Modalitati de Formare a Deprinderilor Motrice de Baza

CUPRINS

ARGUMENT

Capitolul I

DOMENIUL PSIHOMOTRIC ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTULPRIMAR

I.1.Importanța domeniului psihomotric în învățământul primar

I.2. Competențe generale

I.3. Competențe specifice și exemple de activități de învățare

I.4. Conținuturi

I.5. Sugestii metodologice

CAPITOLUL II

MODALITĂȚI DE FORMARE A DEPRINDERILOR MOTRICE DE BAZĂ

II.1 Deprinderile motrice de bază pentru clasa pregătitoare

II.1.1. Aplicarea deprinderilor motrice

II.1.2. Aplicarea deprinderilor motrice în condiții de joc

II.1.3. Participarea la jocuri dinamice care antrenează capacitățiile motrice individuale

II.1.4. Participarea la activitți organizate în grup

II.1.5. Manifestarea atitudinii de coooperare, intrajutorare și de fair-play în timpul jocurilor libere

Capitolul III

INVESTIGAȚII EXPERIMENTALE CU TEMA: ,,ASPECTE PSIHOPEDAGOGICE ALE FORMĂRII ȘI DEZVOLTĂRII DEPRINDERILOR MOTRICE DE BAZĂ DIN CICLUL PRIMAR”

III.1. Scopul cercetării

III.2. Obiectivele cercetării

III.3. Ipoteza cercetării

III.4. Variabilele cercetării

III.5. Coordonatele majore ale cercetării

III.5.1. Locul de desfășurare

III.5.2. Perioada de desfășurare

III.5.3. Eșantionul de subiecții

III.5,4, Eșantionul de conținut

III.6. Metodologia cercetării

III.7. Experimentul psihopedagogic

III.7.1. Etapa preexperimentală

III.7.2. Etapa experimentului formativ

III.7.3. Etapa postexperimentală

III.8. Prezentarea rezultatelor obținute. Analiza lor cntitativ și calitativ

III.8. 1. Rezultatele obținute în etapa constatativă

III.8.2. Rezultatele obținute în etapa experimentului – formative

III.8.3. Rezultatele obținute în etapa experimentului postexperimentală

CAPITOLUL IV

CONCLUZII

CAPITOLUL V

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL VI

ANEXE

ARGUMENT

,,Mens sana in corpore sano”, acest citat m-a captivat incă de când era mică, auzeam aceste vorbe și mă gândeam: ce înseamnă să ai o minte sănătoasă într-un corp sănătos? Mai târziu am realizat că exisă o relație strânsă între psihic și fizic, inercondiționată, pentru a avea o minte sănătoasă trebuie să avem un corp sănătos.

Trăim într-o lume în care avem de toate, dar nu avem timp pentru nimic, timpul nu ne mai ajunge, totul se învârte mult prea repede, iar copiii sunt prinși și ei în această horă. Tehnologia captivează copiii prin jocuri video, console, tablete, smartphone-uri, ș.a, rareori le mai rămâne timp pentru activități fizice, din acest motiv m-am gândit să îi fac pe copii să își dorească să facă cât mai multă mișcare.

Exercițiile fizice pot fi atractive pentru copii, mai ales când sunt prezentate sub forma de joc, prin joc copiii învață natural, rapid și eficient. Educația fizică le dezvoltă copiilor stima de sine, voința personalitatea, încrederea, spiritul de lucru în echipă, orientarea în spațiu, prin exercițiile fizice ei se dezvoltă armonios atât fizic cât și pshic. În urma activităților din domeniul psihomotric copiii își formeaza deprinderi de igienă individuală și colectivă.

Activitățile motrice nu contribuie singure la menținerea organismului sănătos, alimentația are un rol important, ceea ce mănâncă copii le poate influența nivelul de atenție, concentrare, capacitatea de memorizare, părinții ar trebui să fie preocupați de alimentația celor mici, să știe de ce alimente au nevoie în perioada de creștere pentru o dezvoltare armonioasă.

Unul din obiectivele domeniului psihomotric este să se formeze la copii deprinderile motrice de bază, necesare în viață, precum mersul, alergarea, săritura, aruncarea, prinderea, târârea, echilibrul. Învățătoarea trebuie să organizeze lecția de educație fizică astfel încât să atingă obiectivele propuse, ea trebuie să aleagă jocul în funcție de obiectivul urmărit, să amenajeze locul de joacă, să pregătească materialul necesar jocului, să explice clar și concis fiecare fază a mișcării și să demonstreze jocul. Exercițiile și jocurile trebuie organizate în așa fel încât să îi stimuleze pe copii, să le atragă atenția, ele trebuie să fie accesibile stadiului lor de dezvoltare. Deprinderile motrice se vor însuși gradual de la deprinderi motrice simple la deprinderi motrice complexe.

Consider că educația fizică deține un rol important în dezvoltarea copiilor, din acest motiv nu trebuie să privim această disciplină doar ca pe o oră de sport, ci ca pe o oră de educare a corpului în care copiii învață să își regleze mișcările, să fie independenți, îndemânatici, organizați.

Capitolul I

DOMENIUL PSIHOMOTRIC ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTULPRIMAR

I.1.Importanța domeniului psihomotric în învățământul primar

După I. Șiclovan ,, educația fizică reprezintă un proces deliberat și dirijat în vederea perfecționării dezvoltării fizice, a capacității motrice a oamenilor, în concordanță cu particularitățile de vârstă, sex, cerințele de integrare socială a tinerilor, solicitările fizice ale profesoriilor și menținerea condiției fizice”.

Domeniul psihomotric contribuie la menținerea sănătății și dezvoltarea organismului prin însușirea a cât mai multe deprinderi motrice de către copii, la dezvoltarea interesului pentru exerciții fizice, la formarea calităților fizice ca: îndemânarea, rezistența, viteza și a unor calități morale ca: independența, hotărârea, curajul, inițiativa, la formarea deprinderilor de igienă personală și colectivă.

Activitățile din domeniul psihomotric se vor realiza în mod eficient atunci când cadrul didactic va ține cont și va respecta particularitățile de vârstă ale școlarului, va alege o tema corespunzătoare și va aplica cele mai bune mijloace și metode de lucru cu copiii. Cadrul didactic trebuie să dea indicații referitoare la executarea corectă a exercițiilor pentru a preda corect și să observe modul în care execută copiii exercițiile. Colectivul de elevi trebuie organizat în așa fel încât, copiii, să aibă o bună vizibilitate și să audă explicațiile date de către învățătoare.

În cadrul domeniului psihomotric organismul este pregătit pentru efort prin efectuarea unor exerciții de încălzire pentru a se activa principalele funcții ale organismului, a se asigura exictabilitatea optimă a Sistemului Nervos Central, a se educa percepțiile temporale și spațiale, pentru a crește interesul și starea emoțională.

Jocurile de mișcare sunt concepute pentru a stimula și a menține interesul copiilor, învățătoare trebuie să urmărească obiectivul propus, modul în care execută mișcările și dacă respectă regulile stabilite la începutul jocului. Jocurile de mișcare se organizează din timp, se amenajeaza spațiul în care se va desfășura jocul, se pregătesc materialele necesare.

Copiilor le place să facă mișcare, iar atunci când învățătoarea organizează activiăți de mișcare în aer liber aceștia sunt entuziasmați. Exercițiile efectuate în aer liber sunt mai benefice organismului datorită aerului, contactului cu soarele, copiii sunt mai atenți, prezintă mai mult interes față de activitate. Domeniul psihomotric se poate integra cu domeniul științe atunci când activitatea se organizează în aer liber, astfel copiii își însușesc și cunoștințe despre ceea ce îi înconjoară.

Importanța domeniului psihomotric în procesul de pregătire și formare a copiilor este relevată de faptul că reprezintă singurul domeniu din curriculum căruia îi revine rolul de a acționa în dezvoltarea și pregătirea fizică, de a realiza un echilibru între efortul fizic și intelectual.

Domeniul psihomotric se realizează prin factorii naturali de călire – aerul, apa, soarele – factorii igienici și prin exercițiile fizice. Un organism călit este mai rezistent în fața bolilor, se adapteză mai ușor într-un mediu nou, rezistă la temperaturi scăzute sau ridicate. Călirea organismului se realizează după un program elaborat de medic.

Cele mai importante mijloace de realizare a domeniului psihomotric sunt exercițiile fizice și jocurile de mișcare. Exercițiile fizice ajută la creșterea și dezvoltarea armonioasă a copiilor, la formarea calităților pozitive de voință și caracter. Jocurile de mișcare ajută la dezvoltarea fizică generală, la dezvoltarea deprinderilor motrice de bază, necesare în viață, constituind unul din mijloacele atractive ale educației fizice.

Educația fizică este o componentă a educației generale, ce se realizează printr-un proces instructiv – educativ sau în mod independent, în vederea dezvoltării armonioase a personalității și creșterii calității vieții.

I.2. Competențe generale

Conform programei școlare competențele sunt ansambluri structurate de cunoștințe, abilități și atitudini dezvoltate prin învățare, care permit rezplvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competențele generale din domeniul psihomotric vizează achizițiile elevului în ciclul primar. Achiziții precum dezvoltarea motricității, dezvoltarea deprinderilor motrice de bază, necesare unei vieți sănătoase și a dezvoltării fizice armonioase.

În programa școlară pentru clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a domeniul psihomotric are următoarele competențe generale:

1. Valorificarea achizițiilor psiho-motrice în menținerea sănătății și a dezvoltării fizice armonioase

2. Exersarea deprinderilor și a capacităților motrice în funcție de capacitatea psiho-motrică individuală

3. Participarea la jocurile și activitățile motrice organizate sau spontane.

I.3. Competențe specifice și exemple de activități de învățare

1. Valorificarea achizițiilor psiho-motrice în menținerea sănătății și a dezvoltării fizice armonioase

1.1 Recunoașterea influenței soarelui și a temperaturii asupra sănătății:

– exersarea tipului de respirașie specific efortului în diferite anotimpuri

– expunerea organismului la factorii naturali benefici pentru sănătate: aer, soare

– utilizarea echipamentului adecvat diferitelor anotimpuri.

1.2. Identificarea principalelor caracteristici ale posturii corporale corecte:

– adoptarea posturii corecte în pozițiile de bază și derivate

– adoptarea diferitelor poziții (stând, așezat, pe genunchi, culcat)

1.3. Utilizarea cu interes a variantelor de mișcări specifice segmentelor corpului:

– exersarea grupelor de mișcări specifice segmentelor corpului

– efectuarea exercițiilor de mobilitate în limitele anatomice

– efectuarea acțiunilor motrice în condițiile stabilității articulare – exersarea actelor motrice de expresivitate corporală pe fond muzical

1.4. Respectarea regulilor de igienă personală:

– efectuarea procedurilor minimale de igienă după efort

– întreținerea, depozitarea și transportul în condiții de igienă a echipamentului sportiv

2. Exersarea deprinderilor și a capacităților motrice în funcție de capacitatea psiho-motrică individuală

2.1. Aplicarea deprinderilor motrice în condiții de joc:

– exersarea săriturilor prin jocuri dinamice

– exersarea aruncărilor și a prinderilor prin manipularea obiectelor

– ștafete simple

2.2. Participarea la jocuri dinamice care antrenează capacitățile motrice individuale:

– întreceri și jocuri dinamice cuprinzând alergare, ocolire de obstacole, trecere peste și pe sub obstacole, aruncări la țintă etc.

– exersarea vitezei de reacție și de execuție, cu ajutorul semnalelor vizuale și auditive

– organizarea de jocuri dinamice de alergare, urmărire, schimbări de direcție, adoptări de poziții – Exemplu: „Ogarul și iepurele”, „Rațele și vânătorul” etc.

2.3. Redarea prin limbaj corporal a unor acțiuni/trăiri personale:

– utilizarea elementelor simple din gimnastica de bază: echilibru pe un picior; exerciții cu obiecte (cerc, minge, eșarfă, steaguri etc.)

– pantomimă

– utilizarea elementelor simple din gimnastica ritmică și aerobică și a combinațiilor acestora pe fond muzical

– participarea la dansuri tematice și ansambluri sportive

3. Participarea la jocurile și activitățile motrice organizate sau spontane

3.1. Sesizarea regulilor necesare desfășurării jocurilor:

– acceptarea și respectarea unui sistem de reguli simple

– adoptarea unui comportament adecvat în cadrul relațiilor interpersonale și de grup

– palor motrice în condițiile stabilității articulare – exersarea actelor motrice de expresivitate corporală pe fond muzical

1.4. Respectarea regulilor de igienă personală:

– efectuarea procedurilor minimale de igienă după efort

– întreținerea, depozitarea și transportul în condiții de igienă a echipamentului sportiv

2. Exersarea deprinderilor și a capacităților motrice în funcție de capacitatea psiho-motrică individuală

2.1. Aplicarea deprinderilor motrice în condiții de joc:

– exersarea săriturilor prin jocuri dinamice

– exersarea aruncărilor și a prinderilor prin manipularea obiectelor

– ștafete simple

2.2. Participarea la jocuri dinamice care antrenează capacitățile motrice individuale:

– întreceri și jocuri dinamice cuprinzând alergare, ocolire de obstacole, trecere peste și pe sub obstacole, aruncări la țintă etc.

– exersarea vitezei de reacție și de execuție, cu ajutorul semnalelor vizuale și auditive

– organizarea de jocuri dinamice de alergare, urmărire, schimbări de direcție, adoptări de poziții – Exemplu: „Ogarul și iepurele”, „Rațele și vânătorul” etc.

2.3. Redarea prin limbaj corporal a unor acțiuni/trăiri personale:

– utilizarea elementelor simple din gimnastica de bază: echilibru pe un picior; exerciții cu obiecte (cerc, minge, eșarfă, steaguri etc.)

– pantomimă

– utilizarea elementelor simple din gimnastica ritmică și aerobică și a combinațiilor acestora pe fond muzical

– participarea la dansuri tematice și ansambluri sportive

3. Participarea la jocurile și activitățile motrice organizate sau spontane

3.1. Sesizarea regulilor necesare desfășurării jocurilor:

– acceptarea și respectarea unui sistem de reguli simple

– adoptarea unui comportament adecvat în cadrul relațiilor interpersonale și de grup

– participarea la ștafete simple, cu respectarea regulilor stabilite

3.2. Participarea la activități motrice organizate în grup:

– exersări în perechi și pe grupe

– participarea la ștafete și parcursuri combinate sub formă de întrecere

– încurajarea colegilor pentru participare activă

– manifestarea empatiei cu propria ecgipă/grup

3.3. Manifestarea atitudinii de cooperare, întrajutorare și fair-play în timpul jocurilor:

– acordarea și primirea ajutorului/sprijinului partenerului

– evidențierea comportamentelor lăudabile – Exemplu: fair-play

I.4. Conținuturi

1. Elemente de organizare a activităților motrice:

– Poziții: drepți, pe loc repaus, șezând

– Formații de adunare: în cerc, în semicerc, în linie pe un rând

– Formații de deplasare: în cerc, în coloană câte unul

– Întoarceri prin săritură la stânga și la dreapta

2. Elemente ale dezvoltării fizice armonioase:

– Cerințele specifice și regulile participării la activitățile de educație psiho-motrică, în interior și în aer liber

– Băi de aer și de soare

– Exerciții de influențare selectivă a aparatului locomotor

– Educarea actului respirator

3. Capacități motrice:

– Forța dinamică a membrelor inferioare, a spatelui și a abdomenului

– Dezvoltarea rezistenței la eforturi aerobe

– Viteza de reacție și de execuție a mișcărilor singulare, la semnale acustice, vizuale și tactile

– Viteza de deplasare pe distanțe scurte (10-15m)

– Viteza de execuție a unor mișcări repetate și cunoscute

– Mobilitate și stabilitate articulară

4. Deprinderi motrice:

– Variante de mers: obișnuit, pe vârfuri, ghemuit

– Variante de alergare: în tempo uniform moderat, accelerată, cu ocolire de obstacole, cu schimbare de direcție

– Sărituri: pe loc, de pe loc în lungime, peste obstacole

– Deplasări în echilibru pe banca de gimnastică

– Tracțiuni pe banca de gimnastică, cu ajutorul brațelor și picioarelor

– Târâre pe genunchi și coate

– Manevrarea obiectelor (mingi de tenis, volei, fotbal etc.)

– Prindere cu două mâini la piept, din autoaruncări și de la partener – Specifice atletismului: startul de sus, alergarea de viteză

– Specifice jocurilor sportive: unu-două procedee de prindere și pasare a mingii

– Ștafete simple și jocuri dinamice

5. Igienă și protecție individuală:

– Măsuri igienice minimale după lecția de educație fizică și sport

– Măsuri de protejare individuală și a colegilor/partenerilor

I.5. Sugestii metodologice

Cadrul didactic trebuie să facă o lectură aprofundată a programei școlare începând cu competențele generale, urmate de competențele specifice, activitățile de învățare și conținuturile.

Jocul, ca metodă de predare, va face ora de educație fizică mai atractivă, el trebuie să fie adaptat nivelului de vârstă al copiilor, prin joc copiii participă activ la procesul de învățare, sunt mai dinamici, bine dispuși.

La ora de educație fizică cadrul didactic va folosi limbajul de specialitate pentru a da explicațiile necesare, de asemenea va trebui să amenajeze sala și să verifice materialele didactice pentru a se evita posibilele accidente.

Lectura se realizează în succesiunea următoare: de la competențe generale, la competențe specifice, la activități de învățare și de la acestea din urmă la conținuturi. Profesorii vor proiecta demersul de învățare în funcție de particularitățile clasei de elevi, de baza materială de care dispun și de opțiunile elevilor.

Strategii didactice

Programa școlară valorifică exemplele de activități de învățare care să permită trecerea de la centrarea pe conținuturi, la centrarea pe experiențe de învățare. În vederea formării competențelor, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea disciplinei Educație fizică să pună accent pe construcția progresivă a cunoașterii specifice domeniului, pe flexibilitatea abordărilor și parcursul diferențiat.

Ținând seama de particularitățile elevilor, profesorii vor folosi demersuri care să facă accesibil și atractiv conținutul lecției de educație fizică. Jocul devine metodă, mijloc și formă de organizare, efectuat sub formă de întrecere, adaptat capacităților motrice și psihice ale elevilor.

La începutul anului școlar se va urmări organizarea claselor și a grupelor de lucru în spiritul educației incluzive. În prima lună de școală se va acorda atenție formelor de deplasare individuală și în grup, precum și formațiilor de lucru (cerc, coloană, linie, semicerc etc.).

În paralel cu activitatea motrică se va folosi limbajul de specialitate, din care să nu lipsească metafora ca mijloc de formare a imaginii mentale și de valorificare a achizițiilor dobândite prin lecțiile de educație fizică.

La clasele a III-a și a IV-a din ciclul primar se va pune accentul pe lucrul în perechi și în grup, favorizând integrarea, ajutorarea și stimularea reciprocă. Se va asigura utilizarea unor mijloace (mingi, cercuri, steaguri, dispozitive, instalații, sisteme de protecție etc.) care să asigure protejarea copiilor, înlăturându-se orice posibilitate de a se produce accidente. Se recomandă ca resursele să fie estetice, atractive și ușor de manevrat.

În perspectiva unui demers educațional centrat pe competențe, se recomandă utilizarea continuă a evaluării cu accent pe valorizarea rezultatelor învățării prin raportarea la progresul școlar al fiecărui elev. Profesorii vor respecta prevederile Sistemului Național Școlar de Evaluare la Disciplina Educație Fizică și Sport. În funcție de particularitățile clasei de elevi și de opțiunile acestora, în condițiile bazei materiale de care dispune școala, profesorii pot elabora și alte forme de evaluare.

Lecția de educație fizică rămâne o creație a fiecărui profesor, ce trebuie să reflecte competențele sale profesionale, capacitatea de a se adapta condițiilor concrete de desfășurare a activității didactice și particularităților elevilor, ajutându-se de o serie de îndrumări/sugestii metodologice, oferite prin această programă, astfel:

 Prezentarea de către profesor a conținuturilor care vor fi abordate, a probelor și criteriilor de evaluare și a repartizării acestora pe semestre.

 Realizarea evaluării predictive a nivelului de pregătire a elevilor.

 Eliminarea din relația profesor-elev a oricărei forme de agresare verbală sau fizică asupra elevului.

 Menținerea de către profesor a unei relații constante cu învățătorul/învățătoarea clasei, în special pe următoarele probleme:

– responsabilitatea deplasării elevilor la și de la locul de desfășurare a activității;

– evidențierea ritmică, de către profesor, în catalogul clasei, a rezultatelor evaluării curente.

CAPITOLUL II

MODALITĂȚI DE FORMARE A DEPRINDERILOR MOTRICE DE BAZĂ

II.1 Deprinderile motrice de bază pentru clasa pregătitoare

Deprinderile motrice sunt considerate componentele automatizate ale activității voluntare pe linia motricității. Prin repetări numeroase efectuate sistematic și continuu, în structuri neschimbate, mișcările componente ale unei acțiuni ajung la un grad înalt de perfecțiune, permițând ca acesta să se realizeze cu ușurință și precizie (coordonat), cu cheltuială minimă de energie, randament înalt (economic) și fără participarea directă a conștinței. (Mitra, 1972, p.173)

Deprinderile motrice nu sunt însușiri care se moștenesc genetic, ele se învață, se consolidează, se perfecționează, sunt finalități ale proceselor de educație fizică. Deprinderile motrice sunt forme concrete ale activității motrice ce au la bază stereotipuri dinamice ce se realizează prin legături temporale în scoarța cerebrală motorie.

Exercițiul fizic, repetat în mod sistematic și continuu, este principalul excitant care contribuie la formarea legăturilor temporale, a stereotipurilor dinamice, a eflexelor condiționate.

Caracteristicile deprinderilor motrice

Deprinderile motrice au următoarele caracteristici:

– elemente ale activității voluntare a omului;

– odată consolidate se execută cu: consum redus de energie, stabilitate, precizie, cursivitate, expresivitate, coordonare, ușurință, rapiditate, automatizare;

– sunt rezultatul repetărilor multiple ale actelor motorii (repetarea implicând și perfecționarea);

– îmbină aspecte contrarii: stabilitate și mobilitate (deprinderile motrice, deși acțiuni de mișcare automatizate prin repetarea lor în forme neschimbate, pot fi perfecționate în continuare);

– sunt ireversibile, mișcările componente se înlănțuiesc într-un singur sens.

Etapele formării deprinderilor motrice

Însușirea acțiunilor motrice (formarea și consolidarea deprinderilor) se realizează treptat, prin numeroase exersări. Acest proces de formare și perfecționare a stereotipului dinamic, care stă la baza deprinderilor motrice, parcurge mai multe etape.

Timpul necesar pentru elaborarea stereotipului dinamic, cât și a fiecărei etape în parte diferă de la acțiune la acțiune, de la individ la individ. În general, el depinde de :

Complexitatea mișcărilor care intră în componența deprinderii ce trebuie elaborată.

Experiența motrică anterioară a elevului și în mod deosebit, elementele comune care pot fi imprumutate (transferate) de la deprinderile consolidate anterior, la acțiunea motrică în curs de învățare.

Nivelul de dezvoltare a caltății motrice solicitate în realizarea acțiunii.

Nivelul de dezvoltate a îndemânării, capacitatea de coordonare generală.

Interesele, motivele elevilor față de acțiunea motrică respectivă, care pot determina participarea conștient-activă, concentrarea atenției, mobilizarea, etc., susținute prin efortul de voință.

În literatura de specialitate numărul și denumirea etapelor de formare și consolidare a deprinderilor motrice sunt prezentate diferit, dar conduc către aceleași concluzii.

Etapele fiziologice

Din punct de vedere fiziologic, în formarea și consolidarea deprinderilor motrice distingem următoarele etape:

a) Etapa în care predomină mișcările inutile și lipsa de coordonare.

Existența mișcărilor inutile și a dificultăților de coordonare se explică prin excitarea unei zone vaste din scoarță. În sistemul nervos central pătrund numeroase excitații. Inhibiția fiind însă slabă, permite iradierea mai multor zone senzitive și motorii, provocând o generalizare a răspunsurilor, ,,programarea” neselecționată a mișcărilor, determinând contracții inutile și lipsa de coordonare.

b) Etapa mișcărilor conform scopului acțiunii, dar realizate prin contracții excesive (încordări puternice).

În această fază a elaborării stereotipului dinamic, datorită multor repetări, dispar mișcările inutile, realizându-se diferențierea excitațiilor și o echilibrare între excitație și inhibiție. Răspunsurile sunt mai precis selecționate, se reduce zona iradiată de excitație, concentrându-se la centrii motorii adecvați: inhibiția crește ca intensitate, echilibrând procesele nervoase; intervenția inhibiției duce la un proces de selecție (eliminarea acțiunilor inutile) și sistematizare (fiecare verigă devine excitant pentru declanșarea verigii următoare); se realizează o coordonare mai bună între primul și al doilea sistem de semnalizare.

Și în această etapă apar mișcări inutile și greșite, dar mai puține. Elevii reușesc să respecte, în mare parte, indicațiile profesorului, selecționând corect excitațiile și răspunsurile adecvate acțiunii. Mișcările inutile și încordarea exagerată sunt eliminate treptat. Rigiditatea mișcărilor, caracterul lor sacadat se datorează delimitării încă imprecise a comenzilor transmise mușchilor agoniști și antagoniști, tonusului muscular prea ridicat și intensității exagerate a contracțiilor.

c) Etapa formării propriu-zise și a stabilizării deprinderii motrice.

În această etapă se realizează întărirea stereotipului dinamic; prin delimitarea precisă a iradierii proceselor de excitație și inhibiție, care alternează într-o succesiune rațională, se obține un sistem de procese nervoase bine echilibrate, cu diferențieri fine. Excitația și inhibiția ca și mecanismele de iradiere, concentrare și inducție se succed rațional și adecvat scopului urmărit. La rândul lor, reacțiile de răspuns se automatizează.

În urma multiplelor repetări și sub acțiunea celui de-al doilea sistem de semnalizare (în mod deosebit), excitația se concentrează precis, în zonele interesate în programarea răspunsurilor, în comanda și supravegherea mișcărilor necesare îndeplinirii acțiunilor motrice.. Toate mișcările sale sunt firești, naturale, suple, demonstrând o perfectă coordonare, un tempo corespunzător acțiunii, o tehnică superioară.

Etapele psihologice

Psihologii disting, în cadrul mecanismului de formare a deprinderilor motrice, următoarele etape:

a) Etapa inițială (etapa orientării și familiarizării cu acțiunea).

Pentru început se urmărește însușirea mecanismului de bază al acțiunii, se ia cunoștință de structura acțiunii (pe baza explicațiilor și a demonstrației), se descifrează mișcările care o compun și se intuiesc principalele elemente componente, făcându-se și primele încercări. La săritura în lungime, de exemplu, elevii execută 2–3 încercări, urmărind să le realizeze cât mai aproape de reprezentarea pe care și-au făcut-o în urma explicației si a demonstrației.

b) Etapa însușirii, studierii fiecărui element component al acțiunii în cadrul unor exerciții integrale.

După ce elevii s-au familiarizat cu acțiunea, se acordă atenție corectitudinii execuției mecanismului de bază și a elementelor ,,cheie” care o compun, studiindu-se separat fiecare fază. Astfel, la săritura în lungime se insistă asupra desprinderii, zborului, aterizării, elanului, folosindu-se pentru fiecare componentă exerciții adecvate.

c) Etapa unificării elementelor componente ale acțiunii.

În cadrul ei, elementele componente sunt asamblate. Acțiunea se execută integral, urmărindu-se realizarea unui ritm optim și legarea corectă a elementelor. Aprecierile cadrului didactic nu se mai referă la un singur element, ci la întreaga acțiune, reliefând cauzele care determină nereușita unor execuții.

Ultimele două etape pot fi considerate ca faze de organizare și sistematizare a acțiunii, componentele acesteia fiind treptat corectate și legate într-un tot unitar.

c) Etapa automatizării.

În ultima etapă, acțiunea.se perfecționează treptat, mișcările care o alcătuiesc devenind componente.automatizate. În această etapă se are în vedere.exersarea deprinderii în condiții cât mai variate (care să nu determine însă modificări în structura de bază a deprinderii), în cazul deprinderilor sportive în condiții de concurs. Repetările urmăresc, în principal, să ofere elevilor posibilitatea de a utiliza deprinderea motrică în situații practice cât mai diferite.

Unii autori prezintă unitar ultimele două etape.

Lucrările de specialitate menționează, în.cadrul procesului de formare și consolidare a deprinderilor motrice, și etape pedagogice.sau metodice: formarea reprezentării despre acțiune, însușirea acțiunii prin repetare, fixarea și perfecționarea deprinderii.

II.1.1. Aplicarea deprinderilor motrice

Deprinderile motrice de bază sunt: mersul, alergarea, săriturile, echilibrul, târârea, cățărarea, aruncările, etc. În formarea corectă a acestor deprinderi sunt implicați următorii factori: familia, educatoarele, învățătorii și profesorii.de educație fizică; care trebuie să acționeze, fiecare cu mijloacele de care.dispune, pentru consolidarea lor,.ca modalitate de a evita influențele ce pot fi daunătoare asupra stării de sănătate, și de ușurare a procesului de instruire sportivă desfășurat de cadrele didactice implicate în predarea educației fizice. Din păcate implicarea factorilor amintiți mai sus este slabă, considerându-se că aceste deprinderi sunt naturale și că se însușesc și evolueaza de la sine.

Mișcările de bază

Mersul este primaadeprindere de bază care trebuie formată copiilor, deoarece ea este cea mai importantă. El solicită în mod special membrele inferioare ale corpului, dar antrenează în mare măsură musculatura întregului corp, astfel contribuie la dezvoltarea acestuia.

La vârsta școlară mică sarcina educației fizice este de a forma la copii deprinderea unui mers corect, economic și estetic. În general, copiii care în perioada preșcolară nu au exersat suficient mersul, comit greșeli, poziția corpului nu este corectă, fac mișcări inutile (în plus). Învățătoarea are rolul de a elimina aceste greșeli și de a îmbunătăți coordonareakmotricității diferitelor.segmente ale corpului în timpul mersului.

Pentru însușirea corectă a mersului de către copii se folosesc forme variate ale acestuia. În practica educației fizice întâlnim următoarele forme de mers:

Mersul obișnuit sau normal;

Mersul obișnuit cu diferite variante și în ritm diferit;

Mersul gimnastic.

Prin mersul corect înțelegem păstrarea unei ținute corecte a corpului, adică a merge cu corpul drept, cu pieptul scos înainte și umerii trași înapoi, fără înordare, cu capul drept, fără a privi spre picioare, cu pasul liber, întins, ducând piciorul înainte din coapsă și cu genunchiul întins. Piciorul va lua contact cu solul întâi cu vârful și apoi cu talpa ușor, elastic fără a se lovi de podea. (Georgeta D., 1977, p. 126)

În timpul mersului copii trebuie să respire corect, în ritm normal și doar pe nas. Învățătoarea îi va învăța pe aceștia cum să meargă ordonat: în coloană câte unu, câte doi, câte patru, în cadență. În acest scop se pot folosi exrcițiile de front și ordine, deplasări în diferite direcții, schimbări de formații în cadență, după bătaie din palme. Se mai pot folosi și variantele mersului aplicativ: pe vârfuri, cu genunchii îndoiți, complicat cu diferite mișcări ale brațelor, cu modificarea ritmului și a deschiderii pasului, cu ridicarea accentuată a genunchiilor, cu porniri și opriri la semnale stabilite.

Greșeli posibile:

Mers rigid;

Mers cu brațul și piciorul de aceeași parte;

Mers săltat (pe verticală) sau legănat lateral;

Mers îngenunchiat;

Mers cu orientarea vârfurilor piciorului în afară;

Mers cu târârea picioarelor;

Mers cu umerii cazuți, spatele rotunjit.

După însușirea corectă a mersului cu variantele lui, prin tema de bază a unei activități (respectiv în partea fundamentală), mersul va fi exersat în continuare în prima etapă a părții pregătitoare.

La copii de 6-7 ani se pot efectua următoarele activități de învățare:

Porniri și opriri din mers;

Mers pe vârfuri alternat cu mers;

Mers în cadență;

Mers în cerc cu trecere în perechi în grupuri mici, cu grupa întreagă fără oprire;

Mers în coloană câte unul, într-o direcție indicată, printre obstacole, în cerc, în grupuri mici, cu grupa întreagă, fără oprire;

Mersuri variate: pe vârfuri, cu genunchii îndoiți, pe călcâi și partea exterioară a labei piciorului, cu pași mari și mici;

Trecere din mers în alergare și invers, fără oprire.

Alergarea reprezintă o deprindere motrică de bază care asigură deplasarea corpului cu diferite grade de rapiditate și în diferite forme de execuție, în funcție de scopul pentru care este utilizată. (Eugeniu S., 2002, p. 18)

În etapa învățării, execușiile se vor efectua într-un ritm ceva mai lent, evitând accelerările, urmărindu-se automatizarea corectă a principalelor mișscări, cum ar fi: poziția trunchiului; acșiunea brațelor; efectuarea completă a impulsiei piciorului din spate; păstrarea direcției de alergare; contactul și poziția tălpilor pe sol; mărimea pașilor etc.

Greșeli posibile:

Pozițonarea greșită a trunchiului în timpul alergării: prea în față sau prea în spate;

Amplitudinea mișcărilor de brațe prea redusă;

Deplasarea brațelor în fața trunchiului;

Necorelarea mișcării brațelor cu ritmul de mișcare al picioarelor;

Ritmul de alergare nu se coordonează cu actul respirator;

Poziționarea incorectă a tălpilor pe sol;

Alergarea îngenuncheată, fără terminarea acțiunii de impulsie;

Oscilarea laterală a corpului;

Alergarea cu bărbia în piept;

Alergarea pe toată talpa;

Corpul crispat.

După însușirea corectă a alergării cu variantele ei, prin tema activității, alergarea se va exersa în continuare în prima etapă a părții pregătitoare.

Ținându-se seama de particularitățile de vârstă, la copii de 6-7 ani se folosesc următoarele activități de învățare:

Alergare pe loc;

Alergare intr-o direcție indicată;

Alergare în cerc;

Alergare alternată cu mers;

Alergare cîte doi, unul după altul;

Alergarea în coloană cîte unul cu oprire la semnal și apoi schimbarea de direcție;

Alergare cu împrăștiere și regrupare;

Alergare cu ocolire de obstacole;

Alergare cu trecere peste diferite obstacole;

Alergare cu împraștiere și regrupare la semnal în locuri indicate;

Alergare ținându-se de frânghie cu ocolire de obstacole;

Alergare organizată cu schimbare de ritm și de direcție, în coloană câte unul sau în perechi ;

Alergare cu rupere de rânduri și trecere în diferite formații (din cercuri mari în cercuri mici);

Alergare cu sarcini diferite: ocoliri de obstacole și purtarea unui obiect.

Săritura este o deprindere motrică ce include o fază de deplasare a corpului în aer, denumită zbor. Traiectoria zborului poate fi mai pronunțată în lungime, în lățime sau pentru trecerea unui obstacol. Săriturile contribuie la dezvoltarea calităților fizice(forță, viteză, îndemânare), a mobilității articulare și stimulează respirația și circulația.

Greșeli posibile:

Lipsă de coordonare a segmentelor corpului;

Impulsie slabă în momentul bătăii și desprinderii;

Amplitudine mică.

Ținându-se seama de particularitățile de vârstă, la copii de 6-7 ani, se folosesc următoarele activități de învățare:

Sărituri pe loc pe ambele picioare, succesive;

Sărituri pe loc cu depărtarea și apropierea picioarelor;

Sărituri pe loc cu forfecarea picioarelor înainte și înapoi;

Sărituri pe loc cu întoarcere de 90°;

Sărituri pe loc cu răsucirea trunchiului dreapta-stânga;

Sărituri pe loc cu mâinile pe șold, la spate, pe umeri, înainte, lateral, cu balansare dreapta-stânga;

Sărituri pe loc și la anumite semnale ghemuire, întoarcere stânga-dreapta sau pe arc de cerc;

Sărituri pe loc, apucat de mâini câte doi cu desprindere de pe ambele picioare;

Stând câte doi față în față apucat de mâini, sărituri cu deplasare stânga-dreapta, înainte-înapoi sau cu întoarcere;

Stând în formație de rând sau coloană apucat de mâini, sărituri cu deplasare înainte-înapoi, stânga-dreapta sau cu întoarcere.

Aruncarea și prinderea constituie baza tehnică a școlii mingii, care mai târziu va fi aplicată în jocurile sportive.

Aruncarea lansată cu una și două mâini

Activități de învățare:

Aruncare lansată cu o mână;

Aruncare lansată cu două mâini;

Aruncarea cu rostogolirea obiectului pe sol la distanță

Activități de învățare:

Rostogolirea mingii cu ambele mâini;

Stând depărtat, rostogolirea mingii înapoi printre picioare.

II.1.2. Aplicarea deprinderilor motrice în condiții de joc

Forma principală de activitate a copilului de vârstă preșcolară și școlară mică este jocul. Acesta are un rol important în dezvoltarea fizică și psihică a copiilor, este un excelent mijloc educativ, având o influență multiplă și complexă în evoluția copilului. Jocurile de mișcare contribuie la dezvoltarea deprinderilor motrice ale copiilor, oferind condiții prielnice pentru aplicarea acestor deprinderi în imprejurări variate.

Jocurile de mișcare trebuie concepute și conduse astfel încât tema de joc să fie doar un mijloc de stimulare și menținere a interesului copiilor, atenția învățătoarei fiind centrată pe scopul urmărit prin activitate, și anume: formarea și perfecționarea deprinderior motrice.

Jocuri cu deprinderea de mers

Ghicește cum merg

Învățătoarea va fixa ce persoane și ce animale se vor imita în timpul jocului (pitic, uriaș). Un copil va ieși din clasă, învățătoarea va încolona copiii în cerc și va demonstra mișcarea, apoi dă semnalul de începere. Copilul care a ieșit din clasă va fi chemat să ghicească ce imită copiii prin mers. Dacă nu ghicește va imita el singur un mers indicat de învățătoare. Jocul se repetă și copilul se schimbă. Se va urmări corectitudinea mersului și respectarea regulilor jocului. Se evidențează copiii care au imitat corect.

Stop pe roșu, treci pe verde

Învățătoarea va trasa pe sol o intersecție de străzi, în mijlocul intersecției va fixa un copil care va fi polițaiul de circulație. El va ține în mână un indicator care va avea pe o parte culoarea verde și pe o parte culoarea roșie. Copiii vor fi organizați în patru subgrupe, școlari și pietoni. Două subgrupe de școlari și pietoni se găsesc pe trotuar în dreapta și două subgrupe pe stradă. Polițaiul indică sensul circulației executând întoarceri la stânga sau la dreapta, odată cu indicarea culorii de trecere sau oprire, verde sau roșu. La aprimul semnal al învățătoarei ,,Stop pe roșu!’’ polițaiul se va întoarce cu fața către trotuar și va indica culoarea roșie, toși copii vor sta pe loc, vor circula imediat cei de pe stradă. La al doilea semnal ,,Treci pe verde!’’, polițaiul va indica copiilor culoarea verde și școlarii și pietonii de pe trotuar vor traversa strada. Jocul continuă schimbându-se rolurile. Se vor evidenția toți copiii care au mers corect și au fost atenți la respectarea regulilor de circulație.

Jocuri cu deprinderea de alergare

Ultimul fuge

Jucătorii sunt împărțiți în două echipe egale ca număr, așezate pe șiruri, cu distanță mare între ei. La semnalul învățătoarei ultimii aleargă în față, iar următorii pleacă fără semnal, după ce primii s-au așezat în față. Jocul continuă. Câștigă echipa care a terminat mai repede.

Păsărelele și colivia

Se lucrează cu întraga grupă de copii, în formație de două cercuri concentrice. Învățătoarea desenează în mijlocul clasei doua cercuri concentrice (unul mare și altul mic). O parte dintre copii stau pe marginea cercului interior, în lanț de brațe. Aceștia formează colivia. Ceilalți copii (păsărelele) stau pe marginea cercului exterior, fără a se ține de mâini. La un semnal dat de învățătoare, copiii care formează colivia înaintează spre dreapta, pe linia cercului interior, iar ,,păsărelele’’ dau din aripi (cu brașele lateral), pășind pe vârfuri pe loc. La al doilea semnal, primii copii se opresc și duc mâinile la spate (deschid colivia). ,,Păsărelele’’ aleargă, intră în colivie, apoi încearcă să iasă.

La un semnal neașteptat, colivia se închide (copii se prind din nou în lanț de brațe). ,,Păsărelele’’ zboară repede pentru a ajunge la locurile lor, cele rămase în colivie sunt prise, ele trec în rândul copiilor care formează colivia. Jocul continuă până când sunt prinse aproape toate ,,păsărelele’’. El se repetă schimbându-se rolurile.

Jocuri cu deprinderea de săritură

Vulpe, dormi?(săritură ca iepurele cu alergare)

Se va fixa căsușa iepurașilor, vizuina vulpii, în colțurile opuse ale sălii. Se va alege un copil mai vioi care va deține rolul vulpii, ceilalți copii se vor grupa în colțul iepurașilor.

În fața vizuinii vulpii se va trasa o linie cu creta pe sol, care reprezintă gardul vulpii, acesta fiind locul până unde vor putea avnsa iepurașii, fără a trece peste el.

La semnalul învățătoarei ,,porniți’’, iepurașii ies din locul lor, sărind cu sprijin pe palme până la gardul vulpii. Când ajung aici, ei întrebă vulpea: ,,Vulpe, dormi?’’, vulpea răspunde: ,,Sunt treză și vă prind’’, repezindu-se spre copii spre ai prinde. Copiii (iepurașii), aleargă și se regrupează în colțul de plecare (căsuța lor), distanța de la adăpostul iepurașilor până la gardul vulpii se va parcurge prin săritura iepurelui pe palme în ghemuit alternând cu ducerea înainte a palmelor și săritură pe ambele picioare concomitent. Întoarcerea se va efectua prin alergare. La repetare se schimbă rolul vulpii. Se evidențează cei care au sărit și alergat corect.

Atinge clopoțelul

Se lucrează cu două subgrupe deodată. O subgrupă formată din copii mai înalți, iar alta din copii mai scunzi. În fața celor două subgrupe la distanță de doi metri se va întinde o sfoară. De sfoară se atârnă doi clopoței (obiecte). Obiectele trebuie așezate la o înălțime de 7-8 cm peste înălțimea copilului cu mâna întinsă în sus (coorespunzând copiilor din subgrupa respectivă). La semnalul învățătoarei, primii doi copii aleargă spre obiect, execută săritura cu bătaie pe un picior și ating cu mâna obiectul suspendat, apoi trec la spatele subgrupei respective. Se vor evidenșia copiii care au atins clopoțelul și jocul se repetă. La repetare se schimbă brațul cu care se atinge obiectul.

Jocuri cu deprinderea de aruncare și prindere

Rostogolirea mingii

Copiii se așeazp în cerc. Un copil are o minge. Mingea se rostogolește pe dușumea în orice direcție, de către învățătoare sau un copil. Copilul care are mingea caută să atingă cu mingea pe ceilalți jucători din cerc. Dacă jucătorul care primește mingea nu o poate reține cu mâinile și minge îl lovește pe picior sau îi scapă din mâini, acesta iese afară din cerc, făcând un pas în afara cercului și nu revine în cerc decât după ce un alt copil a făcut aceeași greșeală. Jocul se poate organiza pentru a învăța rostogolirea și prinderea mingii. Câștigă copiii care au prins mingea.

Portița

Copiii câte doi, față în față la distanță de patru metri, unul stând cu picioarele depărtate, iar celălalt încearcă să trimită mingea prin ,,portiță’’ cu mâna sau cu piciorul. Cel cu picioarele depărtate închide ,,portița’’. Cel care a reușit să treacă mingea prin ,,portiță’’ de mai multe ori va fi câștigător. După mai multe repetări se schimbă rolurile. Copiii se vor arbitra singuri și în felul acesta li se educă cinstea și corectitudinea.

II.1.3. Participarea la jocuri dinamice care antrenează capacitățiile motrice individuale

Conform programei școlare pentru Educație fizică, exersarea deprinderilor și a capacităților motrice în funcție de capacitatea psiho-motrică individuală se realizează prin participarea la jocuri dinamice care antrenează capacitățiile motrice individuale:

întreceri și jocuri dinamice cuprinzând alergare, ocolire de obstacole, trecere peste și pe sub obstacole, aruncări la țintă etc.

exersarea vitezei de reacție și de execuție, cu ajutorul semnalelor vizuale și auditive

organizarea de jocuri dinamice de alergare, urmărire, schimbări de direcție, adoptări de poziții – Exemplu: „Ogarul și iepurele”, „Rațele și vânătorul” etc.

Jocurile de mișcare se caracterizează printr-un conținut simplu, reguli puține și ușor de înțeles, în general, se desfășoară pe spații reduse. Prin aceste jocuri se urmărește, în primul rând, formarea și consolidarea deprinderilor motrice de bază (mers, alergare, sărituri, aruncări și prinderi, echilibru, cățărări, etc.) și dezvolatrea unor calități morale și de voință.

Învățătoarea trebuie să urmărească cu grijă desfășurarea jocului, ea va fi atentă la felul cum execută copiii mișcările, intervenind ori de câte ori este nevoie, corectând și îndrumând copiii. La încheierea jocului este bine să se facă aprecieri asupra felului în care a decurs acesta, asupra calității execuției, respectării regulilor, a comportamentului copiilor în colectiv, etc. Se evidențează copiii care au executat corect mișcările cerute de joc.

Exemple de jocuri dinamice care antrenează capacitățiile motrice individuale:

Ștafeta jucăriilor

Copiii sunt împărțiți în două echipe egale ca număr, așezați în coloane înapoia linii de plecare. În fața fiecarei echipe sunt trasate două cercuri la distanță de 3 metri între ele. În fiecare cerc este așezată câte o jucărie. La comanda dată de învățătoare, primii copiii din fiecare echipă aleargă până la cele două cercuri, culeg jucăriile și revin, dând copiilor următori jucăriile luate, după care se așează la coada șirului. Următorii aleargă și așează jucăriile la loc. Jocul continuă, câte un copil din fiecare echipă culegând jucăriile din cerc, iar următorul așezându-le la loc. Echipa care termină prima este câștigătoare.

Lovește cuburile

Copiii se împart în 4 coloane în spatele unei linii de plecare. În fața fiecărei coloane la distanță de 4 m se așează un grup de 3 cuburi. La semnalul învățătoarei, primul copil din fiecare coloană va rostogoli mingea spre cuburi, apoi va trece la spatele coloanei respective. Se vor înregistra rostogolirile cu lovire separată pentru fiecare coloană. Va ieși câștigătoare coloana cu mai multe loviri prin rostogolirea, corectă a mingii. Se va repeta jocul rostogolind mingea cu mâna stângă.

Semănatul și culesul cartofiilor

În sala de gimnastică se marchează câte o linie de plecare, iar la 10-12 m se desenează 3-4 cerculețe pentru fiecare echipă. Copiii se împart în 3-4 echipe egale, așezate în coloană câte unul, în spatele liniei de plecare. Jocul se începe la semnalul învățătoarei, primul elev din fiecare echipă ia de jos 3 mingi de oină, reprezentând cartofii, aleargă și le așează în cercuri și se întoarce la coloana lui. Când ajunge în fața următorului elec acesta aleargă și ,,culege” cartofii pe care îi aduce și îi predă următorului copil, până când aleargă toți elevii. Câștigă echipa care termina prima ,,semănatul și culesul cartofiilor”.

Exersarea vitezei de reacție și de execuție, cu ajutorul semnalelor vizuale și auditive:

schimbări ale poziției membrelor superioare, inferioare și trunchi la stimuli vizuali (semn cu mâna, cu stegulețul, cu cartoane diferit colorate) și adoptări de poziții ale corpului;

sărituri pe ambele picioare cu mâinile pe șold, la ridicarea stegulețului trecere în ghemuit;

sărituri într-un picior, la ridicarea unui jeton galben trecere în ghemuit, la jetonul roșu trecere în șezând;

îndoirea și întinderea brațelor la semn cu mâna trecere în ghemuit;

pas înainte, pas înapoi la ridicarea și coborârea stegulețului;

sărituri pe loc, săritură cu depărtarea și apropierea picioarelor la schimbarea culorii jetonului;

alergare pe loc, la semn alergare cu spatel;

sărituri pe loc, succesive, cu deplasare înainte, înapoi, peste un obiect, cu desprindere pe unul sau ambele picioare, contra timp..

Organizarea de jocuri dinamice de alergare, urmărire, schimbări de direcție, adoptări de poziții :

Iepurele și ogarul

Elevii sunt dispersați pe întreaga suprafață de joc primins rolul de ,copaci” care formează o ,,pădure”. Un copil numit de învățătoare primește rolul de ,,iepuraș”, care se dplasează prin pădure. La marginea ,,pădurii” apare ,,ogarul” unui vânător (alt copil numit de învățătoare), care văzând ,,iepurașul” țâșnește (aleargă) sa-l prindă. ,,Iepurașul” speriat, aleargă printre copaciși ca să scape de ,,ogar” se așează în ghemuit în fața unui ,,copac”. În acel moment ,,copacul” devine ,,iepuraș” și este urmărit de ,,ogar”. Fostul ,,iepuraș” se ridică în picioare și devine ,,copac”. Când ,,ogarul” reușește să prindă ,,iepurașul”, cei doi își schimbă rolurile.

Vânătorii și rațele

Elevii se împart în două echipe, una de ,,vânători” și cealaltă de ,,rațe”. Pe suprafața de joc se trasează un dreptunghi/pătrat sau cerc, în interiorul cărora se plasează ,,rațele”. ,,Vânătorii” se dispun în exteriorul figurii trasate pe sol și înceracă să ,,vâneze” (să atingă de la mijloc în jos) câte o ,,rățușcă”, cu o minge pe care o pasează între ei. Se joacă cotratimp, fiecare echipă, fiind pe rând, timp de trei minute ,,vânători”. Câștigă echipa care ,,vânează” cele mai multe ,,rațe” în timp de trei minute.

Găsește-ți perechea

Copiii se așează în perechi, față în față,pe circumferința unui cerc desenat pe sol. La primul semnal de începere, jucătorii din afară aleargă în jurul cercului, la al doilea semnal vor trebuii sa revină la locul de plecare. După fiecare alergare se schimbă rolurile. Se penalizează jucătorul care greșește locul. Câștigă echipa care are mai puține ăenalizări.

II.1.4. Participarea la activități organizate în grup

Conform Programei școlare pentru Educație fizică, participarea la jocurile sau activitățile motrice organizate sau spontane se realizează prin:

Sesizarea regulilor necesare desfășurării jocurilor

– acceptarea și respectarea unui sistem de reguli simple

– adoptarea unui comportament adecvat în cadrul relațiilor interpersonale și de grup

– participarea la ștafete simple, cu respectarea regulilor stabilite

Participarea la activități motrice organizate în grup

– exersări în perechi și pe grupe

– participarea la ștafete și parcursuri combinate sub formă de întrecere

– încurajarea colegilor pentru participare activă

– manifestarea empatiei cu propria echipă/grup

Jocuri dinamice

Buchețelele

Copiii aleargă în cerc, în coloană câte unul, executând diferite mișcări. La un moment dat, învățătoarea, strigă un număr, de exemplu ,,trei”. La auzul acestei comenzi copiii se strâng în grupe de câte trei, gruparea se face sub formă de ,,buchețele”, lanț de brațe. Cei care nu au reușit să se grupeze în ,,buchețel” egal cu numărul strigat rămân pe dinafară și sunt penalizați, ieșind din joc. Jocul continuă, strigându-se alte numere până când rămân în cerc doar patru copii.

Undița

Copiii sunt așezați câte doi față în față la distanță de un metru între grupe pe rânduri. Un copil are un baston de gimnastică în mână. L a semnalul învățătoarei copilul cu bastonul trece bastonul pe sub picioarele colegului care sare pe ambele picioare, încercând să atingă picioarele, acesta ca să nu fie atins sare cât mai sus. Dacă a fost atins atunci se schimbă rolurile și sunt declarați câștigători copiii care nu au fost atinși de ,,undiță”.

II.1.5. Manifestarea atitudinii de coooperare, intrajutorare și de fair-play în timpul jocurilor libere

– acordarea și primirea ajutorului/sprijinului partenerului

– evidențierea comportamentelor lăudabile – Exemplu: fair-play

În timpul jocurilor libere, învățătoarea, va urmări atitudinea copiilor, felul în care aceștia coopereză, intrajutorarea, spiritul de echipă și va evidenția comportamentele lăudabile. Coechipierii trebuie să se ajute între ei, scopul lor este de a fi echipa câștigătoare, iar pentru asta ei trebuie să coopereze, să lucreze în echipă, să comunice.

Capitolul III

INVESTIGAȚII EXPERIMENTALE CU TEMA: ,,ASPECTE PSIHOPEDAGOGICE ALE FORMĂRII ȘI DEZVOLTĂRII DEPRINDERILOR MOTRICE DE BAZĂ DIN CICLUL PRIMAR”

III.1. Scopul cercetării

Studierea posibilităților de formare și dezvoltare a deprinderilor motrice în lecțile de educație fizică, la clasa pregătitoare.

III.2. Obiectivele cercetării

identificarea unor metode pentru dezvoltarea deprinderilor motrice de bază, la clasa pregătitoare

utilizarea unor modalități și tehnici moderne adecvate particularităților psihologice de vârstă destinate dezvoltării deprinderilor motrice;

determinarea nivelului deprinderilor motrice a copilului de vârstă preșcolară;

măsurarea gradului de implicare al copiilor în derularea formării deprinderilor motrice;

înregistrarea, monitorizarea și compararea rezultatelor obținute la copiii grupelor experimentale și de control;

formarea trăsăturilor pozitive de caracter, formarea deprinderilor și obișnuințelor de muncă în echipă, de ordine și disciplină, dezvoltarea capacității de observare, orientare, inițiativă, imaginație, creativitate etc.;

dezvoltarea interesului și dragostei pentru mișcare și formarea obișnuinței copiilor de a practica sistematic exercițiile fizice în timpul lor liber.

III.3. Ipoteza cercetării

Dacă în cadrul lecțiilor de predare–învățare-evaluare la disciplina desfășurate pe parcursul unui an școlar vom aplica un program special de studiu în care sunt integrate exerciții fizice, jocuri de mișcare pentru dezvoltarea deprinderilor motrice de bază, prin acțiuni practic-aplicative, în partea fundamentală a lecției de educație fizică, atunci, se vor realiza trasferuri cognitive și motrice în predarea, învățarea și exersarea deprinderilor motrice de bază.

III.4. Variabilele cercetării

Variabila independentă: reprezintă programul de intervenție introdus de către învățător care constă în utilizarea unor modalități și strategii didactice specifice: exerciții fizice, jocuri de mișcare – prin acțiuni practic-aplicative- utilizând metode specifice de predare-învățare-evaluare, pentru lecția de Educație fizică, în vederea dezvoltării și formării exersarea deprinderilor motrice de bază.

Variabila dependentă: nivelul performanțelor copiilor în formarea deprinderilor motrice de bază (performanța practică) precum și nivelul perfomanțelor comportamentale în timpul executării derinderilor motrice de bază.

III.5. Coordonatele majore ale cercetării

III.5.1. Locul de desfășurare

Studiul s-a realizat la Grup Școlar ,,Miron Cristea” Subcetate, clasa prgătitoare și Școala generală ,,Andrei Șaguna” Toplița, clasa pregătitoare.

III.5.2. Perioada de desfășurare

Testarea ipotezei cercetării a impus organizarea și desfășurarea unui șir de experimente didactice pe parcursul întregului an școlar 2014-2015. Activitatea domeniului psihomotric s-a desfășurat atât în sala de sport, cât și în curtea școlii.

III.5.3. Eșantionul de subiecții

Tabel nr. 1

În cadrul experimentului am ales două eșantioane de subiecți, copiii din două clase pregătitoare reprezentând eșantionul experimental, prima clasă și cel de control, a doua clasă pregătitoare.

Am inclus în experiment eșantionul de control, un eșantion cu nivel cât mai asemănător cu cel al eșantionului experimental, copii de vârste apropiate, 6-7 ani. La eșantionul de control maniera de lucru fiind cea obișnuită, neinfluențată de variabila dependentă, jocurile și exercițiile în formă variată, manipulată la eșantionul experimental.

Clasa pregătitoare I este formată dintr-un număr de 24 de copii, având aceeași vârstă și aproape același nivel de pregătire fizică. În cadrul clasei pregătitoare I cât și a clasei pregătitoare II s-au format, după cum era și normal, colective unite, cu relații trainice stabilite între copii. Copiii clasei pregătitoare I provin din familii modeste, iar de educația acestora sunt interesați, în egală măsură, ambii părinți.

De asemenea și copiii din clasa pregătitoare II provin din familii bune, modeste, dispunând de un climat familial plăcut, cu părinți deschiși spre comunicare și interesați de educația și dezvoltarea copiilor. Colectivul clasei pregătitoare este format dintr-un număr de 23 de copii de același nivel de vârstă. Deprinderile de comportare sunt bine și corect însușite în general, atât în cadrul disciplinelor realizate în sala de grupă cât și a celor din afara acesteia, neîntâmpinându-se greutăți în respectarea lor. Copiii sunt volubili, veseli, participă în mod activ la toate activitățile desfășurate.

III.5.4. Eșantionul de conținut

Investigația științifică a constat în organizarea și medierea unor activități menite să implice participanți în experiențe de învățare a exercițiilor, jocurilor dinamice și ștafetelor, a elementelor partiturii mișcării.

Pentru a integra tema propusă, am selectat exerciții și jocuri care să le dezvolte interesul copiilor pentru lecția de Educație fizică, să-i determine să participe activ și să le formeze deprinderile motrice de bază: mersul, alergarea, saritura, aruncarea și prinderea.

Tabel nr. 2

III.6. Metodologia cercetării

Utilizarea unor metode moderne a dus la formarea deprinderilor motrice de bază, cu akutorul implicării copiilor în derularea formării deprinderilor motrice.

Componentele metodologiei cercetării pedagogice și principalele sale subcomponente sunt:

Sistemul metodelor de colectare a datelor cercetării:

– metoda observației (sistematice)

– experimentul psihopedagogic/didactic

– metoda cercetării documentelor curriculare și a altor documente școlare

Sistemul metodelor de măsurare a datelor cercetării

Sistemul metodelor de prelucrare matematico-statistică și interpretare a datelor

cercetării.

METODA OBSERVAȚIEI

Metoda observația presupune urmărirea intenționată și sistematică a exercițiilor și jocurilor desfășurate în cadrul lecțiilor de educație fizică, în condiții obișnuite de desfășurare. Am urmărit desfășurarea structurilor de exerciții și a jocurilor, în condiții obișnuite de existență și desfășurare, în scopul explicării, înțelegerii și ameliorării lor. Observația s-a realizat prin prisma ipotezei cercetării și a indicatorilor observaționali, sesizând faptele pedagogice și interpretându-le din perspectiva semnificațiilor lor și a ipotezei cercetării.

În urma observației am reușit să selectez, concentrez și codific rezultatele elevilor, reprezentând astfel o structurare a datelor esențiale. Am obținut informații diverse referitoare la activitatea elevilor, la abilitățile și competențele practice. Astfel, menționez comportamentele non-verbal ale elevilor constituite din mișcări corporale care mi-au furnizat informații utile în observarea elevilor, în deducerea abilităților practice pe care le deține, a potențialului energetic, plăcerea de a realiza exerciții fizice și uneori starea de nesiguranță, dacă e bine sau nu e bine modul în care lucrează, execută exercițiul, acționează ca participant la joc. Comportamentul non- verbal al copiilor, starea de dorință mult așteptată a activității de educație fizică, zâmbetul, bucuria jocului, străduința în a nu greși spun totul despre eficiența metodei.

Am observat comportamentele spațiale care au rezultat în cadrul experimentului din modul în care elevii s-au ajutat reciproc în cadrul realizării jocurilor, exercițiilor și ștafetelor, s-au corectat în vederea depunerii unui efort motric suplimentar.

Am folosit observația participativă, activă, sistematică, participând la desfășurarea evenimentelor pedagogice, la care am devenit membră în cadrul jocurilor, jucătoare, fără a lăsa impresia de studiere, observare a ceea ce se întâmplă. În ceea ce privește situația de observare, aceasta a fost spontană, naturală uneori, dar și indusă, având la bază ipoteza și obiectivele propuse.

METODA EXPERIMENTULUI PROPRIU -ZIS

Experimentul propriu-zis are în vedere verificarea ipotezei, scopul lui fiind acela de a confirma sau infirma ipoteza cercetării și, eventual, de a sugera alte întrebări sau ipoteze. După criteriul numărului de subiecți implicați, experimentul ales de mine este unul colectiv, iar după criteriul condițiilor de experimentare este unul natural, adică el se desfășoară în context obișnuit, natural, și anume în ambianța educațională obișnuită din sala de gimnastică sau curtea școlii.

METODA CERCETĂRII DOCUMENTELOR CURRICULARE ȘI A ALTOR DOCUMENTE ȘCOLARE

Am analizat din perspectiva anumitor parametri pe care i-am stabilit în concordanță cu obiectivele cercetării datele pe care mi le-au oferit documentele curriculare oficiale și diferite documente școlare: Programa școlară pentru educație fizică – prezentare, competențe generale, competențe specifice și exemple de activități de învățare, conținuturi, sugestii metodologice. Astfel această metodă m-a ajutat cu familiarizare în ceea ce privește sfera ideilor, orientării, interpretării, mi-a îmbogățit cunoașterea.

METODE DE MĂSURARE A DATELOR CERCETĂRII

Am măsurat datele cercetării prin numărarea notelor corespunzătoare unui anumit eșantion, prin clasificare grupată și prin compararea rezultatelor eșantionului experimental cu cele ale eșantionului de control.

Prin valorificarea componentelor sistemului de metode de colectare de date am obținut informații și date cantitative în legătură cu experimentul realizat.

Aceste metode au fost aplicate cu succes în desfășurarea experimentelor, în jocurile și ștafetele prezentate în lucrare, fiind alese într-o gamă foarte variată.

METODE DE ORGANIZARE, PREZENTARE ȘI PRELUCRARE MATEMATICO-STATISTICĂ A DATELOR CERCETĂRII

Se realizează tabele și grafice pentru furnizarea unui ansamblu de date numeric referitoare la starea sau evoluția fenomenelor complexe studiate.

III.7. Experimentul psihopedagogic

III.7.1. Etapa preexperimentală

Pentru a stabili nivelul existent în momentul inițierii experimentului pedagogic, urmărind nivelul general al grupului și compoziția sa internă, structura sa valorică, am aplicat proba de evaluare inițială în a treia săptămână a clasei pregătitoare. Voi evalua modul în care clasa experimentală și clasa de control execută deprinderile motrice de bază.

Evaluare inițială

Deprinderea de bază: Mers, Alergare, Săritură, Aruncarea și Prinderea mingii

Mersul obișnuit

Mers intr-o direcție indicată și cu oprire la semnal

Mers în cerc

Mers șerpuit

Mers cu pași mici

Mers cu pași mari

Alergare într-o direcție indicată

Alergare în cerc

Alergare alternată cu mers

Alergare câte doi, unul după altul

Alergare cu ocoliri de obstacole

Alergare ușoară pe vârfuri, cu plecare și oprire la semnal

Sărituri cu coarda

Sărituri ca mingea

Sărituri în înălțime pentru atingerea unui obiect

Sărituri în lungime de pe loc și cu elan

Rostogoliri și opriri de minge

Aruncări în sus și la distanță

Aruncări la țintă

Aruncarea și prinderea mingii cu ambele mâini.

III.7.2. Etapa experimentului formativ

La început i-am familiarizat pe copii cu deprinderile motrice de bază: mers, alergare, săritură, aruncare și prindere. În baza formării lor am aplicat exerciții, jocuri și ștafete variate pentru fiecare deprindere motrică în parte. La clasa experimentală, conform planificării, am utilizat pe lângă modalitățile de formare tradiționale, jocuri de mișcare pentru dezvoltarea mișcării și personalității copiilor, în timp ce la clasa de control desfășurarea activităților a decurs în mod obișnuit.

Jocuri de mișcare – jocuri pentru perfecționarea deprinderilor motrice de bază

Încă de la început am căutat, am selectat și am adaptat jocurile de mișcare pentru dezvoltarea deprinderilor motrice, în funcție de specificul vârstei elevilor, asigurându-le un caracter ludic, activizant și interactiv. Pentru o bună realizare a lecției le-am explicat eleviilor cât este de importat să îmi asculte explicațiile, pentru a afla cum se va desfășura jocul, să respecte regulile jocului cu strictețe, altfel pot fi penalizați. Am urmărit desfășurarea jocurilor, pentru a analiza modul în care execută copiii deprinderile motrice de bază, intervenind ori de câte ori era nevoie pentru a corecta mișcările și pentru a-i îndruma.

Jocurile de mișcare contribuie la dezvoltarea deprinderilor motrice ale copiilor, oferind condiții prielnice pentru aplicarea acestor deprinderi în împrejurări variate. Totodată, ele ajută și la formarea unor calități ca: viteza, rezistența, îndemânarea, precizia mișcărilor, stăpânirea de sine, spiritul de echipă, etc.

Jocurile de mișcare aplicate în etapa experimentului formativ la clasa experimentală sunt: Ghicește cum merg, Stop pe roșu, treci pe verde, Ultimul fuge, Păsărelele și colivia, Vulpe, dormi?, Atinge clopoțelul, Rostogolirea mingii, Portița, Ștafeta jucăriilor, Lovește cuburile, Semănatul și culesul cartofilor, Iepurele și ogarul, Vânătorii și rațele, Găsește-ți perechea, Buchețelele, Undița, Cositul, Cercul zburător.

Deprinderea motrică de bază: săritura

Conținut: săritura pe loc, cu desprindere de pe ambele picioare

Competențe specifice:

2.1. Aplicarea deprinderilor motrice în condiții de joc- exersarea săriturilor prin jocuri dinamice

3.1. Sesizarea regulilor necesare desfășurării jocurilor

3.2. Participarea la activități motrice organizate în grup

3.3. Manifestarea atitudinii de cooperare, întrajutorare și fair-play în timpul jocurilor

Activități de învățare:

– demonstrare- explicare,

– sărituri pe loc pe ambele picioare, succesive;

– sărituri pe loc cu depărtarea și apropierea picioarelor;

– sărituri pe loc cu forfecarea picioarelor înainte și înapoi;

– sărituri pe loc cu întoarcere de 90°;

Cositul

Copiii stau pe patru coloane în spatele unei linii de plecare. În fața lor se află câte un copil cu un baston în mână. Copiii din față pornesc spre coada șirului obligând copiii să sară peste baston. Se întorc în același mod spre capătul șirului și predau bastonul următorului, trecând la coada șirului. Câștigă coloana care termină mai repede și nu au greșit.

Cercul zburător

Copiii stau în formație de cerc la un interval de braț unul de celălalt. Învățătoarea stă în mijlocul cercului și ține în mână capătul liber al corzii și învârtește coarda cu săculețul în jos. Copiii pentru a nu fi loviți cu săculețul peste picioare, trebuie să sară în sus, cel lovit iese din joc. Jocul continuă până când în cerc rămțn 3 jucători. Învățătoarea la început va începe să învârtească coarda încet pe lângă picioarele copiilor și treptat pe sub picioare. Copiii trebuie să sară cu ambele picioare deodată, coarda va fi învârtită pe jos, cel mult la 25 cm de la pământ.

După ce copiii și-au însușit mecanismul de bază al formării deprinderilor motrice, aceștia au reușit să aplice deprinderile însușite în jocurile desfășurate. Am urmărit învățarea mai mulor variante de deprinderi motrice de bază la esantionul experimental și un număr mai mic de variante la eșantionul de control.

Tabel nr. 3

Tabel nr. 4

Tabel nr. 5

Tabel nr. 6

LA ACESTE ȘASE LECȚII TREBUIE SĂ ELABOREZI 6 PROIECTE DE LECȚII, CÂTE UNUL PENTRU FIECARE DEPRINDERE MOTRICĂ..UNDE VEI STABILI: EXERCIȚILE FIZICE, JOCUL PRIN CARE REALIZEZI ȘI METODELE SPECIFICE…

Sub fiecare tabel vei specifica: Vezi Anexa Nr……..pentru proiecte..

În planificarea anuală am alocat ca teme de lecții 6 lecții pentru deprinderea de alergare, 4 lecții pentru deprinderea de săritură și 6 lecții pentru aruncare și prindere. Exercițiile de mers au fost executate în fiecare lecție, în special în momentul de pregătire a organismului pentru efort precum și în celelalte momente. În lecțiile în care nu am avut teme cu aceste deprinderi am executat jocuri de mișcare și ștafete care cuprindeau aceste deprinderi de bază.

III.7.3. Etapa postexperimentală

Posttestul vizează următoarele scopuri:

– relevarea modului de evoluție a eșantionului experimental în diferite faze ale experimentului.

– compararea datelor și rezultatelor finale cu cele de start.

– stabilirea relevanței diferențelor dintre rezultatele obținute.

– stabilirea eficienței noii modalități de lucru.

În etapa postexperimentală au fost administrate probe de evaluare finală, identice pentru cele două clase: experimentală și de control. În această etapă s-a realizat compararea datelor și rezultatelor finale cu cele inițiale, atât în interiorul fiecărei clase de copii, cât și între cele două clase, eșantioane stabilite inițial.

FACI TRIMITERI LA ANEXE CU PROBELE DE EVALUARE…LA CELE TREI ETAPE: INIȚIALĂ, EXERIMENTULUI FORMATIV ȘI LA FINALĂ

Astfel, în etapa de control, am realizat evaluarea finală la toate categoriile de deprinderi motrice de bază stabilite în eșantionul de conținut, cu respectarea obiectivelor și competențelor stabilite în programă.

Rezultatele obținute le-am folosit la testarea ipotezei în baza deprinderilor motrice de bază: mers, alergare, aruncare și prindere, săritură.

Rezultate:

efectuarea de comparații între rezultatele obținute de copiii din clasa de control și cea experimentală;

efectuarea de comparații între rezultatele obținute, în cadrul aceeleiași clase, la etapele de pretest și posttest;

efectuarea de comparații între rezultatele obținute la anumite variante din cadrul deprinderilor motrice la fiecare dintre clasele participante la cercetare;

analiza și autoanaliza procesului didactic rezultatelor obținute în etapa din perioada experimentului formativ.

III.8. Prezentarea rezultatelor obținute. Analiza lor cntitativ și calitativ

III.8. 1. Rezultatele obținute în etapa constatativă

Reprezentarea grafică a rezultatelor

Testare inițială

Tabel nr. 8

Tabel nr. 7

În tabele nr. 7 și 8 am reprezentat rezultatele obținute la testarea inițială la cele două eșantioane: cel experimental și cel de control, din tabele rezultă ca majoritatea copiilor au obținut calificative de Bine și Foarte Bine, însemnând însușirea deprinderilor motrice prevăzute în programa școlară pentru educație fizică, la nivelul lor de vârstă.

Testare finală

Tabel nr. 9 Tabel nr. 10

În tabelele nr. 9 și 10 am reprezentat rezultatele obținute la testarea finală, din care se pot observa diferențele dintre eșantionul experimental și cel de control, la testarea inițială diferențele erau nesemnificative, diferențele constatate la sfârșitul experimentului s-au produs datorită jocurilor de mișcare aplicate eșantionului experimental.

Grafic nr. 1 Testare inițială Grafic nr. 2 Testare finală

Rezultatele testării finale la deprinderile motrice de bază la eșantionul experimental și de control:

Tabel nr. 11

Observând tabelele realizate la testarea finală, se poate constata un grad mai ridicat și un coeficient mai mare în cadrul formării deprinderilor motrice atât la mers, cât și la alergare, săritură, aruncare și prindere.

Astfel, multitudinea de jocuri și exerciții desfășurate în timpul orelor de educație fizică a contribuit în mod semnificativ la formarea deprinderilor corecte de mers, alergare, săritură, aruncare și prindere.

Rezultatele obținute de copiii de la eșantionul experimental și de control sunt bune și foarte bune, dar făcând la fiecare oră jocuri de mișcare în etapa fundamentală a lecției, rezultatele obținute la eșantionul experimental au fost mai bune.

alergare

Graficul nr. 3

săritură

Graficul nr. 4

aruncare și prindere

Graficul nr. 5

Astfel, exemplificând din studiul realizat în cadrul deprinderii de mers, din 24 de copii, 24 au obținut calificativul foarte bine pentru mersul pe loc (eșantionul experimental) față de cel de control unde s-au obținut 19 de foarte bine. În cadrul alergării cu ocolire de obstacole, din 24 de elevi, 24 au obținut FB (eșantionul experimental) și 16 în cazul eșantionului de control.

În cadrul deprinderii de mers, și anume mers cu ridicarea accentuată a genunchilor, din 24 de elevi 19 au executat foarte bine această deprindere (eșantion experimental) și din 23 de elevi 17 au obținut calificativul de foarte bine (eșantionul de control).

Prin valorificarea componentelor sistemului metodelor de colectare a datelor, am obținut informații și date calitative în legătură cu fenomenul investigat, astfel: prin numărarea calificativelor și numărarea copiilor care au anumite performanțe și rezultate.

Rezultatele obținute la evaluarea inițială, ca urmare a aplicării probelor în faza constatativă a cercetării mele, se evidențiază, după cum se poarte observa în graficele de mai jos.

ETAPA INIȚIALĂ

Rezultatele la proba inițială: deprinderea motrică de mers

Eșantionul experimental

Tabel nr. 12

Diagrama nr. 1

Eșantion de control

Tabel nr. 13

Diagrama nr.2

Rezultatele la proba inițială: deprinderea motrică de alergare

Eșantion experimental

Tabel nr. 14

Diagrama nr. 3

Eșantionul de control

Tabel nr. 15

Diagrama nr. 4

Rezultatele la proba inițială: deprinderea motrică de săritură

Eșantionul experimental

Tabel nr. 16

Diagrama nr. 5

Eșantionul de control

Tabelul nr. 17

Diagrama nr. 6

Rezultatele la proba inițială: deprinderea motrică de aruncare și prindere

Eșantionul experimental

Tabel nr. 18

Diagrama nr. 7

Eșantionul de control

Tabel nr. 19

Diagrama nr.8

III.8.2. Rezultatele obținute în etapa experimentului – formative

Rezultatele obținute la evaluarea formativă: deprinderea motrică de mers

Eșantionul experimental

Tabel nr. 20

Diagrama nr. 9

Rezultatele obținute la evaluarea formativă: deprinderea motrică de alergare

Tabel nr. 21

Diagrama nr. 10

Rezultatele obținute la evaluarea formativă: deprinderea motrică de săritură

Tabel nr. 22

Diagrama nr. 11

Rezultatele obținute la evaluarea formativă: deprinderea motrică de aruncare și prindere

Tabel nr. 23

Diagrama nr. 12

III.8.3. Rezultatele obținute în etapa postexperimentală

Probele finale, testarea finală aduce cu sine o serie de modificări în ceea ce privește rezultatele obținute pe parcursul cercetării.

Astfel, am considerat în cadrul probei de evaluare a deprinderilor motrice, rezultatele bune și foarte bune după cum urmează:

pentru deprinderea de mers, varianta de mers 15, cu pășire peste obstacole, toți elevii au obținut calificativul foarte bine în cadrul eșantionului experimental. În cadrul eșantionului de control s-au obținut 5 calificative de bine și 18 de foarte bine.

în urma aplicării probei de evaluare în cadrul deprinderii de alergare la cele două eșantioane s-au obținut calificative între suficient, bine și foarte bine, după cum urmează: la alergarea în coloană cu oprire la semnal și apoi schimbare de direcție la eșantionul experimental s-au obținut 4 calificative de bine și 20 de foarte bine și la eșantionul de control 7 de bine și 16 de foarte bine;

la alergarea cu ocolire de obstacole la eșantionul experimental 18 de foarte bine și 6 de bine și la eșantionul de control 14 foarte bine și 9 bine;

la alergarea cu împrăștiere și regrupare la semnal în locuri indicate la eșantionul experimental avem 21 foarte bine și 3 bine și la eșantionul de control 17 foarte bine și 5 bine;

la alergarea cu genunchii sus 24 foarte bine (eșantionul experimental) și 18 foarte bine și 4 bine (eșantionul de control);

de asemenea, în cadrul deprinderii motrice de bază de săritură, și anume săritura cu apropierea și depărtarea picioarelor, s-au obținut următoarele calificative: 22 foarte bine și 2 bine (la eșantionul experimental), respectiv 18 foarte bine și 4 bine (la eșantionul de control);

săritura cu întoarcere dreapta-stânga: 24 foarte bine (eșantionul experimental) și 20 foarte bine și 3 bine la eșantionul de control;

săritura cu mâinile pe șold, la spate, pe umeri, înainte, lateral, cu balansare dreapta-stânga: 24 foarte bine (eșantionul experimental) și 20 foarte bine și 3 bine (eșantionul de control);

săritura pe loc și la anume semnale ghemuire, întoarcere spre stânga-dreapta. 20 foarte bine și 4 bine (eșantionul experimental) și 20 foarte bine și 3 bine (eșantionul de control);

săritura pe loc, apucat de mâini câte doi, cu desprinderea pe ambele picioare: 20 foarte bine și 4 bine la eșantionul experimental și 18 foarte bine și 5 bine la eșantionul de control;

săritura stând față în față, apucat de mâini, săritura cu deplasare stânga-dreapta, înainte-înapoi sau cu întoarcere s-au obținut 20 foarte bine și 4 bine la eșantionul experimental, respectiv 16 foarte bine și 7 bine la eșantionul de control;

pentru deprinderea de aruncare și prindere s-au obținut următoarele rezultate: aruncarea lansată cu una și două mâini – 18 foarte bine și 6 bine (eșantionul experimental) și 14 foarte bine și 9 bine (eșantionul de control);

aruncarea cu rostogolirea obiectului pe sol la distanță: 18 foarte bine și 6 bine la eșantionul experimental și 12 foarte bine și 11 bine la eșantionul de control.

VARIANTE DE MERS

mersul obișnuit

mers pe loc

mers intr-o direcție indicată

mers în coloană câte unul

mers cu pași mici

mers cu pași mari

mers cu picioarele depărtate

mers cu încetinirea și accelerarea ritmului

mers în cerc

mers șerpuit

mers șerpuit cu ocolire de obstacole

mers cu ridicarea accentuată a genunchilor

mers cu lovirea palmelor pe cadența pasului

mers aplecat cu mâinile pe genunchi

mers cu pășire peste obstacole

mers în patru labe

mers ca ,,trenul” cu mâinile pe umeri/șoldurile celui din față

mers în lanț de brațe cu ocolire sau trecere pe sub și peste obstacole

Rezultatele obținute la variantele deprinderii de mers

Eșantionul experimental

Tabel nr 24.

Rezultate obținute la variantele deprinderii de mers

Eșantionul de control

Tabel nr. 25

Calificative: FB – foarte bine

B – bine

S – suficient

I – isuficient

Compararea rezultatelor obținute la variantele deprinderii de mers: mers aplecat cu mâinile pe genunchi

Eșantionul experimental

Diagrama nr. 13

Eșantionul de control

Diagrama nr. 14

VARIANTE DE ALERGARE

alergare pe loc;

alergare într-o direcție indicată;

alergare în cerc;

alergare alternată cu mers;

alergare alternată cu ghemuire;

alergare câte doi, unul după altul;

alergare cu împrăștiere și regrupare;

alergare cu ocolire de obstacole;

alergare cu trecere peste diferite obstacole;

alergare în ritm dat de învățătoare;

alergare șerpuită;

alergare cu plecări din diferite poziții;

alergare în linie dreaptă în condiții de întrecere;

alergare combinată cu trecere peste obstacole, pe sub obstacole și printre obstacole;

alergare liberă înainte și lateral;

alergare pe o linie dreaptă trasată pe sol;

alergare cu pendularea gambei înapoi;

alergare cu genunchii sus;

alergare cu primire și predare de obiecte;

Rezultate obținute la variantele deprinderii motrice de alergare

Eșantionul experimental

Tabel nr. 26

Rezultatele obținute la variantele deprinderii motrice de alergare

Eșantionul de control

Tabel nr. 27

Calificative: FB – foarte bine

B – bine

S – suficient

I – isuficient

Compararea rezultatelor obținute la variantele deprinderii motrice de alergare: alergare cu ocolire de obstacole, alergare cu trecere peste diferite obstacole, alergare cu pendularea gambei înapoi, alergare cu genunchii sus

Eșantionul experimental

Diagrama nr. 15

Eșantionul de control

Diagrama nr. 16

VARIANTE DE SĂRITURĂ

săritura pe loc pe ambele picioare, succesive;

săritura pe loc cu depărtarea și apropierea picioarelor;

săritura pe loc cu forfecarea picioarelor înainte și înapoi;

săritura pe loc cu întoarcere de 90°;

săritura pe loc cu răsucirea trunchiului dreapta-stânga;

săritura pe loc cu mâinile pe șold, la spate, pe umeri, înainte, lateral, cu balansare dreapta-stânga;

săritura pe loc și la anumite semnale ghemuire, întoarcere stânga-dreapta sau pe arc de cerc;

săritura pe loc, apucat de mâini câte doi, cu desprindere de pe ambele picioare, stând câte doi, față în față, apucat de mâini, săritura cu deplasare stânga-dreapta, înainte-înapoi sau cu întoarcere.

Rezultatele obținute la variantele deprinderii motrice de săritură

Eșantionul experimental

Tabel nr. 28

Rezultatele obținute la variantele deprinderii motrice de săritură

Eșantionul de control

Tabel nr. 29

Calificative: FB – foarte bine

B – bine

S – suficient

I – isuficient

Compararea rezultatelor obținute la variantele deprinderii motrice de săritură: săritura pe loc cu răsucirea trunchiului dreapta-stânga, săritura pe loc cu mâinile pe șold, la spate, pe umeri, înainte, lateral, cu balansare dreapta-stânga, săritura pe loc și la anumite semnale ghemuire, întoarcere stânga-dreapta sau pe arc de cerc, săritura pe loc, apucat de mâini câte doi, cu desprindere de pe ambele picioare, stând câte doi, față în față, apucat de mâini, săritura cu deplasare stânga-dreapta, înainte-înapoi sau cu întoarcere.

Eșantionul experimental

Diagrama nr. 17

Eșantionul de control

Diagrama nr. 18

Rezultatele obținute la variantele deprinderii motrice de aruncare și prindere

Tabel nr. 30

Calificative: FB – foarte bine

B – bine

S – suficient

I – isuficient

Conținutul testării:

Aruncare lansată cu una și două mâini;

Aruncare cu rostogolirea obiectului pe sol la distanță.

Compararea rezultatelor obținute la variantele deprinderii motrice de aruncare și prindere: arunacre lansată cu una și două mâini, aruncare cu rostogolirea obiectului pe sol la distanță.

Eșantionul experimental

Diagrama nr. 19

Eșantionul de conținut

Diagrama nr. 20

Analizând tabelele realizate după testarea finală se poate constata progresul la eșantionul experimental: numărul calificativelor FB a crescut și nu s-a înregistrat nici un calificativ de S sau I. La începutul experimentului cele două tipuri de eșantioane nu au prezentat diferențe semnificative, însă la finalul cercetării diferențele sunt observabile, după cum se vede în tabelele de mai sus. Exercițiile, jocurile și ștafetele desfășurate în cadrul activităților de educație fizică au contribuit la dezvoltarea fizică și psihică armonioasă a copiilor.

Comparând rezultatele obținute de copiii de la eșantioanele experimental și de control sunt bune și foarte bune dar, folosind jocuri de mișcare în cadrul activităților de educație fizică și utilizând o gamă variată de exerciții și jocuri în partea fundamentală a lecției de educație fizică, rezultatele de la eșantionul experimental au fost mai bune.

Prin jocurile de mișcare am încercat să le mențin interesul copiilor pentru activitate, să-i determin să participe activ și conștient la orele de educație fizică.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII