municipiului București pentru Situații de Urgență;

Comitetele de sector pentru situații de urgență;

Organismele și operatorii economici implicați în acțiune;

Formațiunile destinate să intervină.

Avertizarea populației

În scopul prevenirii instalării panicii și pentru a se asigura realizarea măsurilor de protecție și respectarea regulilor de comportare, populația va fi informată despre situația creată prin sistemele și mijloacele tehnice de avertizare și alarmare publică.

Căutarea, cercetarea și evaluarea efectelor negative

Acțiunea se execută în zona afectată în scopul de a stabili amploarea dezastrului și urmările acestora de către formațiunile specializate, regiile autonome, poliție, unitățile militare și operatorii economici.

Notificarea

Se desfășoară în scopul de a informa eșalonul superior despre producerea și urmările dezastrului.

Deblocarea, descarcerarea și salvarea persoanelor

Acțiunea se desfășoară în scopul:

salvării victimelor de sub dărâmături sau din locurile în care au rămas blocate;

deblocarea căilor de acces pentru intervenție și evacuare;

asigurarea condițiilor de supraviețuire;

limitarea avariilor;

salvarea bunurilor materiale și animalelor.

Evacuarea persoanelor, populației sau bunurilor periclitate

Se acționează pentru:

asigurarea protecției persoanelor cu funcții de conducere din instituțiile fundamentale ale statului în locurile în care acestea vor fi evacuate și a pazei noilor sedii de lucru, precum , și a reședințelor puse la dispoziție;

asigurarea locală a măsurilor pentru evacuare;

evidența populației evacuate;

asigurarea primirii și cazării persoanelor evacuate;

instalarea taberelor pentru sinistrați;

recepția și depozitarea bunurilor evacuate;

evacuarea animalelor;

evacuarea valorilor culturale importante și a bunurilor de patrimoniu;

evacuarea valorilor de tezaur;

evacuarea spitalelor, azilurilor de bătrâni și a penitenciarelor;

securitatea și paza zonelor evacuate și a taberelor de sinistrați;

control și dirijarea circulației;

evacuarea fondului arhivistic național.

Acordarea asistenței medicale de urgență

Se urmărește:

suplimentarea capacității de spitalizare – fiecare unitate spitalicească de urgență va urmări să externeze pacienții care pot continua tratamentul acasă, pacienții la care ingrijirile pot continua în alte unități spitalicești vor fi evacuați;

instalarea spitalelor de campanie;

asigurarea asistenței medicale pentru structurile de intervenție operativă;

acordarea asistenței medicale de urgență;

acordarea primului ajutor premedical;

triaj în focar și în punctul de adunare al răniților (PAR) efectuate de medici de la Serviciul de Ambulanță al Municipiului București (SAMB) și de la Serviciul Medical de Urgență Reanimare și Descarcerare (SMURD);

asigurarea de medicamente și instrumentar medical.

Acțiunea se desfășoară în afara zonei de distrugeri cu scopul de a asigura recuperarea victimelor, prin:

primirea și trierea răniților aduși de formațiunile specializate care au acordat ajutorul premedical;

completarea ajutorului medical al răniților sosiți în punctul de adunare al răniților;

tratament medico – chirurgical de urgență în focar și la spital;

spitalizarea.

Prevenirea îmbolnăvirilor în masă

Se desfășoară în zona afectată cât și în afara acesteia în scopul de a asigura prevenirea apariției unor epidemii sau epizootii, ca urmare a prezenței cadavrelor, reziduurilor menajere și altor factori de pericol, și constă în:

dezinfecție, dezinsecție și deratizări, vaccinări și administrarea unor antitoduri;

controlul și supravegherea calității surselor de apă, de alimente și a factorilor de mediu; interdicții sau restricții de consum;

declararea stării de CARANTINĂ.

2.7. Acțiunea se desfășoară de către formații de specialitate ale Inspectoratului de Poliție Sanitară și Medicină Preventivă, Protecției Mediului Înconjurător și ale Societății APA NOVA.

Prevenirea și stingerea incendiilor

Acțiunea se desfășoară în zona afectată în scopul de a asigura:

prevenirea apariției unor incendii, ca urmare a avarierii/distrugerii, suprasolicitării instalațiilor electrice, de gaze, sau a unor ambalaje cu materiale combustibile;

localizarea și stingerea incendiilor apărute.

2.7.1. Acțiunea se organizează și conduce de către forțele specializate ale pompierilor.

Asigurarea transportului forțelor și mijloacelor de intervenție, persoanelor evacuate și altor resurse

Acțiunea se desfășoară în zona afectată și în afara ei, astfel:

elaborarea concepției privind variantele de transport ale demnitarilor care beneficiază de protecție și constituirea parcului de mijloace necesare realizării acestora;

asigurarea transportului urban necesar pentru realizarea evacuării;

stabilirea și pregătirea punctelor de îmbarcare a evacuaților din zonele afectate, în termen de 2 ore de la declararea stării de urgență;

realizarea graficului de transport și asigurarea mijloacelor necesare pentru efectuarea evacuării, în termen de 6 ore de la declararea stării de urgență;

asigurarea transportului pentru persoanele și bunurile evacuate;

supravegherea, fluidizarea și controlul circulației auto;

controlul și evidența auto – evacuării;

transportul forțelor și mijloacelor pentru intervenția operativă și asigurarea logistică a acestora.

2.7.2. Acțiunea se desfășoară de către formațiunile specializate ale instituțiilor prevăzute să intervină conform funcțiilor de sprijin repartizate cu responsabilități de monitorizare a pericolelor și riscurilor specifice.

Paza, ordinea îndrumarea circulației, restricții de circulație

Acțiunea se desfășoară în zonele afectate și în afara acestora, în locurile de adunare și cazare ale sinistraților pe itinerariile de deplasare a forțelor de intervenție, în zona de carantină, în scopul de a asigura:

deplasarea fluentă și rapidă a forțelor și mijloacelor de intervenție;

desfășurarea eficientă a acțiunilor de transport și evacuare a răniților și sinistraților;

interzicerea accesului în zona de restricție a persoanelor și mijloacelor neautorizate sau neimplicate în acțiuni de intervenție;

evitarea pericolelor de accidente de circulație;

înlăturarea pericolului de înstrăinare a unor bunuri sau valori materiale publice sau particulare;

evitarea desfășurării unor acțiuni necontrolate care ar putea spori gradul de pericol;

2.7.3. Acțiunea se desfășoară la ordinul Comitetului Municipiului București pentru Situații de Urgență și se organizează și conduce de către: Direcția Generală de Poliție a Capitalei, Direcția Generală a Jandarmeriei a Municipiului București și comandanții unităților militare primite în sprijin.

Efectuarea lucrărilor publice și inginerești de reabilitare la construcțiile, instalațiile și amenajările afectate

Acțiunea se desfășoară în zona afectată, astfel:

evaluarea rapidă a stabilității structurilor și stabilirea măsurilor de intervenție în primă urgență la construcțiile vulnerabile și care prezintă pericol public;

nominalizarea responsabilității în realizarea măsurilor de intervenție de primă urgență;

efectuarea lucrărilor publice și inginerești la construcțiile, instalațiile și amenajările afectate.

2.7.4. Acțiunea se desfășoară de către formațiunile specializate ale instituțiilor prevăzute să intervină, conform funcțiilor de sprijin, repartizate cu responsabilități de monitorizare a pericolelor și riscurilor specifice.

Asiguarea apei și hranei pentru persoanele și animalele afectate sau evacuate

Acțiunea se desfășoară în zona afectată și în afara ei, astfel:

asigurarea hranei și apei pentru persoane;

asigurarea hranei și apei pentru animale;

verificarea și asigurarea apei potabile, prepararea și distribuirea hranei pentru persoanele afectate sau evacuate.

2.7.5. Acțiunile se desfășoară de către formațiunile specializate ale instituțiilor prevăzute să intervină conform funcțiilor de sprijin repartizate cu responsabilități de monitorizare a pericolelor și riscurilor specifice.

Asigurarea energiei pentru iluminat, încalzire și alte utilități

Acțiunea se desfășoară în zona afectată și în afara ei, astfel:

asigurarea autonomiei energetice pentru fiecare facilitate critică de răspuns la urgență, pentru minim 72 de ore;

asigurarea energiei electrice;

refacerea operativă a avariilor produse în rețelele de transport și distribuție a energiei electrice;

refacerea operativă a avariilor produse în rețelele de transport și distribuție a gazelor naturale.

2.7.6.Acțiunile se desfășoară de către formațiunile specializate ale instituțiilor prevăzute să intervină conform funcțiilor de sprijin repartizate cu responsabilități de monitorizare a pericolelor și riscurilor specifice.

Efectuarea depoluării si decontaminării

Acțiunea se desfășoară în zona afectată și în afara ei, astfel:

supravegherea gradului de contaminare în perimetrul raioanelor de intervenție;

aplicarea măsurilor de limitare a împrăștierii substanțelor poluante sau contaminarea pentru asigurarea protecției populației surprinse în perimetrul raioanelor de intervenție;

efectuarea depoluării șî decontaminării;

stabilirea priorităților pentru monitorizarea gradului de contaminare și centralizarea datelor privind contaminarea teritoriului;

stabilirea priorităților pentru efectuarea de contaminării și depoluării;

asigurarea operativă a forțelor și mijloacelor de sprijin precum și a materialelor necesare pentru realizarea decontaminării și depoluării populației, căilor rutiere și clădirilor;

supravegherea gradului de contaminare, evaluarea efectelor asupra sănătății și monitorizarea stării de sănătate a populației;

efectuarea decontaminării populației;

realizarea decontaminării animalelor șî produselor vegetale și animale;

supravegherea gradului de contaminare, evaluarea efectelor asupra mediului și depoluarea cursurilor de apă.

2.7.7.Acțiunile se desfășoară de către formațiunile specializate ale instituțiilor prevăzute să intervină conform funcțiilor de sprijin repartizate cu responsabilități de monitorizare a pericolelor și riscurilor specifice.

Înhumarea cadavrelor

Acordarea de ajutoare de primă necesitate, despăgubiri și asistență socială și religioasă

Gestionarea acțiunilor de protecție și intervenție

Principalele acțiuni de protecție – intervenție în gestionarea efectelor seismice și alunecărilor de teren sunt următoarele:

Prevenirea

Prevenirea efectelor seismice și a alunecărilor de teren se realizează prin:

urmărirea evitării efectelor distructive ale seismelor și apariției unor dezastre complentare;

urmărirea realizării unor măsuri și acțiuni de minimizare a vulnerabilității zonelor de risc;

urmărirea realizării unor măsuri și acțiuni de corecție a caracteristicilor și condițiile de funcționare – exploatare în vederea diminuării și eliminării vulnerabilității;

organizarea (crearea) structurilor organizatorice ale Sistemului de Protecție – Intervenție Împotriva Seismelor și Alunecărilor de Teren;

asigurarea resurselor materiale și financiare necesare Sistemului de Protecție – Intervenție ;

planificarea acțiunilor de protecție – intervenție;

stabilirea regulilor de comportare pentru realizarea acțiunilor de protecție – intervenție împotriva seismelor;

asigurarea instruirii – pregătirii personalului din Sistemul de Protecție – Intervenție și a populației.

Protecția

Din punct de vedere al protecției populației, aceasta se realizează prin:

asigurarea înștiințării, alarmării și informării;

asigurarea protecției individuale și familiale;

urmărirea asigurării măsurilor de protecție colectivă;

urmărirea asigurării acțiunilor de protecție a oamenilor, animalelor, bunurilor și a valorilor materiale prin evacuare – relocare;

urmărirea asigurării acțiunilor și măsurilor de profilaxie în zona de risc, în vederea implicării și declanșării unor epidemii și/sau epizotii;

asigurarea asistenței medicale și a asisteței medicale de urgență, a asistenței psihologice în zona de risc;

asigurarea supravegherii și controlului situației de pericol și urgență în zona de risc;

asigurarea acțiunilor de cercetare – căutare;

urmărirea realizării măsurilor de protecție pentru animale și bunurile din gospodărie;

urmărirea realizării unor acțiuni de restricții și interdicții necesare în zonele de risc și de distrugeri;

urmărirea respectării unor reguli de comportare specifice în zonele de risc și de distrugeri.

Intervenția

Activitatea Comitetului Municipiului București pentru Situații de Urgență și a Centrului Operațional pentru conducerea acțiunilor unor formații de intervenție la mișcarea seismică se realizează fără înștiințare prin inițiativă proprie: prezentarea la sediile Comitetelor Locale pentru Situații de Urgență și activarea acțiunilor.

În cazul alunecărilor de teren și al unor dezastre complementare mișcărilor seismice au loc: primirea informațiilor despre producerea alunecărilor de teren, notificarea informației către Comitetul Municipiului București pentru Situații de Urgență, înștiințarea Comitetului Național pentru Situații de Urgență, formațiile și operatorii economici interesați și alarmarea publică.

După toate aceste formalități au loc organizarea și desfășurarea intervenției, prin executarea acțiunilor planificate în etapa pre – dezastru.

Reabilitarea – restabilirea

Reabiliatrea și restabilirea situației se realizează prin:

evaluarea rapidă a stabilității structurilor și stabilirea măsurilor de intervenție în primă urgență la construcțiile vulnerabile și care prezintă pericol public;

nominalizarea responsabilităților în realizarea măsurilor de intervenție de primă urgență;

efectuarea lucrărilor publice inginerești la construcțiile, instalațiile și amenajările afectate.

Menținerea condițiilor de siguranță:

Condițiile de siguranță pot fi menținute prin:

acordarea asistenței medicale de urgență;

prevenirea îmbolnăvirilor în masă;

paza, ordinea, îndrumarea circulației, restricții de circulație;

asiguarea apei și hranei pentru persoanele și animalele afectate sau evacuate;

acordarea de ajutoare de primă necesitate, despăgubiri și asistență socială și religioasă.

2.8. Planuri și proceduri

La producerea uni cutremur, anunțarea președintelui Comitetul Municipiului București pentru Situații de Urgență (prefectul) se poate face la simțirea mișcării seismice de către Secretariatul Tehnic Permanent al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dealu Spirii” al Municipiului București prin Punctul de Comandă (Dispecerat) sau de către operatorii economici, conform funcțiilor de sprijin repartizate cu responsabilități de monitorizare a pericolelor și riscurilor specifice.

Activitățile desfășurate de către prefect în cazul producerii unui seism sunt următoarele:

Asigurarea protecției individuale (familiale sau colectivă, funcție de situație);

Deplasarea în cel mai scurt timp la Prefectură;

Ordin pentru activarea Comitetului Municipiului București pentru Situații de Urgență;

Constituirea grupului de lucru, compus din consultanți/experți ai instituțiilor și operatori economici cu reprezentanți în comitet;

Verificarea prezenței;

Emiterea de ordine referitoare la situația de urgență creată;

Verificarea stadiului de activare al sistemului de acțiune;

Ordonă executarea înștiințării organismelor și celorlalte componente ale sistemului care nu sunt încă activate;

Culege și analizează, împreună cu membrii comitetului, datele și informațiile disponibile despre:

Caracteristicile situației de urgență;

Urmările probabile ale acesteia și cele cunoscute la momentul analizei.

Elaborează și transmite ordine preliminare de intervenție;

Culegerea datelor și informațiilor despre urmările situației produse;

Analiza situației create pe teritoriul municipiului București, ca urmare a acțiunii factorilor distructivi asupra elementelor expuse:

Evaluarea caracteristicilor, gravității și a volumului de distrugeri, pierderi și pagube;

Distribuția acestora pe cartiere, operatori economici și instituții;

Compararea cu datele din scenariile predezastru, în vederea planificării intervenției;

Înscrierea situației pe planul general al Capitalei.

Culegerea propunerilor pentru inițierea și desfășurarea acțiunii de intervenție de la membrii comitetului pe domenii de specialitate, pentru limitarea și înlăturarea

urmărilor situației de urgență;

Stabilirea categoriei acțiunilor de intervenție, care trebuie să fie executate pentru limitarea și înlăturarea urmărilor, tehnicilor și tehnologiilor de desfășurare a acțiunilor;

Stabilirea și repartiția misiunilor de intervenție la nivelul municipiului București;

Stabilirea termenelor și duratei de desfășurare a acțiunilor de intervenție;

Organizarea și desfășurarea evacuării și cazării sinistraților, conform prevederilor planurilor de evacuare;

Alocarea resurselor umane, materiale și financiare;

Elaborarea ordinului pentru intervenție;

Elaborarea ordinului pentru evacuare și cazarea sinistraților/evacuaților;

Transmiterea ordinului către organismele și formațiile care urmează să execute acțiuni de localizare și înlăturare a urmărilor;

Stabilirea nevoilor de sprijin și ajutor de la Comitet;

Stabilirea nevoii și condițiile de introducere a stării de necesitate/urgență;

Organizarea coordonării și controlului referitor la:

inițierea și desfășurarea acțiunilor de protecție și intervenție;

evoluția situației în zonele de risc și în zonele de intervenție;

supravegherea și controlul caalității factorilor de mediu;

pericolul unor dezastre complementare;

pericolul unor fenomene/evenimente care ar complica sau împiedica realizarea acțiunilor de protecție și intervenție

Ca urmare a acțiunii de coordonare și control în vederea asigurării eficienție, se mai realizează:

corectări și completări ale ordinului de intervenție;

manevre de forțe și mijloace ale organismelor de intervenție.

Organizarea cooperării:

între formațiile sistemului de intervenție;

cu formațiile primite în sprijin și ajutor;

cu organizațiile neguvernamentale.

Asigurarea logistică a intervenției;

Urmărirea desfășurării acțiunilor de intervenție în vederea asigurării calității și eficienței acțiunilor și pentru;

Respectarea tehnicilor, procedurilor și tehnologiilor adoptate;

Diminuarea riscului pentru victime, supraviețuitori și operatori în cazul unor replici periculoase;

Reducerea pericolului de declanșare a unor situații complementare, a unor evenimente/fenomene care ar influența desfășurarea intervenției;

reluarea distribuției parțiale sau totale de utilități: energie electrică, gaze, apă, agent termic.

Urmărirea respectării restricțiilor și interdicțiilor în zona de risc în vederea

asigurării:

protecției victimelor, operatorilor și a populației valide din zona de intervenție sau de risc;

desfășurării în condiții optime a acțiunilor de intervenție;

desfășurării evacuării și cazării sinistraților;

stării de sănătate a populației în zona de risc;

siguranței în acțiune a sistemului de intervenție.

Organizarea acțiunilor de pază, ordine, îndrumarea circulației, prevenirii șî stingerii incendiilor în vederea asigurării:

continuității șî cursivității desfășurării acțiunilor de intervenție și de evacuare;

protejării – siguranței bunurilor și valorilor materiale ale victimelor și sinistraților din zonele de intervenție și zonele de risc;

diminuării producerii unor incidente și accidente de circulație care ar complica sau influența desfășurarea acțiunilor de intervenție și evacuare;

înlăturării pericolului de declanșare a unor incendii sau explozii în zonele de risc și intervenție;

localizarea și stingerea incendiilor.

Notificarea dezastrului, se realizează de către Comitetul Municipiului București pentru Situații de Urgență;

Transmiterea cererii pentru aprobarea declarării stării de necesitate/urgență, către

Centrul Operațional Național (CON) din Inspectoratul General pentru Situații de urgență (IGSU) și conducerea Ministerului Administrației și Internelor;

Informarea populației din zonele de intervenție și zonele de risc asupra:

situației create;

acțiunilor și măsurilor de protecție care s-au planificat și care se desfășoară;

evoluției situației create în zonele intervenției și de risc;

restricțiilor și interdicțiilor impuse și necesitatea respectării întocmai a acestora;

modurile de asigurare ale diferitelor nevoi și cerințe ale populației;

nevoilor (eventuale) de participare a populației apte și instruite la realizarea unor acțiuni de protecție și intervenție.

Elaborarea unor sinteze și rapoarte, pentru Comitetul Municipiului București

pentru Situații de Urgență și Centrul Operațional Național despre dezastru, urmările lui și acțiunile de protecție – intervenție realizate și în curs de desfășurare, despre nevoile de asisteță, sprijin și ajutor, despre acțiunile pe termen lung;

Restrângerea acțiunilor de intervenție, prin:

încetarea activităților de intervenție, la ordin, din întreaga zonă în anumite sectoare;

restrângerea formațiilor din zona de intervenție;

desfășurarea activităților de restabilire a capacității de acțiune a formațiilor de intervenție.

Analize, strategii și tactici pentru acțiunile pe termen lung în vederea

realizării

demolării – curățirii zonelor de distrugeri;

consolidării – restabilirii unor construcții avariate;

reabilitarea unor activități economice – sociale;

asigurării locuințelor permanente și a asistenței sociale pentru sinistrați;

asigurării asistenței medicale și sociale a răniților;

revenirii la situația inițială.

2.9. Documente necesare managementului situațiilor de urgență civilă

Dispoziția preliminară pentru intervenție în situații de urgență civilă

Dispoziția preliminară pentru intervenție în situații de urgență civilă cuprinde:

date sumare despre situația produsă;

precizări pentru pregătirea forțelor de intervenție (organizare, mijloace și materiale ce se vor folosi, locurile pentru constituire, termenul gata pentru

intervenție);

organizarea conducerii.

Decizia pentru intervenție în situații de urgență civilă

Documentul are în componență următoarele:

date despre efectele produse inclusiv asupra capacității de luptă (acțiune a unității);

date privind modul general de intervenție, forțele destinate pentru aceasta și locul forțelor proprii în această acțiune;

concepția de acțiune a forțelor proprii destinate pentru intervenție (succesiunea misiunilor, unde se concentrează efortul principal, forțele care vor acționa pentru

intervenție și mijloacele utilizate, durata intervenției);

misiunile subunităților ce vor acționa, pe specialități și repartiția lor pe puncte de intervenție;

itinerare și aliniamente de introducere (evacuare) și puncte de adunare;

timpul de începere și de terminare a misiunilor;

cooperarea cu celelalte forțe participante la intervenție;

organizarea legăturilor;

asigurarea acțiunilor de intervenție;

logistica intervenției;

cereri către eșalonul superior;

modul de conducere a intervenției

Ordinul de intervenție pentru situații de urgență civilă

Ordinul cuprinde:

scurte concluzii asupra urmărilor produse de dezastru;

misiunea unității pentru intervenție și concepția acțiunilor;

misiunile subunităților, cărora li se stabilește: organizarea pentru intervenție, mijloacele tehnice din dotare și punctele (raioanele, obiectivele) de intervenție; unde

se concentrează efortul principal; itinerarele de introducere; aliniamentele de desfășurare; succesiunea executării operațiilor; locul punctului de comandă înaintat;

misiunile celorlalte forțe de intervenție care acționează în aceleași puncte (raioane,

obiective) de intervenție;

organizarea cooperării;

asigurarea acțiunilor de intervenție;

logistica intervenției;

organizarea conducerii;

durata intervenției;

termenele și procedeele de prezentare a rapoartelor.

2.9.1. Elemente de dispozitiv

Șeful acțiunilor de intervenție

Datorită faptului că la acțiunile de intervenție participă multe forțe, fiecare cu procedee de intervenție specifice, este necesar ca toate activitățile să fie coordonate. Astfel, șeful la locul sinistrului trebuie să fie managerul tuturor activităților și coordonatorul tuturor.

El trebuie, în timpul cel mai scurt, să asigure controlul la locul de manifestare a locului dezastrului și să folosească cât mai bine resursele umane și materiale.

Datorită numeroaselor responsabilități, multe din ele trebuie delegate dar menținerea legăturii cu acele servicii sau forțe trebuie să fie pe lista sa de priorități.

Pentru a putea fi repede localizat, ar trebui să poarte o vestă pe care să fie înscris în față și în spate „Șef intervenție” și să albă asupra sa mijloacele de transmisiuni necesare menținerii permanente a legăturii cu toate elementele din dispozitiv.

De regulă managerul (comandantul la locul dezastrului) este bine să fie Șeful Inspectoratului pentru Situații de Urgență sau unul dintre ofițerii din inspectorat.

Centrul de urgență

Pentru eficientizarea activității forțelor de intervenție este necesar un centru de urgență. Acesta poate avea trei birouri:

biroul pentru investigații;

biroul operațional;

biroul relații cu publicul.

Biroul pentru investigații – se va ocupa cu ancheta penală și administrativă. Trebuie să aibă asigurate condiții pentru intervievarea martorilor și a răniților mai puțin grav, precum și legăturile telefonice necesare.

Biroul operațional – este principalul post de comandă fix pentru șeful operațiunilor și necesită, de asemenea, facilități administrative și de comunicații. Principala responsabilitate este de a răspunde cererilor pentru folosință la intervenție.

Acest birou trebuie să controleze activitatea punctelor din afara zonei calamitate (Centrul de recepție al supraviețuitorilor, morga temporară, etc.). O responsabilitate secundară este de a veni în întâmpinarea cererilor de revitalizare a forțelor (hrană, îmbrăcăminte, facilități de spălare, etc.). Acest birou va avea și responsabilitatea organizării sistemului de comunicații și stabilirea clară a liniilor de comandă și control, astfel încât toți cei implicați să cunoască ce frecvențe și telefoane trebuie folosite.

Biroul relații cu publicul – este biroul care va încerca să răspundă tuturor telefoanelor rudelor sau prietenilor ce vor întreba de cei mai apropiați. Detaliile referitoare la cazurile spitalizate și supraviețuitorii cazați la Centrul de Recepție trebuie să fie cunoscute de acest birou pentru a putea răspunde întrebărilor. Colectarea informațiilor este o acțiune complexă și necesită un sistem administrativ eficient. Pentru a răspunde publicului, este nevoie de o serie de numere de telefoane declarate și publicate prin intermediul mas-media, iar în cazul în care sunt implicați cetățeni străini, va fi nevoie și de interpreți.

Centrul de recepție al supraviețuitorilor

Este un loc dinainte stabilit și trebuie să dispună de o serie de facilități ca: oficiul medical, toalete, telefoane, hrană, articole de strictă necesitate.

Principala sarcină a centrului este de a primi supraviețuitorii unui dezastru urmând:

să-i identifice pentru biroul de relații cu publicul;

să le răspundă nevoitor lor imediate;

să facă aranjamentele pentru cazare și călătorie.

Morga temporară

Este un loc dinainte stabilit unde se strâng persoanele decedate. Morții trebuie să fie transportați de la locul dezastrului, și în primul rând vor fi duse cazurile care constituie obstacole pentru salvarea altor vieți sau când cadavrul este în pericol de a fi distrus de foc sau alte cauze. Succesul identificării cadavrelor unui accident major, depinde în prima fază de conștiinciozitatea echipelor de salvare. Acțiunea lor la locul de manifestare a dezastrului va crește sau va micșora șansa identificării.

Puncte de întâlnire

Afluirea vehiculelor aparținând serviciilor de urgență către locul accidentului necesită o atentă organizare pentru a putea fi direcționate într-o manieră cât mai eficientă.

Pentru realizarea acestui flux trebuie aleasă o zonă potrivită, iar localizarea acestora comunicată tuturor forțelor.

Nu toate vehiculele sosite la punctul de întâlnire vor trebui să ajungă la locul incidentului, de aceea pentru evitarea blocajelor trebuie să li se dea instrucțiuni conducătorilor auto ca după debarcarea ocupanților să parcheze într-un loc anume indicat.

Aceste puncte vor fi deservite de forțe ale poliției.

Puncte de așteptare

În cazul în care punctele de întâlnire devin neîncăpătoare se vor folosi și aceste puncte. Operarea în aceste puncte va fi asemănătoare ca în cazul punctelor de întâlnire și va necesita prezența altor echipe de control trafic.

Punct de identificare a oficialităților

În cazul evenimentelor majore de multe ori este necesară desemnarea unui astfel de punct în afara zonei principale de activitate, care să identifice și să se ocupe de oficialitățile sosite.

Cercetarea zonei

Vor fi executate mai multe căutări amănunțite ale întregii zone pentru a fi localizate toate persoanele (vii sau moarte) ce nu sunt găsite la prima căutare.

După ce întreaga zonă a fost verificată, la final se va mai executa încă o cercetare pentru a exista convingerea că nu a fost neglijată nici o urmă. Se pot folosi câini special antrenați în detectarea persoanelor și alte tipuri detectoare. Bunurile care se pot recupera se vor tria într-un loc special desemnat, iar responsabilitatea pentru colectarea, identificarea și eventual, returnarea acestora este a poliției.

Centrul de relații cu presa

Peste tot în lume, eforturile presei de a obține povești ale tragediilor umane nu cunosc limite. Acceptând că ei au de făcut treaba lor, atunci anumite aranjamente trebuie făcute pentru această categorie.

Încă de la început se stabilește un grup pentru relații cu presa.

Pentru a se evita apariția unor știri senzaționale și neadevărate, se permite accesul organizat și culegerea de informații de la locul evenimentului.

Controlul mulțimii

Implicarea în operațiuni a unui număr mare de personal, nu numai că va îngreuna salvarea oamenilor, dar pot provoca și agravarea situației. În jurul locului incidentului, ar trebui puse bariere fizice sau cordon cu puncte clare de acces și ieșire.

Accesul în zonă va fi permis numai celor care au sarcini în operațiunile de căutare și salvare.

2.10. Cooperarea serviciilor pentru situații de urgență cu celelalte forțe din Ministerul Administrației și Internelor pentru rezolvarea situațiilor de urgență civilă

Scopul organizării cooperării

Cooperarea în situații de urgențe civile se organizează în scopul coordonării eforturilor, în timp și spațiu, a tuturor forțelor participante la acțiunile de protecție a personalului și bunurilor materiale, precum și pentru ducerea în comun a acțiunilor de limitare și înlăturare a efectelor distructive ale dezastrelor sau conflictelor armate.

Cooperarea unităților Ministerului Administrației și Internelor se organizează încă din timpul stării de normalitate și se amplifică la identificarea pericolului producerii ori producerea unei situații de urgență civilă între:

subunități (structuri) ale aceleiași unități;

unități aparținând aceluiași gen de armă sau de arme diferite din structura Ministerului Administrației și Internelor;

unități ale Ministerului Administrației și Internelor și unități ale Ministerului Apărării Naționale;

unități ale Ministerului Administrației și Internelor și structuri ale societății civile, îndeosebi serviciile descentralizate ale administrației publice centrale, cu atribuții pe linia protecției și intervenției în asemenea situații.

Cooperarea se organizează la toate eșaloanele, în funcție de situația creată, detaliat pe misiuni și pe toată durata acțiunilor.

Organizarea și menținerea neîntreruptă a cooperării sunt atribute ale comandanților (șefilor) de unități (subunități) și se realizează prin:

cunoașterea și înțelegerea unitară a scopului acțiunilor și modului de îndeplinire a acestora;

cunoașterea permanentă a datelor despre evoluția și urmările dezastrului, atacului din aer sau terestru;

menținerea neîntreruptă a legăturilor între elementele ce cooperează;

stabilirea unui sistem unic de semnale pentru conducerea acțiunilor de intervenție.

Probleme ce se stabilesc în cadrul cooperării pentru situații de urgențe civile

În cadrul cooperării între unitățile Ministerului Administrației și Internelor se pun de acord date privind:

informarea reciprocă despre pericolul și evoluția situațiilor de urgențe civile;

sprijin reciproc în realizarea măsurilor de protecție a personalului și bunurilor materiale;

participarea la acțiunile de intervenție comune pentru limitarea și înlăturarea urmărilor;

stabilirea modului de conducere a forțelor Ministerului Administrației și Internelor participante la intervenție;

precizarea misiunilor de executat pentru menținerea/restabilirea ordinii publice în zonele (raioanele) afectate de dezastre sau atacuri din aer (terestre).

În cadrul cooperării unităților Ministerului Administrației și Internelor cu celelalte autorități și instituții cu atribuții în domeniu problematica analizată se referă la:

informarea reciprocă despre pericolul producerii și evoluția situațiilor de urgențe civile;

stabilirea raioanelor (obiectivelor, punctelor) de intervenție;

stabilirea forțelor pentru intervenție și organizarea conducerii acestora;

folosirea căilor de comunicație pentru realizarea acțiunilor de intervenție și pentru evacuarea populației și bunurilor materiale din focarele de distrugeri;

stabilirea raioanelor (localităților) pentru evacuarea populației și bunurilor materiale;

participarea la asanarea teritoriului de muniție neexplodată;

asigurarea ordinii publice în raioanele afectate;

participarea la informarea și (sau) alarmarea populației despre pericolul atacului din aer sau dezastrului și măsurile de protecție stabilite a se aplica;

sprijinirea autorităților în exercitarea atribuțiilor legale;

asigurarea, la nevoie, cu mijloace tehnice, de transport, de protecție, substanțe antidot și radioprotectoare, alte materiale necesare pe timpul acțiunilor în astfel de situații;

asigurarea respectării prevederilor legale pe timpul transportului de substanțe periculoase;

asigurarea datelor cu privire la locurile destinate pentru adăpostirea unor bunuri materiale deosebite și documente importante, în scopul stabilirii măsurilor de pază și protecție;

sprijinirea reciprocă în pregătirea personalului și mijloacelor pentru intervenție.

Misiuni specifice unităților Ministerului Administrației și Internelor în situații de urgențe civile ce se execută în cooperare cu alte structuri.

Intervenția operativă cu forțe și mijloace a Ministerului Administrației și Internelor în situații de urgențe civile, are drept scop participarea la limitarea și înlăturarea efectelor distructive ale dezastrelor sau atacurilor din aer (terestre) și asigurarea realizării măsurilor de protecție ale populației, bunurilor materiale și valorilor culturale în zona de competență.

În funcție de situația creată, intervenția se execută în cooperare cu structuri specializate ale, Ministerului Apărării Naționale, ale altor autorități, instituții și organisme centrale sau locale, cu atribuții în domeniu.

Misiunile de intervenție pe care le execută unitățile Ministerului Administrației și Internelor în cooperare cu alte structuri sunt:

Misiuni comune tuturor unităților

participă la transmiterea către populație a mesajelor de înștiințare, unde acestea nu au fost recepționate, a măsurilor de protecție ce trebuie luate și supraveghează respectarea acestora;

acționează pentru prevenirea panicii în rândul populației;

participă, în limita posibilităților, la distribuirea către populație a produselor asigurate prin rețeaua sanitară (substanțe antidot, radioprotectoare, mijloace de protecție improvizate etc.);

participă la determinarea și evaluarea pierderilor și pagubelor produse;

sprijină acțiunile de salvare și evacuare a persoanelor afectate către punctele de prim ajutor, de triere și de decontaminare, precum și către unitățile sanitare pentru acordarea asistenței medicale specializate;

acordă sprijin intervenției celorlalte forțe specializate în focarele de distrugeri;

participă, conform competențelor legale, la identificarea și cercetarea cauzelor care au determinat producerea dezastrelor;

îndrumă populația din zona de responsabilitate spre adăposturile existente și care oferă protecție în situația creată;

Misiuni specifice unităților de poliție

stabilesc și raportează primele date și informații privind efectele și evoluția situației produse în zona de competență, prin efectivele aflate în serviciu;

intensifică măsurile de menținere a ordinii publice, de prevenire a panicii în rândul populației, precum și cele pentru combaterea infracțiunilor și altor fapte antisociale care se pot comite în astfel de situații;

participă la cercetarea cauzelor care au generat producerea catastrofelor, la stabilirea și evaluarea pagubelor;

asigură, în timp oportun, informațiile necesare organismelor de decizie și forțelor de intervenție despre situația din raioanele cu distrugeri, în vederea creșterii eficienței acțiunilor de limitare și înlăturare a efectelor distructive;

execută activități de prevenire a unor aglomerări de cetățeni sau mijloace de transport pe teritoriul localităților, îndeosebi în apropierea obiectivelor importante, în cazul pericolului atacului din aer;

participă la supravegherea încetării activităților publice, în cazul atacului din aer și în alte situații când s-a hotărât aceasta și respectarea măsurilor de protecție specifice;

aplică măsurile de interzicere, când situația impune, a circulației pietonilor și autovehiculelor cu excepția celor autorizate pentru intervenție;

ține evidența populației care se evacuează, participă cu efective la realizarea acesteia și desfășoară acțiuni pentru a asigura securitatea bunurilor private și publice, în raioanele afectate și în cele unde se execută evacuarea;

participă la identificarea victimelor din raioanele afectate și la stabilirea situației persoanelor dispărute;

stabilesc și aplică măsurile pentru asigurarea pazei în localități și la obiectivele din competență situate în raioanele afectate;

asigură, prin misiuni specifice, intervenția forțelor și mijloacelor specializate pentru aceasta în raioanele afectate;

participă la mobilizarea populației apte de muncă, a mijloacelor de transport și tehnice, în vederea folosirii lor la acțiunile de intervenție;

asigură, la nevoie, împreună cu subunități de jandarmi, paza muniției neexplodate și terenurilor în curs de asanare, mai puțin a poligoanelor și terenurilor aparținând armatei și altor structuri ale sistemului național de apărare;

Misiuni specifice unităților de jandarmi

cooperează cu poliția la intensificarea măsurilor de ordine publică, respectiv de prevenire a aglomerărilor de cetățeni sau mijloace de transport pe teritoriul localităților, de aplicare a restricțiilor de circulație, de împiedicare a producerii unor fapte antisociale, furturilor, spargerilor etc.;

intensifică activitățile de pază și apărare a obiectivelor din competență;

participă, cu efectivele aflate în misiuni de ordine publică, la aplicarea măsurilor de protecție și camuflare și îndrumă populația spre cele mai apropiate adăposturi, în funcție de situația creată;

participă, prin misiuni specifice de ordine publică, la evacuarea populației (fluidizarea circulației, paza raioanelor evacuate și a celor în care se face evacuarea populației, menținerea ordinii în raioanele de evacuare, asigurarea securității bunurilor sau altor valori cu caracter public sau privat etc.);

participă cu forțe și mijloace, în limita disponibilității, la limitarea și înlăturarea efectelor produse de atacul din aer (terestru) sau dezastru, îndeosebi la salvarea persoanelor surprinse sub dărâmături și transportul acestora spre punctele de acordare a asistenței medicale, înlăturarea unor obstacole, transportul de materiale și bunuri de prim ajutor etc.;

modifică dispozitivul de pază la obiectivele stabilite în responsabilitate în concordanță cu situația produsă;

asigură paza și apărarea unor noi căi de comunicație și transporturi devenite importante în situația creată de dezastru sau atacul din aer;

Misiuni specifice unităților poliției de frontieră:

supraveghează și raportează datele și informațiile privind evoluția situației în zona de frontieră;

intensifică măsurile de pază și supraveghere a frontierei de stat în sectoarele (raioanele) ordonate și activează sistemul unic de observare;

participă la alarmarea populației din zona de frontieră;

participă la activitățile de prevenire a unor aglomerări de cetățeni sau mijloace de transport în zona de frontieră și, în special, în apropierea unor obiective importante;

coordonează realizarea dispozitivelor de pază și ordine pe perimetrul de siguranță al zonei afectate din sectoarele (raioanele) de responsabilitate, asigurând accesul, cu prioritate, forțelor specializate pentru intervenție;

participă, cu forțele și mijloacele specifice din dotare, la salvarea persoanelor, bunurilor materiale și valorilor culturale din zona de responsabilitate, inclusiv celor surprinse la apă;

execută controlul nuclear și chimic în zona de responsabilitate și participă la executarea controlului biologic;

participă la identificarea victimelor din zona de frontieră;

participă la asigurarea pazei muniției rămasă neexplodată și a terenurilor în curs de asanare din sectorul (raionul) de responsabilitate;

permit trecerea peste frontieră, pe baza aprobărilor legale, a persoanelor care părăsesc zona focarului de distrugeri, asigurând respectarea locurilor de trecere și a itinerariilor de deplasare și țin evidența acestora;

informează persoanele care se prezintă pentru trecerea frontierei despre producerea dezastrului;

asigură respectarea reglementărilor privind trecerea frontierei și în situații de dezastre sau de conflict armat;

ține evidența persoanelor din zonele afectate de dezastru care trec prin punctele de control trecere frontieră;

urmăresc și asigură respectarea măsurilor sanitaro-antiepidemice și sanitar-veterinare la trecerea frontierei;

Misiuni specifice inspectoratelor pentru situații de urgență

participă cu forțe și mijloace la acțiunile de limitare și înlăturare a efectelor distructive îndeosebi la localizarea și lichidarea incendiilor produse, descarcerarea și acordarea asistenței persoanelor aflate în pericol;

întăresc măsurile de prevenire la obiectivele cu risc de incendiu ce pot fi afectate de dezastru;

asigură creșterea capacității de acțiune a subunităților de intervenție specializate, coordonează activitatea de intervenție a acestora și le acordă sprijinul necesar în zona de responsabilitate;

dislocă unele forțe și mijloace în zonele surselor cu grad ridicat de risc sau în raioane de așteptare din care se poate asigura o intervenție oportună și eficace;

execută cercetarea amănunțită a zonelor afectate privind caracterul, felul și amploarea avariilor provocate și în mod deosebit a incendiilor declanșate;

participă cu stațiile de intervenție pentru asistență medicală de urgență și descarcerare la activități de triaj al victimelor, asistență medicală calificată, transportul medicalizat al pacienților, precum și de descarcerare;

participă la executarea de deblocări, demolări și înlăturarea dărâmăturilor;

participă la salvarea persoanelor din subsoluri, de sub dărâmături și de la înălțimi, în condițiile prăbușirii sau avarierii grave a construcțiilor;

asigură, la cerere și în limita posibilităților, transport de apă potabilă, evacuarea apei din subsolurile clădirilor sau din fântâni;

participă la limitarea, colectarea sau îndepărtarea unor produse poluante;

acordă asistență tehnică de specialitate pe linia prevenirii incendiilor, la obiectivele cu grad ridicat de risc pentru repunerea în funcțiune a instalațiilor avariate;

prezintă celorlalte forțe specializate, planurile construcțiilor unde se impune intervenția acestora;

participă la evacuarea valorilor materiale și culturale din locuri greu accesibile.

Comandantul unității (subunității) de pompieri militari conduce realizarea dispozitivului și acțiunile tuturor forțelor participante la localizarea și stingerea incendiului.

Misiuni specifice unității speciale de aviație

asigură transportul în timp oportun, a unor cadre din conducerea Ministerului Administrației și Internelor, organelor de cercetare și specialiștilor în zonele și locurile unde s-au produs evenimente deosebit de grave, în vederea asigurării limitării urmărilor acestora, acordării primului ajutor, conservării și exploatării urmelor pentru elucidarea cauzelor care au generat evenimentele deosebite;

execută recunoașteri din aer (filmări, fotografieri) în zonele unde s-au produs incendii, inundații, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcțiile hidroenergetice, alte tipuri de dezastre sau atacuri din aer (terestre), în scopul stabilirii măsurilor de protecție și intervenție pentru salvarea populației și bunurilor, limitarea distrugerilor;

asigură deplasarea rapidă a unor echipaje ale poliției rutiere, pe traseele de evacuare a populației și bunurilor materiale, a fondului arhivistic, a valorilor din patrimoniul național, precum și deplasarea unor forțe și mijloace necesare limitării și înlăturării urmărilor dezastrului;

execută operațiuni de salvare a persoanelor refugiate pe acoperișurile unor clădiri sau cote înalte de teren, surprinse la apă, precum și a celor izolate în locuri ce prezintă dificultăți de acces;

transportă alimente, medicamente, materiale de strictă necesitate în localități izolate greu accesibile;

asigură transportul urgent al unor răniți către unitățile medicale specializate.

Misiunile pe care le execută unitățile Ministerului Administrației și Internelor în situații de urgență se completează cu altele noi ce se hotărăsc și execută în funcție de situațiile create.

Pentru menținerea permanentă a cooperării, precum și pentru asigurarea înștiințării și conducerii acțiunilor, se folosesc legăturile radio, telefonice și telegrafice existente și care se constituie în aceste situații.

Aparatura și tehnica de comunicații necesare, contravaloarea convorbirilor, cât și personalul pentru deservirea mijloacelor de legătură se asigură de fiecare unitate care cooperează.

Caracteristicile de lucru radio, indicativele fonice și telegrafice folosite de unitățile care cooperează se stabilesc, de comun acord de către organismele specializate din Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Îndeplinirea misiunilor ce revin unităților pentru situații de urgență presupun, de asemenea, cunoașterea de către comandantul intervenției a caracteristicilor seismice ale zonei de competență sau raionului de intervenție, a particularităților situației operative ca urmare a producerii unui seism, a modului de organizare a intervenției și cooperării, a resurselor proprii și a celor la dispoziția Comisiei de Apărare Împotriva Dezastrelor.

Misiunile pe care le execută unitățile Ministerului Administrației și Internelor în situații de urgență se completează cu altele noi ce se hotărăsc și execută în funcție de situațiile create.

Cooperarea în situații de urgențe civile se organizează în scopul coordonării eforturilor, în timp și spațiu, a tuturor forțelor participante la acțiunile de protecție a personalului și bunurilor materiale, precum și pentru ducerea în comun a acțiunilor de limitare și înlăturare a efectelor distructive ale dezastrelor.

Este esențial pentru înlăturarea efectelor seismelor și pentru asigurarea lui vor fi luate în considerare toate sistemele la îndemână din dotarea pompierilor militari cu condiția stabilirii prealabile a compatibilității cu sistemele informaționale ale Comisiei de apărare împotriva dezastrelor.

Capitolul 3

Studiu de caz

b#Studiu de specialitate din domeniul

Managementului situațiilor de risc în cazul inundatiilor

3.1. Regiunea transfrontalieră româno – sârbă (județul Timiș, România și districtul Banatul Central, Serbia)miș, România și districtul

Banatul Central, Serbia)%lStudiu de specialitate din domeniul

Baza unui astfel de management al inundațiilor – și aici se înscriu toate domeniile, de la prevenire până la managementul pagubelor – este elaborarea unei analize de risc cât mai peremptorie, cuprinzătoare și detaliată. Inundațiile catastrofale rezultă din interacțiunea dintre evenimente hidrologice extreme și procese de mediu, sociale și economice. Cantitățile de apă în exces caracterizează zonele umede naturale, contribuind astfel la susținerea mediului înconjurător și a activităților economice, dar, din păcate, accentul se pune în general pe natura distructivă a acestora. Din acest motiv, o abordare integrată a managementului inundațiilor poate juca un rol important în dezvoltarea durabilă.

Este fezabil a reduce riscul de inundație prin combinații practice de măsuri în raport cu magnitudinea catastrofei și cu gradul de expunere și de vulnerabilitate a comunității.

Este necesară o înțelegere clară a riscurilor existente și potențiale de inundații pentru a stabili măsuri preventive de reducere a riscului care constituie abordarea managementului inundațiilor. Voluntarii locali pot fi mobilizați pentru măsuri preventive și pentru a constitui capacitatea de rezistență a comunității, dacă riscurile pe care aceasta le are de înfruntat sunt evaluate în totalitate.

Scopul studiului de specialitate din domeniul managementului situațiilor de risc în

regiunea transfrontalieră româno – sârbă este acela de a permite autorităților și celorlalți factori de decizie să facă alegerile cele mai bune posibile referitoare la:

 prevenirea riscurilor;

 amplasarea și dimensionarea unităților operative;

 stabilirea concepției și elaborarea planurilor de intervenție în situații

de urgență;

 alocarea resurselor (forțelor și mijloacelor) necesare.

Obiectivele studiului de specialitate sunt:

 crearea unui cadru unitar de acțiune pentru prevenirea și

managementul riscurilor generatoare de situații de urgență;

 amplasarea și dimensionarea unităților operative;

 stabilirea concepției și elaborarea planurilor de intervenție în situații

de urgență;

 alocarea resurselor (forțelor și mijloacelor) necesare.

Bineînțeles, nu există soluții universale care să faciliteze implicarea tuturor factorilor de decizie și a societății civile în luarea deciziilor cu privire la managementul inundațiilor. Este însă crucial să se adopte practici adecvate circumstanțelor dintr-un context socio-economic dat. Prin urmare această publicație nu prezintă linii directoare de bună practică, ci mai degrabă oferă exemple de abordare rațională din alte țări.

managementului situațiilor de risc în

Riscurile potențiale la nivelul unităților administrativ teritoriale din județul Timiș, România și din districtul Banatul Central din Serbia

rRISCURI NATURALE:

Fenomene meteorologice periculoase

 Furtuni :Vijeliile (furtuni) cu rafale mai mari de 12 m/s și intensificări bruște

de peste 20 m/s se produc în perioada mai-august, în zona centrală, de est și de

sud-vest a județului. Vitezele medii anuale pe cele 8 direcții cardinale și

intercardinale oscilează între 2,2 și 3,8 m/s la Timișoara și între 1,2 și 3,1 m/s

la Sânnicolau Mare.

 Inundații :Prin revărsarea creată de creșterea debitelor datorată unor ploi

abundente și îndelungate sau suprapunerea ploilor abundente peste stratul de zăpadă, urmat de topirea brusca a zăpezilor. Aceste inundații se pot produce, de regulă, pe cursurile de apă neamenajate integral :

– râul Bega în porțiunea Tomești, Făget, Mănăștiur, Balinț;

– râul Timiș în porțiunea Găvojdia, Sacu, Lugoj, Grăniceri;

– râul Bârzava în porțiunea Gătaia, Berecuța, Birda, Mănăstire, Denta;

– râul Mureș în albia majoră pe cursul inferior, în porțiunea Periam Port,

Igriș, Saravale, Cenad;

Posibile inundații prin revărsări la ploi abundente ( rupere de nori )

pot fi produse pe pâraiele :

– CARLENȚIU – zona NĂDRAG;

– PÂRĂUL MARE – zona TOMEȘTI;

– HĂUZEUSCA – zona CURTEA;

– VALEA MARE – zona PIETROASA;

– POGĂNIȘ – zona BÂRNA;

– ICUI – zona MARGINA;

– ZIDILEASCA – zona FĂGET.

Barajul Surduc: cu un volum maxim de 40,4 mil. Mc, inundă total sau parțial 5 localități dispuse în aval (Surducu Mic, Susani, Jupani, Sudriaș și Traian Vuia) Pentru protecție se va impune evacuarea a aproximativ 2500 persoane ;

Prin blocarea stăvilarelor de la nodul hidrotehnic COȘTEIU în poziția deschis vor fi afectate localitățile dispuse în aval ;

 Tornade : Posibilă zonă de manifestare a Câmpie Banatului. Nu s-au

înregistrat până în prezent;

 Secetă : Teritoriul județului Timiș este cuprins în proporție de 50% în zona de

vegetație caracteristică stepei și silvostepei. Ponderea suprafeței care se include în zona de stepă și silvostepă este un indicator de risc prin expunerea la secetă și la toate celelalte consecințe ce decurg din acest fenomen. Această zonă este cu risc mediu.egiunea transfrontalieră

romAcțiuni și măsuri specifice care se impun în cazul prevenției precum și în cazul intervenției propriu – zise în cazul riscului la inundații

Inundațiile constituie fenomene naturale și sunt o componentă a ciclului hidrologic natural al Pământului. Inundațiile și în special marile inundații constituie unele dintre fenomenele naturale care au marcat și marchează profund dezvoltarea societății umane, ele fiind din punct de vedere geografic cele mai răspândite dezastre de pe glob și totodată și cele mai mari producătoare de pagube și victime omenești. În același timp, marile inundații au constituit factorul declanșator și catalizatorul unor mari schimbări în modul de abordare a acestui fenomen, de la acceptarea inundațiilor ca pe un capriciu al naturii, la încercarea omului de a se opune naturii prin abordări de genul lupta împotriva inundațiilor, la cele de apărare împotriva inundațiilor și până nu

cu mult timp în urmă la prevenirea inundațiilor.

Inundațiile produse în numeroase țări în ultimii 5 – 10 ani și consecințele ce le-au urmat, au condus, pe fondul unei creșteri a responsabilității sociale la o nouă abordare, aceea de management al riscului la inundații, abordare în care conștientizarea și implicarea comunităților umane au un rol esențial în evitarea pierderilor de vieți omenești și reducerea pagubelor. Această abordare este astăzi cvasi generală și este aceea care a deschis calea spre a face față provocărilor viitoare prin introducerea unor noi concepte cum sunt mai mult spațiu pentru râuri sau conviețuirea cu viiturile și mai ales prin asimilarea conceptului dezvoltării durabile în managementul riscului laâinundații.

Practica mondială a demonstrat că apariția inundațiilor nu poate fi evitată, însă ele pot fi gestionate, iar efectele lor pot fi reduse printr-un proces sistematic care conduce la un șir de măsuri și acțiuni menite să contribuie la diminuarea riscului asociat acestor fenomene. Managementul inundațiilor este ușurat de faptul că locul lor de manifestare este predictibil și adesea este posibilă o avertizare prealabilă, iar în mod obișnuit este posibil să se precizeze și cine și ce va fi afectat de inundații.

Managementul riscului la inundații înseamnă aplicarea unor politici, proceduri și practici având ca obiective identificarea riscurilor, analiza și evaluarea lor, tratarea, monitorizarea și reevaluarea riscurilor în vederea reducerii acestora astfel încât comunitățile umane, toți cetățenii, să poată trăi, munci și să-și satisfacă nevoile și aspirațiile într-un mediu fizic și social durabil.

Riscul la inundații este caracterizat prin natura și probabilitatea sa de producere, gradul de expunere al receptorilor (numărul populației și al bunurilor), susceptibilitatea la inundații a receptorilor și valoarea acestora, rezultând implicit că pentru reducerea riscului trebuie acționat asupra acestor caracteristici ale sale.

Problema esențială în managementul riscului la inundații este aceea a riscului acceptat de populație și decidenți, știut fiind că nu există o protecție totală împotriva inundațiilor (risc zero), după cum nu există nici un consens asupra riscului acceptabil. În consecință, riscul acceptabil trebuie să fie rezultatul unui echilibru între riscul și beneficiile atribuite unei activități ca urmare a reducerii riscului la inundații sau a unei reglementări guvernamentale.noDiminuarea pagubelor și a pierderilor de vieți omenești ca urmare a inundațiilor nu depinde numai de acțiunile de răspuns întreprinse în timpul inundațiilor, acțiuni abordate uneori separat, sub denumirea de managementul situațiilor de urgență.

Diminuarea consecințelor inundațiilor este rezultatul unei combinații ample, dintre măsurile și acțiunile premergătoare producerii fenomenului, cele de management din timpul desfășurării inundațiilor și cele întreprinse post inundații (de reconstrucție și învățăminte deprinse ca urmare a producerii fenomenului). Ca urmare, la nivel mondial se utilizează noțiunea mai completă de management al inundațiilor care include atât managementul riscului la inundații cât și managementul situațiilor de urgență generate de inundații.

Pentru ca eforturile guvernului, ale autorităților și agențiilor competente, ale comunității, să fie coordonate și să aibă ca efect o comunitate pregătită să facă față fenomenului de inundații, gestionarea inundațiilor trebuie abordată într-o manieră integrată. -Tipuri de risc generatoare de situații de urgență:

 inundații, prin revărsările naturale ale cursurilor de apă, datorate creșterii debitelor sau blocajelor produse de ghețuri, plutitori, aluviuni și avalanșe de zăpadă și prin scurgeri de pe versanți;

 inundații provocate de accidente sau avarii la construcțiile hidrotehnice;

 fenomene meteorologice periculoase: ploi torențiale, ninsori abundente, furtuni și viscole, depuneri de gheață, chiciură, polei, înghețuri timpurii sau târzii, grindină și secetă (hidrologică);

 poluările accidentale ale resurselor de apă de suprafață și subterane și poluări marine în zona costieră, numite în continuare "poluări accidentale".

Inundațiile pot genera urmãtoarele efecte:

 Economice, respectiv distrugeri sau avarii la: obiective industriale, drumuri și căi ferate, localități, magistrale de petrol, apă sau gaze, linii electrice și de telecomunicații, poduri și podețe, sectorul zootehnic;

 Sociale negative: vieți omenești pierdute, evacuarea populației, pericol de epidemii, întreruperea procesului de învățâmânt, distrugeri de bunuri culturale, provocarea panicii, reducerea ritmului de dezvoltare al zonelor afectate și diminuarea veniturilor populaþiei;

 Ecologice negative: degradarea mediului ambiant, poluarea apelor de suprafață și subterane, poluarea solurilor, exces de umiditate, degradarea versanților, distrugeri ale florei și faunei.

Pe lângă efectele directe detaliate mai sus, se pot manifesta și o serie de efecte sindirecte, cu sunt:

 întreruperea proceselor de producție;

 întârzieri în livrarea produselor;

 cheltuieli pentru apărare în timpul inundațiilor;

 cheltuieli pentru normalizarea vieții dupã inundații;

 reducerea exporturilor.

Sunt expuse direct sau indirect acestor tipuri de risc:

 populația, precum și bunurile sale mobile și imobile;ârbă

( j obiectivele sociale;

 capacitățile productive (societăți comerciale, platforme industriale, centrale electrice, ferme agrozootehnice, amenajări piscicole, porturi și altele);

 barajele și alte lucrări hidrotehnice care reprezintă surse de risc în aval,

în cazul producerii de accidente;

 căile de comunicații rutiere, feroviare și navale, rețelele de alimentare cu energie electrică, gaze, sursele și sistemele de alimentare cu apă și canalizare, stațiile de tratare și de epurare, rețelele de telecomunicații și altele;

 mediul natural (ecosisteme acvatice, păduri, terenuri agricole, intravilanul localităților și altele

Protecția împotriva inundațiilor nu este niciodată absolută, iar lucrurile pot evolua într-o direcție nedorită.udețul Timi

ș, România și districtul

CONDIȚII HIDROLOGICE DE FORMARE A INUNDAȚIILOR

Cauze hidrometeorologice:

• Precipitații îndelungate

• Precipitație de mare intensitate

• Topirea bruscă a zăpezii în primăvară

• Apariția simultană a celor două fenomene

Avarii:

• Catastrofa digurilor de acumulare

• Blocaje de gheață

• Obstacole artificiale în albii

Factori ce influențează timpul de scurgere

• Nivel ridicat al apei freatice, sau din cauza precipitațiilor suprasaturarea terenului

• Sol înghețat

• Condițiile de pantă al bazinului hidrografic și gradul de acoperire cu vegetație

• Vreme răcoroasă (scăderea evaporației)

Inundații ce apar în țară sunt următoarele.

• În lunile ianuarie-aprilie sunt caracteristice inundațiile de iarnă – primăvară (topirea zăpezii din primăvară, ploi, sol înghețat, vegetație rară, factor de evaporație, formarea zăporului)Banatul Cent#În lunile mai-iunie sunt caracteristice inundațiile de vară, viiturile de primăvară (topirea zăpezii din munți, precipitațiile mari din lunile de vară

Propagarea undelor de viitură este foarte complexă, datele caracteristice cel mai des apărute sunt următoarele:

• Cota apei (cm); mira hidrometrică

• Debit de apă (m3/s)

• Viteza apei (m/s)

• Scăderea nivelului apei (cm/km)%l!^

Cadru unitar și coerent de gestionare a riscurilor la inundații atât în

Serbia cât și în România+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcții hidrotehnice și poluări accidentale este o activitate de interes național având în vedere frecvența de producere și dimensiunea efectelor acestor tipuri de risc.

Principiile managementului situațiilor de urgență sunt:

 previziunea și prevenirea;

 prioritatea protecției și salvării vieții oamenilor;

 respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;

 asumarea responsabilității gestionării situațiilor de urgență de către autoritățile administrației publice;

 transparența activităților desfășurate pentru gestionarea situațiilor de urgență, astfel încât acestea să nu conducă la agravarea efectelor produse; b#%l!^+a?

 continuitatea și gradualitatea activităților de gestionare a situațiilor de urgență, de la nivelul autorităților administrației publice locale până la nivelul autorităților administrației publice centrale, în funcție de amploarea și de intensitatea acestora;

 operativitatea, conlucrarea activă și subordonarea ierarhică a componentelor Sistemului Național.

Managementul situațiilor de urgență se realizează prin:

 măsuri de prevenire și de pregătire pentru intervenții;

 măsuri operative urgente de intervenție după declanșarea fenomenelor periculoase cu urmări grave;

 măsuri de intervenție ulterioară pentru recuperare și reabilitare.

Prin gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcții hidrotehnice și poluări accidentale se înțelege identificarea și monitorizarea, înștiințarea factorilor interesați, avertizarea populației, evaluarea, limitarea, înlăturarea sau contracararea factorilor de risc.

Măsurile de limitare, înlăturare sau contracarare a efectelor tipurilor de risc constituie o obligație pentru organele administrației publice centrale și locale cu atribuții în acest domeniu și pentru toate persoanele juridice și fizice, cu excepția persoanelor cu handicap, a bătrânilor, copiilor și a altor categorii defavorizate.

Deținătorii, cu orice titlu, de baraje și de alte construcții hidrotehnice a căror avariere sau distrugere poate pune în pericol populația și bunurile sale materiale, obiectivele sociale și capacitățile productive sau poate aduce prejudicii mediului ambiant, sunt obligați să le întrețină, să le repare și să le exploateze corespunzător, să doteze aceste lucrări cu aparatură de măsură și control necesară pentru urmărirea comportării în timp a acestora, să instaleze sisteme de avertizare-alarmare a populației în caz de pericol și să organizeze activitatea de supraveghere, intervenție și reabilitare conform regulamentelor aprobate prin autorizațiile de gospodărire a apelor, a planurilor de apărare împotriva inundațiilor, ghețurilor și accidentelor la construcții hidrotehnice, planurilor de avertizare-alarmare a localităților și a obiectivelor din aval de baraje, în caz de accidente la acestea.

Evacuarea dintr-un lac de acumulare a unor volume de apă diferite de cele înscrise în regulamentul de exploatare, precum și efectuarea la mecanismele barajului a unor manevre neprevăzute în acesta se pot face numai cu aprobarea sau din dispoziția Administrației Naționale „Apele Române”.

Persoanele fizice sau juridice, care au în proprietate sau în folosință obiective în zone ce pot fi afectate de acțiunile distructive ale apelor, de fenomenele meteorologice periculoase sau de accidentele la construcțiile hidrotehnice, au obligația să asigure întreținerea și exploatarea corespunzătoare a lucrărilor de apărare existente.

În cazul distrugerii sau deteriorării lucrărilor de apărare împotriva inundațiilor sau a unor construcții hidrotehnice datorită viiturilor, deținătorii cu orice titlu ai unor astfel de lucrări au obligația să le refacă sau să le repare în cel mai scurt timp posibil, fondurile necesare execuției putând fi asigurate din surse proprii, de la bugetul local, bugetul de stat sau din alte surse.

În cazul distrugerii sau deteriorării lucrărilor de apărare împotriva inundațiilor sau a unor construcții hidrotehnice ca urmare a acțiunii persoanelor fizice sau juridice, acestea au obligația să le refacă în cel mai scurt timp, din surse proprii.

În scopul asigurării stabilității și integrității digurilor, barajelor și a altor lucrări de apărare împotriva acțiunilor distructive ale apelor, se interzic:

a) extragerea pământului sau a altor materiale din diguri, baraje sau din alte lucrări de apărare, ca și din zonele de protecție a acestora;

b) plantarea arborilor de orice fel pe diguri, baraje și pe alte lucrări de apărare;

c) pășunarea pe diguri sau baraje, pe maluri sau în albii minore, în zonele în care sunt executate lucrări hidrotehnice și în zonele de protecție a acestora;

d) realizarea de balastiere sau lucrări de excavare în albie, în zona captărilor de apă din râu, a captărilor cu infiltrare prin mal, a subtraversărilor de conducte sau alte lucrări de artă.

Se interzice amplasarea în zona inundabilă a albiei majore și în zonele de

protecție de noi obiective economice sau sociale, inclusiv de noi locuințe sau anexe ale

acestora.

Toate acestea reprezintă prevederi legale specifice care trebuie avute în vedere la elaborarea regulamentului local de urbanism.

Protecția populației, a bunurilor materiale și a valorilor culturale se realizează printr-un ansamblu de activități constând în: înștiințare, avertizare, prealarmare și alarmare, adăpostire, evacuare și alte măsuri tehnice și organizatorice specifice.

Înștiințarea se realizează de Inspectoratul Județean (municipal) pentru situații de urgență sau de către serviciile de urgență profesioniste, după caz, pe baza informațiilor primite de la populație sau de la structurile care monitorizează sursele de risc.

Avertizarea populației se realizează de către autoritățile administrației publice locale prin mijloacele de avertizare specifice, în baza înștiințării primite de la structurile abilitate.

Prealarmarea se realizează prin transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare către autorități despre probabilitatea producerii unor dezastre.

Alarmarea populației se realizează de autoritățile administrației publice locale prin mijloacele specifice, pe baza înștiințării primite de la structurile abilitate.

Mijloacele de avertizare și alarmare specifice se instalează în locurile stabilite de

Inspectoratul județean (municipal) pentru situații de urgență și de serviciile de urgență profesioniste.

Mesajele de avertizare și alarmare se transmit obligatoriu, cu prioritate și gratuit prin toate sistemele de telecomunicații, posturile și rețelele de radio și de televiziune, inclusiv prin satelit și cablu, care operează pe teritoriul României, la solicitarea expresă a președinților/șefilor structurilor pentru situații de urgență.

Folosirea mijloacelor de alarmare în cazul producerii unor dezastrese execută numai cu aprobarea primarului localității, a conducătorului instituției publice sau a agentului economic implicat, după caz, ori a împuterniciților acestora.

Sistemul de înștiințare, avertizare și alarmare la localități, instituții publice și operatori economici se verifică periodic prin executarea de antrenamente și exerciții.

Folosirea mijloacelor tehnice de alarmare și alertare cu încălcarea prevederilor legale și a normelor tehnice este interzisă.

Pe parcursul gestionării situațiilor de urgență se pot deosebi trei etape care diferă

între ele prin gradul de pericol prezentat. Ele sunt declanșate la atingerea unor praguri critice (criterii de avertizare), specifice fenomenului analizat (inundații, fenomene meteorologice și hidrologice periculoase, comportarea în timp a construcțiilor hidrotehnice) și care sunt precizate în instrucțiuni speciale.

a) Situația de atenție are semnificația unei situații deosebite și nu reprezintă neapărat un pericol.

Consecințele intrării în situația de atenție sunt:

• îndesirea observațiilor și măsurătorilor care se fac pentru urmărirea fenomenului și pentru prognoza evoluției sale;

• verificarea construcțiilor cu rol de apărare și urmărirea asigurării condițiilor de scurgere a apelor mari;

• informarea despre posibilitatea producerii unei poluări accidentale.

b) Situația de alarmă este caracterizată printr-o evoluție a fenomenelor în direcția în care poate conduce la un anume pericol (de exemplu: creșterea în continuare a nivelurilor pe cursul de apă, creșterea debitelor infiltrate prin construcțiile hidrotehnicede retenție și a antrenării de materiale din corpul acestora, creșterea intensității precipitațiilor sau a vitezei vântului, poluări accidentale confirmate care necesită intervenții și altele).

Declanșarea stării de alarmă conduce la intrarea în situația operativă a comitetelor pentru situații de urgență. Activitățile desfășurate sunt atât activități menite să stăpânească fenomenul, cât și activități pregătitoare pentru eventualitatea declanșării situației de pericol.

c) Situația de pericol este declanșată în momentul în care pericolul devine iminent și este necesară luarea unor măsuri excepționale pentru limitarea efectelor inundațiilor (evacuarea populației, a animalelor, a unor bunuri materiale, măsuri deosebite în exploatarea construcțiilor hidrotehnice cu rol de apărare împotriva inundațiilor, restricții de circulație pe unele drumuri și poduri, precum și pe căile navigabile), precum și pentru combaterea poluărilor accidentale cu efecte grave asupra ecosistemului (modificarea parametrilor de calitate a apei, distrugerea faunei și ihtiofaunei, a mediului înconjurător și altele, sau care depășesc teritoriul de competență).

Trecerea și revenirea de la o stare la alta se pot face în funcție de evoluția fenomenelor.

Mărimile caracteristice de apărare împotriva inundațiilor sunt:

a) mărimi zonale de avertizare, stabilite la stațiile hidrometrice și la posturile pluviometrice situate în amonte de obiectivele periclitate, după caz, pentru precipitații, niveluri sau debite;

b) mărimi locale de astabilite în apropierea obiectivelor, sub formă de niveluri sau debite.

Posturile avertizoare fac parte din rețeaua națională de hidrologie și meteorologie și

trebuie să fie amplasate la o distanță suficientă de obiectivul avertizat, pentru a putea fi luate măsurile necesare prestabilite prin planurile de apărare.

Mărimile caracteristice de apărare definite în caz de inundații, sunt:

A. Pentru zonele îndiguite ale cursurilor de apă:

• cota fazei I de apărare – atunci când nivelul apei ajunge la piciorul taluzului exterior al digului pe o treime din lungimea acestuia;

• cota fazei a II-a de apărare – atunci când nivelul apei ajunge la jumătatea înălțimii dintre cota fazei I și cea a fazei a III-a de apărare;

• cota fazei a III-a de apărare – atunci când nivelul apei ajunge la 0,5-1,5 m sub cota nivelurilor apelor maxime cunoscute sau sub cota nivelului maxim pentru care s-a dimensionat digul respectiv sau la depășirea unui punct critic.

B. Pentru zonele neîndiguite ale cursurilor de apă:

• cota de atenție – nivelul la care pericolul de inundare este posibil după un interval de timp relativ scurt, în care se pot organiza acțiunile de apărare sau de evacuare;

• cota de inundație – nivelul la care începe inundarea primului obiectiv;

• cota de pericol – nivelul la care sunt necesare măsuri deosebite de evacuare a oamenilor și bunurilor, restricții la folosirea podurilor și căilor rutiere, precum și luarea unor măsuri deosebite în exploatarea construcțiilor hidrotehnice.

Factorii de risc care potențează sau chiar generează fenomene de inundație la nivelul bazinelor hidrografice au mare diversitate din care amintim :

– Precipitații frecvente de intensitate mare pe areale restrânse care au provocat scurgeri violente de pe versanti. Materialele antrenate de aceste scurgeri de pe versanți înfundă canalizările și blochează albiile amenajate fapt care a condus la apariția a numeroase situații în care nivelul apei în spatele unor asemenea blocaje s-a ridicat la cca. 2 m peste cota terenului;

– Deteriorarea și distrugerea unor sisteme de desecare pe mari suprafețe de teren, ceea ce , mai ales în perioadele excedentare din punct de vedere hidrologic, determină băltiri peste timpul de compromitere a culturilor.

Insuficiența fondurilor alocate pentru funcționarea la parametrii proiectați ai sistemelor de desecare (pentru plata energiei electrice de pompare, pentru întreținerea și repararea stațiilor de pompare și a rețelei de desecare);

– Rețele de canalizare subdimensionate sau colmatate, inexistența unor sisteme de drenare a apelor interne și pluviale sau lipsa de întreținere și nerealizarea lucrărilor de decolmatare a acestora, greșeli tehnice de proiectare și execuție;

– Poduri și podețe, punți pietonale, subdimensionate în ceea ce privește debitul tranzitat, fundații superficiale, executate fără proiecte, fără avize de gospodărirea apelor. Existența unei vegetații bogate în secțiunile albiei minore adiacente podurilor fapt care micșorează sensibil capacitatea de tranzit a debitelor maxime. Pe lângă acesta situație există și cazuri în care podurile și podețele au fost dimensionate corect dar au fost depășite debitele tranzitate pe albie datorita

apariției unor ploi locale cu intensitate mare;

– Fenomene de degradare a albiilor cursurilor râurilor și pâraielor locale datorită neintreținerii acestor (colmatări, vegetație abundenta, depozite de gunoaie), a efectelor balastierelor și a fenomenelor morfologice specifice care se produc în albii mai ales în zonele afectate de viituri rapide și scurgeri de pe versanți;

– Colmatarea unor sectoare de râu cu pante mici, crearea de insule, blocarea podurilor prin antrenarea de material lemnos și alte obstacole în albie, a determinat inundarea terenurilor prin revărsare, la ploi frecvente;

– Neîntreținerea lucrărilor de consolidare a malurilor, a pragurilor de fund și în general nerealizarea lucrărilor de întreținere și reparare a lucrărilor hidrotehnice cu rol de apărare împotriva inundațiilor

– Dezatenuarea debitelor prin lucrări de îndiguiri, regularizări, combinate cu nerealizarea unor lacuri de atenuare a viiturilor prevăzute în schemele cadru de gospodărire a apelor;

Existența unor lucrări de apărare vechi de cca. 30-35 ani (lacuri de acumulare) între care unele prezintă pericole reale de cedare cu efecte dintre cele mai grave asupra unor obiective din aval;

– Amplasarea locuințelor, adăposturilor de animale și a altor obiective în albia majora în trecut și fără acord de gospodărire a apelor în prezent;

Soluții de informare între comunitățile vecine din România și Serbia privind pericolele comune, de prognozare și de elaborare de scenarii privind intervenția comună.

Primirea avertizărilor și informărilor meteorologice de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență ,,BANAT” al județului Timiș (I.S.U.J. ,,BANAT”) și Departamentul pentru Situații de Urgență al Municipalității Zrenjanin (D.S.U.M.Z.);

 Analiza potențialelor evoluții și efecte ale fenomenelor prognozate, asupra teritoriului județului Timiș și Districtului Banatului Central;

 Informarea reciprocă a partenerului din Serbia (România), prin intermediul Centrului Județean de Coordonare și Conducere a Intervenției Timiș (C.J.C.C.I.), despre conținutul avertizărilor, informărilor și posibilele consecințe asupra lui.

 Monitorizarea evoluției fenomenelor, în timp și spațiu, de către către I.S.U.J. ,,BANAT” și Departamentul pentru Situații de Urgență al Municipalității Zrenjanin (D.S.U.M.Z.) și informarea reciprocă prin intermediul C.J.C.C.I.;

 Monitorizarea producerii unor stări sau evenimente generatoare de situații de urgență și informarea reciprocă prin intermediul C.J.C.C.I.; Informarea reciprocă, prin intermediul C.J.C.C.I., despre evoluția viiturilor pe principalele cursuri de apă ce traversează teritoriul ambelor state.

 Informarea reciprocă, prin intermediul C.J.C.C.I., despre evoluția factorilor de mediu, pe teritoriul județului Timiș și Districtul Banatul Central – Serbia.

 Transmiterea de solicitări reciproce, între Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Timiș (C.J.S.U. Timis) și Departamentul pentru Situații de Urgență al Municipalității Zrenjanin (D.S.U.M.Z)., privitor la misiuni de monitorizare, prevenire sau limitare și înlăturare a efectelor situațiilor de urgență;

 Participarea reprezentanților Departamentul pentru Situații de Urgență al Municipalității Zrenjanin (D.S.U.M.Z), la ,,Exerciții și Aplicații de pregătire sau Simulare, pe linia Situațiilor de Urgență”, organizate pe teritoriul județului Timiș;

 Participarea reprezentanților Centrului Județean de Coordonare și Conducere a Intervenției Timiș (C.J.C.C.I.) la ,,Exerciții și Aplicații de pregătire sau Simulare, pe linia Situațiilor de Urgență”, organizate pe teritoriul Districtului Banatului Central – Serbia.

 Informarea reciprocă privind transportul, în zona de competență, pe toate căile de comunicații, a unor produse periculoase care prin acțiunea lor pot pune în pericol factorii de mediu, populația sau teritoriul celuilalt stat.

 Informarea reciprocă privind producerea unor accidente chimice, nucleare, biologice, pe teritoriul statelor (România și Serbia), care pot afecta populația, mediul, teritoriul județului Timiș și Districtului Banatului Central – Serbia. Informarea reciprocă privind producerea unor cazuri de epidemii, pandemii, epizootii, pe teritoriul statelor (România și Serbia), care pot afecta populația,

mediul, teritoriul județului Timiș și Districtului Banatului Central – Serbia.

PROCEDURI COMUNE PROCEDURA DE CREARE A BAZEI DE DATE PRIVIND SITUAȚIILE DE URGENȚĂ

Informațiile privind situațiile de urgență se transmit între aplicanți, pe suport electronic și text (grafic) și cuprind:

 surse de risc de pe teritoriul județului (districtului) ce pot avea manifestări și efecte negative în regiune;

 factori de risc ce pot declanșa, întreține sau agrava, evoluția unei situații de urgență;

 efectele sigure sau potențiale ce pot afecta județul vecin;

 persoane și instituții de contact, cu atribuții în managementul situațiilor de Urgență

.Formele cooperării regionale ajutorul oferit în cazul apariției dezastrelor

În cazul apariției dezastrelor sau a riscurilor părțile contractante, în baza solicitării scrise, emise de autoritatea responsabilă pot acorda ajutor reciproc . În cazuri urgente, solicitarea poate fi și verbală, dar în cel mai scurt timp posibil, maxim 24 de ore, solicitarea se va transmite si în scris pentru confirmare.

a) Locul producerii dezastrului, ora producerii, caracteristicile, gradul de extindere, caracteristicile situației de urgență la ora solicitării ajutorului;

b) măsurile de intervenție efectuate;

c) caracteristicile ajutorului solicitat și măsurile prioritare în acordarea ajutorului;

d) alte detalii util.

Autoritățile implicate convin asupra formularului utilizat pentru solicitare / ofertă de ajutor

Ofertantul de ajutor va lua o decizie în cel mai scurt timp și îi va comunica solicitantului condițiile în care ajutorul poate fi oferit, specificitatea și dimensiunile ajutorului propus.

Comunicarea va fi deschisă pentru precizările privind modificarea situației.

Părțile contractante, prin autoritățile responsabile, se informează reciproc fără întârziere cu privire la apariția situațiilor de urgență, care pot produce efecte și pe teritoriul celeilalte păriți, și transmit informațiile necesare intervenției, în scopul înlăturării efectelor produse prin extinderea dezastrului.Solicitantul ajutorului va preciza: alte forme ale cooperării.

În cadrul cooperării ajutorul oferit cuprinde echipe de intervenție , echipamente, convoaie umanitare, operațiuni de căutare salvare precum și alte acțiuni care se pot intreprinde în situații de urgență , în scopul salvării vieților omenești, protejarea sănătății publice, stămutarea cețățenilor protejarea mediului, și reducerea pierderilor materiale, culturale și a efectelor secundare.

În afara ajutorului oferit în cazul apariției dezastrelor cooperarea cuprinde și alte

forme de acțiuni:

 Prognoze privind apariția dezastrelor, prevenire, evaluare, înlăturarea efectelor, schimburi de experiență în domeniul științei, tehnicii și aplicaților practice;

 Conferințe, studii, organizare de programe științifice, pregătire profesională, cooperarea instituțiilor de instruire și participare la aplicații comune;

 Schimburi de informații cu privire la surse care pot provoca dezastre și efecte potențiale, mai ales când efectele pot atinge și teritoriul țării celeilelte părți.

 Informarea reciprocă cuprinde și transmiterea indicatoriilor de risc, măsurați pentru diferite tipuri de dezastre;

 Crearea și utilizarea unui sistem unitar de monitoring, elaborarea proiectelor comune în acest sens;

Principiile de cooperare transfrontalieră și regională ar trebui să fie următoarele :

 ajutorul acordat, să aibă un caracter neutru și imparțial;

 ajutorul acordat să fie complementar și să nu dubleze acțiunile locale ;

 ajutorul să nu fie folosit în zonele de conflict armat;

 ajutorul să nu impună obligații financiare sau de altă natură țărilor care primesc ajutorul; să existe acorduri vamale și legislative pentru cazuri de litigiu între parteneri;

 echipa să poarte semne distinctive de recunoaștere (uniformă) și să nu aibă arme.

Principiile operaționale și de planificare ale acțiunilor de intervenție sunt:

 definirea clară a finalității misiunii de executant;

 concentrarea eforturilor;

 perseverență;

 securitate;

 legitimitate;

 evitarea duplicării eforturilor și acțiunilor.

Particularitățile de aplicare a acestor principii de planificare sunt:

 misiunea trebuie sincronizată pentru fiecare participant;

 misiunea este executată exclusiv în sprijinul autorităților publice locale;

 orice folosire a altor mijloace decât cele destinate inițial, îngreunează

În toate situațiile se va ține cont de aplicarea unor principii de bază cum sunt:

 complementaritatea;

 transparența;

 coordonarea;

 împărțirea responsabilităților;

concentrarea pe realizarea scopului principal.

Procedura model de cooperare transfrontalieră

 Informarea operativă de către Dispecerat ( ISU sau Departamentul pentru

Situații de Urgență al Municipalității Zrenjanin) prin fax sau e-mail a solicitării de sprijin pentru limitarea efectelor inundațiilor. În solicitare se va preciza următoarele informații:

– Locul inundației , data și ora producerii acestuia, caracterul, amploarea și parametri de stare la momentul solicitării;

– Măsurile deja întreprinse și cele planificate;

– Natura ajutorului solicitat și aspectele prioritare ale acordării de prim ajutor;

– Orice alte detalii necesare;misiunea. Informațiile se actualizează continuu, în funcție de evoluția situației

 Confirmarea disponibilității echipei de intervenție. Partea solicitată decide fără întârziere asupra acordării ajutorului său și informează partea solicitantă despre posibilitățile sale imediate, despre natura, volumul și condițiile de acordare a ajutorului oferit;

În privința cererii / răspunsului de acordare a ajutorului se poate conveni

asupra unui formular tipizat. Alertarea echipei de intervenție. Timpul de pregătire pentru plecare în misiune aproximativ 2-3 ore

 Informarea de către echipa de intervenție a dispeceratului care a solicitat sprijin a orei când va fi în punctul de trecere a frontierei sau în punctul de întâlnire (pentru județele sau regiunile unei țări), a tehnici de intervenție și numărului de persoane:

 Echipa de intervenție se va întâlni cu o persoană de contact în punctul de trecere a frontierei sau în punctul de întâlnire (pentru județele sau regiunile unei țări):

 Persoană de contact din punctul de trecere a frontierei sau din punctul de întâlnire va conduce echipa de intervenție în zona afectată de inundații;

 Dispeceratul echipei de intervenție transmite la dispeceratul care a solicitat

sprijin necesarul de carburant, nevoi de cazare și masă

Partea solicitantă asigură echipei de intervenție securitatea, în mod gratuit asistența medicală de urgență, hrănirea, cazarea, carburantul precum bunurile de strictă necesitate, în cazul în care stocurile echipei s-au epuizat

 Echipa de intervenție este condusă și coordonată de organismele și persoanele competente, conform legislației statului care a solicitat ajutorul în zona afectată de inundații

 Partea solicitantă este obligată să folosească echipa de intervenție numai în concordanță cu destinația, calificarea și dotarea acesteia. Punerea la dispoziția echipei de intervenție a unui translator și a mijloacelor de comunicații (telefon, fax, internet, calculator, stații radio etc)

1. Întocmirea de rapoarte de către echipa de intervenție din 12 în 12 ore

2. Echipa de intervenție își încetează activitatea și revin neîntârziat pe teritoriul statului

părții solicitate :

– dacă și-au îndeplinit misiunea

– atunci când autoritățile locale competente decid de comun acord, că numai este necesară continuarea operațiunilor de intervenție

SET DE PROPUNERI PENTRU REALIZAREA UNUI MANAGEMENT PERFORMANT AL SITUAȚIILOR DE URGENȚE CIVILE PRODUSE DE INUNDAȚII

 Includerea problematicii apărării împotriva dezastrelor în stategia de

dezvoltare a comunităților posibil afectate;

 Realizarea lucrărilor de apărare specifice inundațiilor;

 Optimizarea activităților structurilor care asigură conducerea activității de apărare împotriva inundațiilor;

 Dezvoltarea cercetării știintifice în domeniu;

 Instruirea populației privind normele de comportament în caz de inundații;

Exerciții și aplicații cu forțele și mijloacele destinate intervenției;

 Pregătirea factorilor cu drept de decizie;

 Realizarea unor acorduri complete privind asistența umanitară în caz de dezastru, între localitățile care au acorduri de înfrățire

 Realizarea și actualizarea bazei de date computerizate privind riscurile la inundații și capabilitățile reale ale structurilor de răspuns;

 Testarea procedurilor operaționale standardizate.

Inundațiile sunt fenomene meteorologice catastrofale produse prin acumulări de apă care nu pot fi preluate de cursurile normale. Forța de agresiune și puterea de distrugere datoritã inundațiilor se manifestă prin două mecanisme:

a. Unda de șoc a valului inițial (unda de viitură); enormă ca forță și relativ de scurtă ca durată, acționeză în maniera unui "berbec lichid" prin șocul produs de valul frontal al masei de apă acumulat. Acest val dispune de o forță de distrugere care atacă orice obstacol aflat în calea sa: construcții, poduri, rambleuri de cale ferată etc. Înălțimea și volumul viiturii sunt factori

determinanți atât pentru timpul de deplasare al acesteia, cât și pentru distrugerile provocate. Acest tip de viiturã se produce cu precădere în cazul ruperilor de baraje și diguri, fenomen ce antrenează după sine eliberarea în aval a unei mari cantități de apă, cu presiune sporită datorită faptului cã ruperile de baraje se produc, în general, pe distanțe destul de mici. Aceste fapte destul de strânse au ca efect creșterea presiunii valului format, acționând ca niște amplificatori de presiune, ceea ce amplifică implicit și efectele distrugãtoare ale viiturii, precum și timpul de deplasare al acesteia.

b. Apa acumulatã care nu se poate scurge într-un ritm normal de-a lungul vechiului curs de apă.

Tipul de inundații provocat este la fel de agresiv ca cel descris anterior, dar mai puțin important ca întindere și timp de acțiune. În această categorie intră si inundațiile fluviale (sau pe cursurile unor râuri). Acest tip de inundații se datorează căderii mari de precipitații (ploaie sau zăpadă) și/sau dezăpezirilor bruște. În aceste condiții nu se pot lua măsuri directe de prevenire a cauzelor ce provoacă inundațiile, ci indirect se poate acționa asupra unor factori secundari care pot limita acest tip de inundații. Principalele caracteristici ale inundațiilor sunt:

 unda de viitură – fenomen de creștere și descreștere rapidă și semnificativă a debitelor și nivelurilor unui curs de apă, într-o perioadă de timp dată;

 timp de creștere – perioada de timp în care debitele cresc de la valoarea scurgerii de bază la valoarea debitului maxim al culminației viitoare;

 timp de descreștere – perioada de timp în care debitele scad la valoarea scurgerii de bază;

 debit maxim (de culminație)- volumul total de apă scurs pe râu într-o

secundă;

 volumul viiturii- volumui total de apă scurs pe râu în timpul viiturii; propagarea viiturii- deplasarea undelor de viitură între douã secțiuni ale unui curs de apă;

 zona potenþial inundabilă – cuprinde terenurile din afara zonei inundabile care au o cotă inferioară nivelului maxim al viiturii de verificare;

 zona inundabilă – zona care cuprinde terenurile din afara zonei inundabile care au o cotă inferioarã nivelului maxim al viiturii de calcul stabilit pentru regimul amenajat al scurgerii;

 calea viiturii- cuprinde albia minoră și o parte din albia majoră strict necesare scurgerii debitului maxim;

 lunca inundabilã- cuprinde suma zonelor explicitate mai sus. Reguli de comportare la inundații

1. Ce este situația de urgență?

Eveniment excepțional ,cu caracter nonmilitar,care prin amploare și intensitate

amenință viața și sănătatea populației, mediului înconjurător,valorile materiale și culturale importante iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri și acțiuni urgente ,alocarea de resurse suplimentare și managementul unitar al forțelor și mijloacelor implicate.

2. Cum se produce inundația ?

Inundația apare atunci când albia unui râu nu poate prelua toată apa căzută din cer. Apele râurilor mari cresc și scad mai încet decât cele ale râurilor mici. Astfel, într-un bazin hidrografic mic, este posibil ca apele unui râu să crească sau să scadă într-un interval de câteva minute sau câteva ore. În cazul râurilor mari creșterea și descreșterea apelor poate dura mult. În consecință, în cazul râurilor mari, inundațiile pot dura câteva zile, deoarece e nevoie de timp ca toată apa care cade în amonte să se scurgă.

3. De ce apar tot mai des inundațiile ?

Inundațiile și alunecările de teren se datorează în mare parte distrugerii pădurilor în bazinele hidrografice. Pădurile au un rol important în protejarea versaților de eroziune. În absența lor, versanții se prăbușesc, apar torenții care distrug maluri, colmatează albiile râurilor și conduc la revărsări catastrofale de ape. Singura soluție pe termen lung este dezvoltarea fondului forestier.

4. Cine conduce acțiunile de intervenție la inundații ?

Primarul. El pune în aplicare planul de apărare împotriva inundațiilor și trece la asigurarea mijloacelor tehnice și materiale specifice acestei situații.

5. Cum se previn bolile în zone inundate ?

Prin vaccinare împotriva febrei tifoide și a hepatitei A, dezinfectarea cu var cloros a fântânilor, caselor și beciurilor în care a băltit apa. Consumul apei se va face la 30 de minute de la fierbere. Se păstrează igiena corporală, se evită expunerea prelungită la frig, se anunță la la telefon 112 simptomele de febră, dureri de burtă, stare de vomă.

6. Care este cea mai gravă boală post – inundații ?

Leptospiroza, boală cauzată de un grup de microorganisme ce o duc bine în sol umed și apă caldă, dar rezistă și la temperaturi joase păstrându-se până la un an în gheață. În apa bazinelor deschise pot rezista 10 – 20 zile, în urină – câteva săptămâni, în produse alimentare – câteva zile. Leptospirele nu rezistă la uscăciune și temperaturi înalte șisunt sensibile la acțiunea razelor solare. Substanțele dezinfectante (cloramina, clorura de var, fenolul) distrug ușor leptospirele, care sunt, de asemenea, sensibile la antibiotice. Focarele naturale sunt mai ales teritoriile cu relief jos (luncile râurilor, lacurile). Sursa principală animală sunt bovinele și porcinele, dar circulația leptospirelor este menținută de șobolani. Transmiterea bolii de la animale la om se face ușor, pe diferite căi: la îngrijirea animalelor, la contactul cu urina animalelor bolnave, sau pe cale alimentară cu produse contaminate de rozătoare. Simptome: frisoane, febră, slăbiciune generală, insomnie, greață, vomă, dureri lombare. Toți bolnavii de leptospiroză trebuie spitalizați.

7. Care sunt regulile de bază în caz de inundații ?

– învață semnalele de alarmare transmise prin sistemul protecției civile;

– ascultă informațiile oficiale și buletinele meteorologice;

– semnalează autorităților locale inundațiile, alunecările de teren și

accidentele majore;

– păstrează la îndemână un stoc de provizii pentru câteva zile;

– la evacuare, ia cu tine alimente pentru a le folosi pe drum.

8. Cum apare viitura ?

Viitura este provocată de un aport de apă (ploaie torențială, furtună, topirea zăpezii) asupra unui râu. Viiturile apar atunci când toate apele afluente unui râu primesc apă în exces. Într-o albie ce are deja un volum de apă curgătoare, viitura împinge apa existentă, astfel că valul principal este o apă curată, urmată de apă tulbure încărcată cu pietre, sol, vegetație. În albiile seci, efectul este mai mare, pentru că acestea permit viiturii să atingă viteze mari. După viitură, nivelul apei scade, cu excepția cazurilor când debitul ploii crește. La râurile mari, revenirea apei la debitul normal poate dura zile sau săptămâni. În cazul unor succesiuni de precipitații, vor apărea mai multe valuri de viitură.

9. Ce facem în caz de viitură ?

Dacă ești în aproprierea apei, înainte de viitură vei simți un curent de aer neobișnuit.

Încearcă să ajungi pe un loc cât mai ridicat, pentru evitarea pe cât posibil a impactuluicu viitura. Nu fugi prin apă și nu înota, pentru că riscul de hipotermie crește prin udarea completă a corpului. Dacă ai rămas izolat cu un grup, poziția optimă de așteptare este în doi, așezați și grupați spate în spate pentru a reduce pierderile de căldură. Economisește lumina și hrana și pune repere pentru a urmări evoluția nivelului apelor. Nu uita că cei prinși de viitură în locuri izolate nu au murit niciodată de frig sau de foame, ci întotdeauna pentru că au încercat să înfrunte apele furioase. Singura salvare în acest caz este echipa de salvare care vine după retragerea apelor. 10.Cum acționezi după producerea dezastrului ?

– Respectă îndrumările și comunicările organelor de protecție civilă;

– Intră cu extremă precauție în interiorul clădirilor avariate sau slăbite; Nu intra cu torțe sau lumânări în clădirile inundate;

– Nu atinge firele electrice căzute sau rupte;

– Dacă simți miros de gaze deschide toate ferestrele și ușile, închide robinetul principal de gaze și părăsește casa imediat;

– Dacă aparatele electrice sunt ude, întrerupe sursa principală de curent, usucă-le și în final refolosește-le;

– Dacă ești sfătuit să evacuezi, fă-o prompt;

– Verifică rezervele de apă și de hrană înainte de a le folosi;

– Nu consuma alimente care au luat contact cu apa de inundație;

– Nu împiedica acțiunile de intervenție;

– Anunță rudele că ești în siguranță, altfel autoritățile pot pierde timp

căutându-te;

– Nu transmite zvonuri sau știri exagerate despre pagube și stricăciuni.

11. Ce faci dacă inundația te surprinde acasă ?

Adu în casă sau pune culcate la pământ într-un loc singur mobila de curte, uneltele de

grădină sau alte obiecte care se pot fi suflate de vânt sau luate de apă. Blochează ferestrele astfel încât ele să nu fie sparte de vânturi puternice, apă, obiecte care plutesc sau aluviuni. Evacuează animalele și bunurile de valoare în locuri de refugiu cunoscute. Încuie ușile casei și ferestrele după ce închizi apa, gazul și instalațiile electrice.

12. Ce faci dacă inundarea casei este iminentă ?

Mută obiectele care se pot mișca în partea cea mai de sus a casei. Deconectează aparatele, părăsește locuința și mergi spre etaje superioare, acoperișuri, înălțimi.

13. Ce faci dacă se ordonă evacuarea ?

Respectă ordinea de evacuare stabilită: copii, bătrâni, bolnavi și în primul rând din zonele cele mai periclitate. Înainte de părăsirea locuinței întrerupe alimentarea cu apă, gaze, energie electrică și închide ferestrele. Scoate animalele din gospodărie și dirijează-le către locurile care oferă protecție. Ia cu tine documentele personale, alimente, apă, trusa sanitară, un mijloc de iluminat, un radio. După sosirea la locul de refugiu, comportă-te cu calm, ocupă locurile stabilite, supraveghează copiii, respectă măsurile stabilite.

14.Ce faci la reîntoarcerea acasă ?

Nu intra în locuință în cazul în care aceasta a fost avariată sau a devenit insalubră. Nu

atinge firele electrice. Nu consuma decât apă fiartă. Consumă alimente numai după ce au fost curățate, fierte și după caz, controlate de organele sanitare. Nu folosi instalațiile de apă, gaze, electricitate decât cu aprobare. Acordă ajutor victimelor inundațiilor. Execută lucrări de înlăturare a urmărilor inundației, curățirea locuinței și mobilierului, dezinfectarea încăperilor, repararea avariilor.

Organizarea celulei de urgenta

Art. 1 Celula de urgenta se constituie si functioneaza potrivit legii, sub conducerea nemijlocita a conducatorului institutiei publice sau agentului economic ( denumit in continuare conducatorul unității ), ca organism de sprijin al managementului situatiilor de urgenta.

Art. 2 ( 1 ) Organizarea celulei de urgenta

Președintele (Seful) celulei de urgenta – este conducatorul unitatii.

Vicepreședintele celulei de urgență – este un director adjunct.

Inspectorul de protectie civila – este persoana incadrata cu atributii in domeniul protectiei civile. Incadrarea se face in functie de clasificarea institutiei publice/ agentului economic din punct de vedere al protectiei civile si in functie de complexitatea si volumul atributiilor de serviciu ce revin inspectorulului de protectie civila acesta putand indeplini prin cumul si atributiile cadrului tehnic in domeniul apararii impotriva incendiilor.

Membrii celulei de urgenta – sunt persoane incadrate cu atributii in domeniul protectiei civile.

Membru cu probleme de organizare si pregatire pentru interventie =

sef departament / compartiment/ sector etc.

Membru cu probleme tehnice si de instiintare-alarmare = sef

departament / compartiment/ sector etc

Membru cu probleme de adapostire si deblocare-salvare =

sef departament / compartiment/ sector etc

Membru cu probleme de protectie N.B.C. si sanitare.= sef

departament / compartiment/ sector etc

Membru cu probleme logistice = sef departamen

compartiment/ sector etc

( 2 ) Celula de urgenta se constituie din personalul aparatului propriu.

( 3 ) In functie de clasificarea unitatii, numarul membrilor poate fi marit sau micsorat, functiile cumulate putand fi separate.

( 4 ) Membrii celulei de urgenta se numesc prin decizie a conducatorului unitatii.

( 5 ) Componenta nominala a celulei de urgenta este prezentata in dosarul cu organizarea de protectie civila.

( 6 ) Activitatea desfasurata de celula de urgenta face parte din sarcinile de serviciu.

3.2. Inundațiile din 2011 în Moldova

Teritoriul întins al Moldovei se suprapune pe două bazine hidrografice importante, al Siretului și al Prutului.

Siretul este unul dintre râurile importante ale României care se impune atât prin debit (222 mc/s la vărsare) cât și prin suprafața întinsă de pe care își adună afluenții (cel mai mare bazin hidrografic al țării – peste 44 800 km2). În contrast cu aportul însemnat de apă ce provine din dreapta bazinului, unde sunt afluenți mari (Suceava cu Putna și Sucevița; Moldova cu Moldovița și Neamț; Bistrița cu Dorna, Neagra, Bistricioara, Bicaz, Tarcău, Cracău; Trotuș cu Uz, Slănic, Oituz, Cașin, Tazlău; Buzău cu Bâsca, Slănic, Câlnău), partea stângă vine cu un volum mult mai scăzut (Bârladul cu Vaslui, Racova, Tutova, Zeletin, Crasna și Covurlui) ceea ce creează o asimetrie evidentă. Diferențieri apar și la modul de alimentare: afluenții de pe dreapta își au izvoarele în Carpații Orientali și o alimentare pluvio – nivală, ceea ce înseamnă că pe apele mari de primăvară se suprapune topirea zăpezii. Bârladul, în schimb, drenează un teritoriu cu altitudini mult mai mici și care se află în totalitate sub influența climatică temperat excesivă. Astfel, perioadele cu deficit de apă sunt întrerupte de episoade când scurgerea poate căpăta caracter torențial.

În cazul bazinului hidrografic al Prutului, apare aceeași situație de deficit de apă. Deși are o lungime considerabilă ( la noi în țară), afluenții lui sunt mai puțin numeroși (mai importanți Bașeu și Jijia cu Sitna și Bahlui) și au debite mult mai mici în comparație cu cei ai Siretului, datorită influenței climatice excesive dar și altitudinilor mai coborâte ale reliefului.

Amenajări hidrotehnice în cele două bazine hidrografice

Pe Siret, există mai multe amenajări, atât sub forma lacurilor de acumulare cât și sub forma digurilor. Din amonte în aval, se succed o serie de retenții: Rogojești, Zvoriștea, Bucecea, Galbeni, Răcăciuni, Berești, Călinești, toate cu funcții de alimentare cu apă, dar și de producere de energie electrică. Proiectele inițiale prevedeau ca din acumularea de , o mare parte a apei să fie îndreptată spre Ialomița, acest canal urmând să suplinească lipsa de apă din Bărăgan. (Pop Gr., 1996). Dacă lucrarea ar fi fost realizată ea ar fi putut fi folosită cu succes și pentru a redirecționa o parte debit la nivele ridicate ale râului.

În afară de cele 12 lacuri de pe Bistrița, care completează amenajarea de , în restul bazinului hidrografic al Siretului, lacurile de acumulare sunt situate în sectorul montan, ceea ce face dificilă controlarea debitelor în regiunea de podiș.

Pentru bazinul hidrografic al Prutului, există o singură amenajare hidrotehnică, retenția Stânca – Costești. Lacul se întinde pe o lungime de și prin capacitatea pe care o are, contribuie la atenuarea undelor de viitură și scoate de sub incidența inundațiilor o suprafață de aproximativ (Pop Gr. 1996).

Cauzele care au dus la producerea inundațiilor din 2011

Pe fondul unui an hidrologic atipic, cu precipitații deosebit de bogate căzute în intervale scurte, și în Moldova s-au produs încă din primăvara lui 2011 creșteri ale debitelor: în martie cu depășiri ale cotelor de apărare pe Jijia și Bistrița și în mai, cu depășiri ale cotelor de inundații pe Putna și Bârlad. În iunie, alte creșteri de debit afectează din nou Jijia.

Amploarea acestor fenomene a crescut însă în luna iulie. Conform „Raportului privind efectele inundațiilor și fenomenelor meteorologice periculoase produse în anul 2011”, în acest interval situația a fost dramatică pe multe din cursurile de apă ale Moldovei: în bazinul Trotușului, viitura produsă în luna iulie a atins valori excepționale, volumul viiturii în secțiunea Vrânceni (2800 mc/s) fiind cel mai mare din tot șirul de măsurători existent cu o probabilitate de depășire de 0,5%

Același raport precizează că pe Putna și Rm. Sărat s-au produs cele mai mari viituri înregistrate vreodată. Pe râul Putna, de exemplu, la stația hidrometrică Bîtârlău valoarea debitului de vârf de 1323 mc/s are o probabilitate de producere de 2,5% (adică 1/40 ani).

Pe sectorul inferior al Siretului, viitura a căpătat aspecte catastrofale aici concentrându-se toate undele de viitură ale afluenților din amonte. În statistica hidrologică, volumul viiturii produse, la un debit estimat de 4650 mc/s, este considerat ca având o valoare excepțională.

În încercarea de a limita efectele acestei viituri deosebit de periculoase, pe 14 mai, Ministerul Mediului a început lucrări pentru deschiderea unei breșe controlate în digul de pe malul drept al Siretului, în amonte de localitatea Corbu Vechi.

După luna iulie, incidentele de acest tip au mai scăzut în intensitate, astfel că în luna august nu s-au mai înregistrat depășiri ale cotelor decât pe Siret și Prut.

Concluzia generală este că nu numai cantitățile mari de precipitații sunt vinovate de dezastrul produs. Sigur, ele reprezintă cauza principală dar la aceasta se adaugă multe alte aspecte care țin în principal de activitatea antropică: digurile de apărare au fost subdimensionate și nu au reușit să față debitelor foarte mari; defrișările necontrolate și lucrările agricole incorect efectuate au mărit de la an la an coeficientul de scurgere de pe versanți; inexistența rigolelor și a șanțurilor de scurgere sau întreținerea necorespunzătoare a celor existente; amplasarea de construcții în perimetre inundabile; subdimensionarea capacității de transport în dreptul podurilor și podețelor; o slabă mobilizare și coordonare a autorităților abilitate să intervină în astfel de situații.

Bilanțul inundațiilor din 2011 din Moldova

Contabilizarea efectelor pe care le-au avut aceste fenomene a dus la concluzii triste dar și îngrijorătoare în același timp. În data de 25 iulie, la reuniunea Comitetului Național pentru Situații de Criză, se preciza că în Moldova erau deja 24 de victime și pagube de aproape 24 miliarde lei vechi (după Evenimentul zilei, 26 iulie, 2011). Porțiuni mari de drumuri naționale și județene au fost distruse iar Moldova a fost izolată temporar de restul țării.

Lista obiectivelor afectate este lungă (ea se regăsește în raportul pe care l-am amintit anterior). Din păcate, cifrele rămân doar cifre și nu vor rezolva daunele provocate de furia apelor iar șocul psihologic va rămâne întipărit pentru multă vreme în amintirile acestor comunități. Nici unul din județele Moldovei n-a scăpat neafectat:

Suceava – 97 de localități afectate și 2 decese

Botoșani – 76 de localități afectate și 3 decese

Neamț – 51 de localități afectate

Iași – 62 de localități afectate și 1 deces

Bacău – 71 de localități afectate și 5 decese

Vaslui – 35 de localități afectate și 1 deces

Vrancea – 55 de localități afectate și 15 decese

Galați – 27 de localități afectate și 1 deces

Pe lângă gospodării, apele au distrus și numeroase obiective economice, au avariat diguri, poduri și podețe, obiective hidrotehnice, rețele de canalizare și de alimentare cu apă potabilă, rețele de alimentare cu energie electrică, hectare întregi de teren agricol au fost inundate, micii întreprinzători au suportat pagube importante .

Concluzii

Ce au învățat autoritățile din această lecție dură de viață ? Cel puțin teoretic, evenimentele din Moldova din 2011, dar și din întreaga țară, au pus în evidență cele mai importante lipsuri pe care este esențial să le corectăm:

– a existat o capacitate scăzută de intervenție în faza operativă a inundațiilor la care s-a adăugat lipsa echipamentelor necesare sau a unor informații privind achiziționarea lor;

– populația este extrem de slab pregătită să facă față unor astfel de evenimente; în cele mai multe cazuri nici măcar sistemele comunale de șanțuri nu au fost întreținute pentru a putea prelua la capacitate maximă cantitățile de apă căzută;

– de multe ori, autoritățile locale au transmis cu întârziere date de importanță vitală;

– cele două bazine hidrografice sunt insuficient amenajate pentru a face față unor astfel de situații ceea ce denotă că nu a existat o colaborare între autorități și specialiști din domeniul mediului și al apelor. Cazul cel mai alarmant este al Siretului, care la lungimea și debitul pe care îl are și mai ales la numărul mare de afluenți pe care îi primește, ar fi trebuit să dispună de un sistem de supraveghere performant și de un adevărat „set” de măsuri de protecție care să se poată aplica în astfel de situații;

– nu s-au cunoscut sau nu s-au aplicat suficient normele privind utilizarea suprafețelor supuse riscului de a fi inundate la creșteri mai importante de debit. Este foarte adevărat că viiturile înregistrate în acea perioadă au fost neobișnuit de mari, dar la un anumit număr de ani astfel de fenomene se întâmplă, deci construcțiile din luncă intră din start la categoria vulnerabilitate maximă;

– nu a existat un sistem informațional performant și de alarmare la inundații și nici hărți de risc hidrologic.

Ce măsuri s-au luat ?

Analiza atentă a celor întâmplate în timpul inundațiilor din 2011, a dus într-adevăr la o reacție din partea autorităților. În același „Raport privind efectele inundațiilor și fenomenelor meteorologice periculoase produse în anul 2011”, sunt precizate și o serie reglementări adoptate la nivelul întregii țări, pentru ca urmările unui alt val de inundații să nu mai fie ca cele din anul respectiv.

S-a adoptat pentru prima dată o Stategie Națională de Management al Riscului care va fi corelată cu planurile pentru amenajarea teritoriului.

Prin completările aduse , se urmărește o gospodărire mai judicioasă a apelor curgătoare, a retențiilor de diferite tipuri dar și acordarea unei altfel de atenții lucrărilor realizate în scopul apărării la inundații.

S-a luat în calcul și continuarea amenajărilor hidrografice pentru că ele reprezintă primul pas al liniei de apărare împotriva inundațiilor ( Programul de realizare a Planului Național pentru prevenirea, protecția și diminuarea efectelor inundațiilor ).

Un alt program, în colaborare cu Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, urmărește realizarea Hărților de hazard natural la inundații, alunecări de teren și cutremure pentru fiecare județ. Acestea vor reprezenta într-adevăr primul pas spre o altă viziune a modului cum trebuie utilizat spațiul din jurul nostru.

Raportul mai cuprinde de asemenea și numeroase reglementări adresate în mod specific autorităților care răspund de gestionarea situațiilor de criză, realizate pe diferite nivele (prefecți, primari).

Foarte importantă este decizia de implementare a două proiecte informaționale de mare precizie, cu ajutorul cărora aceste situații de risc vor putea fi monitorizate la un cu totul alt nivel: este vorba de Proiectul DESWAT (Sistem informațional decizional integrat în cazul dezastrelor provocate de ape) și Proiectul WATMAN (Sistem informațional decizional pentru gospodărirea apelor în caz de dezastre).

Toate măsurile propuse în acest raport sunt rezultatul unei analize obiective a situației existente la nivelul țării noastre, situație care este departe de a fi bună. Pasul următor va fi desigur implementarea lor corectă la toate nivelele propuse și respectarea unui echilibru optim cu mediul natural.

Fenomenele naturale extreme din ultimii ani au dovedit din plin vulnerabilitatea comunităților umane și este momentul conștientizării riscurilor la care existența noastră este supusă. Nu putem opri sau modifica toate manifestările naturii dar stă în puterea noastră să învățăm, chiar și cu pași mici, să ne integrăm corect în marea viață a planetei.

Concluzii finale

Am incercat in aceasta lucrare descrierea situatiei de urgenta, care, dupa am prezentat si in paginile anterioare, este un eveniment excepțional, cu caracter nonmilitar, care prin amploare și intensitate amenință viața și sănătatea populației, mediul înconjurător, valorile materiale și culturale importante, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri și acțiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare și managementul unitar al forțelor și mijloacelor implicate

Managementul situației de urgență este ansamblul activităților desfășurate și procedurilor utilizate de factorii de decizie, instituțiile și serviciile publice abilitate pentru identificarea și monitorizarea surselor de risc, evaluarea informațiilor și analiza situației, elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor de acțiune și implementarea acestora în scopul restabilirii situației de normalitate.

Am prezentat in aceasta lucrare doua situatii de urgenta, in care in ambele este nevoie de interventia, atat civila, cat si militara – riscul seismic si modalitatile de interventie in acest caz , iar in studiul de caz elaborate, inundatiie, o problema cu care autoritatile din Romania se confrunta aproape an de an.

Astfel, gestionarea situatiilor de urgenta presupune identificarea, inregistrarea si evaluarea tipurilor de risc si a factorilor determinanti ai acestora, instiintarea factorilor interesati, avertizarea populatiei, limitarea, inlaturarea sau contracararea factorilor de risc, precum si a efectelor negative si a impactului produs de evenimentele exceptionale respective.

Bibliografie:

Armaș, I., (2006), Risc și vulnerabilitate. Metode de evaluare aplicate în geomorfologie, Editura Universității din București

Cazac V., Daradur M. (2005), Principalele tipuri de hazarduri naturale și impactul lor asupra societății , din Mediul Ambiant pe www.mmediu.ro

Chiriac V., Filotin A., Manoloiu I., (1980), Prevenirea și combaterea inundațiilor, Editura Ceres, București

Grecu, F., (2004), Hazarde și riscuri naturale, Editura Universitară, București

Pop Gr. (1996), România – Geografie Hidroenergetică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca

Zăvoianu, I., Dragomirescu, Ș. (1994), Asupra terminologiei folosite în studiul fenomenelor naturale extreme, SC Geogr., XLI

Ujvari, I. (1972), Geografia apelor României, Editura Științifică, București

Atlas Geografic Școlar (2006), Octavian Mândruț, Editura Corint, București

Microsoft Student with [anonimizat] DVD – Microsoft Corporation, 2006

Joint  Publication  1-02,  DoD  Dictionary  of  Military  and  Associated Terms, 12 April 2001 (As Amended Through 16 October 2006);

   Pascu   Furnică,   Mediul   european   de   securitate:   coordonare, cooperare, competiție, în revista Impact Strategic, nr. 4(21)/2006;

  Ministerul  Apărării  Naționale,  Strategia  de  transformare  a  Armatei României, București, 2005.

Surse on-line:

  Carta  Națiunilor  Unite,  Capitol  VII:  Acțiunea  în  caz  de  amenințări împotriva  păcii,  de  încălcări  ale  păcii  și  de  acte  de  agresiune,  Articolul  51,

NATO Basic Texts, Comprehensive Political Guidance, Endorsed by NATO Heads of State and Government on 29 November 2006, Riga,

atvia,

www.nato.int/docu/basictxt/b061129e.htm;

          Stability          and          Support          Operations          (SASO),

www.globalsecurity.org/military/ops/ saso.html;

http://www.presamil.ro/OM/2004/07/pag%2024.htm;

www.legionetrangere.fr/leg/default_zone/fr/html/framesfr.html;

www.globalsecurity.org/military/ops/saso.html

276  Joint Publication 1-02, DoD Dictionary of Military and Associated Terms, 12 April 2001 (As Amended Through 16 October 2006), p. 193;

277   Observatorul  militar,  nr.  10  (12  –  18  martie  2008),  material  disponibil  on-line  la  adresa www.presamil.ro;

278  NATO Basic Texts, Comprehensive Political Guidance, Endorsed by NATO Heads of State and  Government  on  29  November  2006,  Riga,  Latvia,  material  disponibil  on-line  la  adresa www.nato.int/docu/basictxt/b061129e.htm;

279  IDEM;

280  IDEM;

281  Sursa: www.globalsecurity.org/military/ops/saso.html;

282  IDEM;

283   Sursa:  Stability  and  Support  Operations  (SASO), www.globalsecurity.org/military/ops/saso.html;

Wikipedia Enciclopedia Liberă – www.ro.wikipedia.org

www.aquaproiect.ro

www.rosa.ro

www.OnestiOnline.ro

www.evenimentulzilei.ro

www.adevărul.ro

www.mmediu.ro

Bibliografie:

Armaș, I., (2006), Risc și vulnerabilitate. Metode de evaluare aplicate în geomorfologie, Editura Universității din București

Cazac V., Daradur M. (2005), Principalele tipuri de hazarduri naturale și impactul lor asupra societății , din Mediul Ambiant pe www.mmediu.ro

Chiriac V., Filotin A., Manoloiu I., (1980), Prevenirea și combaterea inundațiilor, Editura Ceres, București

Grecu, F., (2004), Hazarde și riscuri naturale, Editura Universitară, București

Pop Gr. (1996), România – Geografie Hidroenergetică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca

Zăvoianu, I., Dragomirescu, Ș. (1994), Asupra terminologiei folosite în studiul fenomenelor naturale extreme, SC Geogr., XLI

Ujvari, I. (1972), Geografia apelor României, Editura Științifică, București

Atlas Geografic Școlar (2006), Octavian Mândruț, Editura Corint, București

Microsoft Student with [anonimizat] DVD – Microsoft Corporation, 2006

Joint  Publication  1-02,  DoD  Dictionary  of  Military  and  Associated Terms, 12 April 2001 (As Amended Through 16 October 2006);

   Pascu   Furnică,   Mediul   european   de   securitate:   coordonare, cooperare, competiție, în revista Impact Strategic, nr. 4(21)/2006;

  Ministerul  Apărării  Naționale,  Strategia  de  transformare  a  Armatei României, București, 2005.

Surse on-line:

  Carta  Națiunilor  Unite,  Capitol  VII:  Acțiunea  în  caz  de  amenințări împotriva  păcii,  de  încălcări  ale  păcii  și  de  acte  de  agresiune,  Articolul  51,

NATO Basic Texts, Comprehensive Political Guidance, Endorsed by NATO Heads of State and Government on 29 November 2006, Riga,

atvia,