Modalitati DE Finantare A Ong Urilor DIN Domeniul Social DIN Judetul Bihor

Cuprins

Cuprins

introducere

1.Delimitări conceptuale

1.1. Definirea conceptului de organizație neguvernamentală

1.1.1. Asociația

1.1.2. Fundația

1.1.3. Federația

1.2. Ce este atragerea de fonduri?

1.3. Clarificarea termenilor spcifici atragerii de fonduri în ONG-uri

2.Principalele modalități de atragere de fonduri

2.1. Fundraising

2.1.1. Evenimentele de fundraising

2.1.2. Mailing

2.1.3. Phonathon (maraton telefonic)

2.1.4. 2%

2.1.5. Față în față

2.1.6. Publicitate

2.1.7. Instrumentele online

2.2. Fonduri structurale

2.3. Subvenții/ Finanțarea de la stat

3.Economia socială și antreprenoriatul social

3.1. Definire termeni

3.1.1. Economia socială

3.1.2. Întreprinderea socială

3.1.3. Unitatea protejată

3.2. Antreprenoriatul social

4.Cercetare

4.1. Întrebări de cercetare și obiective

4.2. Unitatea de analiză

4.3. Metoda folosită

4.4. Prezentarea rezultatelor cercetări

4.5. Interpretarea datelor

concluzii, limitări și propuneri

Bibliografie

Anexe

introducere

Delimitări conceptuale

Pentru o bună înțelegere a domeniului studiat este nevoie în primul rând de o clarificare clară a conceptelor și a termenilor cu care se va lucra. Astfel capitolul de față joacă acest rol important de clarificare.

Acest capitol va analiza în primă fază definirea conceptului de organizație neguvernamentală și modalitățiile sub care pot funcționa acestea, după care se va analiza ce este atragerea de fonduri. În ultimă fază se vor studia termenii specifici atragerii de fonduri.

1.1. Definirea conceptului de organizație neguvernamentală

Sunt multe definiții care se pot pune în dreptul organizațiilor neguveranamentale, dar majoritatea oamenilor cad de acord că un ONG poate fi descris ca o organizație care își dezvoltă propriile mecanisme de funcționare și al cărei control este extern. Gerald Clark definește ONG-ul ca o organizație cu inițative private, nonprofit și care are un caracter legal dinstinct și care vizează interesul public.

Din punct de vedere legal (Legea nr. 226/2000) organizațiile neguvernamentale sunt definite ca persoane juridice constituite de persoane fizice sau juridice. Ele au ca scop desfășurarea unor activități în interes general sau în interesul unor colectivități locale, ori în interesul lor persoanal, nepatrimonial (nonprofit sau fără scop lucrativ).

În lucrarea “Organizații neguvernamentale. Ghid practic” realizată de Agenția pentru Informare și Dezvoltarea Organizațiilor Neguvernamentale în cadrul captitolului destinat conceptului de organizație neguvernamentală sunt descrise următoarele caracteristici ale unei astfel de organizații:

– funcționarea ca entitate structurată- existența unor structuri organizaționale instituționalizate (proceduri în activitatea pe care o desfășoară, mecanisme interne de luare a decizilor, elaborarea și respectarea propriilor reguli de funcționare).

– să fie de natură privată- separate de sectorul public, ceea ce nu exclude finanțarea din bugetul de stat.

– respectarea criteriului nondistribuției profitului- au dreptul de a genera venituri din activitățile lor dar așa numitul “profit” nu poate fi împărțit între organele de conducere, așa cum se procedează în cadrul unei societății comerciale, ci folosit pentru atingerea obiectivelor declarate.

– auto-guvernare- structuriile de conducere nu sunt dominate de reprezentanții autoritățiilor publice. De asemenea i-au decizii privind funcționarea internă.

– conduse în regim de voluntariat- se bazează voluntari în activitățile pe care le desfășoară.

– sunt de interes public- contribuie la binele public sau servesc scopuri de interes public.

Așa cum am amintit deja ONG-urile nu au ca scop principal obținerea de profit. Cu toate acestea așa cum menționează și Ghidul de bune practici pentru organizații neguvernamentale elaborat de Opportunity Associates România, termenul “nonprofit” nu trebuie înțeles ca absența profitului. Nonprofit nu înseamnă că organizația, la sfârșitul anului fiscal nu are voie să aibă bani în cont, ci că suma respectivă nu va fi folosită în interes personal sau împărțită persoanelor asociate organizației așa cum se întâmpla în cazul întreprinderilor comerciale. Profitul rămas este folosit pentru a se atinge scopul existenței organizației. De asemenea, similar expresiei de “nonprofit” pot fi întâlnite ca atribute ale organizațiilor neguvernamentale expresiile “nepatrimonial” sau “fără scop lucrativ” care nu înseamnă că organizațiile nu pot avea patrimoniu sau că nu ar putea să desfășoare activități care să obțină profit care apoi să fie orientat spre atingerea scopului.

Activitatea ONG-urilor se poate desfășura în mai multe domenii. Se amintesc domeniile: cultură, educație, protecția mediului, apărarea drepturilor și promovarea intereselor cetățenești , servicii sociale cât și filantropie și voluntariat. Acestă lucrare are în vedere în special ONG-urile care își desfășoară activitatea în domeniul social.

Din punct de vedere juridic organizațiile neguvernamentale se pot constutui sub forma: asociațiilor, fundațiilor și a federaților. Fiecare formă are propriile particularități de aceea în cele ce urmează se vor urmări caracteristicile fiecărei forme.

1.1.1. Asociația

Este constituită pe baza unei înțelegeri, a trei sau mai multe persoane. Ele pun în comun și fără drept de restituire contribuția materială, aportul lor în muncă sau cunoștințele pentru realizarea unor activități în interes comunitar, general sau în interesul lor nepatrimonial.

Asociația este un mijloc eficace de exercitare a libertății de exprimare cât expresia libertății de asociere. Ea permite membrilor să ia atitudine în chestiuni de interes pentru comunitatea/ grupul membrilor săi cât și de interes public.

Avantajul acestei forme de constituire este faptul că nu ai nevoie de banii. Daca chiar se dorește să se facă ceva se poate prin înfințarea unei asociații.

1.1.2. Fundația

Este subiectul de drept înființat de una sau mai multe persoane, care constituie un patrimoniu afectat, irevocabil și în mod permanent, realizării unui scop de interes comunitar sau general. Patrimoniul inițial al fundației trebuie să valoreze cel puțin de 100 de ori salariul minim brut pe economie, la data constituirii fundației. Acest patrimoniu poate să cuprindă bunuri în natură sau numerar.

Principala diferență între cele doua tipuri de entități constă în faptul că asociația este o sumă de voințe afectată realizării unui scop pe când fundația reprezintă un patrimoniu afectat realizării unui scop. O altă diferență constă în numărul minim de membri fondatori, asociația având nevoie de minim 3 membri. De asemenea se vor preciza câteva asemănări: ambele se înfințează printr-o procedură juridică, pot desfășura activități comerciale, conducerea este asigurată de un organ deliberativ și sunt persoane juridice de drept privat.

Greutatea consta în faptul că ai nevoie deja de o suma destul de mare de bani.

1.1.3. Federația

Federația poate fi constituită din două sau mai multe fundații sau asociații și este găsită sub diverse denumiri: uniune, federație, coaliție. Federațiile funcționează în aceleași condiții prevăzute pentru asociațiile fără scop patrimonial și dobândesc personalitate juridică proprie.

În Registrul Național O.N.G. la Ministerul Juștiției se pot găsi toate organizațiile neguvernamentale din România cu personalitate juridică, de tipul celor de mai sus. Organizațiile sunt trecute în ordine de la cele înființate în 1990 până în prezent.

1.2. Ce este atragerea de fonduri?

Înainte de 1989, în timpul regimului comunist sistemul de asistență socială a fost unul aproape închis. Numai după căderea regimului comunist, când imagini din orfelinatele din România au fost arătate Occidentului, când străinii au avut acces liber în țară, au început să fie sensibilizați și astfel să dorească să ajute. Astfel mari sume de bani au început să vină spre țară pentru ca urmele vechiului sistem să fie șterse și înlocuite. Timp îndelungat România a fost ajutată, dar în prezent se situează la 25 de ani de la căderea regimului comunist iar situația a început să se schimbe. Donatorii care au ani de zile au sprijinit schimbările sociale din România au început să se orienteze spre alte țări mult mai sărace, unde nevoile și problemele sociale sunt covârșitor mai mari.

Schimbarea cea mai mare s-a produs însă odată cu intrarea României în Uniunea Europeană în anul 2007. Fonduriile care până în acel moment erau regulate încep să scadă deoarece România a început să fie văzută ca “fiica” Europei, de aceea Europa trebuie să îngrijească de ea. De asemenea deși parte din donații au început să scadă din acel moment unul din beneficile aderari în Uniunea Europeană este posibilitatea atragerii de fonduri europene nerambursabile.

La baza oricărui serviciu social desfășurat în societate stau în final fondurile. Ca un serviciu social să poată funcționa și să aducă o schimbare în societate are nevoie de fonduri, astfel se observă importanța rolului jucat de fonduri. Astfel o componentă valoroasă a procesului de întărire a comunităților și a organizațiilor o reprezintă colectarea de fonduri ceea ce rezultă că obținerea de resurse este o sarcină onorabilă și dorită pentru care ar trebui ca toți să fie responsabili și la care să contribuie toți. Un alt lucru important de precizat este faptul că în aceasta activitate de atragere de fonduri nu există scurtături magice sau soluții rapide dar munca zilnică a tuturor persoanelor implicate în Organizație și în mod special a persoanelor responsabile direct de colectarea de fonduri va duce la alcătuirea unei strategii efective a pașilor mici.

Deși s-a vorbit despre contextul trecut și actual al colectării de fonduri, despre importanța acestei proces nu s-a spus clar ce este atragerea de fonduri. Autorul Tănase Mihai în Ghid-ul de colectare de fonduri pentru ONG-uri vede acest proces ca pe o unealtă de a descoperi susținătorii și prietenii organizației, oamenii care doresc să ajute la realizarea obiectivelor organizației, oamenii care cred în misiunea organizației.

În publicația editată în cadrul programului “Filontrapie pentru Verde” în anul 2011 atragerea de fonduri era definită ca “managementul relațiilor dintre o organizație nonprofit și grupurile de donatori” accentul căzând foarte mult pe relația cu donatori. Mai mult decât o problemă legată de fonduri atrase, atragerea de fonduri, este despre asigurarea unei relații pe termen lung cu susținătorii organizației. Ca un pont ca acest proces să fie unul cu succes publicația ne spune că e important ca în centru să fie donatorul și cultivarea acestuia. Astfel transformarea donatoriilor în prieteni va face ca atragerea de fonduri să fie o muncă ușoară.

În foarte multe organizații se observă necesitatea unui departament special destinat atrageri de fonduri, cu oamenii care să fie specializați și instruiți în acest domeniu. În ultima vreme foarte mult s-a dezvoltat și se dezvoltă acest domeniu astfel că pe piată se pot găsi tot felul de cursuri care pot ajuta oamenii din aceste departamente să aducă un randament maxim.

Un studiu numit “Barometrul liderilor ONG” efectuat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile în anul 2010 arată principalele surse de venit pentru organizații. Printre acestea se regăsesc următoarele: cotizații ale membrilor, donații individuale, direcționarea a 2% din impozitul pe venitul persoanelor fizice, donații în bani/ bunuri din partea companiilor, sponsorizări în bani/ bunuri și/ sau servici din partea companiilor, granturi de la Uniunea Europeană, granturi de la autorități publice românești (bugetul de stat sau bugetele locale), subvenții (legea 34/1998), contracte de servici cu autorități publice, granturi de la instituțiile guvernamentale străine (altele decât UE), granturi de la fundații străine sau de la alte organizații internaționale, fundații private românești și după cum s-a menționat anterior, posibilitatea organizațiilor de a desfășura activități economice, ultima sură de venit menționaa oamenii din aceste departamente să aducă un randament maxim.

Un studiu numit “Barometrul liderilor ONG” efectuat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile în anul 2010 arată principalele surse de venit pentru organizații. Printre acestea se regăsesc următoarele: cotizații ale membrilor, donații individuale, direcționarea a 2% din impozitul pe venitul persoanelor fizice, donații în bani/ bunuri din partea companiilor, sponsorizări în bani/ bunuri și/ sau servici din partea companiilor, granturi de la Uniunea Europeană, granturi de la autorități publice românești (bugetul de stat sau bugetele locale), subvenții (legea 34/1998), contracte de servici cu autorități publice, granturi de la instituțiile guvernamentale străine (altele decât UE), granturi de la fundații străine sau de la alte organizații internaționale, fundații private românești și după cum s-a menționat anterior, posibilitatea organizațiilor de a desfășura activități economice, ultima sură de venit menționată o reprezintă activitățiile economice (proucție servicii/ bunuri).

1.3. Clarificarea termenilor spcifici atragerii de fonduri în ONG-uri

În activitatea de strangere de fonduri pentru o organizație neguvernamentală sunt un număr de termenii mereu întâlniți. Acestea sunt: donația, legatul, sponsorizarea, cotizația și mecenatul. În cele ce urmează vor fi explicați fiecare dintre acești termeni.

Potrivit DEX-ului donația este definită în felul următor: “Contract prin care una dintre părți transmite celeilalte proprietatea unui bun material fară să primească ceva în schimb”. Se observă din această definiție că este vorba despre un contract și transmiterea unui bun material. Majoritatea oamenilor care folosesc acest termen se referă la o sumă de bani dată pentru a susține cauza organizației, dar nu sub forma unui contract.

Un alt termen folosit în strangerea de fonduri și care este multe mai folosit în străinătate ca și modalitate de finanțare, decât în România este legatul. Potrivit dicționarului juridic acesta reprezintă “o dispoziție testamentară prin care testatorul desemnează una sau mai multe persoane care urmează să dobândească la decesul său, cu titlu gratuit, anumite bunuri determinate din moștenire, o fracțiune din patrimoniul succesoral.” Astfel, se pot lăsa moștenire bunuri după moartea persoanei în cauză care să intre în posesiunea organizației neguvernametale.

Legea 32/1994 definește termenul de sponsorizare în felul următor: “este actul juridic prin care două persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru susținerea unor activități fără scop lucrativ desfășurate de către una dintre părți, denumită beneficiarul sponsorizării.”. Aceiași lege în articolul 1 definește de asemenea și mecenatul în felul următor:

este un act de liberalitate prin care o persoană fizică sau juridică, numită mecena, transferă, fără obligație de contrapartidă directă sau indirectă, dreptul său de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare către o persoană fizică, ca activitate filantropică cu caracter umanitar, pentru desfășurarea unor activități în domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau științific – cercetare fundamentală și aplicată.

Cotizația așa cum se găsește definită în DEX reprezintă “sumă fixă plătită periodic de membrii unei asociații, ai unei organizații”. Astfel, membri susțin obiectivele pe care organizația le are.

Principalele modalități de atragere de fonduri

Dacă primul capitol a avut rolul de a clarifica noțiunile de bază pentru studierea acestui domeniu cel de-al doilea capitol intră mai în profunzimea subiectului dorind să se cunoască principalele modalității de atragere de fonduri. Astfel în acest capitol se va studia mai în profunzime despre fundraising și principalele metode de fundraising după care se va urmări metoda de atragere de finanțare prin fonduri structurale, fonduri nerambursabile, iar în final capitolul se va încheia cu subvențiile de la stat.

2.1. Fundraising

Prima parte se va ocupa de delimitarea conceptului de fundraising, ce înseamnă acesta cât și principale caracteristici iar în a doua parte sunt prezentate pur și simplu modalități de fundraising cele mai utilizate.

Așa cum îl definește Tănase Mihai în Ghid-ul de colectare de fonduri pentru ONG-uri fundraising-ul “include variate metode și procedee de obținere a mijloacelor de finanțare a activităților organizațiilor non-profit, non-guvernamentale și a societății civile în genereal.” De asemenea fundraising-ul este “știința” de a convinge oamenii că activitatea pe care o desfășoară organizația dumneavoastră are rost, aducând o adevărată schimbare dar în același timp și “știința” de a motiva oamenii spre a ajuta, spre fapte bune, oferindu-le oportunitatea de a contribui cu banii, timpul, interesul și încrederea lor. De menționat în final este că fundraising-ul este un proces organic, original și creativ. Neexistând prescrieri universale pentru a ajunge la succes, el îndeamnă la creativitate, la găsirea celei mai bune metode și la creearea celei mai bune metode pentru organizație.

În concluzia acestei părți introductive despre fundraising se poate spune că acesta constă în metodele și procedeele folosite de organizații pentru a obține fondurile necesare desfășurări activități.

2.1.1. Evenimentele de fundraising

Aceasta una din cele mai vechi strategii de fundraising și cea mai răspândită în jurul lumii cu o varietate aproape nelimitată. În lucrarea deja amintită “Filantropie pentru verde” această metodă este definită în modul următor:

Evenimentele speciale sunt un program de mobilizare de resurse din comunitate care aduc alături managementul unei organizații, voluntarii și susținătorii ei într-un context de socializare care oferă bună dispoziție, dar care solicită în același timp fonduri pentru a crește programele și impactul organizației în comunitate.

În ceea ce privește obiectivele acestei metode se găsesc anumite deosebiri în rândul specialiștilor. Astfel Kim Klein în cartea “Fundraising for Social Change” e de părere că evenimentele speciale de fundraising ar trebui să urmărească trei obiective. Primul este să genereze publicitate pentru organizație ceea ce înseamnă a atrage atenția unei audiențe asupra organizației pentru un timp limitat prin publicitatea făcută evenimentului și prin calitatea evenimentului în sine. Al doilea obiectiv este să crească vizibilitatea organizației. Vizibilitatea este efectul cumulat al pubilicități. Astfel cu fiecare eveniment în plus organizația devine mai cunoscută de oamenii care ar trebui să știe despre ea. Un ultim obiectiv urmărit de un astfel de eveniment este să aducă bani. Kim Klein consideră că acest obiectiv este unul secundar deoarece sunt multe alte modalități de a strange bani mai repede și mai ușor. În multe dintre cazuri se pot pierde bani dar cu toate acestea evenemientul să fie unul de succes datorită publicități și vizibilități pe care o produc pentru organizație.

În lucrarea “Filantropie penru verde” punctează mai multe obiective decât Kim Klein și cu o perspectivă puțin diferită. Astfel primul obiectiv punctat aici este atragerea de fonduri care este văzut ca principalul obiectiv care stă la baza întregii planificări a evenimentului și în opoziție cu perspectiva mai sus prezentată care clasifica acest obiectiv ca unul secundar. În plus față de cartea “Fundraising for Social Change” în această lucrare apar următoarele obiective: recrutarea de noi donatori și extinderea bazei de date- pe lângă prietenii organizației este important ca astfel de evenimente să atragă și donatori noi, motivarea și implicarea bord-ului și a donatorilor principali, informarea despre misiune și impact în comunitate și nu în ultimul rând transferul de “capital de încredere”- obținerea girului unor personalități locale/ naționale care să fie implicate în eveniment și care să vă cunoască. Asemănarea dintre cele două lucrări apare însă în obiectivul care vorbește despre promovarea organizației.

Așa cum s-a precizat în începutul acestui subcapitol aceste evenimente au o varietate aproape nelimitată, mereu putând să se găsească noi ideei care să îndeplinească obiectivele acestei acestei modalități de fundraising. Fiind o metodă care este costisitoare atât din punct de vedere al banilor cât și a efortului, trebuie ales cu mare grijă varianta cea mai potrivită pentru oamenii invitați și contextul în care se află organizația. Astfel aceste evenimente pot lua forma unor cine festive, turnee de golf de caritate, licitații de artă, concursuri de alergat, înot, concursuri cu bicicleta, tombole și multe altele.

2.1.2. Mailing

În anii care au urmat Primului Război Mondial, scrisorile au fost una din metodele folosite la scară largă pentru a se strânge bani pentru noul sector nonprofit care era în continua creștere și ca o modalitate de a de genera daruri de la persoane la care altfel nu s-ar fi ajuns prin intermediul unitățiilor de strângere de fonduri. Pentru două decenii scrisoriile au fost văzute ca o modalitate eficientă de a asigura mici donați, cele mai multe fiind cadouri de prima dată astfel că funcția lor era aceea de a recruta noi donatori. Lucrurile stau puțin diferit în zilele noastre deoarece prin scrisori se poate lucra cu donatori de orice stagiu: donatori noi, donatori activi, donatori care donează mult și donatori majori.

Standley Weinstein în cartea sa “The complete guide to Fundraising” subliniază patru obiective ale acestei metode prin scrisorii. Acestea sunt: să achiziționeze noi donatori – solicitări trimise către persoane care nu au donat niciodată pentru organizație, să încurajeze donatorii deja existenți să dăruiască din nou și să crească darul lor, să reînoiască donatorii care nu au mai donat de mult timp – solicitare trimisă celor care nu au mai donat în ultimele 12- 18 luni și ultimul obiectiv să consolideze relațiile publice și să furnizeze informații.

În acestă modalitate de fundraising una din cele mai importante piese este baza de date cu persoanele cărora urmează să li se trimită o solicitare. Ea servește ca fundația pe care se va lucra pentru a cultiva relații cu actuali donatori cât și cu viitorii. Această bază de date trebuie să cuprindă orice persoană care are orice legătură cu organizația cât și pe cei cu care se speră a se stabili o relație. Ea servește ca o listă mereu în schimbare, adăugând noi persoane, actualizând informații iar în unele cazuri stergând anumite înregistrări. În cazul în care organizația este la începutul istoriei ei în ceea ce privește fundraising-ul se recomandă începerea dezvoltări unei date de baze cu diferite persoane care au avut sau au legătură cu organizația. Acestea pot fi: clienți (exemplu: studenți din trecut și prezent, pacienții, beneficiari), persoanele care au dăruit vreodată ceva organizației, voluntari din trecut și prezent, oamenii de afaceri locali și poate chiar alte organizații nonprofit.

Un alt lucru important în această metodă este conținutul scrisorii. Ea este de obicei formată din mai multe elemente. Primul îl reprezintă plicul exterior, cel care ține pachetul unit și are ca funcție principală să îl facă pe cel care a primit scrisoarea să o deschidă. Pentru aceasta plicul trebuie să aibă niște stimuli de interes și o mică frază care să stârnească curiozitatea ( de exemplu: “Poză înăuntru, nu îndoiți”, “Scrisoare de la [un nume celebru]” sau un slogan). Apoi urmează scrisoarea de cerere- aici se scrie mesajul care se dorește a fi transmis plus cerea de ajutor, cuponul de răspuns, plicul de întoarcere- de preferat să fie timbrat deoarece poate fi unul din factorii care contribuie la creșterea ratei de răspuns și uneori alte posibile materiale care de asemenea ar putea să crească rata de răspuns ca de exemplu: articole din ziare despre organizație care ar putea crește credibilitatea, broșuri sau studii.

2.1.3. Phonathon (maraton telefonic)

Această metodă a fost folosită pentru prima dată de universități, care au rămas și în prezent liderii acestei modalități de solicitare de fonduri. Multe organizații nonprofit, în afara celor de înaltă educație folosesc această metodă pentru a ajunge la oameni care se vor bucura să primească un apel telefonic de la un voluntar prietenos dar care poate ar rupe în bucăți o scrisoare de la o organizație încă înainte de a o citi. Folosirea volunarilor pentru această activitate este recomandată nu doar pentru a crește forța de muncă ci deoarece aceștia s-au dovedit în decursul anilor a fi cei mai buni solicitatori de fonduri.

Stephen Schatz în cartea “Effective Telephone Fundraising” analizează această metodă din mai multe unghiuri subliniind câteva avantaje. În primul rând, aceasta metodă poate fi foarte personală dacă se alege să se facă așa. Ca și în cazul unei întâlniri comunicarea este unul la unul. O persoană la un capăt al firului care informează despre misiunea organizației, despre nevoile ei, gata să facă o cerere pentru persoana de la celălalt capăt al firului care poate fi deja un donator sau un potențial donator. Metoda telefonului permite astfel schimbul de vorbe. În al doilea rând, știi că mesajul a fost primit și poți avea un răspuns, dacă persoana de la celălalt capăt al firului este interesată în a dona sau nu. În al treilea rând este vorba de abilitatea de a ajunge la un mare număr de oamenii. În funcție de tehnologia disponibilă, precizia bazei de date, lungimea și tipul scenariu, o singură persoană poate contacta între 3 și 20 de persoane într-o oră, lucru imposibil de realizat prin întălniri față în fată.

Pentru pregătirea utilizări acestei metode Kim Klein recomandă opt pași care trebuie urmați. Primul pas îl reprezintă pregătirea listei cu persoanele care vor fi sunate. Acestea sunt persoanele care au arătat interes față de organizație, au beneficiat sau s-a făcut ceva pentru ei, susținători din trecut sau prezent cât și persoane noi. Creearea unui fișier de înregistrare pentru fiecare persoană sunată pentru a înregistra rezultatele apelului este al doilea pas. Pasul următor este alegerea datei și a orei- cei mai mulți au descoperit că cel mai bine este să se sune în zilele de marți, miercuri și joi între orele 18 și 21, la începutul luni- aproape de zilele de salariu. Scrierea unui scenariu face parte din această pregătire. Deși volunatrii se vor descurca după câteva aperluri, un scenariu cu ceea ce să zică le va da sentimentul de siguranță. Pasul al cincelea îl reprezintă pregătirea a trei tipuri de scrisori. Un tip pentru persoanele care vor răspunde afirmativ și vor dona, o scrisoare pentru persoanele care nu au fost acasă și din cauza aceasta au fost ratate și al treilea tip de scrisoare pentru persoanele care au avut înterbări despre organizație. Determinarea numărului de apeluri și a numărului de voluntari reprezintă următoare etapă. Pasul al șaptelea se ocupă de găsirea unui loc pentru desfășurarea activități- o cameră sau mai multe depinzând de numărul de telefoane disponibile cât și de numărul de voluntari. Ultimul pas în pregătirea acestei metode este recrutarea de voluntari. Acesta reprezintă o oportunitate de a aduce noi voluntari, chiar dacă timpul lor este limitat iar realizarea acestor apeluri nu implică decât o scurtă pregătire.

Phone-a-thon to Current Donors din cartea Fundraising in times of crisis page 103

2.1.4. 2%

Această posibilitate de atragere de fonduri este una care este reglementată prin Legea 571/2003 și este venită în sprijinul întăriri atrageri de fonduri interne după ce bună parte a fondurilor necesare organizațiilor au venit din exteriorul tări. Articolul 84 aliniatul 2 din Codul Fiscal ne descrie în ce constă această oportunitate pentru organizațiile nonprofit:

Contribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume, reprezentând până la 2% din impozitul datorat pe venitul net anual impozabil, câștigul net anual impozabil din transferul titlurilor de valoare, altele decât părțile sociale și valorile mobiliare, în cazul societăților închise, câștigul net anual din operațiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, și orice alte operațiuni de acest gen, pentru susținerea entităților nonprofit care se înființează și funcționează în condițiile legii, unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, conform legii.

Un lucru foarte important de precizat este faptul că acest mecanism nu îl costă nimic pe contribuabil. Este o procedură simplă care constă în completarea unui forumular- Formularul 230- “CERERE PRIVIND DESTINATIA SUMEI REPREZENTAND PANA LA 2% DIN IMPOZITUL ANUAL SI DEDUCEREA CHELTUIELILOR EFECTUATE PENTRU ECONOMISIREA ÎN SISTEM COLECTIV PENTRU DOMENIUL LOCATIV” pentru persoanele care realizează numai venituri din salarii sau a Formularului 200- “DECLARATIE PRIVIND VENITURILE REALIZATE DIN ROMANIA” pentru persoanele care realizează venituri din activități independente și din alte surse și prin completarea ambelor formulare dacă s-au realizat venituri și din salari și din alte surse. De amintit este și faptul că dacă nu este folosită această oportunitate, suma respectivă rămâne să fie gestionată de stat.

În cadrul studiului organizat de Fundația pentru Dezvoltarea Societăți Civile numit “Barometru liderilor ONG- sondaj național online în rândul reprezentanților din România” în care au fost chestionați 341 de reprezentanți ai ONG-urilor, la întrebarea dacă au realizat strângere de fonduri prin intermediul mecanismului 2% în anul 2010, 55% au răspuns afirmativ. O altă întrebare din același studiu este următoarea:

Sursă: “Barometrul Liderilor ONG- Sondaj Național Online În Rândul Reprezentanților ONG Din România”

După cum se poate vedea din graficul de mai sus 13% au strâns sub 500 de lei, 20% între 501 și 1000 de lei, 35% între 1001 și 5000 lei iar 17% au strâns peste 10.000 de lei.

Pe baza datelor puse la dispoziție de Ministerul de Finanțe Publice pentru site-ul www.doilasuta.ro, numărul persoanelor care au redirecționat 2% din impozit în anul 2009 este de 1.326.806 de persoane,însumând 109.756.460 RON. În anul 2010 un număr de 1.535.203 de persoane cu un total de 117.184.652 RON și cu 23.432 de entități nonprofit care au beneficiat de această prevedere. În anul următor datele arată că numărul celor care au redirecționat cei 2% este de 1.648.313, însumând 114.733.978 RON și un număr de 24.891 de entități nonprofit care au beneficiat. Iar pentru ultimul an pentru care s-au găsit date, anul 2012 numărul persoanelor care au redirecționat este de 1.663.925 adunând 114.275.170 RON cu un număr de 26.032 de entități nonprofit care au beneficiat. Astfel în cei patru ani, începând cu anul 2009 și până în anul 2012 se poate observa o tendință spre creștere a numărului de persoane care au redirecționat cei 2% ajungându-se la 1.6 milioane (reprezentând 25% din numărul contribuabilor) și o creștere a entitățiilor care beneficiază de ajutor prin intermediul acestui mecanism. În ceea ce privește suma totală aceasta fluctuează fiind resimțită per-total scăderea salariilor.

2.1.5. Față în față

Această metodă poate să fie o urmare a celorlalte metode de fundraising, astfel încât după ce s-au contactat diverși potențiali donatori prin telefon, scrisori sau orice altă modalitate în cele din urmă ei să accepte o întâlnire față în față sau poate fi folosită ca o metodă în sine.

Levy Reynold în cartea “Yours for the Asking” vede stabilirea unei întâlniri față în față ca una din cele mai mari provocări în fundraising. Îndeplinirea acestei provocări va crește foarte mult șansa de a primi un da favorabil pentru cererea de ajutor. Pentru cei mai mulți oamenii este foarte greu să zică nu în prezența persoanei care se ocupă de strângere de fonduri. Este mult mai greu a se refuza o cerere când cei doi sunt în aceiați cameră decât a refuza prin telefon sau prin email. Întâlnirile pot ajuta în a determina starea potențialului donator. Prin intermediul comunicări verbale și nonverbale se poate vedea dacă s-a capturat atenția persoanei și de asemenea se poate observa dacă el va lua o decizie acum, în viitorul apropiat sau dacă este nevoie de mai mult timp pentru o decizie. Astfel trebuie făcute toate eforturile pentru a se putea aranja o întâlnire.

Este adevărat că atunci când are loc prima întâlnire posibilul donator va fi precaut, sceptic și ezitant și într-o oarecare măsura este un lucru normal deoarece nu are încredere și nu cunoaște organizația. De aceea trebuie acționat în direcția câștigări încrederi încă de la începutul conversației deoarece nu se poate a avea a doua șansă de a face prima impresie și altfel suportul dorit nu se va primi.

Fiind cea mai convingătoare tehnică de strângere de fonduri și fiind în general folosită pentru abordarea marilor donatori aceasta trebuie pregătită foarte bine. În acest sens se recomandă parcurgerea câtorva etape. Identificarea potențialilor donatori reprezintă primul pas. Este de recomandat ca să fie colectate și sistematizate informații din mai multe domenii (cunoscuții, pasiuni, familie, contactul anterior cu organizația etc.). Stabilirea persoanei care va realiza contactul cu potențialul donator este următoarea acțiune logică. Persoana aleasă trebuie să cunoască tot ce se poate cunoaște despre potențialul donator care îi va sta în față cât și să cunoască organizația. A treia etapă o reprezintă dezvoltarea motivelor valoroase care să fie introduse mai apoi în strategia pentru convingerea donatorului după care se programează o întâlnire cu acesta, cel mai adesea prin telefon. Înainte ca să aibă loc întâlnirea este de preferabil a se trimite un material de prezentare al organizației și a activităților pe care le desfășurați și pe care doriți să le desfășurați în viitor. Pasul următor îl reprezintă întâlnirea propriu-zisă în care solicitatorul trebuie să fie punctual și bine pregătit și lucrul cel mai important să aibă îndrăzneală să spună nevoile organizației și să ceară sprijinul. După încheierea întâlniri se recomandă mulțumirea imediată din partea unui reprezentant al organizației de preferat chiar de conducătorul acesteia. De asemenea scrisoarea de mulțumire poate fi reînoită prin rezultatele datorate fondurilor primite de la donator și explicarea modului în care s-au folosit bani.

2.1.6. Publicitate

În ceea ce privește publicitatea putem vorbi despre două mari ramuri ale ei: online și offline. Despre partea de publicitate online se va discuta în subcapitolul care tratează instrumentele online de atragere de fonduri. Astfel acest subcapitol se referă în special la modalitățiile offline de publicitate. Acestea sunt broșurile, bannere, ziare/ reviste, mijloace de transport, standuri și alte mijloace care nu implică internetul ca modalitate de publicitate.

Aceasta reprezintă metoda cea mai puțin eficientă datorită faptului că nu există nici un contact personal. Dacă anterior s-a văzut că metoda față în față este cea mai eficientă și că aduce cea mai mare sumă de bani sau bunuri necesare organizației tocmai datorită faptului că este personală, această metodă reprezintă exact opusul contactul fiind stabilit în mod anonim, adresat tuturor. Avantajul poate consta în faptul că se poate ajunge la un număr mare de oamenii.

Este o tehnică care nu necesită prea multă muncă dar cu rezultate greu de estimat și de cele mai multe ori este folosită ca o metodă auxiliară. Mesajul transmis trebuie să fie concis și să comunice cine cere, pentru ce cere și modul în care cei care vor să ajute o pot face.

2.1.7. Instrumentele online

Într-o lume în care internetul este tot mai mult folosit, când tot mai mulți trec de la citirea ziarului din hârtie la citirea ziarului pe internet, când pentru noua generație acesta este o unealtă indispensabilă concentrarea atenției pe instrumentele online care pot ajuta la finanțarea organizației este un lucru de dorit. Aceste instrumente pot ajuta ca informația respectiv cererea de ajutor să ajungă la un mare număr de oamenii cu diverse domenii de activitate cu costuri reduse raportat la numărul mare de oamenii care intră într-un fel sau altul în contact sau aud despre organizație și de asemenea sunt mult mai ușor de contorizat rezultatele.

Avantajele internetului sunt clare. Mai mult de 60 de milioane de americani folosesc e-mail-ul în fiecare săptămână și mai mult de jumătate din aceștia survolează pe Web. O bună parte din fondurile sectorului privat sunt strânse prin mecanismele online iar unele organizații au raportat faptul că donațiile primite prin intermediul internetului sunt mai mari decât cele primite prin scrisori iar mulții dintre cei care studiază piața sunt de părere că 40% din micile donații vor fi făcute online în următori 5 ani. De aceea Kim Klein spune că trebuie să recunoască minunatele oportunității pe care le aduce internetul în ceea ce privește fundraising-ul și că fiecare organizație, indiferent de cât de mare sau mică este ar trebui să folosescă avantajele pe care Internetul le oferă.

Dintre instrumentele online care se pot folosi în atragerea de fonduri amintim: blog-ul, Youtube, e-mailul, Google Analytics, Facebook, donațiile online, Twitter-ul,site-ul organizației și site-urile de crowdfunding cum ar fi http://www.gofundme.com sau https://www.crowdrise.com și multe altele. În acest subcapitol se vor studia mai de aproape donațiile online, site-ul organizației cât și ceea ce înseamnă Social Media și avantajele aduse de aceasta.

În ceea ce privește donațiile online există mai multe platforme de plăți online: www.donațiionline.ro sau www.epayment.ro iar după înregistrarea pe acestea următorul pas este punerea unui buton pe site-ul organizației care să redirecționeze posibili donatori spre link-ul oferit de platformă unde aceștia să își introducă datele bancare și cele persoanale într-un formular securizat care va fi trimis către platformă iar donația efectivă va fi efectuată. Platforma DonațiiOnline a raportat o medie de 486 de donații pe an, cu o sumă strânsă de aproximativ 2400 lei pe lună.

Un alt instrument online foarte important este site-ul organizației care trebuie să fie foarte bine gândit, cu un design plăcut și să conțină informații despre viziunea organizației, proiecte, oamenii pe care îi ajută cât și trimiterea deja amintită spre posibilitatea de a dona online.

Avantajul acestui instrument este faptul că se adaptează unei culturii care așteaptă ca informațiile să fie disponibil la orice oră. Astfel site-ul permite accesul la informația dorită despre organizație 24 ore, 7 zile pe săptămână chiar dacă biroul organizației este închis.

Parte a planificărilor pentru site este să se stabilească cum o să ajungă oamenii să viziteze site-ul deoarece există o diferență majoră între un site bine făcut și un site de succes. Sunt foarte multe site-uri în lume care arată bine dar rămân în anonimat pentru că nimeni nu se gândește să le viziteze. În cartea “Fundraising for Social Change” se găsesc câteva modalități ieftine de a crește numărul celor care vizitează site-ul organizației: afișarea adresei web pe orice- în semnătura din e-mail, în scrisorii, în newsletter, la căsuța vocală și în orice informație despre ONG.

Facebook, Twitter, Linkedin și Youtube sunt site-uri care intră în catergoria “social media”. Sunt site-uri care fac să fie foarte ușor ca oamenii să intre în legătură unii cu alți. Cea mai bună parte este faptul că sunt gratis. Ele reprezintă modalități de a intra în discuție cu noi posibili donatori, de a creea relații. Mai mult de atât cand oamenii se alătură cauzei pe facebook ori comentează pe twitter, prietenii lor văd afilierea cu organizația și pot deveni curioși decizând să afle mai multe despre organizație. Aceste instrumente reprezintă și o oportunitate de a accesa educație continua în ceea ce privește fundraising-ul din nou având acces gratis.

2.2. Fonduri structurale

Conform “Ghidului pentru Fonduri structurale 2012-2013”, fondurile structurale și de coeziune sunt “instrumente financiare prin care Uniunea Europeană acționeaza pentru realizarea celor trei obiective ale Politicii de Coeziune prin implementarea Programelor Operaționale, pentru eliminarea disparităților economice si sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice și sociale.”.

Așa cum s-a menționat anterior, intrarea României în Uniunea Europeană în anul 2007 a adus după sine unele dezavantaje dar și unele benefici. Unul dintre aceste benefici este posibilitatea atrageri de fonduri europene pentru diverse domeni, dar mai ales pentru organizațiile neguvernamentale, devenind astfel o sursă de finanțare pentru acestea.

În cadrul unui studiu intitulat “Implicarea organizațiilor neguvernamentale în accesarea și absorbția fondurilor structurale” se amintește că programele de finanțare din fonduri structurale au un grad mare de cunoaștere în cadrul organizațiilor neguvernamentale din România. Programul Operațional Sectorial- Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), Programul Operațional Sectorial Mediu (POSMEDIU), Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) și Programul Operațional Mediu (POSMEDIU) sunt bine cunoscute de mai bine de două treimi din ONG-urile investigate. POSDRU se diferențiază de celălalte programe de finanțare prin cele mai multe cereri de finanțare din partea organizațiilor neguvernamentale, în perioada 2008-2010. Astfel, conform acestui studiu 62,6% din totalul cererilor de finanțare depuse de ONG-uri sunt depuse în interiorul acestui program operațional, motivul fiind că el oferă cele mai multe oportunități pentru Ong-uri.

Conform Ministerului Fondurilor Europene rata de absorbție a fondurilor structurale la data de 30 decembrie 2014 în România a ajuns la 51,81%. S-a înregistrat o rată de absorbție de 6 ori mai mare decât în luna mai 2012. Se poate observa însă o rată tot mai mare de atragere a acestor fonduri de la an la an.

În cele ce urmează se vor trece în revistă etapele de viață ale unui program de finanțare. Prima etapă este cea în care finanțatorul stabilește domeniul sau domeniile vizate și obiectivele, activitățile și potențialii beneficiari. Tot în această etapă se realizează și metodologia care va permite selecția și finanțare proiectelor care îndeplinesc cât mai bine obiectivele propuse de finanțator. A doua etapă o reprezinta licitația de proiecte. După lansarea publică a programului de finanțare, finanțatorul pune la dispoziția celor interesați un ghid al programului care va cuprinde obiectivele programului, condițiile de eligibilitate, limetele sumelor de bani oferite, intervalul de timp pentru care se oferă finanțare, data limită a înscrieri cât și o cerere de finanțare, de obicei sub forma unui formular standardizat. Proiectele depuse trebuie să fie în conformitate cu condițiile prezentate în ghidul programului.

Cea de a treia etapă constă în evaluarea proiectelor de către comisia de evaluare, după expirarea perioadei de timp în care se puteau depune proiectele. Fiecare proiect va fi notat, acordândui-se un punctaj în funcție de criteriile prezentate de obicei în pachetul informativ. Urmează ierarhizarea proiectelor în funcție de punctaj și sunt declarate proiectele câștigătoare. Odată ce un proiect a fost câștigat urmează a patra etapă ce constă în implementarea proiectului. Ciclul unui proiect se termină cu evaluarea ce urmează după implementare.

2.3. Subvenții/ Finanțarea de la stat

În ceea ce privește țările europene, finanțarea guvernamentală reprezintă o parte însemnată din bugetul total al organizațiilor neguvernamentale. Astfel, un ONG tipic european primește aproximativ jumătate din fondurile sale din surse publice. În anul 2003 pentru tări ca Suedia și Norvegia procentul venitului sectorului neguvernamental obținut de la stat ajungea la 30 %, aproape 20 % pentru Slovacia, 40 % pentru Republica Cehă și ajungând până la peste 70 % în țări precum Belgia și Irlanda. În comparație cu acestea, România, în anul 1995 din totalul veniturilor de care dispuneau organizațiile neguvernamentale doar 5 % proveneau din finanțarea guvernamentală, reprezentând la acel momement 9,5 milioane de dolari. Această sumă a crescut astfel că în anul 2006 finanțarea de la autoritățile publice românești se estimează la 17 milioane de dolari.

Conform studiului intitulat “Analiza mecanismelor de finanțare directă de la bugetul de stat pentru organizații neguvernamentale în România” tipurile de finanțare guvernamentală pentru organizațiile neguvernamentale se împart în doua mari categorii, după cum urmează:

finanțarea directă care constă în sprijin financiar alocat din bugetul public la nivel central către o organizație neguvernamentală în mod direct, find înscris ca si cheltuială bugetară în anul financiar dat. În general fondurile prevăzute sunt redirecționate prin diverse agenții guvernamentale (ministere, fundații publice sau fonduri) sau alte surse publice (ex. Loterii naționale).

sprijinul financiar indirect. Acesta nu include un transfer direct al banilor sau proprietății; el reprezintă un beneficiu acordat organizațiilor neguvernamentale care le permite să folosească bunurile respective pentru a-și îndeplini obiectivele statutare decât pentru a acoperi alte obligații financiare. Un astfel de sprijin nu va apare în bugetul public ca o cheltuiala directă. Acest tip de sprijin conține avantajele fiscale. De exemplu impozitul pe venit care nu va fi colectat, din cauza tratamentului special al organizațiilor neguvernamentale, este considerat sprijin indirect.

Mecanismul de finanțare directă reprezintă setul de proceduri aplicat de o autoritate publică centrală în contul unui act normativ care cuprinde principiile, normele și criteriile prin care se acordă finanțarea instituțiilor publice și ONG-urilor. Actele legistlative care stabilesc finanțarea pentru organizații neguvernamentale în România sunt următoarele:

– Legea 34/1998 cu referire la acordarea subvențiilor fundațiilor și asociațiilor care administrează sau înființează unități de asistență socială, printr-un cost mediu lunar al beneficiarului.

– OG nr. 68/2003 amintește de contract de servicii și contracte de parteneriat.

– Legea 350/2005 vorbește despre finanțările nerambursabile din fonduri publice pentru activități non profit de interes general.

– OG nr. 34/2006 cu referire la atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de servici și a contractelor de concesiune de lucrări publice.

În România principalele forme de finanțare directă de la bugetul public, din punct de vedere legal sunt următoarele:

Subvențiile reprezintă un suport financiar din partea statului pentru acoperirea costurilor legate de furnizarea unor servicii concretizat într-o sumă fixă pentru fiecare beneficiar și acordându-se proporțional cu numărul de persoane asistate.

Subsidiile sunt direct acordate organizațiilor neguvernamentale constând în suport financiar din partea bugetului de stat.

Finanțările nerambursabile (granturile) reprezintă transferuri ale resurselor bănești necesare desfășurări unei activități de interes public, în strânsă legătură cu scopul organizației și fără a urmări generarea de profit. Organizația care primește finanțarea trebuie să contribuie cu o cofinanțare din afara grantului. Finanțările sunt acordate în urma unei competiții și a unei evaluări a propunerii.

Contractul/ achiziția de servici constă în faptul că organizațiile neguvernamentale oferă servicii pentru autoritățiile publice la un anumit preț și în condițiile prevăzute în contract. Autoritățea publică stabilește într-un caiet de sarcini condițiile de furnizare a serviciilor iar organizația va stabili prețul și metodologia de furnizare. Contractarea se face pe baza unei licitații, deschisă tuturor organizațiilor prestatoare de servici sociale acreditate. Câștigătoare va fi organizația care oferă cel mai bun raport în ceea ce privește calitatea și prețul.

Economia socială și antreprenoriatul social

Dacă primul capitol a analizat elementele introductive în ceea ce privește strângerea de fonduri, al doilea capitol a analizat principalele modalități de strângere de fonduri, cel de-al treilea capitol va analiza și defini antreprenoriatul social. Acesta conține 2 subcapitolele după cum urmează: primul se ocupă de definirea termenilor (economie socială, întreprindere socială, unitate protejată), al doilea subcapitol va analiza antreprenoriatul social propriu zis.

3.1. Definire termeni

În anul 2003, conform Bănci Mondiale, pământul avea o populație de aproximativ 6.3 miliarde de oameni. Aproximativ jumătate dintre aceștia trăiesc cu mai puțin de 2 dolari pe zi. Peste un miliard suferă de malnutriție, un număr tot atât de mare nu are acces la apă potabilă iar 2.4 miliarde nu are acces la igienă la propriu. Ca rezultat al acestor date Banca a estimat că mai mult de 10 milioane de copii mor de bolii care pot fi prevenite. Mai mult de atât SIDA continuă să facă ravagi în Africa și în țările în curs de dezvoltare iar la aceea vreme se estima că până în anul 2010 va afecta peste 100 de milioane de persoane pe întreg pământul. De asemenea nivelul inegalități economice dintre cei mai bogați și cei mai săraci continuă să crească iar cei mai săraci 50% din populația lumii reprezintă doar 5% din venitul global.(poate de pus sursă in sursă)Toate aceste realități ale lumii au determinat nevoia acută de răspuns. Omenirea a trebuit să acționeze în vreun fel la marile nevoi existente pe plan modial, fiind forțată cu aceleași resurse limitate ca și înainte să găsească noi modalități de a rezolva problemele deja existente. Astfel, încep să apară noi ideei precum economia socială, antreprenoriatul social, întreprindearea socială și profitul social, care trebuiau încadrate în anumite concepte și trebuiau definite. Subcapitolul de față are acest scop de definire a acestor termeni, încercând să îi explice.

De remarcat este faptul că odată cu aceste schimbări a început și o schimbare a mentalități în domeniul furnizorilor de servicii sociale, de la a-și organiza activitatea în funcție de veniturile provenite din donații sau alte strategii de finanțare enunțate anterior în această lucrare, la a face ceva concret, la a întreprinde, la a lua situația în propriile mâini încercând să găsească soluții.

3.1.1. Economia socială

Conceptul de economie socială, apărut prima dată în jurul anilor 1930, de origine franceză, se referă la organizații cu anumite caracteristici, precum beneficiul membrilor sau al comunităților. Profesorul Jacques Defourny a definit economia socială în felul următor: „economia socială cuprinde întreprinderile mișcării cooperatiste, societățile mutuale și de asigurări, fundațiile și toate celelalte alte tipuri de organizații non-profit care au anumite principii care le fac să corespundă celui de „al treilea sector” al economiilor moderne”. Această definiție a fost adoptată și de Rețeaua Europeană de Cercetare (EMES).

CIRIEC- Centrul Internațional de Cercetări și de Informare asupra Economiei Sociale, Publice și Cooperatiste a propus o definiție care a fost și în acord cu principiile economiei sociale din CEP-CMAF' s Charter of Principles of the Social Economy din anul 2002 (principiul voluntariatului și al asocierii deschise, principiul solidarității și responsabilității, combinarea intereselor membrilor/ utilizatorilor și/sau interesul general, surplusul folosit în interesul membrilor sau în interesul general sau în scopul obiectivelor de dezvoltare durabilă). Această definiție sună în felul următor:

Setul de întreprinderi private, organizate formal, cu autonomie de decizie și libertate de asociere, create pentru a satisface nevoile membrilor lor prin intermediul pieței prin producerea de bunuri și furnizarea de servicii, asigurări și finanțare, în care procesul de luare a deciziilor și orice fel de distribuție a profiturilor și a surplusurilor între membri nu este în mod direct legată de aportul de capital sau de cotizațiile plătite de membri, fiecare membru având un vot, și existând un proces de luare a deciziilor democratic și participativ. Economia socială include de asemenea organizațiile private, organizate formal cu autonomie de decizie și libertate de asociere care produc servicii non-piață pentru gospodării, și ale căror surplusuri, dacă există, nu pot fi însușite de către agenții economici care le crează, controlează și finanțează.

Economia socială cuprinde activitățiile economice care transmit următoarele principii:

1. Furnizarea de servicii membrilor sau colectivități înaintea profitului

2. Autonomia managementului

3. Proces democratic de luare a decizilor

În România, economia socială este un concept relativ nou, utilizat pentru a găsi soluții pentru excluziunea socială. Întrucât soluțiile oferite de politicile publice în ceea ce privește excluziunea socială nu au dat randament, economia socială devine un nou mod de a rezolva problemele sociale. Ca și abordare ea permite guvernului să înfăptuiască incluziunea socială a grupurilor vulnerabile prin angajarea în muncă și poate constitui o rezolvare pentru problemele economice ale societății.

În România, economia socială din punct de vedere al formelor juridice ale organizațiilor este alcătuită din fundații, asociații, cooperative, societăți comerciale aparținând organizațiilor de economie socială și case de ajutor reciproc. Aceste entități prezintă următoarele caracteristici:

– sunt private și nu sunt controlate de sectorul public. Pot primi bani de la sectorul public dar important este ca majoritatea capitalui, structura de conducere, puterea de decizie să fie controlate de membri privați.

– organizații formale- au personalitate juridică și au autonomie decizională

– libertatea de asociere

– sunt create, aceste entități de economie socială pentru a răspunde nevoilor prin aplicarea principiului auto-ajutorării

– sunt producători de piață, își asumă un risc economic prin crearea de produse care sunt vândute

– distribuția limitată a profitului

– organizații democratice, având principiul “un om- un vot” în procesul de luare a decizilor. În acest fel toți membri, în cadrul Adunări Generale, participă la luarea deciziei.

După cum deja s-au amintit entitățiile de economie socială, în cele ce urmează se va privi în mod special la asociații și fundații deoarece scopul lucrării este legat de modalitățiile de finanțare a organizațiilor neguvernamentale. Astfel, acestea sunt înființate conform Ordonanței nr. 26 din 2000 și desfășoară acțiuni în interesul unor colectivități sau în interes general sau în interesul personal nepatrimonial al membrilor. Ele pot avea activități economice dacă sunt în strânsă legătură cu scopul principal al organizației și dacă acestea au caracter accesoriu. Asociațiile și fundațiile se încadrează în sectoarele instituționale în funcție de criteriul “50 %”. Astfel dacă mai mult de 50% din costurile de producție sunt acoperite de vânzări aceasta face parte din sectorul societăților nefinanciare fiind considerată producătoare pe piață. În caz contrar dacă vânzările acoperă mai puțin de 50% din costurile de producție aparține sectorului instituțiilor fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației fiind un producător non-piață.

Potrivit “Atlasului de economie socială” realizat în cadrul proiectului “Pentru ca economia socială din România să devină vizibilă” cofinanțat de Direcția Generală Întreprinderi și Industriei, Comisia Europeană și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile în parteneriat cu Ministerul Munci, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Centrul Național de Pregătire în Statistică, din analizarea dimensiuni sectorului economiei sociale în 2012 reieșea că acest sector a inclus 39.347 de organizații active, obținând venituri în valoare de 12.298.111 mii lei, deținând active imobilizate însumând 13.917.508 mii lei având un număr de angajați de aproximativ 131.127 de persoane și ponderea economiei sociale din totalul economiei naționale a fost de 1,9 % în anul 2012 cu o creștere față de 2011 când procentul a fost doar de 1,3 %. În ceea ce privește procentul angajaților din economia socială din totalul populației salariate acesta a fost în 2010 de 1,7%, în 2011 de 1,75% iar în anul 2012 de 1,9%.

Asociațiile și fundațiile, la fel ca și în anii anteriori, în anul 2012 au fost cele mai numeroase organizații de economie socială, însumând 85% din totalul organizațiilor de economie socială, 63% din totalul veniturilor, 52% din totalul activelor și 59% dintre angajații din acest sector. În intervalul analizat în cadrul studiului mai sus amintit, asociațiile și fundațiile au notat o tendință de creștere a veniturilor totale cu 10,2% în 2012 față de anul precedent, a activelor cu 9,16% și a numărului de angajați cu 10% în 2012 față de 2011.

În ceea ce privește conceptul de economie socială în legislația românească, în cadrul programului “Economia socială- model inovator pentru promovarea incluziunii active a persoanelor defavorizate” din anul 2010, având ca editor Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale se amintește că noțiunea de economie socială apare pentru prima dată în legislația românească în HG 829/2002 în cadrul Planului național anti-sărăcie și promovarea incluziuni sociale. Acest act normativ cuprindea obiective strategice pe termen imediat (2002- 2004) și de asemenea obiective pe termen mediu- lung (2002- 2012) în cadrul cărora economia socială este vazută ca un principiu ce vizează construirea unei societăți incluzive.

În anul 2008, odată cu includerea economiei sociale ca domeniu eligibil pentru finanțarea din Fondul Social European, ea revine explicit în atenția generală. În Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în intermediul căruia economia socială era sprijinită ca domeniu major de intervenție, prin Documentul Cadru de implementare, aprobat prin Ordinul comun al Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Munci. Familiei și Egalități de Șanse 254/ 1169/ 2008 se dădea și o definiție economiei sociale. Aceasta definește economia socială ca: „termenul generic utilizat pentru a face referire la un grup de persoane care se reunește pentru a-și asuma un rol economic activ în procesul de incluziune socială, de ex. cooperative, întreprinderi sociale, ONG-uri (fundații și asociații) și alte organizații nonprofit care au un rol important în activități de gestionare și consolidare”.

În septembrie 2008, Guvernul României prin “Raportul Național Strategic privind Protecția Socială și Incluziunea Socială” înaintat către Comunitatea Europeană preciza că „dezvoltarea sectorului privind ES poate fi primul pas pentru ca o economie eficientă și dinamică să interacționeze cu o economie bazată pe justiție socială” și de asemenea lămurea elementele care aveau să întărească economia socială: încurajarea inițiativelor în domeniu, formarea de specialiști, dezvoltarea legislației românești în ceea privește economia socială și promovarea conceptului și a exemplelor reușite. Astfel din septembrie 2008, economia socială în România avea un set de măsuri asumate de autorități în ceea ce privește dezvoltarea acestui sector.

Parte a scopului economiei sociale este să producă profit social. În lucrarea “Re-branding Social Good: Social Profit as a New Conceptual Framework”, scrisă de Colin Gilligan și Linda Golden se găsește că cel mai probabil termenul profit social a fost folosit pentru prima data la o scara mai mare în prelegeri de Philip Berber care a fondat “A Glimmer of Hope”. Pe site-ul acestei organizați profitul social era definit ca suma beneficilor sociale și umanitare câștigate ca rezultat al investiri în bunăstarea altora. Această perspectivă presupune că toți membri comunității sunt părți interesate și dividendele sociale obținute prin acumularea profitului social sunt împărțite între toate părțile interesate.

În încheiere trebuie precizat că economia socială reprezintă umbrela sub care își desfășoară activitatea antreprenoriatul social. Despre acesta se va vorbi în ultimul subcapitol în care se vor urmări particularitățile acestuia.

3.1.2. Întreprinderea socială

Conceptul de întreprindere socială implică diverse forme de colaborare între instituții financiare, fundații private și diverse ministere și s-a extins în peste 40 de țări. Deși atât de răspândit în străinătate, în România acest concept este unul nu foarte cunoscut. În contextul lipsei unor surse de finanțare constante în rândul ONG-urilor, întreprinderile sociale oferă o oportunitate în soluționarea acestei probleme prin vânzarea de produse sau servicii care generează resurse.

În articolul “Social entrepreneurship, social enterprise and the principles of a community of practice” autorii Ioan Popoviciu și Salomea Popoviciu definesc întreprinderea socială ca o organizație privată care folosește instrumentele economiei de piață pentru a-și atinge scopurile prin crearea capitalului social și care ar trebuie să se autosuțină. Conștientizarea faptului că problemele pe care le are lumea actuală nu pot fi rezolvate cu abordarea nonprofit a reprezentat baza motivațională pentru întreprinderile sociale. De asemenea acestea combină mecanismele de piață cu un scop social pentru a produce o schimbare mai rapidă. Se poate spune că este vorba despre producerea de soluții sociale printr-o organizație care reușește să se autosuțină.

C. Borzaga și J. Defourny definesc întreprinderea socială în felul următor:

Întreprinderea socială reprezintă o organizație care are ca scop principal asigurarea/ furnizarea bunăstării pentru comunitate, creată la inițiativa unui grup de cetățeni și unde interesele materiale ale celor ce au investit capital sunt limitate. Este o organizație independentă care își asumă riscuri economice ce derivă din activitatea economică derulată și implică diverși actori interesați din comunitate în organele de conducere.

În cadrul lucrării “Ghid pentru constituirea unei întreprinderi sociale în regiuni rurale având ca obiect produsele agricole și de artizanat” sunt surprinse în cadrul unui tabel diferențele dintre organizațiile care apartin economiei tradiționale și cele care aparțin economiei sociale după cum urmează:

Sursă:“Ghid pentru constituirea unei întreprinderi sociale în regiuni rurale având ca obiect produsele agricole și de artizanat”

În lucrarea “Premise privind dezvoltarea întreprinderilor sociale în județul Argeș”, autoarea Pîrvu Daniela studiind întreprinderile sociale spune că acestea sunt de obicei întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) în care persoanele sunt mai importante decât capitalul. În ceea ce privește modelul juridic pentru aceste întreprinderi sociale, autoarea comunică faptul că nu este un model juridic unic ci că acestea sunt înregistrate sub diverse forme: copanii private, cooperative sociale, organizații de voluntariat, asociații, organizații de caritate sau mutuale. Ca domenii de activitate principale ale întreprinderilor sociale, Pîrvu Daniela găsește trei domenii principale: integrarea pe piața forței de muncă, dezvoltare locală și servici sociale.

Ghidul mai sus amintit pentru costituirea unei întreprinderi sociale de asemenea amintește faptul că întreprinderile sociale produc servicii și bunuri pe care le aduc pe piață, funcționând ca un agent economic dar își redirecționează profitul pentru a îndeplini scopurile culturale, sociale sau de protecție a mediului și au două scopuri principale:

1. Îndeplinirea obiectivelor culturale, sociale, de protecție a mediului, etc,

2. Obținerea de resurse/ venituri pentru îndeplinirea obiectivelor

Un ultim lucru ce merită amintit în ceea ce privește întrepriderile sociale este faptul că acestea pot fi scutite de plata TVA-ului pentru serviciile și bunurile oferite sau utilizate în ativități de intere general potrivit Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006.

3.1.3. Unitatea protejată

Potrivit lucrării “Ghid pentru constituirea unei întreprinderi sociale în regiuni rurale având ca obiect produsele agricole și de artizanat” unitățile protejate “sunt organizații care pot fi înființate de orice pesoană fizică sau juridică, de drept public sau privat care angajează persoane cu handicap”.

Pe site-ul Institutului de Economie socială se găsește faptul că unitățile protejate sunt cunoscute la nivel european sub numele de întreprinderi sociale pentru integrarea în muncă (Work Integration Social Entreprises- WISE) și sunt entități ale economiei sociale.

Din perspectivă legislativă, potrivit articolului 44 din Lega 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, unități protejate sunt considerate următoarele:

a) agenții economici cu personalitate juridică, care au încadrate cu contract individual de muncă persoane cu handicap reprezentând cel puțin 30% din numărul total de angajați.

b) ateliere, secții sau alte structuri din cadrul instituților publice, operatorilor economici sau din cadrul organizațiilor neguvernamentale, care îndeplinesc următoarele doua condiții: cel puțin 30% din totalul angajaților sunt persoane cu handicap salarizate și încadrate și cea de a doua condiție să aibă gestiune proprie.

c) persoana fizică cu handicap care desfășoară activități economice autorizate potrivit legii. Aici se încadrează și asociația familială care are în alcătuire o persoană cu handicap cât și persoanele fizice cu handicap autorizate prin legi speciale.

Beneficiile acordate unei astfel de unități protejate sunt multiple, statul român susținând aceste unități datorită efectelor sociale generate de acestea (întărirea coeziunii sociale, crearea de noi locuri de muncă, diminuarea excluderii sociale pentru persoanele cu handicap). Potrivit art. 81 din Legea 448/2006 aceste facilități sunt:

– scutirea impozitului pe profit dacă cel puțin 75% din bani obținuți prin scutire sunt reinveștiți în achiziționarea de mașini, utilaje, achiziționarea de echipamente tehnologice și/sau amenajarea locurilor de muncă protejate.

– scutirea taxelor de autorizare la înfințare și reautorizare.

– alte drepuri acordate de autoritățile publice locale.

O prevedere foarte importantă se găsește în articolul 78 din Legea 448/2006 care se adresează companiilor care au peste 50 de angajați și nu doresc să angajeze persoane cu dizabilități. Aceast articol oferă două alternative acestor compani:

a) plata a 50% din salariul minim brut pe țară, lunar câtre bugetul de stat pentru fiecare persoană cu handicap pe care ar fi trebuit să o angajeze.

b) achiziționarea de servicii sau produse înfăptuite în cadrul unei unități protejate în echivalentul cu suma datorată la bugetul statului.

3.2. Antreprenoriatul social

Antreprenoriatul social este un concept care în ultimi ani a apărut ca un fenomen global. Acesta reprezintă un mixt de caritate, afaceri și modele de mișcare socială pentru a rezulta soluții pentru problemele comunități într-un mod sustenabil. De-a lungul istoriei au fost oamenii ca și Susan B. Anthony, Gandhi, Florence Nightingale care au fost pioneri unor mari schimbări sociale dar ceea ce diferă astăzi este amploarea impactului social generat de antreprenoriatul social.

Antreprenoriatul social reprezintă de asemenea un concept îndelung discutat, cu o varietate de definiții. În cartea “Social Entrepreneurship and Social Business” a căror editori sunt Christine K. Volkmann, Kim Oliver Tokarski și Kati Ernst se scoate în evidență această diversitate în definirea acestui concept. Astfel Dacin și colaboratori săi au găsit 37 de definiții ale antreprenorilor sociali sau antreprenoriatului social. Din aceiași carte aflăm că Bacq and Janssen în articolul “The multiple faces of social entrepreneurship: A review of definitional issues based on geographical and thematic criteria” au găsit 12 definiții ale antreprenoriatului social și 17 definiții ale antreprenorului social.

Unul dintre oamenii care sunt considerați de bază în creearea conceptului de antreprenoriat social este considerat Muhammad Yunus, câștigătorul premiului Nobel pentru pace în anul 2006 datorită înființări Grameen Bank. Astfel fiind preocupat de problema sărăciei, el iese din sistemul universitar și alege să caute soluții pentru reducerea sărăciei la nivel mondial. În acest fel ajunge să înfințeze Grameen Bank sau banca săracilor, acordând microcredite persoanelor sărace pentru ca acestea să poată să pornească o mică afacere și prin aceasta automat reducând sărăcia. Cu timpul a ajuns să pună cap la cap toate lucrurile și să introducă termenul de “afacere socială”.

Vorbind despre afacerile sociale, Muhammad Yunus în cartea “Dezvoltarea afacerilor sociale” amintește că cel care investește are ca scop ajutorarea celorlalți, fără a-și păstra pentru sine câștiguri financiare. De asemenea, acest tip de afacere reprezintă o afacere autentică, producând veniturile necesare pentru a-și acoperi costurile, pentru a se susține. În momentele în care în urma activități economice rezultă un surplus economic acesta este redirecționat fie în extinderea afaceri, fie este formată o rezervă care să acopere eventualele riscuri. În alte cuvinte o afacere socială poate fi prezentată ca o companie dedicată în întregime realizări unor obiective sociale și care acționează după principiul “fără pierderi, fără dividende”.

Muhammad Yunnus împreună cu colaboratorul său Hans Reitz, director al Grameen Creative Lab din Germania, Wiesbaden au elaborat “Cele Șapte Principii ale unei afaceri sociale” pentru a defini natura acestor afaceri pentru publicul larg. Acestea sunt:

1. Obiectivul afacerii este acela de a eradica sărăcia sau de a rezolva una sau mai multe probleme (în domenii precum educația, sănătatea, noua tehnologie, mediul), care amenință oamenii și societatea – nu acela de a maximiza profitul.

2. Compania trebuie să devină sustenabilă din punct de vedere financiar și economic.

3. Investitorii primesc înapoi doar cât au investit. Nu se acordă dividende peste suma investită inițial.

4. După ce investiția este recuperată de întreprinzător, profitul se reinvestește pentru extinderea și îmbunătățirea activității.

5. Compania se comportă conștient față de problemele mediului.

6. Personalul angajat primește remunerații la nivelul pieței, beneficiind de condiții de lucru mai bune decât cele standard.

7. Cei implicați acționează cu bucurie.

De asemenea acest autor e de părere că există două tipuri de afaceri sociale. Un prim tip îl reprezintă companiile care adoptă principiul deja amintit “fără pierderi și fără dividende” care își propun să rezolve o problemă socială. Acestea sunt deținute de întreprinzători iar în ceea ce privește profitul acesta este reinvestit în dezvoltarea și îmbunătățirea afacerii. Aici se încadrează Grameen Danone care luptă pentru rezolvarea problemei malnutriției prin vânzarea unui iaurt conținând un surplus de micronutrienți, la un preț rezonabil. Cel de-al doilea tip de afacere socială sunt cele care sunt orientate către profit dar sunt deținute de persoane sărace. Odată ce profitul este orientat către persoanele sărace aceasta ajută la diminuarea sărăciei, fapt din care rezultă automat că acest tip de afaceri ajută la rezolvarea unei probleme sociale. Aici se încadrează Grameen Bank care este deținută de săraci, care sunt clienți și depondenți.

Într-o altă carte numită “Creating a world without poverty”, Muhammad Yunus face clar faptul că o afacere socială nu reprezintă o organizație de caritate ci o afacere în adevăratul sens al cuvântului. Când conduci o afacere gândești și acționezi diferit față de atunci când conduci o organizație de caritate. Afacerea socială urmărește să recupereze întregul cost al investiției în același timp ce luptă pentru a atinge obiectivele sociale.

În cartea “Social Entrepreneurship and Social Business” se amintește când intervine antreprenoriatul social. Acesta intervine când piața cade iar afacerile nu pot să îndeplinească nevoile existente sau când statul nu poate împlini nevoile existente în societate.

Trivedi în articolul “Towards a Social Ecological Framework for Social Entrepreneurship” este de părere că încercările de conceptualizare ale acestui termen pot fi divizate în 4 mari teme: (1) accentul pus pe obiectivele sociale ci nu pe câștigurile economice; (2) rolul de activist social jucat de antreprenorul social; (3) elemente de inovație și antreprenoriat și (4) crearea și folosirea profitului pentru a rezolva o problemă socială mai degrabă decât ca un scop în sine.

În încheierea acestui subcapitol despre antreprenoriat social se va urmări perspectiva lui Paul Wadell din cartea “Unlocking Profit Potential Your Organization’s Guide to Social Entrepreneurship” asupra ceea ce este antreprenoriatul social și ce nu este. Acesta este de părere că antreprenoriatul social reprezintă: generarea de noi resurse sustenabile pentru a sprijini misiunea organizașiei, scăderea dependenței de alte surse de finanțare din comunitate, o mai mare flexibilitate prin aducerea de venituri fără restricție și angajarea forțelor pieței economice să lucreze pentru sectorul nonprofit. De asemenea antreprenoriatul social nu reprezint: tradiționala strângere de fonduri, granturi, o optiune pentru orice organizație nonprofit, daruri sau donați sau o soluție rapidă pentru o criză financiară a organizației.

Cercetare

Primele trei capitole au avut ca scop cercetarea teoretică a modalităților de finanțare a organizațiilor neguvernamentale, urmărind să se descopere principalele surse de finanțare cât și punctarea principalelor caracteristici. În cel de-al patrulea capitol se urmărește o cercetare practică a situației după teren, o cercetare fundamentală urmărindu-se concret care sunt modalitățiile de finanțare la care apelează organizațiile din județul Bihor, urmărind în același timp să se observe dacă există concordanță între ceea ce spune teoria și ceea ce se găsește în practică.

Pentru a ajunge la informația dorită s-a înfăptuit o cercetare calitativă. Adriana Băban în cartea “Fundamentele cercetării calitative” este de părere că nu s-a ajuns la o definiție unanim acceptată și aceasta datorită faptului că cercetarea calitativă nu aparține unei singure discipline ștințifice iar apărținători fiecărei discipline îi atribuie înțelesuri diferite. Ea implică o diversitate de teorii, metode, paradigme, tehnici și termeni. În această carte cercetarea calitativă este definită ca fiind: “O abordare multidisciplinară și transdisciplinară, pluripragmatică și multimodală, ce implică studierea subiectului/ fenomenului în cadrul natural, cu scopul înțelegerii și interpretării lui pe baza semnificațiilor pe care persoanele le aduc cu ele.”

Gary King, Keohane Robert și Verba Sidney în cartea “Fundamentele cercetării sociale” vorbesc despre cercetarea calitativă amintind că este una care nu se bazază pe măsurători numerice, concentrându-se asupra unui număr de cazuri mic, pe analiza în profunzime a materialului istoric sau interviuri intensive, urmărind descrierea explicită a unui eveniment sau a unei unități sociale. Metodele cantitative procură cantități enorme de informații deși analizează un mic număr de cazuri.

Așa cum spunea Burce L. Berg în cartea “Qualitative Research Methods For The Social Sciences” cercetările calitative nu domină în științele sociale. În plus acestea necesită un timp mai îndelungat, cer o claritate mai mare a obiectivelor când se întocmește designul cercetării și informațiile obținute nu se pot analiza, decât în puține czuri, cu ajutorul programelor de calculator. Metodele de cercetare calitative nu sunt asociate cu societatea high-tech. Cu toate acestea, acest gen de cercetare și-a lăsat amprenta din punct de vedere conceptual și teoretic în științele sociale. Aportul adus de cercetarea calitativă și numărul mare de gânditori afiliați acestei abordări este semnificativ.

4.1. Întrebări de cercetare și obiective

Orice cercetare calitativă începe de la o întrebare de cercetare sau întrebare generală iar în urma studiului făcut se dorește a primi răspuns la această. În cazul cercetări de față această întrebare a fost următoarea:

Care sunt principalele modalități de finanțare a Ong-urilor din domeniul social din județul Bihor?

După stabilirea întrebări generale, următorul pas în stabilirea clară a obiectivelor cercetări este fixarea întrebărilor specifice. Acestea sunt:

Care este modalitatea care aduce cel mai mare procent din venitul Ong-ului?

Care consideră ei că va fi cea mai buna metodă în viitor?

Organizația desfășoară activități economice pentru a se autosusține?

Care sunt calitățiiile necesare unei persoane care se ocupă de atragere de fonduri într-o organizație neguvernamentală?

Pe baza întrebărilor mai sus precizate s-au stabilit obiectivele generale și specifice ale cercetări. Astfel obiectivul general este:

Identificarea principaleleor modalități de finanțare a Ong-urilor din domeniul social din județul Bihor.

În ceea ce privește obiectivele specifice acestea sunt:

Identificarea modalități caracteristice organizației în ceea ce privește finanțarea.

Descrierea activitățiilor de finanțare prin analiza SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări pentru fiecare modalitate de finanțare).

Identificarea perspectivelor de viitor în finanțarea Ong-urilor.

Analiza activităților economice ale Ong-urilor.

Stabilirea întrebări generale, a întrebărilor specifice, a obiectivului general și a obiectivelor specifice dă direcție acestei lucrări de cercetare.

4.2. Unitatea de analiză

În ceea ce privește această cercetare unitatea de analiză o reprezintă organizația neguvernamentală. Așa cum deja s-a amintit anterior Gary King, Keohane Robert și Verba Sidney în cartea “Fundamentele cercetării sociale” spun că cercetarea calitativă urmărește descrierea explicită a unui eveniment sau a unei unități sociale. Astfel în acest caz unitatea socială analizată este organizația neguvernamentală.

În această cercetare au fost vizate asociațiile și fundațiile cuprinse în “Ghidul serviciilor sociale furnizate de asociații și fundații” realizat de Coaliția pentru consolidarea Sectorului ONG din județul Bihor (STRONG). Acest ghid cuprinde un total de 48 organizații neguvernamentale din care 16 reprezintă asociații și 32 reprezintă fundații. Așa cum deja s-a amintit în această lucrare pentru a putea înființa o fundație, una din cerinte o reprezinta nevoia a cel puțin 100 de salarii minime brute pe economie. Faptul că în Bihor din organizațiile înregistrate în acest ghid doar 16 reprezintă asociații și 32 fundații arată o oarecare putere financiară în rândul ONG-urilor din județul Bihor.

Asociațiile și fundațiile își desfășoară activitatea în principal cu următoarele grupuri: comunități defavorizate de rromi, copii separați, persoane cu dizabilități și bolnavi cronici/ terminali,tineri post-instituționalizați, persoane fără adăpost, cerșetori, persoane în dificultate și persoane vârstnice. Servicile sociale oferite de ONG-urile din județul Bihor îmbracă diferite forme: plasament familial în case de tip rezidențial, serviciu social de suport, asistență și îngrijire socială pentru familiile și persoanele aflate în dificultate, asistență socio-medicală la domiciliul persoanelor vârstnice, cantină socială, serviciu de informare și consiliere, centru de zi, sprijin și orientare pentru integrarea socială a tinerelor provenite din instituțiile de ocrotire socială, grădiniță, asistență socio-medicală pentru persoanele de scleroză multiplă și multe alte servicii sociale.

4.3. Metoda folosită

Adriana Băban în cartea “Metodologia cercetării claitative” spune că interviul este un fel de piatră unghiulară a cercetări calitative, reprezentând una din cele mai utilizate metode de colectare a datelor și în puține cuvinte poate fi rezumat ca “arta de a pune întrebări și a asculta”.

Cuvântul “interviu” după cum ne spun Cătălin Zamfir și Lazăr Vlăsceanu provine din cuvântul englezesc “interwiew” care se traduce ca și “întrevedere” sau “întălnire”. Acesti doi autori definesc interviul ca o “tehnică de obținere prin întrebări și răspunsuri a informațiilor verbale de la indivizi și grupări umane în vederea verificăriii ipotezelor sau pentru descrierea ștințifică a fenomenelor socioumane.”

În “Dicționar al metodelor de cercetare socială” interviul este definit în felul următor: “Metodă de culegere a datelor, informațiilor și opiniilor care implică în mod specific adresarea unei serii de întrebări. De regușă, un interviu reprezintă o întâlnire sau un dialog între oameni în care ia naștere o interacțiune personală și socială. Totuși, progresele tehnologiilor computerizate și informaționale au dus la crearea unor alte forme, de exemplu interviuri pe internet.” Diferență în cea de a doua vb și de tehnologie.

Dacă definiția mai sus precizată vorbește despre interviu în aceiați termeni generali cu celălalte definiții, totuși aducând în plus forma de intervievare pe internet, Earl Babbie este de părere de asemenea că interviul de cele mai multe ori se face față în față dar aduce în plus ideea de interviu prin intermediul telefonului, care urmează aceleași orientări ca interviul față în față.

O ultimă perspectivă prezentată în această lucrare asupra interviului este cea din cartea “Research Interview” a lui Bill Gillham care vede interviul ca o conversație, de cele mai multe ori între doua persoane. Această conversație nu este una obișnuită ci una în care una din persoane, cel care ia interviul, caută răspunsuri pentru un anumit subiect de la persoana intervievată. Trebuie precizat că acest interviu poate fi sau poate nu fi în beneficiul celui care este intervievat.

Ca o sumarizare a tuturor definiților date mai sus, putem concluziona că interviul este un instrument ce aparține cercetării cantitative, reprezentând o tehnică de obținere a informațiilor prin întrebări și răspunsuri, care poate lua forma interviului față în față, a interviului prin telefon sau datorită progreselor tehnologice poate lua forma unui interviu pe internet. De amintit este și faptul că interviul poate să fi sau poate să nu fie în beneficiul celui care este intervievat.

O lămurire mai complexă asupra interviului o aduce Adriana Băban care sumarizează în scurte cuvinte ceea ce presupune interviul și ceea ce nu este interviul. Astfel ea spune că interviul presupune următoarele elemente: o relație duală de comunicare între cercetător și cel intervievat sau cei intervievați, un obiectiv explicit menționat iar persoana intervievată trebuie să își dea acordul cu privire la tema abordată, un schimb structurat de informații și ultimul element un context specific în care să se desfășoare interviul (școală, domiciliul persoanei, birou, spital, închisoare), aspect foarte important deoarece locația poate facilita sau inhiba desfășurarea interviului.

Autoarea enumeră apoi ceea ce nu este un interviu după cum urmează. Interviul nu este un monolog pentru că așa cum s-a văzut mai sus el reprezintă o interacțiune duală: cercetătorul pune întrebări iar cel intervievat răspunde. Interviul nu este un interogatoriu deoarece cel intervievat poate opri interviul oricând dorește sau după caz să nu răspundă la anumite întrebări. De asemenea interviul nu este o dezbatere de idei deoarece cercetătorul dorește să înțeleagă universul celor intervievați ci nu adevărul opiniilor lor. Interviul nu este nici un interviu jurnalistic și în cele din urmă nu este o confesiune deoarece cel intervievat nu face cunoscut decât ce dorește, cui dorește și cât dorește.

În ceea ce privește tipurile de interviu se disting trei mari categorii de interviuri: interviul structurat, semistructurat și nestructurat fiecare având particularitățiile lui. Astfel, așa cum Cristina Bodor în capitolul despre interviu în cartea “Metodologia cercetării sociale pentru asistență socială”, interviul structurat utilizează o listă de întrebări prestabilite, cel semistructurat are o listă cu subiectele ce doresc a fi atinse, dar acordă de asemenea libertatea unor răspunsuri mai detaliate iar în interviul nestructurat, cercetătorul are ca scop introducerea temei și lăsarea intervievatului sau a intervievațiilor să răspundă liberi.

Lucrarea de față a folosit ca metodă de culegere a datelor un interviu semistructurat. Dacă în cazul interviul structurat acesta este foarte rigid având întrebările și ordinea în care acestea se pun deja stabilite, interviul semistructurat nu face alceva decât să dea o direcție minimă în discuție pentru a se aborda subiectele cheie pentru cercetare.

În ceea ce privește interviul semistructurat, Adriana Băban subliniază trei avantaje ale acestuia: oferă un anumit grad de mobilitate în desfășurare, colectarea de date este sistematică și al treilea avantaj îl reprezintă că se poate decide asupra căror subiecte să se insiste și care să fie omise. În ceea ce privește dezavantajele aceasta găsește tot trei: experiența interviului diferă de la persoana la persoană deoarece structura interviului poate fi adaptată de cercetător pentru fiecare participant, posibilitate redusă de comparare iar întrebările importante pot sa fie tratate cu superficialitate sau să nu fie puse.

În ceea ce privește grila de interviu aceasta a cuprins 7 itemi prestabiliți care s-au discutat la fiecare organizație în parte din cele intervievate, plus întrebări care au fost puse pentru a se înțelege mai bine fiecare metodă de finanțare și a înțelege specificul fiecărei organizații în ceea ce privește finanțarea. Cei 7 itemi au fost alcătuiți în strânsă legătură cu obiectivele cercetării. Astfel că pentru obiectivul: “Identificarea modalități caracteristice organizației în ceea ce privește finanțarea” întrebarea care s-a format a fost: “Care sunt principalele modalități de finanțare folosite de organizația dumneavoastră? Vă rog să le enumerați în ordinea importanței pentru bugetul organizației.”. Un alt obiectiv al lucrări a fost: “Identificarea perspectivelor de viitor în finanțarea Ong-urilor” care a dus la formarea următoarei întrebări: “Care considerați că vor fi metodele cele mai eficiente în ceea ce privește finanțarea în următorii 5 ani?”. Un ultim exemplu pentru a se arăta felul în care a fost construită grila de interviu în strânsă legătură cu obiectivele cercetării este ultimul obiectiv: “Identificarea calităților necesare unei persoane care se ocupă de atragere de fonduri într-o organizație neguvernamentală” care a determinat următoarele două întrebări: “Aveți o persoană special angajată pentru atragerea de fonduri? Ce calități considerați că sunt necesare unei astfel de persoane?”.

Din cele 48 de organizații neguvernamentale prezente în Ghidul ONG-urilor din județul Bihor, cercetarea de față a reușit să obțină un număr de 29 de organizații intervievate, ceea ce reprezintă o rată de răspuns de 60,41%. Interviurile în ceea mai mare parte a lor au fost luate în urma unei întălniri față în față, de obicei la sediul organizației – 60,7%, 13,79% au fost luate prin telefon iar 6,89% prin e-mail.

Să spun cui am luat interviu.

4.4. Prezentarea rezultatelor cercetări

În cele ce urmează se vor prezenta datele culese de la cele 29 de organizații intervievate. Se vor nota doar informațiile care au fost mai relevante pentru această cercetare.

Pornind de la întrebarea specifică “Care este modalitatea care aduce cel mai mare procent din venitul Ong-ului?” s-a ajuns la unul din obiectivele cercetării “Identificarea modalități caracteristice organizației în ceea ce privește finanțarea.”.

Datele obținute variază de la organizație la organizație, dar cu toate acestea s-a putut face o clasificare în mare în ceea ce privește principala modalitate de finanțare pentru ONG-urile din județul Bihor și se vor trece câteva din răspunsurile primite.

Astfel, pentru 6,89% din organizații principala modalitate de finanțare o reprezintă cotizațiile primite de la membrii.

În cazul organizației A, interviul a fost luat președintelui, iar acesta a declarat: “Cel puțin noi asociația avem 1% după venit care este deja de 25 de ani, asta este scris, asociația, adică după lege…Cum să spun, toată familia primește 1% depinde de pensie sau de ajutor când face înscriere, așa este. Noi după asta trăim.”

Pentru organizația A sursa principala de venit o reprezintă cotizația celor înscriși în asociație, reprezentând 1% din veniturile lor. Cealaltă modalitate de strângere de fonduri o reprezintă prevederea 2%. Este interesant însă faptul că deși are o vechime de 25 de ani pe piața servicilor sociale, acest lucru nu se vede în domeniul finanțări. În mod normal timpul și experiența ar trebui să ducă la o dezvoltare a organizației în toate domeniile și cu atât mai mult în ceea ce privește finanțarea: noi relații, noi oportunități, noi donatori. Ceea ce se poate observa este lipsa perspectivei de viitor, mulțumirea cu resursele existente și mersul înainte parcă din inerție. Putem concluziona că această organizație are puține forme/modalități de atragere de fonduri, nefiind un ONG care să aibă o activitate foarte organizată, cu perspectivă în ceea ce privește finanțarea organizației după cum se va putea observa și din urmărirea obiectivelor următoare.

ONG-ul K de asemenea are ca principală sursă cotizațiile dar spre deosebire de cel anterior următoarele surse de finanțare sunt mai numeroase: donații, sponsorizării și o subvenție de la stat ce constă în plata a doua salarii.

O altă metodă principală o reprezintă finanțarea de la stat însumând 13,79%, sub diverse forme:

Deci ca primă sursă de finanțare aș putea enumera Legea 34, e o lege, poate că ați studiat-o sau așa. În principiu, comunitatea locală, primăria să zicem în cazul nostru ne sprijină activitatea cu condiția ca asociația să fie ăăă cum să vă zic… autorizată să ofere servicii sociale, acreditată…. Acum ponderea este destul de mică din bugetul, din necesarul să zicem asociației, din nevoile asociației. (Organizația F)

Legea 34/1998 se referă, așa cum s-a precizat în partea de teorie a lucrării, la o subvenție prin care statul oferă o anumită sumă de bani pentru fiecare beneficiar fie de la comunitatea locală, așa cum este cazul mai sus citat, fie de la consiliul județean dacă are filiale în mai multe județe sau dacă au beneficiari din mai multe județe, cum este cazul organizației L.

Alte două forme de finanțare de la stat întălnite ca principale sunt alocațiile de plasament pentru ONG-ul C și plata salariilor de către Ministerul Munci în cazul N.

Un caz aparte îl reprezintă 2 unități intervievate (6,89%) care deși prestează servici sociale în domenii diferite sursa de finanțare principală o reprezintă plata parțială sau totală a serviciilor acordate, sub diverse forme.

“Contribuția cea mai mare vine din încasarea taxelor școlare. Deci instituția noastră este una de învățământ particular cu acreditare de la Ministerul Educației dar este în același timp, suntem o organizație neguvernamentală cu statut juridic.” (Organizația D)

“Contribuția prin donație de la oamenii în vârstă” (W)

Un ONG care se diferențiază de celălalte este R pentru care principala sursă de finanțare o reprezintă veniturile realizate din activitățiile economice:

Așa procentual nu pot să vă spun care este procentul, că ăsta e schimbător de obicei de la an la an în funcție de…dar pot să vă spun că organizația noastră are mai multe surse de venit. Unul dintre astea este veniturile proprii din vânzările parțiale a ajutoarelor primite, pentru că legea ne ne admite acest lucru, ca o parte din ajutoarele primite sunt valorificate în magazinele second hand ale organizației și veniturile de acolo se întorc spre beneficiarii noștri…..Deci este un procent care se poate vinde. Asta este sigur. Se poate vinde în magazinele second hand. Acestea sunt punctele noastre aducătoare de venituri și atunci sumele încasate de acolo se reinvestesc în susținerea, în buget se vede.

Tot cazul R și cea mai mare diversitate în ceea ce privește modalitățiile de finanțare:

1. Donații ale persoanelor fizice și juridice din țară.

2. Donații de la partenerii din străinătate.

3. Din partea statului. Legiile 34/1998 și 350/2005.

4. Contribuția beneficiarilor.

5. Fonduri europene.

6. Evenimente caritabile cu scopuri țintite.

7. Colecte în biserică.

8. Campania 2%.

9. CAS.

Pentru 10,34% banii cei mai mulți vin din donații din România. Singura sursă de finanțare de exemplu pentru organizația J o reprezintă donațiile celor din bordul de conducere al asociației și alte donații, dar foarte rare. Și pentru ONG-ul Q fondurile vin în cea mai mare parte din donația președintelui. De asemenea pentru organizația H principala sursă de finanțare o reprezintă în momentul actul, donațiile iar apoi prevederea 2%. S-a menționat în momentul actual deoarece atunci când a fost pusă întrebarea, persoana intervievată a întrebat: “Astăzi sau care a fost?” lăsând impresia că la lucrurile au stat cândva mult mai bine în acest domeniu fapt recunoscut anterior în interviu. Vorbind despre trecut aceasta a spus:

Sigur că a început cu străini și ei sponsorizau. Am avut…eu mă ocup de copii, copii cu probleme sociale și cu probleme psihice, cu handicap psihic. Am avut 40 la un moment dat și sponsorizare din exterior, bisericile din exterior, au fost biserici anglicane cu care am făcut proiectele și am mers pe proiecte case de tip familial, că asta o am și eu acuma. (H)

Explicând motivul pentru care nu mai există finanțarea pe care a avut-o, acesta adaugă:

Legislația noastră e cam așa: englezii ăia au adus bani pentru renovare, am renovat sau am cumpărat case. Au plătit personal, legea spune că trebuie să ai la doi copii un îngrijitor. Bun, am angajat să zic 10 la o casă. Ei plăteau salariul minim pe economie, străinii plăteau salariul, dar pe lângă salariul ăsta, mai trebuie să plătești 40% la stat și asta nu-i corect. Cum adică? Deci eu ajut copii, plătind salarile și astea, să mai plătesc și impozit, CAS și astea altele. Deci aici legislația ar trebui să intervină și deaia s-au retras foarte mulți, s-au supărat că în loc să îți dea 10 milioane trebuia să îți dea 14 milioane, cam asta e 40% e celălalt și atunci s-au retras, ori legislația ar trebui să vină cu niște facilități: scutire de impozit, de exemplu, să plătească, să fie asigurat dar prin contribuția asta a statului, să nu lase că… dacă dai unul în plasament îl plătești cam 5-6 milioane, ori nu-i corect. Așa nu-ți dă nimic și tu mai iei și bani. Vin străinii și îți mai i-au și bani pentru impozite. Sau să fi scutit de impozit pe clădire, sau pe impozit pe mașină, deci fundațiile astea au un rol de caritate, sunt non-profit, ar trebui să vină statul cu legislație care să scutească de aceste dări către stat. (H)

Așa cum se poate vedea persoana intervievată vede ca o problemă legislația, fapt pentru care mulți din sponsori din străinătate s-au supărat și s-au retras.

Procentul cel mai ridicat ca și metodă de finanțare au fost donațiile din exteriorul țări, întălnindu-se într-un procent de 51,72%.

Cea mai importantă modalitate de finanțare pentru ONG-urile din județul Bihor o reprezintă donațiile din exteriorul țări, într-o pondere de 51,72%.

“Este o misiune din Elveția, și finanțarea de la ei este 100% pentru toate proiectele noastre.” (organizația E). Ceea ce atrage atenția asupra acestei unități este cea de a doua modalitate în ordinea importanței, și anume departamentul de fundraising care cuprinde 2 persoane special angajate, departratement foarte rar întâlnit în cadrul comunități bihorene: “O altă finanțare o avem prin departamentul de fundraising și aici ne adresăm oameniilor de afaceri, în primul rând, colaborare cu spermarketuri, magazine, cu alte ONG-uri.”.

“Modalitățiile de finanțare pentru noi sunt destul de variate, dar probabil ca în cazul oricărei fundații sau majorității fundațiilor ar fi fundraising-ul și sponsorizări, donații. În cazul nostru specific ar fi în mod special din străinătate, deci finanțările sunt mai mult externe,” (organizația X). Și în acest caz putem vorbi despre o persoană special angajată care să se ocupe de strângerea de fonduri, păstrarea legături cu sponsorii și creearea de noi oportunități de finanțare.

Președintelui organizației B spune: “În primul rând sunt donațiile externe, în mare parte acoperă cheltuielile noastre donațiile pe care le primim și finanțările din străinătate. Din, de la diferite asociații și fundații.”.

Așa cum se poate vedea pentru organizația principala sursă de finanțare o reprezintă donațiile/contribuțiile externe. Următoarele modalități în ordinea importanței pentru bugetu organizației B sunt:

1. Subvenții de la stat bazată pe Legea 34/1998 prin care se primește o sumă de bani fixă pentru fiecare beneficiar.

2. Venituri rezultate în urma campaniei campanilor pe care le organizează. De precizat este faptul că foarte multe din campanile organizate de organizația B sunt făcute în colaborare cu biserica dar si câteva făra colaborarea acesteaia.

3. Donații de la persoanele fizice și juridice.

4. Venituri din activitățiile economice- într-o pondere foarte mică.

Pentru unitatea Y modalitatea cea mai însemnată o reprezintă donațiile din exterior, însumând 48% din buget. Deși cu un procent de 52% de venituri venite din România acestea au fost împărțite pe mai multe modalități și de aceea principale au rămas donațiile din exteriorul țări. Sistematizarea surselor din România în funcție de importanța adusă în buget este următoarea:

1. “Păi în primul rând sunt sponsorizările de la firme, am văzut pe anul trecut, au atras cei mai mulți bani.”

2. “Dupaia au fost veniturile de la CAS, noi avem un contract cu Casa de asigurări de sănătate, deci aici putem vorbi de bani de la bugetul de stat.”

3.1. “Și pe locul trei au fost contribuțiile simpatizanțiilor, deci persoane fizice care au făcut donații direct la fundația noastră, sau prin cutiile de donații amplasate în oraș , sau diverse proiecte.”

3.2. “Tot pe acolo pot să zic tot cam pe locul 3 ca sumă- contribuția 2%, deci contribuția 2%.”

Nonprofit-ul de față se distanțează de celălalte prin faptul că este singurul pentru care cea mai mare parte din bani, în urma însumări tuturor modalitățiilor de finanțare, vine din interiorul României. Acest lucru se poate explica și prin existența unei persoane special angajate care să se ocupe de finanțarea ONG-ului.

Ipoteza cu care am început această cercetare a fost că cele mai multe ONG-uri au ca principala sursă de finanțare banii veniți din străinătate. În urma cercetării, s-a adeverit acestă ipoteză iar rezultatele arată clar acest lucru – 51,72%. Întrebarea care se pune este de ce aceasta este cea mai importantă sursă de venit pentru ONG-uri și nu alte modalități? O posibilă explicație a acestui lucru este faptul că toate organizațiile care au ca sursă principală donațiile externe au un caracter religios. Astfel a fost mult mai ușor de intrat în contact cu biserici, organizații cu acelaș caracter religios din străinătate. În alte cazuri străinii, bisericiile au venit și au înființat ei aceste organizații aducând banii și au continuat să facă acest lucru, astfel că și astăzi inițiatorii sunt cei care aduc cele mai multe resurse și se ocupă de acest aspect.

Mai pun cele 2 organizații care sunt câte una?

Pentru atingerea primului obiectiv organizațiile respondente au fost rugate să menționeze principalele surse de finanțare, în ordinea importanței pentru bugetul organizației. Astfel pe langă identificarea modalități caracteristice organizației în ceea ce privește finanțarea, au fost enumerate și celălalte modalități folosite. Din această se pote face o clasificare a ONG-urilor în 3 categori: ONG-uri care au puține forme de finanțare, altele care au un număr mediu de modalități de finanțare și a treia categorie cele care au un număr mare și o mare diversitate în ceea ce privește modalitățiile de finanțare. Se poate concluziona de asemenea că este de preferat că o organizație neguvernamentală să aibă o cât mai mare diversitate de metode de atragere de fonduri, astfel încât dacă una dintre aceastea se oprește, să se poată continua activitatea.

Cel de al doilea obiectiv urmărit de această cercetare a fost “Descrierea activitățiilor de finanțare prin analiza SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări pentru fiecare modalitate de finanțare).” Pentru acest obiectiv se va urmări în primul rând analiza SWOT a câtorva din principalele metode de finanțare după cum a rezultat după analiza primului obiectiv.

Astfel pentru donațiile din exteriorul țări se pot culege următoarele date:

Puncte tari: Donațiile nu sunt impozabile și astfel se poate folosi întreaga sumă.

Puncte slabe: Depindem de donații.

Oportunități: Putem folosi toți bani pentru viziunea sau obiectivele pe care le avem.

Amenințari: E că… depindem de donații și dacă ele nu vin lucrarea cade. (G)

Organizația I are următoarea analiză SWOT:

Puncte tari: Salarizarea acoperită cel puțin pe un an de zile, fiindcă noi în fiecare an vom aflăm dacă vom avea sau nu vom avea finanțare și loc de muncă pe celălalt an. Un alt punct tare este supervizare și îndrumare la nivel profesional standardizat.

Punct slab: Nesiguranța, nesiguranța anilor care urmează și dacă vom avea salarii sau nu.

Oportunitate: Posibilitate de schimb de experiență.

Amenințare: Tot nesiguranță că nu știi niciodată dacă îți mai trimite sau nu. Fără ei am fi cam morți. Suma stabilită că aici intră la amenințare, și de ce este o amenințare că nu e un contract 100% bătut în cuie pe o anumită sumă. Deci suma stabilită cu ei poate varia, în fiecare an poate fi mai mult sau mai puțin, de cele mai multe ori e mai puțin și la noi din '98 de când e centrul ăsta tot mai puțin. Deci asta cred că e o amenințare permanentă la noi: instabilitatea financiară pe care noi o avem. (I)

În cazul celor doua ONG-uri mai sus citate se poate observa că ambele depind de această metodă de finanțare și aceasta este critică pentru existența organizației. Ambele consideră că dependența de această metodă este un punct slab, determinând nesiguranță.

Puncte tari: Este că financiar ei sunt foarte puternici, deci au resurse și reprezintă o modalitate de fundraising mult mai sigură și mai stabilă decât statul, de exemplu care ori dă, ori nu dă. Deci este ceva la care putem să ne bazăm.

Puncte slabe: Este că legislația se poate schimba foarte repede. În Rusia de exemplu au fost interzise finanțările din exterior pentru funațiile neguvernamentale. Ei bine la noi nu este cazul dar banii care vin din exterior întodeauna sunt suspicioși, să spun așa, pentru stat, pentru siguranța statului.

Oportunitate: Este că cu un contact intensiv se poate mări suma despre care vorbim. Se mai întâmplă ca mai plec și eu până la Canada, mai fac prezentări și atunci putem să facem un fundraising și atunci asta este o oportunitate.

Amenințare: Este o dependență față de sponsor, asta e o amenințare, că dacă ei se opresc suntem nevoiți sau suntem forțați să ne oprim și noi. (M)

ONG-ul O a realizat următoarea analiza:

Puncte tari: Categoric lumea e deschisă, probabil pentru noi că lucrăm cu copii, probabil. Lumea donează punct tare. Dar ți-am spus 10 lei, 20, 30 cât consideră ei.

Puncte slabe: În fiecare lună pierdem și în fiecare lună câștigăm.

Oportunitate: În continuare, e o oportunitate sau un har că încă lumea cel puțin pe noi ne primește, bisericile sunt deschise, încercăm și noi să fim rezonabil, suntem conștienți că fiecare biserică are programele ei sau lucrare ei și e o oportunitate pentru noi că lumea ne deschide ușa.

Amenințare: Lumea poate se va opri, să nu ne mai doneze, poate. E..terbuie să fim atenți. (O)

O ultimă perspectivă adusă în această lucrare, deși lista cu răspunsuri ar fi putut continua, este cea a unități B care sumarizeză clar și concis:

Puncte tari: Sunt sume mai mari de bani.

Punctul slab: Sunt multe organizații care accesează aceste fonduri și atunci este un concurs de proiecte, să spunem așa.

Oportunitate: Este în primul rând că suntem văzuți ca și parteneri de încredere pentru că altfel nu am primi aceste donații.

Amenințare: Nu e o sursă singură. (B)

Se poate concluziona că în ceea ce privește donațiile externe, acestea aduc sumele cele mai însemnate din buget, fiind puse în joc sume multe mai mari decât cele din interiorul țări dar de asemenea se poate observa din perspectivele prezentate că aceste organizații văd ca un punct slab dependența lor de sponsori din străinătate, astfel că în trei din cele cinci cazuri citate dacă această finanțare s-ar opri asta ar însemna cel mai probabil și încetarea serviciilor oferite.

O altă metodă care se va analiza va fi Legea 34/1998 care se referă la subvenții.

Puncte tari: Vine lunar.

Puncte slabe: Faptul că ai multe documente de făcut, raportarea este costisitoare și i-a mult timp.

Oportunități: Dezvoltarea altor proiecte pentru beneficiari.

Amenințări: Schimbarea legislației, de exemplu s-au schimbat standardele și multe ONG-uri nu se mai pot acredita. (L)

F este a făcut următoarea analiză SWOT acestei modalități de finanțare

Puncte tari: E o sursă de finanțare care, mă rog e sigură să zicem așa atâta timp cât și noi suntem în regulă, adică avem tot ce trebuie și funcționăm după normele în vigoare.

Puncte slabe: Faptul că nu acoperă cât ar trebui…Acum un beneficiar dintr-un centru de zi ca al nostru ca să aibă toate condițiile și să li se poată respecta toate drepturile, să-i poți promova, să-i poți califica în anumite domenii și să le oferi șansa să ducă și ei o viață relativ normală, ca să poți atinge toate aceste obiective nevoile ar fi undeva la 500 lei pe lună pe beneficiar…..Nouă v-am zis Legea 34 din 175 cât s-ar putea da maximul ne dau cam, anul trecut ne-au dat cam 33 de lei pe cap de beneficiar pe lună. Asta ar fi un punct slab că nu ni se oferă maximul permis de lege.

Oportunitatăți: Nu prea sunt speranțe de, adică noi ne dorim dar după cum merge piața îmi e greu să spun că o să fie o oportunitate.

Amenințări: Ar fi să se schimbe legislația și să nu mai devină o obligativitate pentru consilile locale să sprijine asociațiile. (F)

În concluzie se poate spune că această modalitate de finanțare prin Legea 34/1998 este văzută ca una sigură nu numai de cele două organizații care au fost prezentate mai sus ci și de celălalte care o mai folosesc, putând să se bazeze pe ea în calcularea bugetului, nu ca în cazul donațiilor în care nu știi dacă vine și cât vine. Astfel această modalitate permite o planificare a bugetului. În același timp din analiză reiese faptul că nu acoperă atât cât ar trebui și are o procedură anevoioasă, amenințarea principală fiind văzută în posibilitatea schimbării legislației.

O ultimă modalitate de finanțare care se va analiza vor fi activitățiile economice.

Puncte tari: 1. Imagine- lumea zice băi ăștea nu stau numai cu mâinile în sân ci mai și lucrează.

2. E mult mai ușor să ceri un utilaj, decât să ceri bani. Când lumea dacă îi ceri 10.000 de euro că ne trebuie la ceva la copii, îți dau 30 de euro. Dar când la un om de afaceri sau nu știu îi spui că îmi trebuie 10.000 de euro ca să i-au un tractor….

3. Categoric avem sute de copii, 200 plus angajații, sunt 300 de oamenii la masă zilnic. Tot laptele e de aici. Dacă nu ar fi ferma ar trebui să dăm un 5000 de euro pe lună pe toate produsele astea.

4. E loc de educație pentru copii, locuri de muncă. Probabil nu toți o să fie fermieri dar la uni le plac tractoarele la alții animalele și e ceva.

5. Ajută la integrarea copiilor.

Puncte slabe: E principiul acela dacă nu ai omul în spatele proiectului, nu începi proiectul. Și la orice afacere din asta e foarte important să îți găsești omul…..Riscul, poate fi un punct slab la un proiect de genul ăsta să nu găsești omul potrivit, sau să îți plece, atunci este o mică problemă.

Oportunități: Că poți crește și te poți dezvolta.

Amenințare: Îi de exemplu acum în aprile se ridică cota de lapte. O să ne invadeze laptele olandezilor, francezilor. (O)

SWOT-ul făcut de organizația X surprinde următoarele:

Puncte tari: Deci faptul că avem oamenii care fac lucrul ăsta, oferim un serviciu de calitate cât și produse de calitate, deci floriile și tot. Etică foarte mare în muncă, ceea ce e foarte important în bussines în România. Astea sunt câteva din punctele tari, dar în special calitatea produselor la noi e foarte apreciată.

Puncte slabe: Aș pune legislația asta, cu toate taxele deci toată birocrația într-un cuvânt ceea ce ne distruge. Adică e foarte foarte multă muncă și detoate…

Oportunități: Oportunitate este aici că în același timp conștientizezi lumea de factorul social adică se înțelege că asta se face pentru a sprijini un proiect social și aici trebuie educarea poporului român și așa mărturie în general în bussines de etică, transparență și toate.

Amenințări: Din nou probabil cadrul legal, în general, cadrul legal, toate piedicile astea care îți fac așa de greu să ai profit. Deci toate taxele, birocrația, toate sunt făcute parcă cumva să te strângă de gât nu să te încurajeze….Pentru că lucrând etic și legal în toate e greu. (X)

În ceea ce privește activitățiile economice, (O) surprinde foarte bine plusurile pe care le aduce această modalitate de finanțare. Chiar dacă afacerea începută, nu ajunge imediat să susțină organizația, un lucru foarte important este faptul că de multe ori aceste afaceri reduc cu mult cheltuielile ( de exemplul cazul O în care altfel i-ar costa 5000 de euro pe lună achiziționarea produselor). De asemenea este adevărat că este o modalitate care necesită multă muncă și care are provocările ei, surprinse de reprezentantu-ul ONG-ului X prin următoarele cuvinte “Pentru că lucrând etic și legal în toate e greu.”, dar care aduce în același timp și oportunitatea de “a fi mărturie în general în bussines de etică, transparență și toate.”.

Cel de al treilea obiectiv al cercetări a fost “Identificarea perspectivelor de viitor în finanțarea ONG-urilor.”. Pentru acoperirea acestui obiectiv s-au pus două întrebări, una care urmărește dacă organizația intenționează să își extină modalitățiile de finanțare în viitor și cealaltă care urmărește să vadă care consideră cei intervievați că vor fi modalitățiile cele mai bune în viitor.

Cinci din fundațiile și asociațiile intervievate (N, V, M, P, S) au răspuns negativ la întrebarea dacă intenționează să își extindă modalitățiile de finanțare în următorii 5 ani. Motivele pentru care nu vor să se extindă pot fi multiple dar vor fi enumerate doar câteva: mulțumirea cu resursele existente, lipsa viziunii, lipsa timpului și obijnuința, comoditatea. Astfel lotul examinat se poate împărți în organizațiile care au perspectiva dezvoltări și cele care nu au această perspectivă ci merg din inerție.

În ceea ce privește cea de a doua întrebare “Care considerați că vă vor fi metodele de finanțare cele mai eficiente în următorii 5 ani?”, răspunsurile au variat, respondenții având posibilitatea să enumere mai multe modalități. Se va încerca gruparea răspunsurilor pentru a se da o imagine de ansamblu asupra celor mai bune structuri de atragere a banilor.

Fondurile europene, nerambursabile sunt considerate una din metodele eficiente în viitor pentru 10 dintre ONG-uri.

Accesarea fondurilor europene în măsura în care sunt compatibile cu proiectele pe care le avem, nu pentru a scrie proiecte doar pentru a accesa fonduri, cum se întâmplă, să ai fundații scriitoare de proiecte și în momentul în care s-a închis nu se face nimic, nu contează că oamenii ăia rămân în aer sau chestii din astea. Deci nu vrem să devenim scriitori profesioniști de proiecte, vrem să ajutăm oameni în continuare. (X)

Tot 10 organizații au amintit ca cele mai eficiente metode în viitor sunt cele deja existente, cele pe care deja le folosește. Pentru P, de exemplu, cele mai eficiente sunt banii veniți din străinătate și Legea 34/1998 care au fost și metodele principale folosite până în acest moment iar acest tipar se repetă și în cazul celorlalte 9 ONG-uri.

Un număr de 6 unități analizate au considerat ca și formă de viitor eficientă statul, prin diversele tipuri de finanțare acordate de acesta plus acele unități care deja foloseau ca metodă de finanțare banii veniți de la stat și au considerat-o în continuare eficientă.

“Ar fi bine ca statul să stea în picioare și să facă ce e în lege. Asta ar fi cea mai bună modalitate. Că nu putem să așteptăm până la nesfârșit să ne ajute oamenii din străinătate. Asta ar fi cel mai bun.” (T)

Nu știu, nu știu ce să zic. Într-un fel, poate că nu e corect ce zic da eu aș spera din suflet să ni se ofere pe sănătate mai mulți bani de la bugetul de stat. Deci acolo chiar sunt bani și să primim, pentru că acuma cam 9% din totalul veniturilor vine de la CAS, da pe viitor aș vedea crescând. Sunt și în Oradea alte, cum să zic din astea pe sănătate ști, spitale și așa care își atrag 100% din fonduri de la CAS sau 90%. (Y)

Se poate observa și din cele citate mai sus că este vorba mai degrabă de o speranță și de o dorință ca statul să fie cea mai bună metodă de finanțare, decât ceva ceea ce cred ei că o să se întâmple cu adevărat.

O ultimă categorie o reprezintă cea în care se încadrează ideeile de economie socială, autosusținere, afaceri care se regăsește la 9 organizații:

Ar mai fi, cum să zic eu, o idee, am avea o șansă dacă am reuși să deschidem un atelier protejat, unde tinerii noștri să reușească să își dezvolte abilitățiile de viață și să progreseze și să putem produce suficienți bani încât să reușim să ne…. Sunt ateliere protejate, ai anumite facilități din partea statului, poți să angajezi adică angajezi și persoane cu dizabilități dar și persoane care nu au, sunt sănătoase și împreună se pornește o activitate economică și bani care se câștigă se reinvestesc în ONG, deci nu există profit, nu sunt dividente, chestii de genu. Tot profitul care se cîștigă se reinvestește în ONG. (F)

Creearea atelierelor protejate pentru persoane cu dizabilități, asta ar fi o modalitate pentru că cei, ce lucrează acolo se poate vinde. Ce se mai poate face? Nu știu ce se mai poate face… Să se extindă serviciile sociale sau să se ofere servicii socio-medicale contracost persoanelor care au venituri. Deci să nu meargă la firma X și să lase acolo o taxă, să vină la mine aicea, pentru că aicea dacă plătește primește aceiași calitate dacă nu mai bună și bani se întorc în ajutorarea, că acolo merge pe profit, dacă merge la firma X, dacă vine aicea și plătește aicea bani se întorc înapoi. (R)

Organizația G e de părere că antreprenoriatul social va fi metoda cea mai eficientă în viitor deoarece rezolvă problemele comunități dând exemplu lipsa locurilor de muncă. Având un loc de muncă o familie poate astfel să își asigure nevoile minime de existență.

Cel de al patrulea și ultimul obiectiv al lucrări de cercetare prezente este “Analiza activităților economice ale Ong-urilor.”. Acesta a vrut să urmărească dacă la momentul actual ONG-urile din județul Bihor desfășoară activități economice și ce fel de activități economice pentru a se autosusține în contextul în care majoritatea asociațiilor și fundațiilor se plâng de faptul că donațiile au început să scadă odată cu intrarea României în Uniunea Europeană și odată cu faptul că oamenii încep să se concentreze pe alte zone ale lumii în care nevoile sunt mult mai puternice, de exemplu situația din Ucraina sau și mai curând situația din Nepal.

În urma cercetării au fost găsite 9 organizații din totalul de 29 intervievate care desfășoară activități economice.

Ferma de vaci, croitorie, acolo avem 6 sau 7 fete angajate de la noi care au graduat. Sunt umpic ma… nu și-au găsit loc de muncă în afară, nu am putut să le lăsăm, dar ele lucrează, nu i-au nici un ban de la noi, își fac tot felul de minunății, le vând și au banii de salarii. Independent oarecum, au clădirea de la noi . Se ocupă de tot și ști mai bine nu e ușor să produci dar e mult mai greu să vinzi. Vând aicea, vând în Suedia, unde pot pe internet, dar se descurcă au șase salarii. Croităria, tâmplăria și casa de oasepeții, un soi de motel, nu știu 15 camere, 12 câte sunt. Vara funcționează mai bine, iarna este închis, dar astea sunt aducătoarele de bani. (O)

Sera de 5000 de metri pătrați, una din cele mai mari și mai faine din țară, cu tehnologie internațională, deci e foarte modernă și faină și acolo creștem flori pe care le vindem ulterior municipalități, parcurilor din Oradea, în zonă avem, multe din floriile pe care le vezi sunt provenite din sera noastră și asta e o modalitate de autosusținere. Altă modalitate, am avut până acum și ferma, acum ferma nu mai e și ferma poate ar fi încă deși aici e fermă de porci, după care avem cereale, asta e tot în cadrul fermei, recolta de cereale, porci și în același timp cerealele pentru a le vinde și în același timp pentru a hrăni animalele și avem și trei magazine. Acestea sunt pentru a vinde haine. (X)

Se poate observa că cele două ONG-uri citate mai sus sunt deja în faza în care au dezvoltat mai multe afaceri pentru a se autosusține, indicând o dezvoltare a acestuia, cât și perspectivă de viitor.

De asemenea magazine mai au și organizațiile M și R, acestea sunt un fel de magazine sociale în care sunt vândute produsele primite prin donații:

Avem un magazin social aicea în față, cum ați intrat și acest magazin are ca singurul scop de a strânge bani pentru serviciile sociale pe care le avem noi aici. Primim haine second hand însă de calitate bună din străinătate dar și de la oamenii locali pe care le primim gratis și atunci noi vindem dar cu un preț rezonabil adică un preț social, așa spunem noi preț social ca oamenii nevoiași să poată cumpăra…O parte este vândută în acest magazin, o parte este donată pentru oamenii care sunt în programul nostru….Fundația mai are un apartament de bloc cu două camere care este dat în chirie, tot ceea ce câștigăm acolo intră în birou, deci susține activitățiile biroului, plătim facturi. (M)

B are următoare perspectiva: “Avem doar librăria deocamdată și mai avem, dar acesta nu va mai funcționa mult, am avut până acuma un magazin second hand, o firmă dar și acolo doar am creeat locuri de muncă.” subliniind defapt faptul că un plus al acestor activități economice, chiar dacă acestea nu ajung să aducă un profit semnificativ pentru bugetul organizației este faptul că produc noi locuri de muncă.

În cazul celorlalte 3 organizații care nu s-au amintit până în acest situația afacerilor desfășurate de acestea este în felul următor: D- este în faza incipientă, U desfășoară activitate în domeniu întreținerii și reparații auto și o spălătorie auto, Y prestează servici medicale dar pentru care este plătit de CAS iar Q desfășoară activități de închiriere pentru spațiu locativ.

4.5. Interpretarea datelor

În cele ce urmează se va urmări dacă există o corelație între partea de teorie, dacă modalitățiile de finanțare care apar în teorie se regăsesc și practica de zi cu zi a ONG-urilor. Astfel un primă modalitate care se regăsește în teorie și reiese și din cercetuarea efectuată este posibilitatea redirecționări a 2% din impozitul pe venit. Deși nu este în nici un caz, modalitate principală de finanțare aceasta este folosită pentru a aduce bani în buget de 11 organizații din cele intervievate.

O altă metodă regăsita în partea de teorie este metoda față în față. Așa cum s-a amintit este cea care aduce cei mai mulți bani, deoarece contactul este personal. Cum spunea Levy Reynold în cartea “Yours for the Asking”, stabilirea unei întâlniri față în față ca una din cele mai mari provocări în fundraising dar odată ce aceasta a fost stabilită crește foarte mult probabilitatea primiri unui răspuns favorabil din partea donatorului. Această metodă a fost folosită de Y și surprinde aceleași aspecte pe care teoria le surprinde. C va fi trecut de la cercetător:

Y: Deci na cu companiile nu e deloc ușor să lucrezi, deci deloc.

C: Asta cu întâlnire față în față sau cum se procedează?

Y: Da, da numai că de cele mai multe ori și acea întâlnire este stabilită de un cunoscut să zic așa al patronului sau știu eu care te recomandă.

C: Nu merge să…

Y: Deci intrarea pfuaii…foarte dificil. Foarte dificil să ajungi la ei, îs veșnic ocupați. Da acolo sunt bani cei mai mulți.

…………….

C: Deci pentru asta ar veni puncte tari venituri mari.

Y: Da sume mari dar dificultatea…

C: Că sunt ocupați și greu se ajunge la ei.

Y: Da greu se ajunge. De exemplu din 40 de telefoane, să zic așa pentru a stabili o întâlnire, unul singur, unul singur m-a primit. Bun ăla a și contribuit.

După eforturi mari și anume 40 de telefoane persoana de la organizația Y a reușit să obțină o întâlnire și s-a adeverit ceea ce Levy Reynold spunea că odată ce a fost stabilită întâlnirea crește probabilitatea ca persoana să doneze, fapt care s-a întâmplat și în cazul mai sus prezentat.

Fondurile structurale au fost abordate în prima parte a lucrării iar în partea de cercetare s-au gășit două organizații care folosesc această posibilitate de finanțare, dar 10 consideră ca va fi cea mai eficientă în viitor, după cum se poate observa după analizarea celui de-al treilea obiectiv specific.

Finanțarea de la stat, în tările europene, așa cum s-a amintit, reprezintă o parte însemnată din bugetul total al organizațiilor neguvernamentale. Lucrul acesta nu este valabil și în cazul României care în anul 1995 din totalul veniturilor de care dispuneau organizațiile neguvernamentale doar 5 % proveneau din finanțarea guvernamentală, reprezentând la acel momement 9,5 milioane de dolari. Această sumă a crescut, astfel că în anul 2006 finanțarea de la autoritățile publice românești se estimează la 17 milioane de dolari. Finanțarea de la stat în județul Bihor se concentreză în principal în jurul Legii 34/1998 în ceea ce privește subvențiile prin care se primește o sumă de bani pentru fiecare beneficiar. În urma cercetării reiese că 8 organzații neguvernamentale folosesc această modalitate de finanțare. De asemenea 6 consideră că statul va fi modalitatea cea mai eficientă în viitor, cu precizarea că așa ar dori, nu neapărat că așa va fi.

De multe ori se întâlnește o discrepanță între teorie și practică, lucru care s-a întâmplat și în cazul lucrării de față. În partea de teorie s-au abordat ca modalități de finanțare mailing-ul, strângerea de fonduri prin scrisori, phonathon sau maratonul telefonic, publicitatea și instrumentele online, însă din cercetarea făcută acestea nu s-au găsit în practica de zi cu zi a asociațiilor și fundațiilor. Parte din literatura care vorbește despre aceste metode este luată din limba engleză și aplicată în mod deosebit în Statele Unite, dar aceste metode se pare că nu sunt prezente și în cadrul județului Bihor.

Se poate concluziona cu ceea ce a reieșit în urma cercetării a fi specific modalitățiilor de finanțare ONG-urilor din domeniul social din județul Bihor. Astfel se poate spune că ceea ce definește în linii mari modalitățiile de finanțare prezente în acest teritoriu, sunt donațiile din exteriorul țări care pentru 15 din cele 29 de organizații intervievate reprezintă modalitatea cea mai importantă în buget.

concluzii, limitări și propuneri

Lucrarea de față a urmărit în primul capitol delimitările conceptuale, apoi în al doilea capitol principalele modalității de finanțare, aici intrându-se mai în detaliu și fiind analizate iar în al treilea capitol a fost pusă în discuție tematica tot mai actuală în cazul organizațiilor neguvernamentale și anume economia socială și antreprenoriatul social. Ultimul capitol s-a ocupat de partea de cercetare făcută în rândul ONG-urilor din județul Bihor.

După oprirea în partea de teorie asupra principalelelor modalități de finanțare și noiilor posibilități de a raspunde problemelor omenirii prin antreprenoriat social, acum lucrarea va concluziona cu perspectiva biblică asupra atragerii de fonduri. Biblia afirmă în Psalmul 24 cu versetul 1: “Al Domnului este pamantul cu tot ce este pe el, lumea si cei ce o locuiesc!”. Acest verset exprimă clar că în fond și la urma urmei ale Domnului sunt toate lucruruile, pământul și tot ce este pe el. Asta înseamnă și munții, casa, familia mea și moneziile din buzunar. În ultimă istanță Dumnezeu este Cel care deține toate resursele și El este cel care poate da aceste resurse. Cum se aplică asta în cazul strângeri de fonduri? Credința neclintită că a lui Dumnezeu sunt toate resursele și că El îndeplinește ceea ce a promis în Cuvântul Său când zice în Matei 6:33: “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”. În acest pasaj, puțin mai sus Domnul Isus vorbește despre cele necesare și El promite să le dea copiilor Săi.

Alte texte care exprima ideea ca Domnul este cel care deține toate resursele sunt Deuteronom 10:14: “Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile și cerurile cerurilor, pământul și tot ce cuprinde el.”, Iov 41:11 “Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu.” ps 50:12

Pavel făcea fundraising Filipeni,

file:///home/beny/.mozilla/firefox/axifqjus.default/zotero/storage/I8ZZXCGF/fundraising-in-the-bible.html

Bune toate modalitățiile dar perspectiva biblică spune că toate apartin lui Dumnezeu. Al lui Dumnezeu este pământul și tot ce este pe el. El este cel care dăruiește. Exemplu Muller a hranit 10 000 de orfani prin credință crezându-l pe Dumnezeu.

Concluzii: Doar puține organizații își permit să aibă oamenii special angajați pentru strângerea de fonduri în principal cei care se ocupă de aceasta fiind cei din conducere, directorii, manageri.

Limitări: Nr mic de organizații intervievate.

Subiect sensibil, astfel că nu s-au putut obține date foarte concrete privind câți bani vin din fiecare modalitate.

Propuneri:

Analizarea dacă mărimea bugetului corelează cu angajarea unei persoane care să se ocupe special de atragere de fonduri.

Propunere ce ar putea să se studieze.

Cât mai multe metode de finanțare, astfel dacă cade una să nu se oprească activitatea.

De la mulți câte puțin.

Încercarea de a se autosusține

Dezvoltat atragerea de fonduri din Romania, exista un foarte mare potential. Vorbind cu o pers care se ocupă de strangere de fonduri spunea că România așa sunt ei cand te duci la ei îți pun tot ce au mai bun pe masă. E o chestiune de cultură care se poate valorifica.

Bibliografie

Andersen, Ștefania, Viorelia Avram, Diana Berceanu, and Valentin Burada. România 2010. Sectorul Neguvernamental- Profil, Tendințe, Provocări. București: Litera, 2010.

Băban, Adriana. Metodologia cercetării calitative. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2002.

Babbie, Earl R. The Practice of Social Research. 12th ed. Belmont, Calif: Wadsworth Cengage, 2010.

Bacq, S., and F. Janssen. “The Multiple Faces of Social Entrepreneurship: A Review of Definitional Issues Based on Geographical and Thematic Criteria.” Entrepreneurship & Regional Development 23, no. 5–6 (June 2011): 373–403. doi:10.1080/08985626.2011.577242.

Bădila, Adrian, Mihai Lisetchi, Ion Olteanu, and Radu Ticiu. Organizații Neguvernamentale. Ghid Practic. Timișoara: Brumar, 2011.

Barna, Cristina. Atlasul Economiei Sociale România 2014. București, 2014.

“Barometrul Liderilor ONG- Sondaj Național Online În Rândul Reprezentanților ONG Din România.” Accessed January 21, 2015. http://www.stiriong.ro/library/files/barometru-lideri-ong-2011.pdf.

Berg, Bruce L. Qualitative Research Methods for the Social Sciences. 4th ed. Boston: Allyn and Bacon, 2001.

Bodor, Cristina. “Interviul.” In Metodoloagia Cercetării Sociale Pentru Asistență Socială, edited by Ioan Popoviciu. Oradea: Editura Universității Emanuel, 2010.

Burada, Valentin, Diana Berceanu, and Claudia Petrescu. “Analiza Mecanismelor de Finanțare Directă de La Bugetul de Stat Pentru Organizații Neguvernamentale În România.” Accessed February 12, 2015. http://www.fdsc.ro/documente/15.pdf.

Cace, Sorin, Victor Nicolaescu, Andreia Nicoleta Anton, and Smaranda Rotaru. Organizațiile Neguvernamentale Și Economia Socială. București: Expert, 2011.

“Catalogul Serviciilor Sociale Bihor.” Accessed April 7, 2015. http://www.bibliobihor.ro/eu/fckeditor/userfiles/File/Catalogul%20Serviciilor%20Sociale%20Bihor.pdf.

“Codul Fiscal Cu Normele Valabil În 2014.” Accessed January 21, 2015. http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2014.htm#a84e1.

“Economia Socială- Model Inovator Pentru Promovarea Incluziunii Active a Persoanelor Defavorizate.” Accessed February 27, 2015. http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Rapoarte-Studii/301210Raport%20de%20cercetare_ES.pdf.

“Filantropie Pentru Verde.” Accessed January 13, 2015. http://www.repf.ro/uploaded/files/file_dc60eb8724.pdf.

“Formarea Antreprenorilor În Economia Socială.” Accessed April 17, 2015. http://www.confindustria.ro/templates/img/online/users/admin/File/conforma/ManualediformazionedeimanagerdiEconomiasociale%28RO%29.pdf.

“Ghid 2013/2014- Direcționați 2% Din Impozitul Pe Venit! Donații ONG Doi La Sută!” Accessed January 21, 2015. http://codfiscal.net/40551/ghid-20132014-directionati-2-din-impozitul-pe-venit-donatii-ong-doi-la-suta.

“Ghid de Bune Practici ONG.” Accessed November 8, 2014. http://www.coddeconduitaong.ro/resurse/Ghid_de_Bune_Practici_ONG.pdf.

“Ghid de Strângere de Fonduri.” Accessed January 23, 2015. http://www.finantare.ro/ghid-de-strangere-de-fonduri.

“Ghid Fonduri Structurale 2012- 2013.” Accessed February 11, 2015. http://www.finantare.ro/ghid-fonduri-structurale-2012-2013.

“Ghid Granturi.” Accessed February 12, 2015. http://www.finantare.ro/ghid-granturi.

“Ghid Pentru Constituirea Unei Întreprinderi Sociale În Regiuni Rurale Având ca Obiect Produsele Agricole Și de Artizanat.” Accessed April 17, 2015. http://posdru.afiprofamilia.ro/docs/Studii/A%202.4.%20Ghid%20intreprindere%20sociala.pdf.

Gillham, Bill. The Research Interview. New York: Continuum, 2000.

Gilligan, Colin, and Linda Golden. “Re-Branding Social Good: Social Profit as a New Conceptual Framework.” In Academy of Marketing Studies, Vol. 14. New Orleans, 2009.

Iluț, Petru. Abordarea calitativă a socioumanului: concepte și metode. Iași: Polirom, 1997.

“Implicarea Organizațiilor Neguvernamentale În Accesarea Și Absorția Fondurilor Structurale.” Accessed February 11, 2015. http://www.fdsc.ro/library/folder1/Management%20financiar%20FSE%20pt%20ONGuri%20RO%20final.pdf.

Jupp, Victor, ed. Dicționar al metodelor de cercetare socială. Translated by Mereu Simona. Iași: Polirom, 2010.

Kachinske, Timothy. 90 Days to Success in Fundraising. Boston: Course Technology PTR, 2009.

King, Gary, Robert O Keohane, Sidney Verba, Irina Culic, Bogdan Honorius Micu, and Gabriel Bădescu. Fundamentele cercetării sociale. Iași: Polirom, 2000.

Klein, Kim. Fundraising for Social Change. 5th ed. San Francisco: Jossey-Bass, 2007.

“Legat| Dicționar Juridic.” Accessed April 24, 2015. http://legeaz.net/dictionar-juridic/legat.

“Legea 32/1994 Privind Sponsorizarea.” Accessed April 24, 2015. http://codfiscal.net/40542/legea-321994-privind-sponsorizarea-actualizata.

Nicholls, Alex, ed. Social Entrepreneurship: New Models of Sustainable Social Change. Oxford ; New York: Oxford University Press, 2006.

“Organizațiile Neguvernamentale.” Accessed November 6, 2014. http://www.ies.org.ro/asociatii-si-fundatii-1.

Pîrvu, Daniela. “Premise Privind Dezvoltarea Întreprinderilor Sociale În Județul Argeș.” Accessed April 17, 2015. http://www.pase-project.eu/cms/images/stories/products/Prospects-for-the-development-of-social-enterprises-in-Arges-County.pdf.

Pitman, Marc A. “A Case for Twitter, Facebook, & Social Media for Nonprofit Fundraisers.” Accessed February 11, 2015. http://fundraisingcoach.com/free-articles/a-case-for-twitter-facebook-social-media-for-nonprofit-fundraisers/.

Popoviciu, Ioan, and Salomea Popoviciu. “Social Entrepreneurship, Social Enterprise and the Principles of a Community of Practice.” Revista de Cercetare Și Intervenție Socială 33 (2011): 44–55.

“Rata de Absorbție Curentă a Fondurilor Europene a Ajuns La Aproximativ 52%.” Accessed February 11, 2015. http://www.fonduri-ue.ro/comunicare/stiri/2834-rata-de-absorbtie-curent-a-fondurilor-europene-a-ajuns-la-aproximativ-52.

Reynold, Levy. Yours for the Asking. New Jersey: John Wiley & Sons, 2008.

“Rezultate 2%.” Accessed January 21, 2015. http://doilasuta.ro/content/index.php/rezultate-2.

Rowson, Pauline. Fundraising for Your School. Hampshire: Rowmark Limited, 2005.

Schatz, Stephen F. Effective Telephone Fundraising. New Jersey: John Wiley & Sons, 2010.

Stănilă, Gabriel. “Economie Socială.” Revista Europeană de Economie Socială, 2012. http://www.rees.ro/reviste/REES%20Nr%201%20-%202012/articole/art3.pdf.

Stevenson, Scott C., ed. Fundraising for Beginners: Essential Procedures for Getting a Fundraising Program Up and Running. Sioux City: Stevenson, Inc, 2009.

Tănase, Mihai. Ghid de Colectare de Fonduri Pentru ONG-Uri. Chișinău, 2011.

Trivedi, C. “Towards a Social Ecological Framework for Social Entrepreneurship.” Journal of Entrepreneurship 19, no. 1 (January 1, 2010): 63–80. doi:10.1177/097135570901900104.

“Unitățile Protejate.” Accessed April 17, 2015. http://www.ies.org.ro/unitatile-protejate.

Volkmann, Christine K., ed. Social Entrepreneurship and Social Business: An Introduction and Discussion with Case Studies. Springer-Gabler-Lehrbuch. Wiesbaden: Springer Gabler, 2012.

Wadell, Paul. Unlocking Profit Potential: Your Organization’s Guide to Social Entrepreneurship. Washington, DC: BoardSource: Community Wealth Ventures, 2002.

Warwick, Mal. Achieving Excellence in Fundraising. Edited by Eugene Tempel, Timothy Seiler, and Eva Aldrich. 3rd ed. San Francisco: Jossey-Bass, 2011.

Weinstein, Stanley. The Complete Guide to Fundraising Management. 3rd ed. New Jersey: John Wiley & Sons, 2009.

Yunus, Mohammad, and Karl Weber. Dezvoltarea afacerilor sociale: noua formă a capitalismului, menită să răspundă celor mai presante nevoi ale umanității. Translated by Bogdan Diaconu, Mihaela Moga, and Ruxandra Apetrei. București: Curtea Veche, 2010.

Yunus, Muhammad, and Karl Weber. Creating a World without Poverty: Social Business and the Future of Capitalism. New York: PublicAffairs, 2007.

Zamfir, Cătălin, and Lazăr Vlăsceanu. Dicționar de sociologie: urmat de indicatori demografici, economici, sociali și sociologici. București: Editura Babel, 1993.

Anexe

Întrebări interviu semi-structurat:

1. Care sunt modalitățile de finanțare folosite de organizația dumneavoastră? Vă rugăm să le enumerați în ordinea importanței pentru bugetul organizației.

2. Vă rog să prezentati punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenintările fiecărei metode folosite.

3. Vă gândiți să vă extindeți modalitățiile de finanțare în următorii 5 ani?

4. Care considerați că vă vor fi metodele de finanțare cele mai eficiente în următorii 5 ani?

5. Desfășurați activități economice pentru a vă autosusține? Ce activități? Detaliați!

6. Aveți o persoana special angajată pentru atragerea de fonduri? Are ceva studii speciale? Ce calități considerați că sunt necesare unei astfel de persoane? O mai pun?

7. Care este funcția pe care o ocupați în ONG?

Semnătura,

Bibliografie

Andersen, Ștefania, Viorelia Avram, Diana Berceanu, and Valentin Burada. România 2010. Sectorul Neguvernamental- Profil, Tendințe, Provocări. București: Litera, 2010.

Băban, Adriana. Metodologia cercetării calitative. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2002.

Babbie, Earl R. The Practice of Social Research. 12th ed. Belmont, Calif: Wadsworth Cengage, 2010.

Bacq, S., and F. Janssen. “The Multiple Faces of Social Entrepreneurship: A Review of Definitional Issues Based on Geographical and Thematic Criteria.” Entrepreneurship & Regional Development 23, no. 5–6 (June 2011): 373–403. doi:10.1080/08985626.2011.577242.

Bădila, Adrian, Mihai Lisetchi, Ion Olteanu, and Radu Ticiu. Organizații Neguvernamentale. Ghid Practic. Timișoara: Brumar, 2011.

Barna, Cristina. Atlasul Economiei Sociale România 2014. București, 2014.

“Barometrul Liderilor ONG- Sondaj Național Online În Rândul Reprezentanților ONG Din România.” Accessed January 21, 2015. http://www.stiriong.ro/library/files/barometru-lideri-ong-2011.pdf.

Berg, Bruce L. Qualitative Research Methods for the Social Sciences. 4th ed. Boston: Allyn and Bacon, 2001.

Bodor, Cristina. “Interviul.” In Metodoloagia Cercetării Sociale Pentru Asistență Socială, edited by Ioan Popoviciu. Oradea: Editura Universității Emanuel, 2010.

Burada, Valentin, Diana Berceanu, and Claudia Petrescu. “Analiza Mecanismelor de Finanțare Directă de La Bugetul de Stat Pentru Organizații Neguvernamentale În România.” Accessed February 12, 2015. http://www.fdsc.ro/documente/15.pdf.

Cace, Sorin, Victor Nicolaescu, Andreia Nicoleta Anton, and Smaranda Rotaru. Organizațiile Neguvernamentale Și Economia Socială. București: Expert, 2011.

“Catalogul Serviciilor Sociale Bihor.” Accessed April 7, 2015. http://www.bibliobihor.ro/eu/fckeditor/userfiles/File/Catalogul%20Serviciilor%20Sociale%20Bihor.pdf.

“Codul Fiscal Cu Normele Valabil În 2014.” Accessed January 21, 2015. http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2014.htm#a84e1.

“Economia Socială- Model Inovator Pentru Promovarea Incluziunii Active a Persoanelor Defavorizate.” Accessed February 27, 2015. http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Rapoarte-Studii/301210Raport%20de%20cercetare_ES.pdf.

“Filantropie Pentru Verde.” Accessed January 13, 2015. http://www.repf.ro/uploaded/files/file_dc60eb8724.pdf.

“Formarea Antreprenorilor În Economia Socială.” Accessed April 17, 2015. http://www.confindustria.ro/templates/img/online/users/admin/File/conforma/ManualediformazionedeimanagerdiEconomiasociale%28RO%29.pdf.

“Ghid 2013/2014- Direcționați 2% Din Impozitul Pe Venit! Donații ONG Doi La Sută!” Accessed January 21, 2015. http://codfiscal.net/40551/ghid-20132014-directionati-2-din-impozitul-pe-venit-donatii-ong-doi-la-suta.

“Ghid de Bune Practici ONG.” Accessed November 8, 2014. http://www.coddeconduitaong.ro/resurse/Ghid_de_Bune_Practici_ONG.pdf.

“Ghid de Strângere de Fonduri.” Accessed January 23, 2015. http://www.finantare.ro/ghid-de-strangere-de-fonduri.

“Ghid Fonduri Structurale 2012- 2013.” Accessed February 11, 2015. http://www.finantare.ro/ghid-fonduri-structurale-2012-2013.

“Ghid Granturi.” Accessed February 12, 2015. http://www.finantare.ro/ghid-granturi.

“Ghid Pentru Constituirea Unei Întreprinderi Sociale În Regiuni Rurale Având ca Obiect Produsele Agricole Și de Artizanat.” Accessed April 17, 2015. http://posdru.afiprofamilia.ro/docs/Studii/A%202.4.%20Ghid%20intreprindere%20sociala.pdf.

Gillham, Bill. The Research Interview. New York: Continuum, 2000.

Gilligan, Colin, and Linda Golden. “Re-Branding Social Good: Social Profit as a New Conceptual Framework.” In Academy of Marketing Studies, Vol. 14. New Orleans, 2009.

Iluț, Petru. Abordarea calitativă a socioumanului: concepte și metode. Iași: Polirom, 1997.

“Implicarea Organizațiilor Neguvernamentale În Accesarea Și Absorția Fondurilor Structurale.” Accessed February 11, 2015. http://www.fdsc.ro/library/folder1/Management%20financiar%20FSE%20pt%20ONGuri%20RO%20final.pdf.

Jupp, Victor, ed. Dicționar al metodelor de cercetare socială. Translated by Mereu Simona. Iași: Polirom, 2010.

Kachinske, Timothy. 90 Days to Success in Fundraising. Boston: Course Technology PTR, 2009.

King, Gary, Robert O Keohane, Sidney Verba, Irina Culic, Bogdan Honorius Micu, and Gabriel Bădescu. Fundamentele cercetării sociale. Iași: Polirom, 2000.

Klein, Kim. Fundraising for Social Change. 5th ed. San Francisco: Jossey-Bass, 2007.

“Legat| Dicționar Juridic.” Accessed April 24, 2015. http://legeaz.net/dictionar-juridic/legat.

“Legea 32/1994 Privind Sponsorizarea.” Accessed April 24, 2015. http://codfiscal.net/40542/legea-321994-privind-sponsorizarea-actualizata.

Nicholls, Alex, ed. Social Entrepreneurship: New Models of Sustainable Social Change. Oxford ; New York: Oxford University Press, 2006.

“Organizațiile Neguvernamentale.” Accessed November 6, 2014. http://www.ies.org.ro/asociatii-si-fundatii-1.

Pîrvu, Daniela. “Premise Privind Dezvoltarea Întreprinderilor Sociale În Județul Argeș.” Accessed April 17, 2015. http://www.pase-project.eu/cms/images/stories/products/Prospects-for-the-development-of-social-enterprises-in-Arges-County.pdf.

Pitman, Marc A. “A Case for Twitter, Facebook, & Social Media for Nonprofit Fundraisers.” Accessed February 11, 2015. http://fundraisingcoach.com/free-articles/a-case-for-twitter-facebook-social-media-for-nonprofit-fundraisers/.

Popoviciu, Ioan, and Salomea Popoviciu. “Social Entrepreneurship, Social Enterprise and the Principles of a Community of Practice.” Revista de Cercetare Și Intervenție Socială 33 (2011): 44–55.

“Rata de Absorbție Curentă a Fondurilor Europene a Ajuns La Aproximativ 52%.” Accessed February 11, 2015. http://www.fonduri-ue.ro/comunicare/stiri/2834-rata-de-absorbtie-curent-a-fondurilor-europene-a-ajuns-la-aproximativ-52.

Reynold, Levy. Yours for the Asking. New Jersey: John Wiley & Sons, 2008.

“Rezultate 2%.” Accessed January 21, 2015. http://doilasuta.ro/content/index.php/rezultate-2.

Rowson, Pauline. Fundraising for Your School. Hampshire: Rowmark Limited, 2005.

Schatz, Stephen F. Effective Telephone Fundraising. New Jersey: John Wiley & Sons, 2010.

Stănilă, Gabriel. “Economie Socială.” Revista Europeană de Economie Socială, 2012. http://www.rees.ro/reviste/REES%20Nr%201%20-%202012/articole/art3.pdf.

Stevenson, Scott C., ed. Fundraising for Beginners: Essential Procedures for Getting a Fundraising Program Up and Running. Sioux City: Stevenson, Inc, 2009.

Tănase, Mihai. Ghid de Colectare de Fonduri Pentru ONG-Uri. Chișinău, 2011.

Trivedi, C. “Towards a Social Ecological Framework for Social Entrepreneurship.” Journal of Entrepreneurship 19, no. 1 (January 1, 2010): 63–80. doi:10.1177/097135570901900104.

“Unitățile Protejate.” Accessed April 17, 2015. http://www.ies.org.ro/unitatile-protejate.

Volkmann, Christine K., ed. Social Entrepreneurship and Social Business: An Introduction and Discussion with Case Studies. Springer-Gabler-Lehrbuch. Wiesbaden: Springer Gabler, 2012.

Wadell, Paul. Unlocking Profit Potential: Your Organization’s Guide to Social Entrepreneurship. Washington, DC: BoardSource: Community Wealth Ventures, 2002.

Warwick, Mal. Achieving Excellence in Fundraising. Edited by Eugene Tempel, Timothy Seiler, and Eva Aldrich. 3rd ed. San Francisco: Jossey-Bass, 2011.

Weinstein, Stanley. The Complete Guide to Fundraising Management. 3rd ed. New Jersey: John Wiley & Sons, 2009.

Yunus, Mohammad, and Karl Weber. Dezvoltarea afacerilor sociale: noua formă a capitalismului, menită să răspundă celor mai presante nevoi ale umanității. Translated by Bogdan Diaconu, Mihaela Moga, and Ruxandra Apetrei. București: Curtea Veche, 2010.

Yunus, Muhammad, and Karl Weber. Creating a World without Poverty: Social Business and the Future of Capitalism. New York: PublicAffairs, 2007.

Zamfir, Cătălin, and Lazăr Vlăsceanu. Dicționar de sociologie: urmat de indicatori demografici, economici, sociali și sociologici. București: Editura Babel, 1993.

Anexe

Întrebări interviu semi-structurat:

1. Care sunt modalitățile de finanțare folosite de organizația dumneavoastră? Vă rugăm să le enumerați în ordinea importanței pentru bugetul organizației.

2. Vă rog să prezentati punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenintările fiecărei metode folosite.

3. Vă gândiți să vă extindeți modalitățiile de finanțare în următorii 5 ani?

4. Care considerați că vă vor fi metodele de finanțare cele mai eficiente în următorii 5 ani?

5. Desfășurați activități economice pentru a vă autosusține? Ce activități? Detaliați!

6. Aveți o persoana special angajată pentru atragerea de fonduri? Are ceva studii speciale? Ce calități considerați că sunt necesare unei astfel de persoane? O mai pun?

7. Care este funcția pe care o ocupați în ONG?