Modalitati de Finantare a Intreprinderilor Mici Si Mijlocii In Economia Romaneasca Actuala

LUCRARE DE LICENȚĂ

MODALITĂȚI DE FINANȚARE A ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII ÎN ECONOMIA ROMÂNEASCĂ ACTUALĂ

CUPRINS

Introducere

Până nu demult, întreprinderilor mici și mijlocii (denumite în continuare IMM) aproape că nu li se acorda importanță nici la nivel național (doar prin unele măsuri legislative care să le permită supraviețuirea), nici la nivel internațional.

Dar, în ultima perioadă, s-a constatat că acest grup de firme are o pondere importantă în viața economică a națiunilor, sunt mult mai flexibile și capabile să se adapteze rapid la schimbările de mediu.

Practica finanțărilor pentru întreprinderi, în România, a „renăscut” după anul 1989, datorită situației dificile în care se aflau firmele românești la acel moment și ale căror nevoi de finanțare a capitalului circulant, în special, depășeau resursele proprii ale acestora.

În plus, sunt considerate ca având cel mai mare potențial de creare de locuri de muncă.

Mai exact, această reorientare către IMM a fost determinată de contextul economic din ce in ce mai deschis, extinderea utilizării tehnologiilor informaționale și, în special, a comerțului electronic.

Toate acestea au condus la modificări în practicile economice, de management, în comunicații și accesul la surse de finanțare cât mai avantajoase și mai variate.

De asemenea, s-a modificat poziția marilor firme față de IMM, conturându-se din ce în ce mai multe relații de parteneriat, rețele și alianțe strategice între acestea, chiar dacă se consideră că relațiile stabilite cu IMM tind să fie mai mult informale, oportuniste și episodice, decât realizate pe baze contractuale și pe termen lung. Și mai există o stare de fapt: IMM sunt mai puțin familiarizate cu structurile formale de susținere și cultură corporatistă și mai mult cu procedurile informale și birocratice.

Au fost depistați mai mulți factori care au cauzat pătrunderea cu întârziere a IMM pe piețele globale și, mai ales, implementarea în cadrul acestora a strategiilor care să le permită utilizarea comerțului electronic ca pe un avantaj competitiv, și anume:

în comparație cu marile firme, IMM sunt, în general, mai puțin formale și științifice în practicile lor manageriale și organizaționale;

majoritatea IMM au tehnologii informaționale mai puțin complexe și mai puțină experiență în utilizarea lor;

IMM tind să-și concentreze eforturile pe termen scurt sau mediu, în vederea supraviețuirii, și mai puțin spre obținerea de profit pe termen lung;

IMM au puține resurse, atât financiare, cât și intelectuale pentru a investi în inițiative majore și sunt nesigure în ceea ce privește beneficiile ce ar putea fi obținute din eforturile depuse pentru planificare, raportare și analiză, pe care marile firme le consideră elemente esențiale care trebuie să fie luate în considerare la stabilirea strategiilor.

După 1989, aproape 10 ani, în România, spre deosebire de alte țări din centrul și estul Europei, nu a existat o strategie și/sau politici coerente focalizate pe IMM, implicit un cadru legislativ și instituțional adecvat.

În domeniul microeconomic, atenția guvernelor a fost concentrată asupra privatizării și restructurării firmelor de stat, explicându-se în acest fel performanțele și dinamica sensibil inferioare ale sectorului privat din România, comparativ cu alte țări europene și implicit starea economiei românești.

Preocupările de sprijinire ale domeniului IMM au fost într-o măsură importantă imprimate de programele donatorilor de fonduri străine, fără însă a se face o evaluare efectivă a acestora și fără a se asigura o îndrumare în privința dezvoltării lor, proces caracterizat printr-o evoluție haotică.

Legislația României privind sectorul IMM este în mare parte aliniată la acquis-ul Comunitar din capitolul 16 – „Întreprinderi mici și mijlocii”.

Ca ipoteză de lucru, guvernul a asumat data de 1 ianuarie 2007 ca dată la care România va fi pregătită pentru aderarea la Uniunea Europeană. În acest sens va fi confirmată politica de dezvoltare a sectorului IMM și de îmbunătățire a mediului de afaceri cu scopul de a asigura dezvoltarea economică și de a crește capacitatea IMM de a face față presiunilor concurențiale.

Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii reprezintă un pas important în armonizarea legislației românești în domeniul IMM cu cea din Uniunea Europeană.

Responsabile pentru aplicarea legislației corespunzătoare sunt următoarele instituții:

Agenția Națională pentru IMM, care asigură coordonarea politicilor și măsurilor de sprijinire a IMM, în concordanță cu Legea nr. 133/1999

Ministerul Turismului, care elaborează, implementează și evaluează politicile în domeniul turismului

Ministerul Industriei și Comerțului pentru politica în domeniul comerțului și distribuției

Organizațiile IMM reprezentative la nivel național, implicate permanent, prin mecanisme specifice

Aspectele de conținut ale cadrului legislativ și instituțional se referă la următoarele deziderate:

aplicarea promtă și integrală a Legii nr. 133/1999 privind sectorul IMM

remodelarea integrală a activității instituțiilor de stat în vederea creșterii eficacității și responsabilității lor

transformarea contractelor economice în instrumente sigure de apărare a intereselor economice ale partenerilor, în conformitate cu practicile internaționale.

A devenit o certitudine că dimensiunile internaționale sunt din ce în ce mai importante în domeniul economic într-o lume a economiilor și piețelor globale.

Astfel, aspectele internaționale sunt elemente vitale, în sensul că pentru asigurarea succesului firmelor trebuie regândite și rezolvate problemele de contabilitate, marketing, finanțe, producție, management, resurse umane, sisteme informaționale din perspectiva globalizării, cea ce conduce la mutații de ordin organizațional, structural, social, cultural, politic.

Mutațiile acela mai profunde s-au manifestat în managementul și structurile de organizare ale celor doi poli unde se desfășoară în prezent activitatea economică, respectiv întreprinderile mici și mijlocii și corporațiile multinaționale.

s-au conturat, astfel, două direcții în care schimbările aduse de societatea informațională își spun cuvântul:

implicarea întreprinderilor mici și mijlocii în proiectele multiorganizaționale, a rețelelor de firme și a alianțelor strategice

reconfigurarea structurilor corporațiilor multinaționale.

Aceste direcții sunt considerate și factori care influențează contextul economic actual, sub impactul procesului de dezvoltare a IMM.

CAPITOLUL I

CONCEPT, ROL, PARTICULARITĂȚI ȘI DEZVOLTARE

A IMM –urilor ÎN ECONOMIA ROMÂNEASCĂ

IMM –uri – înființare, noțiune, caracteristici generale, structură, evoluție

Înființarea unei IMM

Statisticile din întreaga lume arată că ritmul de înființare de noi firme nu este constant. El variază de la o țară la alta și, în cadrul aceleiași țări, în timp. Studiile efectuate de numeroși specialiști au relevat o serie de factori principali care influențează ritmul înființării unor întreprinderi în țara noastră.

Fluxurile macroeconomice influențează intensitatea tuturor proceselor economice din cadrul unei economii. Statisticile relevă că în perioadele de expansiune economică ritmul creării unor întreprinderi este mai mare decât în perioadele de stagnare sau recesiune economică.

Cauzele sunt evidente: sporește cererea de produse și servicii, crește ritmul investițiilor, starea de spirit a populației este mai bună, mai optimistă. De fapt, întreprinderile nou create contribuie semnificativ la menținerea și amplificarea creșterii economice.

Spre deosebire de precedentul, caracteristicile ramurilor economice reprezintă un factor de influență parțială, sectorială. În ramurile care se dezvoltă, indiferent de evoluția țării, se înființează, de regulă, un număr mai mare de firme decât în ramurile care stagnează. Cercetările relevă că acela mai rapide creșteri ale înființării de noi întreprinderi se produc în ramurile inovative, purtătoare de progres tehnic, acela care se înscriu în principalele evoluții tehnologice actuale.

De asemenea, se constată ritmuri mai rapide de dezvoltare a sectoarelor care produc servicii pentru populație.

Costul capitalului care se referă la resursa cea mai costisitoare și dificil de asigurat de către întreprinzători, influențează înființarea unei firme în mod echivoc.

Pe măsură ce costul capitalului – exprimat în principal prin mărimea dobânzilor la credite și prin procentele solicitate de investitori pentru sumele plasate – este mai redus, sporește numărul firmelor înființate și – într-o anumită măsură – dimensiunea lor.

În condițiile unor dobânzi mai mici la credite, tentația și posibilitatea economică de a te împrumuta pentru a investi cresc. Iar, când dobânda la capital este mai redusă și oferta acestuia este mai mare, condițiile generale de obținere a capitalului sunt mai bune.

Ca urmare, întreprinzătorii potențiali „prind curaj” și se adresează într-un număr mai mare băncilor.

Rata șomajului constituie un alt factor microeconomic cu impact semnificativ asupra înființării întreprinderilor.

Unui ritm înalt al șomajului îi corespunde o accelerare a înființării de noi firme.

Aceasta se explică prin presiunea care se creează asupra celor fără slujbe de a-și găsi o sursă de existență, unii dintre ei lansându-se în activități antreprenoriale.

În plus, în condițiile unui șomaj mai ridicat, noile firme găsesc ușor forță de muncă calificată de care au nevoie și la un preț mai scăzut.

În sfârșit, un alt factor cu impact substanțial asupra ritmului înființării de întreprinderi este raportul dintre mărimea veniturilor persoanelor posibil de obținut ca angajat, prin înființarea unei firme și nivelul salariului obtenabil de către potențialul întreprinzător.

Așa cum lesne se poate intui, cu cât se pot realiza venituri personale mai mari într-o afacere nou înființată comparativ cu salariul primit în calitate de angajat, cu atât sporește motivația economică de a deveni întreprinzător. Salariile mici existente constituie un impuls pentru lansarea salariaților în activități antreprenoriale.

Factorii menționați, care nu sunt exhaustivi, nu fac decât să reflecte condițiile generale, economice și juridice existente. Asupra lor o influență substanțială o au strategia și politicile economice ale organismelor care conduc țara. Când acestea sunt raționale, economia națională beneficiază de îndelungate perioade de expansiune economică, dezvoltarea ramurilor purtătoare de progres tehnic și a serviciilor este încurajată, iar nivelul costului capitalului este favorabil investițiilor, elemente cu cel mai mare impact pozitiv asupra ritmului înființării de noi întreprinderi.

Înființarea unei noi întreprinderi implică parcurgerea a șapte faze principale de natură economică și juridică:

decizia de creare a unei afaceri

alegerea formei juridice a afacerii

realizarea documentelor constitutive și a procedurilor

autorizarea de către instanțele abilitate

respectarea cerințelor de publicitate

înregistrarea

dobândirea identității financiare

Se consideră încheiat procesul de înființare a unei întreprinderi în momentul în care aceasta, pe baza tuturor autorizațiilor anterioare și-a deschis contul curent în bancă.

Noțiunea de IMM

Programele prezentate se adresează IMM. Conform definiției Comisiei Europene sunt considerate IMM-uri toate întreprinderile:

cu mai puțin de 250 de angajați

cu o cifră de afaceri de max. 40 milioane euro sau cu valoarea bilanțului anual de max. 27 milioane euro

cu nu mai mult de 25% din capital sau părțile sociale în posesia uneia sau mai multor întreprinderi mari.

Structura sectorului IMM

Gradul de mărime al unei întreprinderi se apreciază de cele mai multe ori în comparație cu alte întreprinderi prin prisma unor criterii cum sunt: cifra de afaceri, numărul de salariați, activul, partea din piață pe care o deține întreprindereaprinderea respectivă, relațiile cu concurenții.

În general. IMM se caracterizează prin independență și autonomie din punct de vedere al proprietății, cât și al funcționării, nu are o situație dominantă în domeniul ei de activitate, iar dimensiunea acesteia nu depășește anumite mărimi. Cel mai adesea includerea întreprinderilor din această categorie se face în funcție de numărul de salariați.

Comitetul pentru Dezvoltare Economică al SUA consideră între caracteristicile IMM următoarele: autonomie de gestiune și conducere; număr limitat de investitori, adesea unul singur; câmp de activitate zonal; activitate care nu reprezintă decât o mică parte a industriei sau a domeniului respectiv.

În majoritatea țărilor dezvoltate, IMM dețin cea mai mare pondere din totalul întreprinderilor din țările respective, regăsindu-se în toate sectoarele de activitate, dar cele mai multe dintre ele sunt întâlnite în domeniul serviciilor.

Se apreciază de către specialiști că IMM nu sunt o simplă reproducere a marilor întreprinderi, întrucât prezintă un anumit specific privind poziția lor pe piață, capacitatea lor de a atrage personalul, modul lor de organizare care prezintă atât avantaje, cât și limite față de marile întreprinderi. Tendința unor astfel de întreprinderi de a funcționa asemănător marilor companii duce la eșec, de acela mai multe ori.

Între avantajele IMM pot fi menționate:

capacitate ridicată de inovare manifestată nu numai în lansarea de noi produse, ci și în strategia pe care o adoptă acestea

posibilitatea de a reduce costurile oferind adesea un produs sau serviciu la cel mai redus cost.

Acestea se datorează, în primul rând, cheltuielilor constante mult inferioare celor din marile întreprinderi. În general, IMM au o structură mai puțin încărcată cu personal datorită faptului că acestea fac apel frecvent la consilieri, avocați, contabili, periodic, pe bază de contract de colaborări; ocuparea unor segmente de piață specifice, neaccesibile marilor întreprinderi tocmai din cauza mărimii lor.

Întreprinderile mici și mijlocii prezintă și unele dezavantaje, între care:

deficiențe în domeniul gestiunii, în primul rând, din cauză că cei care creează o întreprindere mică, de obicei, nu au pregătire în domeniul managementului – aceasta face ca, din numărul mare de întreprinderi nou create într-o anumită perioadă, multe să aibă o existență efemeră

lipsa unor surse de finanțare necesare pentru a depăși perioadele dificile care pot apărea în funcționarea unei IMM, constituie un alt dezavantaj care poate duce chiar la faliment

băncile, în general cei de la care se poate obține un împrumut, sunt foarte exigente în acordarea acestora tocmai din cauza procentului mare de eșecuri în rândul unor astfel de întreprinderi; dificultățile provocate de diferite reglementări guvernamentale privind impozitul, competitivitatea produselor și a serviciilor ce fac obiectul de activitate al acestor întreprinderi.

În ciuda faptului că se confruntă cu numeroase dificultăți, micile întreprinderi reprezintă o componentă de bază a economiilor țărilor dezvoltate, ele stau la baza marilor industrii.

Având o mare importanță pentru buna funcționare a unei economii moderne, IMM se regăsesc în toate sectoarele industriale, ale comerțului și serviciilor. Au marele avantaj că se adaptează cu ușurință condițiilor economice și sociale, inovează și exploatează piețele neglijate de marile întreprinderi.

Primele programe de acțiune comunitară în favoarea IMM datează din 1983 (anul declarat al IMM).

În principal, aceste programe vizau realizarea următoarelor obiective:

crearea unui mediu administrativ simplu

desfășurarea de activități eficiente cu un înalt nivel de capitalizare

introducerea de noi tehnologii care să le garanteze dezvoltarea și flexibilitatea; promovarea spiritului de întreprinderi

crearea de structuri concurențiale sănătoase și mediu fiscal incitativ

ameliorarea problemelor sociale

creșterea rolului sindicatelor

Toate aceste obiective se regăsesc în inițiativele cu privire la dezvoltarea IMM concretizate în decizii, reglementări sau recomandări ale autorității comunitare.

Este semnificativ de subliniat faptul că, în domeniul finanțării, IMM beneficiază de împrumuturi și ajutoare prin intermediul unor surse finanțatoare comunitare cum sunt: Banca Europeană de Investiții, Fondul European de Investiții.

Sectorul IMM este bine reprezentat în economia românească, atât în ceea ce privește contribuția la PIB, cât și din punct de vedere numeric.

În anul 1998, sectorul IMM a produs mai mult de jumătate din profitul net înregistrat pe ansamblul societăților comerciale. IMM cu capital privat au deținut aproape 63% din profitul net în anii 1999-2000, iar cele cu capital mixt peste 20%.

În anul 2003 IMM cu capital privat dominau sectorul privat al României.

Trebuie menționat însă faptul că, în anul 2003 numărul IMM care au înregistrat pierderi brute a crescut față de anul 2001 cu 65,3%

Din totalul IMM care au înregistrat pierderi, ponderea cea mai mare au avut-o IMM cu activitate principală în comerț – 68%, servicii – 14% și cele din industria prelucrătoare – 10,3%. Acest lucru s-a datorat recesiunii economice și lipsei unor condiții favorabile de susținere a IMM (fiscale și de creditare, mai ales).

Din punct de vedere al creditelor acordate, ponderea deținută de IMM în totalul creditelor acordate societăților comerciale care au depus bilanțul contabil se situează la aproximativ 30%. Din aceste 30% aproape 80% din credite au revenit IMM cu capital privat.

Între anii 2000-2003 evoluția numărului IMM evidențiază o creștere de aproximativ 39%. Ramurile de activitate în care IMM își desfășoară cu preponderență activitatea sunt următoarele: comerț – 63,3%, servicii – 21,7%, industria prelucrătoare – 10,4%.

Din punct de vedere al formei juridice, peste 90% din totalul IMM sunt organizate ca societăți pe acțiuni și alte societăți necooperatiste.

Din punct de vedere teritorial, în județele mai mici și cu un nivel de dezvoltare mai scăzut sectorul IMM este mai bine reprezentat decât în cazul tuturor societăților comerciale existente.

Evoluția sectorului IMM

În perioada 1998-2002, numărul IMM a crescut în mod constant, dar în procent mai mic decât creșterea înregistrată în perioada 1993-1997.

Cea mai mare productivitate în sectorul IMM este înregistrată de societățile cu capital integral privat. Astfel, cifra de afaceri raportată la numărul de salariați avea o valoare de 265,3 milioane lei în 2001, respectiv 291,2 milioane lei în 2002.

În ultimii 2 ani s-a constatat o tendință generală de scădere a nivelului lichidităților și a solvabilității IMM, situație cauzată în mare parte de nivelul scăzut al capitalului social impus pentru înființarea IMM. Această situație se va remedia în perioada următoare, datorită impunerii unei creșteri a acestui nivel de către Guvern.

Până în prezent, dezvoltarea sectorului IMM s-a realizat mai ales pe baza resurselor proprii ale întreprinzătorilor și mai puțin pe baza unor credite acordate de către sistemul bancar.

Instabilitatea sistemului financiar-bancar, fluctuația permanentă a acestora datorită variațiilor inflației, au avut un impact nefavorabil asupra dezvoltării IMM.

În funcție de scopul propus și intermediarii implicați în finanțare, majoritatea programelor se concentrează în mod explicit asupra anumitor regiuni și sectoare economice. După delimitarea sectoarelor economici există anumite activități exceptate de la finanțare. Printre acestea se numără domeniul bancar, asigurările și alte servicii financiare sau alte branșe, cum ar fi industria de armament, alcool și tabac, cazinourile sau activitățile care pun în pericol „morala” sau mediul înconjurător.

Întreprinderile mici și mijlocii sunt în creștere, fapt ce duce la soluționarea unor probleme cum ar fi șomajul și valorificarea unor resurse locale. În condițiile autonomiei și a liberei inițiative crește aportul IMM la producția bunurilor de consum de serie și mică și mijlocie. Industria mică contribuie tot mai mult la acoperirea necesităților cu materiale de construcții, materii prime, unele ansamble si subansamble, piese de schimb în cadrul unor cooperări în continuă destindere și diversificare cu industria mare.

Întreprinderile de industrie mică desfășoară o gamă largă de activități:

valorifică o parte din deșeurile rezultate din procesul de producție din combinatele și întreprinderile mari

execută o gamă largă de servicii, accentul punându-se pe diversificarea prestațiilor de serviciu la domiciliu

desfășoară activități pentru asimilarea, diversificarea și reproiectarea producției precum și pentru cunoașterea cerințelor și preferințelor populației în vederea satisfacerii în condiții din ce în ce mai bune

au posibilitatea asimilării de noi produse

sporesc producția și volumul serviciilor și asigură creșterea productivității muncii

diversifică producția de bunuri de consum contribuind la completarea fondului de marfă pentru aprovizionarea populației.

Pe lângă susamintită independență de întreprinderile mari, mai sunt puse adeseori condiții asupra raportului între forma de proprietate privată/de stat și română/străină. În primul caz este vorba de cel puțin 51% capital sau drept de vot privat pentru solicitarea unei finanțări iar în cel de-al doilea caz sunt posibile mai multe variante. În programele prezentate se consideră că limita inferioară absolută pentru societățile mixte cu capital străin un aport de cel puțin 20% capital românesc.

Caracteristici generale

La solicitarea unei finanțări mai trebuiesc documentate existența juridică a întreprinderii, înregistrarea la autoritățile de stat, și, după caz, autorizațiile de funcționare sau desfacere. Aceste documente sunt, de exemplu:

statului și setul complet de documente ale firmei în care sunt precizate numele, sediul, domeniul de activitate, forma juridică, capitalul social, conducătorul firmei etc.

dovada înregistrării la Registrul Comerțului

dovada înregistrării la Administrația Financiară

licențe, patente, autorizația de la protecția mediului și altele.

Alături de criteriile generale și mai ales administrative, decizia pentru acordarea unui credit depinde în primul rând de evaluarea economică a firmei solicitante ca și de obiectul investiției. Aceste condiții sunt valabile într-o formă asemănătoare și în luarea unei decizii asupra acordării unor sume (nerambursabile).

Aspectele legate de verificarea unei întreprinderi la acordarea unui credit ar fi, de exemplu:

rating: solicitantul creditului a avut deja probleme cu plățile, are obligații sau datorii externe ? Care a fost politica de plăți în trecut?

domeniul afacerilor: dacă solicitantul creditului se află în domeniul unor afaceri cu șanse de viitor sau dacă întreprinderea se află în restructurări, care i-ar influența negativ activitatea.

structura capitalului: dacă este asigurată valoarea sumei solicitate de valoarea capitalului social existent. Care este valoarea utilajelor și prin ele capacitatea de adaptare la fluctuațiile de personal conjuncturale.

existența firmei și experiența managerială: de cât timp se află firma (cu succes) în domeniul de activitate actual ? Dispune managementul de suficiente cunoștințe de piață și profesionale ?

Aspectele legate de obiectul investiției solicitate cuprind, de exemplu :

economicitate/rentabilitate: se așteaptă ca investiția să aducă un câștig corespunzător ? Care este perioada de amortizare a finanțării proiectului ?

durabilitate: este asigurată continuitatea proiectului și după încetarea finanțării externe ? Sunt suficiente resursele pentru exploatarea profitabilă de medie și lungă durată ?

aspecte economice de ansamblu (mai ales în cazul programelor de promovare): în ce măsură contribuie proiectul la crearea de noi locuri de muncă și venituri ? Care sunt efectele previzibile asupra mediului înconjurător ?

Întrebarea capitală pentru instituția creditoare în cazul acordării unui împrumut este următoarea: Poate asigura întreprinderea finanțarea, fără dificultăți majore, rambursarea creditului din capacitatea sa financiară și afacerile curente?, și : Pune solicitantul un volum acceptabil de garanții șa dispoziție pentru acoperirea riscurilor ?

Pentru clarificarea problematicii susamintite sunt necesare adeseori următoarele rapoarte și documente:

Bilanțurile anuale și cele intermediare, care oferă informații asupra structurii de capital, valoarea bunurilor realizate, evoluția financiară etc.

Calculul profiturilor și pierderilor pentru înțelegerea structurii rezultatelor producției, a cheltuielilor, precum și a factorilor de influență.

Planul afacerii ca bază a investiției planificate și a derulării afacerii.

Studiul de fezabilitate pentru evaluarea economică și tehnică a posibilităților de realizare a proiectului.

Analiza de cash-flow pentru verificarea fluxului de încasări și cheltuieli legate de investiție pe o anumită perioadă de timp.

Independent de bilanțul prezentat, solicitantul trebuie să posede o viziune clară asupra felului și volumului investiției planificate, a consecințelor care rezultă din aceasta (folosirea resurselor financiare și personale, perspectiva pe care o are întreaga afacere) ca și asupra unui concept de rambursare la timp a creditului.

1.2. Rolul și dezvoltare IMM-urilor din sectorul productiv

Măsurile de politică regională din domeniul IMM sunt planificate și promovate în baza cadrului legislativ și instituțional creat de autoritățile centrale, regionale și locale, în concordanță cu principiile promovate de Uniunea Europeană referitoare la: concentrarea, programarea, subsidiaritatea și parteneriatul.

Planul Național de Dezvoltare pentru perioada 2001-2006 cuprinde, în strategia sa, principalele axe de dezvoltare regională. Dezvoltarea sectorului privat, al IMM din sectorul productiv și promovarea investițiilor în această direcție este una din prioritățile strategiei.

Sprijinirea dezvoltării IMM din sectorul productiv prezintă avantajul că acestea au capacitatea de a se adapta rapid, de a fi inovatoare și de a realiza ritmuri de creștere foarte ridicate.

Principalele instrumente de politică regională vizează crearea unor condiții favorabile pentru atragerea investițiilor private, în condițiile unor resurse de finanțare publică redusă.

Mijloacele financiare necesare pentru a iniția sau dezvolta o întreprindere poate să provină din surse interne sau externe. Sursele interne constau în economiile antreprenorului, iar în cazul întreprinderilor existente constau în produsul de vânzare. O finanțare realizată cu sprijinul unic al surselor interne prezintă avantaje și dezavantaje importante.

Avantajele finanțării interne:

un mai mare control și independență asupra întreprinderii, actele întreprinse netrebuind justificate cuiva

singurul cost asociat finanțării interne este pierderea dobânzilor (dacă fondurile făceau obiectul unui plasament)

fondurile investite nu trebuie rambursate.

Dezavantajele finanțării interne:

fondurile sunt limitate, fapt ce restrânge capacitatea întreprinzătorilor de a realiza beneficii sau de a-și dezvolta întreprinderea

întreprinzătorul va trebui să accepte un fond de risc personal ridicat

Finanțarea externă este asigurată de bănci, instituții de investiții, organe ale sectorului public, cât și particular, cu avantajele și dezavantajele ei.

Dintre avantajele finanțării externe menționăm:

existența unei game variate de finanțări

investitorii externi sunt, de regulă, mai importanți decât sursele interne și pot permite o dezvoltare mai substanțială a întreprinderii

implicarea investitorilor externi trebuie să garanteze adaptarea unei direcții raționale a întreprinderii

implicarea investitorilor interesați și experimentați poate constitui o resursă importantă pentru întreprindere.

Dezavantajele finanțării externe:

obiectivele investitorilor trebuie satisfăcute chiar dacă diferă de obiectivele întreprinderii.

În general, mijloacele financiare obținute sunt o combinație de surse interne și surse externe. Sursele interne sunt importante în măsura în care ele demonstrează angajamentul întreprinzătorului și îi permit acestuia să exercite un control asupra întreprinderii. Sursele externe sunt în mod egal necesare pentru a permite întreprinderii să-și exploateze până la capăt posibilitățile.

Rolul IMM

Inovarea este un factor cheie pentru competitivitatea industrială, dezvoltarea durabilă socială, economică și crearea de noi locuri de muncă. Scopul este promovarea activităților inovatoare, inclusiv crearea de întreprinderi inovatoare și facilitarea diseminării și exploatării rezultatelor cercetării și sprijinirea transferului tehnologic.

Întreprinderile mici și mijlocii sunt factori și actori cu rol foarte important în inovare. Dezvoltarea IMM poate avea o contribuție vitală la dezvoltarea economică și socială, la activități economice noi, crearea de noi locuri de muncă și competitivitate.

IMM trebuie să aibă asigurat un acces mai ușor la tehnologiile avansate de care au nevoie.

Întreprinderile mici și mijlocii sunt coloana vertebrală a unei economii moderne.

Ele reprezintă o sursă esențială de noi locuri de muncă și o pepinieră a ideilor de afaceri. De aceea, trebuie avută în vedere îmbunătățirea mediului de afaceri în ceea ce privește:

necesitatea asigurării accesului la finanțare IMM (crearea condițiilor pentru integrarea capitalului de risc, a schemelor de microcredite, a creșterii expunerii băncilor comerciale față de IMM, simplificarea procedurilor de creditare, perfecționarea întreprinzătorilor și creșterea experienței acestora în elaborarea planurilor de afaceri, îmbunătățirea promovării către comunitatea de afaceri a programelor de finanțare

îmbunătățirea educației în spirit antreprenorial și a perfecționării profesionale

creșterea vizibilității serviciilor de sprijin pentru afaceri.

Întreprinderile mici și mijlocii trebuie privite ca principale promotoare ale inițiativei și ocupării forței de muncă, precum și ale integrării europene sociale și locale.

1.3 Forme și programe de finanțare și sprijinire a IMM-urilor

1.3.1 Programe de finanțare a IMM

Bursa de contacte – Programul de Finanțare Națională și Internațională

Cele mai noi programe de finanțare – creditare au fost prezentate în anul 2002 în cadrul Bursei de contacte – Programe de Finanțare Națională și Internațională pentru IMM de către reprezentanții băncilor comerciale, fondurilor și societăților de investiții, de leasing și de franchising.

Băncile comerciale s-au prezentat la această bursă de contacte cu ultimele lor oferte de creditare pentru persoane juridice:

Casa de Economii și Consemnațiuni S.A. București acordă IMM credite pentru dezvoltarea afacerilor, care pot fi de tip revolving (pentru finanțarea temporară a lipsei de lichidități), credite pentru finanțarea stocurilor (mărfuri, materii prime și materiale), credite pentru documente în curs de încasare, credite pentru facilități de cont și credite pentru echipamente (pentru achiziționare de mașini, utilaje, pentru dezvoltare, retehnologizare, realizarea de noi obiective). Termenul de creditare poate fi scurt (până la 12 luni), pentru liniile de credit și creditele pentru achiziționarea de materii prime și materiale, mediu (1-5 ani) sau lung (peste 5 ani) – credite pentru echipamente.

Totodată, CEC S.A. București acordă credite din Fondul Româno – German pentru capital de lucru și echipamente. De aceste credite pot beneficia întreprinderile cu capital privat, de stat sau mixt, cu maximum 50 de angajați. Termenul de creditare este de 24 de luni, cu o perioadă de grație de 3 luni.

Banca Românească s-a prezentat la bursă cu Programul de credite micro și mici, derulat din sursa Fondului Româno – German – KfW (Kreditanstalt fur Wiederaufbau).

Potrivit acestui program, limita maximă de finanțare este de 50.000 EUR, pe maxim doi ani cu o perioadă de grație de maxim 3 luni. Cheltuielile eligibile pentru acest credit sunt achiziția, construcția, modernizarea de spații și structuri productive, echipamente, utilaje, capital de lucru.

Beneficiarii eligibili sunt persoane juridice române cu capital integral privat, cu maxim 50 de angajați, activitate principală de industrie, construcții, servicii sau comerț, fără datorii la această bancă sau alți creditori.

Sucursala București Alba-Iulia a Băncii Transilvania a prezentat credite derulate de bancă din surse BERD. Creditele pot fi acordate în termen scurt (maxim 12 luni) sau mediu (între 1 – 3 ani cu o perioadă de grație de 1 – 6 luni). De aceste credite pot beneficia IMM cu maxim 100 de angajați, cu capital majoritar privat care au ca obiect de activitate producția de armament, tutun, alcool, jocuri de noroc.

La rândul său, Banca Română de Dezvoltare acordă credite din surse proprii în lei și în valută, pe termen scurt, mediu și lung pentru investiții.

Pentru a fi eligibil, clientul trebuie să aibă cont la bancă, să aibă capacitatea financiară de a genera profit, să prezinte un studiu de fezabilitate, un plan de afaceri detaliat și să aducă un aport propriu de minim 25% din valoarea proiectului de investiții, iar perioada de rambursare merge până la 4 – 5 ani, sau chiar 10 ani dacă proiectul este complex, dobânda fiind negociabilă în funcție de performanțele clientului.

Programul de finanțare din sursa KfW pentru IMM care realizează proiecte de investiții derulat prin BANCA EXIMBANK România

Pentru a beneficia de finanțare, o IMM trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

este persoană juridică română, având capital majoritar românesc, privat sau de stat într-un stadiu avansat de privatizare

se încadrează, prin obiectul de activitate, în orice domeniu, ,mai puțin agricultura primară

are maxim 250 de angajați (împreună cu societățile afiliate)

are un bun standing financiar

prezintă toate aprobările necesare în cazul efectuării de investiții cu impact asupra mediului

Prin acest program se finanțează proiectele de investiții destinate:

achiziționării de mașini, utilaje, vehicule, echipamente

achiziționării/construirii de clădiri și achiziționări de terenuri în legătură cu proiectul de investiții

dotării magazinelor/birourilor cu echipament de comercializare și expunere/echipament de birotică

achiziționării de active intangibile (licențe, patente)

finanțării capitalului de lucru – până la 40% din valoarea creditului.

O IMM, dacă îndeplinește condițiile menționate anterior, poate solicita finanțare pentru un proiect de investiții, fiind excluse din finanțare intermedierile imobiliare, investițiile de portofoliu (achiziționare de acțiuni, obligațiuni, bonuri de tezaur, fonduri mutuale), retrofinanțările sau reeșalonările de credite bancare, tranzacții speculative comerciale și financiare.

Suma maximă a creditului este de 511.000 EUR, aceasta putând reprezenta 80% din totalul costului investiției. Diferența de 20% va reprezenta contribuția proprie a solicitantului, constând în lichidități sau mijloace fixe care contribuie la realizarea investiției.

Perioada de acordare a finanțării este de maximum 5 ani, incluzând o perioadă de grație (până la rambursarea primei de capital) de maximum 12 luni. Dobânda este variabilă plățile de rate, dobânzi și comisioane având loc trimestrial.

Coeziunea economică și socială – PHARE 2000

PHARE 2000 – Coeziune economică și socială – această schemă de finanțare nerambursabilă finanțată din programul UE – PHARE 2002 își propune să finanțeze proiecte de investiții, inclusiv prin activități inovative, ale IMM create după ianuarie 2002și nu mai târziu de 20 mai 2004, precum și ale microîntreprinderilor, care intenționează să-și dezvolte afacerile.

Beneficiarii grantului – IMM nou înființate sau micro-întreprinderi.

Domenii de finanțare – alocația financiară nerambursabilă se acordă pentru: investiții directe în producție și activități legate de asemenea investiții, incluzând activități inovative: investiții pentru dezvoltarea serviciilor; reabilitarea clădirilor industriale direct legate de proiect; investiții pentru sprijinirea activității de marketing și export și a promovării exportului; cercetare-dezvoltare, inovare și transfer de noi tehnologii. Alocația financiară nerambursabilă nu poate depăși 60% din costurile totale eligibile ale proiectului. Restul trebuie finanțat din resursele proprii ale aplicantului.

Criterii de eligibilitate – sunt eligibile toate sectoarele, cu următoarele excepții: agricultura primară, energie, extracție, comerț, activități imobiliare, construcții și renovarea construcțiilor în scopul vânzării sau închiderii lor, inclusiv prin leasing, servicii financiare și de asigurări, cazinouri și jocuri de noroc, producție de armament, tutun și băuturi alcoolice.

Fondul român post-privatizare (FRPP)

Fondul român post-privatizare (FRPP) finanțat de BERD este un fond de dezvoltare având drept scop finanțarea, restructurarea post-privatizare și modernizarea întreprinderilor mici și mijlocii.

Mecanismul prin care se investește: prin achiziția directă a acțiunilor întreprinderilor sau prin alte instrumente financiare care în general se pot converti în acțiuni ale companiei.

Obiectul investiției este de a sprijini procesul de dezvoltare, creșterea economică a întreprinderii și obținerea unei rate de rentabilitate care compensează riscul investiției. Valoarea investiției poate varia între 0,3 – 4,4 milioane EUR, pentru o perioadă limitată și în mod normal reprezintă o poziție minoritară a companiei.

Fonduri de creditare administrate de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale

O recentă reglementare deschide accesul unei categorii largi de întreprinderi la o nouă sursă de finanțare prin linii de credit avantajoase. Astfel, IMM, unitățile cooperatiste, asociațiile familiale, pot obține credite dintr-un fond creat în structura bugetului asigurărilor pentru șomaj, fond administrat de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.

Fondurile de creditare au ca sursă bugetul asigurărilor pentru șomaj și se acordă în lei, pe principiul tratamentului egal și nediscriminatoriu, tuturor beneficiarilor de drept.

Creditele sunt destinate să creeze locuri de muncă, în special pentru șomeri, și să favorizeze inițierea unor activități independente, dezvoltarea IMM.

Acordarea creditelor se realizează pe principiul transparenței operațiunilor de creditare, prin punerea la dispoziție instituțiilor implicate și celor interesați a tuturor informațiilor referitoare la acordarea de credite din bugetul asigurărilor pentru șomaj. IMM pot beneficia de credite din bugetul asigurărilor pentru șomaj pentru:

finanțarea stocurilor de materii prime, materiale și obiecte de inventar sau a altor nevoi privind activitatea curentă, conform specificațiilor din studiul de fezabilitate

cheltuieli de capital, respectiv: utilaje și echipamente de lucru, construcții speciale, construcții, amenajări și dotări, mijloace de transport, calculatoare și altele

finanțarea concomitentă a stocurilor de materii prime și a cheltuielilor de capital, potrivit prevederilor din studiul de fezabilitate.

Pentru beneficiarii de credite, ponderea creditului acordat în totalul sumelor necesare va fi următoarea:

75% din valoarea studiului de fezabilitate depus în cazul finanțării cheltuielilor de capital

in cazul finanțării stocurilor de materii prime creditele se acordă, în ceea ce privește proporția, conform metodologiei băncii.

Perioada maximă în care creditul acordat trebuie să fie rambursat este:

de 3 ani, în cazul creditelor acordate pentru finanțarea cheltuielilor de capital

de 1 an, în cazul creditelor acordate pentru finanțarea stocurilor de materii prime și materiale

creditele se acordă în raport cu numărul de locuri de muncă pe care solicitantul se obligă să le creeze și în cuantumul stabilit de lege.

Credite cu dobândă avantajoasă acordate de A.J.O.F.M.

Agenții economici interesați pot obține credite cu dobândă avantajoasă prin A.J.O.F.M.

Creditele sunt acordate IMM în scopul creării unor noi locuri de muncă, din care minimum 50% pentru șomeri. A.J.O.F.M. dorește să sprijine, prin acordarea acestor credite cu dobândă avantajoasă, întreprinzătorii mici și mijlocii care trebuie să devină principala sursă de locuri de muncă.

Dacă în anul 2001 a fost introdus, în premieră, creditul pentru avansul solicitat de societățile de leasing pentru achiziționarea de echipamente, în anii care au urmat (2002-2003) A.J.O.F.M. a introdus pentru prima dată creditul pentru avansul solicitat de societățile de leasing pentru achiziționarea de echipamente și utilaje. Fiind vorba de credite, ceea ce implică garantarea creditului, au fost îmbunătățite și condițiile de garantare.

Astfel, garanțiile bancare constituite au fost limitate la valoarea creditului și a dobânzii aferente.

Se pot constitui într-un mix de garanții reale și colaterale, în diferite proporții:

bunuri mobiliare (terenuri și imobile)

utilajele și bunurile imobile cumpărate din credit

cesiunile din încasări, contracte și planul de afaceri în funcție de bonitatea firmei.

Aceste credite vor avea cea mai avantajoasă dobândă de pe piață, respectiv jumătate din dobânda de referință a B.N.R.

Creditele se adresează IMM-urilor care își desfășoară activitatea principală în sfera producției, turismului sau serviciilor.

Aceste întreprinderi pot beneficia de credite pentru următoarele trei categorii de cheltuieli:

cheltuieli de capital: dotarea cu utilaje și echipamente, instalații de lucru, amenajări și dotări, mijloace de transport, calculatoare și altele

construcții necesare obiectului legal de activitate

finanțarea stocurilor de materii prime, materiale și obiecte de inventar.

Perioada de acordare a creditelor pentru cheltuieli de capital este de maxim 3 ani, iar la materii prime și materiale de 1 an, în condiții de dobândă extrem de avantajoase.

1.3.2 Programe de sprijinire a IMM

Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM

Misiunea acestui fond este de a susține procesul de dezvoltare a sectorului IMM din România, facilitarea accesului acestora la instrumentele de finanțare oferite de bănci comerciale și alte instituții financiare în favoarea IMM care solicită credite la bănci.

Activitatea principală constă în garantarea creditelor sau a altor instrumente financiare care pot fi obținute de către IMM de la băncile comerciale sau alte instituții finanțatoare. Fondul poate desfășura și alte activități conexe exclusiv pentru IMM cu capital privat subordonate obiectului de activitate și scopurilor pentru care s-a înființat fondul:

asigurarea de consultanță de specialitate în vederea utilizări cât mai eficiente a creditelor pentru care s-au acordat garanții

consultanță pentru afaceri și management

realizarea și furnizarea de programe, servicii de prelucrare a datelor, cât și gestiunea și exploatarea continuă a acestora

realizarea oricăror tipuri de activități compatibile cu scopul pentru care a fost înființată societatea, precum și administrarea și gestionarea fondurilor societății

Fondul va acorda garanții băncilor și altor instituții finanțatoare cu prioritate pentru finanțarea proiectelor de investiții și a proiectelor de investiții asociate cu capital de lucru (care au un grad de risc relativ mai scăzut), urmând ca garantarea creditelor aferente capitalului de lucru să fie efectuată punctual pe baza unor analize adecvate, acordându-se prioritate acelor proiecte care generează activitate de export.

Garanțiile se vor acorda pentru credite pe termen scurt, mediu și lung destinate finanțării unor proiecte de investiții sau a producției, care pot fi obținute de IMM, agenți economici cu capital integral privat, în domeniul industrial, comercial, al transporturilor, turismului și prestărilor de servicii, de la băncile comerciale ori din alte surse.

Condițiile de garantare sunt următoarele:

rentabilitatea proiectului, respectiv posibilitățile clientului de a obține venituri pe întreaga durată a proiectului, suficiente pentru a asigura o profitabilitate normală a activității de bază

rambursarea creditului – capacitatea de rambursare se analizează de bănci și Fond pe baza situațiilor financiare previzionale

destinația creditului

credibilitatea clientului băncii, respectiv calitățile morale, profesionale, organizatorice, poziția față de terți, față de bancă/instituția finanțatoare din activitatea anterioară, poziția de piață, precum și situația patrimonială și financiară

participarea cu fonduri proprii de către solicitantul creditului, existența unor garanții reale

contribuția proprie a întreprinzătorului, minimum 20% din valoarea proiectului de investiții

fondul poate acorda garanții pentru maximum 75% din valoarea unui credit pentru finanțarea unui proiect de investiții, scrisori de garanție, pentru contractele de leasing maximum 75% din valoarea nerecuperată a unu/două rate de leasing consecutive.

Nu vor fi acceptate spre a fi garantate următoarele credite:

cele aferente IMM încadrate după serviciul datoriei în categoria „îndoielnic sau pierderi”

celor ai căror beneficiari sunt în incapacitate de plată

Pentru obținerea garanției, banca finanțatoare analizează documentația de credit înaintată de IMM, sub aspectul necesității, oportunității și realității datelor prezentate de solicitant.

În situația în care banca consideră proiectul viabil, dar nu prezintă suficiente garanții pentru acordarea creditului, banca solicită Fondului participarea la împărțirea riscului, prin emiterea unei garanții financiare pentru proiectul respectiv, acesta analizând dosarul de finanțare remis de bancă și transmite acesteia decizia privind acordarea garanției financiare solicitate. În vederea diminuării riscului asumat, în baza convențiilor încheiate cu băncile și/sau instituțiile finanțatoare, Fondul poate controla modul de utilizare a creditelor/scrisorilor de garanție/contractelor de leasing care au beneficiat de garanții.

Servicii de instruire și consultanță pentru IMM

Unul dintre cele mai importante subprograme gestionate de Ministerul pentru IMM și Cooperație este „Subprogramul național și multianual pe perioada 2002 – 2005 pentru susținerea accesului întreprinderilor mici și mijlocii la servicii de instruire și consultanță”.

Acest subprogram face parte din programul „Măsuri de stimulare a înființării și dezvoltării IMM” finanțat de MIMMC. Subprogramul este axat pe creșterea competențelor întreprinzătorilor în domeniul managementului, marketingului, metodelor de finanțare, standardizare, certificare și calitate.

Obiectivul subprogramului îl constituie afirmarea și valorificarea potențialului IMM de producție și de servicii, prin diminuarea decalajului de instruire a personalului de decizie și de execuție din IMM românești față de cele din UE și facilitarea accesului la servicii de consultanță.

Subprogramul urmărește:

dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale bazate pe cunoașterea și gestionarea optimă a resurselor, în vederea adaptării rapide la rigorile determinate de globalizarea piețelor și de integrare în UE

creșterea numărului de întreprinzători de succes

îmbunătățirea performanțelor economice și tehnice ale IMM prin creșterea gradului de pregătire a personalului IMM și utilizarea serviciilor specializate de instruire și consultanță

promovarea investițiilor în producție și servicii prin creșterea potențialului de accesare a surselor de finanțare.

Pot beneficia de alocații financiare nerambursabile în cazul subprogramului agenții economici care îndeplinesc cumulativ la data solicitării următoarele criterii de eligibilitate:

sunt organizați în baza Legii nr. 31/1990

au capital social integral privat

au cifra de afaceri până la echivalentul a 8 milioane EUR, conform datelor din bilanțul contabil al ultimului an fiscal

numărul mediu scriptic anual de salariați este de până la 49 (inclusiv), raportat în anul anterior

ponderea în capitalul social al agentului economic a societăților care nu se conformează definiției de IMM, în calitate de acționar sau de asociat, este mai mică de 25%.

Dezvoltarea exporturilor – program de susținere pentru IMM

Un alt subprogram gestionat de MIMMC, în favoarea susținerii activităților antreprenoriale, se referă la dezvoltarea exportului. Subprogramul destinat stimulării exportului este desfășurat pe o perioadă de 5 ani: 2002 – 2007. obiectivul principal al acestei structuri deopotrivă organizaționale și financiare, constă în facilitarea accesului IMM la piețele externe. Pot beneficia de alocații financiare nerambursabile în cazul subprogramului agenții economici care îndeplinesc cumulativ următoarele criterii de eligibilitate:

sunt organizați în baza Legii nr. 31/1990

au capital social integral privat

au cifra de afaceri până la echivalentul a 8 milioane EUR, conform datelor din bilanțul contabil al ultimului an fiscal

numărul mediu scriptic anual de salariați este de până la 249 (inclusiv), raportat în anul anterior

au o durată de funcționare de cel puțin un an de la data depunerii cererii.

Prin subprogram se susțin, prin alocație financiară nerambursabilă, următoarele activități de promovare a exportului promovate de IMM:

elaborarea și producția de materiale tipărite pentru promovarea agenților economici

realizarea unui site pe internet pentru prezentarea activității solicitantului și a produselor promovate

participări la cursuri de pregătire, în țară și/sau în străinătate, în domeniul tehnicilor de promovare a exporturilor

contractarea unor servicii de consultanță pentru elaborarea strategiilor de export și/sau a studiilor de piață

achiziționarea de informații privind piețele externe, furnizate de firme specializate.

Valoarea alocației financiare nerambursabile oferite beneficiarilor solicitați este echivalentul a 60% din valoarea fiecărei cheltuieli eligibile efectuate (exclusiv TVA), dar fără să depășească plafoanele maxime stabilite pentru fiecare activitate eligibilă și în limita sumei de 80 milioane de lei pentru fiecare beneficiar. Fiecare poate obține pe parcursul a 2 ani consecutivi o alocație financiară nerambursabilă totală de maxim 80 milioane lei în cadrul acestui program.

Sprijin pentru IMM prin băncile comerciale

Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Uniunea Europeană au extins cu 5,6 milioane euro finanțarea pentru Banca Transilvania, o bancă privată din România, pentru a susține IMM din țară. Această nouă linie de credit este cea de-a doua acordată acestei bănci și a patra din România, toate fiind acordate prin facilitatea de finanțare a IMM UE/BERD, un program comun de promovare a finanțării IMM din zece țări din Europa de Est candidate la UE.

UE a furnizat un pachet stimulator substanțial pentru cursuri de perfecționare și alte inițiative instituționale prin adăugarea a încă 0.8 milioane EUR programului prin Banca Transilvania.

Facilitatea (UE/BERD) pentru IMM a fost lansată în aprilie 1999 în cadrul programului PHARE de către UE împreună cu BERD în vederea încurajării creșterii și dezvoltării IMM, prin facilitarea accesului acestora la credite, leasing-uri sau la investiții de capital, prin intermediari financiari locali din țările candidate.

Analiza fondurilor pentru finanțarea IMM

În mod tradițional, o subvenție este „banul gratuit” acordat în cazul în care anumite condiții sunt îndeplinite și nu se cere o rambursare de interese sau a subvenției însăși. Subvențiile se pot constitui în mod clar ca o sursă de finanțare atrăgătoare, dar se impune verificarea atentă a condițiilor asociate subvențiilor specifice. Anumite subvenții trebuie să fie rambursate și, în anumite cazuri, condițiile legale de subvenționare pot deveni foarte costisitoare pentru o întreprindere. Toate subvențiile au regulile lor proprii, dar în general sunt luate în calcul trei mari condiții:

subvenția se acordă în principiu, pentru stimularea activităților economice într-o regiune dată

acordarea subvențiilor este lăsată în sarcina organismelor competente și nu are caracter obligatoriu. Sarcina de a demonstra nevoia de subvenție revine întreprinderii.

anumite subvenții iau forma unui vărsământ unic sau nu sunt valabile decât pe o perioadă limitată, situație care obligă întreprinderea să găsească o finanțare de înlocuire pentru timpul dorit.

Împrumuturile

Există diferite tipuri de împrumut, care pot fi acordate de către o mare varietate de organisme. De regulă, un împrumut implică obligația de rambursare a capitalului cu dobânzile aferente. Cu cât riscul este mai mare, cu atât costul împrumutului va fi mai ridicat.

Împrumuturile se împart în două mari categorii:

împrumuturi cu garanție

împrumuturi fără acoperire – constau în aceea că procentele de dobândă sunt relativ ridicate și rambursările trebuie efectuate la cerere

Anumite bănci pot cere plata cheltuielilor pentru recurgerea la facilitățile de casă, fapt ce trebuie să determine întreprinderile a analiza cu atenție opțiunea.

La împrumuturile din prima categorie, întreprinzătorul va prezenta ca garanții anumite imobile, uzinele, instalațiile, casa directorului și garanțiile personale. Principala sursă a acestui tip de finanțare este banca. În general, băncile își fac concurență pentru a împrumuta bani, dar numai pentru întreprinderile de „bună calitate”, adică perfect garantate. Aceasta înseamnă că băncile preferă investițiile cu risc mic care le garantează securitatea maximă.

Împrumuturile fără acoperire sau descoperite pot fi acordate de către bănci (mult mai rar și pentru sume mici), membrii familiei sau prieteni și alte fonduri.

Deși până în prezent nu s-a inițiat în România la nivelul administrației publice locale, acordarea de împrumuturi „bonificate” pentru tineri, persoane peste 50 de ani, minorităților etnice sau persoanelor în vederea creării unui tip particular de întreprindere, această posibilitate ar fi interesantă de luat în calcul.

Facilitățile de casierie

Facilitățile de casă acordate de către bănci pot fi sau nu garantate, după politica băncii în cauză. Cele două principale avantaje ale facilităților de casă sunt că dobânzile se calculează doar asupra sumei împrumutate și că facilitățile de casă permit o mai mare suplețe pentru a face față nevoilor în fondul de rulment. Dezavantajele acestui tip de fonduri sunt prezentate de oportunitatea unei astfel de alegeri.

Capitalul sub formă de acțiuni

Capitalul în acțiuni este forma de capital furnizată de către acționari în cazul în care ei cumpără acțiuni (sau părți) ale unei întreprinderi. Din multitudinea de acțiuni ce sunt caracterizate prin drepturile conferite proprietarilor lor, acțiunea obișnuită este forma cea mai comună. Acțiunea are o valoare (valoare de piață) corespunzătoare unei anumite sume de bani. Această formă este cea mai întâlnită în cazul micilor întreprinderi, dar diversitatea tipurilor de acțiuni face din capitalul în acțiuni o formă foarte flexibilă de finanțare.

Vânzarea în locație

Leasing-ul în locație și contractul de închiriere-credit

Leasing-ul este o metodă care permite obținerea dreptului de a utiliza un bun fără a trebui să fie plătit imediat integral și în numerar. Întreprinderea care obține un bun în formă de leasing plătește un acont, iar apoi vărsăminte eșalonate regulat, pe o perioadă dată în funcție de durata de viață a bunului.

Leasing-ul permite efectuarea de deducții fiscale asupra investițiilor dacă întreprinderea realizează beneficii și, la sfârșitul perioadei de rambursare, bunul devine proprietatea întreprinderii. Prin contractul de leasing, întreprinderea poate beneficia de anumite avantaje fiscale sau financiare.

Contractul de închiriere-credit permite utilizarea unui bun fără a trebui plătite imediat taxele aferente. În acest caz, spre deosebire de leasing, bunul respectiv nu va deveni niciodată proprietatea întreprinderii.

Decizia de investiții

Deciziile referitoare la investiția de capital reprezintă cele mai importante decizii financiare pe care trebuie să le ia o firmă, deoarece:

o astfel de investiție implică sume de bani relativ mari

deciziile se adoptă în mod invariabil pe termen lung

astfel de decizii au cel mai adesea, o valoare mai mică, dacă proiectul nu atinge un anumit grad de complexitate, sau foarte costisitoare pentru a mai putea fi modificate

În principal, investițiile de capital implică alocarea lichidităților, acum sau în viitorul apropiat în speranța obținerii unui profit în viitor și, implicit, pentru extinderea activității.

Implicațiile financiare ale creșterii sunt reprezentate de o continuă nevoie de finanțare, atât pe termen scurt, car și pe termen lung.

Inventarul (generic) necesar pentru obținerea unui credit în cadrul programelor de finanțare pentru IMM

Pentru a beneficia de finanțare o întreprindere mică sau mijlocie trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

este persoană juridică română, având un capital majoritar românesc, privat sau de stat într-un stadiu avansat de privatizare

se încadrează prin obiectul de activitate, în orice sector de activitate, mai puțin agricultură primară

are maxim 250 de angajați (împreună cu societățile afiliate)

are un bun standing financiar, prezintă toate aprobările necesare în cazul efectuării de investiții cu impact asupra mediului

Se finanțează proiectele de investiții destinate achiziționării/construirii de clădiri și achiziționării de terenuri în legătură cu proiectul de investiții: achiziționării de mașini, utilaje, vehicule, echipamente, dotării magazinelor/birourilor cu echipament de comercializare și expunere/echipament de birotică:

realizări de lucrări de construcții

achiziționării de active intangibile (licențe, patente)

finanțării de capital de lucru – până la 40% din valoarea creditului.

Lista documentelor uzuale solicitate pentru acordarea unui credit de către instituțiile finanțatoare este în concordanță cu cerințele fiecărei scheme de finanțare.

Lista minimă ar putea fi următoarea:

Cerere de credit;

Documente juridice de constituire a societății:

Copie a statutului societății

Copie a contractului de societate

Hotărâre judecătorească de înființare a societății

Copie a Certificatului de Înmatriculare la Registrul Comerțului

Copie a Certificatului de Înregistrare Fiscală – Cod Fiscal

Copii după Actele Adiționale înregistrate la Registrul Comerțului cu modificările ulterioare înființării

Hotărârea Adunării Generale prin care au fost împuterniciți reprezentanții să contracteze credite bancare în numele societății

Documente financiare:

Ultimul bilanț anual pentru ultimii 2-3 ani și, după caz, ultimul bilanț semestrial (cu toate anexele)

Balanța de verificare pe ultimele 3 luni, situația patrimonială și rezultatele financiare pe semestrul anterior

Situația bugetului de venituri și cheltuieli (contul de profit și pierdere) pentru anul în care se solicită creditul

Situații financiare curente ale debitorului și ale oricărui garant al acestuia.

Plan de afaceri (studiu de fezabilitate incluzând proiecții financiare pe următorii 5 ani). Planul de afaceri trebuie să aibă ca anexe, în funcție de tipul proiectului, următoarele:

Autorizații și avize necesare funcționării, proiect de construcții, aviz de mediu

Oferte de la furnizori pentru achiziționarea de echipamente și materii prime

Cereri de ofertă de produse, servicii de la principalii clienți

Lista garanțiilor propuse de societate

Rapoarte de evaluare și dovada priorității asupra acestora

Acte privind situația juridică a terenului

De asemenea, analiza și acordarea creditelor trebuie să aibă în vedere influența factorilor externi asupra proiectelor propuse de clienți, respectiv aspectele nefinanciare care pot avea efecte neprevăzute asupra desfășurării afacerilor și rambursării creditelor.

1.4. Finanțarea prin programul PHARE

Introducere

PHARE (Poland Hungarz Aid for Reconstruction of Economy) este un program de asistență tehnică și financiară, elaborat în 1989, pentru primele două țări care renunțaseră la comunism și economia centralizată. Pe măsură ce alte state din centrul și estul Europei au trecut la un regim democratic, acestea au fost incluse, de asemenea, în program, astfel încât PHARE a ajuns să numere 13 țări partenere în 1996. începând cu anul 2000, PHARE a devenit, alături de programele ISPA și SAPARD, unul dintre cele 3 instrumente de pre-aderare. Odată cu lansarea celorlalte 2 instrumente de pre-aderare, programul PHARE a fost regândit spre susținerea țărilor candidate în eforturile lor de adoptare a acquis-ului comunitar (legislația Uniunii Europene și instituțiile însărcinate cu aplicarea și urmărirea respectării ei). Astfel, programul PHARE a fost orientat către consolidarea instituțională și susținerea investițiilor, având ca scop întărirea instituțiilor democratice, a administrației publice și a organizațiilor care au responsabilitatea implementării efective și eficiente a legislației comunitare.

Rolul programului PHARE

PHARE sprijină 12 țări foste candidate (Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria) în efortul acestora de aderare la Uniunea Europeană. Pentru fiecare țară candidată a fost realizat un Parteneriat pentru Aderare (PA). Acesta stabilește domeniile prioritare în care țara respectivă trebuie să facă progrese în vederea pregătirii pentru aderare. Descrie, de asemenea, modalitățile în care PHARE va sprijini astfel de pregătiri de aderare. Parteneriatele pentru Aderare furnizează deci un cadru unic pentru programarea priorităților fiecărei țări candidate, precum și a mijloacelor financiare disponibile pentru implementarea acestor priorități. Fiecare Parteneriat pentru Aderare este completat de un Program Național pentru Adoptarea Acquis-ului comunitar (PNAA). Acest program oferă detalii despre proiectele țării respective în vederea atingerii priorităților stabilite în Parteneriatul pentru Aderare, împreună cu finanțarea pentru fiecare dintre domeniile de activitate propuse. Pentru a ajuta țările candidate să se pregătească pentru aderarea la Uniunea Europeană, prin programul PHARE sunt sprijinite activitățile din două domenii cheie: dezvoltarea instituțională și sprijinirea investițiilor.

Dezvoltarea instituțională

Întărirea capacității instituționale și administrative a țărilor candidate este o cerință cheie pentru a putea deveni membre ale Uniunii Europene, când se vor afla în situația de a o adopta, implementa și urmări respectarea acquis-ului comunitar. Scopul dezvoltării instituționale este să ajute țările candidate în punerea bazelor instituționale necesare aderării. Sprijinul pentru dezvoltarea instituțională reprezintă aproximativ 30% din bugetul PHARE în țările candidate. Dezvoltarea instituțională nu este legată numai de apropierea legislației țării candidate de cea a Uniunii Europene. Se referă, de asemenea, la modul în care legislația este pusă în practică și respectată. Aceasta implică pregătirea și echiparea unui număr mare de funcționari publici, oficiali și experți, de la judecători și inspectori financiari până la inspectori de protecția mediului și statisticieni. Un instrument de o importanță crucială al dezvoltării instituționale este înfrățirea instituțională (twinning) care implică detașarea unor funcționari publici ai Uniunii Europene în țările candidate. Înfrățirea instituțională începe cu detașarea oficialilor statelor membre, cunoscuți sub numele de Consilieri de pre-aderare. În multe domenii cheie, oficialii statelor membre sunt singura sursă de expertiză necesară. În alte cazuri, pentru a îndeplini obiectivele înfrățirii instituționale, trebuie combinate o varietate de resurse, incluzând expertiza pe termen scurt, formarea profesională și furnizarea de servicii. Proiectele de înfrățire instituțională sunt realizate de administrațiile publice sau organisme mandatate de acestea și nu fac obiectul procedurilor de licitație comercială. Dezvoltarea instituțională se pune în practică nu numai prin înfrățirea instituțională, ci și prin intermediul contractelor de servicii obținute pe piața de consultanță. Alături de înfrățirea instituțională, alte două mecanisme importante de consolidare instituțională sunt:

furnizarea expertizei în domeniul acquis-ului comunitar prin TAIEX

reforma administrației publice și a organismelor de reglementare din programul SIGMA

Sprijin pentru investiții

Adoptarea acquis-ului comunitar înseamnă că țările candidate vor trebui să-și adapteze infrastructura și întreprinderile pentru a atinge standardele Uniunii Europene, ceea ce va necesita o investiție considerabilă. Sprijinul investițional reprezintă aproximativ 70% din bugetul PHARE în țările candidate. Sprijinul instituțional se concentrează pe patru domenii-cheie.

Investiții mari

Întrucât Uniunea Europeană nu poate furniza, prin programul PHARE, decât o mică parte din necesarul finanțării pentru investiții de mare anvergură, asistența se concentrează pe rolul catalizator pe care programul îl poate juca în mobilizarea co-finanțării împreună cu țările partenere și instituțiile financiare internaționale (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Europeană de investiții, Banca Mondială).

Investiții în norme UE

În al doilea rând, sprijinul este orientat către aplicarea normelor comunitare în domenii cum ar fi: concurența, energia (inclusiv siguranța în domeniul energiei nucleare), legislația socială și cea a muncii, normele veterinare și fito-sanitare, legislația produselor industriale, protecția consumatorilor, comerțul, justiția și afacerile interne.

Dezvoltarea regională

În al treilea rând, țările candidate primesc sprijin pentru implementarea politicilor care le vor permite să beneficieze de Fondurile Structurale ale Uniunii Europene. Sprijinirea Întreprinderilor Mici și Mijlocii acționând prin co-finanțare cu instituțiile financiare internaționale, bănci și alte surse comerciale, noile facilități pentru IMM furnizează acestora capital, împrumuturi și garanții. Fondurile PHARE sunt folosite pentru contracte de lucrări și de furnizare de bunuri, care sunt publicate în Jurnalul Oficial și pentru contracte mixte sau de asistență tehnică, care sunt anunțate pe internet.

Implementarea programelor PHARE

Programul PHARE este implementat în cadrul sistemului de implementare descentralizată (SID). În esență, sistemul implică transferal responsabilitățile administrării programului (licitații, contractări și plăți) autorităților din țările partenere, sub supravegherea Comisiei Europene.

Prin acest sistem, responsabilitatea pentru implementarea programului PHARE este transferată de la sediul din Bruxelles al Comisiei către Delegațiile sale din țările partenere. Ca urmare, potențialii contractanți trebuie să se orienteze acum către Delegația, Agențiile de Implementare și Oficiul Central de Plăți și Contractare din țara candidată respectivă.

Implementarea programelor în țările candidate

Cu toate că autoritățile din țările partenere sunt responsabile pentru procesele de licitație și contractare, Comisia rămâne în ultimă responsabilă pentru utilizarea corectă a fondurilor. Pentru a pregăti țările candidate pentru sarcina de administrare a fondurilor Uniunii Europene, se urmărește construirea unei relații între Comisie și țările candidate în care responsabilitatea este împărțită, similar cu relația care există în țările membre pentru implementarea Fondurilor Structurale. Implementare programelor va fi deci astfel orientată încât să încurajeze implicarea instituțiilor care după aderare vor fi responsabile cu implementarea Fondurilor Structurale. În același timp, în concordanță cu Regulamentul Financiar al Comunității Europene, Comisia rămâne în cele din urmă responsabilă de utilizarea fondurilor.

Structuri cheie

În scopul implementării programului PHARE, în fiecare țară candidată au fost create următoarele structuri:

Fondul Național (FN), care va aloca fondurile alocate țării. Apariția FN, în cadrul Ministerului Finanțelor, sub responsabilitatea Oficialului Național cu Autorizarea (NAO) a fost gândită pentru a contribui la creșterea transparenței utilizării fondurilor, pentru a reduce numărul structurilor paralele însărcinate cu managementul financiar, pentru evitarea dispersării fondurilor și pentru întărirea rolului de coordonator al țării candidate în utilizarea fondurilor PHARE alocate acesteia.

Un număr redus de Agenții de Implementare, conduse de un Oficial cu Autorizarea Programului (PAO), a căror finanțare este autorizată de NAO și care răspund de implementarea programului. Programele PHARE specifice perioadei de pre-aderare, în general proiecte multi-sectoriale, vor fi implementate în principal de Oficiul de Plăți și Contractare PHARE(OCPC). OPCP este responsabil pentru organizarea licitațiilor, încheierea contractelor și executarea plăților, în timp ce planificarea asistenței, monitorizarea implementării și alte aspecte tehnice legate de implementarea proiectelor finanțate din fonduri PHARE rămân în atribuția ministerelor/instituțiilor direct beneficiare ale asistenței.

Apariția Agențiilor de Implementare este însoțită de un program de desființare a Unităților de Administrare a Programelor (Programme Management Units – PMU) din interiorul ministerelor sau atașate acestora prin închiderea sau includerea PMU în unitățile cu rol tehnic în implementarea programului. Atribuțiile PMU-urilor sunt preluate de către Agențiile de Implementare. Aceste modificări vor spori gradul de absorbție a fondurilor comunitare, vor mări eficiența utilizării fondurilor prin stabilirea unui sistem de control eficace, compatibil cu reglementările comunitare și vor contribui la pregătirea țării candidate în vederea aderării, prin îmbunătățirea managementului fondurilor publice și prin asimilarea procedurilor de utilizare a Fondurilor Structurale.

Actori cheie

Coordonatorul Național al Asistenței (NAC) este responsabil cu asigurarea unei legături strânse între procesul de aderare și utilizarea fondurilor PHARE. Este, de asemenea, responsabil cu programarea PHARE, de la pregătire până la coordonarea memorandumurilor financiare anuale, în colaborare cu Oficialul Național cu Autorizarea (NAO) și ministerele în cauză și în acord cu Comisia Europeană. Oficialul Național cu Autorizarea este numit de guvernul partener în fiecare țară. NAO conduce Fondul Național și are responsabilitatea de a administra din punct de vedere financiar fondurile PHARE. El este responsabil pentru numirea unui Oficial cu Autorizarea Programului (PAO) care să conducă fiecare agenție de implementare (AI), consultându-se cu NAC. PAO este responsabil pentru administrarea financiară a programului care trebuie implementat de către AI, mai ales referitor la licitații, contractare și procedurile de monitorizare. Comitetul Mixt de Monitorizare (CMM), este format din NAO, NAC și Comisia Europeană. Comitetul se întrunește o dată pe an și trece în revistă toate programele de finanțate de PHARE. CMM analizează progresul programelor în sensul îndeplinirii condițiilor aderării și, dacă este necesar, recomandă schimbări de priorități sau realocare fondurilor PHARE pentru a asigura îndeplinirea acestor condiții. Un sub-comitet de monitorizare, format fin NAC, PAO de la fiecare AI și Comisia Europeană va trece în revistă în detaliu progresul fiecărui program, componentele și contractele acestuia. Acest subcomitet va raporta CMM și va pregăti un raport general asupra tuturor programelor înainte de întâlnirea anuală a CMM.

Programarea și selecția proiectelor

Sistemul de programare și selecție a proiectelor a fost modificat. Parteneriatele pentru Aderare furnizează noul cadru pentru programarea multianuală a fondurilor PHARE și deci înlocuiesc Programul Indicator Multi-anual și Programul Operațional de Țară. Un Memorandum de Finanțare unic pe țară identifică proiectele de finanțat, iar licitațiile pentru derularea acestor proiecte trebuie să fie pregătite pentru lansarea imediat ce decizia de finanțare este luată.

Administrarea programului PHARE în cadrul Comisiei Europene

Unitatea PHARE din Direcția „Extindere” ți Oficiul de Cooperare EuropeAid sunt responsabile pentru programul PHARE în cadrul Comisiei Europene. Unitatea PHARE este responsabilă pentru programarea, prezidează Comitetul de Conducere PHARE, care cuprinde reprezentanți ai statelor membre și este chemată să dea o opinie asupra tuturor programelor de finanțare PHARE. Programele sunt implementate de către țările partenere sub supravegherea Delegaților și a Oficiului EuropeAid . ca urmare a unei descentralizări mărite a implementării programului în țările candidate, supravegherea Comisiei va fi exercitată din ce în ce mai mult în țara respectivă prin intermediul Delegațiilor. EuropeAid este responsabil de punerea în aplicare a ansamblului instrumentelor de ajutor extern ale Comisiei Europene, finanțate de la Bugetul Comunitar și din Fondul European de Dezvoltare, cu excepția instrumentelor de predare (PHARE, ISPA, SAPARD), a activităților umanitare ,a ajutorului macro-financiar a Politicii Externe și de Securitate Comună (PESC) și a Facilității de Reacție Rapidă. EuropeAid realizează descentralizarea, către Delegațiile Comisiei, a ansamblului operațiilor ce pot gestionate mai eficient la nivelul acestora, precum și descentralizarea în direcția statelor beneficiare. Înființat la 1 ianuarie 2001, EuropeAid a preluat funcțiile fostului Serviciu Comun Relex (SCR), fiind responsabil pentru monitorizarea tuturor programelor PHARE.

Ajutoare financiare nerambursabile (grants)

Ajutorul financiar nerambursabil este o plată de natură necomercială efectuată de autoritatea contractantă către un anume beneficiar specific, în vederea realizării unor obiective compatibile cu politicile Uniunii Europene. Ajutorul financiar nerambursabil se acordă în baza unui proiect propus de solicitant (potențialul beneficiar).

1.Licitații de proiecte la nivel internațional și național

Publicitate

Anunțurile de licitație de proiecte se publică în jurnalul Oficial al Comunității Europene (pentru licitațiile la nivel internațional) și în țara beneficiară (pentru ambele tipuri de licitații). Anunțul precizează autoritatea contractantă, scopul licitației, termenul limită de depunere a proiectelor și adresa de unde poate fi obținut Pachetul Informativ.

Pachetul informativ

Pachetul Informativ este alcătuit din Ghidul Solicitantului, Formularul de Solicitare de Fonduri (Cererea de Finanțare) și anexe. Ghidul conține informații asupra scopului licitației de proiecte, regulile privind eligibilitatea solicitanților, proiectelor și costurilor, precum și criteriile de evaluare. Ghidul mai conține și îndrumări de completare a cererii de finanțare, mențiuni cu privire la documentele ce trebuie anexate, informații asupra procesului de evaluare (calendarul evaluării), cât și condițiile contractuale aplicabile celor selectați pentru finanțare (condițiile speciale, condițiile generale ale contractului, procedurile de achiziții). În cazul licitației la nivel internațional, termenul limită de depunere a proiectelor este de 90 de zile de la data lansării licitației, iar în cazul licitației de proiecte la nivel național, termenul este de 60 de zile.

Cine evaluează proiectele ?

Proiectele sunt evaluate de un Comitet de evaluare numit de autoritatea contractantă. Având în vedere numărul mare de proiecte ce se primesc de obicei în cadrul acestui tip de licitație, pentru evaluare în detaliu a proiectelor se pot folosi asesori care nu sunt membri ai Comitetului de evaluare. Asesorii pot fi funcționari publici sau experți externi. Concluziile asesorilor sunt folosite de către Comitetul de evaluare în luarea deciziilor. Atât membrii Comitetului de evaluare, cât și asesorii și eventualii observatori semnează declarații de imparțialitate. Orice membru al comitetului, asesor sau observator care are un potențial conflict de interese în raport cu activitatea de evaluare trebuie să declare de îndată acest lucru și să renunțe la calitatea sa de participant la procesul de evaluare.

Ce se întâmplă în timpul evaluării ofertelor ?

Procesul de evaluare cuprinde mai multe etape:

Depunerea și înregistrarea proiectelor – la primirea proiectelor propuse, autoritatea contractantă le înregistrează în ordinea venirii, notând numele și adresa solicitantului și data primirii.

Verificarea și confirmarea depunerii proiectelor – în cadrul sesiunii de deschidere a cererilor de finanțare vor fi verificate detaliile înregistrării și se vor trimite solicitanților scrisori de notificare privind primirea la timp și înregistrarea proiectului.

Evaluarea conformității administrative și a eligibilității – Comitetul de evaluare sau, după caz, asesorii, analizează dosarele pentru a constata dacă sunt complete (conformitate administrativă) și dacă solicitantul și proiectul sunt eligibili.

Evaluarea tehnică și financiară – constă în aprecierea de către membrii Comitetului de evaluare a calității tehnice și financiare a proiectelor. Evaluarea se face pe baza grilei de evaluare inclusă în Pachetul informativ. Asupra acestei grile nu se pot opera modificări, odată ce a fost publicată.

Întocmirea listei proiectelor recomandate – în urma procesului de evaluare, Comitetul de evaluare întocmește o listă a proiectelor recomandate pentru finanțare.

Aprobarea proiectelor selectate – lista de proiecte recomandate spre finanțare este supusă spre aprobare Delegației Comisiei Europene, care verifică corectitudinea aplicării procedurilor de evaluare și selecție. În urma verificării rezultă lista finală a proiectelor selectate care urmează să primească finanțare.

Publicarea rezultatelor – Comisia Europeană, împreună cu autoritatea contractantă, face publică lista de proiecte selectate.

2.Acordarea directă de ajutoare financiare nerambursabile

Acordarea de ajutoare financiare nerambursabile în mod direct beneficiarilor, fără organizarea unei licitații de proiecte, se poate face în următoarele condiții:

Dacă, având în vedere obiectivele programului de finanțare, toți potențialii solicitanți sunt cunoscuți, la fel ca și natura proiectelor lor, iar numărul solicitanților este prea limitat pentru a justifica organizarea unei licitații. În acest caz, toți potențialii solicitanți trebuie consultați.

Dacă anumite caracteristici tehnice sau juridice ale programului de finanțare determină în mod obligatoriu acordarea ajutorului unui anumit beneficiar. În cazul finanțărilor ce acoperă cheltuieli curente.

În situații de urgență, în care durata normală a procedurilor de licitație s-ar dovedi inacceptabil de mare.

Criterii de eligibilitate și principii generale

Reguli referitoare la naționalitate și origine

Naționalitate: Contractele sunt deschise în mod egal tuturor persoanelor fizice și juridice din Statele Membre ale Uniunii Europene și din țările care beneficiază de programul PHARE: Albania, Bulgaria, Republica Cehă, Croația, Estonia, Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria. Regula referitoare la origine: Toate bunurile și echipamentele achiziționate în cadrul unui contract de achiziții de bunuri trebuie să provină dintr-o țară UE sau PHARE, conform regulii referitoare la naționalitate, enunțată mai sus. Același lucru se aplică și în cazul bunurilor și echipamentelor achiziționate de un contractant pentru lucrări sau contracte de servicii, în cazul în care bunurile și echipamentele urmează să devină proprietatea țării de destinație, odată contractul încheiat. La licitație, participanții trebuie să specifice originea bunurilor. Contractanții trebuie să prezinte beneficiarului un certificat de origine, care trebuie completat de autoritățile competente din țara de origine a furnizorului sau a bunurilor și să corespundă acordurilor internaționale semnate de țara respectivă.

Criterii pentru excludere

Persoanele fizice sau juridice nu au dreptul să participe sau să se înscrie la licitație dacă:

Se află în stare de faliment sau lichidare, dacă afacerile lor sunt administrate de tribunale, dacă au încheiat anumite înțelegeri cu creditorii, dacă au suspendat activitățile de afaceri

Constituie obiectul unor proceduri de declarare a falimentului, lichidării, de administrare de către tribunale sau legate de anumite înțelegeri cu creditorii

Au fost condamnate pentru abateri profesionale printr-o sentință judecătorească definitivă

Se fac vinovate de grave abateri profesionale, pe care beneficiarul le poate demonstra

Nu și-au îndeplinit obligațiile de plată a contribuțiilor sociale

Nu și-au îndeplinit obligațiile legale de plată a taxelor sau impozitelor

Se fac vinovate de denaturări grave în furnizarea informațiilor solicitate de beneficiar

Nu și-au respectat obligațiile legate de alt contract cu același beneficiar sau de alt contract finanțat prin fonduri comunitare

Se află într-una din situațiile care permit excluderea menționată în cadrul clauzelor etice.

Alte principii generale

Concurența loială: pentru a evita conflictele de interese, orice firmă sau expert care contribuie la pregătirea unui proiect nu va participa la licitațiile care utilizează rezultatele acestei activități de pregătire. Transparență și imparțialitate: procesul de acordare a contractului să fie complet transparent și imparțial. Cea mai avantajoasă ofertă financiară: Trebuie să fie selectată cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic. Nu se va acționa retroactiv: Contractele intră în vigoare din data semnării lor de către ultimul semnatar. Nu se pot debloca fonduri și nu se pot furniza servicii sau bunuri înainte de semnarea contractului. Toate contractele trebuie să conțină datele exacte la care au fost semnate de părțile contractante. Arhivarea documentelor: Documentele scrise ale procedurilor de licitație și contractare sunt confidențiale și trebuie păstrate de beneficiar timp de 5 ani de la realizarea proiectului. Aceste documente trebuie să includă ofertele originale depuse în cadrul licitațiilor, alături de dosarele de licitație și de corespondența aferentă, precum și toate celelalte documente, conform prevederilor art. 16 din cadrul Condițiilor Generale pentru Acordarea Contractelor de Ajutor Financiar Nerambursabil.

Clauze etice

Orice încercare a unui candidat sau participant la licitație de a obține informații confidențiale, de a încheia acorduri ilegale cu concurenții sau de a influența decizia beneficiarului în legătură cu licitația va conduce la respingerea candidaturii acestuia. Beneficiarul are obligația de a se asigura că procesul de acordare a contractului are loc într-o manieră transparentă, bazată pe criterii obiective și independent de orice posibile influențe externe. Autoritatea contractantă își rezervă dreptul de a suspenda sau anula finanțarea contractului în cazul în care sunt descoperite practici corupte, de orice tip, în orice stadii ale procesului de acordare a contractului sau în timpul implementării unui contract și dacă beneficiarul nu reușește să ia măsurile necesare remedierii situației.

1.5. Finanțarea prin programul SAPARD

Cu prilejul reuniunii Consiliului European de la Luxemburg din decembrie 1997, a fost luată decizia implementării unui nou instrument de predare începând cu anul 2000, care să suplimenteze asistența financiară nerambursabilă acordate statelor candidate prin programul PHARE.

În prezent, în cadrul strategiei de pre-aderare a Uniunii Europene, asistența acordată țărilor candidate se realizează prin intermediul instrumentelor financiare de pre-aderare PHARE, ISPA ȘI SAPARD, cu respectarea principiului privind evitarea dublei intervenții prin favorizarea complementarității și un impact economic pozitiv al implementării diferitelor programe comunitare.

Programul SAPARD este destinat finanțării măsurilor privind agricultura și dezvoltarea rurală. În comparație cu instrumentele ISPA și PHARE, Programul SAPARD prezintă caracteristici specifice prin faptul că, managementul etnic și financiar al Programului, precum și responsabilitatea gestionării fondurilor revin în totalitate țărilor candidate.

Din acest considerent, derularea Programului SAPARD presupune existența unui sistem instituțional specific, funcțional, care să asigure o descentralizare extinsă a managementului asistenței comunitare.

Programul SAPARD (Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development) reprezintă instrumentul financiar de aderare pus la dispoziția țărilor candidate de către Uniunea Europeană în perioada 2000-2006, pentru măsuri de sprijinire a agriculturii și dezvoltării rurale.

Cadrul legal de bază privind Programul SAPARD este asigurat prin Reglementarea (CE) nr. 1268/1999 privind sprijinul comunitar prin măsuri de pre-aderare în favoarea agriculturii și dezvoltării rurale în țările candidate din Europa Centrală și de Est, în cursul perioadei de pre-aderare.

Aplicarea prevederilor Reglementării (CE) nr. 1268/1999 se realizează pe baza normelor metodologice privind condițiile de gestiune financiară a Programului SAPARD, cuprinse în Reglementarea (CE) nr. 2222/2000.

Obiectivul prioritar al Programului SAPARD este acela de a crea cadrul necesar implementării unei agriculturi performante și dezvoltării durabile a zonelor rurale din țările candidate. Programul urmărește adaptarea progresivă a mecanismelor de piață la principiile ce guvernează Politica Agricolă Comună.

În baza criteriilor stabilite pentru toate țările candidate (suprafața agricolă, populația ocupată în agricultură, produsul intern brut, situația teritorială specială – zone defavorizate), contribuția comunitară maximă acordată anual României prin intermediul Programului SAPARD, va fi de aproximativ 155 milioane Euro.

Documentul de programare multianuală și de fundamentare pentru implementarea programului SAPARD în România, este Programul Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (PNADR) aprobat prin decizia Comisiei Europene, la data de 12 decembrie 2000.

PNADR programează implementarea a 11 măsuri de intervenție în spațiul rural grupate în 4 mari obiective, care vizează: îmbunătățirea competitivității în prelucrarea produselor agricole și piscicole, îmbunătățirea infrastructurilor pentru agricultură și dezvoltarea rurală, dezvoltarea economiei rurale și dezvoltarea resurselor umane.

Derularea proiectelor prin programul SAPARD este condiționată de asigurarea cofinanțării după cum urmează:

pentru măsurile din domeniul public: 25% de la bugetul de stat și 75% contribuție comunitară

pentru măsurile din domeniul privat: 50% contribuția beneficiarului și 50% contribuție publică (din care 25% bugetul național și 75% contribuție comunitară).

Utilizarea efectivă a contribuției comunitare de tip SAPARD poate fi realizată numai în baza acreditării externe a sistemului administrativ responsabil cu implementarea tehnică și financiară a programului.

Începând cu anul 2001, în acord cu reglementările comunitare și urmând o strategie coerentă adecvată statutului de țară aflată în cursa pentru aderarea la Uniunea Europeană, au fost promovate măsuri legislative și instituționale care au permis crearea și consolidarea organismelor abilitate cu managementul și implementarea tehnică și financiară a programului SAPARD.

În decursul anului 2001 și până în prezent, au fost parcurse toate acțiunile necesare pentru realizarea acreditării sistemului SAPARD în conformitate cu cerințele comunitare în domeniu:

au fost încheiate acordurile de finanțare între Guvernul României și Comisia Comunității Europene, adoptându-se și legile de ratificare ale acestora (Legea 316/2001 și Legea 217/2001)

s-a constituit Autoritatea de Management pentru Programul SAPARD (HG 339/2001)

s-a constituit Comitetul de Monitorizare pentru Programul SAPARD (Decizia nr. 271/2001 a Primului Ministru)

a fost promovată HG nr. 859/2001 privind utilizarea Fondului Național pentru Programul SAPARD și constituirea Comitetului de Acreditare Națională SAPARD

Curtea de Conturi a României a fost abilitată ca organism de certificare pentru Programul SAPARD (OUG NR. 101/2001 pentru completarea art. 17 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României)

a fost desemnat Responsabil Național cu Autorizarea Finanțării SAPARD, care deține atribuțiile pentru managementul financiar al fondurilor SAPARD (Decizia nr. 397/2001 a Primului Ministru)

s-a definitivat structura organizatorică a Agenției SAPARD la nivel central și teritorial și au fost asigurate sediile și dotările corespunzătoare, în vederea acreditării

au fost elaborate toate manualele de proceduri de tip vertical și orizontal, în vederea consolidării sistemului operativ și financiar

în luna noiembrie 2001 s-a organizat la București prima reuniune a Comitetului de Monitorizare SAPARD

în vederea angajării contribuției comunitare aferente anului 2001, la data de 30 ianuarie 2002 s-a semnat la Bruxelles Acordul Anual de Finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunității Europene. Este important de precizat faptul că, acest Acord prevede extinderea perioadei pentru angajamentul financiar al Comunității aferent anului 2000, stabilind data de 31 decembrie 2003 ca dată limită de valabilitate a acestuia, ceea ce a permis eficientizarea acțiunilor specifice, în scopul realizării investițiilor și absorbției fondurilor alocate în cadrul Programului SAPARD

la data de 17 aprilie 2002 s-a desfășurat la București cea de-a doua reuniune a Comitetului de Monitorizare pentru Programul SAPARD.

Sprijinul financiar va fi utilizat pentru a se atinge standardele UE din domeniul politicii agricole, al siguranței alimentare și protecției mediului înconjurător. Va fi utilizat pentru a investi în infrastructură, dezvoltarea climatului de afaceri, diversificarea activităților economice și dezvoltarea resurselor umane.

Agenția SAPARD, autoritatea de implementare tehnică și financiară a programului SAPARD, a fost înființată la sfârșitul anului 2000 prin ordonanța de urgență nr. 142/2000 aprobată prin Legea 309/2001 cu completările OUG nr. 140/2001.

Agenția SAPARD este o instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor. Scopul Agenției SAPARD îl constituie implementarea tehnică și financiară a Instrumentului Special de Pre-aderare pentru Agricultură și Dezvoltare rurală, Programul SAPARD. Agenția SAPARD are în structură o unitate centrală și opt birouri regionale de implementare a Programului SAPARD.

În prezent la nivelul celor 8 Birouri Regionale pentru Implementarea Programului SAPARD sunt deschise registre speciale pentru înregistrarea proiectelor de cereri de finanțare conforme și a fișelor de verificare a conformității (pentru cererile de finanțare neconforme).

Experții din cadrul Birourilor Regionale pentru implementarea programului SAPARD au fost instruiți ca până la obținerea acreditării externe să furnizeze celor interesați toate informațiile necesare și să acorde consultanță solicitanților pentru verificarea conformității cererii de finanțare ori de câte ori se consideră necesar. Conform metodologiei de lucru, cererile de finanțare care îndeplinesc condițiile de conformitate vor fi transmise la Serviciile tehnice delegate, în vederea verificării eligibilității.

Lansarea procesului de elaborare, depunere și evaluare tehnică a proiectelor în cadrul Programului SAPARD constituie totodată și un exercițiu de simulare integrată a derulării Programului SAPARD, prilej deosebit de favorabil pentru consolidarea cunoștințelor și aptitudinilor însușite până în prezent de specialiștii implicați în Programul SAPARD la nivel central, regional și local.

1.6. Finanțarea IMM-urilor cu ajutorul creditelor bancare

Potrivit Legii bancare nr. 58/1998 art. 3 lit. b), banca este o persoană juridică autorizată să desfășoare, în principal, activități de atragere de depozite și de acordare de credite în nume și cont propriu.

Creditul reprezintă, potrivit art. 3 lit. g) din Legea bancară nr. 58/1998 orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursare a sumei plătite, precum și la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenței unei datorii și orice angajament de achiziționare a unui titlu care încorporează o creanță sau a altui drept la plata sumei de bani.

Durata creditului este perioada de timp cuprinsă între data acordării creditului și data rambursării ultimei rate de credit conform graficului de rambursare anexat la Contractul de credit, fiind format din:

perioada de tragere în care creditul se angajează, respectiv de la data de punere a creditului la dispoziția clientului până la angajarea integrală a acestuia

perioada de grație, respectiv data prevăzută în contract pentru prima tragere de credit până la data rambursării primei rate a creditului (conform contractului de credit) și nu va putea depăși 12 luni. Pentru creditele destinate finanțării activității clientului, perioada cuprinsă între data primei atrageri de credit și data prevăzută și acceptată de bancă, pentru rambursarea primei rate nu se consideră perioada de grație

perioada de rambursare, respectiv de la data rambursării primei rate de credit până la data rambursării ultimei rate de credit.

În cazul scrisorilor de garanție, durata creditului este perioada de timp cuprinsă între data începerii valabilității și data la care angajamentul asumat de bancă își încetează valabilitatea, conform clauzelor cuprinse în conținutul scrisorii de garanție.

Durata creditului de poate exprima în ani, luni sau zile (cazul creditelor acordate pe termen foarte scurt).

Rescadențarea este opțiunea prin care banca, la solicitarea împrumutatului, poate modifica scadența uneia sau mai multor rate de credit în sold, înaintea scadenței acesteia/acestora, fără a se depăși durata inițială de acordare a creditului.

Reeșalonarea este operațiunea prin care banca, la solicitarea împrumutatului, poate modifica scadența uneia sau mai multor rate de credit în sold, înaintea scadenței acesteia/acestora cu depășirea duratei inițiale de rambursare a creditului.

Reînnoirea (prelungirea) plafonului liniei de credit este operațiunea prin care, la solicitarea clientului, banca poate modifica scadența acestuia, înainte de expirarea duratei de creditare pentru care este aprobat.

Perioada de întârziere este perioada de timp de la scadența creditului (ratei) până la recuperarea efectivă a acesteia, inclusiv prin executarea silită sau lichidarea judiciară a debitorului. Întârzierea se poate referii la o rată sau mai multe rate de credit (parțială) sau la întreg împrumutul (totală).

Principii de creditare

Banca Transilvania S.A. Cluj-Napoca promovează o politică de susținere a activității persoanelor juridice și persoanelor fizice autorizate prin acordarea de credite și consultanță economico-financiară, în conformitate cu obiectul său de activitate aprobat de Banca Națională a României, cu respectarea prevederilor legale, a normelor și reglementărilor emise de BNR și a Normelor de creditare.

Pentru adaptarea politicii de creditare generale la obiectivele tactice ale băncii, stabilite prin bugetul de venituri și cheltuieli anual, se utilizează în practică o serie de modalități de aplicare, dintre care cele mai utilizate sunt:

alocarea de resurse pentru activitatea de creditare prin plafoane de credit pe tipuri de creditele

stabilirea categoriilor de performanță ale solicitanților de credite care pot fi creditate, pe tipuri de creditele

stabilirea nivelului dobânzilor și comisioanelor percepute în funcție de performanțele financiare ale solicitantului

stabilirea categoriilor de garanții (imobiliare, mobiliare, personale) solicitate pe tipuri de creditele

stabilirea procentului necesar de acoperire a creditului și dobânzii pe categorii de garanții.

Banca Transilvania S.A nu acordă credite:

pentru constituirea capitalului social

pentru rambursarea altor credite scadente angajate de la Banca Transilvania S.A. și plata dobânzilor (excepție de la această prevedere o constituie creditul overdraft și transformările creditelor curente în linii de credite)

pentru activități care nu sunt cuprinse în obiectul de activitate al solicitantului sau pentru care solicitantul nu deține autorizațiile specifice activității pentru care solicită finanțarea

clienților, care la data solicitării creditului, înregistrează la BT dobânzi sau rate de credit restante (la creditele angajate anterior)

clienților înregistrați la centrala incidentelor de plăți din cadrul BNR, cu incidente de plăți majore

clienților altor bănci care potrivit datelor existente la CRB înregistrează restanțe de tip B (între 7 – 30 de zile), de tip C (peste 30 zile) și contracte investite cu formă executorie (tip X)

clienților pentru care banca a primit de la AVAB ordin de plată prin poprire a contului în lei și valută

Categorii de împrumutați

Banca Transilvania S.A. acordă credite în condițiile prezentelor norme următoarelor categorii de împrumutați:

agenți economici

societăți comerciale cu capital particular, de stat sau mixt constituite potrivit Legii nr. 31/1990, modificată de Legea nr. 195/1997 și Legea nr. 99/1999

societăți comerciale cu capital străin și cu capital mixt (străin și românesc) conform Legii nr. 35/1990

societăți agricole constituite conform Legii nr. 36/1991

asociații familiale înființate în condițiile Decretului-Lege nr. 54/1990

persoanele fizice autorizate (inclusiv cele care prestează activități liberale)

alte instituții constituite conform legilor în vigoare (regii autonome, societăți naționale, companii naționale și multinaționale, autorități ale Administrației Publice Locale organizate în conformitate cu Legea finanțelor publice locale nr. 189/1998, societăți și instituții financiare, altele decât băncile, asociația salariaților – PAS).

Criterii pentru selecționarea împrumutaților

Pentru analiza documentației de credit, solicitantul trebuie să îndeplinească următoarele condiții minime:

să posede capitalul social minim prevăzut de legislația în vigoare

să aibă deschise conturi în lei și/sau valuta la Banca Transilvania S.A.

să desfășoare o activitate ce nu contravine normelor legale și care este în concordanță cu statutul său de societate

să justifice necesitatea creditului

să accepte verificarea informațiilor prezentate în documentația de credit depusă la bancă

să prezinte credibilitate pentru rambursarea la scadență a creditelor angajate și a dobânzilor aferente

să prezinte garanții acoperitoare

să se conformeze cerințelor băncii care decurg din legislația în vigoare

NOTĂ:

Se impune cunoașterea de către personalul specializat al băncii: structura acționarilor și managerilor solicitanților de credite. Cunoașterea structurii acționariatului unei societăți sau grup de firme, permite băncii stabilirea nivelului de competență decizională. Pentru limitarea riscului, în cazul societăților pe acțiuni, banca solicită acordul scris al Adunării Generale a Acționarilor, privind angajarea creditului, constituirea garanțiilor și respectarea clauzelor contractuale.

Tipuri de credite practicate de bancă

Banca Transilvania S.A. practică următoarele tipuri de credite în lei și valută:

Clasificate după destinație:

a) credite pentru finanțarea activității curente:

linii de credit (durata maximă 12 luni)

credite overdraft

credite pentru nevoi temporare (8 – 30 de zile)

credite pentru export (maxim 12 luni)

credite pentru capital curent (12 luni)

credite pentru finanțare sezonieră (stocuri)

b) credite pentru finanțarea investițiilor

credite de investiții (achiziții noi, construcții, modernizări, dezvoltări)

credite pentru cumpărări de acțiuni și active (pe termen scurt sau mediu)

c) credite pentru preluarea împrumuturilor angajate de client la alte băncii

d) alte destinații neinterzise de lege

Clasificate după natura de creditare

a) credite pe termen scurt (până la 1 an inclusiv)

b) credite pe termen mediu (1 – 5 ani inclusiv)

c) credite pe termen lung (5 – 15 ani)

Dobânzi și comisioane

Acordarea de credite și asumarea se angajamente se efectuează cu stabilirea de dobânzi și comisioane prevăzute prin decizii interne, adoptate conform Regulamentului de Organizare și Funcționare a Băncii.

Dobânda este componenta de bază a costului creditului și poate fi:

dobânda curentă

dobânda restantă

dobândă penalizatoare

a) Dobânda este aferentă creditelor curente, neajunsă la scadență (creanță atașată). Nivelul se stabilește în procente conform încadrării solicitantului de credit în grila centralizată a dobânzilor, se calculează la soldul angajat al creditului și se percepe lunar în ultima zi din lună. În cazul în care ultima zi din lună este o zi bancară nelucrătoare, dobânda se va percepe în ultima zi bancară lucrătoare a lunii.

, unde

Szcci – soldul zilnic al creditului curent

Dc – procentul de dobândă stabilit pentru creditul curent

N – numărul de zile din lună

b) Dobânda restantă este provenită din dobânda curentă neachitată la scadență și din dobânda aplicată creditelor restante.

c) Dobânda penalizatoare (Dp) se calculează ca procent asupra soldului creditului restant pe perioada de înregistrare, respectiv asupra dobânzii restante până la data recuperării lor.

, unde

SzcrI(Szdri) – soldul zilnic al creditului restant (soldul zilnic al dobânzi restante)

Dp – procentul de dobândă penalizatoare stabilit pentru creditul (dobânda) restant (ă)

n – numărul de zile din lună

Nivelul dobânzilor este revizuibil pe toată durata de creditare, conform clauzelor prevăzute în contractul de credit încheiat între bancă și împrumutat.

Plata ultimei dobânzi se va face la data scadenței creditului odată cu plata ultimei rate de credit.

În conformitate cu art. 37 al Legii 64/1995 (republicată) „nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor negarantate sau părților negarantate din creanțele garantate, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanțelor cuprins în planurile de reorganizare se derogă de la prevederile de mai sus”. În aplicarea practică a acestui articol se vor lua în calcul datele înscrise în contractele de credit și de garanție care vor fi comparate cu evaluarea la zi făcută de către evaluatorul sucursalei/agreat de sucursala pentru fiecare caz în parte (scriptic – faptic).

Dacă în urma evaluării rezultă că există creanțe negarantate sau părți din creanțe negarantate, cazul se va prezenta în CCR unde se va aproba stoparea/stornarea calculului dobânzii. Dobânda se va calcula și înregistra până la nivelul creanței garantate, de la acest nivel nemaicalculându-se dobânzi.

Comisionul de analiză și instrumentare, este destinat acoperirii cheltuielilor ocazionate de analizele premergătoare acordării / prelungirii / rescadențări / reeșalonării creditului, verificarea documentației necesare, verificarea pe teren a existenți și stării garanțiilor, încheierea contractelor de credit/actelor adiționale și contractelor de garanție. Comisionul este calculat ca procent din volumul creditului acordat / rescadențat / reeșalonat / reînnoit și se percepe integral la data semnării Contractului de credit sau Actului adițional.

, unde

Sc – soldul creditului acordat/prelungit/rescadențat/reeșalonat

Ca – procentul comisionului de analiză

NOTĂ: Acest comision se va aplica și suplimentărilor de credite, cu excepția redimensionării liniei de credit până la nivelul inițial aprobat pe parcursul duratei de creditare a plafonului liniei de credit.

Comisionul de gestiune

Pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de gestionarea creditului (liniei de credit), respectiv: urmărirea scadențelor, a evoluției financiare a debitorului prin analiza lunară a balanțelor de verificare prezentate, eventuale comunicări și notificări ale acestuia, împrumutatul va plăti băncii un comision de gestiune calculat diferențial pentru credite și linii de credit și va fi perceput lunar odată cu dobânda.

a) Comisionul de gestiune pentru credite (Cgc) se determină cu formula:

, unde

Szci – soldul zilnic al creditului curent

Cg – valoarea absolută a comisionului de gestiune prevăzută în decizii (pe an)

n – numărul de zile din lună

b) Comisionul lunar de gestiune pentru linii de credit (Cgl) se determină cu formula:

, unde

Smz – soldul mediu zilnic al liniei angajate

Cg valoarea absolută a comisionului de gestiune prevăzută în decizii (pe lună)

Nivelul comisionului de gestiune este revizuibil pe toată durata de creditare, conform clauzelor prevăzute în contractul de credit încheiat între bancă și împrumutat

c) Comisionul de neutilizare a liniei de credit

Pentru utilizarea parțială a plafonului acordat al liniei de credit împrumutatul va plăti băncii un comision, calculat ca procent aplicat asupra soldului neutilizat zilnic al liniei de credit. Comisionul de neutilizare se va percepe lunar odată cu dobânda.

, unde

Szi – soldul zilnic neutilizat al creditului

C – procentul comisionului de neutilizare

n – numărul de zile din lună

Nivelul comisionului de neutilizare este revizuibil pe toată durata de creditare, conform clauzelor prevăzute în contractul de linie de credit încheiat între bancă și împrumutat.

d) Comisionul de emitere/prelungire scrisoare de garanție bancară se calculează ca procent din valoarea acesteia, în funcție de destinația acesteia și termenul în care se vor elibera (având un nivel minim stabilit prin decizie internă) și se încasează la data emiterii/prelungirii scrisorii de garanție bancară, dacă prin deciziile interne nu este prevăzut altfel.

, unde

Vsg – valoarea scrisorii de garanție emise/prelungite

Csg – procentul comisionului de emitere/prelungire a SGB

NOTĂ: Pentru emiterea/prelungirea de scrisori de garanție bancară garantate integral cu depozit colateral se percepe o sumă fixă, indiferent de valoarea acesteia.

e) Comisionul de modificare/anulare scrisoare de garanție bancară se percepe sub forma unei sume fixe, la data efectuării operațiunii solicitate, pentru fiecare modificare, respectiv anulare, înainte de încheierea valabilității acesteia.

f) Comisionul de avalizare acoperă costurile serviciilor de analiză a operațiunii și se percepe integral la data asumării angajamentului de către bancă.

g) Taxa de scont acoperă costurile serviciilor de analiză a operațiunii (performanța clientului, riscul de bancă, riscul de țară) și dobânda aferentă sumelor puse la dispoziția clientului până la data încasării efective a acestora de către bancă. Se calculează ca procent asupra valorii documentelor scontate și se încasează integral la data creditării contului curent al clientului.

, unde

Vs – valoarea documentelor scontate

Ts – procentul taxei de scont aplicat

h) Agio este costul perceput de banca aderentului pentru operațiunile de factoring efectuate, fiind format din comisionul de finanțare și comisionul de gestiune.

Comisionul de finanțare se calculează la valoarea creanțelor finanțate de bancă prin aplicarea procentului de dobândă la credit (conform încadrării clientului în grila de dobânzi) pentru durata de creditare stabilită prin contract și se încasează integral la data creditării contului curent al aderentului.

, unde

Vzca – valoarea zilnică a creanțelor finanțate

D – procentul de dobândă stabilit

Comisionul de finanțare (Cf) se regularizează la sfârșit de lună în situația în care contravaloarea facturilor se încasează înainte/după scadența prevăzută în factură (fără a depăși scadența finală) sau se modifică nivelele dobânzii prevăzută în decizie.

, unde

Vf – valoarea creanței finanțate din factură

Dob – dobânda în procent prevăzută în decizii

n – numărul de zile până la sfârșitul lunii/din lună

i) Comisionul de radiere/înscriere la AEGM se percepe în sumă fixă la data operării

j) Comisionul de promovare a cererilor de conciliere CRB depuse de clienți la ghișeele sucursalelor. Se percepe în sumă fixă o dată cu depunerea cererii. Comisionul se restituie dacă banca declarantă care a introdus eroarea se dovedește a fi Banca Transilvania.

6. Garanții. Tipuri de garanții. Asigurarea garanțiilor

Dispoziții generale

La depunerea cererii de credit, moderatorul de credite va solicita clientului prezentarea garanțiilor propuse pentru creditul solicitat a căror valoare acceptată în garanție să reprezinte cel puțin 120% din creditul solicitat plus dobânda antecalculată pe primele 3 luni de la acordare.

Excepțiile de la acest grad de acoperire cu garanții vor fi precizate la capitolele specifice fiecărui tip de credit.

Stabilirea valorii bunurilor propuse a se constitui garanție la creditele solicitate se va realiza prin evaluarea pe baza expertizelor efectuate de personalul specializat și consemnată în rapoartele de evaluare anexate la documentația de credit, prin care se stabilește valoarea de piață a bunurilor.

În contractul de credit, contractul de garanție și în evidențele contabile ale băncii garanțiile se vor înscrie la valoarea de piață stabilită în rapoartele de evaluare.

La stabilirea bunurilor ce se vor lua în garanție se va lua în considerare: raportul de evaluare, tipul garanției, rezultatele verificărilor privind existența și integritatea acestora, factorii de risc ce pot apărea în cazul deciziei de valorificare a garanțiilor, timpul scurt afectat valorificării respectivei garanții, astfel încât se pot solicita garanții suplimentare, chiar dacă valoarea de piață a acestora din rapoartele de evaluare acoperă necesarul de garantat.

În cazul garanțiilor aferente solicitărilor de credite în valută, valoarea garanției va fi evaluată în lei și înscrisă în valuta de acordare a creditului, la cursul B.N.R. din ziua înregistrării garanțiilor, atât în contractul de garanție cât și în contractul de credit, cu respectarea procentului de acoperire a creditului și a dobânzilor antecalculate prevăzut la primul aliniat.

NOTĂ: cererile de credite nu pot fi aprobate numai pe baza faptului că bunurile oferite drept garanție pot fi valorificate dacă din analiza creditului rezultă că rambursarea nu este asigurată din venituri și lichidități, care constituie principala garanție și sursa de rambursare a creditelor și plata dobânzilor, valorificarea garanțiilor fiind o sursă secundară, de protecție a creditorului.

Tipuri de garanții

După natura lor, există mai multe tipuri de garanții: reale și personale.

Garanții reale

Garanțiile reale sunt mijloace juridice de garantare a obligațiilor prin afectarea unui bun al debitorului sau al unui garant al acestuia în vederea asigurării executării obligației asumate.

Garanții imobiliare – ipoteca constituită asupra bunurilor imobile (clădiri și terenuri) din patrimoniul ordonatorului (clientului) sau a altor giranți, dovedită cu extras de carte funciară. Bunurile ce se vor constitui obiectul ipotecii trebuie să fie în circuitul civil, iar contractul de ipotecă trebuie să fie în formă autentică.

Contractul de ipotecă este reglementat de dispozițiile art. 1774 – 1776 Cod Civil, valabilitatea ipotecii fiind condiționată de indicarea în cuprinsul actului a bunului ce constituie obiectul garanției, bun ce va fi individualizat după natură (teren cu sau fără construcție) precizându-se numărul de carte funciară / numărul cadastral, vecinătățile. Este obligatoriu de precizat și numărul contractului de credit angajat, suma pentru care aceasta va fi constituită prin indicarea valorii creditului / sgb și a procentului de dobândă, precum și eventualele sarcini existente.

Se impune, de asemenea, verificarea existenței sau inexistenței sarcinilor instituite asupra imobilului ce urmează a fi luat în garanție prin consultarea extrasului de carte funciară, în scopul asigurării opozabilități față de terți (data efectuării în scrierii determinând rangul de preferință în situația unei executări silite).

Mobiliare, stabilite prin prevederile Legii 99/1999

Garanții personale

Fidejusiune (cauțiunea reglementată de art. 1652 din Codul Civil)

Garanțiile prezentate sub formă de poliță de asigurare a riscului de neplată emise de societăți de asigurare agreate de bancă, scrisori de garanție sau avalul dat de bănci sau instituții financiare agreate de Banca Transilvania.

Scrisori de garanție / contragaranție de la bănci agreate de B.T.

S.G. / contragaranție desemnează un angajament asumat de bancă (garant), la cererea clientului (ordonator) sau față de un terț (beneficiar), prin care garantul se obligă ca în cazul în care ordonatorul nu-și onorează obligațiile asumate prin contractul încheiat cu beneficiarul, să efectueze plata în favoarea beneficiarului în limitele unei sume indicate.

Este importantă determinarea corectă a momentului intrării în vigoare a scrisorii de garanție și a termenului de valabilitate a acesteia (care trebuie să depășească perioada derulări contractului de credit / angajament, astfel încât să existe timpul necesar îndeplinirii formalităților ce privesc cererea de executare și îndeplinirea condițiilor impuse de emitent în conținutul scrisorii de garanție).

Banca va agrea doar scrisori de garanție care menționează că se supun uzanțelor ICC 458/1995, emise de către o societate bancară agreată de B.T.

Garanții emise de Guvernul României, Ministerul Finanțelor

Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al statului român este autorizat să emită scrisori de garanție (în conformitate cu prevederile Legii datoriei publice numărul 81/1999). Aceste garanții de stat sunt emise pentru împrumuturi interne, contractate de o persoană juridică de la o instituție creditoare, pentru finanțare proiectelor sau activităților de importanță prioritară pentru România.

Garanții emise de autorități ale Administrației Publice Locale în temeiul Legii numărul 189/1998

Banca poate acorda credite pentru investiții publice de interes local, regiilor autonome de subordonare locală sau unităților prestatoare de servicii publice locale, la care Administrația Publică Locală este acționar majoritar. Aceste credite vor fi garantate conform legii, de Administrațiile publice Locale garanția fiind concretizată printr-un acord de garantare care va fi înregistrat la Primăria sau Consiliul Județean respectiv și la bancă. Se va urmări existența hotărârii Consiliului Local / Județean / al Municipiului București de aprobare a contractării creditului de investiții și confirmarea Ministerului Finanțelor privind angajarea împrumutului precum și hotărârea de aprobare a cuprinderii în proiectele BVC pe toată perioada de creditare a ratelor de credit, dobânzilor, comisioanelor și a altor speze aferente creditului contractat. În situația în care garanția este constituită prin veniturile autorităților administrative, banca are prioritate de îndestulare în raport cu oricare alt creditor.

Garanții emise de persoane juridice nerezidente pentru subsidiarele lor rezidente în România

Pentru aplicarea principiului de prudență bancară, unitățile băncii vor accepta, în funcție de situația concretă a fiecărui solicitant de credite, constituirea uneia sau mai multor garanții dintre cele prezentate mai jos:

scrisori de garanție bancară sau avaluri de la bănci agreate

depozite colaterale

polițe de asigurare a riscului de neplată emise de societăți de asigurare agreate de bancă

bunuri imobile

bunuri mobile de natura mijloacelor auto, stocurilor, creanțelor, utilajelor

fidejusiunea (cauțiunea)

alte garanții

Pentru a putea fi acceptate de bancă, garanțiile reale trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

bunurile să fie în circuitul civil și să se afle în proprietatea solicitantului sau a garantului

proprietarul bunurilor să aibă capacitatea juridică de a le depune în garanție sau ipotecă

să fie materializate sub forma unui titlu, înscris autentic

să poată fi transformate rapid în lichidități

bunurile să fie în stare corespunzătoare de funcționare

să existe piețe de desfacere și potențiali cumpărători pentru bunurile propuse drept garanție

bunurile să fie asigurate de o societate de asigurări agreată de bancă, iar asigurarea bunului trebuie să fie permanentă pe perioada de creditare

Banca Transilvania acceptă garanții personale la credite (de natura biletelor la ordine / cambii și scrisori de garanție bancară) emise / avalizate de bănci comerciale pentru care B.T. are limita disponibilă de expunere determinată conform Metodologiei de calcul a limitelor de expunere a B.T. în relațiile sale cu alte bănci.

Neîndeplinirea condițiilor de acceptare și de identificare a altor garanții conduce la imposibilitatea acordării creditului solicitat.

Garanțiile acceptate de bancă și constituite drept colaterale vor fi înregistrate în contul în afara bilanțului „Garanții primite de la clientelă”.

Aceste contracte se vor înregistra, în vederea îndeplinirii clauzei de publicitate, la Judecătorie (cele de garanție reală imobiliară), respectiv Arhiva Electronică a Garanțiilor Reale Mobiliare (cele de garanție reală mobiliară).

Asigurarea bunurilor acceptate în garanție

În scopul diminuării riscului în activitatea de creditare, banca va solicita beneficiarilor de credite să asigure bunurile aduse în garanție, care se pretează asigurărilor pentru acoperirea unor riscuri considerate ca atare în mod uzual și rezonabil, la societăți de asigurare agreate de bancă. Nu fac cazul asigurărilor garanțiile mobiliare cu deposedare aflate în custodie la B.T. etc.

Bunurile aduse în garanție se asigură pe toată durata creditării pentru riscurile specifice fiecărei categorii, iar drepturile de despăgubire se cesionează în favoarea băncii până la acoperirea integrală a datoriei. Împrumutații vor prezenta băncii polițele de asigurare în original cu mențiunea cesionării drepturilor de despăgubire în favoare B.T.

Pentru bunurile la care societățile de asigurare încheie o poliță numai pe o perioada limitată, împrumutatul se obligă în contractul de credit să reînnoiască asigurarea înainte de expirarea ei. În cazul în care împrumutatul nu reînnoiește polița, banca o va reînnoi din propria inițiativă pe cheltuiala împrumutatului (clauză în contract).

În momentul prezentării polițelor, moderatorul de credite împreună cu juristul vor verifica valabilitatea acestora, riscurile acoperite, valoarea asigurată, durata și condițiile despăgubirii.

Moderatorul de credite va urmări ca valoarea asigurată să fie cel puțin egală cu valoarea creditului și dobânzilor.

Pentru autovehicule se va accepta numai asigurarea facultativă de tip CASCO, iar pentru cele care execută transporturi internaționale se va accepta numai asigurarea de tip „buchet” (CASCO, CMR, carte verde, asigurare transport).

Creditul overdraft și particularitățile sistemului de clearing (compensare) din România

În general, prin acordarea creditelor overdraft, băncile comerciale din România speculează / acoperă deficiențele sistemului de plăți pe suport de hârtie (sistemul de clearing / compensare) din România.

Este știut faptul că unul dintre principalele puncte nevralgice în „dosarul” de aderare la Uniunea Europeană î-l constituie chiar această imperfecțiune a sistemului bancar românesc, în ceea ce privește circulația banilor prin sistemul de clearing.

Principala deficiență o constituie „gap-ul” temporar dintre momentul efectuării plății și momentul efectiv al încasării. Astfel, toate instrumentele de plată pe teritoriul României comportă diferite întârzieri, cum ar fii:

ordinele de plată – 1 – 3 zile

cecurile – 2 – 8 zile

biletele la ordine – 3 zile

Aceste întârzieri sunt cauzate de sistemul legislativ românesc, care prin legea de organizare a Transfond S.A., desemnează o societate pentru a administra sistemul de compensare în condițiile existente. Aceste condiții nu conțin componența informatizării integrate între sistemul de plăți și sistemul bancar propriu – zis care a putea duce la efectuarea în mod instantaneu a plăților / încasărilor.

Așadar, dacă clientul „X” are de plătit o sumă de 100 milioane lei, compusă din diverse efecte de comerț (cecuri, OP-uri, BO-uri), la o dată „T” și el știe că la aceeași dată are de încasat aceeași sumă, sau o sumă mai mare de la un client (prin OP, BO, cec, etc.) el nu-și poate totuși onora plățile în data „T”.

Banii de încasat vor veni la „T+1” sau „T+2” în cazul OP-urilor, la „T+3” sau chiar „T+7” în cazul cecurilor.

Acesta este momentul în care banca, la solicitarea clientului, poate ajuta la onorarea plăților către furnizori prin așa numitului tip de credit overdraft.

Banca își acoperă riscul pe perioada creditării (care corespunde cu intervalul de timp până la data încasării efectelor de comerț prezentate de client și adus în garanție) prin cesionarea drepturilor ce decurg din încasarea sumelor înscrise în aceste efecte de comerț.

CAPITOLUL II

STUDIU DE CAZ PRIVIND UTILIZAREA CREDITULUI OVERDRAFT

DE CĂTRE S.C. „TOTAL DISTRIBUTION” S.R.L.

DE LA BANCA TRANSILVANIA

2.1 Creditul overdraft la Banca Transilvania S.A.

Regula generală a acordării acestui tip de credit este de ajutorare a clientului să facă față situațiilor imediate de plăți în cazul volumul acestora depășește disponibilitățile existente în contul său curent, clientul reprezentând credibilitatea recunoscută de conducerea sucursalei Băncii Transilvania.

Procesul de creditare la B.T. se desfășoară după o metodologie elaborată de către conducerea băncii și compartimentele de metodologie credite, marketing și juridic.

În general, parcursul cererii de creditare și răspunsul la aceasta se desfășoară pe un traseu binestabilit.

Dosarul de creditare trebuie să cuprindă următoarele elemente:

Cererea de credit completată de solicitant

Ultimele trei bilanțuri și ultimele trei balanțe de verificare

Acord de consultare la CRB

Acord de consultare la CIP

Răspunsul consultării la CRB

Răspunsul consultării la CIP

Prezentarea garanțiilor, respectiv: ordine de plată confirmate, ordine de plată la trezorerie confirmate, filă de cec însoțită de borderou, filă bilet de ordin, mesaje SWIFT, facturi, contracte

Contractele de cesiune a drepturilor ce decurg din documentele prezentate mai sus ca garanție

Comisionul perceput la acordarea creditului este variabil (negociabil), în funcție de mărimea creditului și riscuri

Copie după documentele reprezentând destinația creditului acordat

Moderatorul de credite analizează documentația depusă de client, verifică posibilitatea de rambursare a creditului, dobânzilor aferente și întocmește un referat pe care, după avizarea de către șeful compartimentului credite, îl supune analizei Comitetului de Credite și Risc al sucursalei pentru avizare/aprobare.

Clasificare creditelor overdraft la B.T.:

în funcție de calitatea garanției există:

credite overdraft garantate cu efecte de comerț (cec, O.P., B.O)

credite overdraft garantate cu facturi și contracte

credite overdraft garantate cu mesaje SWIFT și dispoziții de încasare valutară

în funcție de moneda în care se acordă creditul există:

credite overdraft în lei

credite overdraft în valută

în funcție de durata acordării creditului există:

credite overdraft pe termen scurt – de la 1 zi la o lună

credite overdraft pe termen mediu – de la o lună la 6 luni (mai ales în cazul garantării cu facturi și contracte)

în funcție de tipul rambursării există:

credite overdraft cu scadență unică, de regulă cele cu garanție pe bază de efecte de comerț și mesaje SWIFT

credite overdraft cu grafic de rambursare, de regulă cele cu garanție pe bază de facturi și contracte

Profilul clientului acceptat la creditare de tip overdraft la B.T.

Clienții băncii, acceptați la creditare de tip overdraft la Banca Transilvania S.A., sunt persoane fizice și juridice, care au conturi deschise la una din unitățile sale teritoriale, respectiv:

regii autonome și societăți comerciale cu capital de stat, privat sau mixt, constituite potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 și O.G. nr. 32/1997

societăți comerciale cu participare străină de capital, constituite conform Legii nr. 35/1191, modificată prin O.G. nr. 92/1997

fermierii agricoli individuali și cei organizați în diferite forme de asociere simple, fără personalitate juridică, potrivit Legii nr. 36/1991

asociațiile familiale și persoanele fizice autorizate să desfășoare activități independente potrivit prevederilor Decretului-Lege nr. 54/1990

instituțiile publice

organizațiile cooperatiste, constituite potrivit prevederilor Legii nr. 106/1995

organizațiile obștești

organizații și organisme internaționale care funcționează potrivit legii pe teritoriul României

societățile civile (Fonduri de Investiții) organizate conform prevederilor O.G. nr. 24/1993

societățile de valori mobiliare constituite conform prevederilor O.G. nr. 18/1993

cabinetele de avocatură constituite conform Legii nr. 51/1995

cabinetele notariale constituite conform Legii nr. 36/1995, a notarilor publici

reprezentanțele străine care funcționează conform Decretului-Lege nr. 122/1990

cabinetele medicale organizate conform prevederilor O.G. nr. 124/1998

experții contabili care funcționează conform prevederilor O.G. nr. 65/1994

persoane juridice străine autorizate de organele abilitate să desfășoare activitate în România

persoanele fizice

asociații cu personalitate juridică

fundații, potrivit prevederilor Legii nr. 21/1924

Clientul băncii trebuie să aibă o anumită vechime în relațiile cu banca, constând într-un rulaj semnificativ prin contul bancar deschis la B.T. pe o perioadă de 2-3 luni.

De asemenea, se are în vedere ca la analiza financiară efectuată să se constate rezultate pozitive. Sunt preferate firme cu o cifră de afaceri importantă, profitabile, fără datorii la bugetul de stat, pentru a se evita pe cât posibil evenimentele ingerinte ale instituțiilor exterioare băncii (cum ar fi: popriri sau executări silite).

Sunt preferate, de asemenea, firme fără angajamente importante la alte bănci, situație controlabilă prin verificarea acestora la Centrala Riscurilor Bancare (CRB).

Un alt aspect în constituie comportamentul în plăți al agentului economic, fiind exclusă așteptarea la creditare a firmelor cu înregistrări de refuzuri de plată a diferitelor efecte de comerț (cecuri, bilete de ordin etc). se are în vedere ca și clienții/partenerii de afaceri ai clientului solicitant al creditului, să aibă aceeași calitate în raport cu Centrala Incidentelor de Plăți (CIP), și anume: nu se acceptă firmele cu înregistrări de incidente de plată sau aflate în interdicție de a emite alte efecte de comerț.

Beneficiarii de limită de creditare și de credite

Limitele de creditare, respectiv creditele se acordă clienților care îndeplinesc, cumulat, următoarele condiții:

au desfășurat activitate economică într-o perioadă de minim * …ani, aprobată prin prezentarea bilanțurilor contabile încheiate pentru aceste perioade și aprobate de organele abilitate prin lege

volumul total al activității, cel puțin pe ultimul an, a fost de minim *…USD (sau echivalent în alte valute)

are un bun serviciu al datoriei

* perioada și volumul minim de activitate a clienților care pot beneficia de credite din partea băncii, vor fi stabilite în mod expres de către Conducerea Executivă a Băncii

NOTĂ: În cazul clienților care înregistrează pierderi, în vederea continuării analizei pentru acordarea limitei de creditare, respectiv utilizarea creditului, se va solicita în mod expres aprobarea prealabilă a Conducerii Executive a Băncii.

Nu pot beneficia de credite din partea băncii clienții care:

nu desfășoară o activitate economică de minim *…ani

solicită o limită de creditare a cărei valoare se situează sub *…USD sau echivalentul în altă valută

au emis cecuri fără acoperire și sunt înregistrați la Centrala Incidentelor de Plăți (CIP)

sunt înregistrați cu datorii restante la Centrala Riscurilor Bancare (CRB), în Registrul Creditelor Restante (RCR)

sunt implicați în litigii însemnate cunoscute de bancă

2.2. Studiu de caz privind utilizarea creditului overdraft de către

S.C. „Total Distribution” S.R.L. de la

Banca Transilvania S.A.

Pentru înțelegerea corectă a mecanismului creditării de tip overdraft la B.T. vom considera următorul studiu de caz:

În urma analizei situațiilor financiare de la firma S.C. „Total Distribution” S.R.L., cu sediul pe Str. Interioară nr. 3 și având ca obiect de activitate distribuția de produse alimentare, compartimentul financiar-contabil al firmei a constatat că există o nevoie de finanțare pe următoarele luni.

Pentru a satisface această necesitate temporară, conducerea firmei a hotărât să contracteze un credit de tip overdraft de la Banca Transilvania S.A. În acest scop se vor parcurge următoarele etape:

se întocmește o cerere de acordare a unei limite de creditare (anexa 1) în valoare de 1 mld. lei pentru a-i utiliza în completarea resurselor proprii pentru realizarea de plăți prin cecuri și OP-uri

creditul overdraft va fi utilizat pentru finanțarea activității curente, plafonul de credit urmând să fie acordat pentru o perioadă de 3 luni

la cerere se anexează balanța de verificare pe luna decembrie 2003

după studierea cererii, aceasta este aprobată de către directorul sucursalei

agenții compartimentului de credite al băncii verifică firma prin emiterea unor cereri de verificare către CIP și CRB (anexa 2) în vederea verificării corectitudinii emiterii și utilizării de efecte de comerț de către S.C. „Total Distribution” S.R.L., precum și pentru verificarea riscului global și a situației creditelor restante

se întocmește de către ofițerul de credite un „credit report” (raport de creditare – anexa 3) în care sunt centralizate date legate de:

prezentarea acționariatului

istoricul firmei

activitatea de bază

rezultatele financiare ale firmei

clienți, beneficiari

activele firmei

dacă desfășoară activitate de export/import

CIP, CRB

relația cu alte bănci

relația cu Banca Transilvania S.A.

rulaje, cifre de afaceri

obiective de viitor

puncte slabe, puncte tari

aprecieri ale firmei și ale managementului acesteia bazate pe informații din mass-media, sistemul bancar și mediul de afaceri

în același timp banca, prin intermediul ofițerilor săi de credit, face un „scoring”, pe baza performanțelor financiare ale firmei, pe două componente:

o componentă obiectivă: lichiditate, solvabilitate, risc, profitabilitate, tendințe viitoare ale vânzărilor etc

o componentă subiectivă: caracteristici ale ramurii industriale în care acționează S.C. „Total Distribution” S.R.L., caracteristicile companiei, situația acționarilor și a managementului firmei, planificare etc

În urma analizei pe baza scoringului, firma S.C. ”Total Distribution” S.R.L. a acumulat un punctaj suficient pentru aprobarea acordării limitei de creditare.

Acest scoring trebuie cumulat cu răspunsul primit de la CIP și CRB. În cazul unui răspuns favorabil se face un „credit report” care se trimite spre aprobare la Centrală, în Cluj-Napoca.

Acesta vine aprobat de la Centrală și este momentul încheierii contractului de acordare a limitei de creditare (anexa 4).

Se trimite „credit limit proposal” la Centrală, în care se face cererea efectivă de acordare a limitei de creditare. Acesta vine aprobat de la Cluj-Napoca.

Este momentul în care se întocmește Contractul de facilitare de credit între Banca Transilvania S.A. și S.C. „Total Distribution” S.R.L. Acest contract are următoarele clauze:

Art. 1 – Facilitatea de credit: Banca va acorda împrumutatului o facilitate de credit neangajată, cu opțiuni multiple, în următoarele condiții:

suma: 1.000.000.000 lei

valabilitate: 26.01.2003 – 17.04.2003

obiect: facilitatea fa vi utilizată pentru scontarea de facturi și a efectelor de comerț

utilizarea facilității:

se efectuează numai pe durata valabilității facilității

utilizările vor fi făcute în următoarele valute: ROL

fiecare utilizare se va face pe baza cererii împrumutatului și numai după aprobarea acesteia de către bancă și semnarea de către părți a unui act adițional angajat la prezentul contract

suma maximă utilizată va fi în orice moment de maxim 1.000.000.000 lei

rambursare: rambursarea sumelor utilizate se va face în conformitate cu scadențele prevăzute în actele adiționale ale contractului de facilitate de credit

împrumutatul: se obligă să asigure în conturile sale curente sumele necesare acoperirii datoriei (credit, dobândă, costuri etc) și autorizează banca să debiteze conturile sale cu sumele respective

Art. 2 Dobândă și comisioane: Dobânda și celelalte costuri aferente Facilității datorate de împrumutat sunt cele prevăzute în actele adiționale la prezentul contract.

Art. 3 Garanții: În garantarea obligațiilor rezultate din prezentul contract, împrumutatul va constitui următoarele garanții:

efecte de comerț: ordine de plată, cecuri, bilete de ordin în valoare totală de 1.350.000.000 ROL, adică o acoperire de 135%

contractele pentru constituirea garanțiilor în formă legală, autentificate și înscrise la organele abilitate prin lege, fac parte integrantă din prezentul contract

pentru garantarea și plata utilizărilor din Facilitate, împrumutatul va emite bilete de ordin „în alb” și mandatează banca să le completeze în caz de culpă a împrumutatului, cu sume parțiale sau cu întreaga sumă împrumutată (credit, dobânzi, comisioane și alte costuri bancare, inclusiv penalități), precum și orice alte sume reprezentând cheltuieli pentru conservarea sau vânzarea bunurilor aduse în garanție.

Contractul mai conține următoarele articole:

Art. 4 Asigurare

Art. 5 Declarații și garanții ale împrumutatului

Art. 6 Obligații pozitive ale împrumutatului

Art. 7 Declarații negative ale împrumutatului

Art. 8 Cazuri de culpă

Art. 9 Forță majoră

Art. 10 Cesionarea

Art. 11 Confidențialitate

Art. 12 Invaliditatea clauzelor

Art. 13 Alte prevederi

Art. 14 Legea aplicabilă și jurisdicția

Art. 15 Intrarea în vigoare

După semnarea contractului de facilitate de credit, S.C. „Total Distribution” S.R..L. întocmește o cerere de utilizare credit, în valoare de chiar 1.000.000.000 ROL, pentru completarea resurselor proprii, pentru continuarea activității curente.

Creditul urmează să fie aprobat pentru 2 luni.

Rambursarea se va face în 1 rate lunare, prima rată fiind scadentă la 01.04.2003. rambursarea integrală se va face cel târziu la data de 01.04.2003.

Garanții propuse:

Se menționează că există aprobat un plafon de credite de 1.000.000.000 ROL.

La prezenta cerere se anexează următoarele documente:

copii după facturi

borderouri de depunere

cecuri și bilete la ordin

Cererea este aprobată de directorul Sucursalei.

Se verifică în CIP emitenții garanțiilor. După această verificare, se acceptă documentele emise de clienții fără probleme la CIP și se cesionează în favoarea băncii, prin contractele de cesiune.

Se întocmește formularul de utilizare a creditului, în care se prevede:

Facilitatea de credit: OVERDRAFT

Moneda: ROL

Limita de creditare disponibilă: 1.000.000.000 ROL

Limita de creditare echivalentă în USD: 30.951 USD

Maturitatea limitei de creditare: 17.04.2003

Tranzacția (creditul aprobat): 1.000.000.000 ROL

Tranzacția în USD: 30.951 USD

Risc total: 1.000.000.000 ROL

Risc total în USD: 30.951 USD

Garanții deținute de Banca Transilvania înainte de încheierea contractului de credit cu S.C: „Total Distribution” S.R.L.: 0

Noi garanții depuse și aprobate:

Detalii asupra noii tranzacții:

Tipul tranzacției: credit overdraft

Moneda: ROL

Maturitatea creditului: 01.04.2003

Rata dobânzii: 55% /an

Comision: 0,2% – flat – se reține printr-o cerere adresată Biroului Contabilitate din cadru băncii, prin care se solicită reținerea sumei de 2.000.000 ROL (1.000.000.000 : 0,2%) din contul S.C. „Total Distribution” S.R.L., reprezentând 0,2% din creditul în valoare de 1.000.000.000 ROL

Eșalonarea plății: la maturitatea documentelor

Scopul: finanțarea activității curente

În perioada 30.01.2003 – 01.04.2003 firma S.C. „Total Distribution” S.R.L. încheie tranzacții de vânzare – cumpărare cu furnizorii și clienții săi.

Se încasează contravaloarea cecurilor și biletelor la ordin, conform scadențelor, iar la scadență din fiecare sumă încasată se reține 74%.

S.C. „Total Distribution” S.R.L. face în acest interval următoarele plăți:

Plata dobânzii la creditul overdraft va fi eșalonată astfel:

Oportunități privind utilizarea creditului overdraft de către S.C. „Total Distribution” S.R.L. de la Banca Transilvania S.A.

În urma apelării la creditul overdraft firma S.C. „Total Distribution” S.R.L. prezintă următoarele situații financiare:

BILANȚ PREVIZIONAT

milioane lei

SITUAȚIA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR

milioane lei

FLUXUL DE NUMERAR PREVIZIONAT

milioane lei

În urma studierii situațiilor financiare prezentate de către S.C. „Total Distribution” S.R.L. rezultă că apelarea la creditul de tip overdraft este avantajoasă pentru menținerea și chiar îmbunătățirea activității firmei. Cu alte cuvinte, firma are următoarele avantaje:

se asigură continuitatea activității firmei printr-un mai bun rulaj al stocurilor de materii prime, materiale și produse finite

se realizează plata la termen a obligațiilor către furnizori

creșterea volumului vânzărilor până la sfârșitul anului cu peste 54,5¤ – 7730 mil. lei în trimestrul IV față de 5002 mil. lei în trimestrul I

sporirea profiturilor brute, respectiv nete cu peste 82,6% – 2082 mil. lei în trimestrul IV față de 1140 mil. lei în trimestrul I, respectiv 1561,5 mil. lei față de 855 mil. lei

asigurarea plății la timp a datoriilor curente, respectiv salarii, chirii, energie electrică, salubrizare etc.

Următorul grafic este sugestiv în evidențierea faptului că, deși cheltuielile au crescut datoria dobânzii plătite la creditul contractat, pe ansamblu veniturile (+54,5%) și profitul (82,6%) au avut o rată de creștere mai accentuată decât cheltuielile, care au crescut din trimestrul I până în trimestrul IV numai cu 46,2%, respectiv de la 3862 mil. lei la 5648 mil. lei. Astfel:

de asemenea, scopul principal al acordării creditului overdraft, respectiv îmbunătățirea fluxului de lichidități este atins. Astfel, în trimestrul I exista un excedent de numerar de numai 2052 mil. lei, reprezentând o sumă destul de riscantă pentru continuarea în bune condiții a activităților curente ale firmei. După acordarea creditului, excedentul de numerar a crescut continuu, atingând în trimestrul IV suma de 7288,8 mil. lei, ceea ce reprezintă o creștere de peste 255,2%. Acest procent denotă indubitabil o „însănătoșire” a activității de finanțare curentă a firmei, lucru esențial pentru viitorul financiar al acesteia și pentru menținerea ei pe piață. Iată cum arată evoluția fluxurilor de numerar în primele 4 trimestre analizate:

Creșterea cea mai accentuată a ieșirilor de numerar se înregistrează în trimestrul II, tocmai datorită includerii creditului overdraft în valoarea de 1 mld. lei și a dobânzii aferente acestuia, în valoare de 215,2 mil. lei.

CAPITOLUL III

UNELE OPINII CU PRIVIRE LA FINANȚAREA ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII ÎN ROMÂNIA

Putem concluziona că gestionarea capitalului circulant într-o activitate este vitală. Pot exista probleme de numerar dacă:

vânzările cresc foarte repede

apar modificări comerciale importante. De exemplu, atunci când se achiziționează activele fixe se pierd condiții favorabile de livrare sau apar credite neperformante.

Este util ca banca să evalueze periodic suma capitalului circulant care este folosit de o firmă.

Unele activități vor avea nevoie aproape tot timpul de numerar. Dacă activitatea se dezvoltă, nu vor avea niciodată suficiente fonduri și vor dori din ce în ca mai multe. Este datoria celui care acordă împrumutul să se asigure că activitatea se îmbogățește și că suma capitalului circulant de care au nevoie firmele fluctuează odată cu dezvoltarea activității.

Supradezvoltarea este unul dintre motivele pentru care se acordă credite pe termen scurt. Aceasta apare de obicei atunci când o activitate încearcă să se extindă rapid, dar cu insuficient capital circulant.

Eficiența creditului pe termen scurt depinde de modul în care băncile pot depista semnele unei supradezvoltări, astfel încât să întreprindă acțiuni reparatorii. Modul în care este realizată evidența trebuie ă furnizeze semnale de avertizare.

Este important să fim conștienți de faptul că pot fi și alți factori care se folosesc pentru a judeca succesul unei anumite activități. De exemplu, o problemă importantă pentru activitatea de taxi poate fi comparația numărului de pasageri care plătesc kilometrajul cu numărul de kilometri parcurși; aceasta se poate utiliza pentru a evalua cât de eficient se derulează activitatea.

Un bun specialist în acordarea de împrumuturi va discuta cu clientul măsurile care le folosește pentru a evalua eficiența activității respective. Răspunsurile date pot oferi o imagine mai profundă asupra activității și proprietarului ei.

Randamentul creditelor pe termen scurt depinde în primul rând de modul în care se face evaluarea activității solicitantului de credite de către funcționarul băncii, activitate care poate fi „supra” sau „sub”.

Una din principalele probleme în cadrul activității comerciale „supra” o reprezintă lipsa de lichidități care poate fi creată de o activitate cu dezvoltare rapidă și posibile întârzieri la plata creditorilor activității. În aceste circumstanțe, activitatea se află sub presiune mare de a colecta banii datorați de debitori și unele firme care au oferit reduceri mari pentru plata rapidă, au descoperit că aceasta este foarte costisitoare în condiții de rentabilitate și preconizări viitoare ale clienților.

Majoritatea băncilor oferă facilități de împrumut firmelor care se află în această situație într-un anumit moment sau altul. De fapt, multe firme vor cădea în cursa activității comerciale ”supra” într-un anumit punct al dezvoltării lor. Ca persoana care acordă împrumuturi, cel mai important lucru care trebuie să-l analizeze funcționarul bancar, este ce curs al acțiunii va implica cele mai mici riscuri pentru bancă.

Banca trebuie să ia în considerare un nivel adecvat al împrumutului, care va ajuta clientul să surmonteze dificultățile temporare. Totuși, este important să nu uităm că dacă clientul nu poate plătii creditori activitatea intră în lichidare iar banca va pierde banii.

De asemenea, banca trebuie să se asigure că solicitantul creditului recunoaște situația, de ce se întâmplă și că încearcă să o remedieze.

Problema finală este ca banca să analizeze garanția care acoperă împrumutul. Uneori, o activitate care comercializează „supra” poate oferi activele sale fixe ca garanție, dar trebuie analizată cu mare atenție valoarea lor de realizare. Va trebui, de asemenea, ca banca să fie satisfăcută de planurile pe care le are clientul pentru viitor și că are într-adevăr șanse de succes. Dacă garanția este destul de adecvată pentru a oferi o sursă alternativă de rambursare bună, dacă este cazul, atunci majoritatea persoanelor care acordă împrumuturi vor fi de acord să ofere facilități pentru împrumutul de capital circulant pentru o activitate care comercializează „supra”.

Comercializarea „sub” este o situație în care o activitate nu generează destule venituri pentru a asigura suficient numerar, pentru a finanța nivelul actual de operare fără împrumuturi care să majoreze capitalul circulant.

În principiu, această situație apare pentru că activitatea nu vinde suficiente produse pentru a acoperi costurile pe termen scurt. În final, dacă activitatea nu realizează vânzări destul de profitabile, va faliment.

Așadar, fondurile disponibile reprezintă partea esențială a oricărei activități și fără ele activitatea poate muri.

Fluxul de fonduri disponibile va releva cât are nevoie firma să împrumute pentru a plăti cheltuielile și a continua activitatea comercială.

Previziunea fluxului de numerar este necesară pentru ca banca să poată revizui capacitatea activității firmei de a regenera lichidități și viitoare cerințe de numerar. Ele arată dacă firma poate să facă sau nu față obligațiilor sale. O firmă poate să genereze profit fără să dispună de lichidități. Banca trebuie să analizeze cu mare atenție previziunile fluxului de fonduri disponibile atunci când evaluează o propunere pentru a se asigura că ipotezele făcute sunt rezonabile și cât mai complete cu putință.

Este important ca banca să înțeleagă că indiferent cât de bună este garanția, trebuie să fie mulțumită că activitatea are fondurile necesare pentru rambursarea împrumutului în viitor.

Previziunile fluxului de fonduri disponibile sunt importante din moment ce activitatea va falimenta în cazul în cazul în care rămâne fără numerar sau fără capacitatea de a lua împrumuturi.

Creativitatea economică presupune în mod necesar existența și manifestarea activă a creativității economistului specializat în problemele finanțelor și creditului în contextul actului managerial. Contribuția lui la obținerea performanțelor concurențiale ale întreprinderii este tot atât de importantă ca și a celor implicate în domeniul aprovizionării, producției ori a desfacerii. În anumite condiții și în anumite privințe, am putea admite că, uneori, ea este mult mai hotărâtoare, aceasta deoarece a finanța înseamnă a decide.

A finanța în condiții de eficiență și rentabilitate înseamnă a aloca optim resursele financiare ale întreprinderii, ținând seama de restricțiile date. Aceasta înseamnă, de fapt, a crea premisele și a avea în final consecințele favorabile pentru desfășurarea normală a întregului complex de activități ale întreprinderii – aprovizionare, producție, desfacere, progres tehnic, protecția mediului – și de a-i asigura, pe această cale, competitivitatea și forța concurențială necesară.

Oricum ar fi abordată problema, criteriul rentabilității activității, criteriu specific domeniului activității financiare, asociat cu criteriul calității produselor și serviciilor, reprezintă, în condițiile economiei bazate pe libera inițiativă, criteriile prin prisma cărora se verifică viabilitatea și forța oricărei întreprinderi, văzută ca sistem economic deschis. Din aceste considerente, în procesul conducerii, nu pot fi neglijate și marginalizate aspectele financiare pe care le reclamă desfășurarea normală a activităților întreprinderilor, deoarece ele determină, uneori în mod hotărâtor, tocmai evoluția întregului sistem economic.

Plecând de la această considerație, este necesară creșterea rolului managementului financiar și implicit a specialistului din domeniul finanțelor și creditului, în procesul conducerii activității întreprinderilor, în fundamentarea deciziilor de alocare a resurselor. Aceasta pentru că în condițiile implementării mecanismelor specifice economiei de piață, problema principală, pentru însăși existența și funcționarea corespunzătoare a oricărei întreprinderi, indiferent de forma de proprietate pe care se bazează, o reprezintă alocarea optimă a resurselor sale, fie ele materiale, energetice, de natură umană, informațională sau bănească.

Alocarea resurselor, ca orice proces, poate fi urmărită și controlată cu ajutorul unor semnalizatori. Urmărindu-i în evoluția lor, determinându-le tendința și luând decizii în cunoștință de cauză, decidentul poate hotărî pentru o alocare optimă a resurselor sale, ținând seama de restricțiile date de mediu. Optimizarea alocării resurselor obligă, la rândul său, în mod necesar, la alegerea acelor soluții tehnico – economice care sunt verificate și prin prisma criteriilor de eficiență financiară. Numai într-un astfel de context se poate vorbi de o alocare globală optimă a tuturor resurselor întreprinderii și implicit de o fundamentare corespunzătoare a programelor sale de activitate, vis – a – vis de care iau în final decizii ce privesc comportamentul său pe piață în calitate de agent economic independent. Din păcate, în România, deși în ultimii ani se vorbește din ce în ce mai mult despre IMM-uri, o parte importantă a populației și mai ales politicienii, nu le tratează ca pe o adevărată „coloană vertebrală” a economiei de piață.

IMM-urile sunt extrem de importante din mai multe motive. În primul rând, ele reprezintă 99,8% din toate întreprinderile existente la noi în țară, iar procentul din România este similar cu cel din U.E. Deci, primul argument ar fi unul de natură cantitativă. În momentul de față IMM-urile dau aproape 70% din veniturile la bugetul statului, peste 60% din producția industrială, din PIB și din export. Cred că aceste cifre sunt elocvente în ceea ce privește importanța IMM-urilor. După 1989, singurele organizații care au creat locuri de muncă au fost întreprinderile mici și mijlocii. Singura sursă de locuri de muncă în România unde există circa 15 întreprinderi la 1.000 de locuitori, față de U.E. unde media este de 45, o reprezintă tocmai aceste întreprinderi. Este clar că, deși au o pondere importantă, IMM-urile sunt încă departe de a reprezenta ceea ce ar trebui să reprezinte, ținând cont de realitățile din U.E., ca să nu mai vorbim de S.U.A., unde situația este și mai pregnantă din acest punct de vedere.

CONCLUZII

În fața legii, firmele reprezintă entități diferite, percepute ca un mijloc de a pune în operă o idee de afaceri.

Activele circulante, de tipul stocurilor și facturilor de încasat pot fi finanțate prin împrumuturi pe termen lung sau prin participarea la capitalul social al firmei. Presupunând că aceste surse sunt limitate, ele ar trebui consumate cu zgârcenie, adică numai acolo unde sunt absolut vitale, în special pentru a asigura pe termen lung firma.

Dacă ea poate la finanțare pe termen scurt acestea adăugându-se la celelalte surse de finanțare ale firmei, trebuie și ele folosite eficient.

Dar, orice afacere are nevoie de surse de finanțare (pe termen lung, mediu sau scurt) pentru continua să fie profitabilă și să aducă satisfacții celor care au inițiat-o.

Ca surse de finanțare individuale, pe termen scurt, pot preciza:

Avansul în cont curent – suma de bani ce poate fi împrumutată (disponibilă), dacă se depășește contul din bancă al firmei, la care se calculează o dobândă (evident mai mare decât ratele pe piață) stabilită dinainte. Meritele acestui tip de acord ar fi următoarele:

Reduceri: se plătește doar un comision la semnarea acordului ce poate fi pe costuri din dobânda calculată în funcție de numărul de zile cât s-au folosit banii băncii prin depășirea propriului cont; dobânda calculată în funcție de numărul de zile cât s-au folosit banii băncii prin depășirea propriului cont

Rapiditate: se poate ajunge foarte repede la o înțelegere cu banca

Flexibilitate: suma disponibilă poate fi folosită până la limita stabilită sau poate rămâne nefolosită.

Întârzierea plăților – fără îndoială, acesta este modul ideal de a finanța pe termen scurt activitatea firmei – nici un fel de comisioane, ușor de pus în aplicare, nu implică plata dobânzilor.

Toate sunt adevărate, doar că este nevoie de foarte mare atenție în a stabili cât de mult se poate amâna data efectuării plăților. Dacă răbdarea furnizorilor este dusă dincolo de o anumită limită se poate ajunge la servicii de proastă calitate, întreruperea livrărilor și, în cele din urmă, la obligarea firmei de a plăti pe loc toate datoriile, eliminându-se total acordarea de credite pe viitor. Costurile pe care le implică o asemenea atitudine din partea furnizorilor întrec cu mult orice fel de economii obținute pe seama întârzierii plăților.

Una din deciziile fundamentale a unui întreprinzător este cea referitoare la finanțarea activității, chiar dacă în stadiile de viață inițiale ale unei afaceri numărul opțiunilor este limitat.

Afacerile noi sunt recunoscute ca riscante deoarece nu există suficiente date privind trecutul firmelor în cauză care să susțină o eventuală investiție permanentă sau un credit pe termen lung. Cazul împrumuturilor este diferit deoarece apare necesitatea imediată de a plăti dobânda în mod regulat. Creditorii își pierd răbdarea în situația încălcării acordurilor semnate, iar dacă creditorul în cauză este o bancă, atunci împrumutatul este considerat „neperformant” iar controlul intern al băncii începe să facă presiuni pentru anularea acestuia. O astfel de presiune afectează decizia de finanțare și modul în care este condusă firma.

În dorința înfăptuirii unui mediu optim pentru IMM se pot adopta următoarele principii:

Recunoașterea aptitudinilor dinamice ale întreprinderii de a răspunde noilor necesități ale pieței și de a oferi locuri de muncă

Sublinierea importanței IMM în susținerea dezvoltării sociale și regionale, precum și a faptului că sunt adevărate exemple de inițiativă și angajament

Recunoașterea spiritului de întreprinzător ca pe o aptitudine valoroasă și productivă la toate nivelurile de responsabilitate

Situația întreprinderilor mici și mijlocii poate fi îmbunătățită prin acțiuni de stimulare a spiritului antreprenorial, de evaluare a măsurilor existente și, la nevoie, de modificare a acestora în favoarea IMM și de impulsionare a factorilor politici de decizie pentru a lua în considerare necesitățile întreprinderilor.

Toate aceste obiective se pot realiza prin crearea unui cadru de reglementare fiscal și administrativ, asigurarea accesului pe piețe în baza unor cerințe cât mai puțin împovărătoare care pot fi impuse fără a intra în contradicție cu obiectivele majore ale politicii publice; facilități privind accesul la acela mi bune rezultate din cercetare și la cea mai înaltă tehnologie; îmbunătățirea accesului la finanțare pe parcursul întregului ciclu de existență ale unei întreprinderi și promovarea unui sprijin de cea mai bună calitate pentru afaceri.

Ideal pentru dezvoltarea unei afaceri durabile ar fi crearea unui cadru legislativ stabil și a unui pachet de legi care să simplifice procedura de autorizare a firmelor în diferite activități pe care vor să le desfășoare; să se asigure o concurențe loială; să se favorizeze reinvestirea profitului; să fie asigurată o protecție împotriva monopolizărilor, precum și un acces sporit la fonduri speciale de finanțare.

Fondurile rezultate din privatizarea întreprinderilor din România ar putea fi folosite mai puțin la acoperirea datoriei interne și mai mult la crearea de noi active economice, adică pentru stimularea generării de valoare adăugată.

Acordând atenția cuvenită IMM, cunoștințele despre afaceri ar trebui predate la toate nivelurile de învățământ, prin programe corespunzătoare de pregătire a managerilor din întreprinderile mici.

Totodată, prin programe de sprijinire, instruire și asistență tehnică se pot atinge multe din obiectivele esențiale care stau la baza promovării IMM:

Susținerea dezvoltării IMM

Crearea de noi locuri de muncă

Creșterea numărului de IMM capabile să facă față competiției și forțelor concurențiale în condițiile liberalizării piețelor și ale integrării în Uniunea Europeană

Creșterea exporturilor, dezvoltarea contractelor și rețelelor de afaceri în țară și în străinătate.

Importanța întreprinderilor mici și mijlocii la dezvoltarea economică generală este deja binecunoscută, IMM-urile fiind nu numai promotorii creșterii economice și ai ocupării forței de muncă, ci constituie motorul pentru progres și inovație, lucru ce este valabil atât pentru economia României, cât și pentru economia generală a statelor vestice.

Practica finanțărilor pentru întreprinderi, în România, a „renăscut” după anul 1989 datorită situației dificile în care se aflau firmele românești la acel moment și ale căror nevoi de finanțare a capitalului circulant, în special, depășeau resursele proprii ale acestora, în prezent, autoritățile statului fiind preocupate din ce în ce mai mult de supravegherea evoluției globale a creditelor pentru a asigura o evoluție favorabilă a economiei naționale și sănătatea financiară a băncilor.

Donatorii internaționali și instituțiile finanțatoare încearcă să rezolve problema lipsei de capital circulant prin diferite oferte de finanțare. Printre acestea se numără, în primul rând, înființarea de linii de creditare speciale la bănci comerciale românești, cu care se refinanțează programe de creditare pentru IMM-uri, programe de creditare co-finanțare parțial prin bănci partenere.

În funcție de scopul propus și intermediarii implicați în finanțare, majoritatea programelor se concentrează în mod explicit asupra anumitor regiuni și sectoare economice printre sectoarele exceptate de la finanțare numărându-se sectorul bancar, asigurările și alte servicii financiare sau alte branșe, cum ar fi industria de armament, alcool și tabac, cazinourile sau activitățile care pun în pericol „morala” sau mediul înconjurător.

În comparație cu celelalte sectoare vizate de donatorii internaționali, agricultura și dezvoltarea rurală beneficiază de un program special de dezvoltare, programul SAPARD, care prezintă caracteristici specifice prin faptul că managementul etnic și financiar al Programului, precum și responsabilitatea gestionării fondurilor revin în totalitate țărilor candidate.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Lucrări și publicații de specialitate:

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Lucrări și publicații de specialitate: