Modalități de gestiune a riscurilor în dezvoltarea unei afaceri [303645]

[anonimizat]: Modalități de gestiune a riscurilor în dezvoltarea unei afaceri

Autor:

[anonimizat]: [anonimizat], grupa BA 1551

specialitatea Business și Administrare

Coordonator ștințific:

[anonimizat] 2019

CUPRINS

Adnotare

Introducere ……………………………………………………………………………………… 6

Capitolul I. Conceptul teoriilor de risc în domeniul antreprenorial ………………………… 9

1.1 Definirea teoretică a riscului antreprenorial și descrierea funcțiilor riscului ………… 9

1.2 Clasificarea particularităților și cauzele riscului în afacerile din Republica Moldova………………………………………………………………………………………… 13

1.3 Determinarea și identificarea etapelor de management a riscurilor ………………… 19

Capitolul II. Analiza activității societății comerciale SRL ” ISIDA ” ……………………… 24

2.1 Descrierea activității întreprinderii SRL ” ISIDA ” ………………………………… 24

2.2 [anonimizat] a întreprinderii SRL ” ISIDA ” prin prisma comparativă a indicatorilor de performanță ……………………………………………………. 28

2.3 Caracteristica factorilor interni și externi de influență a apariției riscului în cadrul companiei SRL ” ISIDA ” ……………………………………………………………………… 41

Capitolul III. Metode de gestiune a riscului în întreprindere……………………………….. 45

3.1 Optimizarea riscurilor antreprenoriale ……………………………………..……… 45

3.2 Propuneri și căi de diminuare a riscului întreprinderii SRL ” ISIDA ” …….……….. 47

Concluzii și propuneri …………………………………………………………………………… 52

Bibliografie …………………………………………………………………………………….. 56

Anexe ……………………………………………………………………………………….….. 57

Adnotare

La teza de licență cu tema ” Modalități de gestiune a riscurilor în dezvoltarea unei afaceri ”

A student: [anonimizat], grupa BA 1551

[anonimizat], au devenit și vor rămâne o componentă vitală a modului în care toate întreprinderile își desfășoară activitatea în cadrul oricărei companii. [anonimizat] o multitudine de oportunități pentru ca riscurile să se transforme în „dezastre” [anonimizat] a [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat].

În urma scopului propus am înaintat următoarele obiective :

[anonimizat],

Clasificarea și identificarea particularităților riscurilor în mediul antreprenorial din Republica Moldova ;

Cercetarea etapelor de management a gestiunii riscurilor ;

[anonimizat] a activității companiei SRL “ISIDA” prin prisma indicatorii de performanță ;

Identificarea factorilor de influență asupra activității antreprenoriale ;

[anonimizat] .

Lucrarea include 3 capitole I-[anonimizat] 3 câte 3 [anonimizat] 2 subcapitole: Capitolul I ” Conceptul teoriilor de risc în domeniul antreprenorial ”, capitolul II ” Analiza activității societății comerciale SRL ” ISIDA ”, și capitolul III ” Metode de gestiune a riscului în întreprindere ”.

Lucrarea conchide cu un set de concluzii generale și recomandări care ar avea un rol important pentru gestionarea benefică a riscurilor în afaceri, precum și diminuarea totală a acestora.

АННОТАЦИЯ

Лицензионная работа : ”Способы управления рисками в развитии бизнеса”

Студент Казамаре Андрей, группа БА 1551

Управление рисками, а также оценка рисков стали и останутся жизненно важным компонентом того, как все предприятия работают в любой компании. В любом из них существует множество возможностей для превращения рисков в «бедствия» или опрокидывания событий, поэтому эффективное управление ими очень важно как для общества, в котором мы находимся, так и для будущего.

Целью данной работы является изучение теоретических подходов, определение рисков на предприятиях, анализ и обоснование управления на предприятии, а также разработка решений для оптимизации и уменьшения предпринимательских рисков.

Следуя предложенной цели, мы поставили следующие задачи:

• Изучение научно-теоретической концепции риска,

• Классификация и выявление особенностей рисков в предпринимательской среде Республики Молдова;

• Исследование этапов управления рисками;

• Экономическая и финансовая оценка деятельности компании «ИСИДА» по показателям эффективности;

• Установление факторов влияния на предпринимательскую деятельность;

• Представление предложений, методов и способов снижения оптимизации управления рисками.

Лицензионная работа включает 3 главы, I-ая и II-ая с 3 подразделами в каждой, а последний из 2 разделов: Глава I «Концепция теорий риска в сфере предпринимательства» Глава II «Анализ деятельности коммерческой компании « ISIDA », и Глава III «Методы управления рисками на предприятии».

В заключительной части лицензионный работы приводится ряд общих выводов и рекомендаций, которые будут играть важную роль в управлении выгодными бизнес-рисками, а также их общим снижением.

Annotation

Thesis :” Methods of risk management in the development of a business ”

Of the student Casamare Andrei, group BA 1551

Risk management, as well as risk assessment, have become and will remain a vital component of how all businesses operate within any company. In any of these, there are a wealth of opportunities for the risks to turn into "disasters" or overturning events, so managing them effectively is very important, also in the society we are currently in, and also in the future.

The aim of the research is to study the theoretical approaches, to determine the risks in the enterprises, to analyze and to justify the management in the entity, and to develop solutions for optimizing and reduce entrepreneurial risks.

Following the proposed goal we have advanced the following objectives:

• Studying the scientific-theoretical concept of risk,

• Classification and identification of the particularities of the risks in the entrepreneurial environment of the Republic of Moldova;

• Investigation of the risk stages management;

• Economic and financial evaluation of the company's activity "ISIDA" in terms of performance indicators;

• Identifying factors of influence on entrepreneurial activity;

• Presenting proposals, methods and ways of diminishing to optimize risk management.

Thesis includes 3 chapters, I-st and II-nd with 3 subchapters each, and the last one with 2 subchapters: Chapter I "The concept of risk theories in the entrepreneurial field", Chapter II "Analysis of the activity of the commercial company SRL" ISIDA ", and Chapter III "Methods of risk management in the enterprise".

Thesis concludes with a set of general conclusions and recommendations that would play an important role in managing beneficial business risks as well as their overall reduction.

Introducere

Actualitatea temei. Pe parcursul anilor, riscurile devin una dintre cele mai actuale teme de analiză și examinare, datorită efectelor pe care le pot avea în activitatea unei întreprinderi. În secolul XX se înregistrează o creștere a numărului de afaceri, în urma tuturor schimbărilor și relațiilor economice atât naționale, internaționale și la nivel global, afacerile tind a fi cele mai riscante.

Modalitatea în care compania crește și se dezvoltă, posibilitatea de a rămâne competitivă și a supraviețui, depinde nu în ultimul rând, de capacitatea întreprinzătorului de a gestiona riscurile ce influențează afacerea, de a aplica variate metode și căi de diminuare a consecințelor nefavorabile.

Cheia dezvoltării și menținerii stabilității economice a oricărei entități este a fi considerată gestionarea eficientă a riscurilor prin supravegherea lor și reducerea gradului de apariție a unor evenimente imprevizibile care ar influența negativ activitatea întreprinderii. Evaluarea acestora, diminuarea sau eliminarea totală a riscurilor pot conduce la un rezultat pozitiv final al activității efectuate

Riscul poatea avea o influență majoră dar și consecințe grave asupra sistemului de management a entității. Gestionarea efectivă a riscului este deosebit de important, deoarece riscul se află într-o corelație reciprocă permanentă cu stabilitatea întreprinderii.

Riscul de management, precum și evaluarea riscurilor, au devenit și vor rămâne o componentă vitală a modului în care toate întreprinderile își desfășoară activitatea în cadrul oricărei companii. În oricare dintre acestea, există o multitudine de oportunități pentru ca riscurile să se transforme în „dezastre” sau răsturnări de evenimente, de aceea gestionarea eficientă a acestora este foarte importantă, atât în societatea în care ne aflăm cât și pe viitor.

Scopul . Scopul cercetării constă în studiul abordărilor teoretice, determinarea riscurilor din cadrul întreprinderilor, analiza și argumentarea modalității de gestionare în entitate, precum și elaborarea soluțiilor pentru optimizarea și diminuarea riscurilor antreprenoriale.

În urma scopului propus am înaintat următoarele obiective :

Studierea conceptului științifico – teoretic de risc,

Clasificarea și identificarea particularităților riscurilor în mediul antreprenorial din Republica Moldova ;

Cercetarea etapelor de management a gestiunii riscurilor ;

Evaluarea economico – financiară a activității companiei SRL “ISIDA” prin prisma indicatorii de performanță ;

Identificarea factorilor de influență asupra activității antreprenoriale ;

Prezentarea unor propuneri, metode și căi de diminuare pentru optimizarea gestionării riscurilor .

Obiectul investigat. Obiectul investigat îl constituie studierea modalităților de gestiune a riscurilor în cadrul unei afaceri.

Metodologia cercetării. Drept bază teoretică au servit lucrările economiștilor și savanților renumiți în economie precum Richard Cantillona, Harry M. Markovitz, James Tobin, Nicklas Luhman, A. Marshal, A. Pigu. Totodată au fost utilizate și lucrările cercetătorilor contemporani: Costin Ckirițescu, dr. Emilian M. Dobrescu, Ion Stoian, Nicolae Verejan, Liudmila Stihi. În vederea atingerii scopului propus în procesul cercetării au fost utilizate așa metode de cercetare științifică precum: analiza, sinteza, metoda grafică, metoda comparativă etc.

Baza informațională. Cercetând o diversitate de literatură de specialitate, drept bază analizei au fost utilizate rapoartele și datele Băncii Naționale, Asociația Națională a Agenților Economici de Turism din Moldova, Biroul Național de Statistică, Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova, actele normative naționale și internaționale în domeniul turismului, acorduri internaționale cu caracter universal.

Structura lucrării. Lucrarea este compusă din introducere, abrevieri, cuprins, 3 capitole, concluzii și propuneri, bibliografie precum și anexe.

Conținutul de bază. Lucrarea include 3 capitole I-ul și al II-lea având 3 câte 3 subcapitole fiecare, și ultimul respectiv 2 subcapitole.

Capitolul I ” Conceptul teoriilor de risc în domeniul antreprenorial ”. Pornind de la teoria economică ce explică teoriile cercetate în acest capitol se încearcă determinarea conceptele teoretice cu privire la riscurile în cadrul unei întreprinderi în opinia mai multor autori, precum și etapele de management a riscurilor concepute de către experții în domeniu. Capitolul cuprinde o scurtă integrare în conceptele teoretice privind riscurile, particularitățile și cauzele acestora.

Capitolul II ” Analiza activității societății comerciale SRL ” ISIDA ” ”, are drept obiectiv analiza întreprinderii unde a fost efectuată perioada de practică, prin descrierea generală a activității de întreprinzător, a companiei propriu-zise și componentele ei. Totodată include evaluarea activității economico-financiare prin indicatorii de performanță care permit diagnosticarea și identificarea stabilității economice a entității în scopul fundamentării acțiunilor de reglare și funcționare stabilă și eficientă în sistemul întreprinderilor din acest domeniu. Deasemenea acest capitol cuprinde recunoașterea factorilor exogeni, asupra cărora nu poate avea o influență directă deoarece evoluția acestora nu poate fi controlată la nivel microeconomic; precum și factorii endogeni care acționează direct stabilitatea economică a întreprinderii.

Capitolul III ” Metode de gestiune a riscului în întreprindere ”. abordează o serie de metode, propuneri și căi, pentra o eficientă optimizare a riscurilor antreprenoriale, precum și diminuarea definitivă a acestora

Concluzii și propuneri. În acest compartiment am formulat concluzii generale și recomandări care ar avea un rol important pentru gestionarea benefică a riscurilor în afaceri, precum și diminuarea totală a acestora.

Bibliografia conține 30 surse bibliografice.

Anexe. Lucrarea conține 8 anexe.

Capitolul I. Conceptul teoriilor de risc în domeniul antreprenorial

Definirea teoretică a riscului antreprenorial și descrierea funcțiilor riscului

Pornind de la premiza antreprenoriatului , distigem că acesta reprezintă un proces ce constă în identificarea și urmărirea unei oportunități de afacere, în scopul valorificării acesteia. Acest fapt a început a fi recunoscut încă din secolul XVIII, în Franța, atunci când economistul Richard Cantillona, a asociat asumarea riscurilor în economie cu antreprenoriatul.

Mai târziu, în secolul XX, a apărut o definiție, pentru persoana din această activitate, sub denumirea de – antreprenor, fiind agentul care prin unirea mijloacelor de producție obținea produse care asigură remunerarea capitalului.

În anul 1982, un economist american conisdera că asumarea riscului este un atribut distinct al producătorului , considerându-l un factor de producție, la fel ca și pâmântul, munca sau capitalul.

Întreprinzătorului i se atașează 3 funcții principale :

De conducere, inovație;

De adaptare la schimbări;

De asumare a riscurilor.

Analizând aceste funcții principale, observăm că antreprenorul este persoana ce riscă, manifestarea inițiativei, adoptarea deciziilor, introducerea inovației cere responsabilitate, iar ca urmare – și risc în activitate, stabilindu-se astfel o strânsă corelație între risc și antreprenoriat, acesta a câștigat o importanță semnificativă în lumea afacerilor.

Economiștii americani Harry M. Markovitz și James Tobin, laureați ai premiului Nobel, au avut rol de pionieri, deoarece lucrările acestora s-au concentrat pe concept de portofolii care asigură cel mai mare profit pentru un nivel dat de risc, sau echivalent, cel mai mic nivel de risc pentru un profit așteptat.

Conform: sociologului german Nicklas Luhman care a adus deasemenea o contribuție instrumental substanțială, prin lansarea ideii că ”riscul” reprezintă o formă generală prin care societatea își descrie viitorul. Potrivit lui Luhmann, [7, p.9] ,,riscul este un concept care trebuie deosebit de pericol. În timp ce riscul indică o pierdere posibilă viitoare datorită deciziei unui agent, pericolul se relaționează cu posibilitatea unei pierderi cauzate de indecizie. Altfel spus, teza lui Luhmann, susține că viitorul este total dependent de deciziile prezente. Această abordare are implicații importante pentru analiza riscului”.

Într-o viziune foarte largă se precizează că riscul este generat atât de lipsa de certitudine, privind evenimentele viitoare, cât și de cunoștințe, informații și experiențe profesionale limitate. Conform altor accepțiuni riscul este incapacitatea întreprinderii de a se adapta, în timp și la cel mai mic cost, la variația condițiilor de mediu.

Astfel,în opinia mea riscul în afaceri reprezintă o variabilă managerială de ordin decizional, care este determinat de probabilitatea apariției unor evenimente aleatorii sau prognozate și care pot produce în cadrul întreprinderii anumite rezultate cu abateri negative sau pozitive în comparație cu cele planificate.

Sursa: [7, p.9 ]

Figura 1.1. Două accepțiuni ale riscului.

Autor Nicolae Verejan, Managementul riscurilor în afaceri ( support metodic ) pagina 9

Abordarea riscului a fost efectuată și de către cele mai vestite școli, ale gândirii economice, precum cea clasică și neoclasică.

În teoria clasică, riscul este tratat ca o probabilitate matematică de pierderi, care pot apărea în cazul primirii unei decizii incorecte. În acest caz, riscul apare ca o daună / pagubă, care este consecința unei decizii greșite.

În anii 30 ai sec. XX, economișii A. Marshal și A. Pigu au elaborat bazele teoriei neoclasice ale riscului, care constau în următoarele: antreprenorul, activând în condiții de incertitudine, primește un profit care este o variabilă neconstantă, și încheind contractual, trebuie să se conducă de două criterii: [ 4, p.98 ]

Mărimea venitului preconizat ;

Mărimea abaterilor posibile de la venitul preconizat. [ 5, p.23]

Multitudinea definițiilor, tratează în mod diferit această noțiune, autorii lor fiind influiențați de diferite sisteme social – economice existente:

Riscul este un eveniment posibil și nedorit, previzibil sau imprevizibil, producător de pierderi material sau morale, ce se manifestă în raporturile dintre oameni și raporturile dintre om și natură ( Ion Stoian).

Academicianul Costin Ckirițescu și dr. Emilian M. Dobrescu definesc noțiunea de risc drept ”examinarea în termini probabilistic a posibilității de obținere a unor rezulate favorabile sau nefavorabile într-o afacere: eveniment viitor și probabil a cărei producere ar putea provoca anumite pierderi. Poate fi natural: cutremur, inundație, epidemie, etc, social-politic: grevă, război, criză de govern, schimbarea regimului politic, economic: fluctuațiile prețurilor sau valutare, neplata unor mărfuri livrate”. [6, p.11]

Din punct de vedere economic, riscul poate fi definit ca o stare pentru care există posibilitatea apariției unei variații adverse în raport cu un obiectiv urmărit de către o organizație. Pentru organizație, riscul economic este legat de modificările produse la nivelul veniturilor, costurilor sau volumului de producție, ca urmare a modificărilor pe piața materiilor prime sau a produselor finite. În aceste context, riscul este o problemă relaționată cu procesul de luare a deciziilor. Circumstanțele riscurilor în afaceri nu există ca elemente obiective, ci sunt construite de către participanții la viața economică (statul, agenții economici, consumatorii etc.) care iau decizii. [3, p.114]

O abordare a riscului presupune privirea acestuia din două puncte de vedere. Primul se concentrează asupra evenimentelor nedorite care pot aduce prejudicii sau pierderi. Spre exemplu: atunci, când o societate comercială se lansează într-o activitate riscantă, managerii urmăresc identificarea factorilor care pot influența negativ asupra activității respective. Această abordare exclusivistă se focalizează asupra evenimentelor nedorite și se numește perspectiva riscului pur.

Al doilea punct de vedere al abordării riscului se referă la obținerea informațiilor necesare luării unei decizii corecte. Când o decizie este luată în condiții de ignoranță, acesta este o decizie riscantă și poate conduce la eșec, iar în cazul unei decizii fundamentale, bazată pe informații complete și corecte, aceasta este mai puțin riscantă, iar șansele de success în implementarea ei sunt mari.

Prin urmare, riscul este o noțiune complicată și funcționează numai din momentul în care este luată decizia care îl comport, sau pe de altă parte – este incapacitatea întreprinderii de a se adapta la ceea ce se întâmplă în afara întreprinderii.

În economie, funcțiile riscului reprezintă instrumente prin care antreprenorul poate eficient să preîntâmpine și să gestioneze o gamă foarte variată de riscuri. Acestea se disting în mai multe tipuri și anume :

Funcția inovațională – pe care riscul antreprenorial o realizează prin stimularea găsiri unor noi soluții, netradiționale la problemele care stau în fața antreprenorului. Implementarea acestei funcții se realizează prin intermediul aplicării metodelor de stimulare a creativității, precum : Braimstorming, Phillips 66, Cancasajul, matricea descoperirilor etc. Practica modială arată că companiile obțin succese mari, devenind competitive datorită utilizării acestei funcții, deoarece orice produs / serviciu nou implică un număr mare de riscuri, însă dacă evaluările au fost făcute correct – rezultatele obținute pot cu mult depăși cele planificate. ,,Deciziile, metodele riscante de management conduc spre o activitate de producție mai eficientă, în urma căreia câștigă atât antreprenorul, cât și cumpărătorul, clientul și societatea în întregime. Deci, riscul în activitatea de antreprenoriat îndeplinește funcția de inovare.” [1, p.25]

Funcția reglatorie – se manifestă în două forme :

Constructivă – reprezintă capacitatea antreprenorului de a merge la risc, dar prin utilizarea unei baze informaționale complete și complexe, primirea deciziilor collective care contribuie la maximizarea rezultatelor obținute;

Distructivă – când riscul se manifestă ca un subiectivism în cazul lipsei informaționale, fără cercetarea factorilor interni și externi de influiență asupra activității antreprenoriale.

Funcția de apărare – se manifestă prin faptul că dacă pentru antreprenor riscul este o stare naturală, apoi este normală și o reacție adecvată în cazul în care adeverirea situației de risc conduce la eșec.

Funcția analitică – prezența situației de risc îl impune pe antreprenor să analizeze multitudinea de soluții alternative și consecințele lor înainte de a adopta decizia respectivă, utilizând metode matematice, statistice, și evident implicând în aceasta propriile cunoștințe, experiență și intuiție.

Funcția stimulatorie – constă în faptul că prin intermediul investițiilor riscante întreprinderea stimulează progresul tehnico-științific, majorarea locurilor de muncă, dezvoltarea procesului comercial-tehnologic și a circuitului de mărfuri în general. Prezența riscului în economie și tinderea spre a-l depăși, sunt catalizatorii dezvoltării potențialului creator al individului, împărtășind responsabilitatea pentru rezultatul activității legate de risc.

Funcția de apărare – vizează în căutarea de către întreprindere a mijloacelor și formelor de protejare de la posibilele urmări nedorite, care să stabilizeze activitatea lor antreprenorială. Ea se manifestă, pe lângă utilizarea mecanismelor de asigurare, autoasigurare și hedging, etc., prin formarea bazei de drept, ce reglementează relațiile internet și internaționale de risc, prin oferirea garanțiilor politice și economice, care să excludă pedepsirea specialistului în caz de eșec.

Funcția de preîntâmpinare – constă în utilizarea mijloacelor întreprinderii pentru micșorarea gradului și urmărilor riscului, adică pentru efectuarea tuturor activităților preventive de apărare de la posibilele urmări negative pe viitor. În economia contemporană, riscul reprezintă un indicator care îi dă posibilitate firmei de a prezicela timp posibilitatea pierderilor care pot apărea ca urmare a unor evenimente aleatorii imprevizibilte

Funcția compensatorie – se manifestă prin crearea fondurilor-țintă de risc sub formă bănească sau naturală, care asigură compensarea pierderilor suportate din cauza unor fenomene negative imprevizibile (activități economice ineficiente, dezastre, accidente sau alte fenomene nefavorabile), acordarea ajutorului material lucrătorilor întreprinderii la apariția anumitor evenimente în viața lor, precum și tuturor celor cărăra întreprinderea, în urma desfășurării activității sale, le-a afectat negative viața, sănătatea, proprietatea. În plus, posibila existență a riscului îl face pe întreprinzător să includă ”plata pentru risc” în prețul produsului/serviciului/lucrării ce permite evitarea pierderilor catastrofale.

Funcția de gestionarea a investițiilor riscante și a relațiilor social-riscante – se exprimă prin funcționarea managementului riscului. Managementul riscului este un sistem de gestionare rațională a mărimii riscului, a investițiilor riscante, a organizării relațiiolor riscante cu scopul asigurării stabilității financiare a întreprinderii. Gestionarea se efectuează cu ajutorul multiplelor metode ale mecanismului riscului.

Funcția de control – se manifestă prin crearea și utilizarea atât a sitemului de control al parametrilor calitativi și cantitativi ai proceselor riscante ce apar la întreprindere cât și a formării și utilizării concrete a resurselor fondurilor de risc. Datorită funcției de control a riscului întreprinderea cunoaște cum se formează structura capitalului, zonele principale de risc, cât de econom și efectiv se utilizează resursele.

Funcția socială – se realizează în procesul asigurării materiale a angajaților, atrași în activitatea riscantă, pe calea plății compensațiilor, alocațiilor pentru paguba adusă sănătății, vieții, situației financiare, astfel asigurând susținerea nivelurilor de viață. Supraprofiturile obținute ca rezultat al activității riscante a întreprinderii pot fi folosite de aceasta pentru a ajuta familiile neasigurate social ale angajaților pentru acordarea beneficiilor suplimentare angajaților, și realizarea programelor sociale ale întreprinderii.

Clasificarea particularităților și cauzele riscului în afacerile din Republica Moldova

Sursele riscului provin atât din interiorul cât și din exteriorul unei organizații. Astfel putem distinge două categorii de surse și anume: surse externe și surse interne.

Sursele externe – reprezintă acele surse de risc care sunt rezultatul unor evenimente din afara organizației. Aceste riscuri nu pot fi controlate deoarece ele nu depind de activitatea internă a organizației.

Spre exemplu de surse externe de risc găsim în domeniul competiției pe o anumită piață de desfacere, unde există în permanență riscul ca o companie concurentă să lanseze un produs nou, la un preț mai bun, fapt ce determină orientarea pieței spre direcții noi, afectând activitatea tuturor competitorilor. Această sursă de risc este externă deoarece compania este afectată de ea, dar nu este generată de aceasta.

Datorită faptului că în cazul riscul extern nu se pot lua măsuri de prevenire, trebuie luate măsuri asiguratorii, cum ar fi introducerea în costurile de fabricație au unei cote de risc în ceea ce privește sursa riscului extern, sau plata unei polițe de asigurare în cazul în care este posibil acest lucru.

Surse interne – reprezintă rezultatul unor evenimente din interiorul organizației. Aceste surse de risc pot fi controlate. În această categorie se pot distinge riscurile de utilizare a echipamentelor tehnologie, riscurile forței de muncă, sau riscurile asociate managementului organizațional. Aceste riscuri pot fi prevenite prin simpla eliminare a surselor care le produc, lucru posibil datorită faptului că sunt generate de activitatea organizației, deci provin din interiorul acestei.

De exemplu, într-o organizație se pot lua măsuri de eliminare a surselor de risc. Astfel prin retehnologizare, se elimină riscului de utilizare a echipamentelor tehnologice învechite; prin instruirea personalului în vederea protecției muncii se elimină riscul accidentelor de muncă, sau, în cel mai rău caz se limitează efectele acestora.

Totuși, există situații în care sursa riscului intern nu poate fi eliminată, cel mai adesea datorită faptului că este necunoscută, dar există și situații în care riscul deși este cunoscut, din diverse motive nu se i-au măsuri. De exemplu datorită unor conjuncturi ordin financiar sau politic se asumă un risc tehnologic privind utilizarea unor echipamente învechite, sau nu s-a descoperit faptul că acel echipament tehnologic este învechit și pune în pericol buna desfășurare a activității de producție.

Cele mai grele situații de eliminare a sursei de risc interne sunt cele legate de politica și managementul organizațional, datorită subiectivității personalului din această categorie, pe de o parte, precum și datorită faptului că sunt cele mai puțin cunoscute pe de altă parte. De exemplu, când un manager nu știe sau nu vrea să știe că deciziile sale nu sunt cele mai bune, apare riscul implementării unor decizii care poate conduce la situații dintre cele mai nefavorabile organizației.

În literature de specialitate sunt recunoscute mai multe cauze ale riscului în afaceri, printre care menționăm :

Spontanietatea fenomenelor natural (cutremure, alunecări de pământ, secete, inundații) ;

Existența contradicțiilor dintre diverse sisteme politice/țări ;

Blocaje economice ;

Disponibilitatea resurselor materiale, financiare și umane;

Caracterul probabil al progresului tehnico-științific (imposibilitatea inovațiilor în domeniu) ;

Utilizarea elementelor de concurență neloială ;

Omul (grade de calificare, cunoștințe, instruite, responsabilitate) ;

Calitatea și cantitatea informației utilizate în adoptarea deciziilor (informația este completă, verificată, obiectivă, suficientă, tratată corect) ;

Într-o întreprindere, zonele de risc, reprezintă siatuația acesteia, pe un plan pozitiv sau negativ, acestea fiind indetificate cu ajutorul a 4 indicatori de bază :

Valoarea pierderilor posibile

Profitul planificat în raport cu cel realizat

Costurile totale ( inclusiv cheltuielile )

Valoarea patrimonială

I II III IV

Pierderi

Sursa: [ 7 p.16 ]

Figura 1.2 Zonele de risc a întreprinderii

Zona în afara riscului – este situația din întreprindeere, atunci când valoarea pierderilor este nulă, ceea ce înseamnă că este o zonă perfectă pentru business, caracaterizându-se mai mult ca o zonă teoretică, decât practică.

Zona riscului admisibil – este zona în care valoarea pierderilor este pozitivă și amenință în permanență nivelul beneficiului planificat. Însă valoarea pierderilor nu au o influiență negativă asupra realizării sarcinilor, așa că beneficiul planificat este realizat.

Zona riscului critic – reprezintă momentul în care valoarea pierderilor diminuează beneficiul planificat al întreprinderii, până când se elimină complet beneficiul din activitatea antreprenorială. Această zonă poate duce la situația când investițiile efectuate anterior nu mai pot fi recuperate de către antreprenor, astfel acesta nu doar că nu poate produce profit, dar și înregistrează pierderi în mărimea cheltuielilro investiționale efectuate.

În zona riscului critic se înregistrează pragul de rentabilitate, numit și punct critic.

Zona riscului catastrofal – reprezintă situația când valoarea pierderilor depășesc valoarea punctului critic și poate fi înregistrată situația când sub presiunea pierderilor din perioadele precedente și actuale, dar și sub presiunea creditorilor, întreprinderea poate să recurgă la vânzări de active cu drept patrimonial și să-și diminueze forțat valoarea activelor. Diminuarea activelor este un factor negativ care conduce la reacții negative în lanț în cadrul companiei. Tot aici întreprinderea ajunge sub pragul de rentabilitate , nu sunt recuperate costurile fixe și variabile. Ca urmare a diminuării venitului din vânzări există supraîndatorarea riscului de nerambursare, diminuarea activelor întreprinderii și sub presiunea creditorilor, întreprinderea ajunge la faliment.

Printre cauzele care determină plasarea întreprinderii în zona de risc catastrofal se enumeră :

Probleme de management în cadrul întreprinderii ;

Minimizarea venitului din vânzări;

P Tendință crescătoare

0,99

0,8

0,7

0,5

0,3 Tendință descrescătoare

0,1

Sursă: [ 2 p. 10]

Figura 1.3 Curba riscului

Viziunea strategică limitată ;

Planificarea incorectă a activităților, inclusiv a proiectelor investiționale;

Subestimarea valorii cheltuielilor planificate;

Nerespectarea bugetului adoptat ;

Contractarea de împrumuturi și supraestimarea posibilităților de rambursare;

Sensibilitate sporită a pieței pe care activează întreprinderea la evoluțiile pe alte tipuri de piețe.

Întrucât riscul este o categorie de probabilitate, curba riscului caracterizează P de înregistrare a unei anumite zone de risc de demarare și derulare a afacerii.
Curba riscului este caracterizată prin prezența producerii fenomenelor la anumite interval de timp și stabilește o anumită probabilitate privind înregistrarea unei zone de risc.

Riscurile antreprenoriale se deosebesc după mai multe criterii de clasificare :

După apariția lor :

Riscuri retrospective – analiza lor, a caracterului și metodelor de micșorare dă posiblitatea de a prognoza mai precis riscurile curente și cele perspective ;

Riscurile curente – apar în procesul desfășurării activității de antreprenoriat, în majoritatea cazurilor nu generează pierderi semnificative pentru firmă ( de exemplu : riscul de producție, riscul defectării utilajului, riscul de personal) ;

Riscuri perspective – sunt riscuri potențiale, apariția lor nefiind strict delimitată în timp, însă pot fi determinate probabilitatea de apariție și mărimea potențialelor consecințe. În acest caz antreprenorul poate să-și elaboreze eficient planurile de activitate a firmei prin reducerea pierderilor generate de situațiile de risc.

După factorii principali de apariție :

Riscuri economice – reprezintă riscuri condiționate de schimbările nefavorabile ce au loc în economia țării sau a întreprinderii . Printre acestea enumerându-se riscurile fluctuației conjuncturii pieței, a prețurilor la diferiți factori de producție, și active financiare, a valutei naționale și străine, a inflației.

Riscuri politice – sunt riscuri legate de situația politică și activitatea statului, condiționate de schimbările acestora care influiențează negative rezultatele activității întreprinderii precum și riscurile schimbărilor în politica internă a întreprinderii.

Riscuri tehnico-tehnologice – sunt posibilitățile apariției urmărilor negtative în legătură cu implementarea tehnicii și tehnologiilor și cu catastrofele tehnologice.

Riscuri ecologice – sunt riscurile legate de probabilitatea apariției răspunderii civile pentru cauzarea atât a pagubelor mediului ambient, cât și a sănătății, vieții și proprietății persoanelor fizice și juridice.

Riscuri legislativ – juridice – sunt riscurile legate pe de o parte de instabilitatea legislației naționale străine și internaționale, de legile și hotărârile imprevizibile ale guvernului, iar pe de altă parte de aplicarea nerațională și ineficientă a normelor legislative și hotărârile la întreprindere.

Riscuri informaționale – sunt riscuri generate de lipsa integrității și exactității, de întârziere și denaturarea informației de diferită proveniență. În urma riscului informațional este probabilitatea apariției detaliilor false, nesigure în rapoartele statistice, operaționale, financiare, contabile și scurgerea informațiilor confidențiale.

Riscuri morale – sunt legate de răspunderea morală pentru luarea deciziilor în condiții de risc și pentru urmările luării acestor decizii. Aceste riscuri se întâlnesc mai mult la întreprinderile comerciale și sunt actuale din două puncte de vedere : în primul rând privind posibilitatea furtului și a fraudei din partea cumpărătorilor, în al doilea rând în legătură cu posibilitatea de a cauza pagube cumpărătorilor ca urmare a comercializării produselor cu termenul de valabilitate expirat, a produselor de calitate joasă, contrafăcute sau necertificate.

După caracterul evidenței:

Riscuri externe – riscuri care influeințează activitatea firmei din exteriorul ei ( riscul inflaționist, valutar, natural), aceastea fiind nemijlocit legate de activitatea întreprinderii sau de mediul său de contract. Printre factorii care influiențează riscurile externe se enumeră cei politici, economici, demografici, sociali și geografici.

Riscuri interne – se atribuie riscurile condiționate în marea majoritate de activitate nemijlocită a întreprinderii cât și a partenerilor săi de contract, la care se atribuie furnizorii, co-partenerii afacerii și consumatorii. Asupra acestor riscuri acționează activitatea de conducere a afacerii, alegerea strategiei optime de marketing, a politicii și tacticii de activitate, potențialul de producere, înzestrarea tehnică , nivelul specializării de competență și clasificare a forței de muncă, a tehnicii securității.

După sfera apariției la baza căreia stau domeniile activității antreprenoriale :

Sfera producției – antreprenorul folosește drept factori antreprenoriali elemente ale muncii , forța de muncă, informații, servicii.

Sfera comercială – antreprenorul este comerciant, având producția finită pe care o cumpără de la producători. Profitul se obține doar din diferența de preț.

Sfera financiară – în loc de obiectul de vânzare – cumpărare, apar bani, antreprenorul financiar vinde mijloace bănești în schimbul altor mijloace bănești ( banca, întreprinderile de microfinanțare, instituțiile financiare).

Activitatea intermediară – antreprenorul nu vinde și nici nu produce, este un intermediar ( activitate de notariat, de brokeraj, de evaluare, de recurtare, de avocat).

După nivelul de realizare a riscului :

Riscuri legate de strategie – alegerea pieței, planul de producție, planul canalelor de distribuție.

Riscuri operaționale – până la realizarea comenzii, între comandă și expedierea mărfii.

După obiect :

Riscuri ce afectează bunurile (mijloacele fixe, stocurile de materie primă și materialele);

Riscuri ce afectează bunurile imateriale ( brevete, licențe, mărci comerciale );

Riscuri ce afectează resursele financiare ;

Riscuri ce afectează personalul întreprinderii ;

În dependență de durata de timp

Riscuri permanente – prezintă mereu pericol pentru activitatea de antreprenoriat, pe un teritoriu geografic anumit, sau într-un domeniu al economiei naționale;

Riscuri de scurtă durată – pericol pentru o perioadă definită de timp, care dispar concomitent cu încetarea acțiunii ( riscul de transport, de neîndeplinire a obligațiilor asumate conform contractelor ).

În funcție de limita după care este posibil falimentul :

Admisibile – pericolul pierderii venitului de la realizarea unui anumit risc sau set de riscuri ( de exemplu mărimea pierderilor este mai mică decât mărimea venitului preconizat, iar antreprenorul înregistrează o scădere a profitului );

Critice – reprezintă pericolul de pierderi în mărimea cheltuielilor de producție, necesare pentru realizarea unei anumite activițăți de antreprenoriat;

Catastrofale – reprezintă pericol de a suporta pierderi în mărime egală sau mai mari decât toată averea firmei ceea ce conduce spre faliment.

După caracterul urmărilor riscurilor :

Pure – apar când pentru o anumită situație există șansa numai de a pierde fără să existe și șansa de a câștiga ( ele nu pot fi controlate, nu se realizează în timp, nu pot fi delimitate de sfera de activitate, nu sunt acceptate deoarece apariția lor face ca agenții economici să suporte o pierdere neavând șansa de câștig );

Speculative – apar atunci când există simultan șansa de a pierde și de a câștiga. Pentru mediul antreprenorial riscul speculative este cel mai frecvent având la bază pierderile din procesul de producție care pot fi și consecințele riscului pur cauzat de uzarea tehnologiei de fabricație. Aceste riscuri sunt controlabile, dependente de existența unor factori cum ar fi decizia puterii publice, factorii financiari, factorul uman, factorii organizatorici și de structură.

În funcție de nivelul de adoptare a deciziilor :

La nivel macroeconomic ( deciziile luat la nivelul economiei naționale );

La nivel microeconomic ( deciziile adoptate în cadrul unităților economice ).

Determinarea și identificarea etapelor de management a riscurilor

Managementul riscului este un proces ciclic, care se desfășoară pe toată perioada derulării unui proiect sau a unei activități , și presupune parcurgerea a 5 etape de lucru, și anume: [9 p. 11]

Planificarea riscului

Identificarea riscului

Analiza riscului ( cantitivă și calitativă )

Stabililirea strategiilor de abordare a riscului și diminuarea riscului

Monitorizarea și controlul riscului ;

Planificarea riscului. Procesul de management al riscului începe cu primul pas și anume cel de planificare a lui, respectiv stabilirea unui grup de persoane ce răspund de fiecare risc în parte, pe toate nivelurile ierarhice ale întreprinderii dar și pe toate categoriile de risc. Asemeni oricărei activități de planificare, aceasta trebuie efectuată fără erori, deoarece acestea pot conduce la consecințe nefavorabile.

Identificarea riscului. Este pasul cu numărul 2 din cadrul procesului de management al riscului, și presupune direcționarea eforturilor în identificarea tuturor surselor posibile de risc care ar putea să afecteze în orice mod derularea proiectului sau a activității analizate. Această activitate de identificare presupune și realizarea unui brainstorming ( tehnică de creativitate în grup, menită să genereze un număr mare de idei, pentru soluționarea unei probleme), a mai multor categorii de specialiști, care cu ajutorul instrumentelor și metodelor specifice domeniului în care se face analiza, trebuie să depisteze toate punctele slabe ale proiectului. Această activitate de identificare a surselor de risc, se concretizează într-o listă de posibile evenimente cu probablitățile de apariție și efectele pe care acestea le pot avea. Scopul principal al identificării riscului este acela de a evita situațiile în care managerul poate ajunge atunci când este suprins de un eveniment nedorit, eveniment care afectează în mod negativ proiectul în derulare.

Identificarea riscurilor este una dintre fucțiile decisive în procesul de gestiune a riscurilro. Cu cât numărul riscurilor identificare este mai mare, cu atât și numărul de riscuri managerizate este mai mare, respectiv, probabilitatea de succes va fi mai mare. În condițiile în care numărul de riscuri identificare este redus, managementul firmei va gestiona un număr limitat de riscuri, și respectiv, probabilitatea de succes va fi foarte redusă. Riscurile care nu vor fi identificate, se vor manifesta în afara politicilor de gestiune și control a managementului și impactul negativ asupra firmei poate fi unul semnificativ.

Identificarea riscurilor este posibilă de realizat prin mai multe metode : chestionare, brainstorming, jurnale, diagrame, etc.

Analiza riscului ( calitativă și cantitativă ). Analiza riscului reprezintă un proces de examinare atât calitativă cât și cantitativă, a impactului pe care îl pot avea fiecare risc în parte.

Analiza calitativă a riscului poate fi implementată prin mai multe tehnici :

Tehnica scenariilor – presupune adunarea unui grup de persoane bine informate, specialiști din domeniu, cărora li se cere să își aplice cunoștințele și imaginația pentru a descrie unul sau mai multe metode posibile de derulare a unui eveniment pornind de la o situație concretă.

Tehnica matricei probabilitate-impact – aceestea fiind doua aspecte ale riscului. În această fază a procesului de management al riscului, managerii trebuie să estimeze impactul pe care îl poate avea apariția unui eveniment de risc asupra activității sau proiectului în derulare, estimare care se concretizează în aprecieri alitative și cantitaive a efectelor produse de manifestarea acestuia.

Probabilitatea exprimată în această tehnică, este exprimată în cinci intervale procentuale, cuprinse între și 99,99%. ,,Impactul este exprimat pe o scară valorică de la 0 la 4, corespunzător pentru cele 5 nivele de gravitate” [ 10 p.88]:

0 – între 0% – 19,99% – apariția unui eveniment cu impact zero nu are consecințe asupra riscului analizat, sau chiar dacă sunt, consecințele nu sunt notabile

1 – între 20% – 39,99% – un eveniment cu impact de gradul 1 are consecințe reduse

2 – între 40% – 59,99% – impactul de gradul 2 se referă la consecințe notabile care pot afecta derularea unui proiect sau a unei activități

3 – între 60% – 79,99% – consecințele unui impact de gradul 3 sunt suficinet de serioase și trebuie analizate minuțios

4 – între 80% – 99,99% – impactul de gradul 4 este corespunzător unei catastrofe.

*Nu se iau în calcul evenimentele care au o probabilitate 100%, deoarece certitudinea nu necesită analize de risc.

Reieșind din această gradaței a componentelor de risc, putem construi matricea probabilității-impactului :

Putem urmări gradul acestora conform culorilor.

80,00% – 99,99%

60,00% – 79,99%

40,00% – 59,99%

20,00% – 39,99%

0,00% – 19,99%
1 2 3 4 5

Sursa: [ 8 p. 9]

Figura 1.4 Matricea probabilitate-impact

Din această matrice (fig 1.4) se disting 5 categorii de risc și anume :

Risc foarte mic – probabilitatea evenimentului este nulă, iar efectul nu pune probleme majore

Risc scăzut – această categorie de risc presupune fie un eveniment cu probabilitate medie și impact scăzut, fie un eveniment cu probabilitate mică și impact mediu

Risc mediu – presupune un eveniment cu probabiltate peste medie, dar care are un efect scăzut, sau un evenimient cu probabilitate mică dar cu impact peste medie.

Risc mare – apare atunci când un eveniment are o probabilitate de apariție peste 40% iar impactul lui este peste nivelul 3.

Risc foarte mare – se referă la situația unor evenimente foarte probabile care pot avea un impact resimțitor, respectiv depășind nivelul 3.

Analiza cantitativă a riscului se referă la stabilirea nivelului impactului unui eveniment de risc. Daca analistul de risc nu poate da o probabilitate exacta a apariției unui astfel de eveniment, în schimb el poate calcula dimensiunea pierderilor posibile sau a deprecierilro generate.

În acest sens, analiștii utilizează anumite metode și tehnici de calcul ale managementului riscului, pentru stabilirea dimeniunilor impactului unui eveniment de risc și anume :

Modelarea riscului – proces care ajută la înțelegerea diverselor fenomene ale realității și totodată oferă posibilitatea analistului de a prevedea un comportament într-un anumit scenariu. În condiții reale, aceasta se rezumă la utilizarea instrumentelor cât mai variate, începând cu diverse tabele, și finisând cu calcule matematice avansate. Indiferent de instrumentul folosit, analistul are posbilitatea să examineze urmările unui eveniment de risc prin simularea acestuia în condițiile realității.

Analiza valorii așteptate – este cea mai simplă metodă de cuantificare a riscurilor ( VA ) , care se calculează ca produs între probabilitățile de apariție ale anumitor evenimente și efectele acestora. Această metodă presupune 3 etape : 1) stabilirea probabilității riscului; 2) stabilirea impactului asupra activității; 3) calculul valorii așteptate. Stabilirea probabilității riscului se face utilizând date istorice sau date statistice. De asemenea se poate calcula și cu ajutorul instrumentarului matematic pe baza unei serii de indicatori.

Calculul valorii așteptate are următoarea relație :

VAa = Pa * Ea,

unde,

VAa – valoarea așteptată a evenimentului a;

Pa – probabilitatea de apariție a evenimentului a;

Ea – efectul apariției fenomenului a.

Stabilirea strategiilor de abordare a riscului și diminuarea lui. Acest pas din procesul de management al riscului constă în elaborarea unor strategii de abordare a riscurilor identificate și analizate anterior, utilizând o serie întreagă de metode și proceduri cu ajutorul cărora se pot stabili tactici de abordare.

Monitorizarea și controlul. Acest ultim pas al managementului riscului presupune faza de închidere a ciclului procesului de management al riscului, astfel efectuându-se operațiuni care în anumite situații pot relua întregul proces. Scopul principal al acestei etape este acela de a cunoaște apariția unor situații noi de risc, sau apariția unor modificări ale parametrilor existenți, preântâmpinând astfel surpinderea managementului cu evenimente imprevizibile.

Deci, noțiunea de risc este una analizată din mai multe puncte de vedere. În viziuea mea, în urma tuturor cercetărilor efectuate, riscul este un proces sau eveniment posibil, imprevizibil sau previzibil, în urma căror decizii putem obține un efect de pagubă sau câștig în activitate. Analiza riscurilor este destul de variată, ele pot fi evaluate atât calitativ, cât și cantitativ. Analiza cantitativă presupune cunoașterea riscului și analiza lui prin diferite calcule matematice în urma situațiilor întreprinderii (bilanțurile contabile), precum și alte documente din care putem evalua situația întreprinderii. Analiza calitativă printr-un exemplu concret de proiect și deja specialiștii să propună soluții de diminuare a acestora. Cunoașterea riscului la întreprindere este foarte importantă în activitatea de întreprinzător, pentru că doar așa tu poți preveni unele cheltuieli și posibile pierderi.

Capitolul II. Analiza activității societății comerciale SRL ” ISIDA ”

2.1 Descrierea activității întreprinderii SRL ” ISIDA ”

SRL “ISIDA” este o agenție turoperatoare, înregistrată și licențiată în Republica Moldova ( Anexa 3 ). Agenția de turism “ISIDA” a fost înregistrată în data de 29 decembrie 1992 , la moment fiind de 24 de ani pe piața turistică și unul dintre cei mai vechi furnizori de servicii de călătorie din Republica Moldova. Meritele întreprinderii au fost recunoscute de către Agenția Națională a Agențiilor de Turism ( Anexa 5). Sediul întreprinderii se află de la înființare și până în prezent în municipiul Chișinău pe strada Mitropolitul Dosoftei 97/1 ap.1.

Agenția de turism “ISIDA” a fost fondata de către Nina Belei în asociație cu Igor Valean, aducând un aport financiar de catre 80% și respectiv 20%, iar capitalul social constituind 5400 lei, Nina Belei fiind administratorul agenție de la începutul înființării și până în prezent. Fondatorii agenției au înființat această afacere cu scopul de a primi plăcere din activitate turistică și nu în ultimul rând de a obține profit.

Agenția “ISIDA” oferă servicii complete de organizare de sejururi, vacanțe, excursii, rezervare bilete de avion, rezervare de hoteluri, asigurări medicale de călătorie. Domeniul principal de activitate este outgoing-ul. Agenția are parteneri in majoritatea țărilor europene și la moment oferă o gamă largă de destinații în întreaga lume. Destinațiile tradiționale cu care lucrează sunt și rămân a fi : România, Ucraina, Bulgaria și Turcia. Rutele cu destinații europene: Franța, Italia, Ungaria, Austria, Germania și Spania fac parte din programul de activități. De asemenea, în dependență de sezonul turistic și la cerere organizează grupuri în Cipru, Polonia, Croația, Rusia și în diverse țări europene. Una din destinațiile exotice tradiționale mereu au fost Egiptul și Tunisia. În ultimul timp datorită extinderii parteneriatului a început să ofere și alte destinații exotice cum ar fi: EAU, Thailanda, Maldive, și alte destinații exotice la comandă.

În afară de odihna tradițională de familie oferă și programe speciale pentru tineret, elevi și studenți. Oferă programe de excursii individuale și servicii VIP peste hotare.

Se ocupă de turismul receptor organizând tururi și excursii în Moldova. Agenția are posibilitatea de a rezerva orice hotel în Chișinău sau în alte orașe din republică (gama cuprinde atât hoteluri de calitate superioară și apartamentele de lux, cât și hoteluri pentru calatorii mai puțin exigenți). Totodată, organizează transferuri de la aeroport/gară, oferă suport turiștilor ce au ca scop al călătoriei – afacerile, ajutându-i în obținerea informațiilor necesare, propunerea unui interpreț profesional, închirierea unui mijloc de transport. Oferă asistență în organizarea diverselor seminare sau întruniri în orice sala de conferința din republică. Deasemenea, oferă suport în obținerea vizei și eliberează invitații necesare pentru aceasta. Începând cu acest an, a reușit să lărgească gama de servicii oferite în Moldova, precum și hoteluri puse la dispoziție. Tururile și excursiile prin Moldova sunt conduse de ghizi profesionali cu o bogată experiență.

Agenția SRL ,,ISIDA” este o agenție de turism de tip touroperator ce creează pachetele turistice prin contracte directe cu furnizorii (hotel, restaurant, companie aeriana, întreprindere de agrement sau alți touroperatori locali) după care le pun în vânzare fie direct prin agenție proprie, fie prin intermediul agențiilor de turism detailiste, in schimbul unui comision de vânzare. Agenția SRL ,,ISIDA” realizeaza rezervări de călătorie pentru clienți: vânzare de bilete de transport (avion, autocar), oferă și vinde servicii turistice asigurate de furnizori direcți – hoteluri, restaurante, unități de transport, tratament – și comercializeaza pachete turistice care grupeaza toate aceste servicii. Activitatea agentiei de turism are ca principal obiectiv vanzarea pachetelor turistice cu destinațiile România, Bulgaria, Turcia, dar și vânzarea de bilete pentru orice mijloc de transport (terestru, aerian, maritim) și de alte produse turistice, prin intermediul agențiilor partenere (circuite, sejururi, croaziere).

Actele ce permit desfășurarea activității turistice a agenției “ISIDA” sunt: actul de constituire a agenției de turism; licența (Anexa 4); certificatul de înregistrare a agenției de turism; statutul; autorizația de funcționare, autorizația sanitară.

“Licență – act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de autoritatea de licențiere în procesul de reglementare a activității de întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licență de a desfășura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parțial, cu respectarea obligatorie a condițiilor de licențiere.”( Legea nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi).

Conform autorizației de construire și amplasare a firmelor și în baza prevederilor Regulamentului privind certificatul de urbanism și autorizarea construirii sau desființării construcțiilor și amenajărilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.360 din 18 aprilie 1997 se autorizează executarea lucrărilor de plasare a inscripțiilor pe edificiul situat în Chișinău str. Mitropolit Dosoftei , 97/1.

Agenția “ISIDA” activează în baza licenței ca turoperator și conform licenței este obligată să respecte anumite condiții:

“Autorizație sanitară de funcționare – act emis în condițiile legii de către autoritatea competentă pentru supravegherea sănătății publice, care confirmă corespunderea uneia sau mai multor activități desfășurate de agentul economic cu legislația sanitară.”

Conform acestei autorizații deținătorul ei este obligat:

să respecte legislația sanitară în vigoare în Republica Moldova;

să solicite Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice teritorial autorizația sanitară, cu 30 de zile pînă la expirarea termenului de valabilitate;

sa anunțe imediat orice schimbare ori extindere a geurilor de activitate în afara celor indicate în autorizație.

Figura 2.1 Obligațiile agenției conform licenței

Extras din statutul agenției “ISIDA”:

Principii generale:

Statutul de față este elaborat pe baza prevederilor contractului de constituire și activitate a societății cu responsabilitate limitată “ Firma de producere și comerț “ISIDA”, SRL”, denumită în continuare “ Întreprindere”.

Denumirea deplină a întreprinderii:“Firma de producere și comerț “ISIDA” , SRL”.

Denumirea prescurtată a întreprinderii:“ ISIDA” SRL.

Sediul întreprinderii: or. Chișinău , str. Mitropolit Dosoftei 97/1.

După forma sa organizatorico-juridică întreprinderea reprezintă societate cu răspundere limitată.

Întreprinderea este subiect economic independent cu drepturi de persoană juridică , care în baza utilizării bunurilor accumulate , produce și realizează producție , execută lucrări , prestează servicii și poartă răspundere pentru rezultatele activității sale economice, precum și pentru îndeplinirea obligațiilor luate față de asociați și partenerii de încheiere a contractelor, conform legislației Republicii Moldova , contractului de constituire și statutului de față. Întreprinderea dispune de balanță proprie și de conturi în bănci, are stampilă cu denumirea sa.

Întreprinderea poate încheia în numele său contracte, obține drepturi patrimoniale și drepturi personale nepatrimoniale.

Pentru a-și efectua activitatea întreprinderea are dreptul în ordinea stabilită de către legislație:

să participe în calitate de membru al altei societăți pe acțiuni sau societăți comerciale , inclusiv și celor create cu participarea investitorilor străini;

să creeze pe teritoriul Republicii Moldova și dincolo de hotarele ei filiale și reprezentanțe;

să organizeze iarmaroace , expoziții de vânzare, licitații, pentru realizarea producției proprii și a mărfurilor primite de la alte întreprinderi organizații și cetățeni;

să practice activitatea de brocer, diler, să participe la organizarea și activitatea burselor și caselor de comerț;

să stabilească de sine stătător prețuri și tarife în corespundere cu legislația și contractile încheiate;

să angajeze și să concedieze lucrători în baza contractului și a altor condiții, stabilite de legislație;

să dispună liber de beneficial obținut de pe urma activității de antreprenor , rămas dup ace a fost efectuată plata impozitelor și depunerea altor plăți obligatorii;

să apeleze în ordinea stabilită referitor la activitatea organelor de stat și a altor organe, care prejudiciază drepturile sau interesele ei legitime.

Întreprinderea se crează în scopul de a uni posibilitățile materiale și intelectuale ale asociațilorei pentru efectuarea activității, întreptate spre obținerea beneficiului.

Pentru a-și realize sarcinile întreprinderea practică următoarele genuri de activitate:

producerea, păstrarea , prelucrarea, achiziția, realizarea producției agricole;

servicii comerciale și de misiție inclusiv comerțul cu amănuntul și cu ridicata, deschiderea magazinelor comerciale, a cafenelelor, barurilor , restaurantelor;

organizarea școlilor , cursurilor, seminarelor, lecțiilor, conferințelor, iarmaroacelor în domeniile de producție tehnico- științifică, cultură și ecologie;

crearea întreprinderilor mixte;

turism ( inclusiv extern);

producerea și realizarea materialelor de construcție, de lemn , aluminiu, masă plastică;

producerea , repararea și realizarea confecțiilor.

Capitalul statutar și modificarea lui. Cotele de participare.

Capitalul statutar al întreprinderii constituie 10000 ruble.

Capitalul statutar este divizat în 100 parți egale depuse de asociații fondatori:

Belei Nina Eftenie- 8000 ruble

Valean Igor Alexandru – 2000 ruble

TOTAL: 10000 ruble

Organele de conducere ale întreprinderii , modul de formare și competența lor. Modul de adoptare a hotărârilor.

Organele de conducere ale întreprinderii sunt:

adunarea generală a asociaților;

organul executiv numit în continuare „Direcția „ ;

comisia de revizie (rivizorul).

În competența exclusivă a adunării intră:

modificarea statutului , mărirea și micșorarea capitalului statutar;

alegerea Direcției;

excluderea asociatului din întreprindere;

aprobarea contractelor încheiate între întreprindere și asociații ei;

reorganizarea și lichidarea îmtreprinderii.

Sarcinile Direcției sunt:

organizarea activității întreprinderii;

ducerea evidenței contabile și a lucrărilor de secretariat;

angajarea lucrătorilor la întreprindere și eliberarea lor din serviciu;

încheierea tranzacțiilor din numele întreprinderii;

alcătuirea dării de seamă anuale și a balanței anuale și prezentarea lor spre examinarea adunării.

Reorganizarea și lichidarea

Suspendarea activității întreprinderii are loc pe calea reorganizării sau lichidării ei.

La reorganizarea întreprinderii drepturile și obligațiile acesteia trec la succesorul de drept.

Lichidarea întreprinderii are loc pe temeiul și în modul prevăzute de legislația Republicii Moldova sau de Statutul de față și de alte documente de constituire.

În scopul familiarizării lucrării cu activitatea comercială a întreprinderii se va efectua o analiză economico-financiară pe o perioadă de 3 ani de zile, în baza situațiilor financiare a aniilor 2016 – 2018.

Analiza activității economico-financiare a întreprinderii

Activitatea oricărei întreprinderi, în societatea noastră se desfășoară într-un mediu dinamic și agresiv. Problemele fundamentale cu care se confruntă firmele au ca scop principal stabilirea și evaluarea locului pe care acestea îl ocupă în spațiul economic dat, obiectivul major find îndreptat spre evaluarea costurilor implicate și posibilitatea de a preveni aceste riscuri. În acest caz este nevoie de o permanentă autoevaluare a resurselor de care dispune și acționarea spre creșterea eficienței utilizării acestora.

Analiza economico – financiară prin procedeele, metodologia și tehnicile care le utilizează, efectuează diagnosticarea stărilor, proceselor și fenomenelor, relevează structura, găsește relațiile de cauzalitate, factorii care influențează, depistează legile formării și dezvoltării acestora, în urma acestora informația întreprinderii împreună cu diferite posibilități de îmbunătățire a activității în viitor. Astfel, și eu am efectuat o analiză a întreprinderii pe perioada anilor 2016-2018 prin prisma diferitor indicatori:

Analiza potențialului tehnico-economic

Tabel 2.1

Evaluarea mărimii și evoluției patrimoniului întreprinderii SRL ” ISIDA ”

Sursa: Situațiile financiare (Anexa 1,Anexa 2 Bilanțul contabil )

Concluzie: În urma datelor din tabelul de mai sus, în dinamică se evidențiază o tendință de creștere a patrimoniului întreprinderii. Odată cu creșterea activelor la întreprindere (128,59% în 2017 față de anul precedent și cu 220,76% în 2018), crește și venitul din vânzări (de la 14117406 lei în 2016 la 1534717 lei în 2017 sau 108,28% și în anul 2018 ajunge la 1747159 lei sau 113,84%) și profitul brut, cu mici abateri în anul 2017. În urma datelor obținute se identifică faptul că patrimoniul entității poate fi utilizat mai eficient ce ar asigura un ritm de creștere al venitului din vânzări la nivelul creșterii activelor sau chiar și mai mari.

Tabelul 2.2

Dinamica structurii activelor întreprinderii SRL ” ISIDA ” (determinarea coerenței gestiunii activelor întreprinderii)

Sursa : Situațiile financiare (Anexa 1,Anexa 2 Bilanțul contabil )

Concluzie: În structura patrimoniului întreprinderii SRL ”ISIDA ” prevalează activele circulante cu o pondere de 90,44% în anul 2016, și de 100% în anii 2017 și 2018. O creștere deosebită se înscrie la capitolul altor creanțe curente în anul 2018, cu 46,48% în comparație cu anii anteriori. Aceasta este un trend negativ pentru întreprindere care duce la imobilizarea resurselor bănești ale entității, care defapt și se atestă prin reducerea cu 13,14 puncte procentuale în comparație cu anul 2017. Micșorare a mijlaocelor bănești este efectul fluxului net total negativ, ceea ce înseamnă că întreprinderea plătește mai mult decât încasează.

În general, perioada anilor analizați înscrie o majorare a activelor cu 133400,00 lei. În acest caz se recomandă revizuirea politicii de clientelă și credit al întreprinderii, perioada de grație precum și depunerea eforturilor pentru încasarea cât mai rapidă a creanțelor și micșorarea la maxim a ciclului de conversie a numerarului.

Tabelul 2.3

Evoluția pasivelor ( determinarea coerenței gestiunii activelor ) întreprinderii SRL ” ISDIA ”

Sursa : Situațiile financiare ( Anexa 1,Anexa 2 Bilanțul contabil )

Concluzie: Potrivit calculelor și analizei efectuate în baza tabelului de mai sus, concluzionăm că în structura pasivelor capitalul propriu crește în 2017 cu 317,24 % și cu 44,64 % în anul următor 2018 creșterea fiind în totalmente asigurată de profitul nerepartizat. Datele din tabel demonstrează faptul că capitalul propriu deține 84,19% din totalul pasivelor, ceea ce presupune că întreprinderea își va putea reduce riscul insolvabilității generale în 2018, ceea ce nu putem spune și despre anii 2016 – 2017. Totodată, se observă o micșorare a datoriilor curente, ceea ce semnifică că întreprinderea încearcă să-și revizuiască și să efectueze plăți curente în scopul reducerii datoriilor, însă oricum în cuantumul total, datoriile curente constituie ponderea cea mai mare.

Indicatori ai rezultatelor economico-financiare

Tabelul 2.4

Evoluția veniturilor din vânzări ai întreprinderii SRL ” ISIDA ”

Sursa: Situațiile financiare (Anexa 8 Notă informativă privind veniturile și cheltuielile clasificate după natură )

Concluzie: În urma analizei venitului întreprinderii în perioada anilor 2016 – 2018 am determinat că cea mai mare pondere o asigură venitul din vânzări în totalul veniturilor entității. Acest indicator se majorează semnificativ în această perioadă cu 8,29%, adică cu 117557 lei în 2017 și cu o creștere de 13,84%, în anul 2018, constituind 212442 lei. Creșterea veniturilor sunt efectul majorării prețurilor, dar nu a numărului de clienți.

Tabelul 2.5

Evoluția cheltuielilor întreprinderii SRL ” ISIDA ”

Sursa: Situațiile financiare ( Anexa 8 Notă informativă privind veniturile și cheltuielile clasificate după natură )

Concluzie: În baza datelor din tabelul 2.5 am constatat că la întreprindere s-a înregistrat o tendință de majorare a cheltuielilor totale de la 1388057 lei în 2016 la 1494715 lei în 2017 și 1591760 lei în 2018. Această abatare a fost determinată de sporirea costurilor vânzărilor mărfurilor vândute cu 172192 lei în 2017 și cu încă 52328 lei în anul 2018 sau cu 13,66% și respectiv încă 3,68%. Totodată s-au redus cheltuielile cu personalul privind remunerarea muncii cu 16800 lei în anul 2017 și cu 7343 lei în anul 2018. Se micșorează cheltuielile de asigurare obligatorie și prime de asigurare obligatorie de asistență medicală cu 15798 lei în anul 2017 și în 2018 s-au majorat cu 1642 lei sau 76,02%.

Indiferent de faptul că în 2017 alte cheltuieli s-au redus cu 32937 lei în 2018 s-au mărit cu 29,61 % sau 32268 lei. În 2018 se identifică și cheltuieli din alte activități care încă până în 2018 nu au fost înregistrate în perioada analizată. Se recomandă ca entitatea să-și analizeze și gestioneze mai eficient alte cheltuieli și cheltuieli din alte activități pentru a determina în viitor micșorarea lor sau chiar excluderea, deoarece ele nu au un aport direct asupra activității de bază al întreprinderii. În același timp se atestă o situație benefică privind ritmul de creștere a veniturilor din vânzări față de ritmul de creștere a cheltuielilor.

Tabelul 2.6

Determinarea evoluției în dinamică a indicatorilor de profitabilitate ai întreprinderii SRL ” ISIDA ”

Sursa : Situațiile financiare ( Anexa 2 Situația de profit și pierdere )

Concluzie: În urma rezultatelor obținute din tabelul de mai sus se remarcă următoarea situație: pentru perioada anului 2017 față de 2016 avem o reducere a profitului brut cu 54882 lei ceea ce poate fi rezultatul concurenței dure și micșorarea marjei de profit la realizarea produselor de bază. În anul 2018 s-a obținut o sporire considerabilă a profitului brut cu 159754 lei ce ar marca o tendință pozitivă pentru activitatea întreprinderii. În același timp se constatează că profitul până la impozitare în 2018 a fost diminuat cu 17790 lei din cauza obținerii rezultatelor negative din alte activități. În cea mai mare parte, profitul global al întreprinderii este format din activitatea operațională.

Tabelul 2.7

Evaluarea dinamicii rentabilității veniturilor întreprinderii SRL ” ISIDA ”

RVV – rentabilitatea venitului din vânzări; PB – profit brut; PAO – profit din activitatea operațională; PPI – profit până la impozitare; PN – profit net.

Sursa: Situațiile financiare ( Anexa 2 Situația de profit și pierdere )

Concluzie: În urma analizei se sesizează că în anul 2018 un leu investit în procurarea produselor de bază destinat realizării a asigurat cel mai mare venit, și anume 14,96 bani fiind în creștere față de 2017 cu 8,34 puncte procentuale. În 2017 s-a micșorat rentabilitatea vânzărilor cu 4,42 puncte procentuale. Activitatea operațională a întreprinderii a asigurat un nivel al profitabilității în mărime de 2,07 bani în 2016; 2,6 bani în 2017 și 9,91 bani în 2018 la fiecare leu încadrat în activitatea operațională. Cel mai mare nivel a fost obținut în 2018 care a asigurat o continuitate de creștere pozitivă pe parcursul celor 3 ani analizați.

Rentabilitatea profitului net expune că investitorilor li s-a asigurat cel mai mare venit net la un leu investit în entitate în 2018 în mărime de 7,81 bani, în comparație cu depozitele bancare care au 6,01 bani (potrivit datelor BNM ianuarie 2019). Se recomandă asigurarea unei rentabilități a profitului net mai mare care ar depăși cu mai mult nivelul mediu de 6,01 asigurat de bănci ce ar motiva potențialii investitori să-și redreseze mijloacele bănești temporar libere de la bănci către întreprindere.

Tabelul 2.8

Evaluarea indicatorilor de rentabilitate a activelor și a capitalului întreprinderii SRL”ISIDA”

Sursa: Situațiile financiare ( Anexa 1 Bilanțul contabil; Anexa 2 Situația de profit și pierdere )

Concluzie: Evaluând indicatorii de rentabilitate a activelor și a capitalului întreprinderii deosebim că capitalul propriu are un rezultat negativ din cauza pierderilor întreprinderii în anul 2015 și 2016. Aceasta situație a provocat obținerea unei rentabilități financiare și a capitalului permanent negative în anii 2016 și 2017, deoarece un leu din capitalul propriu și din capitalul permanent al entității au generat pierderi în 2016 în mărime de 11,56 bani și respectiv de 11,44 bani. Anul 2017 înregistrează o pierdere și mai mare și anume de 42,13 bani la un leu, situația a fost redresată în 2018 unde, întreprinderea înscrie o profitabilitate de 129,82 bani la un leu.

Analiza situației financiare a întreprinderii

Tabelul 2.9

Evaluarea stabilității financiare și a întreprinderii SRL ” ISIDA ”

Sursa : Situațiile financiare ( Anexa 1 Bilanțul contabil )

Concluzie: Conform calculelor efectuate asupra indicatorilor din tabelul de mai sus am constatat că rata de autofinanțare a capitalului propriu ne indică că întreprinderea își onorează pe deplin datoriile pe termen lung din contul capitalului propriu. Din cauza că entitatea nu deține datorii pe termen lung au coeficientul 0. Rata de manevrare a capitalului propriu înregistrează o condiție favorabilă. Stabilitatea financiară a întreprinderii a fost afectată în anul 2016 și 2017 îmbunătățindu-se abia în 2018.

Autonomia financiară a întreprinderii a înscris cel mai bun rezultat în anul 2018, anii anteriori au înregistrat coefiecienți sub nivelul recomandat de 0,5 și mai mult. În anii 2016 – 2017 întreprinderea și-a asigurat activitatea în cea mai mare parte din contul mijloacelor străine, acest fapt prezintă un pericol de dependență financiară exterioară. În anul următor situația se îmbunătățește iar întreprinderea își poate asigura activitatea în mare măsură din contul mijloacelor proprii și doar 18 % din sursele străine.

Tabelul 2.10

Evaluarea în dinamică a coeficienților de lichiditate a întreprinderii SRL ” ISIDA ” (capacitatea de onorare a obligațiilor curente )

Sursa : Situațiile financiare ( Anexa 1 Bilanțul contabil )

Concluzie: Lichiditatea generală, numită și lichiditatea curentă, exprimă posibilitatea întreprinderii de a-și onora obligațiunile de plată într-o perspectivă mai scurtă, din contul tuturor mijloacelor circulante. Valorile de referință ale acestui indicator se găsește în limita 1,2 – 1,8. În urma calculelor efectuate am determinat că în anul 2016, întreprinderea obținea valoarea de 0,24 pentru acest indicator, îna cest caz ea se află în pericol de incapacitate de plată. În anul 2017, obținem o valoare de 1,65 care rezultă că firma își poate achita datoriile curente din activele curente, fiind bine asigurată de riscul de incapacitate pe termen scurt. În anul 2018 determinăm o tendință de creștere cu 4,67 obținând o lichiditate curentă de 6,32 ceea ce presupune că întreprinderea are un nivel de solvabilitate destul de înaltă. În acest caz se recomandă o gestiune financiară mai eficientă.

Lichiditatea imediată absolută cunoscută ca capacitatea de solvabilitate imediată a firmei, afirmăm că aceasta a crescut semnificativ de la 0,03 în 2016 la 0,40 în 2017, ceea ce ne vorbește despre majorarea cotei datoriilor curente, pe care compania este capabilă s-o achite imediat utilizând numai mijloacele bănești disponibile la moment. În urma analizei efectuate am determinat că anul 2017 și 2018 acest indicator înregistrează nivelul optim, 2016 având un aspect negativ, ceea ce vorbește despre lipsa mijloacelor bănești, mijloacele fiind înghețate în stocuri și creanțe.

Lichiditatea intermediară reprezintă un caz praticular al lichidității generale, urmat de faptul că se exclud stocurile de mărfuri și materialele din componența activelor curente. În urma analizei efectuate, întreprinderea nu-și poate onora capacitatea de plată pe termen mediu fără a avea nevoie de a decurge la vinderea stocurilor de mărfuri și materiale în 2016. Între timp, în anul 2018 obținem deja un indicator cu o creștere semnificativă de 4,56, în acest caz compania se evidențiază printr-o capacitate de plată sigură fără a apela la stocurile de mărfuri și materiale.

Tabelul 2.11

Evaluarea duratei de rotație a creanțelor și datoriilor curente în baza venitului din vânzări a întreprinderii SRL ” ISIDA ”

Sursa: Situațiile financiare ( Anexa 1 Bilanțul contabil; Anexa 2 Situația de profit și pierdere )

Concluzie: În urma analizei venitului din vânzări se observă o creștere semnificativă a acesteia în perioada anilor 2016-2018, valoarea medie a creanțelor curente în anul 2017 se micșorează cu 53702 lei față de 2016 și în 2018 cresc cu 59080,50 lei față de anul anterior. În schimb, valoarea medie a datoriilor curente se micșorează cu 185991 lei în 2017 și cu 120698,50 lei în 2018. Aceste rezultate sunt binevenite în cadrul întreprinderii deoarecere întreprinderea începe să-și efectueze plățile în așa mod încât își reduce datoriile.

Numărul de rotații a creanțelor în 2016 este de 12,90 rotații iar în 2017 sunt în creștere, rotindu-se în 27,32 rotații în 2017 și cu 12,16 rotații mai puțin în 2018 sau de 15,16 rotații. O creanță în 2016 se casează în 28,30 zile, pe când în 2017 odată cu creșterea cifrei de afaceri se micșorează și numarul zilelor de casare la 13,37 zile ceea ce este o tendință binevenită pentru întreprindere. În 2018, chiar dacă crește venitul din vânzări crește și creanțele iar numarul zilelor de casare devine 24,08 zile. Se recomandă de a depune eforturi pentru încasarea creanțelor în termen mai restrâns și impunerea unei monotorizări mai stricte a creanțelor.

Numărul de rotații a datoriilor curente în 2016 este de 4,03 rotații iar durata medie de plată a furnizorilor este de 90,57 rotații, majorându-se în 2017 cu 5,26 rotații și 30 rotații în 2018 astfel, durata de plată a datoriilor devine mai mică. Numărul creanțelor curente depășește cifra datoriilor curente, iar numărul de rotație al datoriilor este mai mare de 0,31 rotații în 2016, 0,34 rotații în 2017 și de 2,6 rotații în 2018. În 2018 se stabilește o tendință nefavorabilă, deoarecere perioada de încasare a creanțelor depășește perioada de plată a datoriilor.

În urma calculelor efectuate se determină faptul că entitatea a avut cea mai mare durată de plată în 2016 și cea mai scurtă în 2018. În acest caz se recomandă de a încerca majorarea perioadei de plată a datoriilor prin obținerea perioadei de grație sau achcitare în rate a produselor și serviciilor procurate.

Tabelul 2.12

Structura fluxului de numerar al întreprinderii SRL ” ISIDA ”

Sursa : Situațiile financiare ( Anexa 4 Fluxul de numerar )

Concluzie: În urma rezultatelor din tabelul de mai sus în anul 2016 se disting cele mai mari vânzări asigurând și o pondere de 99,34 de încasări și restul fiind din alte activități. Totodată, cele mai multe plăți în mărime de 1287757 lei sau 80,46 puncte procentuale din totalul plăților de numerar. Fondul de rulment net de +7035 obținut în urma diferenței de total încasări și total plăți arată că întreprinderea a avut disponibilități bănești necesare pentru achitarea obligațiunilor sale și chiar a obținut un surplus de disponibilități în sumă de 7035 lei.

2.3. Caracteristica factorilor interni și externi de influență a apariției riscului în cadrul companiei SRL “ISIDA”

În urma cercetării și analizei întreprinderii SRL “ISIDA” pe parcursul desfășurării perioadei de practică, analizând rapoarte contabile, statutul întreprinderii, mediul de lucru endogen și exogen am identificat o serie de factori care influențează nivelul de stabilitate economică al întreprinderii. Cunoașterea acestui nivel de stabilitate economică al entității este o condiție foarte importantă deoarece putem prognoza stabilitatea firmei, dezvoltarea ei, dar și idenficarea factorilor de influență, fapt care poate ajuta ulterior la identificarea metodelor de diminuare a pozițiilor vulnerabile. În cadrul companiei am depistat două grupuri mari de factori care îi pot clasifica în: factori interni și externi.

Din categoria factorilor interni fac parte :

Personalul

Furnizorii ( partenerii )

Clienții

Concurenții

Marketingul ( publicitate, amplasare )

Personalul întreprinderii de turism, reprezintă un punct forte sau poate chiar cel mai important element, care fiind antrenat în câmpul muncii în mod incorect, reprezintă un risc pentru întreaga activitate a firmei – deoarece un angajat rău nu ar putea stabili relații cu clienții, cu partenerii. Cel mai des la acest capitol întâlnim problema motivării persoanlului, care în Republica Moldova, activează în unui salariu mai mic, în schimbă beneficiază de cota parte din vâzările efectuate. Pornind de la aceasta, concepția unui angajat că în caz de puține vânzări, sau în cele mai rele cazuri, vânzări zero, va fi că la sfârșit de lună, va obține ca sursă financiară doar salariul. De aici se naște și lipsa de motivație de a lucra, sau implementarea ideii, că indiferent de munca efectuată, oricum va fi remunerat salarial. Un alt punct slab al personalului din cadrul agenției de turism este slaba pregătire a acestuia, și aici ne referim la faptul că un bun lucrător ar trebui să cunoască la nivel de conversație cel puțin două limbi, excluzând limba română și limba rusă. Aceasta ar da oportunitate de lărgirea pieței de desfacere, de cunoaștere a potențialilor clienți pentru turismul de tip incoming, posibilitate de familiarizare și stabilirea relațiilor cu partenerii din țări străine. Lipsa de punctualitate, seriozitate și efort, sunt elemente caracteristice unui angajat din cadrul întreprinderii de turism care automat o plasează într-o zonă de risc.

Un alt factor intern, îl reprezintă furnizorii, care sunt reprezentati de persoane fizice sau juridice, care ofera intreprinderii de turism anumite bunuri, sau servicii contra cost. Aici putem enumera furnizorii de bunuri, cum ar fi de mobilier, de birotica, care intârziindu-și obligațiunile, afecteaza indirect activitatea întreprinderii. Alt punct ca furnizor îl reprezintă partenerii cu care stabilim relații contractuale de prestare a servciilor. Aici se includ unitățile de cazare, care ar putea reprezenta un risc în cazul în care acesta nu mai dispune de locuri de cazare, se includ agențiile de turism turoperatoare, prin care firmele mai mici efectuează rezervările, și în caz de nerespectare a obligațiunolor contractuale, au de suferit ambele părți, dar cel mai mult însăși turistul / clientul. Un alt furnizor mai putem numi și companiile de transport, indiferent de a fi terestru, maritim sau aerian, defecțiunea acestuia, modificarea orarului, întârzierea, sau anularea lor, reprezintă însăși o modificare a unui sejur de odihnă, ceea ce periclitează zona de comfort a turistului.

Urmatorul factor intern, atribuit clienților, care deasemenea poate pune firma în situații critice, în momentul în care acesta se refuză de un anumit pachet turistic, iar anularea unei rezervări turistice, mai ales cu un termen mic înainte de a avea loc, este urmată inevitabil de achitarea unei penalități. Pentru fidelizarea clientului normal ar fi ca firma să achite această penalitate, deoarece ea este cea care a încheiat un anumit contract cu partenerii / furnizorii, însă, dacă întreprinderea întâi de toate a semnat și cu clientul un contract turistic, acolo are dreptul de a specifica, anumite taxe de penalitate în caz de refuz din partea clientului. Scutirea de penalități a clientului se face doar în cazuri exepționale, atunci când este grav bolnav și prezintă anumite certificate de la medic, sau în momentul în care sunt cazuri de decesuri în familie, rude, etc.

Concurenții reprezintă și ei un factor de risc destul de important, concurenta reperzinta totalitatea intreprinderilor turistice de pe piață care oferă aceleași tip de produse turistice sau aproximativ similare clienților. Potrivit unei concepții de marketing, pentru a combate acest risc, întreprinderea de turism ” ISIDA ” ar trebui să satisfacă dorințele și nevoile turiștilor mai bine decât concurenții săi, însă drept efect al lichidării activării întreprinderii de turism în baza licenței, pe piață au apărut foarte multe firme, se estimează că în Republica Moldova, ar fi peste 1200 de întreprinderi înregistrate oficial, ceea ce crează pentru agenția de turism ” ISIDA ”, o îngreunare de combatere a concurenților. Pentru a face față acestei concurențe imense, trebuie să fie identificate care produse turistice sunt cel mai des solicitate, prețurile care le oferă concurenții pentru acestea, astfel putând oferi spre final un produs turistic cu cel mai bun raport de preț – calitate pentru clienții săi. Operatorii de marketing, ar trebui sa creeze un avantaj strategic, si anume cel de a pozitiona anumite oferte în funcție de nevoile și posibilitățile clienților, astfel încât acestea să fie diferite și în același timp avantajoase comparativ cu cele ale concurenților.

Ultimul punct care face parte din mediul intern al intreprinderii de turism il reprezinta strategia de marketing, și aici putem pune în discuție lipsa de publicitate, sau utilizarea ei într-un mod greșit și incorect, astfel împiedicând transmiterea informației de la emițător ( agenția de turism ) la receptor ( turiștii ). În sfera de turism, publicitatea este un element cheie pentru acapararea noilor clienți, deoarece o ofertă creată într-un mod atractiv, va face turistul să se intereseze despre mai multe detalii, iar de aici va trebui implementată puterea de convigere, de a cumpăra anumite servicii. Un alt factor de risc putem numi și amplasarea firmei de turism. Având o localizare greu accesibilă, sau fiind o zonă nu prea des populată, unde transportul public devine greu accesibil, îndepărtează sau chiar înlătură clientul de sediul acesteia. Spațiul de muncă ar trebui amplasat într-un loc vizibil, îmbogățit de anumite panouri publicitare sau direcții de orientare, precum și un design tematic, care ar atrage privirile oamenilor – potențialii clienți.

A doua grupă de factori, și anume cei externi include :

Situația economică

Demografia

Cadrul politic – juridic

Mediul social-cultural

Mediul natural

Progresul tehnico-științific

Stabilitatea economică a Republicii Moldova, face parte din factorii de risc extern al întreprinderii, care are un rol destul de simțitor, fiindcă de ea depinde puterea de cumpărare, dependentă de nivelul prețurilor comparativ cu veniturile cetățenilor. Elementele mediului economic cu tangență în turism sunt prețurile și tarifele pentru serviciile turistice de bază ( de exemplu, majorarea prețului combustibilului, va afecta costul transportatorilor, care la rândul lor vor afecta și costul produselor turistice ). Inflația, desemenea reprezintă un risc, ea afectează puterea de cumpărare a turiștilor, făcându-i să se orienteze spre servicii mai ieftine, sau în cel mai rău caz să renunțe definitiv la perioada de odihnă. În final putem menționa despre fazele ciclului economic, unde în fazele de dezvoltare, turiștii se vor orienta spre servicii de un nivel înalt, în timp ce în fazele depresiune, orientările vor fi spre servicii ieftine, de calitate medie.

Mediul demografic este format pe de o parte de mărimea și structura populației, aceste date vor dacă exprimă o tendință negativă, deducem faptul că se micșorează însăși piața de clienți. Un alt element din mediul demografic, care reprezintă un risc pentru agenția de turism este rata natalității, deoarece copii mici, noi – născuți, manifestă părinții să renunțe temporar la călătorii și odihnă, pentru acordarea atenției și creșterii acestora. În schimb, acest sector prinde amploare odată cu creșterea copiilor, spre exemplu la vârsta școlară – grupurile de elevi reprezintă o piață foarte bună.

Cadrul politic – juridic cel de-al treilea element ce face parte din factorii externi, este reprezentat în general de legislația care reglementează domeniul de activitate tursitică. Aici putem enumera legislația cu privire la prețuri și tarife din turism, legislația pentru protecția patrimoniului turistic, legislația pentru protecția mediului, legile de protecție a consumatorilor, tratate și acorduri stabilite între țări privind regimul de vize turistice. Instabilitatea acestui cadru politic – juridic devine un obstacol în calea dezvoltării întreprinderilor de turism din Republica Moldova.

Mediul social-cultural, reprezintă deasemenea un factor extern cu grad de risc deoarece un aspect al acestui mediu este constituit din grupurile sociale care au un efect direct asupra comportamentului și atitudinii potențialilor clineți. Spre exemplu, familia, clasele sociale, liderii de opinie, colegii de lucru.

Mediul natural este unul dintre cei mai importanți factori externi cu caracter riscant, aici vorbim despre elementele patrimoniale naturale, care poate fi afectat de oameni, sau de calamitățile naturale, astfel distrugându-se și eliminându-se obiectivele turistice existente.

Progresul tehnico-științific e un factor extern principal al stabilității economice din cadrul întreprinderii, care afectează nemijlocit variabile tehnice și tehnologice interne ale companiei. Inovațiile tehnologice pot simplifica și ușura o serie de activități a întreprinderii având un efect eficient și productiv. Dacă firma, nu face actualizări a tehnoligiei și utilajului nou apărut, și folosesc metode învechite de recepționare și monitorizare a pieței, riscă să-i fie afectată activitatea în mod eficient.

În final, concluzionăm că gradul influienței factorilor externi asupra stabilității economice a întreprinderii poate fi diferită chiar dacă sunt comuni pentru toate întreprinderile, aceasta se datorează specificului și ramurii caracteristice întreprinderii. Factorii externi nu pot fi influiențați de către companie pentru a-și asigura stabilitatea economică, aceasta trebuie se adapteze caracterului lor.

Capitolul III. Metode de gestiune a riscului în întreprinderile

3.1 Optimizarea riscurilor antreprenoriale

Capitolul III al tezei de licență vizează riscurile asociate cu activitatea întreprinderii de turism SRL ” ISIDA ”, și modalități de optimizare a acestora. Optimizarea deciziilor din interiorul întreprinderii se realizează de către persoanele decidente, în cazul nostru – directorul. De decizia luată de acesta depinde și rezultatul ulterior obținut, precum și eficiența activității întreprinderii în viitor. Pentru optimizarea deciziilor în condiții de risc se folosesc mai multe metode, printre care și : speranța matematică, arborele decizional sau simularea decizională.

Metoda speranței matematice reprezintă rezultatele unor acțiuni economice și anume mărimea medie ponderată a rezulatatelor activității, ponderile fiind egale cu probabilitățile evenimentelor sau stării naturii.

Metoda tehnicii arborelui decizional, devine utilă atunci când procesul decizional este complex, adică pretindenu doar o singură decizie izolată, dar o serie de decizii interdependente, desfășurate în serie, pe mai multe perioade de timp. Aplicarea metodei arborelui decizional este constituită din mai multe etape, cum ar fi : 1) stabilirea momentelor aleatorii și a celor de decizie, precum și a alternativelor existente; 2) colectarea informațiilor referitoare la alternativele posibile; 3) reflectarea arborelui decizional și fixarea probabilităților de manifestare a stării condițiilor obiective; 4) calcularea speranței matematice, începând cu ultimele noduri decizionale și continuând până la nodul decizional inițial.

Simularea decizională ilustrează un proces de adoptare a deciziilor pe baza utilizării anumitor modele. Simularea cu ajutorul acestor modele, are un rol important în managementul întreprinderilor, deoarece prin ea conducerea poate experimenta deciziile pe modelul simulat, acesta fiind înlocuitor al realității. Modelul este o reprezentare simplificată a unor sisteme reale, care permit alegerea celor mai eficiente linii de acțiune în domeniul simulat.

Simularea trebuie să conțină următoarele etape :

Alegerea domeniului de simulat, și recunoașterea principalilor factori economici, tehnici, juridici, implicați precum și relațiile ce se stabilesc între aceștia;

Emiterea modelelor ce vor defini cât mai bine procsul supus simulării.

Elaborarea programelor pentru calculator în funcție de modele și variabile implicate în procesele simulate.

Conform celor patru strategii de gestionare a riscului, întreprinzătorul trebuie să urmeze pașii : evitarea riscului, prevenirea riscului, transferul de risc și asumarea lui.

În primă fază înțelegem că trebuie refuzate acțiunile în care riscul pare a fi prea costisitor, și anume aici putem da un exemplu că închirierea unui mijloc de transport pentru efectuarea sejururilor/excursiilor, în loc de procurarea acestuia, reduce riscul pierderii mai mari, în caz de accident rutier.

Prevenirea riscului, are ca scop folosirea diferitor metode de reducere a probabilității producerii anumitor evenimente negative și diminuarea efectului celor care au déjà loc. Tehnica generală care ar trebuit de folosit, ar fi întreprinderea anuitor măsuri de siguranță și protecție. Întreprinzătorii pot de exemplu preveni incapacitatea de lucru a persoanlului în domeniu, prin perfecționarea lui la anumite cursuri, traininguri, seminare, workshop-uri sau schimb de experiență, astfel angajatul devine mai bun, și se reduce riscul ca acesta să nu își poate executa atribuțiile la postul de muncă. Controlul tehnic a mijloacelor de transport care urmează a fi exploatate, sau starea de sănătate a conducătorilor auto care urmează a fi antrenați în desfășurarea sejururilor, deasemenea reprezintă o prevenire a riscului, cea de la producerea accidentelor rutiere. Un alt exemplu de prevenire este cel de securitate, și anume a sediului întreprinderii, prin instalarea sistemelor de alarmă, sau a agenților de pază care ar preveni un anumit risc de posibilitate a furtului.

Transferul riscului presupune pasarea riscului către o altă persoană, sau către o altă organizație. În cadrul agenției de turism SRL “ ISIDA ”, cea mai cunoscută metodă de transferare a riscului, este cea de asigurare medicală, care reprezintă procesul unde societatea de asigurări este de accord să achite despăgubiri medicale sub formă bănească persoanelor care au avut de suferit, sau cele care au avut nevoie de ajutor medical. Astfel întreprinderea de turism mută riscul către o altă persoană juridică și se eschivează de la riscul ca ea să fie plătitoare în caz de necessitate.

Asumarea riscului, ultima strategie de gestionare a riscului, constă în acceptarea riscului, deoarece nu este posibilă asigurarea împotriva tuturor pierderilor posibile. Spre exemplu, dacă întreprinderea dispunde de mai multe unități de transport, printre care și unele deja foarte vechi, acestea ar putea fi să nu mai fie asigurate, deoarece costul de reparație în caz de accidente rutiere nu ar fi unul semnificativ comparative cu pierderea totală a acestuia.

Analizând precedentul subcabitol cu numărul 2.3 am remarcat mai mulți factori cu impact de risc și anume lipsa de stabilitate legislativă, legislația incorectă din domeniul turismului, dar și lipsa de personal calificat. Celui din urmă îi vom acorda o atenție mai mare deoarece pare a fi după părerea mea cel mai mare risc în cadrul unei agenții de turism. Alte riscuri ar mai putea fi și variația activității în dependență de anotimpuri, costurile de materii prime și energie, precum și infrastructura transportului.

Gestionarea acestor riscuri este efectuată de obicei prin campanii de marketing, asigurări specifice, și programe de training pentru angajați.

După cum am menționat mai sus despre importanța deosebită pe care o are personalul în întreprindere, sau altfel spus resursele umane, care la rândul lor se împart în sursă de risc fiind însăși oamenii, și persoanele care se ocupă de identificarea și tratarea riscului – adică managerii de risc.

Angajații reprezintă o sursă de risc în momentul în care exsită lipsa de personal necesar organizației, și anume ne referim la pregătirea lui, competența sau disponibilitatea. Efectuarea muncii în mod incorect, sau refuzul lor de a-și asuma anumite responsabilități, reprezintă exemple concrete în care oamenii constituie o sursă de risc.

Am efectuat și o listă cu anumite cauze ale apariției riscului la oamenii care lucrează în agențiile de turism și anume : responsabilitate legată de executarea sarcinilor, sarcini de muncă mult prea multe, lipsa perspectivei de dezvoltare, lipsa recunoașterii meritelor, remunerarea necorespunzătoare, lipsa suținerii sau chiar agresivitate din partea clienților sau a partenerilor.

În cadrul întreprinderii de turism SRL ” ISDIA ”se resimte această problemă, legată de personal. Pentru optimizarea riscului de personal în primul rând trebuie atrasă atenția asupra personaelor de conducere, care trebuie să fie întâi ei pregătiți pentru a putea instrui și conduce pe cineva.

Pentru a avea un personal calificat, directorul trebuie să știe cum îl poate păstra, fără ca acesta să părăsească locul de muncă. Trebuie să îi înțeleagă nevoile personale și modul în care acesta ar putea fi motivat. Un angajat motivat rămâne pentru mai mult timp. Un angajat mulțumit este mult mai produtiv decât un angajat nemulțumit.

Cerinețe pe care trebuie să le aibă directorul față de angajat sunt :

Conducere corescpunzătoare

Satisfacția personalului

Respectarea normelor

Ascultarea propunerilor

O metodă de a îi determina pe angajați să lucreze cu mai multă dorință, este cea de recunoaștere a faptului că ei au anumite nevoi, care trebuie să înțeleagă care sunt acestea. În cazul în care directorul poate ajuta angajații să își satisfacă aceste necesități, performanțele de muncă vor fi în creștere. Ascultarea cerințelor angajatului reprezintă o calitate importantă a unei persoane de conducere. Directorul trebuie să vadă angajatul ca pe o un elemente din active, în care trebuie să investească în pregătirea și dezvoltarea acestuia pentru obținerea unor mai bune rezultate.

Propuneri și căi de diminuare a riscului întreprinderii SRL ” ISIDA ”

Orice sistem de management din cadrul fiecărei întreprinderi nu este întru totul perfect și mereu există loc de mai bine, el trebuie perfecționat continuu pentru a corespunde atât cerințelor de piață dar și obiectivelor pe care le are firma de atins. La întreprinderea SRL “ ISIDA ” sistemul de management este unul nu în totalitate eficient, în urma faptului că întreprinderea a înregistrat în ultimii ani, conform bilanțurilor contabile instabilitate financiară. Prin urmare acest sistem trebuie eficientizat :

– în primă fază de planificare și organizare, trebuie să există o colaborare între superiorii din cadrul companiei și subalternii acestora

– recrutarea și selecția personalului sunt activități care trebuiesc derulate personal de către manageri, dar în cazul unui volum mai mare aceste selecții trebuiesc delegate integral sau parțial asistenților managerilor

– controlul necesită un bun sistem de informare și în acest domeniu managerii au nevoie de sprijin din partea personalului angajat

– motivarea și evaluarea trebuie sa fie folosite de manageri personal, iar în anumite situații rare, acestea pot fi delegate asistenților cu experiență.

Pentru ca activitatea de coordonare să se desfașoare în cele mai bune condiții, între oameni: să fie o bună comunicare, să fie receptivi la modificări; să se utilizeze corect motivația, să se utilizeze delegarea de autoritate; să se faca o buna selecție și pregatire a salariaților; definirea clară a opiniilor.

Calitatea informațiilor constituie o cerință fundamentală, care se asigură prin:

– realismul, respectiv, utilizarea de informații care să reflecte fidel situația organizației și a mediului său contextual;

– multilateralitatea, asigurată de abordarea fenomenelor și proceselor prim prisma unor aspecte de natură economică, tehnică, socială etc. și regăsirea acestora în informații;

– dinamismul, în sensul evidențierii proceselor de muncă în evoluția lor, și nu static;

– oportunitatea, adică culegerea, înregistrarea, transmiterea și prelucrarea informatiilor în timp util, asigurându-se astfel derularea de procese decizionale și operaționale eficace;

– adaptabilitatea.

– oportunitatea fundamentării, adoptării și aplicării deciziilor pe bază de acte sau procese decizionale. Premisa unui asemenea parametru calitativ o reprezintă încadrarea tipologică a deciziilor adoptate. După cum bine se știe, doar deciziile curente sunt consecința actelor decizionale, în adoptarea lor fiind necesare, cu prioritate, experiența, talentul, și intuiția managerului;
La nivelul organizațiilor conduse este evident că eficiența este prioritară, obținerea de performanțe economico-financiare, exprimate cu ajutorul unor indicatori și indici, fiind consecința firească a performanțelor manageriale, generale și specifice.

Putem remarca,în acest context cu prioritate indicatorii calitativi (de eficiență) referitori la: productivitatea muncii, salariul mediu, câștigul mediu/acțiune, ratele rentabilității, lichiditatea si solvabilitatea, respectarea corelațiilor dintre dinamica cifrei de afaceri și dinamica salariilor ori dintre dinamica productivității muncii și cea a salariului mediu etc.

Managementul și exercitarea sa nu sunt un scop în sine, ci un decisiv factor de amplificare a eficienței și eficacității organizației. Pentru a obține performanțe la nivelul acesteia, este necesar un management performant, prestat de manageri profesioniști. Reengineeringul managerial are drept consecință un management performant și, în același timp, pregătește „terenul" pentru un transfer sigur la un stadiu superior, cel al managementului bazat pe cunoștințe.

Dacă e să vorbim despre situația agenției de turism SRL “ ISIDA ”, pot afirma cu fermitate că concurența devine din ce în ce mai mare și e foarte greu să te menții pe poziții stabile o perioadă îndelungată de timp. Apar noi produse turistice, oferte care de care mai incitante pentru a satisface cît mai mult cerințele pieții si a atrage clienți noi, menținîndu-i și pe clienții vechi.

De-a lungul existenței sale SRL “ ISIDA ” a ocupat poziții de vîrf in turismul autohton dar perioada 2016-2017 nu a fost una dintre cele mai favorabile dat fiind faptul că cu toate ca a inregistrat venit ,cheltuielile au fost mari si indicatorii solvabilității nu au atina limita optimă la fel ca și rentabilitatea financiară și cea economic. Pentru a ameliora situația și pentru a recapăta din poziția de lider pe piața și pentru o obține un profit maxim aș propune următoarele soluții:

Trebuie ca fiecare manager sa alcatuiască o lista cu modurile in care munca sa si a fiecaruia dintre angajati afectează profitul firmei. Se cere de studiat bine aceasta listătre buie siguranță maximă că sunt intelese exact conexiunile care apar. Cu cât oamenii din firma inteleg mai bine relația de tip "cauză și efect" dintre activitatea lor de zi cu zi si rezultele finale ale firmei, cu atât cresc șansele ca ei să devină mai motivați și mai eficienți. De asemenea, succesul în afaceri este garatat și nu numai în afaceri ci și în viața de zi cu zi.

Profitul este elementul esențial care menține lucrurile în mișcare și acest lucru e valabil pentru orice întreprindere, prin urmare profitul trebuie să fie bine gestionat și pus la punct. Pentru aceasta e nevoie de sporirea eficienței activității comerciale. Din însuși conținutul eficienței economice rezultă că sporirea acesteia constă fie din maximizarea rezultatelor la un anumit efort economic, fie din minimizarea eforturilor, a cheltuielilor de resurse, pentru obținerea unui rezultat. Conținutul complex al activității comerciale și aspectele variate pe care le ia eficiența economică determină opțiuni ale conducerii pentru ambele posibilități din relația efort-rezultate. O primă cale de sporire a eficienței o constituie creșterea volumului vînzărilor (a activității economice), care conduce direct la mărirea profitului. Pentru a obține însă o rată a rentabilității superioară trebuie ca ritmul de sporire a profitului să devanseze pe cel al vânzărilor. Creșterea volumului vânzărilor întâlnește – cum este știut – restricții, determinate de capacitatea pieței și de concurență, astfel că înfăptuirea ei depinde hotărâtor de adaptarea la cerințele pieței. Pe de altă parte, la un anumit nivel al vânzărilor apare costul marginal sporit, ceea ce înseamnă că o unitate suplimentară de vânzări se realizează cu cheltuieli mai mari și, ca atare, aduce un profit mai mic. Depășirea acestui prag impune un efort de investiții care influențează profitul obținut. Rezultă deci că sporirea vânzărilor în scopul creșterii eficienței trebuie însoțită de o schimbare calitativă continuă a activității economice, care condiționează însăși posibilitatea creșterii ei cantitative.

Cea de-a doua cale de sporire a eficienței o constituie minimizarea consumului de resurse la un anumit rezultat sau, altfel definită, raționalizarea diferitelor categorii de cheltuieli. Termenul de raționalizare semnifică situații în care și o creștere a unei cheltuieli poate să aducă un efect superior, ceea ce-i conferă caracterul de eficacitate.

Principale căi de raționalizare a cheltuielilor sunt următoarele:

Accelerarea vitezei de circulație a mărfurilor conduce la micșorarea timpului în care mărfurile parcurg sfera circulației, cu consecințe asupra consumului de resurse în acest spațiu și timp. Cu cît se lărgește teritorial piața și sporește numărul de participanți la actele de schimb, distribuția se amplifică, raționalizarea ei fiind însă posibilă prin modernizarea proceselor de activitate. Desigur, perfecționarea acestor procese se face cu cheltuieli mai mari, dar prin accelerarea vitezei de circulație ca efect al lor se mărește numărul de circuite ale capitalului într-o perioadă dată și, ca urmare, are loc creșterea masei profitului.

Creșterea eficienței economice este și rezultatul direct al perfecționării sistemului de conducere economică, respectiv al procesului de luare a deciziilor cu privire la alocarea resurselor și la organizarea activității economice. El presupune totodată folosirea largă a mijloacelor electronice de înregistrare și prelucrare a informațiilor ca o condiție a analizei eficacității deciziilor ce se iau. Eficiența economică devine astfel, prin sfera largă a aspectelor care o definesc și a măsurilor care determină creșterea ei, expresia calitativă a întregii circulații a mărfurilor și un obiectiv fundamental de cercetare în teoria comerțului.

O soluție bună pentru maximizarea profitului si imbunătățirea activității firmei mai este și oferirea unor produse/servicii noi. Prin produse la o agenție de turism se subînțelege un nou pachet turistic, ceva ce nu a mai fost și clienții nu vor găsi în altă parte.

Dat fiind faptul că Republica Moldova este o țara cu un trecut istoric nemaipomenit de relevant exista multe locuri pitorești bogate în evenimente cu legătură din trecut și care sunt înca neexplorate. Idee ar fi ca să se creeze un itinerar în acele locuri cu cazare și servicii incluse, pentru ca turiștii să le poată vizita. O altă ideie ar fi ca să creeze întreprinderea un pachet turistic pentru vacanțele de vară sau de iarna într-un așa mod ca să nu fie identic cu cele deja existente. Acestă soluție cu crearea de noi itinerare presupune desigur o publicitate pe măsura, în așa fel încât nimeni să nu ramână indiferent.

Veniturile moldovenilor, în general scăzute, îi determină să nu apeleze la serviciile de turism, iar dorința de a petrece măcar câteva zile de concediu la munte sau la mare îi determină să apeleze la structurile de cazare ale rudelor și prietenilor sau să inițieze călătorii pe cont propriu, prețurile și tarifele în turismul moldovenesc în general nu sunt in concordanță cu nivelul calitativ al serviciilor oferite. Astfel o soluție de a atrage clienții ar fi scaderea prețurilor, care este de fapt cea mai ușor realizabilă dar și care poate aduce multe cheltuieli intreprinderii.

În concluzie pot afirma că SRL “ ISIDA ” este o întreprindere care necatând la problemele de moment pe care le are este o întreprindere care se luptă pentru a se menține pe piață practicând o concurență loială. Personalul întreprinderii este foarte unit, doar ca ar trebui putin mai multa implicare dar aceasta se poate rezolva prin delegarea de sarcini acesta nefiind o problema gravă. Ar fi de dorit ca staff-ul sa fie mai motivat atât financiar cât și non-financiar pentru că acest aspect are și el un rol important pentru prosperitatea intreprinderii.

Concluzii și propuneri

Rezultatul cercetărilor efectuate, în mod teoretic dar și aplicativ, pe parcursul elaborării tezei de licență, au evidențiat anumite concluzii :

Actualmente, majoritatea deciziilor se aprobă în condiții de risc și de incertitudine, iar lipsa cunoștințelor despre acești termeni afectează cu diferențe rentabilitatea din cadrul anumitor proiecte de afaceri.

Pe piața economică, orice formă de antreprenoriat prezintă riscuri fie ele mai mari sau mai mici, care trebuie acceptat și asumate, însă cu o anumită cunoștință de cauză, deoarece acestea trebuie cunoscute anticipat, identificate, analizate și evaluate, pentru a putea găsi anumite măsuri și soluții de prevenire a consecințelor negative.

Evaluarea riscului presupune două aspecte negative și anume minimalizarea efectului riscului, ceea ce poate duce la derularea unor acțiuni riscante, cu urmări resimțite asupra rezultatelor firmei, precum și supra-aprecierea riscului, care poate bara anumite inițiative, poate perturba ritmul afacerii, astfel frânându-se dezvoltarea și progresul.

Evaluarea corectă a riscurilor precum și întreprinderea unei strategii de gestionare a acestora trebuie să fie o practică de afaceri eficientă pentru managerii care se ocupă de ele.

Cu cât întreprinderea deține o situație economico-financiară excelentă, cu atât este mai mare și riscul pe care trebuie să și-l asume, deoarece în caz de eșec, aceasta trebuie să aibă în rezervă resurse de compensare a rezulatelor.

În condițiile de amplificare a concurenților pe piață, companiile trebuie să combată acest factor prin satisfacerea necesităților și așteptărilor consumatorilor, să reducă prețurile și să crească cantitatea de produse calitative.

În lucrarea respectivă, am efectuat un studiu amănunțit și complex, asupra conceptului ” Modalități de gestiune a riscurilor în dezvoltarea unei afaceri ”, ca un subiect destul de important în domeniul economic. Cercetarea sistematizării acestor modalități de gestiune a riscurilor într-o întreprindere, este impusă de necesitatea evoluției acestora, de incorectitudinile existente procesul de administrare a unei entități, dar și de completarea cu informație în literatura de specialitate.

Pornind de la definiția de risc, percepem faptul că aceasta este o noțiune economică cu explicația : există posibilitatea ca o acțiune sa producă anumite pierderi din cauza informațiilor incomplete în momentul în care se adoptă o decizie, sau lipsa unui raționament de tip logic tot în acest context. Sau în linii generale riscul este un eveniment nesigur, însă probabil, care poate cauza o pagubă, într-o anumită activitate sau acțiune. Prin risc se mai poate înțelege și imposibilitatea atingerii unui scop propus, diferența dintre situația planificată și cea obținută.

Toate aceste definiții omit însă un punct extrem de important și anume cel că riscul nu include doar posibilitatea unui efect negativ, dar și unul de oportunitate.

Asumarea riscului in economia de piata, dar si in cadrul unei entități, este inevitabilă, deoarece riscul predomină în toate domeniile de activitate economică. Orice acțiune, activitate prespune asumarea unui complex de factori de risc, ce nu pot fi direct măsurabili, pe care noi i-am delimitat în factori interni și factori externi.

Factorii interni sunt cei identificați în interiorul firmei și care afectează doar activitatea ei. Respectiv, antreprenorul poate influența în mod direct asupra acestora, minimizând consecindețe negative ulterioare, sau fructificarea celor pozitiv așteptate.

Factorii externi sunt anume cei care se regăsesc în mediul extern al întreprinderii, dar pe care antreprenorul nu îi poate influența ca în cazul de sus, ci este impus să țină cont de ei, deoarece aceștia contribuie la rezultatul și activitatea întreprinderii sale.

Acești factori au fost identificați din punct de vedere teoretic în baza primului pas al procesului de management a riscurilor.

Există însă și partea practică a lucrării, indetificată în capitolul II, , unde în urma analizelor bilanțurilor contabile de la înteprinderea studiată, efectuarea analizei performanțelor cu caracter economic și financiar, am depistat deasemeni riscuri, precum instabilitate economică, incapacitate de lichiditate a datoriilor, nivelul rentabilității economice.

După identificarea punctelor slabe din cadrul întreprinderii, în contextul lucrării și îndeosebi în capitolul III, au fost prezentate o serie de metode și tehnici de îmbunătățire a calității serviciilor, au fost eraborate propuneri și căi de optimizare a deciziilor în condiții de risc și incertitudine, precum și strategii de prevenire a riscului.

Efectuând investigațiile referitor la gestionarea riscurilor în afaceri, pot să propun următoarele recomandări care ar îmbunătăți situațiile întreprinderilor, și optimizarea acestor riscuri :

Îmbunătățirea calității resurselor umane, printr-un sistem educațional bine dezvoltat și informat care va oferi o forță de muncă înalt calificată. Forța de muncă înalt calificată este un obiectiv important de care sunt atrași antreprenorii, de aceea este nevoie de stopat emigrarea forței de muncă înalt calificată dar și a tinerilor absolvenți.

Combatarea corupției la nivelul instituțiilor de stat, și a birocrației prin diferite măsuri de reducere a domeniului privat al statului și a birocrației, măsuri pentru o mai bună claritate și stabilitate legislativă, totodată asigurarea transparenței decizionale.

Dezvoltarea infrastructurii naționale prin modernizarea căilor ferate, reabilitarea drumurilor, o infrastructură bine dezvoltată mereu atrage turiști noi.

În opinia mea, o gestionare eficientă a activității antreprenoriale presupune următoarele :

Nu se poate de riscat mai mult decât ne permite mărimea capitalului propriu

Trebuie luate în considerație consecințele ricului

Nu putem risca cu mult pentru puțin.

” Riscul cel mai mare este acela de a nu risca ”

Bibliografie

1. Balanuță V., Muntean N., Analiza și evaluarea riscurilor la nivel de întreprindere: aspecte teoretice și aplicative, Academia de Studii Economice din Moldova, Editura ASEM, 2010, 209 p

2. Cooper D., Project Risk Management Guidelines, 2015

3. Gheorghiță M., Revistă Științifică a Universității de Stat din Moldova, 2013, nr.7(67) p.300

4 . Ionescu C., Curente de gândire economică (note de curs), Universitatea Spiru Haret, Editura Fundației România de Mâine, 2001, 119 p.

5. MARSHALL A., Principles of Economics, EIGHT EDITION, LONDON MAC MILLAN AND CO, 1920, 398 p

6. Stihi L., Managementul riscurilor în afaceri, Academia de Studii Economice din Moldova, catedra management, Editura ASEM, 2010, 220 p.

7.Verejan N., Managementul riscurilor în afaceri (suport metodic), Academia de Transporturi, Informatică și Comunicații, Chișinău, Editura Evrica, 2011, 96 p.

8. Procedura de management al riscurilor, Primăria municipiului Chișinău, Chișinău, 2017 p.18

9. Popa V., Managementul proiectului , București , 2014

10. Carmen N., revista Management, Comparații asupra abordărilor internaționale privind managementul riscului în afaceri și proiecte, 2005, nr.2, anul VIII

11. Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat și întreprindere, nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992. În Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 2 din 28 februarie 1994

12. Legea Republicii Moldova cu privire la organizarea și desfășurarea activității turistice în Republica Moldova, Nr. 352 din 24 noiembrie 2006. . În Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 14-17 din 2 februarie 2007

13. Legea Republicii Moldova a turismului, nr 798 din 11 februarie 2000 . În Monitorul Oficial, nr 54-56 din 12 mai 2000.

14. Legea Republicii Moldova a contabilității, nr 113 din 27 aprilie 2007. În Monitorul Oficial, nr 27-34 din 7 februarie 2014

15. Legea Republicii Moldova a insolvabilității, nr. 149 din 29 iunie 2012. În Monitorul Oficial, nr 193-197 din 14 septembrie 2012

16. Legea Republicii Moldova privind protecția consumatorilor, nr. 105 din 13 martie 2003. În Monitorul Oficial, nr. 126-131 din 27 iunie 2003.

17. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Metodologiei de planificare a activităților de control de stat desfășurate de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței în baza analizei criteriilor de risc, nr. 376 din 27 mai 2014. În Monitorul Oficial, nr. 142-146, din 3 iunie 2014.

18. Site-ul oficial al Agenției de Turism a Republicii Moldova http://www.turism.gov.md accesat 03/12/2018

19. Site-ul oficial al Asociației Naționale a Agenților Economici de Turism din Moldova accesat 23/01/2019

20. Site-ul oficial al Biroului Național de Statistică https://www.statistica.md

21. https://www.contabilsef.md/ro-analiza-de-risc-la-firme-ce-po-i-s-faci-ca-s-evi-i-pierderile-afacerea-ta-ru-en-51736/ accesat 28/02/2019

22. https://sgg.gov.ro/new/wp-content/uploads/2018/07/Metodologia-de-management-al-riscurilor-2018.pdf accesat 17/03/2019

23. https://www.academia.edu/19079502/Managementul_riscului accesat 15/03/2019

24. http://www.managementmarketing.ro/pdf/articole/27.pdf accesat 05/04/2019

25. http://anale.feaa.uaic.ro/anale/resurse/05_Mironiuc_M_-_Metodologia_de_analiza_a_riscului_economic_pt_intreprinderea_multiprodus.pdf accesat 19/04/2019

26.https://asfromania.ro/files/capital/norme/2015/Exemplul_metodologie_evaluarea_riscurilor_operationale_Norma_6-2015.pdf accesat 22/04/2019

27. https://www.micb.md/img/reports/Administrarea_riscurilor_MICB.pdf accesat 26/04/2019

28. http://security.ase.md/publ/ro/pubro34/6.pdf accesat 16/04/2019

29.https://www.chisinau.md/public/files/anul_2017/audit_intern/Procedura_de_management_al_riscurilor_.pdf accesat 08/04/2019

30. https://virgilpopa.com/carti/2014_managementul_proiectului/capitol_10.pdf 22/04/2019

Anexe

Anexa 1

Anexa 2
A

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

Anexa 6

Anexa 7

Anexa 8