Modalități de Imbunatatire a Capacității Administrative a Instituției Prefectului din Județul Argeș

=== 19b8b209c513fd06deef9a2de5b9252fcccb9b31_72146_1 ===

MODALITĂȚI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A CAPACITĂȚII ADMINISTRATIVE A INSTITUȚIEI PREFECTULUI DIN JUDEȚUL ARGEȘ

1.DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Dezvoltarea deosebită pe care a cunoscut-o societatea românească în ultimele decenii a impus, printre multe altele, și dezvoltarea, respectiv îmbunătățirea activităților aferente unităților administrativ-teritoriale, cu efecte ce se răsfrâng în mod direct asupra mediului social, economic, dar și politic.

Se cunoaște faptul că în cadrul societății românești, aflată de câțiva ani într-un permanent proces de transformare, se impune modernizarea, ca și adaptarea constantă a domeniului dedicat administrației publice locale la noile cerințe impuse de mediul social actual.

În plus, prin intermediul promovării societății informaționale la care au acces toți cetățenii, se crează premisele democratizării accesului dedicat diverselor oportunități de dezvoltare la nivelul unităților administrativ teritoriale. În acest context, unitățile administrativ teritoriale din România le conferă comunităților aferente posibilitatea nu doar de a se adapta fluctuantelor oportunități tehnologice, ci și de a se implica mult mai activ în cadrul activităților pe care acestea le derulează în mod constant.

Luându-se în considerare valorile europene, unanim acceptate, specifice adminitrațiilor publice (respectiv transparența, responsabilitatea, eficiența, predictibilitatea, ca și adaptabilitatea) și avându-se în vedere nevoia continuă de dezvoltarea capacității administrativ-teritoriale, se pot elabora și defini diverse obiective strategice dedicate modernizării unităților administrativ teritoriale.

Procesul dedicat îmbunătățirii capacității administrative a instituțiilor din subordinea diverselor unități administrativ teritoriale are în vedere, în principal, promovarea și inclusiv susținerea creării nu doar la nivel loca, cât și la nivel central a unor administrații publice care să se remarce prin competitivitate, transparență, deschidere față de cetățeni și coeziune.

În acest sens, se urmărește:

Îmbunătățirea constantă a calității aferente serviciilor publice oferite cetățenilor

Dezvoltarea capacității specifice unităților administrativ teritoriale de a furniza cetățenilor noi servicii, caracterizate de un nivel ridicat al calității

Multiplicarea capacităților aferente managementului, respectiv accesării diverselor fonduri dedicate dezvoltării – o atenție specială este acordată fondurilor comunitare

Activitatea dedicată punerii în aplicare a tuturor acestor obiective, în condiții de maximă eficiență și transparență impune folosirea procedurilor administrative adecvate, în funcție de necesitățile interne și externe.

Principalul scop al îmbunătățirii capacității administrative al unei instituții (în speță instituția prefectului) îl constituie dezvoltarea managementului aferent, ce se poate realiza prin intermediul:

Unei fundamentări corecte și reale a planificării resurselor

Stabilirii unui complex de obiective, proceduri și inclusiv activități prin intermediul cărora întreaga comunitate să aibă posibilitatea de a beneficia de diverse utilități și servicii la standarde ridicate de calitate

Stimulării procesului dedicat dezvoltării economice

În categoria obiectivelor anterior menționate se regăsesc:

Procesul dedicat dezvoltării organizaționale

Un management deosebit al resurselor umane

Dezvoltarea sistemului informațional

Realizarea unor legături de tip inter-instituțional cât mai funcționale și eficiente

În domeniul dedicat calității în cadrul formării pentru administrația publică, în vederea abordării sustenabile și unitare a dezvoltării competențelor în exercitarea unor anumite categorii de funcții, ca și pentru programele ce privesc formarea specializată, obligatorii în vederea ocupării unor categorii de funcții publice (înalții funcționari publici) ori stabilite la nivel național pentru grupurile-țintă strategice (funcționarii de conducere, prefecții, subprefecții, secretarii unităților administrativ-teritoriale, etc), Strategia de consolidare a Administratie Publice 2014-2020 vizează consolidarea rolului deținut de Agenția Națională a Funcționarilor Publici (A.N.F.P.), instituție care urmează să :

Își stabilească prioritățile și să elaboreze ori avizeze (după caz), atât strategiile cât și politicile naționale în domeniul dedicat formării profesionale în administrația publică, prin corelare cu politicile naționale și respectiv cele europene în domeniu, având în vedere necesitățile actuale

Își stabilească diversele competențe necesare, dar și relevante în vederea exercitării diverselor categorii de funcții (ori a diverselor categorii ale activităților specifice exercitării prerogativelor de putere publică), având în vedere sistemele naționale de inventarierea și descrierea competențelor respective, pornind de la necesitățile remarcate în cadrul arhitecturii sistemelor de recrutare și de selecție în funcția publică, ca și a celor dedicate dezvoltării carierei în cadrul funcției publice

Își definească diversele modalități de recunoașterea competențelor ce rezultă din cadrul activităților de învățare ce sunt realizate de către fiecare persoană pe perioada de executare a funcției sale, în mod corespunzător modului de realizare a acestei învățări, respectiv contextul formal, contextul nonformal ori contextul informal

Își redefinească atât prioritățile, cât și obiectivele instituționale în așa fel încăt atribuțiile, respectiv activitățile ce sunt specifice statutului furnizorului de formare să reprezinte obiectul politicilor de promovare unitare, similare celor de branding, de rebranding și de marketingul produsului

Își definească o structură instituțională care să fie adecvată noilor obiective, avându-se în vedere resursele suplimentare alocate

Strategia de consolidare a Administratie Publice 2014-2020 menționează de asemenea că se impune analizarea posibilității înființării unei noi instituții care să aibă atribuții în domeniul dedicat formării profesionale a personalului din cadrul administrației publice, în paralel A.N.F.P. continuând procesul de organizare și de derulare a instruirii dedicate.

În cadrul Strategiei pentru consolidarea administrației publice 2014-2020, printre variantele de propuneri privind metodele de reorganizarea și asigurarea calității sistemului formării profesionale a personalului din administrația publică se află și cea a partajării rolului, propunându-se înființarea unei noi instituții publice care să dețină atribuții în cadrul domeniului de formare profesională și consolidare a rolului privind reglementarea și controlul calității, ce este exercitat de A.N.F.P. (Agenția Națională a Funcționarilor Publici).

Chiar dacă prin înființarea acestei instituții ar fi înlăturate diversele suprapuneri ale rolurilor privind reglementarea în domeniul dedicat formării profesionale, ca și livrarea efectivă, în cadrul administrației publice românești se impune existența unui mecanism pentru reglementarea, monitorizarea și asigurarea calității nu doar pentru noua instituție, ci și pentru furnizorii de formare profesională a personalului din administrația publică privați, context în care A.N.F.P. are capacitatea asigurării unui asemenea rol, cu precizarea unei consolidări a capacității administrative, dar și financiare a A.N.F.P.

Printre avantajele înființării unei asemenea instituții merită menționate:

Asigurarea formării și perfecționării profesionale specializate în administrație (atât pentru funcționarii publici, cât și pentru personalul angajat, persoanele alese ori numite în funcțiile de demnitate publică, etc)

Atragerea diverselor fonduri și finanțări europene

Generarea unei eficiențe sporite în utilizarea resurselor financiare și a celor umane

Stimularea unui nivel adecvat al calității pe piața formării

Determinarea creșterii calității, a eficienței, ca transparenței ca și a compatibilității diverselor servicii de formare

Dezvoltarea unor rețele de formatori și de formare profesională

Realizarea unui control mai strict al calității în domeniul conținutului programelor de formare pentru diversele activități de învățare

Asigurarea diversificării serviciilor de formare, cu dezvoltarea unor programe de formare specializată ce se derulează prin intermediul diverselor mijloace electronice, etc.

În categoria dezavantajelor pot fi incluse:

Vizibilitatea redusă a instituției

O redefinire a poziției pe care aceasta o va ocupa pe piața formării profesionale

Diverse modificări de natură legislativă (ce implică resurse și timp)

Creșterea costurilor dedicate resurselor umane, logistice și financiare.

În domeniul modalității de finanțare s-a precizat varianta dublei finanțări, cea a finanțării integrale de la bugetul statului (prin intermediul bugetului noii instituții), ca și varianta auto-finanțării, cu toate riscurile asociate.

Investigarea literaturii de specialitate

În domeniul dedicat îmbunătățirii capacității administrative, în ultimi ani s-au remarcat diverse abordări în domeniu, autorii acestora încercând să identifice diversele metode și tehnici de îmbunătățirea procesului de formare a funcționarilor publici, analizându-se posibilitatea standardizării în domeniul formării, al dezvoltării și al recunoașterii competențelor în cadrul administrației publice în vederea îndeplinirii tuturor cerințelor ce sunt specifice asigurării calității.

O abordare interesantă este regăsită la Horia Raboca, care reușește în lucrarea sa să realizeze o analiză deosebit de interesantă a complexului proces dedicat formării profesionale în cadrul diverselor instituții publice locale din zona nord-vestică a țării, cu sublinierea importanței deținute de cursurile post-universitare (cursuri ce sunt special dedicate dezvoltării diverselor capacități manageriale în cadrul acestor instituții), ca și a dimensiunilor aferente acestor cursuri.

În plus, autorul reușește să scoată în evidență tipurile principale de formare profesională prin intermediul cărora se poate asigura o îmbunătățire a capacității administrative instituționale, cu îmbunătățirea considerabilă a activității funcționarilor publici, ca și a abilităților și competențelor acestora, în paralel cu indicarea nivelului aferent nevoilor de formare, remarcate în cadrul diverselor instituții publice locale aflate în atenția sa.

De asemenea, Raboca, menționează în cuprinsul lucrării sale principalele forme prin care pot fi identificate nevoile formării profesionale specifice funcționarilor publici din diversele instituții publice, evidențiind și tipul pregătirii profesionale (respectiv al pregătirii teoretice/pregătirii practice) ce este utilizat în cadrul formării profesionale a acestor funcționari publici.

În domeniul formelor dedicate formării profesionale se remarcă importanța deținută de programele bazate pe schimbul de experiență, formarea inițială a funcționarilor publici (în principal studiile superioare), ca și cursurile post-universitare, programele de masterat având o influență mai redusă.

În ceea ce privește identificarea nevoilor de formare a diverșilor funcționari publici ce funcționează în cadrul instituțiilor publice, un rol primordial este deținut de procesul evaluării performanțelor profesionale, proces ce nu are capacitatea de a identifica cu acuratețe toate nevoile.

De asemenea, identificarea nevoilor de formare se poate realiza prin efectuarea unor sondaje periodice (respectiv interviuri și/sau chestionare), testarea în mod periodic a abilităților și cunoștințelor funcționarilor publici, ca și discuțiile directe/indirecte, respectiv comunicările formale/informale dintre funcționarii publici și șefii direcți ai acestora.

O abordare interesantă în domeniul formării funcționarilor publici este sesizată și în cadrul studiului realizat de lectorii universitari Răzvan Viorescu și Gabriela Nemțoi, denumit„Etica în administrația publică. STUDIU DE CAZ ROMÂNIA”, autorii reușind să includă rezultatele obținute în cadrul unui proiect ce a vizat formarea etică a funcționarilor publici, proiect implementat de Guvernul României.

Conform autorilor anterior menționați, integritatea în cadrul instituțiilor din administrația publică reprezintă un element primordial în cadrul funcționalității ideale a statului, formarea etică a funcționarilor publici fiind considerată a fi un instrument deosebit de important în procesul dedicat construirii integrității la nivelul instituțiilor de stat, ca și în cel dedicat asigurării unei guvernări publice de o calitate superioară.

Principalul scop al diverselor training-uri de etică dedicate funcționarilor publici este reprezentat de prevenirea fenomenului de corupție, în paralel cu furnizarea către populașie a unor servicii publice de calitate superioară. În cadrul acestor training-uri de etică se impune ca funcționarii publici să fie informați cu privire la modul de aplicare al diverselor standarde etice, ca și cu privire la obligațiile, respectiv drepturile ce le revin.

Includerea formării etice în cadrul procesului de formare al funcționarilor publici din instituțiile administrației publice locale este considerată de către cei doi autori ca fiind un indicator deosebit al cultivării recunoașterii importanței acesteia, în special în situația în care sunt vizate planurile de acțiune privind punerea în aplicare (cu menționarea diverselor acțiuni specifice), ca și sarcinile dedicate instituțiilor considerate responsabile, cu precizarea termenelor de îndeplinire, dar și a bugetelor aferente.

Diversele strategii în domeniul formării etice a funcționarilor publici din instituțiile administrației publice pot să nu se dovedească a fi eficiente în momentul implementării în practică, în condițiile în care acestea nu sunt însoțite și de un cadrul legislativ aferent, ca și în cazul nu care nu sunt prevăzute bugete proprii, implementarea fiind dependentă de bugetele diverselor instituții publice.

În astfel de situații se impune necesitatea formării etice a funcționarilor publici prin intermediul unor pârghii legale, principalii beneficiari fiind funcționarii publici ce activează în domenii în care se remarcă un risc crescut al integrității.

O comparație interesantă între actualul management public din România și cel sesizat în unele state europene reușește să realizeze autoarea Anca Jarmila Guță, care evidențiază modificările esențiale remarcate în administrația publică în ultimii ani, dar și demersurile ce se impun în vederea obținerii unui management public bazat pe performanță și calitate.

În opinia autoarei, procesul de modernizare/îmbunătățirea administrației publice trebuie să aibe în vedere:

Impunerea unor practici mult mai flexibile în cadrul procesului de angajarea personalului în diversele structuri ale administrației publice

Modificarea stilului de management aferent diverșilor manageri publici ce funcționează la nivelul instituțiilor administrației publice, cu o mai mare concentrare asupra obiectivelor și a calității serviciilor oferite

Modificarea rolului deținut de funcționarii publici, de la stilul clasic tradițional la unul de tip creator, care să reflecte flexibilitatea modului de acțiune și de intervenție al acestora

O reorientare a diverselor instituții publice ce sunt conduse de către manageri publici, cu un accent pus pe calitatea serviciilor oferite populației

Accentuarea preocupării funcționarilor publici spre managementul public adaptabil cerințelor pieței, în vederea eliminării din sistem a stabilității temporare

Recrutarea și promovarea unor manageri publici bine pregătiți profesional, în acest fel reușindu-se asigurarea eficienței, a eficacității și implicit a calității serviciilor oferite publicului

De asemenea, se impune și o informatizare completă a instituțiilor din cadrul administrației publice în vederea fluidizării procesului de comunicare, dar și pentru diminuarea gradului de birocratizare semnalat la nivelul marii majorități a instituțiilor.

Ca urmare a faptului că funcționarea diverselor instituții din cadrul administrației publice se realizează pe principiul auto-coordonării, se impune descentralizare sistemului, delegarea sarcinilor, a competențelor, ca și a responsabilităților la nivelele inferioare structural.

Deoarece în centrul atenției managerilor publici continuă să rămână calitatea și costurile serviciilor oferite publicului, se impune o concentrare a atenției pe cunoașterea necesităților acestora și implicit o comunicare performantă, adaptabilă și de calitate.

O variantă a unui potențial model de guvernanță, dedicat sectorului public din România ne este oferită de către Adelina Dumitrescu în conținutul lucrării „Rolul și importanța guvernării pentru sectorul public. Studiu de caz pentru România”. După ce realizeazî o trecere în revistă atât a entităților publice, cât și a celor private din țara noastră, cu prezentarea asemănărilor și a deosebirilor dintre acestea, autoarea încearcă să definească un model ideal de guvernare dedicat sectorului public, specificând că punerea acestuia în aplicare ar fi destul de dificilă, avându-se în vedere dependența instituțiilor publice de ierarhia statală.

În versiunea Adelinei Dumitrescu, modelul de guvernare dedicat sectorului public ar putea deveni funcțional nu printr-o modificare radicală a structurilor organizatorice deja existente în administrația publică, ci printr-o redefinire a relațiilor pe care acestea le au cu publicul, redefinire ce ar implica în principal inducerea responsabilității și a răspunderii diverșilor funcționari publici ce activează în administrația publică.

Modelul trebuie să aibă capacitatea de a genera și de a implementa la nivelul publicului diverse noțiuni administrative, cea mai importantă dintre acestea fiind responsabilitatea socială, el putând fi creat pe baza relațiilor de interconexiune dintre diversele instituții din cadrul administrației publice, cu toate sferele acestora de influență.

Un model ideal de guvernare dedicat administrației publice din România trebuie să aibă capacitatea de a sprijini și respectiv finaliza complexul proces de modernizarea administrației publice românești, proces demarat în conformitate cu cerințele impuse de diversele structuri ale Uniunii Europene.

În momentul de față se încearcă optimizarea tuturor activităților derulate la nivelul administrației publice, în vederea garantării celor mai bune practici, în paralel cu implementarea unor acțiuni sociale de tip responsabil, realizabile doar prin intermediul implicării totale a funcționarilor publici. Tendințele moderne în domeniul managementului în administrația publică vizează în principal asigurarea calității tuturor serviciilor oferite publicului, în paralel cu îmbunătățirea constantă a procesului de comunicare.

Autoarea precizează faptul că pentru o implementare ideală a modelului de guvernare dedicat administrației publice din România se impune în mod constant atât documentarea cât și măsurarea tuturor evenimentelor ce se semnalează la nivel de instituție a administrației publice. Nu în ultimul rând, Adelina Dumitrescu subliniază rolul deținut de către O.N.G.-uri în cadrul relațiilor stabilite de instituțiile din administrația publică cu comunitatea, acestea putând acționa atât ca organisme de consultanță, cât și ca „mediatori” în cadrul diverselor grupuri de interese.

În articolul intitulat „Formarea în administrația publică din România. Opțiuni strategice pentru viitor”, autorul Călin Emilian Hințea reușește să facă o analiză a evoluției administrației publice românești după momentul „Decembrie 1989”, delimitând și tendințele sesizate în ultimii ani în acest domeniu.

Astfel, în ciuda faptului că se dovedește a fi unul dintre cele mai interesante domenii, absolvenții din cadrul administrației publice reprezintă încă o minoritate comparativ cu restul persoanelor angajate în cadrul diverselor instituții dedicate serviciilor publice. Mare parte din funcționarii publici cu care autorul a intrat în contact, experți în zone importante ale administrației publice (dezvoltare regională, planificare strategică, etc), consideră educația în domeniu ca fiind una de natură opțională, esențială doar pentru promovarea într-o funcție publică.

Autorul concluzionează faptul că succesul în cadrul administrației publice din România ar putea fi generat de o integrare a sistemului în cadrul internațional, cu evoluția relațiilor internaționale, derularea unor programe publice administrative pentru comunitate, realizarea unor schimburi de experiență la nivel universitar și post-universitar și consolidarea unor obiective cu un grad de complexitate ridicat, care se implice cercetări de tip comparativ, programe de consultanță și așa numitele „diplome duble” acordate funcționarilor din sistemul administrației publice românești.

Din perspectiva aceasta, autorul propune realizarea unor parteneriate la nivelul institutului de învățământ dedicat administrației publice între țara noastră și statele europene, identificând și potențialele probleme ce ar putea fi sesizate, respectiv capacitatea sistemului administrației publice, ca și resursele financiare limitate, dedicate unei astfel de oportunități. Lăsând la o parte eventualele probleme ce ar putea fi generate de eliberarea unor diplome duale comune, se pot sesiza și deficiențe în cadrul procesului de recrutarea funcționarilor publici, ca și în domeniul finanțării, la care se pot adăuga și eventualele diferențe remarcate la nivelul culturii organizaționale.

În eventualitatea eliminării tuturor acestor probleme, autorul remarcă oportunitățile deosebite conferite de aceste tipuri de studii în domeniul dedicat administrației publice, cooperarea internațională având efecte deosebite la nivelul educației din administrația publică.

În acest sens, autorul evidențiază importanța hub-uri internaționale de învățământ, cu programele de master și pregătire dedicate funcționarilor publici din administrația publică, ca și a programelor de consultanță și cercetare.

În domeniul formării funcționarilor publici, un rol important este deținut de „e-learning”, după cum apreciază și Monica Condruz-Băcescu, în conținutul lucrării denumite „e-Learning în România”. După ce realizează o prezentare a administrației publice din România, cu evidențierea punctelor slabe identificate, autoarea delimitează facilitățile minime ce ar trebui să fie conferite de sistem în vederea modernizării întregului sistem dedicat administrației publice.

În cadrul administrației publice din România se remarcă o preocupare constantă pentru implementarea unui sistem cât mai eficient de e-learning, în ciuda faptului că în ultimii ani au fost semnalate diverse disfuncționalități generate de diverși factori.

Dezvoltarea dinamică din cadrul software-ului educațional a dus la modernizarea procesului de formarea funcționarilor publici, cărora le sunt de altfel puse la dispoziție numeroase formulare inteligente, dedicate diverselor scopuri.

Prin intermediului unui sistem e-learning eficient se poate obține o creștere a flexibilității și accesibilității ofertei de perfecționare a funcționarilor publici, venită din partea A.N.F.P., întregul proces de perfecționare putându-se derula cu ajutorul tehnologiei comunicării și a informației.

Cu ajutorul diverselor aplicații implementate există posibilitatea derulării programelor complete de formare/învățare (respectiv instruire, rapoarte generate în mod automat, testări online, centralizare diverse rezultate, etc), cursurile de formarea funcționarilor publici putând fi pilotate într-un format blended learning, cu grupuri țintă caracteristice, respectiv dedicate înalților funcționari publici, funcționarilor publici de conducere, funcționarilor publici de execuție, etc.

Se reușește astfel includerea în cadrul programelor de formare dedicate funcționarilor publici a diverselor teme de interes vizând modul de gestionare al documentelor în cadrul instituțiilor publice ale administrației publice, manegementul funcțiilor publice, procesele dedciate achizițiilor publice, ca și investițiilor publice, bazele unui management de proiect, principiile eticii și ale integrității, evaluarea performanțelor diverselor funcții publice, dezvoltarea durabilă, managementul public, managementul schimbărilor în cadrul organizațiilor publice, etc.

Ca urmare a noilor tehnologii din domeniul informației și al comunicării, se remarcă modificarea majoră a perspectivei educaționale dedicate funcționarilor publici, sistemelor tradiționate de formare luându-le locul metodologiile moderne.

În domeniul mobilității carierei funcționarilor publici din țara noastră, Dorin Ion Bumbeneci reușește să aibă o abordare destul de interesantă, după ce, în prealabil, autorul face o prezentare a funcțiilor publice, cu caracterizarea punctuală a acestora. Un loc aparte este acordat distincției determinate de modul de investire al funcționarilor publici, ce generează diverse consecințe atât la nivelul raporturilor de activitate specifice acestora, respectiv personalului auxiliar din administrația publică, cât și la nivel juridic și implicit la cel dedicat jurisdicției potențialelor litigii ulterior constatate.

În opinia autorului, se impune realizarea unui echilibru constant între numărul funcționarilor publici cu rol de decizie și de control și numărul funcționarilor publici de execuție, echilibru care nu poate fi unul uniform, datorită diverșilor factori printre care enumeră tehnologizarea (ce generează o diminuare a numărului funcționarilor de execuție), fluctuația constantă a structurii populației (ca și a numărului acesteia), specificul diverselor probleme aflate în sfera de competență a diverselor instituții ale administrației publice, etc.

În domeniul mobilității funcționarilor publici, autorul remarcă faptul că, stabilitatea, chiar dacă este privită drept garanție în exercitarea dreptului la carieră, prin perspectiva puterilor publici aceasta se prezintă ca și drept subiectiv, ea fiind de altfel reglementată în domeniul eficienței și implicit independenței funcționarilor publici.

Principiul stabilității, care se afla la baza de exercitare a funcției publice, este cel care guvernează de altfel și o mobilitate organizată în domeniul forței de muncă, mobilitatea reprezentând un aspect primordial ân cadrul dezvoltării carierei unui funcționar public datorită faptului că permite o familiarizare a funcționarului public cu diverse alte domenii de activitate, în paralel cu dezvoltarea unor noi aptitudini și implicit a carierei personale.

De asemenea, prin prisma administrației publice, mobilitatea funcționarilor publici generează o dezvoltare a flexibilității acestora, ca și a flexibilității respectivelor instituții ân care aceștia funcționează.

În cuprinsul articolului său, Dorin Ion Bumbeneci mai remarcă faptul că procesul de selecție al funcționarilor publici prezintă un interes deosebit pentru clasa politică, îndeosebi pentru formațiunile politice aflate la putere. În domeniul administrație publice din România, mobilitatea forței de muncă reprezintă o formă de adaptare la actuala fluctuație înregistrată constant pe piața muncii, ca urmare a particularităților și dinamicii diverselor nevoi sociale, ca și a particularităților structurale remarcate la nivelul societății.

Mobilitatea forței de muncă în domeniul administrației publice are în vedere o dezvoltare a productivității muncii, printr-o dezvoltare a stereotipului dinamic dedicat activității specifice, ca și posibilitatea introducerii în cadrul diverselor programe de formare și perfecționarea funcționarilor publici a diverselor noțiuni considerate de importanță majoră pentru creșterea calității serviciilor oferite publicului.

Despre rolul pe care îl deține procesul de formare al funcționarilor publici în cadrul serviciilor publice oferite de instituțiile administrației publice se face vorbire în cadrul articolului semnat de Georgeta Dragomir și Carmen Marina Dragomir, respectiv „Aspecte privind rolul procesului educațional în creșterea calității resurselor umane la nivelul administrației publice”.

În opinia autoarelor, îmbunătățirea procesului de formare a funcționarilor publici din cadrul administrației publice din România, ca și perfecționarea continuă a resurselor umane în vederea îndeplinirii standardelor europene în domeniul calității serviciilor oferite publiclui, poate fi realizată prin mai multe metode, respectiv:

Elaborarea și implementarea unor programe de master, în strânsă colaborare cu instituțiile administrației publice locale

Implementarea unor proiecte comune în domeniul cercetării științifice, în paralel cu promovarea diverselor parteneriate comune (la nivel local și regional), scopul general fiind dezvoltarea proiectelor ce pot avea un impact deosebit la nivelul comunităților

Frecventarea unor sesiuni de formare, respectiv cercetare în cadrul unor instituții specializate ori al unor universități de renume din Uniunea Europeană, în vederea creșterea competivității

Dezvoltarea unei infrastructuri de documentare pentru funcționarii publici, un aspect deosebit fiind pus pe sursele din mediul european și nu numai

Dezvoltarea proceselor de analiza activității și eficacității funcționarilor publici

Implicarea personalului din cadrul instituțiilor administrației publice în diverse conferințe, dezbateri, seminarii organizate la nivel internațional, cu teme de impact și interes, cu ulterioarea publicare a contribuției acestora

De asemenea, autoarele propun o implicare a diverșilor specialiști ce activează în cadrul administrației publice în cadrul procesului de formare, respectiv perfecționarea viitorilor absolvenți, în vederea adaptării/readaptării conținurilor aferente diverselor discipline considerate esențiale în cadrul procesului de formare, cu stimularea creativității și a responsabilității. Includerea în cadrul programelor de studiu a temelor de interes recomandate de factorii de decizie din cadrul administrație publice va avea ca principal obiectiv nu doar lărgirea ofertei educaționale, ci și adaptarea acesteia la viitoarele cerințe și exigențe în domeniul dedicat administrației publice.

Despre rolul deținut de managerii publici în cadrul procesului de reformare a instituțiilor publice din România o opinie interesantă are Armenia Androniceanu, care reușește să facă o trecere în revistă a principalelor principii în domeniul gestionării puterii în cadrul organizațiilor publice, cu definirea rolului managerului public în cadrul reformei sistemului administrativ românesc și identificarea unor propuneri diverse vizând o dezvoltare a metodelor de conducere din cadrul instituțiilor administrației publice.

În opinia autoarei, profilul managerului public include numeroase caracteristici ce sunt esențiale prin prisma noului management public, acesta fiind un element al schimbării, ale căror rezultate sunt orientate prin prioritizare și planificare spre identificarea și implementarea diverselor soluții în vederea îmbunătățirii calității serviciilor publice oferite.

Principalul rol al managerului public trebuie să constea în sprijinirea diverselor politici de reformă ce au în vedere accelerarea modernizării administrației publice, ca și a serviciilor publice acesta coordonând și conducând diverse procese ce implică atât o perspectivă specifică, cât și una generală. În domeniul managementului public se impune crearea unor diverse departamente ce sunt specializate în analiza și fundamentarea strategică dedicată instituțiilor din cadrul administrației publice, acestea având diverse atribuții în domeniul analizei și al elaborării studiilor de fezabilitate, a studiilor de impact pentru activitatea administrației publice.

De asemenea, se impune o reorientare a managementului funcțiilor publice asupra structurii dedicate postului și nu a sistemului carierei, cu integrarea la nivel extins a tehnologiei informației și comunicațiilor, un aspect primordial în cadrul procesului de comunicare internă, dar și externă.

În acest sens se recomandă folosirea cu precădere a semnăturii electronice oficiale (ca și a ștampilei), o creștere a transparenței la nivel instituțional, dar și managerial, elaborarea bazelor de date la nivel local, baze interconectate la diversele servicii publice, realizarea unei comunicări eficiente cu comunitatea, prin intermediul paginilor web ale instituțiilor administrației publice (cu comunicarea tuturor informațiilor de interes, în acest fel nemaimpunându-se o deplasare la sediile instituțiilor a cetățenilor), folosirea arhivelor electronice, ca și a bibliotecilor virtuale.

Autoarea consideră că se impune acordarea unei atenții speciale propunerii de externalizare a unor servicii publice (precum cel dedicat colectării taxelor, impozitelor ori debitelor) prin elaborarea unor proceduri de concensionare/cedare a acestora, în paralel cu generarea unor mijloace eficiente de control, ceea ce va duce nu doar la reducerea numărului de funcționari, ci și la o eficientizare a calității activității.

Despre reformele din administrația publică în contextul managementului public face referire pe larg Rasim Akpinar, autorul făcând în principal o analiză a stării de fapt din România. Autorul face o prezentare detaliată a sistemului administrației publice din România, cu evidențierea rezultatelor obținute în cadrul procesului de reformă. Se remarcă imposibilitatea mobilizării tuturor resurselor necesare în vederea generării unui cadrul instituțional și legislativ necesar administrației publice (centrale, dar și locale), în vederea implementării unor măsuri eficiente.

De asemenea, au fost enumerate și motivele pentru care în administrația publică românească nu s-a reușit implementarea unei reforme adecvate, printre acestea enumerând diversele constrângeri de natură financiară, o anumită lipsă a determinării politice, experiența limitată în domeniul dedicat structurilor administrative de tip alternativ, o insuficientă pregătire a funcționarilor publici în condițiile fluctuațiilor remarcate pe piața exigențelor și cererilor publice.

Autorul remarcă faptul că, în actualul context al societății românești, se impune ca administrația publică să se reformeze atât din punct de vedere strategic (cu o redefinire a rolului deținut de stat) cât și din punct de vedere organizațional, cu o diminuare a ierarhiilor, o simplificare a diverselor proceduri și flexibilizarea activității funcționarilor publici.

Reformarea administrației publice trebuie să aibă în mod constant în vedere și evaluarea misiunilor specifice administrației publice, ca și a modalităților de îndeplinirea acestora, în acest fel reușindu-se elaborarea unor considerații privind rolul și locul administrației publice în cadrul sistemului social, politic, dar și economic. De asemenea, se impune periodic realizarea unor analize a cadrelor organizatorice existente, ca și a eficacității sociale specifice activităților derulate de instituțiile administrației publice.