Modalitati DE Folosire A Lemnului In Amenajarea Locurilor DE Joaca Pentru Copiii

Pedagogie

Modalitati DE Folosire A Lemnului In Amenajarea Locurilor DE Joaca Pentru Copiii

Byadmin ianuarie 1, 2024

MODALITĂȚI DE FOLOSIRE A LEMNULUI ȊN AMENAJAREA LOCURILOR DE JOACĂ PENTRU COPIII

Cuprins

Lista figurilor

Introducere

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR

1.1 Scurt istoric al locurilor de joacă

1.2.Principii de proiectare a locurilor de joacă

1.3. Legislație actuală privind locurile de joacă

CAPITOLUL 2

CADRUL NATURAL

PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3

SCOP, OBIECTIVE, MATERIALE ȘI METODE DE STUDIU

CAPITOLUL 4

LEMNUL CA MATERIAL DE CONSTRUCȚIE PENTRU

LOCURI DE JOACĂ

4.1 Structură, proprietăți fizice,mecanice și principalele defecte ale lemnului

4.2 Produse brute, semifinite, finite și trarea lemnului

4.3 Tipuri de ȋmbinări ale lemnului folosit pentru obiectele de joc

CAPITOLUL 5

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA UNOR STUDII DE CAZ

CAPITOLUL 6

PROIECTAREA UNUI SAPȚIU MODULAR UTILIZABIL

ÎN DIFERITE SPAȚII URBANE

6.1 Proiectarea detaliată a spațiului modular

6.2 Idei de amplasare a modulilor

Concluzii

BIBLIOGRAFIE

Lista figurilor

Figura 1.1. Prima ilustrație completă a unui loc de joacă din sec. XIX…………………………….. 13

Figura 1.2. Parcul Wicksteed din Kettering…………………………………………………………………. 14

Figura 1.3. Loc de joacă și aventură ȋn Emdrup, Copenhaga 1943…………………………………. 14

Figura 1.4. Primele două locuri de joacă și aventură din Londra…………………………………….. 15

Figura 1.5. Loc de joacă din New York, realizat de M. Paul Friedberg ȋn anul 1965…………. 16

Figura 4.1 Secțiuni prin trunchi…………………………………………………………………………………. 29

Figura 4.2. Rezistența la compresiune………………………………………………………………………….. 31

Figura 4.3. Curbură ȋntr-un singur plan………………………………………………………………………… 31

Figura 4.4. Curbură ȋn planuri diferite………………………………………………………………………….. 32

Figura 4.5. Conicitate pronunțată………………………………………………………………………………… 32

Figura 4.6. Canelură………………………………………………………………………………………………….. 32

Figura 4.7. Ovalitate a arborelui………………………………………………………………………………….. 32

Figura 4.8. Excentricitatea a lemnului………………………………………………………………………….. 33

Figura 4.9. Fibra răsucită……………………………………………………………………………………………. 33

Figura 4.10. Fibra răsucită………………………………………………………………………………………….. 33

Figura 4.11. Tipuri de noduri a. nod concrescut ; b. nod parțial concrescut; c. nod

căzător; d. nod de culoare ȋnchisă; e. nod vicios; f. nod putred; g. nod normal colorat……….. 34

Figura 4.12 Tipuri de cherestea a. Frize ; b. Șipci ; c. Rigle ; d. Grinzi ;

e. Margini ; f. Lăturoaie……………………………………………………………………… 35

Figura . 4. 13. Îmbinarea cu uluc și lambă…………………………………………………………………….. 39

Figura . 4. 14. Îmbinarea ȋn colțuri………………………………………………………………………………. 39

Figura . 4. 15. Îmbinarea ȋn cruce………………………………………………………………………………… 40

Figura . 4. 16. Îmbinarea de mijloc………………………………………………………………………………. 40

Figura . 4. 16. Îmbinarea în coadă de rândunică cu scobitură…………………………………………… 41

Figura . 4. 17. Model de ȋmbinare cap la cap…………………………………………………………………. 41

Figura . 4. 18. Model de ȋmbinare la jumătate de lemn cu prag………………………………………… 42

Figura . 4. 19 Colțar metalic ……………………………………………………………………………………….. 42

Figura . 4. 20 Ancoră de pantă…………………………………………………………………………………….. 42

Figura . 4. 21 Suport de stâlp ……………………………………………………………………………………… 42

Figura . 4. 22 conector invizibil…………………………………………………………………………………… 43

Figura . 4. 23 Mod de folosire conector invizibil…………………………………………………………… 43

Figura 5. 1 Parcul din St. Andrew………………………………………………………………………………. 45

Figura 5. 2. Joc de menținere a echilibrului………………………………………………………………… 45

Figura 5. 3.Mini amfiteatru………………………………………………………………………………………… 45

Figura 5. 4. Turnul din zona principală a parcului Terra Nova……………………………… 46

Figura 5. 5. Vedrere a turnului din interior…………………………………………………. 46

Figura 5.6 Structură din bușteni…………………………………………………………………………..46

Figura 5.7. Topogan amenajat ȋn zona a doua……………………………………………………………….. 47

Figura 5.8. Locul de joacă „ Păianjenul uriaș” de lângă Copenhaga…………………………………. 47

Figura 5.9. Locul de joacă „ Setul de tobe”…………………………………………………………………… 48

Figura 5.10. Structură de cățărat din parcul Hyde………………………………………………………….. 48

Figura 5.11. Structură cu topogan din parcul Hyde………………………………………………………… 49

Figura 5.12. Carusel- Parcul „Lumea copiilor”, Iași, Copou……………………………………………. 50

Figura 5.13. Structură cu topogane- Parcul „Lumea copiilor”, Iași, Copou……………………….. 50

Figura 5.14. Structură cu topogane- Parcul Junimea Iași………………………………………………… 50

Figura 5.15. Parcul “La Butuci” din Cluj……………………………………………………………………… 51

Figura 5.16. Parcul Crâng din Buzău……………………………………………………………………………. 51

Figura 5.17. Loc de joacă de la cabana Didana, Arad……………………………………………………… 52

Figura 5.18. Loc de joacă de la Pensiunea Kelemen, Praid……………………………………………… 52

Figura 5.19. Loc de joacă de la Hotelul Fortuna…………………………………………………………….. 52

Figura 6.1. Structură complexă cu 4 topogane………………………………………………………………. 53

Figura 6.2. Distanțe de siguranță structură complexă cu 4 topogane………………………………… 54

Figura 6.3. Model de leagăn……………………………………………………………………………………….. 54

Figura 6.4. Model de balansoar…………………………………………………………………………………… 54

Figura 6.5. Distanțe de siguranță pentru leagăn…………………………………………………………….. 55

Figura 6.6. Distanțe de siguranță pentru balansoar………………………………………………………… 55

Figura 6.7. Cutie de nisip…………………………………………………………………………………………… 55

Figura 6.8. Strucură de cățărat……………………………………………………………………………………. 56

Figura 6.9. Distanțe de siguranță pentru strucura de cățărat………………………………… 56

Figura 6.10. Distanța de amplasare a băncilor………………………………………………………………. 56

Figura 6.11. Amenajarea spațiului de joacă………………………………………………………………….. 57

Figura 6.12. Situația actuală a spațiului de joacă…………………………………………………………… 58

Figura 6.13. Strucrura principală a parcului………………………………………………………………….. 58

Figura 6.14. Groapă de nisip improvizată…………………………………………………………………….. 59

Figura 6.15. Situația spațiului de joacă după reamenajare………………………………………………. 59

Figura 6.16. Situația actuală a parcului din Copou………………………………………………………… 60

Figura 6.17. Situația spațiului de joacă din Copou după reamenajare…………………………….. 60

Introducere

„Copilaria este o lume aparte; pentru noi o lume ciudată, fantastică,

ireală, pentru cei ce fac parte din ea dimpotrivă,

una reală și plină de armonie.”

Eugen Herovanu

Dorința de mișcare a copiilor este poate fi foarte mare, aceasta este cât se poate de naturală și sănătoasă. Copilul este activ, plin de dorință de mișcare, gata oricând să alerge, să sară, să se cațăre, fiind gata oricând să învețe noi lucruri.

În jocurile sale, copilul se confruntă cu realitatea, ȋși verifică propriile capacități fizice și psihice. După cum spunea și Albert Einstein „ jocul este cel mai elevat tip de cercetare ”, de aceea copilului trebuie să i se acorde libertatea de a se juca după propriul plac, astfel ȋncât acesta să ȋși poată testa limtele și să se dezvolte prin autocunoaștere

Singura grijă a copiilor trebuie să fie distracția, mișcarea și socializarea, în parcuri sau în orice alt spațiu deschis care permite amenajarea locurilor de joacă.

Încă din ȋnaintea apariției conceptului de „loc de joacă” au existat diferite structuri ce erau folosite de copii ȋn jocurile lor, ȋnsă apariția acestui concept a făcut ca jocurile copiilor să fie concentrate ȋn o anumită zonă ȋn care supravegherea lor să fie mult mai ușoară.

Datorită implementării normelor de siguranță aceste locuri de joacă au devenit din ce ȋn ce mai controlate și mai standardizate, astfel ȋncât acestea au ȋnceput să fie foarte asemănătoare.

În structura lucrării de față, primul capitol este dedicat istoricului locurilor de joacă, dar și legislației ȋn vigoare , astfel ȋncât proiectarea spațiului să nu fie deficitară.

În partea a doua a lucrării, am aprofundat proprietățile lemnului folosit ca material de construcție pentru locurile de joacă, dar de asemena și metodele de ȋmbinare a acestuia pentru realizarea structurilor de joc.

Apoi, ȋn urma unui studiu de caz asupra locurilor de joacă realizate din lemn atât din țară cât și din străinătate am realizat o amenajare modulară a unui spațiu. Această amenajare având posibilitatea de a fi folosită in diferite spații urbane.

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL I

ISTORIC GENERAL AL LOCURILOR DE JOACĂ

Scurt istoric al locurilor de joacă

Încă din societățile primitive jocurile făceau parte din viața de zi cu zi a oamenilor, majoritatea jocurilor se bazau pe vestigii de război sau pe ritualuri religoase, iar în timp, activitațile care nu își mai aveau utilitate in viața de zi cu zi (de exemplu : trasul cu arcul pentru vanâtoare) devenind o formă de sport ce oferea indivizilor și grupurilor oportunitatea de a-și demonstra calificarea fizică și strategică.

Pe masură ce societățile preistorice au avansat și au trecut de la o existență nomadă bazată pe vânătoare la un mod sedentar de viață bazat pe agricultură și creșterea animalelor, s-au dezvoltat și clasele sociale. Clasele sociale superioare câștigând puterea și bogăția astfel dezvoltându-se pentru prajare având posibilitatea de a fi folosită in diferite spații urbane.

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL I

ISTORIC GENERAL AL LOCURILOR DE JOACĂ

Scurt istoric al locurilor de joacă

Încă din societățile primitive jocurile făceau parte din viața de zi cu zi a oamenilor, majoritatea jocurilor se bazau pe vestigii de război sau pe ritualuri religoase, iar în timp, activitațile care nu își mai aveau utilitate in viața de zi cu zi (de exemplu : trasul cu arcul pentru vanâtoare) devenind o formă de sport ce oferea indivizilor și grupurilor oportunitatea de a-și demonstra calificarea fizică și strategică.

Pe masură ce societățile preistorice au avansat și au trecut de la o existență nomadă bazată pe vânătoare la un mod sedentar de viață bazat pe agricultură și creșterea animalelor, s-au dezvoltat și clasele sociale. Clasele sociale superioare câștigând puterea și bogăția astfel dezvoltându-se pentru prima dată în istorie o clasă de agrement .

Odată cu dezvoltarea acestor civilizații s-au dezvoltat și percepțiile oamenilor asupra spațiilor publice și asupra educației, încă din perioada grecilor și romanilor antici se pot observa schimbări ale percepției oamenilor, dezvoltându-se parcuri, grădini, teatre în aer liber, spre exemplu Platon (427 – 347 î.h.) susținea că jocurile copiilor sunt metode de dezvoltare a abilităților pentru viața de adult precum și menținere a sănătații fizice și dezvoltării psihice.

Deși există informații despre existența parcurilor și locurile de joacă publice , informațiile despre dotările acestora sunt minime.

Locurile de joacă au o istorie lungă, însă prima ilustrație completă a acestui concept a apărut în anul 1848 (Henry Bernard), acest spațiu era conceput ca și spațiu pedagogic concentrat pe jocuri, în Figuraura 1.1 se poate observa cum învățătorii participă alături de copii la jocuri.

De la începutul dezvoltării orașelor, în secolul al XIX-lea s-au impus necesitățle înființării spațiilor verzi pentru plimbare și agreement, iar până la sfârșitul secolului variații ale acestui model de loc de joacă s-au raspândit atât ȋn școli cât și ȋn orașe.

Figura 1.1. Prima ilustrație completă a unui loc de joacă din sec. XIX

http://naturalearning.org/sites/default/files/Moore_Playgrounds150YearOldModel.pdf

În Statele Unite ale Americii, ȋn Boson , ȋn anul 1885 la ȋndemnul medicului german Marie Zarkrzewska s-a ȋncept dezvoltarea parcurilor de joacă așa cum le știm noi ȋn ziua de azi prin formarea inițială a unor “grădini de nisip” unde copii se puteau juca; ȋn același timp, ȋn Berlin același concept a fost actualizat prin adăugarea unor scânduri care să mențină nisipul ȋn spațiul destinat ȋnițial. În curând leagăne și alte tipuri de aparate de joacă au fost adăugate pentru ca acest spațiu să poată fi folosit și de copii cu vârste mai mari. Până ȋn anul 1912 s-au adăugat și locuri de recreere pentru adulți, astfel stimulând dorința de recreere ȋn are liber.

În anul 1923, pentru a ȋncuraja jocurile ca și o parte integrantă a vieții de familie, Charles Wicksteed a conceput un set de echipamente ce puteau fi folosite cu succes ȋn locurile de joacă. Acestea au fost amplasate ȋn parcul Wicksteed din Kettering, Marea Britanie, acest parc este considerat a fi primul parc de acest fel din ȋntraga țară.(Figura 1.2)

Inițial acesta nu dorea sa le comercializeze, dar observând succesul de care se bucură a decis să ȋsi extindă idea și ȋn alte zone ale țării, ȋn acest sens, acesta a conceput chiar și un catalog ȋn anul 1926 ȋn care erau prezentate echipamentele.

Ȋn anul 1928 s-au propus idei de reamnajare a spațiilor de joacă cu echipamente specifice vârsrtelor copiilor, de exemplu pentru preșcolari s-a propus un spațiu cu nisip, leagăne , un topogan mic și un echipament de cățărat de ȋnălțȋme mică. Aceste recomandări sunt luate ȋn considerare și in ziua de azi , deși materialele au evoluat iar problemele legate de siguranța copiilor au crescut.

Figura 1.2. Parcul Wicksteed din Kettering

http://www.vintag.es/2013/09/worlds-first-playground-swing.html

De la începutul secolului al XX-lea, locurile de joacă erau din ce ȋn ce mai industrializate, astfel ȋncât ȋntreținerea să fie cât mai redusă. Pe măsură ce echipamentele locurilor de joacă au evoluat și s-au observat problemele ce implicau siguranța copiilor, au fost introduse modificări ȋn designul acestora.

În timpul celui de-al doilea război mondial, un nou concept de locuri de joacă s-a dezvoltat ȋn Danemarca și apoi s-a ȋntins ȋn majoritatea Europei. Arhitectul Carl Theodor Marius Sørensen a dezvoltat conceptul de locuri de joacă formate din deșeuri, și concepute de ȋnsuși copii care se bucurau de acel spațiu.

Figura 1.3. Loc de joacă și aventură ȋn Emdrup, Copenhaga 1943

http://www.thearchitectureofearlychildhood.com/2012/01/post-war-adventure-or-junk-playgrounds.html

Idea arhitectului a fost pentru prima dată testată ȋn anul 1943 ȋn timpul ocupației Germane, ca parte integrantă a unui proiect nou de cartier ȋn Emdrup,Copenhaga. Joaca a fost văzută ca masură de prevenție din două motive : ȋn primul rând ȋmpiedica marginalizarea oricărui copil prin implicarea acestuia ȋn jocuri constructive și ȋn al doilea rând ajuta la restabilirea sentimentului de solidaritate ȋntre copii.

Touși acest concept de locuri de joacă a fost facut celebru de arhitecta peisagistă Allen Hurtwood care ȋn anul 1946 a prezentat ȋn Anglia acest concept ca o soluție la problema deligvenței juvenile. Ca și ȋnbunătățire a ideii principale a arhitectului danez , aceasta a sugerat ca aceste spații de joacă să fie construite pe site-urile bombardate, acesta fiind un prim pas ȋn recononstrucția postbelică.

Primele două site-uri au fost deschise ȋn Londra ȋn anii 1948 și 1949,evoluția acestora fiind urmărită ȋndeaproape de presă și inspectori (Figura 1.4.). Aceste locuri de joacă acum redenumite locuri de joacă și aventură erau ȋnchise ȋn momentul ȋn care site-ul era returnat proprietarilor de drept ȋn vederea reconstrucției.

În contrast cu locurile de joacă tradiționale, aceste locuri de joacă și aventură le permiteau copiilor să ȋși creeze propriile structuri ȋn care să se joace decât să li se impună sa se joace ȋntr-un mediu nemaleabil.

Figura 1.4. Primele două locuri de joacă și aventură din Londra

http://threatnyouth.pbworks.com/f/Junk%20Playgrounds-Roy%20Kozlovsky.pdf

În general, locurile de joacă au evoluat de la piese individuale, la seturi de piese care erau grupate ȋnsă nu erau legate ȋntre ele. În anii 1970 și 1980 aceste locuri de joacă puteau include leagăne, balansoare și topogane, fiind instalate ȋn iarbă sau chiar ȋn asfalt.

Încă din anii 1970 producătorii de echipamente de joacă și-au asumat responsabilitatea de cercetare și dezvltare a echipamentelor sigure și accesibile. Astfel aceste locuri de joacă au devenit din ce ȋn ce mai industrializate și mai folosite, ȋn detrimentul spațiilor de joacă realizate de designeri precum M. Paul Friedberg.

Figura 1.5. Loc de joacă din New York, realizat de M. Paul Friedberg ȋn anul 1965

http://www.jamestrainor.net/692

După anul 1990, datorită expansiunii rapide a utilizării materialelor plastice ca materiale de construcții, locurile de joacă au cunoscut o expansiune rapidă, de asemenea echipamentele de joc prefabricate puteau fi achiziționate “direct de pe raft”.

Creșterea necesității de a oferi locuri de joacă ce vizează diferite grupe de vârste a făcut ca ȋn ziua de astăzi parcurile să fie foarte bine concepute.

Încă din anii 1990 echipamentele spațiilor de joacă au ȋnceput să devină standardizate, producătorii ȋnbunătățind echipamentele astfel ȋncat lucrările de ȋntreținere a acestora au devenit foarte mici.

Datorită expansiunii gamei de materiale disponibile pentru construcția locurilor de joacă, au ȋnceput să se dezvolte parcuri de joacă mai mari , și chiar parcuri tematice care conțineau o mare diversitate de experiențe de joc pentru diferite grupe de vârste ale copiilor.

1.2 Principii în proiectarea parcurilor de joacă

Spațiile de joacă pot fi amenajate în parcuri special create sau în zonele de joc de pe lângă locuițele particulare.

Terenurile de joacă din cadrul parcurilor, grădinilor și din cuprinsul ansamblurilor de locuințe se amenajează pe categorii de vârstă, astfel pentru copiii preșcolari (0-6 ani), se amenajează suprafețe de minim 400 mp, dotate cu diferite aparate pentru joc (leagăne, leagăne rotative pe pivot, balansoare, topogane, spaliere etc.), cutii de nisip, favorizând joaca simultană a până la 40 de copii.

În vedrea poziționării aparatelor și distanțele dintre ele se va ține cont de cinematica acestora, astfel încât să se evite accidentarea copiilor.

Pentru categoria de vârstă 7-10 ani, sunt necesare suprafețe de aproximativ 1000 mp, care să servească activitățile a aproximativ 40-50 de copii, cuprinzând teren înierbat pentru jocuri sportive, aparate pentru jocuri adecvate vârstei sau aparate pentru gimnastică.

Pentru copiii de 11-15 ani, se amenajează spații mai mari, circa 3500 mp, care sunt prevăzute cu dotări pentru jocurile cu mingea (baschet, fotbal, volei ș.a.).

Terenurile de joacă pentru copii se amplasează la distanțe și în poziții convenabile față de locuințe, pentru a nu deranja prin zgomot, iar în parcuri se amenajează mai departe de zonele de liniște.

Și instituțiile de educație și învățământ sunt prevăzute cu spații pentru recreații și jocuri în aer liber, însotițe de plantații de separație, umbrire și protecție. Pentru școli se prevăd 1,5 mp de teren sportiv pentru un elev.

Grădinile și parcurile speciale pentru copii trebuie proiectate într-o manieră care să trezească și să mențină interesul tinerilor vizitatori. Acestea trebuie să cuprindă dotări foarte variate, precum echipamente pentru joc, piste pentru patine cu rotile, biciclete, triciclete, carturi ș.a., patinoar, mini-golf, terenuri de sport, săli pentru jocuri mecanice, instalații electrice sau mecanice specifice parcurilor de distracție sau dotări pentru activități instructiv-educative.

În parcurile amenajate special pentru copii, gradul orientativ de ocupare a terenului poate fi: ȋn procent de 50% plantații, locuri de joacă și jocuri sportive 20%, spații rezervate pentru învățământ 5%, spații pentru studiul științelor naturii 5%, alei 8%, ape 4%.

Plantațiile, pe lângă funcțiile de separație, umbrire și protecție, au și unele particularități care trebuie să creeze o atmosferă de bună dispoziție. Ele pot fi compuse din o mai mare varietate cromatică în anumite zone, sau pot crea un fond vegetal neutru pentru panourile și construcțiile viu colorate. Fondul vegetal nu trebuie să cuprindă specii cu organe aeriene toxice precum Rush Typhina (oțetarul roșu), Laburnum anagyroides (salcâmul galben), Taxus baccata (tisa) ș.a.. De asemenea este obligatoriu a se evita în realizarea compozițiilor vegetale sau a gardurilor vii a speciilor cu spini (Rosa sp., Berberis thunbergii, Chaenomeles sp., Hippophae rhamnoides, Robinia pseudocacia), dar și a speciilor cu rezistențe mecanice reduse (Buxus sempervirens).

Terenurile de joacă pot fi înierbate, cu încadrări de plantații cu caracter liber (mase de arbuști și grupuri de arbori), sau mai adesea sunt organizate pe arii bine conturate așternute cu pietriș sau nisip și conturate cu garduri vii libere sau tunse. Totuși, tendința actuală, dictată și de noile norme de siguranță a copilului, impun pentru acoperirea suprafețelor diferite materiale de protecție, precum dalele și bordurile din granule de cauciuc sau suprafețele din poliuretan – tartan.

Când vorbim de siguranță ne referim obligatoriu și la sănătatea copiilor. Toxoplasmoza, leptospiroza, alergiile sunt o parte din pericolele pe care copii le pot ȋntâmpina ȋn cazul în gropilor cu nisip amenajate în parcuri. În multe dintre aceste gropi, nisipul nu este curățat sau schimbat, chiar de la amenajarea spațiului de joacă

Rețeaua de alei este limitată la strictul necesar, copiii preferând ariile de joc și zonele cu instalații de distracții.

Intrările se amenajează astfel încat să asigure și o bună vizibilitate, pentru evitarea accidentelor la ieșirea copiilor în stradă.

Legislația ȋn vigoare privind locurilor de joacă pentru copii

Terenurile de joacă trebuie să fie sigure, utilizarea acestora nu trebuie să pună în pericol sănătatea și siguranța utilizatorilor sau a altor persoane, iar proiectarea, construcția și organizarea acestora trebuie să fie ȋn conformitate cu cerințele de siguranță și standardele aplicabile.

Accesul la terenurile de joacă trebuie să fie localizat departe de trafic și zonele de parcare și, în special, departe de zonele cu trafic intens și rapid; amenajările trebuie să fi prevăzute cu soluții detaliate care opresc copii și tinerii să acceseze din neatenție zonele unde vehiculele sunt în deplasare și sunt parcate.

Când terenurile de joacă sunt accesate din clădirile înconjurătoare, trecerile pe drumuri pentru vehicule trebuie evitate; numai căile de acces locale sunt acceptate.

Terenurile de joacă trebuie situate departe de trafic, iar accesul direct la astfel de spații, drumuri și zonele de parcare va fi restricționat prin soluții tehnice eficiente și anume garduri sau alte bariere fizice. Distanțele minime care trebuie respectate, vor fi măsurate de la perimetrul exterior al zonei terenului de joacă la limitele drumului sau zonei de parcare:

10 m pentru drumuri de acces locale fără continuitate urbană sau zonă de parcare. O distanță minimă de maximum 5 m este permisă, numai când vehiculele sunt în mod fizic limitate la a circula cu viteze foarte reduse și cu condiția ca soluții tehnice eficiente pentru asigurarea protecției împotriva traficului să fi fost aplicate;

20 m pentru drumuri de distribuție locale cu continuitate urbană și zonă de parcare.

50 m pentru celelalte drumuri cu trafic mult mai intens unde terenurile de joacă vor fi separate în mod fizic de aceste drumuri.

Terenurile de joacă situate în zone care nu sunt adiacente locuințelor, instituțiilor educaționale sau altor facilități de asistență, vor avea un acoperiș pentru utilizatori.

Soluțiile tehnice care trebuie folosite nu trebuie să includă o barieră vizibilă care să prevină sau să reducă nivelele de supraveghere ale zonei sau care cauzează riscuri utilizatorilor terenurilor de joacă, precum leziuni severe sau traume precum tăieturi, perforări, blocări, amputări, strangulări etc.

Pentru proiectarea terenurilor de joacă, trebuie să se acorde atenție amplasării acestora în zona înconjurătoare, scopului, utilizării și calității recreative.

Pentru organizarea funcțională a terenurilor de joacă, următoarele elemente vor fi luate, în mod special, în considerare:

caracterul adecvat pentru mobilitatea și nevoile recreative ale utilizatorilor;

echilibrul dintre distribuția echipamentului și a zonelor, în special prin nivele de dificultate și zone de tranziție anticipate, pentru a permite separarea naturală a activităților și pentru a evita posibilele coliziuni.

Terenurile de joacă trebuie proiectate astfel încât să permită copiilor să fie însoțiți de adulți.

Mobilierul stradal care va fi folosit pe terenurile de joacă nu trebuie să cauzeze niciun risc utilizatorilor săi și anume leziuni grave sau traume, precum tăieturi, perforări, blocări, amputări, strangulări etc.

Echipamentul și suprafețele de impact, când sunt folosite în scopul destinat acestora sau în alt scop previzibil, având în vedere comportamentul normal al copiilor și al tinerilor, nu trebuie să pună în pericol sănătatea și siguranța utilizatorilor sau a altor persoane, când sunt amplasate sau puse la dispoziție pe piață și pe parcursul întregii durate de utilizare normală și previzibilă a acestora, trebuie să respecte cerințele de siguranță stipulate de standardele aplicabile .

Se consideră că cerințele de siguranță sunt îndeplinite când echipamente care provin din state membre ale Uniunii Europene, Turcia sau orice stat semnatar al Acordului privind Spațiul Economic European sunt conforme cu normele naționale aplicabile relevante, în cazul în care acestea prevăd un nivel de protecție recunoscut echivalent cu cel prevăzut în standardele aplicabile.

Pentru fabricarea echipamentului pentru terenul de joacă, trebuie folosite materiale durabile care sunt rezistente și ușor de întreținut și trebuie să îndeplinească standardele europene aplicabile, precum și normele aplicabile clasificării, etichetării și ambalării substanțelor și mixturilor.

Fundația pentru instalarea echipamentului trebuie executată în conformitate cu standardele aplicabile pentru a garanta stabilitatea și rezistența acestora și a nu constitui obstacole care pot compromite sănătatea și siguranța utilizatorilor.

Cablurile metalice, frânghiile și lanțurile instalate pe terenurile de joacă trebuie să fie conforme cu standardele aplicabile.

Echipamentul pentru terenul de joacă trebuie să fie conform cu cerințele de finisare prevăzute de standardele aplicabile astfel încât să nu există riscuri de leziuni, în special cuie proeminente și cabluri care atârnă, componente ascuțite sau componente cu margini tăioase sau suprafețe aspre care ar putea cauza leziuni.

Cerințe de siguranță pentru echipament specific

Toboganele vor fi proiectate și instalate în conformitate cu standardele de siguranță specifice și cerințele stipulate în standardele aplicabile.

În conformitate cu standardele , viteza coborârii pe tobogane trebuie redusă în mod rezonabil la capătul toboganului, iar accelerarea vitezei corpului rezultând din variațiile curburii toboganului trebuie limitată pentru a preveni accidentele generate de ricoșare și pentru a evita ca utilizatorii să fie azvârliți de pe tobogan.

Leagănele și alte echipamente care includ componente pivotante trebuie proiectate și instalate în conformitate cu standardele aplicabile și, în special, cerințele de siguranță specifice, asigurând proprietățile de atenuare a impactului adecvate pentru a evita leziunile în cazul în care una dintre aceste componente lovește utilizatorul sau o altă persoană.

Trambuline, facilitățile pentru skateboarding , echipamentul de urcat și suprafețele de impact vor fi proiectate și instalate în conformitate cu standardelor aplicabile și în conformitate cu, în special, cerințele funcționale și de siguranță .

(http://ec.europa.eu/growth/tools-databases/tris/en/index.cfm/search/?trisaction=search.detail&year=2015&num=164&dLang=RO)

Standarde de siguranță a locurilor de joacă:

SR EN 1176-1:2008 Echipamente pentru spatii de joaca si suprafete ale spatiilor de joaca.

Partea 1: Cerințe generale de securitate și metode de încercare

SR EN 1176-2:2008 Echipamente pentru spații de joacă și suprafețe ale spațiilor de joacă.

Partea 2: Cerințe de securitate specifice suplimentare și metode de încercare pentru leagane

SR EN 1176-3:2008 Echipamente pentru spații de joacă și suprafețe ale spațiilor de joacă.

Partea 3: Cerințe de securitate specifice suplimentare și metode de încercare pentru tobogane

SR EN 1176-4:2008 Echipamente pentru spații de joacă și suprafețe ale spațiilor de joacă.

Partea 4: Cerințe de securitate specifice suplimentare și metode de încercare pentru mijloace de transport pe cablu

SR EN 1176-5:2008 Echipamente pentru spații de joacă și suprafețe ale spațiilor de joacă.

Partea 5: Cerinte de securitate specifice și metode de încercare suplimentare pentru carusele

SR EN 1176-6:2008 Echipamente pentru spații de joacă și suprafețe ale spațiilor de joacă.

Partea 6: Cerințe de securitate specifice și metode de încercare suplimentare pentru echipamente oscilante

SR EN 1176-7:2008 Echipamente pentru spații de joacă și suprafețe ale spațiilor de joacă.

Partea 7: Ghid de instalare, de control, de întreținere și de utilizare

SR EN 1176-10:2008 Echipamente pentru spații de joacă.

Partea 10: Cerinte complementare de securitate și metode de încercare pentru echipamente de joacă în totalitate închise

SR EN 1176-11:2008 Echipamente pentru spații de joacă și suprafețe ale spațiilor de joacă. Partea 11: Cerinte complementare de securitate și metode de încercare pentru rețele tridimensionale

SR EN 1177:2008 Acoperiri amortizoare de șocuri, pentru suprafețele spațiilor de joacă. Determinarea înalțimii critice de cădere

NP EN 1176-2 Echipament și suprafață pentru terenul de joacă

Partea 2: Cerințe de siguranță specifice suplimentare și metode de testare pentru leagăne

NP EN 1176-3 Echipament și suprafață pentru terenul de joacă

Partea 3: Cerințe de siguranță specifice suplimentare și metode de testare pentru tobogane

NP EN 1176-4 Echipament și suprafață pentru terenul de joacă

(http://ec.europa.eu/growth/tools-databases/tris/en/index.cfm/search/?trisaction=search.detail&year=2015&num=164&dLang=RO)

CAPITOLUL 2

CADRUL NATURAL

Județul Iași este amplasat ȋn partea de nord-vest a României, având ca vecini județele Botoșani ȋn nord, Suceava la nord-vest, Neamț la vest și Vaslui la sud.

Teritoriul județului Iași se integrează ȋntru totul ȋn ansamblului Podisului Moldovei, cu o alcatuire geologică relativ simplă, cu o mobilitate tectonică redusă, cu structură și litologie destul de uniformă.

Rețeaua hidrografică este formată din râuri cu dimensiuni variabile (Prut, Siret, Jijia, Bahlui etc.) și un număr important de lacuri, iazuri și heleștee.

Vegetația naturală este specifică silvostepei, cu păduri de foioase, alternând cu terenuri agricole, pajiști secundare, zăvoaie de plop și salcie și pajiști de iarbă moale.

Fauna județului este reprezentată de specii diverse de animale (lup, mistreț, vulpe, iepure, veveriță, etc.), fauna acvatică fiind favorabilă creșterii bibanului, cleanului, crapuluiși somnului.

Clima ȋn Județul Iași este moderat-continentală, cu o temperatură medie anuală de 10-11°C datorită influențelor vestice și sudice se poate explica prezența toamnelor lungi și călduroase, a zilelor de iarnă blânde și a primaverilor timpurii. Climatul moderat-continental prezintă unele diferențieri ale temperaturii aerului, specifice orașelor mari, cauzate de ȋncalzirea rețelei stradale, de arderile de combustibil, de radiația exercitată de zidurile cladirilor etc. În general iernile sunt reci, cu zăpezi abundente, ȋnsoțite deseori de viscole.

Temperatura medie lunară cea mai scazută se ȋnregistrează ȋn luna ianuarie, cu o valoare medie de -3°C, iar temperatura medie lunară cea mai mare se ȋnregistrează ȋn luna iunie, cu o valoare de 23°C.

În Județul Iași data medie a apariției primului ȋngheț se situează la 1 noiembrie, iar ultimului ȋnghet la 3 aprilie, durata medie fiind de 90-100 zile. Vara, anual se ȋnregistrează ȋn medie circa 46 zile tropicale, cu temperaturi maxime de peste 30°C.

Teritoriul orașului beneficiază de o circulație normală a maselor de aer, favorabilă menținerii unei atmosfere aproximativ stabile. Vânturile dominante sunt cele de est cu un procent de 21,2%, urmate de cele din vest ȋn procent de 16,3%, nord-est ȋn procent de 14,2% și cele de sud-vest ȋn procent de 11,2%. Frecvența calmului atmosferic este de 18,9%, iar viteza vânturilor poate ajunge la 2,4 m/s la vânturile de nord-est, urmate de cele din est și vest cu 2,3 m/s. Numarul zilelor cu vânt tare de peste 16 m/s este in medie de 14 zile pe an.

Precipitațiile sunt scăzute, ȋn medie de 585 mm pe an, acestea având debitul mai ridicat vara: cele mai mari cantități medii lunare de precipitații căzând ȋn luna iunie (aproximativ 85 mm), iar cele mai scazute ȋn luna martie (aproximativ 15 mm). În medie, pe teritoriul orașului Iași cad precipitații ȋn 117 zile/an.

PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3

SCOP, OBIECTIVE, MATERIALE ȘI METODE DE STUDIU

Lucrarea „Modalități de folosire a lemnului ȋn amenajarea locurilor de joacă pentru copii” are scopul de a evidenția importanța existenței unor locuri de joacă care să aducă un plus de noutate față de clasicele locuri de joacă realizate ȋn general din moduli simpli prefabricați din plastic.

Plecând de la premiza că proiectarea locurilor de joacă trebuie să țină cont de psihologia copiilor, astfel ȋncât aceștia să fie atrași de spațiul creat.

Un parc trebuie realizat astfel ȋncât pentru fiecare copil care vizitează spațiul să existe o activitate de divertisment.

Obiectivul principal al acestei lucrări îl constituie, studierea și proiectarea unui loc de joacă modular ce poate fi folosit ȋn diferite spații urbane.

Materialele studiate au cuprins cărți și documentații de specialitate pe teme de arhitectură.

Am studiat aspecte legate de istorie, legislație ȋn vigoare pentru astfel de spații de joacă, dar și aspecte legate designul acestor tipuri de spații. Am analizat materialele de construcție și procesul de realizare a structurilor.

Ca metode de cercetare s-au utilizat: analiza, compararea, selectarea informațiilor dar și studierea metodelor de ȋmbinare a lemnului.

Pe baza acestor studii am proiectat un spațiu modular ce conține diferite structuri de joc, care poate fi folosit ȋn diferite spații urbane.

Prima etapă ȋn realizarea acestui spațiu constă ȋn analiza unor spații de joacă existente. Astfel s-au analizat parcuri atât din România și municipiul Iași cât și parcuri realizate ȋn diferite părți ale globului. Aceste parcuri fiind analizate din punct de vedre al conceptelor, a materialelor, a locației și a siguranței pe care structurile o oferă.

Aceste analize au fost realizate ȋn scopul de a identifica diferitele probleme, sau erori de proiectare ale acestor structuri.

A doua etapă ȋn realizarea spațiului constă ȋn studirea normelor de siguranță care trebuie aplicate ȋn realizarea acestui tip de spațiu, și apoi aplicarea acestora ȋn designul amenajării propuse.

CAPITOLUL 4

LEMNUL CA MATERIAL DE CONSTRUCȚIE PENTRU LOCURI DE JOACĂ

Lemnul este un material natural, ușor prelucrabil, cu aspect plăcut care a fost folosit din cele mai vechi timpuri în multe tipuri de construcții. Dacă materialul lemnos este păstrat în mediu uscat sau în apă, acesta are o durabilitate acceptabilă; ȋnsă la variații de umiditate naturală, lemnul se distruge foarte repede, ca urmare a acțiunii unor factori fizici și biologici. Cel mai important defect al lemnului îl constituie rezistența redusă la foc.

4.1 Structură, proprietăți fizice,mecanice și principalele defecte ale lemnului

Lemnul este un material de natură organică cu o compoziție chimică complexă, eterogen și anizotrop, obținut din arbori forestieri de esență rășinoasă sau foioasă.

Lemnul are o structură fibroasă, formată din celule cu membrane lignificate, formând țesuturi specializate care conferă rezistență și totodată servesc la conducerea apei cu substanțe minerale din sol și a sevei elaborate.

Lemnul este constituit din forme variate ca mărime, formă și poziție, după funcțiile pe pare acestea le ȋndeplinesc ȋn arbore. Cea mai mare parte a acestor celule murind ȋncă din timpul vieții arborelui.

După formă , celulele pot fi de doua tipuri : parenchimatice (celule cu formă puțin alungită) sau prozenchimatice (celule alungite și ȋnguste).

Datorită faptului că arborele nu are un aspect omogen , aspectul, structura și proprietățile lemnului sunt diferite ȋn funcție de cele trei secțiuni principale care se pot executa prin trunchi: secțiunea transversală, făcută perpendicular pe axa longitudinală a trunchiului, secțiunea radial longitudinală, care trece prin axa trunchiului și secțiunea tangențială realizată tangențial pe rază și tangentă la inelul anual.

Figura 4.1 Secțiuni prin trunchi

Lemnul este constituit în principal din substanțe organice ce au la bază carbon, oxigen, hidrogen, azot, din substanțe anorganice compuse din diferiți oxizi (oxid de potasiu,oxid de sodiu, oxid de calciu , pentaoxid de fosfor etc.) și din oxigen.

Substanțele organice se împart în componenți principali precum celuloză, hemiceluloză și lignină, care au o pondere ridicată (96 %) în compoziția chimică a lemnului și componenți secundari precum: rășinile, uleiurile eterice, substanțele tanante, gume, coloranții, acizii grași, acizii organici, alcaloizii etc. Acestea găsinduse în cantități mai mici în compoziția chimică a lemnului.

Densitatea aparentă este raportul, exprimat in g/cm³, dintre masa aparentă și volumul lemnului. Aceasta poate varia de la o specie la alta putând varia de asemenea și la aceeași specie ȋn funcție de condițiile acesteia de creștere, de lățimea inelelor anuale, de proporția de lemn tarziu sau timpuriu, existența unor substanțe de ȋncrustare și umiditate.

În funcție de specie, densitatea poate varia de la cca 0,04 g/cm³ ( Ochroma lagopus – balsa arbore tropical) pana la 1,40 g/cm³ (Guaiacum officinale – guaiac).

În funcție de densitatea aparentă putem clasifica lemnul ca lemn ușor(Alnus , Pinus, Aesculus, Pseudotsuga, Juniperus , Picea, Juglans nigra, Populus, Salix, Tilia etc.), potrivit de greu(Corylus, Acer, Prunus avium, Morus, Larix, Betula, Platanus) și lemn greu (Carpinus betulus, Cornus, Fagus, Prunus, Robinia, Quercus, Ulmus, Taxus etc.)

Densitatea aparentă a speciilor existente ȋn țara noastră este cuprinsă ȋntre 0,35 și 0,98 g/m³.

Umiditatea este conținutul de apă, exprimat ȋn procente, din greutatea lemnului. Ea influențează mai toate proprietățile mecanice și fizice ale lemnului: durabilitatea, uscarea, impregnarea și prelucrarea mecanică și chimică. Datorită structurii și compoziției chimice complexe, lemnul se comportă ca un material coloidal capilar, având capacitatea de a absorbi și reține apa din atmosferă (higroscopicitate). Datorită capacității de higroscopicitate, lemnul tinde permanent să realizeze o umiditate corespunzatoare condițiilor de păstrare sau de folosință. În funcție de umiditate, lemnul ȋși modifică dimensiunile, ceea ce poate produce deformarea sau crăparea acestuia.

Umflarea și constrâgerea reprezintă mărirea dimensiunilor respectiv, micșorarea volumului lemnului datorită creșterii sau scăderii umiditații. Acest fenomen se produce ȋn limita absorbției sau pierderii apei legate (umiditate 0-30%). Pătrunderea sau pierderea apei lichide ȋn sau din golurile celulare nu influențează variațiile dimensionale ale lemnului. Acestea sunt influențate și de alte lichide sau substanțe chimice.

Marimea umflării și constrâgerii lemnului se exprimă prin coeficienți, ȋn funcție de variația dimensiunilor pe direcțiile de măsurare, ȋn raport cu poziția inelelor anuale și a fibrelor – radiale, tangențiale, longitudinale.

Proprietațile termice

Dilatarea termică reprezintă schimbarea dimensiunii unei piese de lemn sub acțiunea căldurii. Coeficientul de dilatare termică depinde de specia lemnoasă, densitatea și umiditatea lemnului.

Difuzibilitatea termică indică viteza de conducere a căldurii, aceasta fiind un indice important ȋn practica uscării, impregnării, ȋncleierii și presării lemnului.

Conductivitatea termică este proprietatea lemnului de a conduce căldura. Datorită conductivității termice reduse, lemnul este utilizat și ca material de izolare termică.

Elasticitatea este proprietatea lemnului de a se deforma sub acțiunea sarcinilor exterioare și de a-și reveni la forma inițială după ȋndepartarea lor. Pentru aceasta există ȋnsă o limită de elasticitate ce nu trebuie depașită altfel, deformările vor deveni permanente.

Plasticitatea este proprietatea lemnului de a se deforma sub acțiunea sarcinilor exterioare și de a-și menține noua formă după ȋndepartarea lor. După natura solicitarii, putem deosebi plasticitatea la compresiune, ȋntindere și ȋncovoiere.

Rezistența la compresiune reprezintă efortul unitar la care materialul solicitat la compresiune se rupe, pentru lemn ne interesează ȋn special rezistența la compresiune perpendiculară pe fibre.

Figura 4.2. Rezistența la compresiune

http://ctconstructii.ro/scoala/MAISTRI/Constructii%20din%20lemn%20-%20Curs-arh%20rodica%20crisan.pdf

Rezistența la tracțiune este influențată de densitatea aparentă, umiditate, temperatură dar și de defectele lemnului.

Rezistența la ȋncovoiere prin șoc este o ȋnsușire care permite clasificarea lemnului pentru utilizări la care intervin solicitări dinamice și identificarea unor alterații, ȋmbătrâniri sau influența unor tratamente fizice sau chimice forțate.

Defectele lemnului determină o scădere a calității produselor din lemn și a posibilităților de utilizare.

Defectele de formă a sortimentelor de lemn rotund. Din această categorie fac parte acele defecte, care se manifestă prin devieri de la forma naturală a arborelui

Curbura constă în devierea axei de la linia verticală în unul sau mai multe planuri. Acest defect apare mai des la foioase decât la rășinoase.

Figura 4.3. Curbură ȋntr-un singur plan

Figura 4.4. Curbură ȋn planuri diferite

Conicitatea constă într-o descreștere pronunțată și continuă a diametrului lemnului de la bază la vârf, aceast defect apărând cel mai adesea la foioase.

Figura 4.5. Conicitate pronunțată

Canelura constă în formarea de valuri longitudinale a suprafeței laterale a lemnului, astfel că secțiunea transversală a acestuia are un contur sinuos, ondulat, acest lucru afectând rezistența materialelor obținute din un astfel de lemn.

Figura 4.6. Canelură

Ovalitatea este dezvoltarea în formă ovală a secțiunii transversale a lemnului, aceasta exprimânduse în procente, prin diferența dintre mărimea axelor elipsei secțiunii transversale a piesei, raportată la mărimea axei mari.

Figura 4.7. Ovalitate a arborelui

Defecte de structură

Excentricitatea constă în deplasarea laterală a măduvei față de centrul secțiunii transversale a trunchiului. Piesele obținute din lemnul cu asemenea defect se deformează mult în sens longitudinal și transversal, iar rezistența mecanică a acestora este scăzută.

Figura 4.8. Excentricitatea a lemnului

Devierea fibrelor după linii ondulate relativ regulate, provoacă apariția unor defecte ca: fibră răsucită, fibră creață, fibră încâlcită etc.

Fibra răsucită este apreciată prin raportarea distanței devierii de la o linie paralelă cu axa longitudinală și lungimea considerată axa piesei.

Figura 4.9. Fibra răsucită

Fibră creață sau ondulată se manifestă prin devierea fibrelor după linii ondulate relativ regulate.

Neregularitatea lățimii inelelor anuale constă în lățimea diferită a unui inel sau a unei grupe de inele anuale, față de lățimea medie a inelelor de pe secțiunea transversală a unei piese.

Figura 4.10. Fibra răsucită

Nodurile sunt cele mai frecvente defecte, acestea apar ȋn locurile de legătură ale crengilor cu trunchiul. Nodurile se pot clasifica în mai multe grupe:

după gradul de legătură cu masa lemnoasă: noduri concrescute, noduri parțial concrescute, noduri căzătoare;

după duritate: tari, cu duritate mai mare decât a lemnului, moi, putrede;

după forma secțiunii: rotunde, ovale, punctate, transversale;

după poziția și gruparea lor: în cuib, împrăștiate, ascunse, străpunse, nestrăpunse;

după gradul de colorație: colorate normal; intens colorate.

a. b. c. d. e. f . g.

Figura 4.11. Tipuri de noduri

nod concrescut ; b. nod parțial concrescut; c. nod căzător; d. nod de culoare ȋnchisă; e. nod vicios; f. nod putred; g. nod normal colorat

Crăpăturile sunt discontinuități în masa lemnului care pot fi datorate ruperii elementelor anatomice. Ele apar la capete, pe față sau în interiorul piesei în urma uscării, contragerii, a gerului sau a vântului, fiind denumite astfel:

Cadranura, când crăpăturile urmează linia razelor medulare;

Gelivura, când ruperea se produse din exterior spre interior, fiind cauzată de ger;

Rulura apare sub forma unor crăpături concentrice, care urmează linia inelelor anuale și se datorează acțiunii vânturilor puternice.

Defecte cauzate de factorii biologici

Lemnul datorită compoziției sale chimice în care predomină hidrații de carbon și a umidității mari, constituie un mediu propice de dezvoltare a microorganismelor, a insectelor, a ciupercilor. El poate fi distrus de aceste microorganismecare pot provoca apariția unor colorații specifice, producerea de galerii, formarea de mucegaiuri etc. Cele mai dese modificări de acest gen sunt:

Inima roșie a fagului (duramen fals) – lemnul fagului nu-și pierde rezistența mecanică, dar se reduce flexibilitatea.

Albăstreala – lemnul capătă o colorație albăstruie cu nuanțe cenușii sau verzui, provocată de acțiunea unor ciuperci.

Putrezirea în diferite stadii determină apariția de crăpături, lemnul devine sfărâmicios, fiind neutilizabil.

4.2 Produse brute, semifinite, finite și trarea lemnului

Produsele brute se obțin prin cioplirea și debitarea lemnului rotund. Cheresteaua (lemnul ecarisat) rezultă prin debitarea lemnului rotund în direcție longitudinală , cu fețe paralele și plane două câte două. După dimensiunile secțiunii transversale și raportul dintre lățime și grosime , se clasifică în următoarele :

Scânduri, acestea au grosimea de maximum 24 mm și lățimea mai mare decât dublul grosimii , însă cel puțin 60 mm ;

Dulapi,aceștia au grosimea mai mare de 28mm , însă de cel mult 75 mm și lățimea mai mare decât dublul grosimii , însă cel puțin 100 mm

Grinzi, acestea au fețele și canturile plane, paralele între ele , grosimea de cel puțin 100 mm iar lățimea mai mare sau egală cu grosimea

Șipcile sunt piese cu grosimea de cel puțin 40mm iar lățime de cel mult 60 mm

Riglele au grosimea de peste 40 mm , și lățimea de cel mult dublul grosimii se utilizează la executarea șarpantelor , la lucrări de tîmplărie , etc.

Furnirul se obține prin derularea sau decuparea lemnului rotund de foioase , în foi subțiri de 0.4-0.6mm.

Placajul se obține prin încleierea cu adeziv a unui număr impar de foi de furnir ;

Panelele sunt alcătuie dintr-un miez de șipci de lemn moale sau miez -bloc (panou de scânduri , din cherstea de foioase , etc.) acoperite pe ambele fețe cu foi de furnir.

Plăcile celulare sunt construite dintr-un cadru de lemn , în interiorul căruia se realizeză un miez de celule din elemente subțiri (șipci de lemn , lamele de furnir , de PFL , hârtie , talaș , etc.)

a. b . c. d. e. f .

Figura 4.12 Tipuri de cherestea

Frize ; b. Șipci ; c. Rigle ; d. Grinzi ; e. Margini ; f. Lăturoaie

Lemnul neprotejat expus în condiții de exterior își va schimba relativ rapid aspectul plăcut prin modificarea culorii, aspertizarea suprafeței, apariția unor pete de mucegai, depuneri de impurități. În condiții adecvate de umiditate și temperatură, este foarte probabilă o degradare mai mare, care va afecta și proprietățile fizico-mecanice, prin atacul insectelor xilofage (ex. Lyctus,Hylotrupes Anobium), ciupercilor xilofage (ex. Basidiomycetes, Ascomycetes) și ciupercilor de mucegai.

Dintre toți factorii de degradare, cei mai periculoși sunt cei biotici, datorită vitezei de acțiune în timp, precum și datorită pagubelor, de multe ori iremediabile, pe care acestea le pot produce (de exemplu focul).

Aceste efecte sunt rezultatul unui proces complex de degradare datorat acțiunii simultane a luminii, apei, fungilor, prafului și a altor impurități mecanice din atmosferă. Degradarea lemnului sub acțiunea factorilor de mediu este un fenomen de suprafață datorat degradării ligninei, sub influența radiațiilor UV. Factorii climatici cum ar fi radiațiile solare puternice și cantitatea de apă căzută sub formă de ploaie, pot influența în mod considerabil viteza de apariție a fenomenelor de degradare precizate. Viteza cu care vor apărea efectele vizibile datorate degradării sub acțiunea factorilor de mediu, depinde și de specia de lemn, orientarea în raport cu punctele cardinale, modul de expunere a elementelor lemoase în construcție: vertical, orizontal sau înclinat, prezența acestora în apropierea vegetației (arbuștii, copacii sau construcții ce pot avea un efect de adăpostire pentru suprafețe din lemn expuse,așa cum este și cazul elementelor de placare laterală pentru locurile de joacă), va apărea progresiv în timp o modificare de culoare spre gri, și ulterior o pătare datorată ciupercilor de mucegai.

Modificarea permanentă a umidității atmosferice va determina cicluri de uscare și umezire pentru lemn, respectiv contrâgeri și umflări ce vor duce la apariția fisurilor și crăpăturilor, precum și la deformarea elementelor ȋn funcție de modul de debitare. Protecția lemnului reprezintă ansamblul de măsuri necesare pentru a asigura conservarea lemnului în cadrul unei utilizări specificate, respectiv acțiunile inteprinse ȋmpotriva degradării lemnului și a produselor pe bază de lemn cauzată de acțiunea ageților biologici, a focului și a factorilor climatici.

Măsurile de protecție a lemnului și a derivatelor din lemn urmăresc conservarea lui dar și protecția acestuia împotriva distrugerilor provocate de ciuperci (putreziri) și insecte.

Se poate spune ca în condiții optime de exploatare lemnul poate să dureze perioade îndelungate fără deteriorări notabile și fără măsuri speciale de protecție. Dacă însă condițiile de lucru nu sunt corespunzătoare lemnul necesită tratamente de protecție în special împotriva agenților biologici. Trebuie realizate protecții și împotriva altor agenți destructivi cum ar fi de exemplu focul.

Aceste măsuri pot fi conceptuale sau sub formă de tratamente chimice de protecție cum este de exemplu ignifugarea.

Ignifugarea se realizează cu substanțe ignifuge, denumite așa datorită proprietăților acestora de a mări rezistența la ardere a materialelor lemnoase. Este vorba doar de o mărire a rezistenței la ardere, și nu de transformarea lemnului într-un material complet ignifug. Prin ignifugare se obține o întârziere semnificativă a declanșării arderii, astfel încât rămâne suficient de mult timp la dispoziție pentru a împiedica declanșarea efectivă a incendiului.

Ignifugarea se poate realiza prin mai multe metode prin imersie (scufundarea) lemnului în soluția ignifugă astfel obținânduse cele mai bune rezultate, această metodă se poate folosi doar în cazul lemnului neasamblat. O a doua metodă este pulverizarea lemnului cu soluția ignifugă , iar a treia metodă este pensularea suprafeței cu soluție ignifugă .

O altă metodă de protecție a lemnului este hidrofugarea. Lemnul este un material în general hidrofob. Prin urmare, este absolut necesară tratarea acestuia cu substanțe care țin apa deoparte. Acestea sunt utile atât pentru lemnul în sine, cât și pentru conservarea celorlalte substanțe cu care acesta este tratat.

Cea mai folosită soluție pentru tratarea hidrofugă este folosirea uleiul de in, aplicat în 2-3 straturi. Cel mai adesea concomitent cu aplicarea acestui ulei se mai aplică și anumite insecticide. După aplicarea acestui ulei, lemnul poate va fi băițuit sau vopsit pentru a ȋncheia tratarea hidrofugă.

De asemenea tratamentul împotriva insectelor este foarte impotartant pentru menținerea construcțiilor din lemn pentru o perioada cât mai ȋndelundată.

Dacă lemnul nu este tratat de producător, lemnul brut (bușteni, scândură etc.) conține ouă, dacă nu chiar larve de carii. Într-un interval de timp cuprins între 1 și 3 ani, rezultatele atacului insectelor se va observa cu ochiul liber. Pentru a preveni acest lucru, lemnul trebuie tratat înainte de a fi folosit ȋn construcții. Cea mai flolosită metodă de tratare este încălzirea lemnului la 60°C, timp de o jumătate de oră, sau fierberea acestuia la aburi. Prin aceste tratamente se distrug posibilele larve aflate în interiorul lemnului.

Aseptizarea este tratamentul care se aplică pentru a ȋmpiedica atacul ciupercii lemnului de fereastră (Goeophyllum trabeum), acesta prezentănduse sub forma unei putreziciuni de culoare maronie, de cele mai multe ori dezvoltânduse pe suprafața interioară a lemnului expus intemperiilor, de exemplu rama ferestrelor. Lemnul de rășinoase fiind cel mai des atacat. Un alt atac ce trebuie combătut este atacul buretelui alb cu pori (Antrodia vaillantii), acesta are o culoare albă, îngălbeninduse încet, treptat, la extremități. Miceliul extinzânduse sub forma unor raze de culoare albă.

Pentru tratarea acestor atacuri se pot folosi aceleași produse cuprice folosite și ȋn pomicultură, de exemplu sulfatul de cupru.

4.3 Tipuri de ȋmbinări ale lemnului folosit pentru obiectele de joc

Deși există foarte multe tipuri de ȋmbinări ale ale lemnului care sunt foarte des folosite ȋn tâmplărie și construcții, realizarea obiectelor de joc cel mai adesea se realizează folosind un număr minim de astfel de ȋmbinări. Pentru a oferi un maxim de siguranță acestor structuri se folosesc elemente prefabricate din metal ce ajută la ȋnbunătățirea rezistenței dar ȋn același timp și ușurează munca.

Îmbinările sunt clasificate după rolul pe care aceste ȋl ȋndeplinesc, astfel pot exista ȋmbinări de capete și ȋmbinări de prelungire.

Îmbinări de capete

Cea mai ȋntâlnită ȋmbinare de capăt este cea cu uluc și lambă, aceast tip de ȋmbinare fiind folosită pentru ȋmbinări de miuuchie și de legătură. Principiul de funcționare al acestei ȋmbinări constă ȋn realizarea unui uluc ȋntr-o piesă a structurii, ȋn carese va potrivi prin formă o lambă. acest sistem de ȋmbinare ȋmpiedică deplasarea unor scânduri ȋnvecinate , obținânduse o suprafață plană.

Figura . 4. 13. Îmbinarea cu uluc și lambă

https://www.bosch-do-it.com/ro/ro/me%C5%9Fteri/%C5%9Ftiin%C5%A3%C4%83/sfaturi-de-utilizare/sisteme-cu-nut-%C5%9Fi-feder-98690.jsp

Îmbinarea ȋn colțuri, din jumătăți de grosime a lemnului, este o ȋmbinare ce este folosită la extremitățile pieselor, acest tip de ȋmbinare nu depășește grosimea fiecărei piese.

Figura . 4. 14. Îmbinarea ȋn colțuri

http://piatrasilemn.ro/imbinare.php

Un alt tip de ȋmbinare care se folosește la construcția structurilor de joc este ȋmbinarea ȋn cruce, aceasta fiind folosită datorită rezistenței sale mărite ȋn fața forțelor de răsucire la care structura poate fi supusă.

Figura . 4. 15. Îmbinarea ȋn cruce

http://piatrasilemn.ro/imbinare.php

Îmbinarea de mijloc, cu bridă este formată dintr-un cep și două scobituri deschise, fiecare parte a îmbinării având o treime din grosimea totală a piesei.

Figura . 4. 16. Îmbinarea de mijloc

http://piatrasilemn.ro/imbinare.php

Îmbinarea în coadă de rândunică cu scobitură este de asemenea deseori folosită datorită proprietăților acesteia de a mări rezistența la compresiune și la ȋntindere a structurii, astfel incât cu cât cepul este mai mare, cu atât mai mult crește și rezistența.

Figura . 4. 16. Îmbinarea în coadă de rândunică cu scobitură

http://piatrasilemn.ro/imbinare.php

Îmbinările de prelungire

Îmbinările cap la cap sunt de obicei provizorii, insă nu se utilizează fără măsuri suplimentare de solidaritate, astfel ȋncât structura să nu devină instabilă. Aceste structuri se pot fixa cu ajutorul scoabelor, sau a altor conectori metalici.

Figura . 4. 17. Model de ȋmbinare cap la cap

http://www.muzeulastra.ro/pdf/comunicare/08-12-2014%20Bibliografie%20concurs%20restaurator%20gr%20I%20partea%20IV.pdf

Îmbinările la jumătate de lemn se realizează la fel ca ȋmbinarea ȋn colț, ȋnsa acest tip de ȋmbinare de prelungire poate fi relizată și ȋnclinată astfel evitânduse crăpăturile care pot să apară ȋn lemn. In cazul ȋn care această ȋmbinare va fi supusă unor eforturi de ȋntindere este recomandat să se folosească ȋmbinări cu prag.

Figura . 4. 18. Model de ȋmbinare la jumătate de lemn cu prag

http://www.muzeulastra.ro/pdf/comunicare/08-12-2014%20Bibliografie%20concurs%20restaurator%20gr%20I%20partea%20IV.pdf

Conectori metalici

Deși există forte multe tipuri de ȋmbinări ce se pot folosi ȋn diverse situații, acestea nu sunt suficiente pentru a asigura siguranța structurilor, din acest motiv se folosesc foarte des și conectori metalici.

Un astfel de conector metalic este și colțarul metalic (Figura . 4. 19.), acesta se utilizează atât pentru ȋmbinarea unur piese cât și pentru preluarea sarcinilor pe verticală sau pentru rigidizarea suplimentară a structurii.

În realizarea structurilor de joc se mai pot folosi de asemenea și ancore de pantă (Figura . 4. 18.) sau suporți de stâlp (Figura . 4. 19), aceștia din urmă sunt foarte folositori ȋn ȋmpiedicarea structurii din lemn să intre ȋn contact direct cu solul astfel păstrându-se intact un timp mai indelungat lemnul ce compune structura.

De asemenea există și conectori metalici care prin modalitățile lor de folosire aceștia devin invizibili.

CAPITOLUL 5

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA UNOR STUDII DE CAZ

Locurile de joacă sunt locuri special amenajate care permit copiilor să se distreze ȋntr-un mediu sigur și fară griji. Acestea ajută la dezvoltarea rezistenței fizice, a coordonării și a flexibilitații fiind de asemenea și un spatiu in care copii pot interacționa unii cu ceilalți.

Spațiile destinale locurilor de joacă pot fi amenajate in parcuri special create sau lângă locuințele private.

Spațiile special amenjate ca locuri de joacă trebuie să fie concepute astfel ȋncât să respecte reglementările de siguranță dar și să mențină interesul copiilor viu. Aceste spații pot cuprinde diferite tipuri de dotări precum pistele de biciclete, skate-parcuri, terenuri de sport, patinuare și nu ȋn cele din urmă și echipamente pentru joc.

Deși ȋn ziua de azi majoritatea spațiilor destinate copiilor sunt mobilate cu echipamente de joc prefabricate din plastic sau din metal datorită lucrarilor de ȋntreținere minime pe care acestea le necesită, există și spații de joacă care sunt eecutate perdominant din lemn. Un astfel de spațiu este și spațiul de joacă din St. Andrew din Canada, acesta a fost construit ȋn anul 1993, după designul arhitectului Robert Leathers. Deși locul de joacă are o vechime de peste 20 de ani, acesta este ȋn continuare frecventat de către copii.

În anul 2013 acest spațiu a fost renovat, păstrând concepția principală, ȋnsă adăugând anumite soluții astfel ȋncât spațiul să fie ȋn confomitate cu noile reglementări de siguranță.

Parcul de joacă din St. Andrew este format din mai multe structuri ce sunt conectate prin podețe și rampe, fiecare structură are câte un turn din care tot restul parcului poate fi observat. Pe lângă structurile standard de alpinism, leagăne și topogane există și alte oportunități de joc, cu ar fi jocuri de menținere a echilibrului (Figura 5. 2.), un labirint și chiar și un mini amfiteatru (Figura 5. 3).

Figura 5. 1 Parcul din St. Andrew

http://leathersassociates.com/wp-content/uploads/2013/10/st-andrews-playground-renovation-1.jpg

Un alt spațiu de joacă ȋn care este folosit preponderent lemnul, este Parcul Rural Terra Nova, din Richmond, S.U.A. În acest spațiu s-a dorit construirea unor structuri de jocuri care să se integreze ȋn spațiul natural astfel ȋncât oamenii să se poată reconecta cu natura și ȋn același timp să se și distreze.

Când acest spațiu a fost proiectat, arhitecții au luat ȋn considerare și sugestiile copiilor, astfel ȋncât rezultatul final să fie pe placul acestora.

Zona este ȋmpărțită ȋn trei secțiuni, zona principală este constituită din o structură ce imită o „casă ȋncopac”, din care coborărea se poate face pe un topogan ȋn spirală.

Tot ȋn zona principală se mai poate găsi și o structură realizată din busteni, pe care copiii ȋși pot exersa talentele de alpiniști. (Figura 5.6)

Figura 5.6 Structură din bușteni

http://hapacobo.com/wp-content/uploads/2015/05/Terra-Nova-Play-Experience_1.jpg

În zona a doua se poate găsi un topogan amenajat pe o pantă naturală a terenului , iar ȋn zona a treia, zonă amenajată pentru copiii cu vârste cuprinse ȋntre 2 și 5 ani unde aceștia se pot juca ȋn zone amenajate cu apă, nisip și chiar ȋntr-un mini labirint.

Figura 5.7. Topogan amenajat ȋn zona a doua

http://i.huffpost.com/gen/2055805/images/o-RICHMOND-BC-PLAYGROUND-facebook.jpg

Un alt tip de parc de joacă care se bazează ȋn general pe folosirea lenului a fost introdus de firma Monstrum din Danemarca, această firmă folosește lemnul pentru a confecționa structuri ieșite din comun de care copii sunt foate ȋncântați. Aceste locuri de jocă sunt facute la comandă și sunt unice datorită designului lor .

Figura 5.8. Locul de joacă „ Păianjenul uriaș” de lângă Copenhaga

https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/736x/31/68/03/3168037a9275271ca0f2f8e1cbcfa9bd.jpg

Locurile de joacă realizate de această firmă de obicei au o temă centrală ȋn jurul căreia se formeaă o ȋntreagă poveste , de exemplu locul de joacă „ Păianjenul uriaș” (Figura 5.8.) este inspirat din filmul Stăpânul inelelor.

Aceste locuri de joacă se inspiră din zonele ȋn care sunt amenajate astfel ȋncât să devină parte integrantă cu mediul ambiant, de exemplu locul de joacă „ Setul de tobe” (Figura 5.9) care este realizat lângă centrul cultural „Trommen”

Figura 5.9. Locul de joacă „ Setul de tobe”

http://www.monstrum.dk/en/projects/trommerne

Un alt tip de parc de joacă care este realizat cu ajutorul lemnului este și parcul de joacă din parcul Hyde din Londra, acesta a este un pacrc care nu cuprinde foarte nulte structuri, ȋnsă permite realizarea de jocuri mai creative, și ȋn același timp având restricții mai mici față de numărul de copii care se pot juca la un moment dat.

Figura 5.10. Structură de cățărat din parcul Hyde

https://www.royalparks.org.uk/parks/hyde-park/things-to-see-and-do/sports-and-leisure/hyde-park-playground/_gallery/Children-enjoying-the-Hyde-Park-Playground.jpg/w_992.jpg

Aceste structuri sunt realizate astfel ȋncât să se integreze ȋn spațiul natural, dar ȋn același timp să fie accesibile.

Figura 5.11. Structură cu topogan din parcul Hyde

https://www.royalparks.org.uk/parks/hyde-park/things-to-see-and-do/sports-and-leisure/hyde-park-playground/_gallery/Children-enjoying-the-Hyde-Park-Playground.jpg/w_992.jpg

Din păcate ȋn România situația parcurilor de joacă este una cu totul diferită, majoritatea spațiilor de joacă publice fiind ȋn stări avansate de degradare. Deși ȋn ultima perioadă s-au observat ȋnbunătățiri ale comportamentului autorităților față de acest subiect, nu se poate afirma că situația locurilor de joacă publice s-a ȋnbunătățit considerabil.

În comparație cu alte țări, ȋn care locurile de joacă sunt concepute de arhitecți și sunt unice, la noi ȋn țară acest lucru este de departe a fi adevărat. Pe piața autohtonă găsidu-se doar o gamă foarte limitată de produse care pot fi folosite ȋn amenajarea unor spații de joacă, astfel ȋncât majoritatea locurilor de joacă seamănă ȋntre ele, aceste spații devenind monotone.

După cum se poate observa și ȋn Figurile 5.12, 5.13 și 5.14, structurile care alcătuiesc locurile de joacă din orașul Iași sunt prefabricate, aceleași structuri găsindu-se ȋn aproximativ fiecare parc.

Parcul “La butuci” din Cluj este o încercare de amenajare a unui parc pentru copii, din materiale neprelucrate tehnologic. Acesta cuprinde un amfiteatru cu peste 20 de locuri, locuri de joacă pentru copii, mese gravate cu table de șah, coșuri de gunoi și o carte deschisă pentru a edita diferite lucruri. Acest parc a fost amenajat ȋn cadrul proiectului “Fiecare parc are povestea lui” și este extins ȋn fiecare an din fonduri adunate din donații.

Figura 5.15. Parcul “La Butuci” din Cluj

http://dianthus-medias.ro/strangere-de-fonduri-pentru-parcul-la-butuci-medias/

Deși majoritatea spațiilor de joacă sunt amenajate cu ajutorul structurilor prefabricate, există și spații mobilate cu mobilier realizat exclusiv din lemn, ca de exemplu locul de joacă din parcul Crâng din Buzău.

Figura 5.16. Parcul Crâng din Buzău

http://florideoctombrie.blogspot.ro/2008/05/parcul-crang-din-buzau.html

Însă din păcate majoritatea locurilor de joacă realizate din lemn care se găsesc ȋn țară la noi se află pe proprietăți private, nefiind deschise publicului larg. Aceste locuri de joacă de cele mai multe ori sunt realizate de tâmplari locali, astfel ȋncât piesele sunt unice.

Figura 5.17. Loc de joacă de la cabana Didana, Arad

http://www.cabana-didana.ro/dotari-pentru-copii/

Figura 5.18. Loc de joacă de la Pensiunea Kelemen, Praid

http://amfostacolo.ro/FOTO/GENUINE/d013/13031/23783_35559_3.jpg

Figura 5.19. Loc de joacă de la Hotelul Fortuna

http://www.travelbank.ro/my+travel+bank/unitati+cazare/hotel/hotel+fortuna/MTg5

CAPITOLUL 6

PROIECTAREA UNUI SAPȚIU MODULAR UTILIZABIL ÎN DIFERITE SPAȚII URBANE

6.1 Proiectarea detaliată a spațiului modular

Pentru proiectarea unui spațiu de joacă este necesară cunoasterea legislației ȋn vigoare cât și cunoașterea distanțelor și modalităților de amplasare a structurilor, astfel ȋncât folosirea acestora să fie pe cât mai sigură posibil.

Datorită faptului că spațiile destinate amplasării locurilor de joacă sunt limitate la o suprafață 150-200 de metri pătrați, atât numărul cât și mărimea structurilor care se pot folosi sunt limitate.

Pentru folosirea spațiului la capacitatea sa maximă se va folosi o structură complexă ce cuprinde 4 topogane și o zonă de mini alpinism. Cele 4 topogane fiind destinate mai multor categorii de vârste.

Figura 6.1. Structură complexă cu 4 topogane

arhivă personală

Perntru respectarea cerințelor de siguranță și pentru evitarea accidentelor ȋn interiorul terenului de joacă trebuie păstrată o distanță minimă de un metru și jumătate față de extremitățile structurii.

Figura 6.2. Distanțe de siguranță structură complexă cu 4 topogane

arhivă personală

Deși structura principală este complexă, un loc de joacă este incomplet fără leagăne și balansoare

Aceste structuri nu au dimensiuni foarte mari, ȋnsă măsurile de siguranță se aplică și ȋn cazul lor, astfel incât accidentele să fie ȋmpiedicate.

Astfel atât pentru balansoar cât și pentru leagăn se va păstra o distanță de minim 1,5 metri față de estremitățile acestora, iar ȋntre balansoare, datorită distanței maxime a acestora față de sol distanța se poate micșora pănă la un metru.

Deși structura principală folosită in acest spațiu este destinată și copiilor cu vârste cuprinse ȋntre 2 și 4 ani, aceata nu este ȋndeajuns pentru satisfacerea nevoilor acestei categorii de copii, din acest motiv se va folosi și o cutie cu nisip. Aceasta va fi de formă pătrată și cu dimensiunea unei laturi de 2,5 metri. Datorită ȋnălțimii mici, această cutie nu necesită menținerea unor distanțe de siguranță.

Figura 6.7. Cutie de nisip

arhivă personală

Pentru folosirea spațiului la capacitatea sa maximă se va introduce și o structură de cățărat care se poate observa ȋn Figura 6.8, aceasta va fi amplasată ȋntre leagăn și cutia de nisip. Distanțele de siguranță pe care această structură trebuie să le respecte sunt de asemenea egale cu 1.5 metri după cum de poate observa și ȋn Figura 6.9.

Datoriă faptului că ȋn aceste tipuri de spații copii vin ȋnsițiti de părinți sau de persone mature, mobilarea sitului cu locuri de stat este foarte necesară. Astfel pe ȋntreaga suprafață se vor amplasa 4 locuri de stat, așezate ȋn oglindă două câte două, la distanțe de câte 3 metri una față de cealaltă.

Figura 6.10. Distanța de amplasare a băncilor

arhivă personală

De asemenea coșurile de gunoi vor fi așezate ȋn oglindă, ȋnsă amplasarea acestora se va face la intrarea ȋn spațiul de jocă astfel ȋncât posibilele mirosuri care vor veni de la acestea să nu incomodeze ȋn nici un fel acțiunile ce se desfășoară ȋn acest spațiu.

În imaginea 6.11 se poate observa ideea generală de amenajare a spațiului, de asemenea se pot observa și distanțele de amplasare a tuturor componentelor. Spațiul are ȋn total 300 de metri pătrați, pentru realizarea unei suprafețe sigure se va folosi pentru acoprirea solului chipsuri de lemn, aceste chipsuri fiind speciale pentru terenurile de joacă.

Figura 6.11. Amenajarea spațiului de joacă

arhivă personală

6.2 Idei de amplasare a modulului

Amplasarea acestui modul se poate realiza ȋn mai multe zone a orașului, cu precădere ȋn spațiile de joacă unde echipamentele se află ȋn o stare deplorabilă, un astfel de spațiu este și spațiul de joacă din aproprierea Școlii gimnaziale “Titu Maiorescu”.

Figura 6.12. Situația actuală a spațiului de joacă

https://www.google.ro/maps/@47.1495733,27.5843544,248a,20y,270h/data=!3m1!1e3

După cum se poate observa și ȋn fotografiile 4.13 și 4.14 structurile din parc se află deja ȋn stare de deteriorare, iar ȋn Figuraura 4.16 se poate observa cum un fost bazin de apă a fost umlut cu nisip pentru a e evita accidentle.

Figura 6.13. Strucrura principală a parcului

arhivă personală

Figura 6.14. Groapă de nisip improvizată

arhivă personală

În reamenajarea spațiului de joacă, intervenția asupra vegetației nu va fi necesară datorită faptului că pe suprafața acestuia nu există nici un exemplar, vegetația fiind aplasată perimetral.

Figura 6.17. Situația spațiului de joacă după reamenajare

arhivă personală

Un alt spațiu ȋn care acst spațiu modulr s-ar putea amplasa este parcul de copii “Lumea copiilor” din Copou, in acest spațiu amplasarea va fi realizată cu intervenție minima asupra vegetației existente.

Figura 6.18. Situația actuală a parcului din Copou

https://www.google.ro/maps/@47.1778353,27.5703686,78m/data=!3m1!1e3

Figura 6.19. Situația spațiului de joacă din Copou după reamenajare

arhivă personală

Concluzii

Conceptul de recreere este strâns legat de cel de joc, jucându-se, copilul ȋnvață ȋn mod inconștient lucruri ce ȋi pot fi necesare ȋn viitor. Pe terenul de joacă copilul ȋnvață lucruri total diferite față de lucrurile ȋnvățate ȋn școală sau chiar acasă, aici copilul ȋși poate dezvolta atât flexibilitatea,coordonarea fizică cât și puterea.

Deși designul locurilor de joacă este influențat de către scopul lor și de către publicul țintă, ȋn ultima perioadă amanajarea acestor spații a fost realizată cu ajutorul pieselor prefabricate atât datorită rapidității de amenajare cât și datorită ȋntreținerii reduse pe care aceste structuri le necesită.

În comparație cu alte țări ȋn care designul spațiilor de joacă este realizat diferit unul față de celălalt, fiecare spațiu având un punct distinct de atracție, ȋn spațiile ce se găsesc ȋn orașul Iași acest lucru este departe de a fi adevărat, ȋn aproximativ toate spațiile găsindu-se aceleași structuri.

Realizând un studiu asupra unor locuri de joacă din diferite zone ale globului, realizate ȋn totalitate din lemn, am observat că și acestea pot fi la fel de apreciate de către tânărul public sau dacă nu, chiar mai apreciate decât spațiile realizate din metal.

Prin realizarea unui spațiu modular de joacă care este construit ȋn exclusivitare din lemn se poate aduce un plus de diversitate ȋn spațiile de joacă existente, lemnul aducând un plus de căldură structurilor, ȋn comparație cu structurile din metal și plastic.

BIBLIOGRAFIE

Roxana Dana Bucur,2011, Construcții horticole, editura „Ion Ionescu de la Brad”,Iași

Viorica S. Constantinescu,1992, Curente și Sinteze Arta grădinii,editura Meridiane, București

Rodica Crișa și Silviu Gogulescu,2011, Construcții din Lemn,editura universitară „Ion Mincu”, București

Dascălu Doina Mira, Proiectare peisagistică, note de curs

Joe L. Frost,2010, A History of Children’s Play and Play Environments: Toward a Contemporary Child-Saving Movement, American Journal of Play,paginile 478-481, volumul2,nr.4 Primăvară 2010

Ana Felicia Iliescu,2003, Arhitectură peisageră,editura Ceres , București

Corneliu Leonte, 2006, Elemente de construcții, editura Alfa,Iași

Daniel M. Mc.Lean, Amy R. Hurd și Nancy Barttain Rogers ,2007,Recreation and Leisure in Modern Society,Jones and Barllet Publishers

R Moore,2006, Safe and Healthy School Environments, Oxford University Press

Laurențiu Palade și Ancuța Tompea,1996, Istoria artei grădinilor, Facultatea Agronomică și de Medicină veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, Facultatea de Horticultură, curs,Iași

M. Predea și L. Palade,1973,Arhitectură peisageră, editura Ceres, București

Eugen Sofronie,1996, Construcții horticole, Universitatea Agronomică și de Medicină veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, Facultatea de Horticultură, curs

Sandu Tatiana, 2013, Arhitectura Peisajului lucrări practice, editura „Ion Ionescu de la Brad”,Iași

http://www.britannica.com/EBchecked/topic/663781/playground accesat 24.05.2015

http://www.vintag.es/2013/09/worlds-first-playground-swing.html accesat 25.05.2015

http://threatnyouth.pbworks.com/f/Junk%20Playgrounds-Roy%20Kozlovsky.pdf

http://www.jamestrainor.net/692 accesat 20.04.2015

http://www.landdesigncollaborative.com/news/newsArticle2.htm accesat 20.04.2015

http://www.brisbanetimes.com.au/queensland/an-evolution-in-childs-play-20121207-2ax9o.html accesat 10.04.2015

http://apesa.ch/uploads/tx_commercedownloads/106-40-TP140-Montageanleitung-Wippe.pdf accesat 10.04.2015

http://backyard-testing.com/manuals/INS-55004-A-THE%20ALPINE-ENG%204-11-13.pdf accesat 20.04.2015

https://playgroundology.wordpress.com/2011/06/14/lets-play-play-play-in-st-andrews-by-the-sea/ accesat 28.05.2015

http://www.cbc.ca/news/canada/new-brunswick/st-andrews-rallies-to-rebuild-creative-playground-1.1333590 accesat 15.03.2015

http://leathersassociates.com/playground-renovation-canada-st-andrews-creative-playground/ accesat 17.03.2015

http://hapacobo.com/wp-content/uploads/2014/04/Terra-Nova-Play-Experience_1.jpg accesat 05.04.2015

http://i.huffpost.com/gen/2055804/images/o-RICHMOND-BC-PLAYGROUND-facebook.jpg accesat 15.03.2015

https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/736x/31/68/03/3168037a9274271ca0f2f8e1cbcfa9bd.jpg

https://www.scribd.com/doc/59171977/Statia-Meteorologica-Iasi accesat 01.06.2015

http://www.vremea-iasi.ro/clima accesat 02.03.2015

https://www.prefecturaiasi.ro/despre-iasi accesat 02.03.2015

https://www.bosch-do-it.com/ro/ro/me%C5%9Fteri/%C5%9Ftiin%C5%A3%C4%83/sfaturi-de-utilizare/sisteme-cu-nut-%C5%9Fi-feder-98690.jsp accesat 05.04.2015

http://www.britannica.com/EBchecked/topic/663781/playground accesat 02.03.2015

http://piatrasilemn.ro/imbinare.php accesat 15.003.2015

http://www.bdcr.ro/company.php?page=4&id=38&tab=info_materiale accesat 05.04.2015

https://www.scribd.com/doc/164893970/Pagina-principal%C4%83 accesat 05.04.2015

https://fabiap.files.wordpress.com/2011/01/wood-joints-in-classical-japanese-architecture.pdf accesat 05.04.2015

http://www.instituteofplay.org/about/context/history-of-games-learning/accesat 05.04.2015

http://www.importanceofplay.eu/IMG/pdf/dr_david_whitebread_-_the_importance_of_play.pdf

http://g4li.org/wp-content/uploads/2009/10/6-History-of-Play.pdf

http://www.instituteofplay.org/about/context/history-of-games-learning/

http://www.oxfordhandbooks.com/view/10.1093/oxfordhb/9780195393002.001.0001/oxfordhb-9780195393002-e-009