Modalitati de Eficientizare a Organizarii Si Desfasurarii Intalnirii de Dimineata In Gradinita

Pedagogie

Modalitati de Eficientizare a Organizarii Si Desfasurarii Intalnirii de Dimineata In Gradinita

Byadmin ianuarie 1, 2024

SUCEAVA

2013 – 2016

CUPRINS

ARGUMENT………………………………………………………………………………………….. …..p. 5

CAP. I – EDUCAȚIA ȊN CONTEXTUL LUMII CONTEMPORANE…………p. 8

I.1 Educația. Concept, forme, funcții…………………………………………………………….p. 8

I.2 Educația și provocările lumii contemporane……………………………………………..p.13

I.3 Educația și dezvoltarea durabilă a societății……………………………………………..p.14

I.4 Educabilitatea. Factorii devenirii ființei umane…………………………………………p.15

I.5 Educația timpurie – cadrul de referință general…………………………………………p.19

I.6 Specificul curriculumului pentru învățământul preșcolar……………………………p.23

CAP. II – SPECIFICUL ACTIVITĂȚILOR DE DEZVOLTARE PERSONALĂ.

ȊNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ………………………………………………………………..p.39

II.1 Rutinele……………………………………………………………………………………………….p.39

II.2 Tranzițiile…………………………………………………………………………………………….p.48

II.3 Activitățile opționale……………………………………………………………………………..p.51

II.4 Activitățile desfășurate în perioada după-amiezii………………………………………p.52

II.5 Ȋntâlnirea de dimineață – specific și conținut……………………………………………p.52

II.6 Ȋntâlnirea de dimineață – conceptul de dezvoltare global al copilului………….p.52

II.7 Metodologia desfășurări întâlnirii de dimineață………………………………………..p.54

II.8 Valențe formative ale întâlnirii de dimineață……………………………………………p.60

CAP. III – DEZVOLTAREA SOCIO – EMOȚIONALĂ LA PREȘCOLARI ÎN ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ ……………………………………………………………….p.66

III.1 Rolul jocului în dezvoltarea inteligenței emoționale la copii în întâlnirea de dimineață………………………………………………………………………………………………………p.75

III.2 Rolul poveștilor terapeutice în întâlnirea de dimineață………………………………….p.85

CAP. IV – CERCETARE EXPERIMENTALĂ: MODALITĂȚI DE EFICIEN-

TIZARE A ORGANIZĂRII ȘI DESFĂȘURĂRII ȊNTÂLNIRII DE DIMINEAȚĂ

ȊN GRĂDINIȚĂ …………………………………………………………………………………………p.93

IV.1 Scopul și obiectivele cercetării………………………………………………………………p.93

IV.2 Ipotezele cercetării……………………………………………………………………………….p.94

IV.3 Variabilele cercetării…………………………………………………………………………….p.94

IV.4 Design-ul cercetării………………………………………………………………………………p.95

IV.5 Desfășurarea propriu-zisă a experimentului…………………………………………….p.96

IV.6 Prelucrarea statistică și analiza datelor………………………………………………..p.101

IV.7 Concluzii și implicații psihopedagogice………………………………………………p.103

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………p.104

ANEXE…………………………………………………………………………………………………….p.108

ARGUMENT

Educația preșcolară se încadrează într-o acțiune care se întemeiază pe o concepție coerentă și pe o strategie acțională care nu pierde din vedere mulțimea faptelor, aspectelor și interdependențelor care se cer corelate și controlate în același timp. Aceasta este posibil de realizat într-un cadru organizat, în instituții preșcolare unde se urmărește socializarea copiilor. Din punctul de vedere al condiționărilor sociale multiple și al procesului de comparare socială pe care îl provoacă, acest prim mediu organizațional cu care se confruntă copilul exercită o influență profundă, cu rol facilitator pentru experiențele sociale ulterioare. A trăi împreună nu înseamnă și a ne cunoaște unii pe alții, dimpotrivă, de multe ori există o apropiere fizică fără o reală cunoaștere. Copilul are nevoie să trăiască experiențe care să-i dea posibilitatea cunoașterii de sine, a întăririi propriului eu, să se desfășoare în situații care să favorizeze acceptarea sinelui. În anii de grădiniță, copilul devine conștient de propriile cuceriri, de propriile calități intelectuale, creative care pot transforma realitatea înconjurătoare. Din acestea el poate să conștientizeze bucuria de a cunoaște, a iubi, a ajuta și a fi ajutat. Descoperindu-se pe sine însuși, prin intermediul acțiunilor, copilul poate să-și consolideze o atitudine nouă care să-i perfecteze relația cu sine și cu lumea înconjurătoare

Studiile de specialitate subliniază faptul că prin integrarea copilului într-un grup social el dobândește abilități în a se raporta la ceilalți membri ai grupului cu care învață să stabilească relații eficiente, este ajutat să rupă relațiile de dependență față de părinți prin afirmarea capacităților de autoservire: a mânca, a se îmbrăca, a se încălța, a se pieptăna, ceea ce îi conferă o altă libertate de acțiune.

În cadrul programului instructiv-educativ din grădiniță, copilul este cooptat într-un proces de construire sau elaborare a unui comportament care să-i permită afirmarea eului, prin descoperirea competențelor sale ori prin constatarea dificultăților pe care le are de învins.

Noua orientare a educației are ca ideal conturarea personalității omului de mâine, care să fie mai responsabil, căruia să-i pese de tot ceea ce se petrece în jurul său, de aceea, educatorii trebuie să-i învețe pe copii să-și dezvolte competențe sociale, emoționale, atitudini și valori.

Întâlnirea de dimineață are un rol deosebit în stabilirea unității colectivului de copii, făcându-i să conștientizeze că sunt legați unii de alții prin interese și valori comune: la un moment dat vor fi capabili să treacă peste propriile interese în favoarea grupului, vor participa cu mai mult interes la toate activitățile atunci când simt că sunt parte importantă a acestora

,, Bucuria de a fi împreună” este argumentul înspre care ar trebui să se îndrepte toate activitățile grădiniței. Știm că bucuria izvorăște în mod esențial din atitudinea de reciprocitate, pentru care este necesar ca educatoarea să stabilească o atmosferă favorabilă conștientizării calității unice de a fi om în curs de evoluție. Pentru a realiza acest lucru este necesar ,,să fii cu” pentru ca cel mic să poată beneficia nu numai de ceea ce noi îi transmitem ci și de reciprocă. Cu timpul, între membrii grupului se creează un anumit nivel de încredere, iar ei își dezvoltă capacitatea de autocorectare: copiii acceptă mai ușor să primească critici de la un prieten de-al lor decât de la un necunoscut sau chiar de la un adult. De asemenea, întâlnirea de dimineață ajută la stabilirea unor relații care dau naștere unui sentiment de apartenență fiecărui membru. Scopul principal al întâlnirii de dimineață îl reprezintă cooperarea în procesul de învățare colectivă și nu competiția sau victoria individuală. Dacă copilul este respectat ca ,,persoană”, are dreptul și la acea ,,hrană” spirituală indispensabilă deschiderii spre o viață umană deplină. Numai astfel el va deveni om: pornind de la o relație interpersonală în care să fie cunoscut, apreciat și iubit.

Întâlnirea de dimineață contribuie substanțial la sporirea aptitudinilor de comunicare: copiii se angajează în discuții de grup, dând, astfel, posibilitatea educatoarelor să vină în sprijinul lor pentru a modela și a dezvolta aptitudinile necesare comunicării eficiente (să vorbească astfel încât ceilalți să înțeleagă mesajul, să asculte când alții vorbesc, să folosească limbajul în rezolvarea problemelor, să contribuie cu idei la discuția din cadrul grupului).

Prin intermediul întâlnirii de dimineață, copiii își dezvoltă aptitudini sociale: își mută centrul de interes de la propria persoană la alte persoane, astfel conturându-se empatia, ascultarea activă în rândul colegilor, copiii fiind determinați să privească lucrurile și din perspectiva altei persoane: părtinirile sunt înlăturate și se promovează tolerarea și acceptarea diferențelor. Aceste calități sociale creează premisele unei comunicări eficiente și deschise între membrii societății.

Întâlnirea de dimineață favorizează dezvoltarea unor competențe academice: vorbirea, ascultarea, dezvoltarea vocabularului, formularea de întrebări, analiza și evaluarea unor materiale, construirea unor răspunsuri spontane la întrebări, acceptarea solicitărilor celorlalți.

De asemenea, întâlnirea de dimineață creează o atmosferă pozitivă în sala de grupă: copiii se apropie unii de alții, învață să coopereze, învață să evite criticile la adresa altora, învață să îi respecte pe ceilalți ca persoane.

Prin intermediul întâlnirii de dimineață sunt încurajate atitudinile și comportamentele democratice: includerea (contribuțiile copiilor sunt analizate cu bunăvoință și respect de către educatoare), participarea activă (toți copiii iau parte la întâlnire), gândirea critică (copiii învață să pună întrebări, să provoace și să evalueze, fără răutate, idei asemănătoare sau diferite de cele proprii), toleranța și acceptarea (când copiii nu sunt de acord cu ideile altora, aceștia se întrunesc, se ascultă ideile diferite și sunt luate în considerare, pentru că între colegi există încredere), gândirea independentă (copiii sunt încurajați să își împărtășească unii altora experiențele și ideile), deschiderea (o serie de idei sunt prezentate și discutate), responsabilitatea personală și socială (copiii stabilesc reguli referitoare la propriul comportament și la comportamentul grupului, ascultând atent, răspunzând respectuos și exersând amabilitatea pe tot parcursul zilei).

Întâlnirea de dimineață conturează personalitatea copilului.

CAPITOLUL I

EDUCAȚIA ÎN CONTEXTUL LUMII CONTEMPORANE

„Când unui copil i se oferă puțină libertate de acțiune el va spune imediat, "Vreau eu să fac asta!". Dar în școlile noastre unde mediul este adaptat nevoilor copiilor, ei spun "Ajută-mă să fac asta singur". Iar aceste cuvinte le dezvăluie nevoile interioare.”

(Maria Montessori)

Educația. Concept, forme, funcții

Etimologic, cuvântul „educație” provine din latinescul educo, educere, termen care în limbajul uzual are deopotrivă două semnificații. În primul rând el desemnează acțiunea de „a scoate din”, „a ridica”, „a înălța”, de unde semnificația actului educațional ca modificare, transformare, susținere a trecerii de la o stare (primară, ereditară sau dobândită pe parcurs) la alta, nou-formată, în lanțul dezvoltării; imprimarea unei direcții de acțiune dinspre interior în vederea armonizării conduitei individuale cu normele sociale, ale comunității. În planul al doilea, același termen indică acțiunea de „a crește”, „a îngriji”, „a hrăni” (plante, animale, oameni), iar de aici educația a fost înțeleasă ca activitate de creare a condițiilor necesare creșterii (fizice, biologice), dar și îngrijirii, dezvoltării psihice, morale și spirituale. Educația este unul dintre fenomenele care a apărut o dată cu societatea umană, suferind pe parcursul evoluției sale, modificari esențiale. De la acțiunea empirică de pregătire a tinerei generații pentru viața socială, educația a parcurs un drum lung devenind o adevarată știintă cu statut propriu. Epoca actuală a informatizării, a interdependențelor culturale, economice sau de altă natură, pune probleme cu care omenirea nu s-a confruntat niciodată în istoria sa.

Educația are ca misiune esențială să sprijine procesul dezvoltării ființei umane conform principiului artei pedagogice formulat de Kant: “…. copiii trebuie educați nu potrivit cu starea prezentă, ci cu starea mai bună, posibilă în viitor, a genului uman, adică potrivit cu ideea umanității și cu menirea ei întreagă”. S-a vorbit de asemenea în literatura de specialitatea de conceptul educației multilaterale. Aceasta este definită în Dicționarul de pedagogie, (Ed. Did. și Ped., 1979) ca fiind “scop călăuzitor și caracteristică fundamentală a educației; proces complex de formare a tuturor componentelor personalității umane; ansamblul de activități sociale și individuale în vederea creșterii, cultivării și dezvoltării celor mai nobile trăsături de caracter; formarea și dezvoltarea la copii a tuturor cunoștințelor, deprinderilor, priceperilor de care acesta este capabil și cu ajutorul cărora acesta își găsește vocația, își continuă și desăvârșește educația, se realizaează ca personalitate. Educația multilaterală este atât scop (idealul educației – omul multilateral dezvoltat), cât și proces, produs, rezultat al ansamblului activităților instructiv-educative. Educația multilaterală ca proces cuprinde acțiunile desfășurate în vederea formării și dezvoltării aspectelor fundamentale ale ființei umane: fizicul, psihicul, moralul, esteticul, cognitivul, afectivul, volitivul, motricitatea, sensibilitatea și capacitățile de cunoaștere, de acțiune și apreciere. În această viziune, laturile educației multilaterale sunt: educația colectivă, educația individualizată, educația preșcolară, educația școlară, educația universitară, educația permanentă”

Realitatea contemporană demonstrează că rolul școlii nu numai că nu s-a diminuat, ci a devenit tot mai complex. Ideile libertății și descătușării, umanismului și creativității în educație ne îndeamnă să distrugem zidul de nepătruns al gândirii materialiste care ani în șir a creat stereotipii eronate. În actualul context, avem nevoie de o educație dinamică, formativă, centrată pe valorile autentice. În societatea actuală, caracterizată prin, mobilitate economică, politică și culturală, noua ordine educațională nu se concepe fără avangarda mișcării pedagogice teoretice și a praxis-ului educațional. Educația este azi în centrul preocupării tuturor popoarelor.

Învățământul trebuie să fie considerat în orice societate, ca un ansamblu omogen, care să reflecte nevoile societății și mijloacele de care dispune pentru satisfacerea lor;

Criza existentă se manifestă pe două planuri: decalajul existent între aspirațiile indivizilor și nevoile societății, pe de o parte, și capacitățile sistemului de învațământ, pe de altă parte, și prăpastia existentă între țările în curs de dezvoltare și cele industrializate.

Marile probleme cu care se confruntă omenirea cer o rezolvare urgentă, prin folosirea celor mai eficiente mijloace și forme de educație. Se consideră că abandonarea valorilor tradiționale ale educației, lipsa unui sistem axiologic de educație prin valori și pentru valori și criza de conștiință morală și spirituală a adus școala și educația în fața imperativelor lumii contemporane. S-a considerat că dezvoltarea nu poate fi autentică fără pace, că pacea nu poate fi autentică fără respectarea drepturilor omului și asigurarea libertăților fundamentale, că, la rândul lor, aceste libertăți și drepturi sunt iluzorii acolo unde domnește mizeria, foametea și analfabetismul. Aceste evoluții l-au condus pe Aurelio Peccei la introducerea unui nou concept, acela de problematică a lumii contemporane.

Conceptul s-a impus și este folosit astăzi în mod frecvent. El pune în lumină tocmai caracteristicile acestei problematici, care se impune atât colectivităților naționale, cât și grupurilor și în cele din urmă persoanelor.

Pe ansamblu, problematica lumii contemporane prezintă:

caracter universal, în sensul că nici o țară de pe glob și nici o regiune nu se poate plasa în afara acestei problematici;

caracterul global, în sensul că ea afectează toate sectoarele vieții sociale, constituind o sursă de probleme deschise și, în unele cazuri, de dificultăți atât pentru sfera vieții materiale, cât și pentru cea a vieții spirituale;

o evoluție rapidă și greu previzibilă, în sensul că oamenii se văd puși în fața unor situații complexe pentru care nu sunt pregătiți, pentru abordarea cărora nu au metode sau soluții adecvate;

caracterul pluridisciplinar, adică cu conexiuni puternice și numeroase în fața acestor demersuri epistemologice; oamenii, tentați să folosească demersuri unidisciplinare și nu pluridisciplinare, se văd dezorientați;

caracter prioritar și presant, în sensul că presiunile exercitate asupra comunității mondiale și a fiecărei comunități naționale sunt puternice, de neeludat, cerând răspunsuri prompte, ingeniozitate și deseori eforturi financiare importante.

Viitorul educației constituie o prioritate a comunității mondiale; națiunile au nu numai dreptul, dar și datoria de a se sprijini reciproc pentru ca prin educație, cultură și știință să ajungă la pace, progres și prosperitate și nu la haos, la dezumanizare, la disperarea provocată de un mediu în continuă degradare. Se afirmă pe bună dreptate, că unul dintre elementele definitorii ale societății contemporane este schimbarea. Noul mileniu a moștenit însă multe probleme sociale, economice și politice, care, deși au marcat în mare măsură ultima jumătate de secol, sunt departe de a-și fi găsit soluțiile. Dintre aceste probleme menționăm: terorismul internațional, rasismul, creșterea numărului săracilor, a analfabeților și a șomerilor, etc. Educația caută să contribuie la ameliorarea acestor probleme prin acțiuni specifice de prevenție. Datorită eșuării în a găsi soluții putem spune că educația se află în situație de criză. Prin criză se ințelege decalajul dintre rezultatele învățământului și așteptările societății. Dintre soluțiile specifice și generale găsite enumerăm:

inovații în conceperea și desfășurarea proceselor educative

introducerea noilor tipuri de educație în programele școlare;

întărirea legăturilor dintre acțiunile școlare și cele extracurriculare;

formarea inițială și continuă a cadrelor didactice;

conlucrarea dintre cadre didactice, elevi, părinți și responsabili de la nivel local;

organizarea de schimburi de informații între statele europene;

regândirea procesului de educație în vederea integrării cu succes a tinerilor în viața profesională și socială.

Impasul în care a intrat școala contemporană a fost provocat de trei categorii de explozii: explozia cunoștințelor, explozia demografică și explozia aspirațiilor. Datorită dezvoltării științei și tehnicii, s-a acumulat o imensă cantitate de informație care depășește posibilitățile de asimilare oferite de tehnicile de instruire din trecut.

În vederea facilitării adaptării la schimbare, ideal este ca educația să asimileze direcția, conținutul și ritmul dezvoltării sociale, să-și prefigureze conținutul în funcție de exigențele societății viitoare, să pregatească omul pentru a se adapta la schimbare, prevenindu-se sau limitându-se stresul schimbării. Prin urmare, modul de dezvoltare a lumii contemporane este legat, în mare măsură, de modul în care educația poate să satisfacă cerințele acestei dezvoltări. Răspunsurile educației se situează pe două mari planuri: unul al lărgirii ariei și conținuturilor educației și altul constituit din inovațiile în conceperea și efectuarea proceselor educative. În primul caz se impune o elaborare riguroasă a educației, iar în al doilea caz se impune problema regândirii procesului de educație, în privința orientării, dimensionării, instrumentalizării elementelor de conținut, în vederea integrării tinerei generații în viața socială prin intermediul profesiunii.

Formele educației:

• Educația formală reprezintă ansamblul acțiunilor sistematice și organizate, proiectate și desfășurate în instituții specializate, urmărind finalități explicite, cu scopul formării și dezvoltării personalității umane;

• Educația non-formală reprezintă ansamblul influențelor educative structurate și organizate într-un cadru instituționalizat, dar desfășurate în afara sistemului de învățământ;

• Educația informală reprezintă totalitatea influențelor educative nesistematice, neorganizate, nesubordonate unor obiective și finalități explicite, care se exercită asupra individului (***, Psihopedagogie preșcolară și metodica activităților în grădiniță, Editura Universității Aurel Vlaicu, Arad, 2006).

Funcțiile educației:

După O. Șafran, educația are:

• Funcție cognitivă de transmitere de cunoștințe;

• Funcție economică de formare a indivizilor pentru activitatea productivă;

• Funcție de valorizare și dezvoltare a potențialului de creație culturală;

• Funcție de dezvoltare a potențialului biopsihic al omului;

• Funcție de asigurare a unei inserții sociale active a subiectului uman. (***, Psihopedagogie preșcolară și metodica activităților în grădiniță, Editura Universității Aurel Vlaicu, Arad, 2006).

Educația și provocările lumii contemporane

Noul mileniu a moștenit multe probleme sociale, economice și politice care sunt departe de a-și fi găsit soluția, deși au marcat în mare măsură ultima jumătate de secol: problemele se agravează, se multiplică, se globalizează. Multe țări au depășit stadiul subdezvoltării, iar standardele de viață au crescut continuu, în proporții care diferă de la o țară la alta. Progresul a adus cu sine și sentimentul deziluziei care pare a fi dublat de o anumită confuzie a unei “societăți globale care duce o luptă chinuitoare pentru a se naște” (J. Delors).

Valul schimbărilor și al noutăților care asaltează viața umanității și a fiecărei colectivități umane a făcut necesare nu numai strategii globale corelate, internaționale, interdisciplinare, intersectoriale, ci și educația pentru schimbare.

Problematica lumii contemporane:

• creșterea în cifre a numărului săracilor, a analfabeților, a șomerilor, a tinerilor;

• degradarea mediului înconjurător și a resurselor naturale;

• degradarea stării de sănătate a populației;

• exacerbarea terorismului, rasismului și intoleranței;

• în țările europene asistăm la o scădere a indicilor natalității și la îmbătrânirea populației;

Analfabetismul este una dintre cele mai grave probleme.

Aceste probleme se impun atât prin caracterul lor complex, grav, persistent și presant, cât și prin dimensiunile lor globale, având o evoluție rapidă și greu previzibilă (G. Văideanu).

Priorități de acțiune pentru rezolvarea unora dintre problemele lumii contemporane:

• Apărarea păcii;

• Salvarea mediului;

• Propagarea democrației;

• Refacerea unității spirituale a Europei în scopul întăririi unității sale economice și politice.

Rolul educației în ameliorarea problemelor lumii contemporane:

• Educarea tinerei generații în spiritul respectării diversității, a protejării mediului;

• Conștientizarea acesteia privind pericolele și efectele acțiunilor nesăbuite;

• Formarea priceperilor și deprinderilor de acțiune controlată și de intervenție;

Educația nu poate face totul și nu poate fi supraestimat potențialul acesteia pentru ameliorarea problemelor, fiind necesară o acțiune conjugată cu celelalte subsisteme ale sistemului social: cel economic, politic, cultural.

Educația și dezvoltarea durabilă a societății

Rolul școlii în adoptarea unei viziuni axiologice și umaniste în educație și societate pentru a evita riscul depersonalizării și alienării tehnologice a indivizilor.

Dezvoltarea durabilă este acea dezvoltare care satisface nevoile prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.

Unul dintre principalele scopuri ale educației este să ajute umanitatea să își țină sub control propria dezvoltare. Educația trebuie să le permită tuturor, fără excepție, să-și ia destinul în propriile mâini și să contribuie la progresul societății în care trăiesc. Chiar dacă oamenii trebuie să profite de orice ocazie pentru a învăța sau a se autoperfecționa, ei nu vor putea folosi cum se cuvine toate aceste resurse potențiale fără a fi primit în prealabil o educație fundamentală solidă.

Școala ar trebui să impulsioneze atât dorința, cât și plăcerea de a învăța, să potențeze capacitatea de a învăța cum să înveți și de a stimula curiozitatea intelectuală. Accentul începe să fie pus pe necesitatea întoarcerii la educație, pentru a putea face față situațiilor noi care apar în viața personală sau în sfera muncii. Fiecare individ trebuie să fie pregătit să profite de ocaziile de a învăța care i se oferă de-a lungul vieții, atât pentru a-și lărgi orizontul cunoașterii, cât și pentru a se adapta la o lume în schimbare, complexă.

Tipuri fundamentale de învățare, necesare pe parcursul vieții:

• A învăța să știi, ceea ce înseamnă dobândirea instrumentelor cunoașterii, adică a învăța cum să acumulezi cunoștințe, grefate pe cunoștințele generale și de specialitate suficient de cuprinzătoare;

• A învăța să faci, astfel încât individul să intre în relație cu mediul înconjurător, să acționeze cu îndemânare;

• A învăța să trăiești împreună cu alții, pentru a coopera cu alte persoane, participând la activitățile umane;

• A învăța să fii, să devii, pentru a-ți dezvolta personalitatea și a fi capabil să acționezi cu o autonomie crescândă, judecând prin prisma propriei scări de valori și concepții și asumându-ți răspunderea (J. Delhors)

Competențe de bază de care trebuie să dispună fiecare individ:

• Abilitatea individului cu capacitate de a comunica, cu spirit de echipă, de inițiativă;

• Capacitatea de asumare a responsabilităților;

• Abilități de mânuire a calculatorului;

• Limbile străine;

• Cultura tehnologică;

• Spiritul antreprenorial;

• Competențe sociale.

Fiecare trebuie să dețină aceste competențe de bază cel puțin la nivel minimal pentru a putea participa eficient la viața profesională, familială și comunitară, dar și pentru a putea învăța de-a lungul întregii vieți.

Necesitatea realizării unei culturi a învățării de-a lungul întregii vieți este o cerință intrinsecă a societății de astăzi și de mâine și o modalitate prin care, indiferent care vor fi evoluțiile și schimbările sociale, individul va putea să participe la realizarea lor și chiar să le anticipeze.

Educația pemanentă apare ca un concept integrator, ce înglobează toate dimensiunile actului educativ, atât în temporal (toată durata vieții), cât și în plan spațial, articulând toate influențele educaționale exercitate într-o organizare formală (în sistem școlar), non-formală sau informală.

Educabilitatea. Factorii devenirii ființei umane

Conceptul de educabilitate

Educabilitatea reprezintă o caracteristică esențială a personalității umane care desemnează capacitatea acesteia de dezvoltare pedagogică pregresivă, permanentă, continuă (Cristea, S.,Dicționar de pedagogie, pag 127).

Caracteristică esențială a ființei umane și categorie pedagogică distinctă, educabilitatea s-a bucurat de atenția majorității cercetătorilor din domeniul științelor educației fiind definită drept ,,capacitatea omului de a fi receptiv la influențe educative și de a realiza, pe această cale acumulări progresive concretizate în diferie structuri de personalitate”, precum și ,,capacitatea insului uman de a fi educat, de a se lăsa supus acțiunii educaționale, de a beneficia de ea, în forma dezvoltării sale fizice, psihice, comportamentale.”

Din aceste definiții reținem faptul că indiferent de multitudinea modalităților de definire, educabilitatea reprezintă o însușire specific ființei umane. În acest sens Kant susținea că, singur, omul este educabil, pentru că poartă în el posibilitatea de a fi altul decât este. El este perfectibil și perfectibilitatea este condiția sine qua non a educației.

Educabilitatea privește omul ca pe o ființă educabilă. Ea reprezintă concepția, legitatea și fenomenul care dinamizează posibilitățile de devenire, de formare și de dezvoltare a omului ca personalitate și profesionalitate.

Psihopedagogii desemnează prin expresia educabilitate, potențialul de formare sub influența factorilor de mediu sau educaționali.

Ereditatea – premisa dezvoltării psihoindividuale

Ereditatea reprezintă ansamblul dispozițiilor (predispozițiilor, posibilităților, caracterelor sau potențelor) de natură anatomo fiziologice, înnăscute sau transmise prin mecanismele și informațiile anterioare la generațiile tinere prin intermediul părinților. ( I. Bontaș).

Mediul socio-uman al dezvoltării psihoindividuale

Mediul reprezintă ansamblul condițiilor înconjurătoare (ambientale) în care trăiește omul, se dezvoltă, acționează (muncește) și creează. Mediul poate avea două componente principale:

• mediul natural și ecologic;

• mediul socio-global și psihosocial ( I. Bontaș)

Omul se află sub influența acestor tipuri de mediu. Mediul natural și ecologic influențează dezvoltarea și sănătatea omului prin climă, relief, radiații și poluare. Mediul socio-uman permite umanizarea și socializarea individului prin asigurarea condițiilor materiale, de civilizație și cultură, prin relațiile inter-umane, instituții, ideologii, tradiții, concepții, stiluri de viață etc.

Mediul declanșează potențialitățile ereditare astfel încât dezvoltarea diferitelor procese psihice este o rezultantă a interacțiunii celor doi factori: ereditatea și mediul, în ponderi diferite. Mediul trebuie considerat ca un bun inestimabil de patrimoniu al omului. El trebuie conservat, protejat, îmbunătățit în legătură cu tot ceea ce este favorabil vieții omului, prevenindu-se sau înlăturându-se tot ceea ce reprezintă poluarea lui. Asigurarea purității mediului implică educația, cea care instruiește și formează oameni, care să prevină și, la nevoie, să înlăture orice situație poluantă, fie că este vorba de mediul natural, fie de cel psihosocial.

Educația – factor al dezvoltării psihoindividuale

Există două daruri nemuritoare pe care le oferim copiilor noștri: Rădăcini și Aripi.

Educația este un mod de organizare a influențelor mediului socio-uman asupra individului. Copilul devine om social numai prin educație. Prin intermediul educației omul își însușește limbajul social, cultura generală și comportamentul moral-cetățenesc, își formează concepția despre lume, își dezvoltă potențialul creator și se pregătește pentru integrarea socio-profesională. Individul care trăiește într-o comunitate umană beneficiază atât de o educație spontană, care acționează habitudinal asupra lui, cât și de educația orgainzată, realizată prin instituții specializate, dintre care cea mai importantă este școala. Ereditatea oferă sau nu potențialul de dezvoltare psiho-fiziologică, mediul oferă sau nu anumite condiții, iar educația dirijează, prin procesul învățării, formarea armonioasă și integrată a personalității, fiind factorul determinant al acesteia.

Specificul influențelor educative și ale mediului

Atunci când ne referim la dezvoltarea copilului, trebuie să reținem un aspect foarte important: dezvoltarea este un proces individual și, deși etapele de dezvoltare sunt atribuite copilului în general, ține de unicitatea copilului.

Particularitățile psihice și acționale ale copiilor se dezvoltă concomitent cu dezvoltarea anatomo-fiziologică și cu evoluția ascendentă structural funcțională a creierului.

Nivelul și calitatea particularităților psihice și acționale sunt determinate în mare măsură de influența agenților socio-educaționali (educația în familie și în școală) dar și de influențele factorilor extrafamiliali și extrașcolari reprezentați ai mass-media și de alți factori educativi.

• Atenția trece de la forma involuntară spre cea voluntară, de la cea puțin stabilă spre cea stabilă. Acest fapt necesită organizarea duratei activităților educative corespunzător intensității procesului cognitiv și vârstei educabililor. În timpul activității este necesar să se intervină pentru menținerea sau restabilirea atenției prin modalități corespunzătoare: mișcări, predare activă, interesantă etc. Odată cu dezvoltarea atenției, copilul se poate orienta mai ușor în mediul înconjurător, poate pătrunde mai adânc în cunoașterea obiectelor și fenomenelor, deoarece cu ajutorul atenției activitatea psihică se centrează și se fixează asupra celor ce intră în câmpul reflectării (E. Verza,Fl. E. Verza,op.cit.p.104).

• Memoria dovedește o mare plasticitate, receptivitate, datorită stocului redus de informații. În această perioadă se realizează trecerea de la memoria mecanică la memoria logică. Din acest motiv sunt necesare eforturi pedagogice de explicare și argumentare corespunzătoare pentru asigurarea accesibilității și înțelegerii cunoștințelor ce urmează a fi memorate;

• Gândirea concretă are o pondere însemnată la această vârstă, dar este posibilă și necesară trecerea treptată la gândirea abstractă. Pentru demersul corelării gândirii concrete cu gândirea abstractă este necesar să se îmbine în procesul de predare-învățare materialul didactic intuitiv cu mijloacele logico-matematice.

• Imaginația este vie și fantastică la școlarii mici. De aceea, este necesar să le stimulăm cât mai mult imaginația pentru a se putea trece de la imaginația fantastică la cea realist fantastică și pentru a putea ajunge la vârsta pubertății la o imaginație cu o doză importantă de realism. Imaginația îndeplinește la copil un rol de echilibrare sufletească; rezolvă contradicția dintre dorințele și posibilitățile copilului.

Este necesar să le satisfacem curiozitatea copiilor, să le răspundem la întrebări, oferindu-le explicații și argumente în raport cu puterea lor de înțelegere. Deoarece la vârsta școlară mică spiritul de imitație este destul de pronunțat trebuie să le oferim copiilor modele pozitive de comportament iar, în cazul în care observă în jurul lor și metode negative, să încercăm să le explicăm nocivitatea acestora în dezvoltarea individualității lor.

La vârsta preșcolară acționează mai mult motivația extrinsecă (recompense materiale, morale, note). Este necesar ca acestea să fie acordate pe merit și să evite condiționarea de către copil a primirii lor, ele acordându-se numai ca urmare a faptelor lor. Treptat, se poate trece la dezvoltarea și conștientizarea motivelor interioare cum ar fi setea de cunoaștere, dragostea și pasiunea pentru învățătură, etc. acestea oferindu-i valențe superioare evoluției psihice.

Procesele afective se caracterizează prin simțiri, trăiri și sensibilități sufletești vii și puternice. Educatorii și părinții trebuie să nu-i tensioneze negativ, să nu-i dezamăgească, ci să le creeze stări care să le ofere posibilitatea unor simțiri și trăiri sufletești superioare, sub formă de sentimente de prietenie, de dragoste față de părinți, de cadrele didactice, de colegi, de învățătură. Procesele acționale se caracterizează printr-o intensă nevoie de mișcare, de acțiune datorită procesului intens de dezvoltare fizică, a necesității consumului de energie ce se acumulează. O educație necorespunzătoare la vârsta preșcolară poate declanșa unele trăsături și manifestări negative: egocentrismul și anumite ticuri ce pot apărea.

Educația timpurie – cadrul de referință general

Până în ultimele două decenii ale secolului trecut (XX), conceptul de educație timpurie se referea la educația de dinainte de școlarizarea copiilor, desfășurată în intervalul de la 3 ani la 6/7 ani. Educația timpurie era considerată o activitate sistematizată, efectuată în instituții specializate de tipul grădinițelor și era cunoscută ca învățământ/educație preșcolară. Conferința Mondială de la Jomtien (Thailanda) din 1990 – Educația pentru toți – a introdus un nou concept “lifelong learning” (educație pe tot parcursul vieții) și, odată cu el, ideea că educația începe de la naștere. Astfel, conceptul de educație timpurie s-a lărgit, coborând sub vârsta de 3 ani, și a fost exprimat prin sintagma “dezvoltarea timpurie a copilului”, incluzând în sfera sa educația, protecția și sănătatea.

Copilăria timpurie reprezintă cea mai importantă perioadă din viața copilului, întrucât este marcată de momente cruciale pentru succesul său de mai târziu, la școală și în viață. Intervenția adultului asupra copilului în această perioadă este fundamentală.

Educația timpurie vizează intervalul de timp cuprins între naștere – pentru că din momentul când se naște copilul începe să se dezvolte și să învețe, și până la 6 ani – vârsta intrării la școală. Educația timpurie se realizează atât în mediul familial, cât și în cadrul serviciilor specializate, precum creșa sau grădiniță. Cercetările din ultimii 30 de ani au evidențiat corelații semnifictive între mediu și dezvoltarea intelectuală, între învățarea timpurie și învățarea care are loc în alte etape ale vieții. Astfel, copiii crescuți într-un mediu stimulativ au o dezvoltare intelectuală accelerată în comparație cu cei crescuți într-un mediu restrictiv. De la naștere și până când cresc, copiii sunt persoane care au o dezvoltare afectivă și o receptivitate specială față de diferitele categorii de stimuli, aspect ce poate fi influențat de informațiile care le primește copilul din mediu, precum și de calitatea procesării acestora.

Se impune astfel organizarea de către practicieni a unor intervenții cu caracter formativ pentru a valorifica această receptivitate. Dacă procesul de dezvoltare este neglijat, mai târziu, compensarea acestor pierderi este dficilă și costisitoare. Investiția în copii la vârste cât mai fragede conduce, pe termen lung, la dezvoltarea socială a acestora și la realizarea susținută a drepturilor copiilor. Dacă la nivelul educației timpurii sunt depistate și remediate deficiențele de învățare și psiho-comportamentale ale copiilor, deci înainte de integrarea copilului în învățământul primar – beneficiile recunoscute se referă la: performanțe școlare superioare, diminuarea ratei eșecului școlar și a abandonului. Calitatea educației, a îngrijirii și protecției copilului de la naștere până la 6 ani depinde de noi toți, cei care interacționăm cu copiii zi de zi: părinți sau educatori, consilier școlar sau asistent medical – toți acționând coerent și având în atenție permanentă copilul și particularitățile lui. Copilul evoluează continuu de-a lungul existenței sale, iar participarea la procesul de educație este un element cheie pentru asigurarea evoluției.

Curriculumul pentru învățământul preșcolar are la bază conceptul de educație timpurie, păstrând în centrul atenției copilul, cu nevoile și interesele sale. El reprezintă un instrument important în experiența de cunoaștere pe care o traversează copilul, fiind gândit și proiectat astfel încăt să asigure atingerea finalității educației timpurii.

Finalitățile urmărite prin curriculum pentru educația timpurie combină dezvoltarea socială a copilului cu cea cognitivă, și se bazează pe:

● dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a personalității copilului, în funcție de ritmul propriu și de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia;

● dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulți și cu mediul, pentru a dobândi cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi;

● încurajarea explorărilor, exercițiilor, încercărilor și experimentărilor, ca experiențe autonome de învățare;

● descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;

● sprijinirea copilului în dobândirea de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini necesare acestuia la intrarea în școală și pe tot parcursul vieții.

Valorile fundamentale promovate de curriculum pentru educația timpurie vizează:

● drepturile fundamentale ale copilului (dreptul la viață și sănătate, dreptul la familie, dreptul la educație etc.)

● dezvoltarea integrată a copilului;

● incluziunea, ca proces de promovare a diversității și toleranței;

● non-discriminarea și excluderea inechității sociale, culturale, economice și de gen (asigurarea de șanse egale tuturor copiilor, indiferent de gen, etnie, religie printr-o abordare educațională echilibrată).

Educația timpurie, ca primă treaptă de pregătire pentru educația formală, asigură intrarea copilului în sistemul de învățământ obligatoriu, prin formarea capacității de a învăța. Investiția în educația timpurie este cea mai rentabilă investiție în educație, după cum arată un studiu elaborat de R. Cuhna, unul dintre laureații Premiului Nobel în economie. Învățarea timpurie favorizează oportunitățile de învățare de mai târziu. Deprinderile și cunoștințele dobândite devreme favorizează dezvoltarea altora ulterior, iar deficiențele de cunoștințe și deprinderi produc în timp deficiențe mai mari, oportunități de învățare ratate sau slab valorificate. Grădinița, ca serviciu de educație formală, asigură mediul care garantează siguranța și sănătatea copiilor și care, ținând cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltării copilului, implică atât familia cât și comunitatea în procesul de învățare.

Ca note distinctive ale educației timpurii am putea aminti:

● copilul este unic și abordarea lui trebuie să fie holistică (comprehensivă din toate punctele de vedere ale dezvoltării sale);

● la vârstele mici este fundamental să avem o abordare pluridisciplinară (îngrijire, nutriție și educație în același timp);

● adultul/educatorul, la nivelul relației “didactice”, apare ca un partener de joc matur, care cunoaște toate detaliile jocului și regulile care trebuie respectate;

● activitățile desfășurate în cadrul procesului educațional sunt adevărate ocazii de învățare situațională;

● părintele nu poate lipsi din acest cerc educațional, el este partenerul-cheie în educația copilului, iar relația familie – grădiniță – comunitate este hotărâtoare.

Studiile științifice referitoare la efectele educației timpurii preșcolare (vezi Pre-School Education in the European Union. Current Thinking and Provision, 1995) au scos în evidență o serie de elemente importante:

● Educația timpurie (incluzând educația preșcolară) are un efect pozitiv asupra abilităților copilului și asupra viitoarei sale cariere școlare, în special pentru copiii proveniți din medii socio-economice foarte defavorizate, în sensul că aceștia progresează în plan intelectual, dezvoltă atitudini pozitive față de învățare, precum și motivația de a depune în viitor un efort real în școală. Pe de altă parte, s-a constatat că educația timpurie are un efect pozitiv asupra abilităților intelectuale și sociale ale copiilor, independent de mediul lor de proveniență, atunci când instituțiile preșcolare promovează cu adevărat calitatea, atât în ceea ce privește mediul fizic, cât și interacțiunile adult/copil.

● Educația timpurie (incluzând educația preșcolară) are efecte pozitive asupra viitoarei integrări sociale a adolescentului și adultului. Studiile longitudinale au stabilit faptul că pentru copiii proveniți din medii socio-economice defavorizate s-a observat o reducere a comportamentului delincvent, precum și o rată mai mare a duratei de școlarizare. Acest efect asupra integrării sociale poate fi explicat, desigur, printr-o integrare educațională reușită cu mai puțini ani de repetenție, rate mai scăzute de abandon și o dorință mai mare de a fi integrat în societate.

● Numărul de copii al grupei este, de asemenea, important. Unii autori consideră că 25 de copii este maximum, iar în clasele cu peste 25 de copii ar trebui să fie prezenți doi adulți. De aceea, ratele înalte de personal, însoțite de cooperarea dintre adulții responsabili cu educația copiilor și o acțiune educațională de calitate au efect asupra dezvoltării copiilor.

● Influența formării și supervizării personalului asupra dezvoltării copiilor.

Există trei domenii interdependente ale comportamentului adultului care au un impact asupra dezvoltării copiilor:

1. Organizarea clasei pe grupe în diferite arii, permițând copiilor să acționeze individual sau în grupuri mici sau mai mari. Această formă de organizare are efecte pozitive asupra dezvoltării sociale (independență, cooperare, rezolvarea conflictelor sociale) și a limbajului.

2. Introducerea unor tipuri diferite de material, accesibil și adecvat copiilor, cu sugestii pentru activități structurate în jurul acestui material. Acest fapt dă posibilitate copiilor să devină implicați în jocul elaborat și, în același timp, să-și dezvolte abilitățile sociale.

3. Calitatea interacțiunilor adult/copil, atât în relație cu managementul comportamentului social (stimularea discuției și a exprimării de sine, încurajarea independenței etc.), cât și din punctul de vedere al limbajului (managementul timpului de vorbire și încurajarea copiilor care nu vorbesc prea mult).

Proiectele care vizează implicarea părinților din medii defavorizate în educația propriilor copii sunt numeroase și variate. În prezent, în cercetare lipsesc argumente solide în sprijinul implicării parentale și pentru definirea unor metode de acțiune eficientă. Se pare doar că un tip instrumental de intervenție vizând echiparea părinților cu un set de activități specifice care să fie realizate acasă este mai relevant pentru copiii cu nevoi speciale decât pentru copiii din medii defavorizate, în special atunci când aceștia din urmă beneficiază de un învățământ preșcolar bun. Alte forme de implicare parentală par să fie benefice pentru copiii defavorizați, incluzând sprijinul emoțional, dezvoltarea unei relații părinte/copil satisfăcătoare, ajutor în utilizarea serviciilor disponibile la nivel local (de exemplu serviciile sociale, cele de consiliere familială și cele de nutriție).

În concluzie, trebuie menționat că efectele educației timpurii asupra educației ulterioare a copilului sunt în relație cu influențele educaționale infuzate pe parcurs. La o vârstă timpurie, (până la 3 ani), tipurile de îngrijire oferite copiilor influențează dezvoltarea lor. Mai târziu ( înv. preșcolar, primar, gimnazial și liceal), rezultatele depind de experiențele oferite în procesul de învățare. De aceea, este foarte important să se definească și să se promoveze calitatea în educație la aceste niveluri. Pe de altă parte, cercetările în domeniu arată că cel mai mare beneficiu al educației timpurii apare în planul non-cognitiv. Au fost identificate multe relații pozitive și semnificative între frecventarea grădiniței și comportamentele centrate pe sarcină, dezvoltarea socio-emoțională, motivația și atitudinile pozitive față de învățare.

Specificul curriculum-ului pentru învățământul preșcolar

Învățarea se bazează pe întrebări. Cine se întreabă mereu este bine poziționat pe drumul învățării. Cine se întreabă înseamnă că nu este deplin mulțumit de ceea ce știe și caută să vadă lucrurile și altfel. Cine este impresionat de ceea ce află demonstrează căt se poate de clar că nu rămâne pasiv față de cunoaștere, că vrea să meargă mai departe. ,,Cunoașterea veritabilă este reflexivă; este nu o țintă, ci un parcurs, nu o achiziție, ci o năzuință, nu o proprietate individuală, ci un bun care trebuie dat mai departe. „(C. Cucoș, 2009)

Învățământul preșcolar românesc se numără printre sistemele de învățământ cu cea mai lungă tradiție, care însă de la începuturi a răspuns prompt noutăților din domeniul educației copiilor mici. Constatăm că el a fost permanent infuzat cu idei, concepții, practice innovative, inspirate de cercetări din țară sau din străinătate, care au creat premisele unor scimbări mult mai ușor de realizat, îndeosebi în perioada postdecembristă.

În Curriculumul pentru învățământ preșcolar (2008), este prezent un aspect de noutate, care marchează clar o evoluție. Este vorba de conceptul de dezvoltare globală a copilului, considerat a fi centrat în perioada copilăriei timpurii. Perspectiva dezvoltării globale a copilului, accentuează importanța domeniilor de dezvoltare a copilului, în contextual în care, în societatea de azi, pregătirea copilului pentru școală și pentru viață trebuie să aibă în vedere nu doar competențe academice, ci, în aceeași măsură, capacități, deprinderi, atitudini ce țin de dezvoltarea socioemoțională (a trăi, și a lucra împreună sau alături de alții, a gestiona emoții, a accepta diversitatea , toleranța etc.), dezvoltarea cognitivă ( abordarea unor situații problematice, găndirea divergentă, stabilirea de relații cauzale etc. , asocieri, corelații etc. ) dezvoltarea fizică (motricitate, sănătate, alimentație sănătoasă etc. ), dezvoltarea limbajului și a comunicării ( ascultare în vederea înțelegerii mesajului, comunicare și exprimare orală corectă, interes pentru scris și citit, discriminare fonetică, conștientizarea mesajului scris. ) capacități și atitudini de învățare ( curiozitate și interes, inițiativă, persistență, creativitate ).

Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltării globale vizează cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltării complete a copilului, în acord cu particularitățile sale de vârstă și individuale.

Noul plan de învățământ are o structură pe două niveluri de vârstă și, în contextul unei învățări centrate pe copil, încurajează eterogenitatea (abandonarea sistemului de constituire a grupelor pe criteriul cronologic). Programul zilnic al copilului trebuie să fie coerent, echilibrat, flexibil, adaptat nevoilor de dezvoltare specifice ale acestuia. Acesta prezintă o construcție diferită, în funcție de tipul de program al grădiniței (program normal și program prelungit sau săptămânal) și o delimitare pe tipuri de activități de învățare: activități pe domenii experiențiale, jocuri și activități didactice alese și activități de dezvoltare personală.

Curriculum-ul pentru învățământul preșcolar permite parcurgerea interdisciplinară, integrată a conținuturilor propuse și asigură libertate cadrului didactic în planificarea activității zilnice cu preșcolarii. Într-un demers coerent al centrării demersurilor educaționale pe copil, noul curriculum scoate în evidență relația biunivocă conținut-metodă și pune un accent deosebit pe rolul educatoarei în procesul de activizare a funcțiilor mentale constructive și creative ale copiilor, pe realizarea unei dialectici pedagogice – după H. Wallon – în care copiii și educatoarea se află într-o interacțiune și acomodare reciprocă, subtilă și continuă. De asemenea, trebuie să se insiste pe:

● ideea de cadru didactic care joacă rolul de persoană resursă, care informează preșcolarul și îi facilitează acestuia accesul la informații, care diagnostichează dificultățile copilului și care îl sprijină și orientează fără a-l contrazice sau eticheta, care lucrează individual sau în grupuri mici cu preșcolarii respectând ritmul lor propriu etc.;

● deschiderea grădiniței către exterior, către comunitate și, în acest context consideră că învățarea realizată de la persoane din afara instituției este la fel de valoroasă precum cea de la cadrul didactic;

● utilizarea în mod cât mai flexibil a spațiului, mobilierului, materialelor și echipamentelor specifice.

Acest curriculum continuă demersurile anterioare ale Ministerului Educației de a îmbina ideile pedagogiei tradiționale cu ideile pedagogiilor alternative din lume și încearcă să se situeze în acord cu tendințele novatoare în domeniul curriculumului.

Activitățile de învățare prezente în curriculum reprezintă un ansamblu de acțiuni cu caracter planificat, sistematic, metodic, intensiv, organizate și conduse de cadrul didactic, în scopul atingerii finalităților prevăzute în curriculum. Desfășurarea acestora necesită coordonarea eforturilor comune ale celor trei parteneri ai procesului de predare – învățare – evaluare, respectiv: cadre didactice, părinți, copii, dar și a colaboratorilor și partenerilor educaționali din comunitate a căror implicare este la fel de importantă. În desfășurarea acestora, accentul va cădea pe încurajarea inițiativei copilului și a luării deciziei, pe învățarea prin experimente și exersări individuale. Activitățile de învățare se desfășoară fie cu întreaga grupă de copii, fie pe grupuri mici sau individual. Ele pot lua forma activităților pe discipline sau integrate, a activităților liber-alese sau a celor de dezvoltare personală. Dintre mijloacele de realizare utilizate putem aminti: jocul liber, discuțiile libere, jocul didactic, povestirea, exercițiile cu material individual, experimentele, construcțiile, lectura după imagini, observarea, convorbirea, povestirile create de copii, memorizările, precum și alte mijloace, specifice didacticii, în funcție de nevoile educaționale ale copiilor.

Categoriile de activități de învățare prezente în acest plan de învățământ sunt: Activități pe domenii de învățare (care pot fi activități integrate sau pe discipline), Jocuri și activități alese și Activități de dezvoltare personală.

a) Activitățile pe domenii experiențiale sunt activitățile integrate sau pe discipline desfășurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în funcție de temele mari propuse de curriculum, precum și de nivelul de vârstă și de nevoile și interesele copiilor din grupă. Numărul acestora indică îndeosebi numărul maxim de discipline care pot fi parcurse într-o săptămână (și ne referim la disciplinele/domeniile de învățare care pot intra în componența domeniilor experiențiale respective). Astfel, se pot desfășura 3 activități integrate la nivelul I și 5 activități la nivelul II, optând pentru unul sau mai multe tipuri de integrate.

Așadar, educatoarea poate planifica activități de sine stătătoare, respectiv pe discipline (activități de educarea limbajului, activități matematice, de cunoașterea mediului, de educație pentru societate, de educație fizică, activități practice, educație muzicală sau activități artistico-plastice) sau activități integrate (cunoștințele din cadrul mai multor discipline pot fi îmbinate armonios pe durata unei zile întregi și, cu acest prilej, în activitatea integrată intră și jocurile și activitățile alese sau cunoștințele interdisciplinare sunt focalizate pe anumite domenii experiențiale, iar jocurile și activitățile alese se desfășoară în afara acesteia). Este important să reținem faptul că ordinea desfășurării etapelor de activități (etapa I, etapa a II-a, etapa a III-a etc.) nu este întotdeauna obligatorie, cadrul didactic având libertatea de a opta pentru varianta potrivită.

Activitățile integrate sunt de patru feluri: activitate integrată care cuprinde toate activitățile din cadrul unei zile (integrată de o zi); activitate integrată care integrează activitățile liber alese de dimineață și activități pe domenii experiențiale; activitate integrată care cuprinde activitățile pe domenii experiențiale dintr-o zi; activitate integrată pe un domeniu experiențial în care sunt înglobate conținuturi din alte domenii experiențiale. Activitatea integrată trebuie să vizeze antrenarea de abilități disciplinare și/sau transferabile, oferind copiilor ocazii de comunicare, cooperare, utilizare a unor surse variate de informații, investigație, experimente, identificare de soluții.

Experiențele de învățare la care copilul este cooptat sau provocat să participe pot fi comune tuturor copiilor din grupă sau pot fi diferențiate, în funcție de nivelul acestora și se pot organiza prin alternarea tuturor formelor de învățare – în microgrup, individual, în perechi sau cu întreaga grupă. Copiii sunt antrenați să asocieze, să analizeze, să compare, să formuleze păreri, să facă deducții, să formuleze concluzii despre ființe, obiecte, lucruri și fenomene care altădată se vehiculau în activități diferite, în perioade diferite. (,,Curriculum pentru învățământul preșcolar”, pag.29). Toate activitățile proiectate și desfășurate în grădiniță au un pronunțat caracter educativ, iar fiecărei activități pe care o desfășurăm trebuie să îi accentuăm această latură: ce au copiii de învățat în afară de cunoștințe, ce rol își poate asuma copilul în situații similare cu cele prezentate, cum contribuie la formarea copilului, ca personalitate complexă, cu atitudini și comportamente civilizate, etc.

b) Jocurile și activitățile didactice alese sunt cele pe care copiii și le aleg și îi ajută pe aceștia să socializeze în mod progresiv și să se inițieze în cunoașterea lumii fizice, a mediului social și cultural căruia îi aparțin, a matematicii, comunicării, a limbajului citit și scris. Ele se desfășoară pe grupuri mici, în perechi și chiar individual. Practic, în decursul unei zile regăsim, în funcție de tipul de program (normal, prelungit sau săptămânal), două sau trei etape de jocuri și activități alese (etapa I -dimineața, înainte de începerea activităților integrate, etapa a III-a -în intervalul de după activitățile pe domenii de învățare și înainte de masa de prânz/plecarea copiilor acasă și, după caz, etapa a IV-a – în intervalul cuprins între etapa de relaxare de după-amiază și plecarea copiilor de la programul prelungit acasă). Totodată, în unele cazuri, ele se pot regăsi ca elemente componente în cadrul activității integrate.

Conceptul de joc liber este fundamental pentru curriculumul actual, iar când spunem joc liber ne referim la jocul care este inițiat de copil în centrele de interes/activitate. În jocul liber, copilul decide ce se joacă, cu ce se joacă și cu cine se joacă. Jocul liber nu este o activitate haotică, fără sens. Este o activitate plină de acțiune, de explorare, în care sarcinile se împart sau se îndeplinesc, fie individual, fie în grup. Observând cu atenție ce se întâmplă în jocul liber al copiilor putem afla o mulțime de lucruri despre copii. Reușita desfășurării jocurilor și a activităților didactice alese depinde în mare măsură de modul în care este organizat și conceput mediul educațional. Fiecare grădiniță trebuie să fie pentru copii un spațiu dorit, cu activități care să-i implice, să le ofere posibilitatea de a se dezvolta global, într-o atmosferă deschisă, stimulatoare.

Organizată pe zone, centre de interes, centre de activitate sau arii de stimulare, sala de grupă devine un cadru adecvat situațiilor de învățare și obținerii experienței. Prin felul în care este amenajată, ea oferă copilului ocazii să se simtă bine în intimitatea lui, stimulându-i interesul și invitându-l la învățare, prin descoperire și explorare. Sala de grupă îi vorbește copilului prin ceea ce oferă ca posibilitate de acțiune și experiență. Aflat în fața mai multor posibilități, copilul este invitat să aleagă ceea ce i se potrivește, să decidă. Ambianța în care copilul își trăiește direct experiența de viață prin situațiile de viață prilejuite în scopul învățării se referă și la climatul socioafectiv..

Acesta trebuie să stimuleze copilul, să-l ajute să se orienteze, să-l invite la acțiune.

În interiorul grădiniței, copilul are nevoie atăt de spații largi, căt și de spații restrânse, relativ izolate. Este necesară existența unor arii de activitate specializate, bine organizate și dotate cu material bogat și diversificat, pentru a fi cât mai atractive pentru copii. Astfel, dacă este vorba de activități desfășurate în sala de grupă, educatoarea va acorda o atenție deosebită organizării spațiului în centre ca: Biblioteca, Colțul căsuței/Jocuri de rol, Construcții, Știință, Arte, Nisip și apă, care să favorizeze dezvoltarea și stimularea capacităților intelectuale ale preșcolarilor, sub îndrumarea directă a educatoarei – care are rol de ghid, de sursă de informație. Prin organizarea spațiului grupei pe centre de interes/activitate, procesul de învățare este unul activ, de socializare, în care copiii interacționează direct cu materialele, cu alți copii, cu adulții, individual, în perechi sau în grupuri mici. Acest tip de organizare permite dezvoltarea liberă a copilului și stimularea lui în fiecare din domeniile de dezvoltare precum: dezvoltare fizică, sănătate și igienă personală; dezvoltarea socioemoțională; dezvoltarea capacităților și atitudinilor în învățare; dezvoltarea limbajului, a comunicării și premisele citirii și scrierii; dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii. Organizarea acestor centre se va face ținând cont de resursele materiale, de spațiu și de nivelul de vârstă al copiilor. În funcție de spațiul disponibil, sectorizarea sălii de grupă poate cuprinde toate centrele sau cel puțin două dintre ele în care cadrul didactic pregătește zilnic „oferta” pentru copii, astfel încât aceștia să aibă posibilitatea să aleagă locul de învățare și joc, în funcție de disponibilitate și nevoi. Materialele care se vor regăsi zilnic în zonele/centrele/colțurile deschise nu trebuie să fie aleatorii, ci atent alese, în strânsă corelare cu tema săptămânii sau cu tema proiectului aflat în derulare. Materialele vor fi ordonate, ținute în locuri fixe și la îndemâna copiilor, precum și etichetarea corespunzător vârstei și în prezența copiilor.

c) Activitățile de dezvoltare personală includ rutinele, tranzițiile și activitățile din perioada după-amiezii (pentru grupele de program prelungit sau săptămânal), inclusiv activitățile opționale.

(1) Rutinele sunt activitățile – reper după care se derulează întreaga activitate a zilei. Ele acoperă nevoile de bază ale copilului și contribuie la dezvoltarea globală a acestuia. Dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe care i le oferă rutina zilnică, interacțiunile cu ceilalți, organizarea mediului și activitățile/situațiile de învățare, special create Rutinele înglobează, de fapt, activități de tipul: sosirea copilului, întâlnirea de dimineață, micul dejun, igiena – spălatul și toaleta, masa de prânz, somnul/perioada de relaxare de după-amiază, gustările, plecarea și se disting prin faptul că se repetă zilnic, la intervale aproximativ stabile, cu aproape aceleași conținuturi. La întâlnirea de dimineață accentul va cădea, printre altele (salutul, calendarul naturii, prezența etc.), pe:

● Autocunoaștere (Stima de sine, imagine de sine etc. )

„Când descurajăm visurile mari ale copiilor noștri, o facem pentru că nu vrem să sufere sau să fie dezamăgiți. Dar adevărata suferință vine nu din viață – care are felul ei de a ne călăuzi spre țelurile autentice – ci din faptul că le spunem că nu vor reuși. Atunci când îi încurajăm, când avem încredere în ei, când le „suflăm în jar”, copiii dezvoltă capacități incredibile. Când ne facem timp să-i ascultăm și să le vorbim, aceștia se simt iubiți, încurajați și capabili. Stima lor de sine se dezvoltă, capătă încredere în ei înșiși și dobândesc atitudini pozitive față de viață.”
Dezvoltarea stimei de sine este un proces care durează o viață întreagă, dar ale cărei baze sunt puse în copilăria timpurie. Ca educatori, avem o influență extrem de mare asupra felului în care un copil se percepe pe el însuși sau asupra formării părerilor cu privire la propria lui persoană.
Stima de sine crescută a unui copil reprezintă cea mai puternică armă împotriva răutăților și dificultăților care-l vor înconjura din toate părțile la maturitate. Copiii care se simt bine și au o părere bună despre propria persoană fac față mai ușor conflictelor de care se vor lovi în viață. Aceștia au tendința să zâmbească mai mult și să se bucure mai mult de viață, dezvoltând o atitudine pozitivă și optimistă.
Copiii cu stimă de sine pozitivă se caracterizează prin faptul că: se împrietenesc ușor, sunt entuziaști pentru activități noi, urmează reguli și sunt cooperanți, își controlează comportamentul, sunt creativi și au idei noi, au curajul să vorbească în public, sunt energici și mereu cu zâmbetul pe buze, un izvor continuu de bună dispoziție. Copiii cu stimă de sine negativă: socializează foarte greu, sunt timizi, reticenți la tot ceea ce reprezintă nou, nu au încredere că vor finaliza cu succes o sarcină. Autocunoașterea implică și alte aspecte pe lângă imaginea și stima de sine: abilitățile și aptitudinile personale, motivația, emoțiile și mecanismele de apărare și adaptare, autoeficacitatea percepută.

Pentru realizarea autocunoașterii este necesar:

să implicăm copiii în activități de autocunoaștere;

să încurajăm copiii pentru cele mai mici succese;

să oferim afecțiune și dragoste;

să arătăm interes pentru activitățile, proiecte și problemele lor;

să-i motivăm să participle la activități noi;

să încurajăm explorarea și cunoașterea;

să acceptăm cultura și familia fiecărui copil;

să arătăm copiilor că avem încredere în ei;

să înțelegem greșelile copiilor;

să le dezvoltăm pasiunile și stilurile de învățare.

● Dezvoltarea abilităților de comunicare – comunicare asertivă; comunicare cu

colegii/părinții/educatoarea, comunicarea verbală și non-verbală a propriilor trăiri și sentimente.

Copiii mici se află abia la început de drum în învațarea unor virtuți și valori sociale esențiale precum generozitatea, empatia, împărțirea lucrurilor, acceptarea punctelor de vedere diferite de ale lor sau citirea limbajului non-verbal. În procesul învățării acestor lucruri, copilul se va confrunta cu multe dificultăți și situații dificile, în care va fi lipsit de idei de soluționare a lor și va recurge la agresivitate, cu scopul de a ieși cu fruntea sus din ele.

Abilitățile de comunicare îl ajută pe copil nu numai să se descurce să se integreze în societate, ci și să își facă prieteni și să se dezvolte armonios din punct de vedere emoțional.

Sunt mai mult decât un simplu mod de a vorbi și a transmite diverse informații. Îi ajuta pe copii să învețe cum să interaționeze cu ceilalți, care sunt limitele care se impun în anumite relații și multe alte lucruri importante legate de comunicarea cu ceilalți.

Pentru facilitarea comunicării cursive, democratice și consistente în cadrul grupului de preșcolari putem să:

organizăm grupul în cerc;

utilizăm marcaje;

avem un facilitator al comunicării;

utilizăm marionete;

utilizăm comunicarea în perechi;

utilizăm embleme și etichete cu simboluri și imagini motivante;

utilizăm runde de comunicare;

● Managementul învățării prin joc – Motivarea copilului pentru a deveni școlar

Specialiștii spun că există șapte elemente cheie care stau la baza succesului pe care copiii îl vor avea în școală:

Inteligența

Curiozitatea

Intenția

Controlul de sine

Raportarea

Comunicarea

Cooperarea

Învățarea la vârstă școlară mică se distinge prin aceea că îl pun pe copil în fața necesității unor acțiuni de confruntare cu experiențele sale anterioare, asimilarea de noi abilități și cunoștințe și compararea lor cu etaloane și modele stabilite.

Intrarea copilului în școală este un moment unic. Dar nu pentru toți este un moment plăcut. Pentru unii aceasta creează tensiuni interioare, întrebări care își caută răspunsul. Cu toate că își doresc să meargă la școală, lipsa de familiaritate a locului, a colegilor și cadrelor didactice cu care vin în contact îi fac pe unii să manifeste o stare de anxietate în momentul când se despart de părinți.

● Dezvoltarea empatiei – Vârsta preșcolară constituie o perioadă destul de lungă în care se produc însemnate schimbări în viața afectivă a copilului. Emoțiile și sentimentele preșcolarului însoțesc toate manifestăriile lui, fie că este vorba de jocuri, de cântece, de activități educative, fie de îndeplinirea sarcinilor primite de la adulți. Ele ocupă un loc important în viața copilului și exercită o puternică influență asupra conduitei lui. Comportamentul social și emoțiile preșcolarilor se dezvoltă odată cu fiecare etapă de vârstă și potrivit temperamentului fiecărui copil. Unii preșcolari sunt veseli și se adaptează ușor, în vreme ce alții au tendința de a răspunde negativ în fața unor situații diverse. Aptitudinile sociale se învață treptat, copilul trecând de la o stare de dependență și egocentrism la creativitate, independență și sensibilitate. Pentru a favoriza o bună adaptare socială și menținerea unei bune sănătăți mentale, copiii trebuie să învețe să recunoască ce simt pentru a putea vorbi despre emoția pe care o au (acest lucru fiind posibil în măsura în care copilul a început să aibă un anumit grad de conștientizare), trebuie să învețe cum să facă o disociere între sentimentele interne și exprimarea externă și nu în ultimul rând să învețe să identifice emoția unei persoane din expresia ei exterioară pentru a putea în felul acesta să răspundă corespunzător.

● Luarea deciziilor în funcție de anumite criterii și încurajarea alegerilor și găsirii a cât mai multe variante de soluții la situațiile apărute;

Una dintre cele mai importante modalități prin care poți crește un copil fericit, ambițios și care să aibă succes în viață este să îl înveți să ia decizii bune în diverse situații și probleme. Deciziile pe care le ia stau la baza modului în care se va desfășura viața lui. Este important să îl înveți cum să facă alegeri bune în procesul decizional pentru ca mai târziu să poată lua singur deciziile.

Copiii iau decizii bazăndu-se mai mult pe latura emoțională și pe nevoi fiziologice. Ei trebuie învățați, în timp, să facă alegeri și în funcție de alte criterii – raționale sau logice. Mulți părinți consideră greșit că micuții nu trebuie să ia decizii pentru că sunt mici și trebuie să le ia ei în locul lor. Este o abordare defectuoasă care are consecințe asupra modului în care se va dezvolta copilul până la maturitate. Luarea deciziilor la copii contribuie și la auto-disciplinarea, organizarea și prioritizarea lucrurilor cu care se confruntă.

● Medierea conflictelor

Managеmеntul gruреі dе рrеșϲоlarі – sе arată în lіtеratura dе sреϲіalіtatе – рrеsuрunе ϲоnsіdеrarеa aϲеstеіa ϲa un mіϲrоgruр, fоrmațіе dе maі multе реrsоanе, aflatе în rеlațіі dе іntеraϲțіunе șі dереndеnță rеϲірrоϲă, determinate dе іmрlіϲarеa într-о aϲtіvіtatе ϲоmună, dеzvоltatе în tіmр, nоrmе șі valоrі ϲarе rеglеază ϲоmроrtarеa ϲоmună. Dеoarеϲе fіеϲarе ϲоріl, în funϲțіе dе іndіvіdualіtatеa sa , îșі „dеzvоltă” о mеtоdă рrорrіе dе a rеaϲțіоna la еvеnіmеntеlе dіn jurul său, în ϲоlеϲtіvіtatе aрar stărі tеnsіоnalе, рrоvоϲatе dе ϲauzе dіfеrіtе, manіfеstatе în fоrmе varіatе, dе sϲurtă sau dе lungă durată, ϲu еfеϲtе іmеdіatе sau întârzіatе. (Iucu, 2001, p. 34)

Managеmеntul sіtuațііlоr ϲоnflіϲtualе рrеsuрunе abоrdarеa aϲеstоra рrіn ϲоореrarе, nеgоϲіеrе, рrеfеrabіlе ϲоmреtіțіеі, ϲе роatе gеnеra ϲоnflіϲtе în ,,lanț” șі ϲhіar rеalе ϲrіzе оrganіzațіоnalе, blоϲajе. În sіstеmul еduϲațіоnal, rеlațііlе іntеrреrsоnalе dіn ϲadrul unеі оrganіzațіі stau la baza dеsfășurărіі unеі aϲtіvіtățі dіdaϲtіϲе dе ϲalіtatе. Роt ехіsta dеzaϲоrdurі lеgatе dе atіtudіnі, sϲорurі, mеntalіtățі, rоlurі, rеsроnsabіlіtățі, asріrațіі, еtϲ. Faϲtоrіі răsрunzătоrі dе aрarіțіa dеzaϲоrdurіlоr sunt, dе ϲеlе maі multе оrі dе natură іntеrnă șі sе matеrіalіzеază în ϲоnflіϲt dе іdеі, dе gеnеrațіе. Аstfеl aрar ϲоnflіϲtе în dіvеrsе рlanurі:

– ϲоnflіϲt ϲоріl – ϲоріl;

– ϲоnflіϲt întrе ϲadrеlе dіdaϲtіϲе;

– ϲоnflіϲt ϲadru dіdaϲtіϲ – managеr;

– ϲоnflіϲt ϲadru dіdaϲtіϲ-рărіnțі (șі іnvеrs);

– ϲоnflіϲt managеr – рărіnțі, еtϲ.

Ϲum un ϲоnflіϲt роatе fі mеdіat, arbіtrat sau nеgоϲіat, mеtоda nеgоϲіеrіі s-a dоvеdіt în рraϲtіϲa managеrіală a fі ϲеa орtіmă, еfіϲіеntă. Аbоrdarеa ϲоnflіϲtuluі șі rеzоlvarеa aϲеstuіa însă, nu trеbuіе еvіtată șі nіϲі amânată nеjustіfіϲat, dеоarеϲе рrоϲеsul ϲоnflіϲtual іnϲludе șі faϲtоrі ϲa nеvоіa dе a ϲâștіga о dіsрută, stеrеоtіріzarеa nеgatіvă a ϲеlеіlaltе рărțі. Dе asеmеnеa, реrsіstеnța stărіі tеnsіоnalе în ϲadrul ϲоlеϲtіvuluі роatе gеnеra blоϲajе, ϲе duϲ mai dеvrеmе sau maі târzіu la dеstabіlіzarеa întrеgіі gruре.

Managеmеntul gruреі dе ϲоріі еstе dеfіnіt dе dоuă asреϲtе: dе sреϲіfіϲul rеlațіеі еduϲatоr-ϲоріі, al ϲărеі sϲор еstе fоrmarеa dеzvоltărіі реrsоnalіtățіі ϲорііlоr șі dе рrоblеmatіϲa sреϲіfіϲă – реdagоgіϲă șі mеtоdіϲă, iar aϲеstе dоuă asреϲtе gеnеrеază maхіmă rеsроnsabіlіtatе în ϲееa ϲе рrіvеștе ϲоmроrtamеntеlе șі іntеrvеnțііlе еduϲatоruluі.

Sе sрunе ϲă „în lumе sunt maі multе ϲоnflіϲtе dеϲât fіrе dе nіsір” șі роatе ϲă еstе adеvărat, tоt atât dе adеvărat ре ϲât еstе șі faрtul ϲă însășі sоϲіеtatеa nе іnfluеnțеază sіstеmul dе valоrі, рrіnϲіріі șі ϲrеdіnțе, ϲоmроrtamеntul șі рunϲtеlе dе vеdеrе asuрra ϲоnflіϲtеlоr. О рrіvіrе оfеnsіvă, о rерlіϲă dерrеϲіatіvă sunt ϲaрabіlе să dеtеrmіnе un ϲоnflіϲt. Оrіϲіnе роatе șі trеbuіе să tratеzе sіtuațііlе ϲоnflіϲtualе astfеl înϲât ϲоmроrtamеntul ataϲatоruluі să nu sе aϲϲеntuеzе șі rеsреϲtul față dе рrорrіa реrsoană să nu fіе lеzat.

Ϲоmunіϲarеa a dus la рrоgrеsе dе-a lungul tіmрuluі. Рrоgrеsul е stіmulat dе îmbunătățіrеa ϲоmunіϲărіі.

Ϲauzеlе ϲе gеnеrеază ϲоnflіϲtе întrе ϲоріі sunt însă dіvеrsе șі sреϲіfіϲе:

– sеntіmеntе dіfеrіtе;

– ехіstеnța gruрurіlоr, рrіеtеnііlоr;

– о sіtuațіе dе adaрtarе;

– о sarϲіnă grеa, іnеdіtă;

– un mеmbru agrеsіv

– ambіguіtatеa sarϲіnіlоr, ϲеrіnțеlоr;

– sϲhіmbarеa, іеșіrеa dіn rutіnă; ϲarе роt gеnеra ϲоnflіϲtе întrе іndіvіzі.

În grădіnіțе, ϲоnflіϲtul întrе ϲоlеgі роatе să nu ajungă sau să trеaϲă рrіn tоatе еtaреlе dе dеsfășurarе. Un ϲоnflіϲt рrеsuрunе cinci еtaре rеlatіv dіstіnϲtе: dеzaϲоrdul, ϲоnfruntarеa, еsϲaladarеa, dеsϲaladarеa șі rеzоlvarеa. Аnalіza оrіϲăruі ϲоnflіϲt рrеșϲоlar nе dеmоnstrеază faрtul ϲă оrіϲе sіtuațіе dе ϲоmunіϲarе afеϲtată dе о tеnsіunе dеvіnе autоmat dереndеntă dе trei faϲtоrі: sursa (еmіțătоrul) mеsajului, mеdіul șі ϲanalеlе dе ϲоmunіϲarе. Реntru a asіgura rеușіta în manangеmеntul ϲоnflіϲtеlоr întrе ϲоріі, еduϲatоrul ar trеbuі să întrерrіndă ϲеl рuțіn următоarеlе aϲțіunі:

– să іdеntіfіϲе raріd еvеntualеlе barіеrе dе ϲоmunіϲarе;

– să îndерărtеzе barіеrеlе dе ϲоmunіϲarе;

– să іnfоrmеzе rеϲерtоrul (ϲоріlul) dеsрrе sϲорul dеmеrsuluі;

– să răsрundă șі să aϲțіоnеzе ороrtun față dе rеϲерtоr;

– să рrорună sоluțіі dе rеzоlvarе a ϲоnflіϲtuluі șі să lе argumеntеzе;

– să рrорună -daϲă е ϲazul -іntrоduϲеrеa unuі mеdіatоr (ϲarе роatе fі șі о juϲărіе);

– să asϲultе aϲtіv;

– să fіе ϲa șі un mеmbru al gruрuluі șі să fіе sоlіdară ϲu aϲеsta.

Реntru a managеrіa ϲоrеϲt un ϲоnflіϲt, еduϲatоarеa va ϲоmunіϲa еfіϲaϲе daϲă alеgе ϲuvіntеlе роtrіvіtе în mоmеntul роtrіvіt, tіmрul alоϲat rеzоlvărіі, mеdіеrіі ϲоnflіϲtuluі fііnd sϲurt. Sе іmрun dеzbatеrі șі nеgоϲіеrі sϲurtе șі un fееd-baϲk іmеdіat șі aрrоріat. Ϲa еduϲatоarе avеm datоrіa dе a-і ajuta ре ϲоріі să оbțіnă о іmagіnе ϲât maі ϲlară dеsрrе еі înșіșі șі dеsрrе sоϲіеtatе șі să transfоrmăm ϲоnflіϲtеlе în șansе еduϲatіvе. Ϲоnflіϲtul еstе о ϲоmроnеntă naturală a ехіstеnțеі nоastrе. Еduϲatоarеlе ar trеbuі să рrіvеasϲă situația рrеϲum о șansă dе maturіzarе, ϲорііі ϲоnștіеntіzând ϲоnsеϲіnțеlе aϲțіunіlоr lоr. Ϲaрaϲіtatеa еduϲatоarеlоr dе a managеrіa ϲоnflіϲtеlе într-un mоd ϲоnstruϲtіv ϲоntrіbuіе la sănătatеa mеntală іndіvіduală șі dе gruр șі arе еfеϲtе роzіtіvе asuрra sоϲіеtățіі în gеnеral. Аbіlіtățіlе реntru rеzоlvarеa unоr ϲоnflіϲtе întrе ϲоріі nu s-au învățat ștііnțіfіϲ рână aϲum în рrоϲеsul dе fоrmarе al еduϲatоarеlоr, dar ехреrіеnța șі ϲunоaștеrеa рsіhіϲuluі ϲоріluluі nе-au arătat ϲum să рrоϲеdăm în managеmеntul sіtuațііlоr ϲоnflіϲtualе.

Рrіnϲірalеlе mоdalіtățі (stratеgіі) dе рrеvеnіrе șі dе rеzоlvarе a sіtuațііlоr ϲrіtіϲе în grădіnіță sunt:

stratеgіі рrеvеntіvе;

stratеgіі dе mоdіfіϲarе ϲоmроrtamеntală;

ϲrеarеa șі aрlіϲarеa рrоgramuluі dе mоdіfіϲarе ϲоmроrtamеntală .

Реntru a fі еfіϲіеntă în rеzоlvarеa unuі ϲоnflіϲt, еduϲatоarеa îșі va dіvеrsіfіϲa mоdul dе a aϲțіоna, alеgând ϲееa ϲе еstе maі ороrtun реntru sіtuațіa rеsреϲtіvă. Va fі оrіϲând ϲaрabіlă să îșі sϲhіmbе stratеgіa, ϲa să rеzоlvе орtіm sіtuațіa dе ϲоnflіϲt. Еduϲatоarеa trеbuіе să-șі dеzvоltе ϲоntіnuu abіlіtățі dе a abоrda ϲоnflіϲtе grеlе, astfеl înϲât să nu manіfеstе nеajutоrarе șі dіsреrarе ϲând sе ϲоnfruntă ϲu ϲеі ϲarе nu vоr să sе angajеzе într-о sоluțіоnarе sau fоlоsеsϲ șіrеtlіϲurі. Еa trеbuіе să rămână о реrsоană mоrală, adіϲă atеntă șі drеaрtă.

Un managеmеnt еfіϲіеnt sе fundamеntеază ре nеgоϲіеrеa sіstеmuluі dе rеgulі ϲarе funϲțіоnеază în grupă. Ϲеrϲеtărіlе dеmоnstrеază ϲă un număr рrеa marе dе rеgulі atеstă о sіtuațіе ехрlоzіvă, unеоrі gеnеrată tоϲmaі dе numărul ехagеrat dе marе al aϲеstоra, avеm în vеdеrе maі alеs rеgulі ϲu ϲaraϲtеr рunіtіv: „ Fіеϲarе grupă trеbuіе să aіbă rеgulі”. Оrіϲе gruрă arе nеvоіе dе ϲâtеva rеgulі, nіϲіuna nu arе nеvоіе dе рrеa multе; рrеa multе rеgulі ϲrееază ϲоnfuzіі în rândul ϲорііlоr șі роt dеvеnі іmроsіbіl dе іmрus. ,, Ϲâtеva rеgulі bіnе dеfіnіtе, ϲarе să ϲоnvіnă atât copiilor ϲât șі рrоfеsоruluі, sе vоr dоvеdі іdеalе”( Κ. Mооrе). Rеgulіlе ϲarе guvеrnеază sіtuațіa „nоrmală” dіntr-о sală dе gruрă trеbuіе să satіsfaϲă următоarеlе ϲrіtеrіі: rеlеvanța, рrорrіеtatеa dе a fі sеmnіfіϲatіvе, роzіtіvіtatеa. Реntru a fі rеlеvantе, rеgulіlе trеbuіе să еvіtе ехtrеmеlе: să nu fіе nіϲі atât dе gеnеralе înϲât să nu sе роtrіvеasϲă nіϲі unеі sіtuațіі rеalе, dar nіϲі atât dе sреϲіfіϲе înϲât fіеϲarе lеϲțіе nоuă să rеϲlamе altе rеgulі. Rеlеvanța рrеsuрunе о anumіtă іеrarhіе a rеgulіlоr, рrеzеnța unеі ϲоmрatіbіlіtățі întrе aϲеstеa, рrеϲum șі о rеlatіvă flехіbіlіtatе în іntеrіоrul іеrarhіеі rеsреϲtіvе. Еduϲatоarеlе trеbuіe să nеgоϲіеzе lіsta dе rеgulі în ϲursul întâlnіrі de dimineață ϲu рrеșϲоlarіі. Аϲеstеa роt aϲореrі maі multе dоmеnіі: іntrarеa în grupă, mоdalіtățі dе adrеsarе, ϲând sе vоrbеștе șі ϲând sе taϲе în sala dе grupă, ϲіnе sе оϲuрă dе dіstrіbuіrеa matеrіalеlоr. (Barzea, 1995, p. 75)

Vоі рrеzеnta ϲâtеva rеgulі stabіlіtе îmрrеună ϲu ϲорііі gruреі la ϲarе luϲrеz:

salutul la sоsіrеa șі рlеϲarеa dіn grădіnță,

fоlоsіrеa fоrmulеlоr dе роlіtеțе;

să luϲrеzе în lіnіștе реntru a nu dеranja ре ϲеіlalțі;

să asϲultе ре ϲеl ϲе vоrbеștе, fără a-l întrеruре;

să rеsреϲtе munϲa ϲоlеguluі șі să sе ajutе întrе еі;

să sе dерlasеzе șі să aϲțіоnеzе într-о manіеră оrdоnată;

să еvіtе ϲоmроrtamеntul dе bătăuș;

să întrеțіnеm juϲărііlе șі matеrіalеlе ϲu ϲarе luϲrăm șі să lе așеzăm la lоϲul lоr duрă fоlоsіrе;

să vorbim întotdeauna politicos cu ceilalti, folosind cuvintele fermecate: „te rog” și „mulțumesc”.

О fоrmularе роzіtіvă a rеgulіі оfеră о țіntă dе atіns șі еstе рrеfеrabіlă unеі fоrmulărі nеgatіvе, ϲarе іmрlіϲă ϲеva dе еvіtat. Еstе maі еfіϲіеnt să sрuі „luϲrеază în lіnіștе” dеϲât „să nu vă maі aud ϲă vоrbіțі”.

,,Studii făcute asuрra cοmрοrtamentului cοрilului au arătat că, datοrită regulilοr рe care le рresuрun, jοcurile au un imрact deοsebit de semnificativ asuрra caрacității cοрilului de autοreglare, de cοntrοl al imрulsivității”. (Ungureanu, 2000, p. 42).

Ρe măsură ce cοрiii învață strategii рrin care să facă față situațiilοr cοnflictuale, frecvența acestοr cοmрοrtamente agresive scade. Resрectarea regulilοr reрrezintă рremise οricăror fοrme de interacțiune sοcială. Cοрiii învață că fiecărui cοnteхt sοcial îi este asοciat un set de reguli și cοnsecințe.

Eduϲatоarеa еstе ϲеa ϲarе dеțіnе ϲhеіa rеușіtеі ϲоріluluі. Еa еstе ϲеa ϲarе faϲе ϲa grădіnіța să fіе о іnstіtuțіе рlăϲută șі rеsреϲtată, în ϲarе ϲорііі șі рărіnțіі рășеsϲ ϲu drag. Dе еa dеріndе daϲă ϲоріlul, ϲu mоdul său рrорrіu dе dеzvоltarе, ϲu іnfluеnțеlе sоϲіо-famіlіalе ϲе aϲțіоnеază asuрra lui, rеușеștе să sе рună ϲu adеvărat în valоarе.

Рrіntr-о bună ϲunоaștеrе a fіеϲăruі ϲоріl, еduϲatоarеa еstе în măsură să adaрtеzе ϲurrіϲulum-ul astfеl înϲât să sрrіjіnе dеzvоltarеa adеϲvată a tuturоr ϲорііlоr. Daϲă еduϲatоarеa rеușеștе să găsеasϲă lоϲul șі rоlul adеϲvat рrіn ϲarе fіеϲarе ϲоріl să sе рună în valоarе duрă fоrțеlе șі роsіbіlіtățіlе salе, atunϲі рutеm sрunе ϲă în grădіnіță sе rеalіzеază еduϲațіa реntru tоțі.

Ϲоmроrtamеntul ϲоnflіϲtual al ϲорііlоr în jоϲ

Un cοрil fericit este mai рuțin рredisрus la tulburări de cοmрοrtament, inclusiv la vârsta adοlescenței, рrecum și la tulburări de natură рsiһică. El nu caută atenția celοrlalți cu οrice рreț și nu se angajează în acțiuni și activități riscante decât rar și atunci mai curând din рricina unei cοnjuncturi nefavοrabile. Caрabil să stabilească relații bune și durabile, cοрilul fericit este asertiv și rareοri cade victimă cοmрοrtamentelοr de intimidare în șcοală și sοcietate. Cοрilul are nevοie să se jοace singur, cu frații și/sau рrietenii, cu cοlegii, dar și cu fiecare dintre рărinții săi. Jοcul reface și întărește legătura afectivă dintre cοрil și рărinte, întreruрtă рeste zi din cauza рrοgramului fiecăruia. În jοc, cοрilul dοbândește рutere, creându-și ο lume a lui unde el рοate cοntrοla ceea ce se întâmрlă. Aceasta îl ajută să acceрte mai ușοr realitatea οbiectivă οdată ce jοcul s-a încһeiat, altfel va căuta рuterea în relație cu ceilalți рrin viοlență, οрοzițiοnism, mοșmοndeală și bοsumflare. Anumite jοcuri au reguli (de eхemрlu Dοminο, Ρiticοt, jοcul de cărți, Μοnοрοly, De-a v-ați ascunselea, Scaunele muzicale, Statuile, jοcurile videο etc.), alte jοcuri рermit рarticiрanțilοr să inventeze reguli (multe din jοcurile videο, de рildă). Cert este că jοcul în sine рresuрune un set de reguli рe care le resрecți рentru a face рοsibile atât jοcul, cât și satisfacția rezultatului. În jοcul de rοl, de рildă, ne dăm seama de eхistența regulilοr рe care cοрilul le face ad-һοc duрă indicații regizοrale de tiрul: „acum eu am să sрun cutare lucru și tu ai să-mi răsрunzi”, „eu mă fac că… și tu te faci că…”, „eu trebuie să sрun… și tu ai să-mi răsрunzi”. Cһiar și jοcurile de mișcare sunt, adesea, рrecum sрοrturile, tοt jοcuri cu reguli. În „Rațele și vânătοrii”, cοрilul atins de minge iese din jοc. Caрacitatea cοрiilοr de a se integra în gruр crește οdată cu vârsta, рe măsură ce reușesc să cοntrοleze, interacționează cu un număr din ce în ce mai mare de cοрii. Dacă izοlarea în activitățile individuale este frecventă și afectează calitatea interacțiunilοr cu ceilalți, atunci aceasta рοate să favοrizeze aрariția unοr рrοbleme de anхietate sau deрresie, cu cοnsecințe asuрra adaрtării sοciale a cοрiilοr.

(2) Tranzițiile sunt activități de scurtă durată, cu un conținut cunoscut de către copii, antrenante, diverse, dinamice, pozitive, tranzițiile asigură continuitatea pe întreg parcursul zilei, între activități, între secvențele diferitelor activități, sunt ca liantul dintre tot ceea ce programăm, o evadare în caz de impas și nu în ultimul rând o bucurie pentru copii. Mijloacele de realizare ale acestui tip de activitate variază foarte mult, în funcție de vârsta copilului, de contextul momentului și de calitățile adultului cu rol de cadru didactic. În acest sens, ele pot lua forma unei activități desfășurate în mers ritmat, a unei activități care se desfășoară pe muzică sau în ritmul dat de recitarea unei numărători sau a unei frământări de limbă, a unei activități în care se execută, concomitent cu momentul de tranziție respectiv, un joc cu text și cânt, recitări scurte și de efect cu anumite mișcări cunoscute deja de copii etc.

(3) Activitățile opționale intră tot în categoria activităților de învățare, respectiv a celor de dezvoltare personală și se includ în programul zilnic al copilului în grădiniță. Prin toate activitățile desfășurate, copiii își dezvoltă atenția distributivă, memoria, gândirea, imaginația și vocabularul, cunoștințele lor cunosc un salt calitativ, se trezește curiozitatea, interesul, se nasc sentimente, se formează atitudini, își autoeducă stăpânirea de sine, perseverența, curajul și spiritul de răspundere. Din buna colaborare, copiii înțeleg că fiecare în parte este ca o piesă dintr-un mecanism, care va funcționa bine numai dacă fiecare dintre ele, la locul și la rândul ei va funcționa bine. Ele sunt alese de către părinți, din oferta prezentată de unitatea de învățământ și aprobată de către Consiliul director al unității. Opționalele pot fi desfășurate de către educatoarele grupei sau de un cadru didactic specialist, care va lucra în echipă cu acestea. Activitățile opționale pot fi realizate pe parcursul unui semestru, al unui an școlar, pe parcursul ciclului curricular din care face parte grădinița; decizia privind durata unei categorii de activitate/curs/temă opțională aparține Consiliului de administrație al grădiniței.

Activitățile opționale sunt un element esențial în contextul curriculumului, permițând adaptarea ofertei de învățare la specificul local, la nevoile și interesele copiilor, dar și ale cadrelor didactice. Pot fi propuse mai multe tipuri de opționale:

Opțional la nivelul disciplinei;

Opțional la nivelul ariei curriculare;

Opțional la nivelul mai multor arii curriculare.

Activitățile opționale reprezintă o alternativă ce poate completa sistemul de exigențe educative și nu numai. Aceste activități se desfășoară pe grupuri mici de copii pentru că au menirea de a descoperi și dezvolta înclinațiile copiilor și de a dezvolta abilități, ca o premisă pentru performanțele de mai tărziu.

(4) Activitățile desfășurate în perioada după-amiezii (activități recuperatorii pe domenii de învățare, recreative, de cultivare și dezvoltare a înclinațiilor) sunt tot activități de învățare. Acestea respectă ritmul propriu de învățare al copilului și aptitudinile individuale ale lui și sunt corelate cu tema săptămânală/tema proiectului și cu celelalte activități din programul zilei. Activitățile recuperatorii urmăresc ocuparea timpului copiilor cu activități utile, stimulative și interesante, în funcție de aptitudinile individuale și de ritmul propriu de dezvoltare. Toți copiii învață aceleași lucruri, dar nu toți învață la fel de repede; nu pe toți îi impresionează aceleași lucruri; nu toți rețin la fel de mult și nu pe toți îi interesează ceea ce învață. De aceea, este foarte important ca în activitățile cu preșcolarii să se respecte principiul particularităților individuale de vărstă. Astfel, tratarea diferențiată, personalizarea învățării, identificarea strategiilor didactice la aceste diferențe constituie un scop în sine în cadrul procesului de predare-învățare-evaluare.

CAPITOLuL ii

SPECIFICUL activităților de dezvoltare personală.

ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ

După cum am prezentat în capitolul anterior, actualul curriculum pentru învățământul preșcolar include în cadrul activităților de dezvoltare personală: rutinele, tranzițiile, activitățile din perioada de după-amiază, inclusiv activitățile opționale, activități recperatorii și ameliorative. Activitățile de dezvoltare personală contribuie la educația copilului prin toate deprinderile, priceperile pe care le exersăm în cadrul acestor activități (responsabilitate, inițiativă proprie, alegere liberă, comportamente adecvate la mediu și la colectiv, etc.)

II.1. Rutinele

Grădinița de copii trebuie să reprezinte pentru copilul preșcolar un spațiu în care acesta să se simtă în siguranță. Atmosfera în care preșcolarul se simte protejat este dată, în primul rând, de o bună organizare a zilei petrecute în grădiniță, pe baza unui regim zilnic, stabilit în conformitate cu principiile igienei și cu recomandările psihologiei dezvoltării, în armonie cu ritmul zilnic de activitate deja deprins de copil în familie.

Rutinele sunt activități-reper care acoperă nevoile de bază ale copilului și contribuie la dezvoltarea globală a acestuia, reprezentând momente de care se ține cont în organizarea și derularea demersurilor didactice ale zilei.

Rutinele înglobează, de fapt, activități de tipul:

Sosirea copiilor;

Întâlnirea de dimineață;

Micul dejun;

Igienă – spălatul și toaleta;

Masa de prânz;

Somnul/perioada de relaxare de după-amiază;

Gustările;

Plecarea copiilor acasă.

În grădiniță constatăm existența unui număr mare de copii care vin din familie și nu pot să mănânce singuri, nu știu să se spele pe mâini, pe față, nu se pot îmbrăca și dezbrăca, dar în schimb, știu să utilizeze calculatorul, să scrie, au multe informații, unii sunt adevărate enciclopedii.

Cauzele sunt multiple: părinți supraafectivi, griji exagerate, lipsa răbdării, teama de a nu se murdări, lipsa unui program care trebuie respectat și altele. Toate aceste probleme le vom întâlni mai târziu la școlari dacă nu vom interveni cu promptitudine încă din prima zi, când vin copiii în grădiniță, pentru a le forma deprinderi de autoservire și a deveni independenți.

Activitățile cu caracter rutinier se derulează pe parcursul întregii zile și au un rol deosebit de important pentru dezvoltarea personală a copilului. Fiecare moment trăit de copil este o ocazie de a învăța ceva, iar acestor activități de învățare prin care îi sunt satisfăcute copilului nevoile primare, trebuie să le acordăm aceeași atenție pe care o acordăm activităților didactice, în organizare, planificare și desfășurare. Formarea rutinelor și respectarea lor mențin copilul implicat în acțiuni adecvate și scad frecvența situațiilor în care copiii pot manifesta comportamente inadecvate.

Din punct de vedere psihologic, rutinele au rolul de a oferi sentimentul de control și de predictibilitate asupra evenimentelor. Prin participarea la aceste activități desfășurate ritmic, copiii învață despre momentele zilei, succesiunea lor și activitățile specifice acestora, li se formează sentimentul de apartenență la grup, iar ei se simt în siguranță.

Rutinele includ următoarele tipuri de activități:

• sosirea și plecarea copilului din grădiniță;

• salutul;

• gimnastica de înviorare;

• întâlnirea de dimineață;

• gustările;

• micul dejun și masa de prânz;

• igiena, spălatul și toaleta;

• somnul/perioada de relaxare de după-amiază.

Regimul zilnic constituie un stereotip dinamic, adică un lanț de acțiuni care, prin repetare, ajung să se condiționeze reciproc, activitatea precedentă fiind un semnal pentru cea următoare și pregătind organismul pentru efectuarea acelei activități. În aceste condiții, trecerea de la o activitate la alta, de la un moment la altul al regimului se face fără efort deosebit. Reiese de aici avantajul regimului zilnic al activității din grădiniță ca un factor de stabilitate, de permanență, ce îi asigură copilului sentimentul de stabilitate atât de necesar. În plus, organizarea riguroasă a perioadei din zi petrecute în grădiniță obișnuiește copilul cu o viață ordonată, asigură exersarea capacității de implicare a copiilor, facilitează formarea de deprinderi și obișnuințe legate de activitățile importante ale zilei, înlesnește elaborarea unui stil rațional de viață și de activitate pentru viitorul școlar.

Din cauza regularității și a predictibilității activităților cuprinse în regimul zilnic, există riscul ca ele să fie parcurse automat, fără prea multă preocupare din partea copiilor sau a educatoarei în ceea ce privește detaliile acțiunii sau calitatea îndeplinirii ei.

Desigur, un anumit grad de automatism există în parcurgerea unei rutine zilnice, însă acesta trebuie să fie limitat la anumite acțiuni de tipul deprinderilor, care sunt integrate în activități conștiente. Aceste activități pot fi creditate de către educatoare cu finalități de natură formativă, moment în care ele devin activități de învățare. Posibilitățile sunt numeroase, identificarea lor ținând doar de creativitatea, de prezența de spirit și de măiestria educatoarei.

Rutina zilnică este efectuată cu sprijinul adulților și reprezintă pentru copil o oportunitate de a învăța, de a da sens lumii în care trăiește, de a-și dezvolta personalitatea. Pentru a fi însușite cu mai multă ușurință de către copil, se recomandă ca activitățile să se desfășoare într-o succesiune stabilă, pentru a fi predictibile. Astfel, copilul va avea repere și se va simți în siguranță.

Continuarea formării deprinderilor igienice și de comportare civilizată învățate în familie trebuie să intre, cu prioritate, în atenția educatoarelor odată cu intrarea în grădiniță a copiilor preșcolari, ca o condiție pentru întreaga activitate de formare a deprinderilor, în general. Studiile de specialitate au ajuns la concluzia că vârsta preșcolară este deosebit de potrivită pentru formarea deprinderilor igienice și de comportare civilizată.

Pornind de la această idee, considerăm că, încă de la intrarea copiilor în grădiniță, trebuie să-i familiarizăm cu unele componente ale acțiunilor ce stau la baza formării bunelor deprinderi.

Deprinderea este un complex de acțiuni automatizate având la bază sisteme de legături nervoase, temporare, stereotipuri dinamice. Formarea acestor stereotipuri cere, la început, multă energie. Executarea mișcărilor necesare unei acțiuni, pe care adulții o fac fără efort, cere copiilor o intensă concentrare și un mare consum de energie. Mânuirea săpunului, a tacâmurilor, îmbrăcarea diferitelor piese de îmbrăcăminte sunt, pentru preșcolarul mic, probleme grele care îi solicită atenție și efort intens pe tot parcursul acțiunii respective. El trebuie ca, prin exercițiu susținut, să-și automatizeze atât mișcările, cât și succesiunea lor.

Pe plan psihic, acest proces presupune unificarea într-un complex a tuturor acțiunilor necesare executării deprinderilor respective, apoi eliminarea mișcărilor de prisos ce apar la început și care determină un mare consum de energie. De aici decurge importanța exercițiului pentru formarea și consolidarea deprinderii. Educatoarea va urmări formarea fiecărei deprinderi în parte, iar copilul va trebui să execute singur acele acțiuni și să le repete de mai multe ori.

Pentru a automatiza un complex de mișcări este, de asemenea, necesar ca mișcările să fie mereu aceleași și să existe unitate de cerințe atât la nivelul grădiniței, cât și al familiei.

Eterogenitatea tabloului comportamental – unii copii au formate unele deprinderi, alții nu le au deloc, unii au deprinderi corecte, alții au deprinderi formate în mod eronat – determină educatoarea să acționeze diferențiat, în funcție de copiii pe care îi are în grupă.

În privința ordinii de realizare a diverselor deprinderi, este bine să nu se înceapă formarea tuturor deprinderilor în același timp. Trebuie menționat că la copiii mici e bine să se înceapă cu formarea deprinderii de a se spăla pe mâini ori de câte ori este necesar, se va continua cu îmbrăcatul și dezbrăcatul, încălțatul și descălțatul. Totuși, sunt și cazuri în care formarea mai multor deprinderi poate să înceapă concomitent. Deprinderile de a mânca singuri, salutul, deprinderea de a adresa o rugăminte, deprinderea de a oferi ceva în mod politicos, deprinderea de a păstra ordinea și disciplina în timpul activităților pot fi începute aproape în același timp.

În conceperea modalităților de formare a deprinderilor igienico-sanitare, de autoservire și de comportare civilizată, educatoarea trebuie să aibă în vedere următoarele:

posibilitățile psihomotorii ale copiilor;

capacitatea lor de a înțelege mesajele verbale;

asigurarea unui caracter predominant de joc.

La această vârstă, activitatea fundamentală fiind jocul, accentul trebuie pus pe îmbinarea explicației cu demonstrația și pe exerciții executate în diferite situații de joc, create de educatoare, în special în jocurile de rol sau în jocuri care favorizează reluarea anumitor acțiuni și care cer mimarea celor sugerate de text.

Un rol deosebit în învățarea oricărei deprinderi îl are imitația; la început copiii învățând mișcările prin imitație spontană, apoi prin imitație intenționată. Copiii imită, reproducând mișcările pe care le văd la adulți, uneori combină mișcările văzute cu altele; de pildă, copilul redă prin imitație deschiderea robinetului, udarea mâinilor și frecarea cu săpun, dar mai introduce un element în plus, bate din palme de câteva ori, fie din plăcerea de a auzi acel zgomot, fie pentru că stropii de apă creează un alt joc.

Copiilor din grupele mici li se va demonstra și explica întregul complex de acțiuni în ordinea lor firească sau atitudinea pe care trebuie să o adopte în anumite situații, cuvintele ce trebuie spuse. La nevoie, aceste metode vor fi repetate pentru toată grupa de copii, pentru un grup mic sau, dacă este cazul, în mod individual. „Greșelile” se corectează pe loc, însă fără mustrări, folosindu-se, în general, aprecierile pentru fiecare acțiune realizată bine. Deși activitatea în sine nu are caracter declarat de joc, forma de desfășurare, precum și antrenarea verbală și afectivă a copiilor trebuie să producă acestora o satisfacție evidentă.

Pentru consolidarea deprinderilor, pot fi inițiate cu copiii diferite jocuri: jocuri didactice, jocuri de mișcare, jocuri de rol, jocuri cu text și cântec. De asemenea, poate fi folosit un material literar adecvat: povestiri, poezii, ghicitori. Copiii pot asista la scenete jucate în cadrul teatrului de păpuși, pot participa la dramatizări, la recitarea unor poezii pe roluri. Materialul literar și jocul au un rol important mai ales în trezirea interesului copilului pentru deprinderile la care se face referire în ele, îi familiarizează cu diferite obiecte și cu atitudini adecvate.

Lectura după imagini este o modalitate ce poate fi folosită cu succes, în special pentru a-i ajuta pe copii să compare un comportament dezirabil cu unul indezirabil; de exemplu, imaginea unui copil curat și îngrijit alături de imaginea unui copil murdar și neglijent. Se arată întâi imaginea care reprezintă aspectul pozitiv și se face o scurtă citire a ei. Se arată apoi imaginea care surprinde aspectul negativ și se provoacă, prin întrebări și exclamații, o atitudine de dezaprobare față de ea. Se revine la prima imagine, scoțându-se în evidență frumusețea, plăcerea cu care o privim, aprobarea față de aspectul pozitiv și îndemnul de a-l urma.

Imaginile pot fi folosite și pentru a reprezenta suita de operații care trebuie făcute în cadrul unei deprinderi. Astfel, spălatul mâinilor poate fi înfățișat prin următoarele imagini: copilul în fața chiuvetei dând drumul la robinetul unde curge apa, copilul cu săpunul în mână, copilul își freacă mâinile fără săpun, copilul se spală de clăbuc cu apa ce curge de la robinet, copilul închide robinetul, copilul se șterge pe mâini.

Imaginile mai pot fi folosite și sub forma unor diafilme sau fotografii realizate de către educatoare, prin surprinderea unor faze în desfășurarea unor deprinderi și prezentarea lor cu ajutorul calculatorului.

În derularea activităților ce compun rutina zilnică, se vor avea în vedere comunicarea permanentă cu copilul și accentuarea aspectului educațional al fiecărei activități.

Oferim în continuare câteva sugestii metodice pentru fiecare din momentele regimului zilnic.

La sosire și la plecare este important ca educatoarea să creeze o atmosferă plăcută, caldă, în care copilul să pătrundă cu încredere. Prezența cadrului didactic, o mângâiere prietenoasă, un zâmbet, invitația către un centru sau poate faptul că este lăsat să vină cu un prieten în grădiniță (jucăria preferată despre care are atâtea de spus), îndrumarea lui către alți copii matinali cunoscuți drept parteneri de joc, îl fac pe copil să accepte mai ușor despărțirea de părinți. La sosirea în grădiniță, preșcolarii mari acordă ajutor în așezarea materialelor pe Centre, finalizează o lucrare din ziua precedentă, sunt hotărâți să înceapă jocul, iar cei mici își aleg o jucărie și caută un loc mai retras ca să-și liniștească dorul de mama sau stau în jurul educatoarei, iar unii chiar își continuă somnul câteva minute pe o salteluță.

Sosirea și plecarea copiilor din grădiniță e un moment prielnic pentru educatoare și părinți de a împărtăși evenimentele de peste noapte sau de peste zi, cele care se referă la comportamentele copilului și-i pot influența comportamentul diurn/nocturn. E necesar să informăm părinții regulat despre comportamentul copiilor la masă, despre meniul zilei, pentru a le suplimenta sau diversifica masa de seară, dar și despre stările lor în timpul somnului de după-amiaza (unii sunt agitați, pot să facă febră sau să aibă vărsături).

Gimnastica de înviorare se desfășoară zilnic până la micul dejun, timp de 10-15 minute, în aer liber sau în încăpere, în funcție de condițiile atmosferice și contribuie la ridicarea tonusului emoțional și muscular al copiilor. Efectuarea zilnică a exercițiilor fizice contribuie la manifestarea anumitor eforturi voluntare pentru a le forma copiilor deprinderea de a face zilnic gimnastică. Gimnastica de dimineață trebuie să aibă un caracter distractiv, se poate face pe muzică deoarece acompaniamentul muzical creează o ambianță plăcută, de bucurie sau poate cuprinde exerciții distractive cu caracter imitativ. Pentru desfășurarea gimnasticii de dimineață se aleg exerciții specifice nivelului de vârstă și poate include diferite exerciții de grupare, tipuri de mers, alergări, sărituri, exerciții pentru echilibru și dezvoltarea coordonării care antrenează tot organismul. Ansamblul de exerciții trebuie repetat pe parcursul a două săptămâni, apoi se pot introduce treptat și alte exerciții.

Întâlnirea de dimineață este o activitate planificată, structurată pe patru momente specifice: salutul, împărtășirea cu ceilalți, activitatea de grup și noutățile zilei. Întâlnirea de dimineață contribuie la formarea unor clase responsabile, democratice, se formează comuniunea de grup. Copiii învață să fie preocupați de ceilalți, după cum și ceilalți sunt preocupați de ei, se acceptă unul pe celălalt și li se stimulează curiozitatea pentru diferențele dintre ei, împărtășesc cu ceilalți impresii, dorințe, cunoștințe, antrenându-se în discuții interesante de tipul: „Secretul meu”, „Am un prieten?”, „Piramidele din Egipt”, ,,Ținuturi misterioase” „Ce crezi că spun florile?” Acest moment nu trebuie să se transforme într-o recapitulare sau verificare de cunoștințe, deoarece copiii așteaptă zilnic să-și împărtășească ideile, experiențele, grijile, să-și deschidă sufletul în fața celor pe care îi consideră prieteni. Așa au aflat copiii de ce e trist și dezamăgit colegul lor care va avea o surioară („N-o doresc, nu-mi plac fetele”.) sau despre o fetiță care era îngrijorată de sănătatea mamei („Poartă haine negre și plânge des după bunica”.).

Ascultându-l, putem depista cauza modificărilor de comportament a copilului și putem oferi sprijin.

Cele 20-25 de minute dedicate acestei activități creează o atmosferă pozitivă în grupă, antrenând fiecare membru al acesteia. Fiecare copil simte nevoia de a fi parte a colectivului și are responsabilitatea de a contribui la activitățile lui.

Igiena, spălatul și toaleta

Studii de specialitate educativ-sanitare și psihopedagogice au ajuns la concluzia că vârsta antepreșcolară și preșcolară sunt cele mai potrivite pentru formarea deprinderilor igienice. Îmbogățirea experienței copilului și introducerea conduitelor igienice dau noi coordonate activității copilului de fiecare zi, îi impun anumite cerințe față de mediul în care trăiește și față de sine. Pentru formarea acestor deprinderi, educatorul trebuie să planifice un număr mare de activități deoarece aceste deprinderi nu decurg spontan din maturizarea copilului, ci sunt conduite sociale și ele se formează sub control social.

Formarea deprinderilor igienice și transformarea acestora în obișnuințe este un lung proces care trebuie să acorde o grijă deosebită pentru ca toate componentele acțiunii să se desfășoare exact în aceeași ordine. La început, copiii învață mișcările prin imitație spontană, apoi prin imitație intenționată. Este important să explicăm copiilor de ce facem o anumită acțiune. Când copiii aud ,,Acum trebuie să mergem să ne spălăm pe mâini, ca să ne putem pregăti pentru a merge le masă!” copiii învață despre planificarea, organizarea corectă, consecvența și îndeplinirea sarcinilor.

Spălarea mâinilor este cea mai eficientă metodă de prevenire a bolilor infecțioase. Prin repetarea acestor activități copiii învață că spălatul mâinilor este obligatoriu înainte de masă și după masă, după folosirea toaletei precum și ori de câte ori își murdăresc mâinile. Datorită progreselor înregistrate în domeniul igienei, copiii învață prin imitație cum să utilizeze periuța electrică în locul celei manuale, săpunul lichid în locul celui solid, uscătorul sau prosopul de hârtie în locul prosopului de pluș. Nu e deloc ușor să apeși un buton cu o mână, iar pe cealaltă ,,s-o faci căuș” ca să ții lichidul fin ce-ți scapă printre degete. Prin exersare zilnică, copiii învață să-și folosească ambele mâini. Avem de-a face cu un exercițiu de coordonare oculo-motorie și de exersare a mușchilor mici. La zgomotul uscătorului de mâini, unii copii retrag speriați mâinile crezând că aerul cald o să-i frigă. Nu trebuie să-i forțăm, ci să repetăm acțiunea și să le explicăm ce se întâmplă.

Se mai întâmplă să găsim câte un copil care plânge sau țipă în toaletă pentru că s-a blocat ușa. Aceste momente trebuie prevenite deoarece produc teamă, nesiguranță și copiii pot refuza să mai meargă singuri la toaletă, solicitând să fie însoțiți de educatoare, colegi, să intre mai mulți în toaletă sau să țină ușa deschisă.

Exemple de poezii care pot însoți exercițiile practice în scopul antrenării copiilor:

Sunt curat ca ghiocelul,

de Grigore Vieru

Huța-huța periuța

Spală dinții cu fuguța.

După ea săpunul vine

Și mă spală bine-bine.

După dânsul șervețelul,

Sunt curat ca ghiocelul.

Micul dejun și masa de prânz

În timpul servirii mesei copiii socializează și învață despre nutriție și alimentație sănătoasă. Ei își exersează simțurile (văzul, gustul, mirosul, simțul tactil) și recunosc ce gust are mâncarea, identifică alimentele care au fost transformate prin gătit, se exprimă dacă le place sau nu un anumit aliment, dacă au voie să-l consume. E necesar să cunoaștem la ce alimente sunt alergici unii copii, dacă în familia lor se consumă carne, în special carne de porc, interzisă în unele religii. Copiii pot fi implicați în așezarea mesei, așază tacâmurile, cana și șervețelul în dreptul scaunului, recunoscând locul fiecărui copil. În timpul mesei învață să mânuiască lingura, furculița chiar și cuțitul, să mănânce independent și se formează deprinderea de a mânca fără zgomot, risipă sau murdărie, dar își consolidează și deprinderi matematice, de exemplu pozițiile spațiale (stânga, dreapta), raportarea numărului la cantitate.

În unele grupe, gătitul reprezintă o practică curentă, o experiență de activitate integrată, în care copiii pregătesc salate, pun murături, fac pizza, îmbogățindu-și meniul prin eforturi proprii. Treptat sunt învățați să accepte toate alimentele care sunt necesare dezvoltării, iar părinții sunt mirați de faptul că „La grădiniță mănâncă tot”. Pentru a le forma o atitudine pozitivă față de hrană putem adresa întrebări care să le stimuleze curiozitatea și care să-i determine să încerce atunci când refuză anumite alimente. În acest context, consolidăm concepte învățate, îi invităm pe copii să facă estimări, predicții, să identifice forme, mărimi, structuri, texturi. Aceste explicații trebuie corelate cu exemple:

„Ce legume găsești în ciorbă?”

,,Cât ai mâncat din farfurie, puțin, jumătate, tot?”

,,Ce formă are mazărea?”

,,Câți sâmburi are mărul tău? ”

,,De ce crezi că are salata trei culori (roșu, portocaliu și alb)?”

Somnul și perioada de relaxare de după-amiază

Această etapă este specifică grădinițelor cu program prelungit și săptămânal, iar pentru copiii care „vor dormi” prima dată în grădiniță, e necesară o pregătire din partea părinților, a educatorului, astfel încât să nu creadă că sunt abandonați, să-i asigurăm că întotdeauna după acest moment vor merge acasă. În dormitorul grădiniței copilul învață să se dezbrace și să se îmbrace, să-și așeze în ordine hainele, activități pe care le face la început cu stângăcie pentru că necesită o bună coordonare psiho-motorie. Din partea educatorului, această perioadă a zilei impune o bună organizare, calm, atenție, blândețe și multă răbdare pentru că fiecare copil are nevoie de sprijin și îndrumare.

Recomandări:

• Hotărâți împreună cu copilul, care va fi locul său de odihnă și evitați schimbările.

• Sugerați-le copiilor să se ajute unii pe alții.

• Lăsați-i să doarmă cu jucăria preferată sau cu alte obiecte de substituție! (O fetiță reușea să adoarmă doar dacă avea o anume păturică de-acasă, pe care o recunoștea după miros).

• Aduceți un coș în care să pună lucrurile care se rătăcesc! (Părinții vor ști seara, la plecare, unde să le găsească.)

• Dacă copilul și-a pierdut obiecte de îmbrăcăminte, încercați să rezolvați problema în aceeași zi, nu tratați cu indiferență dând vina pe cel mic.

• Cereți-le părinților să pună etichete scrise sau să însemneze hainele și încălțămintea în același fel, astfel încât copilul să-și recunoască semnul individual!

• Asistați-i în timpul somnului și observați-le comportamentul, veți putea preveni micile accidente (precum udatul patului).

• Citiți-le sau, din când în când, puneți-le un CD cu povești!

• Nu obligați copiii să doarmă, pentru că nu sunt toți obișnuiți cu somnul de după-amiază, iar nevoile de somn ale copiilor diferă; cu cât cresc au nevoie de mai puțin timp pentru odihnă diurnă.

Asigurați-le un spațiu, pe o saltea sau canapea unde pot să se relaxeze, răsfoind o carte, lecturând imagini, construind un puzzle.

II.2. Tranzițiile

Tranzițiile sunt momente de scurtă durată, prezente în diverse momente ale zilei, care fac trecerea de la momentele de rutină, la alte tipuri/categorii de activități de învățare. Rolul acestor activități este de a facilita asamblarea momentelor zilei înt-un scenariu unitar, făcând ca trecerea de la o etapă la alta să fie ordonată și mai armonioasă. Diversitatea, oportunitatea, modul de derulare a tranzițiilor variază în raport cu vârsta copiilor, contextul în care sunt integrate și disponibilitatea creativă a educatoarei. De aceea imaginația educatoarei trebuie să intre în acțiune pentru a realiza o tranziție cît mai atractivă De exemplu, când copiii au încheiat activitățile pe Centre și trebuie să se pregătească pentru masă. Adesea aceste momente sunt accelerate, tensionate, pot constitui o problemă pentru copiii care nu și-au finalizat lucrul într-un Centru și pentru educatoare, care trebuie să se încadreze în timp și să respecte programul zilnic. În cadrul tranzițiilor copiii se liniștesc, se relaxează și se binedispun, concentrându-se mai ușor asupra activității ce urmează.

Sugestii pentru o tranziție ușoară

• Anunțați cu câteva minute înainte că e timpul să se pregătească pentru încheierea lucrului, a jocului „Mai sunt 5 minute și vom începe să facem curățenie.”

• Arătați-le ceasul și sugerați-le să urmărească acele indicatoare „Când acul mic va fi la 10 și cel mare la 6, oprim lucrul în Centre și ne pregătim pentru curățenie.”

• Aduceți o clepsidră mare, (de 5 minute) și cereți-le să termine curățenia în Centru până la golirea ei.

• Folosiți instrumente sonore, de exemplu: clopoței, tobă, maracas, pentru a marca momentul încheierii lucrului.

• Participați alături de copii la curățenie.

• Acordați timp suficient copiilor care nu au terminat lucrul. De exemplu, dacă un copil care lucrează la șevalet e concentrat să termine, nu-l mai solicitați pentru curățenie.

• Implicați copiii care au terminat lucrul într-o activitate: să interpreteze un cântec, un joc, ca să nu se plictisească sau să se orienteze către comportamente indezirabile.

Etapele de tranziție pot fi marcate pe parcursul zilei de cântece, jocuri cu text și cânt, recitative ritmice sau prin alte mijloace atractive care, desfășurate zilnic, îi atenționează și-i pregătesc pe copii pentru un alt moment. Înainte de curățenie, educatoarea poate interpreta câteva versuri din cântecul „Voiniceii – Hărniceii”.

Mijloacele de realizare pot fi:

• jocuri cu text și cânt („Cercul de trandafiri”– pentru a-i strânge în cerc la Întâlnirea de dimineață, sau la Evaluarea zilei);

• recitative ritmice („Melcul”- se execută mersul în poziția ghemuit cu mâinile pe genunchi, în cerc.)

Încet, încet și mai încet,

Iese melcul din căsuță.

Încet, încet și mai încet,

De la pat, până la măsuță.

Încet, încet și mai încet,

Lunecă prin iarba deasă,

Dacă aș fi și eu un melc,

Repede aș ajunge acasă. (Copiii se ridică și își aleg repede locurile de joacă.)

• jocuri de degete (Se pot executa înainte și după activități care solicită musculatura fină.)

Pic, pic, pic

Plouă într-una, plouă (mișcări ritmice ale degetelor pe podea)

Pic, pic, pic

Cum ne place nouă

Pic, pic, pic,

Plouă cu bulboace

Pic, pic, pic,

Și se fac băltoace. Pleosc! (imită săritura în băltoacă)

Pic, pic, pic,

Ploaia se-ntețește (mișcări repezi și zgomotoase)

Pic, pic, pic,

Și furtuna crește

Vâj, vâj, vâj, (mișcări ale brațelor ridicate stânga-dreapta)

Bate vântul, bate

Bum, bum, bum (bătăi ale pumnilor pe podea)

Tunetul răzbate.

• numărători (Se pot folosi pentru a alege copiii care vor face anumite activități de autogospodărire, așezarea încălțămintei de interior înainte de a merge la masă, curățenie și ordine în Centre)

Cu-cu-ri-gu! Cu-cu-rig!

Baba dârdâie de frig

Și tot roade un covrig,

Nu aude, oricât strig

Șade cu covrigu-n tolbă,

Și nu poate scoate-o vorbă!

Baba-ngheață lângă foc,

Iar cireșele se coc.

Moșu-ngheață în cojoc,

Treci mai iute la mijloc! (Constantin Dragomir)

U,u,u,u,u,u,u,u,u,

Trenu-i pregătit în gară

Ca să plece azi prin țară

El e gata de plecare

Și fluieră tot mai tare

U,u,u,u,u,u,u,u,u,

Peste câteva minute

Trenul trece iute, iute

U,u,u,u,u,u,u,u,u,

Când în gară a sosit

Roțile și le-a oprit

U,u,u,u,u,u,u,u,u,

Jocul nostru s-a sfârșit

Fiecare-i mulțumit. (Smaranda Maria Cioflică)

• frământările de limbă se folosesc în funcție de tulburările de vorbire întâlnite la copiii din grupă. Pentru corectarea pronunției e necesar să se repete zilnic câte un exercițiu.

Câr, câr, câr,

strigă sus pe horn

o cioară

brr, brr, brr,

brr, brr, brr!

Tare-i frig

Și vânt afară! (Passionaria Stoicescu)

Maimuțele

Sizi, Zizi, și cu Țiți

Fac într-una exerciții.

Sisi sare peste plasă,

Zizi zboară, nu se lasă,

Țiți țipă:- Sus! Mai sus!

Eu atâta am de spus. (Luiza Carol)

Piticul

Um pitic murdar pe șorț

Plânge singur într-un colț.

Șorțul i-l fac eu curat

La mașina de spălat! (Luiza Carol)

Aceste texte și mișcări pot fi învățate dacă sunt repetate frecvent în același context.

Rutinele și tranzițiile, printr-o gestionare zilnică atentă și eficientă din partea cadrului didactic, contribuie la menținerea unui climat sănătos, armonios, nestresant în sala de grupă, a tonusului copiilor și a eficienței parcursului învățării pe durata întregii zile. În fiecare grupă e util să existe un program zilnic care să ilustreze nu numai activitățile specifice domeniilor experiențiale dar și cele de dezvoltare personală, succesiunea întregului program al zilei. Programul poate fi realizat sub forma unei flori, a unei cărți, ilustrat cu imagini sugestive, atractive, text și intervalul de ore, în care are loc fiecare moment din zi. Familiarizarea cu programul zilnic se face în primele zile de grădiniță prin discuții cu grupa, dar și cu părinții, pentru a-i asigura că activitatea din grădiniță este bine planificată, iar acesta trebuie respectat.

II.3. Activițățile opționale

Activitățile opționale intră tot în categoria activităților de învățare, respectiv a celor de dezvoltare personală și se includ în programul zilnic al copilului în grădiniță. Ele sunt alese de către părinți, din oferta prezentată de unitatea de învățământ la 15 septembrie și aprobată de către Consiliul director al unității. Opționalele pot fi desfășurate de către educatoarele grupei sau de un profesor specialist, care va lucra în echipă cu acestea. Programa unei activități opționale poate fi elaborată de educatoarea/profesorul care urmează să o desfășoare și, în acest caz, va fi avizată de inspectorul de specialitate sau poate fi aleasă de cel care predă opționalul respectiv din oferta de programe avizate deja de MECT sau de ISJ.

Timpul afectat unei activități opționale este același cu cel destinat celorlalte activități din programul copiilor. În acest context, se va desfășura cel mult un opțional pe săptămână, pentru copiii cu vârste între 3-4 ani și cel mult două, pentru copiii cu vârste între 5-6 ani. Activitățile opționale se desfășoară cu maximum 10-15 copii și au menirea de a descoperi și dezvolta înclinațiile copiilor și de a dezvolta abilități, ca o premisă pentru performanțele de mai târziu.

II.4. Activitățile desfășurate în perioada după-amiezii

Aceste activități sunt activități recuperatorii pe domenii de învățare, recreative, de cultivare și dezvoltare a înclinațiilor. Ele respectă ritmul propriu de învățare al copilului și aptitudinile individuale ale lui și sunt corelate cu tema săptămânală/tema proiectului și cu celelalte activități din programul zilei. Activitățile desfășurate în perioada după-amiezii, fiind activități individuale și diferențiate, facilitează autocunoașterea copilului, ridicarea stimei de sine a copilului, cunoașterea și valorificarea aptitudinilor copilului. Aceste activități asigură posibilitatea de tratare diferențiată și individuală, atât a celor care dovedesc anumite abilități, cât și a celor care prezintă rămâneri în urmă, timiditate, ritm de lucru lent. Respectarea diferențelor individuale duce la crearea unor situații de învățare care să permită copiilor progresul pe căi diferite, pentru realizarea acelorași obiective.

II.5. Întâlnirea de dimineață – specific și conținut

II.5.1. Întâlnirea de dimineață – conceptul de dezvoltare globală a copilului

A avea grijă de ceilalți, a fi suficient de încrezător pentru a împărtăși idei și experiențe

importante, a fi disponibil pentru ceilalți – acestea sunt calitățile ce conturează esențialul

întâlnirii de dimineață.

Studiile de specialitate subliniază faptul că prin integrarea copilului într-un grup social el dobândește abilități în a se raporta la ceilalți membri ai grupului, cu care învață să stabilească relații eficiente, este ajutat să rupă relațiile de dependență față de părinți prin afirmarea capacităților de autoservire: a mânca, a se îmbrăca, a se încălța, a se pieptăna, ceea ce îi conferă o altă libertate de acțiune. Astfel, în cadrul programului instructiv-educativ din grădiniță, copilul este cooptat într-un proces de construire sau elaborare a unui comportament care să îi permită afirmarea eului prin descoperirea competențelor sale ori prin constatarea dificultăților pe care le are de învins.

Noua orientare a educației are ca ideal conturarea personalității omului de mâine care să fie mai responsabil, căruia să îi pese de tot ceea ce se petrece în jurul său; de aceea, educatorii trebuie să îi învețe pe copii să își dezvolte competențe sociale, emoționale, atitudini și valori. O astfel de orientare aduce curriculum-ul pentru învățământul preșcolar, care presupune individualizarea actului didactic, lucrul în grupuri mici de copii, încurajează copiii să facă alegeri, să își asume responsabilitatea pentru propriile decizii, să își exprime ideile în mod creativ, să respecte stilurile și priceperile diferite ale colegilor de clasă, să utilizeze abilități de învățare prin cooperare, să își dezvolte gândirea critică și să exerseze gândirea independentă (K.A. Hansen; R.K. Kaufmann, 1998 b, p. 13-20).

Întâlnirea de dimineață este una din modalitățile prin care se stimulează comunicarea, împărtășirea sentimentelor și se sudează relațiile dintre cei mici. Pe rând, copiii sunt aduși în centrul atenției pentru a povesti, a vorbi grupului, a participa la jocuri și activități colective. Ei se simt importanți și responsabili pentru că restul colegilor îi privesc și le pun întrebări.

Această întâlnire are loc la începutul zilei, când copiii se salută unul pe celălalt, ascultă cu atenție gândurile colegilor de clasă în legătură cu o problemă ridicată, comentează și pun întrebări. Apoi, copiii colaborează în desfășurarea unor activități, discută programul și noutățile din ziua respectivă. Întâlnirea de dimineață este momentul când copiii imaginează și planifică activitatea pe care vor s-o desfășoare în ziua respectivă.

Educatoarele pun la dispoziția copiilor anumite materiale care le vor fi necesare pe parcursul zilei și îi vor anunța pe copii ce s-a planificat pentru acea zi. Acum se verifică stadiul unor proiecte de lucru aflate în desfășurare. Acest moment al zilei este înțeles, conștientizat de către copiii de grupă mijlocie și mare, cei de grupă mică, de trei ani, vor începe ziua cu o „întrunire” de dimineață mai ,,lejeră”. La acest moment al zilei, cei mici pot identifica fotografia proprie și a colegilor, pot recunoaște imagini reprezentând fenomene ale naturii, pot spune pur și simplu unde vor să își înceapă activitatea, evident, cu sprijinul educatoarei care le amintește copiilor ce au de făcut sau terminat și, bineînțeles, printr-o verbalizare corectă.

Copiii de 4-5 ani pot revedea împreună orarul zilei, pentru a începe să discute despre ce vor să facă în ziua respectivă. Cei de 5-6 ani sunt interesați de orarul afișat – fie că îl citesc, fie că descifrează semnificația imaginilor care îl compun. Acest moment al zilei oferă o șansă copiilor să împărtășească și celorlalți vești sau informații despre căminul și familia lor, despre experiențele lor în cadrul comunității în care trăiesc (o excursie, o vizită etc.). Grupele de copii de 5-6 ani pot începe programul cu o problemă de matematică, o ghicitoare sau o altfel de activitate distractivă.

Întâlnirea de dimineață:

îi învață pe copii să aibă grijă de cei din jur;

oferă ocazia participării individuale și de grup;

creează o atmosferă vioaie, entuziastă, prietenoasă pentru toată ziua;

este un pretext pentru stabilirea de reguli și ritualuri;

recunoaște importanța fiecăruia;

exersează deprinderi importante (a asculta, a vorbi, a sintetiza, a rezolva probleme, a urma indicații, a lua decizii, a argumenta etc.).

Întâlnirea de dimineață reprezintă o activitate didactică fundamentată pe comunicare, în care fiecare dintre participanți trebuie să aibă o prezență activă, ascultând și comunicând idei. Deoarece întâlnirea de dimineață reprezintă un mediu de interacțiune formalizat, nu întotdeauna participanții se vor angaja spontan și consistent în comunicarea ideilor proprii.

II.5.2. Metodologia desfășurării întâlnirii de dimineață

Întâlnirea de dimineață are drept finalitate conturarea următoarelor calități ale personalității copilului: grija pentru colegii lor, disponibilitate pentru ceilalți, împărtășirea unor idei și experiențe importante, care să pornească dintr-o încredere în forțele proprii bine conturată.

Această reuniune a întregii grupe de copii cu educatoarea lor, la începutul zilei, se face în felul următor: pentru a se vedea bine unii pe ceilalți, copiii se vor așeza în formațiune de cerc; mai întâi își salută colegii și pe eventualii musafiri, vizitatori; în următorul moment, unul din copii prezintă colegilor lor o experiență personală, iar ceilalți copii pot participa prin diferite comentarii și întrebări; după acest „ice breaking”, tot colectivul de copii ia parte la o activitate scurtă și energică, cu scopul de a imprima un sentiment de unitate și non competitivitate în interiorul grupului și de a consolida o competență intelectuală. Întâlnirea de dimineață se încheie cu noutățile zilei, secvență care constă, de fapt, în activitatea proiectată de către educatoare, împreună cu copiii, la sfârșitul săptămânii anterioare.

În programul zilnic al claselor responsabile și protectoare, întâlnirea de dimineață ocupă un loc foarte important pentru crearea unei atmosfere pozitive în clasă, pe tot parcursul zilei.

Această primă activitate din programul unei zile, care durează 20-25 minute, cuprinde patru momente și este structurată în felul următor:

1. Salutul este prima etapă a întâlnirii de dimineață și constă de fapt în întâmpinarea tuturor celor deja prezenți în clasă – astfel, copiii simt rolul important pe care îl au în cadrul grupului. Salutul reprezintă un prim semn al unei bune creșteri și este primul pas în a-ți face prieteni, dar și în a-i păstra pe cei vechi. Salutul este esențial în stabilirea unor relații cu cei din jur. E important să știm când și cum să salutăm să ne strîngem mâna, când să ne îmbrățișăm, sau să dăm din cap, ori să ridicăm sprincenele, etc. Copiii se așează, împreună cu educatoarea lor, în cerc; fiecare copil se adresează colegilor folosindu-se de numele acestora, astfel creându-se în grupă o atmosferă prietenoasă.

Copiii se strâng în cerc cu educatoarea pentru a se saluta unul pe altul și a saluta orice oaspete al grupei. În timpul salutului, se folosește un ton cald, prietenos, copiii adresându-se pe nume unul altuia.

Educatoarea se adresează mai întâi tuturor copiilor:

Saluturile pot fi:

simple,,Bună dimineața, dragi copii!”, apoi copilului din stânga: ,,Bună dimineața, Carina!” Salutul se propagă în cerc, de la stânga la dreapta, fiecare copil fiind salutat pe nume. Putem constitui ritmuri simple scandând numele copiilor și bătând simultan din palme.

Cu adăugare de cuvinte noi;

Însoțit de gesturi;

Cu schimbarea ordinii (din doi în doi);

În care se folosesc formule atrăgătoare;

Cu accent pe proiectul aflat în derulare;

Cu accent pe evenimentele la care participă.

Frecventarea grădiniței în sine este o experiență nouă pentru cei mai mulți dintre copii. Există mulți oameni noi pe care îi întâlnesc și noi reguli de comportament de învățat. Mai întâi, este important pentru copii să cunoască și să utilizeze numele persoanelor și al lucrurilor.

2. Prezența copiilor se poate face pe versurile unui cântec, de exemplu:

,,Toți voinicii sunt aici ?

Toți sunte-ți prezenți ?

Voinicei mai mari, mai mici,

Cu bretoane de arici

Și mereu cu gâdilici

Este grupa de ,,Voinici”.

Dar cine, cine nu-i aici ?”

Copiii se caută cu privirea, își adresează întrebări despre cei absenți, se numără și educatoarea îi încurajează să-și telefoneze, cultivându-se grija pentru cel de-alături, dobândesc abilități de comunicare și sociale, manifestă mai multă deschidere față de ideile colegilor, cooperează și învață să se respecte. pentru activitatea din întreaga zi, se creează o atmosferă entuziastă, însă depinde de modul cum educatoarea echilibrează toate momentele pentru ca rețeta zilei să reușească pentru toți copiii.

În fiecare dimineață acest moment este tonifiant pentru activitatea din întreaga zi, se creează o atmosferă entuziastă, însă depinde de modul cum educatoarea echilibrează toate momentele pentru ca rețeta zilei să reușească pentru toți copiii.

Prezența poate fi făcută diferit în funcție de tema abordată în săptămâna respectivă. În acest sens ea poate lua înfățișări diferite, copiii participând efectiv la această etapă. Copiii pot experimenta și aborda modalități noi, în fiecare săptămână altele. De-a lungul anilor prezența a avut cele mai nostime și inedite forme. Fie că s-a desfășurat în grădină sau în pădure, în corabie, în rachetă, cu ajutorul arheologului sau paleontologului, în ținutul misterios sau ținutul rece, la zoo, în junglă, copiii au putut vizualiza și completa posterul, macheta didactică sau oricare alt suport ce a fost ales pentru acest prim moment al întâlnirii de dimineață. Așezați în cerc, pe covor, pe pernuțe, copiii își transmit salutul de dimineață, observă diferite plante, mici viețuitoare, împărtășind cu colegii păreri și impresii.

3. Calendarul naturii, acest moment este obligatoriu și se folosește pentru a crea copiilor abilități de observare în legătură cu schimbările care au loc în mediul înconjurător. Copiii stabilesc ziua, data, luna, anotimpul, starea vremii, un moment în care copiii comunică atât verbal, cât și cu ajutorul imaginilor. Momentul se desfășoară în fața panoului amenajat și se poate lucra la mai multe calendare simultan, cu grade diferite de dificultate. Rolul calendarului este pentru a crea copiilor abilități de observare în legătură cu schimbările care au loc în mediul înconjurător, ancorarea acestora în realitate. Precizarea datelor din calendar au rolul de a exersa deprinderile necesare unui grup activ.

4. Împărtășirea cu ceilalți, schimbul de impresii, este o altă componentă a întâlnirii de dimineață. Este prielnic pentru schimbul de idei; astfel, copiii au posibilitatea să se cunoască unii pe alții (C. Bane, 2004), în acest schimb de opinii copiii având prilejul de a-și dezvolta competențe de comunicare, dar și de a deveni buni ascultători. Este, poate, momentul cel mai important al întâlnirii de dimineață. Acum, copiii își transmit, cu sinceritate, grijile, problemele, experiențele proprii, părerile despre un anumit eveniment, întâmplări la care au fost martori. Copiii își pot arăta, unul altuia, jucării, colecții/obiecte personale care au o anumită semnificație pentru ei, pentru viața lor. Pot fi ajutați cu întrebări ,,Ce ai văzut în drum spre grădiniță?” sau ,,Văd că mama te-a îmbrăcat mai gros/subțire. De ce?”. Aceste întrebări au rolul de a demara discuția sau de a le oferi subiecte. Se alege un povestitor care împărtășește cu ceilalți un eveniment, o experiență prorie, o întâmplare important pentru el. Povestitorul poate fi nimit ,,omul zilei”. Ceilalți ascultă cu atenție ce spune povestitorul, apoi, pun întrebări, comentează, își expun, pe scurt, propria opinie. Copilul care a povestit răspunde la întrebări. Există mai multe modalități de a alege povestitorul: Copilul care-și sărbătorește ziua de naștere/copilul care va avea un frățior/cel care s-a oprit la numărătoare/alfabet etc. Se poate folosi tragerea la sorți: povestitorul de azi, alege povestitorul de mâine. Momentul acesta este foarte important pentru că permite realizarea unei intercunoașteri, oferă copiilor posibilitatea de a se face auziți de ceilalți, de a exprima în fața celorlalți și de a capta atenția colegilor, de a formula întrebări și răspunsur,i îi învață să asculte, să gândească critic, să facă schimb de impresii. Copiii timizi devin mai încrezători, știind că sunt respectați, ascultați și înțeleși de colegi. Schimbul de impresii pune accent pe evenimente și informații, mai puțin pe obiecte și lucruri personale. Temele schimbului de impresii vor varia în funcție de vârstă și structura grupei. ). Pe parcursul săptămânii, toți copiii vor trece prin această experiență. Ea le dă posibilitatea tuturor de a se exprima, pe rând, și de a genera subiecte de discuție importante în viața copiilor. Aceștia ajung să se cunoască mai bine, să înlăture barierele timidității, iar mesajul lor ajunge la întregul grup, constituindu-se o atmosferă deschisă, prietenoasă, ce contribuie la o bună socializare între preșcolari. Educatoarea are rol de mediator. Se poate face o programare a povestitorilor, împreună cu copiii, la început de an școlar. Aceasta va fi cunoscută de copii și pusă la dispoziția lor. Se poate înfința o ,,cutie pentru povestit”, din care copiii care povestesc extrag imagini/jetoane/jucării, care îi ajută le sugerează subiectul povestirii. De asemenea, cutia sau un bol/ un coșuleț pot fi folosite pentru extragerea numerelor celor care adresează povestitorului întrebări. În același timp, împărtășirea acționează și asupra dezvoltării capacității de ascultare a copiilor. Întrebările și comentariile fiecărui participant la discuții permit vorbitorului să răspundă, adresându-se direct interlocutorului.

5. Activitatea de grup urmează, în general, perioadei liniștite și meditative a împărtășirii. Prin această activitate se urmărește determinarea fiecărui membru al grupului să participe activ la jocurile organizate. Jocurile au un caracter non-competitiv și propun sarcini de natură cooperantă, care respectă nivelul de dezvoltare și interesele fiecăruia.

Activitatea de grup e cea de-a treia componentă a întâlnirii de dimineață și generează coeziunea grupului prin intermediul cântecelor, jocurilor și activităților scurte, energice și plăcute. Cele mai potrivite sunt jocurile non-competitive, realizate prin cooperare și care să respecte nivelul individual de dezvoltare a capacităților fiecărui participant. De regulă, în acest moment al întâlnirii de dimineață se pune accent pe curriculum sau pe o temă recent analizată în clasă. Câteva astfel de activități sunt: „Să așezăm jucăriile”, care a avut drept scop formarea capacității de a distinge sunetele ce compun cuvinte simple și de a le pronunța corect, precum și formarea capacității de a utiliza corect prepozițiile „în” și „pe”, corespunzătoare unor poziții spațiale; „A cui voce este?”, în care am urmărit verificarea cunoștințelor legate de folosirea corectă a substantivelor în cazul G și D, dezvoltarea acuității auditive, verificarea cunoștințelor legate de personajele din poveștile sau basmele audiate anterior; „Ce ai scos din săculeț?”, prin care am realizat fixarea cunoștințelor copiilor despre jucăriile din sala de grupă, formarea deprinderii de a acționa numai atunci când sunt solicitați și formarea deprinderii de a cânta în colectiv; „Ce crezi că face?”, prin care am urmărit dezvoltarea capacității de a recunoaște semnele exterioare ale diferitelor emoții, precum și dezvoltarea creativității în vorbire; „Cum ne comportăm?”, prin care am realizat dezvoltarea capacității de a aprecia situațiile concrete din punct de vedere moral și civic, exersarea limbajului prin susținerea unei vorbiri monologate sau dialogate, dezvoltarea deprinderii de a interpreta cât mai expresiv un cântec cunoscut.

6. Noutățile, evenimentele, știrile zilei, partea finală a întâlnirii de dimineață includ un mesaj scris care este afișat în fiecare zi la panoul întâlnirii de dimineață. Mesajul, îmbogățit cu desene, îi informează pe copii despre programul zilei, activitățile ce se vor derula și leagă noua informație de experiențele mai vechi.

Știrile zilei pot include și anunțuri care acoperă o varietate de sarcini, cum ar fi: calendarul, vremea de afară, observații despre anotimpul pe care îl parcurgem. Copiii pot fi antrenați în cadrul discuției de dimineață să arate unde este scris numele lunii, numele și data zilei din săptămână etc. și pot chiar opera cu ele, dacă există posibilitatea alcătuirii unor calendare cu elemente detașabile. În timp, ei vor marca amănunte de genul: zilele în care venim la grădiniță se termină toate cu i, zilele în care nu venim la grădiniță se termină cu ă, a doua și a treia zi a săptămânii încep cu m. În cursul întâlnirii de dimineață, putem discuta cu toată grupa despre activitățile pe care ei le pot alege în timpul jocului liber și care sunt limitele pe care trebuie să le respecte.

Informarea copiilor despre ceea ce urmează să se întâmple mai departe și ceea ce se așteaptă de la ei îi ajută pe aceștia să se simtă în siguranță. A permite copiilor să cunoască dinainte ceea ce se va întâmpla în momentele următoare înseamnă a determina o trecere lină de la un moment la altul al zilei și a preveni apariția situațiilor dificile.

Pentru organizarea în bune condiții a întâlnirii de dimineață, educatoarea va confecționa un panou cu mai multe buzunare unde va plasa toate materialele necesare.

Există mai multe posibilități prin care întâlnirile de dimineață prind contur. Acestea se pot desfășura nu doar prin conversații, ci și prin activități muzicale, desen, gimnastică, jocuri matematice etc., toate acestea ducând la reușita activităților pe domenii experiențiale sau a activităților integrate desfășurate de cadrul didactic cu copiii. Iată câteva idei pentru întâlnirea de dimineață, care sunt pe placul celor mici:

Noutățile zilei pot cuprinde informații despre o temă nouă de discuție, informații despre un eveniment care va avea loc la grădiniță, anunțuri speciale, surprize, evenimente, întâmplări deosebite. Noutățile zilei constituie segmentul care încheie întâlnirea de dimineață și în care copiii sunt anunțați ce urmează să învețe/lucreze în acea zi; aceste activități îi ajută pe copii să își exerseze competențele de studiu care le sunt necesare pentru dezvoltarea cunoștințelor de matematică, alfabetizare, artă. Tot în cadrul acestor activități se mai pot face și următoarele lucruri: completarea mapelor individuale sau a unui calendar. De exemplu, noi am elaborat „Calendarul fructelor”, în care copiii completează, zilnic, ce și câte fructe au consumat în ziua anterioară, ,,Calendarul viselor” în care copiii completează ce vise și-au îndeplinit într-o săptămână. Aceste activități fac introducerea în munca individuală sau de grup în care copiii învață și pun în practică competențe sociale, emoționale și intelectuale. De asemenea, tot în acest moment al întâlnirii de dimineață, se pot face anunțuri speciale pentru ziua respectivă, cum ar fi, de exemplu, o aniversare a unui copil sau reactualizarea unei semnificații speciale a zilei respective – sărbătorirea anumitor evenimente.

7. Mesajul zilei este o sinteză a noutăților zilei și constă într-un text scurt și direct realizat de educatoare împreună cu copiii. Prin mesajul zilei se face introducerea în temă și poate cuprinde părți de citire, scriere, matematică, ștințe. Mesajele trebuie să fie provocatoare, dar nu complicate și redactate adecvat nivelului și competențelor grupului și într-o manieră care să trezească interesul copiilor.

Valențe formative ale întâlnirii de dimineață

Trebuie să-i învățăm pe copii să învingă dificultățile prin intervenții reale, posibile, să-i situăm în dialog cu mediul sau să-i facem să-și exerseze capacitatea de a opta și de a decide. Și ce alt loc mai potrivit decât grădinița putem găsi pentru îndeplinirea acestui scop nobil? Aici, departe de forfota și apăsarea cotidianului, copilul intră într-un mediu cald, protector și stimulativ, un mediu pe care îl putem asemui unei cărți cu povești în care literatura, muzica, artele plastice, natura, mișcarea, socialul sunt într-un permanent dialog intre ele si, implicit, cu copilul. Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii prefigurează două mari tendințe de schimbare în interiorul sistemului preșcolar, în acord cu prevederile programului educațional care pornește de la ideea necesității îmbunătățirii calității educației la vârstele timpurii, pentru a putea răspunde exigențelor copilului preșcolar de astăzi. Tendințele vizează crearea unui mediu educațional adecvat, în vederea stimulării continue a învățării spontane a copilului și pentru introducerea acestuia în ambianța culturală a spațiului căruia îi aparține. De asemenea, noua programă a accentuat ideea de folosire a contextului ludic și a învățării active în stimularea rutei individuale a invățării, fapt pentru care a propus o abordare educațională diferită..

Caracterul istoric al educației face ca grupurile, comunitățile să se redefinească mereu, iar idealul educațional ar trebui să fie foarte clar pentru fiecare dascăl, indiferent de nivelul la care predă, și să nu se uite, nici măcar o clipă, că noi educăm astăzi pentru societatea de mâine. Acest „mâine” este cu atât mai îndepărtat de prezent cu cât vârsta copiilor pe care îi educăm astăzi este mai mică: astfel, un copil care are astăzi 5 ani, va avea 20 de ani în anul 2030, când, firesc, lumea, viața vor fi total diferite de ceea ce trăim noi acum. De aceea considerăm că cea mai mare responsabilitate, privind acest aspect, revine educatoarelor care educă astăzi pentru societatea de peste 15 ani; de felul în care educatoarele reușesc să formeze la copii deprinderile sociale de care vor avea nevoie „mâine”, depinde reușita acestora în viață. Pentru realizarea acestui obiectiv, primordial în formarea copilului ca om, este foarte important ca educatoarele să reușească să formeze la copii sentimentul apartenenței la grup: acum se pun bazele muncii în echipă, acum copiii vor învăța:

Să cunoască numele celorlalți: copiii vor învăță să se strige pe nume și să fie preocupați de interesele și sentimentele celor din jur;

Să își aștepte rândul: pe măsură ce cresc, copiii vor face acest lucru fără să se certe cu ceilalți sau să întrerupă activitatea;

Să împartă ceea ce au: copiii vor învăța să fie atenți, să își rezerve timp pentru educatoare, să împartă cu ceilalți jucăriile, alte obiecte din sala de grupă sau chiar mâncarea;

Să le facă loc, în cerc, și altora – de exemplu, copiilor întârziați sau să stea lângă copiii care nu le sunt cei mai buni prieteni, astfel relația cu aceștia consolidându-se;

Să participe la activități: copiii vor învăța să se alăture unui grup mic și să participe la activitatea acestuia într-o manieră constructivă;

Să îi invite pe alții să se alăture unui grup: copiii vor învăța cum să adreseze invitații celorlalți, astfel încât să îi determine să se alăture grupului;

Să fie prietenoși: copiii vor învăța cum să salute și să își manifeste interesul pentru ceea ce fac alții;

Să coopereze: copiii vor învăța să interrelaționeze în cadrul proiectelor, să rezolve probleme împreună, să se joace în grup sau echipă;

Să rezolve conflicte: copiii vor învăța că, discutând despre problemele care se ivesc, împărtășind sentimente sau puncte de vedere, conflictele pot fi soluționate.

Întâlnirea de dimineață face parte din grupul metodelor centrate pe copil. Beneficiile acestor metode sunt clare și demonstrate în mod curent de cei care le folosesc. Acest moment dintr-o zi reprezintă ,,modul în care ne dorim să fie comunitatea și societatea în care trăim”, de accea un prim beneficiu este socializarea copilului. De asemenea, foarte importante sunt familiarizarea cu reguli și responsabilități, comunicarea și cooperarea de grup, respectul și grija față de ceilalți, precum și cultivarea spiritului critic. Întâlnirea de dimineață are un rol deosebit în stabilirea unității colectivului de copii, făcându-i să conștientizeze că sunt legați unii de alții prin interese și valori comune: la un moment dat vor fi capabili să treacă peste propriile interese în favoarea grupului, vor participa cu mai mult interes la toate activitățile atunci când simt că sunt parte importantă a acestuia. Cu timpul, între membrii grupului se creează un anumit nivel de încredere și își vor dezvolta capacitatea de autocorectare: copiii acceptă mai ușor să primească critici de la un prieten de-al lor decât de la un necunoscut sau chiar de la un adult. De asemenea, întâlnirea de dimineață ajută la stabilirea unor relații care dau naștere unui sentiment de apartenență fiecărui membru. Scopul principal al întâlnirii de dimineață îl reprezintă cooperarea în procesul de învățare colectivă și nu competiția sau victoria individuală.

Prin intermediul întâlnirii de dimineață, copiii își dezvoltă atitudini sociale: își mută centrul de interes de la propria persoană la alte persoane, astfel conturându-se empatia, ascultarea activă în rândul colegilor, copiii fiind determinați să privească lucrurile și din perspectiva altei persoane: părtinirile sunt înlăturate și se promovează tolerarea și acceptarea diferențelor. Aceste calități sociale creează premisele unei comunicări eficiente și deschise între membrii societății.

Întâlnirea de dimineață favorizează dezvoltarea unor competențe academice: vorbirea, ascultarea, dezvoltarea vocabularului, formularea de întrebări, analiza și evaluarea unor materiale, construirea unor răspunsuri spontane la întrebări, acceptarea solicitărilor celorlalți.

De asemenea, întâlnirea de dimineață creează o atmosferă pozitivă în sala de grupă: copiii se apropie unii de alții, învață să coopereze, învață să evite criticile la adresa altora, învață să îi respecte pe ceilalți ca persoane.

Prin intermediul întâlnirii de dimineață sunt încurajate atitudinile și comportamentele democratice: includerea (contribuțiile copiilor sunt analizate cu bunăvoință și respect de către educatoare), participarea activă (toți copiii iau parte la întâlnire), gândirea critică (copiii învață să pună întrebări, să provoace și să evalueze, fără răutate, idei asemănătoare sau diferite de cele proprii), toleranța și acceptarea (când copiii nu sunt de acord cu ideile altora, aceștia se întrunesc, se ascultă ideile diferite și sunt luate în considerare, pentru că între colegi există încredere), gândirea independentă (copiii sunt încurajați să își împărtășească unii altora experiențele și ideile), deschiderea (o serie de idei sunt prezentate și discutate), responsabilitatea personală și socială (copiii stabilesc reguli referitoare la propriul comportament și la comportamentul grupului, ascultând atent, răspunzând respectuos și exersând amabilitatea pe tot parcursul zilei).

Întâlnirea de dimineață contribuie substanțial la dezvoltarea capacităților de comunicare: copiii se angajează în discuții de grup, dând, astfel, posibilitatea educatoarelor să vină în sprijinul lor pentru a modela și a dezvolta aptitudinile necesare comunicării eficiente (să vorbească astfel încât ceilalți să înțeleagă mesajul, să asculte când alții vorbesc, să folosească limbajul în rezolvarea problemelor, să contribuie cu idei la discuția din cadrul grupului).

Propunem în continuare câteva soluții care facilitează comunicarea cursivă, democratică și consistentă în cadrul grupului de preșcolari.

Organizarea grupului de preșcolari în cerc. Cercul reprezintă formația de lucru cea mai propice comunicării, deoarece:

dispunerea în cerc a participanților permite realizarea contactului vizual spontan cu fiecare dintre membrii grupului și cu propunătorul;

neexistând poziții privilegiate, nu se creează tensiuni sau ierarhii informale, care să ducă la blocaje în comunicare;

prezența propunătorului adult în cadrul formației de participanți și participarea sa activă la îndeplinirea sarcinilor de comunicare reduc din autoritatea formală a acestuia, sporind astfel caracterul securizant și deschis al mediului de comunicare.

B. Utilizarea marcajelor pentru stabilirea locului fiecărui participant. Pentru evitarea momentelor de agitație și a tensiunilor pe care le poate provoca schimbarea spontană a locului în timpul comunicării, cadrul didactic poate opta pentru a marca fiecare loc în cadrul cercului, utilizând scăunele, dispuse în cerc sau, mai adecvat la grupele mici, pernuțe colorate, câte una pentru fiecare participant.

C. Prezența unui facilitator al comunicării în persoana unui alt adult care sprijină desfășurarea secvenței de comunicare (părinții pot fi invitați pe rând să joace acest rol) este utilă în special în situația grupelor nou-formate, care nu stăpânesc încă rutinele întâlnirii de dimineață sau în cazul grupurilor numeroase de preșcolari. Facilitatorul se poate poziționa undeva la mijlocul cercului, rolul său fiind de a rezolva sarcinile de comunicare alături de copii, amintind în același timp, când este cazul, cerințele sarcinii de lucru, regulile de comunicare și oferind un model de acțiune.

D. Utilizarea unei marionete, care, transferate de la un participant la celălalt, reprezintă un instrument ce reglează comunicarea. Astfel, copiilor li se cere să nu vorbească până când marioneta nu ajunge la ei sau nu le este înmânată de către cadrul didactic ori de către un alt copil. Marionetele pot fi utile și în cazul în care unii copii comunică cu dificultate atunci când se află în grupuri mai mari. În cazul acesta ei pot fi încurajați să îi vorbească întâi marionetei.

E. Utilizarea comunicării în perechi. Acesta poate fi un moment intermediar înaintea comunicării de grup. Este util în cazul în care copiii trebuie să formuleze un răspuns mai dificil la o întrebare sau când, la întrebările mai personale, se anticipează că participanții vor avea rețineri în formularea răspunsului.

F. Impunerea sau negocierea unor reguli de comunicare democratică, reguli care să promoveze ascultarea activă și respectul reciproc.

G. Utilizarea emblemelor și a etichetelor cu simboluri și imagini motivante. Se pot utiliza etichete cu o simbolistică variată: care să exprime stări de spirit pe care copiii le trăiesc la un moment dat, care să ilustreze calități individuale (ex.: o albinuță pentru copiii care se dovedesc harnici).

H. Utilizarea rundelor de comunicare, utile atunci când dorim să evocăm cât mai multe idei pe o temă dată sau când dorim să antrenăm toți copiii în activitatea de comunicare. În cazul rundelor de comunicare, propunătorul este cel care anunță subiectul situației de comunicare și regula de bază după care se va desfășura runda de discuții.

Depinde de noi ca părinți, ca cercetători, educatori, profesori, alți profesioniști și ca membrii ai comunităților să influențăm politicile și practicile sociale, pentru a face din programele de educație un start bun în viață pentru toți copiii.

Loris Malaguzzi arată că orice copil poate reuși dacă noi îl vom ajuta să găsească calea.

,,O sută de căi”

Copilul are o sută de limbaje,

O sută de mâini,

O sută de gânduri,

O sută de moduri de a gândi,

Jocul și vorbirea.

O sută, mereu o sută

De feluri de a asculta

De a se minuna, de a iubi.

O sută de jucării

O sută de cuvinte pentru a descoperii

O sută de cuvinte pentru a inventa,

O sută de cuvinte pentru a visa.

Pentru a cânta și a înțelege.

Copilul are

O sută de limbaje

Dar…. i se fură nouăzeci și nouă.

……………………………………………

Acesta este ,,glasul” copilului pe care îl auzim, îl iubim și îl cunoaștem mai bine cu fiecare zi care se scurge în grădiniță

CAPITOLuL iiI

DEZVOLTAREA SOCIO – EMOȚIONALĂ LA PREȘCOLARI ÎN ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ

,,Bine nu poți vedea decât cu sufletul, ceea ce este esențial este invizibil”

Antoine de Saint-Exupéry

Emoțiile noastre nu sunt bune sau rele, ele doar sunt. Emoțiile noastre au sens întotdeauna, iar noi trebuie să căutăm acel sens și să-l folosim corect. Câteodată lucrurile par atât de complicate… și ce ușor ar fi să putem găsi de fiecare dată cuvintele de care avem nevoie pentru a exprima ceea ce simțim. Sau pentru a opri de la bun început orice pornire pătimașă… probabil că secretul îmbinării cuvintelor stă undeva, acolo, bine ascuns. Iar secretul emoțiilor, se ascunde și el undeva în noi, apărând de fiecare dată neinvitat. Uneori e frumos, pentru că e pueril, tandru, gingaș, pătimaș și năucitor. Iar alteori e apăsător și dureros de imprevizibil. Cert este că ne ferim de emoții pentru că ne fac să părem slabi. În realitate ne fac doar să părem umani. Totul se rezumă la interpretare. Și în același timp pornește din obișnuință; obișnuința de a ne preface că suntem mai duri, mai rezistenți la intemperiile sentimentale, mai reci și mai calculați.

Ce curios…oare emoțiile știu prin ce trecem?

Dezvoltarea emoțională optimă la preșcolari, reprezintă una dintre componentele esențiale ale adaptării. Ea este necesară pentru menținerea stării de sănătate mentală și influențează dezvoltarea și menținerea relațiilor sociale. Cercetările din domeniul psihologiei au arătat că un nivel ridicat de abilități intelectuale poate contribui semnificativ la rezultate bune în diferite domenii cum ar fi cel școlar, dar nu este suficient pentru o bună adaptare. Ceea ce numim noi emoție este de fapt combinația mai multor modificări survenite la nivel subiectiv, cognitiv (de gândire), biologic și comportamental. Emoțiile modulează comportamentele noastre direcționate spre noi înșine (intrapersonal), cât și comportamentele noastre direcționate spre ceilalți (interpersonal). În vederea identificării factorilor care contribuie la procesul adaptării și atingerea succesului în viață s-a accentuat foarte mult investigarea rolului jucat de trăirile afective. Astfel, persoanele care au abilitați emoționale bine dezvoltate au mai multe șanse să fie mulțumite în viață, să fie eficiente în mai multe domenii, să își gestioneze stilul de gândire care stă la baza propriei productivități, să reușească să comunice eficient cu ceilalți, să stabilească și să mențină relații adecvate. În schimb, persoanele care trăiesc deseori sentimente de frustrare, nu își pot controla viața emoțională și se frământă, se îngrijorează, se deprimă, nu reușesc să comunice eficient, să recunoască și să interpreteze corect emoțiile proprii și ale celorlalți, și ajung să își saboteze propria adaptare. Cele două părți ale creierului, emoțională și logică îndeplinesc deseori funcții diferite în determinarea comportamentelor, dar totuși sunt complet interdependente. Astfel, dezvoltarea inteligenței emoționale ne permite să ne punem în valoare aptitudinile intelectuale și creativitatea.

Trăim într-o lume în care ne confruntăm cu o mulțime de probleme, în care stresul își pune amprenta nu doar asupra adulților, ci chiar și asupra tinerei generații și mai grav, asupra copiilor. Școala există ca să permită copiilor să crească, să-și dezvolte spiritul, sufletul și corpul, cu alte cuvinte, inteligența, sensibilitatea și creativiatea. Școala are, deci, o dublă misiune: să permită fiecăruia să crească, să-și dezvolte spiritul, sufletul, corpul și inima și să permită copiilor să învețe să trăiască împreună, să trăiască unii cu alții, cu persoane diferite.

Ce înseamnă atunci să înveți, să devii tu însuți și, în același timp, să înveți să-ți folosești inteligența și, mai cu seamă, inteligența emoțională, să înveți să trăiești cu ceilalți?. Înseamnă pur și simplu să folosești tot ce ai mai bun, tot ce ai învățat cât mai bine și mai eficient. Să încercăm o relație educativă care recunoaște, încurajează, valorizează persoana în scopul motivării ei. Să încercăm o relație educativă bazată pe inteligența emoțională și pentru dezvoltarea inteligenței emoționale, pornind de la faptul că totalitatea acțiunilor noastre, atât cele care privesc chestiunile importante, cât și cele mărunte, de zi cu zi, ne permite să creăm un echilibru mai sănătos în relațiile cu copiii. Astfel rolul nostru, al educatorilor, trebuie să fie și mai pregnant, fiind nevoiți să găsim resurse diverse pentru a-i putea salva pe acești copii de evaluarea globală negativă, de gândirea irațională, de emoții disfuncționale și de comportamente dezaprobative. Comportamentul social și emoțiile preșcolarilor se dezvoltă odată cu fiecare etapă de vârstă și potrivit temperamentului fiecărui copil. Chiar din primele clipe ale vieții copiii intră în interacțiune cu părinții, cu frații, cu alți membrii ai familiei – adulți sau copii. Apoi experiențele se multiplică cu cele de la gradiniță și din comunitate, de felul în care acestea sunt percepute depinzând în mod semnificativ succesul copiilor la școală și în viață. Specificul domeniului socio-emoțional este dat de strânsa legatură care există între planul social și cel emoțional. Ambele dimensiuni se completează reciproc și sunt interdependente. Interacțiunile sociale reușite fac posibilă dezvoltarea unei imagini de sine pozitive și a autocontrolului.

În perioada preșcolară, limbajul emoțiilor câștigă rapid în acurațete, claritate și complexitate și, ceea ce este cel mai semificativ, raportarea la posibilele cauze ale sentimentelor oamenilor este din ce în ce mai frecventă. Din moment ce sunt capabili să vorbească despre emoții înseamnă că pot avea o viziune mai obiectivă asupra emoțiilor, pot să încerce să înțeleagă propriile emoții și să asculte ce spun alții despre emoțiile lor. Limbajul are implicații semnificative pentru dezvoltarea emoțională a copilului.
În eforturile lor de a înțelege cauzele emoțiilor, preșcolarii încep să asocieze diferite sentimente cu situații tipice cum ar fi, de exemplu, recunoașterea faptului că ceva care te împiedică să-ți îndeplinești scopurile sau pierderea a ceva drag te va face trist. Ei realizează așadar asocierea între emoții, pe de o parte, și gânduri și așteptări cu privire la evenimente, pe de alta parte. Există o serie de elemente de elaborare a conversațiilor care oferă copilului baza pentru înțelegerea emoțiilor, cum ar fi: descrierile făcute de adulți, explicațiile date de către adulți cu privire la cauzele emoțiilor și la consecințele acestora, întrebările cu privire la modul în care au înțeles emoțiile, transmiterea / explicarea și învățarea emoțiilor.
Toate aceste cercetări ne arată că experiențele emoționale și sociale se dezvoltă simultan cu mecanismele cognitive care devin mai complexe în perioada preșcolară, și, pentru o înțelegere completă, dezvoltarea copilului trebuie să fie privită atât din perspectiva dezvoltării socio-emoționale, cât și a celei cognitive. Am fost educați, în mod neadecvat, că emoțiile noastre sunt: inutile, nu au sens, sunt absurde, spun despre noi că suntem persoane slabe, dacă ceilalți vor vedea emoțiile se vor folosi de ele, că trebuie să fim în control și că este bine să nu avem emoții. Să vorbim despre emoțiile noastre este un lucru foarte sănătos, tocmai având în vedere educația sau convingerea pe care o avem despre emoții. Ne gândim că avem nevoie să controlăm sau să eliminăm emoțiile, pentru că ele ar putea influența luarea deciziilor, sau ar face cumva să nu fim performanți. Altfel spus trebuie să fim raționali pentru că astfel ne asigurăm performanța sau eficiența. Astfel suntem convinși că emoțiile trebuie să fie controlate sau eliminate. De fapt, acesta este un mit. Sunt foarte multe studii ce ne arată că emoțiile sunt foarte importante în viața noastră. Conștiința copilului de sine, înțelegerea propriei persoane și a celorlalți, modul în care-și exprimă sentimentele și emoțiile, dar și dezvoltarea relațiilor personale îl definesc mai departe ca adult. Dezvoltarea socio-emoțională a copiilor influențează evoluția lor cognitivă, motorie și îmbogățirea limbajului. Vârsta preșcolară (3-6 ani) cunoaște o dezvoltare accelerată atât din punct de vedere fizic, cognitiv, cât și social și emoțional. Depinde de părinți și educatori cum știu să ajute copilul să se împlinească emotiv și social. Dezvoltarea socio-emoțională vizează debutul vieții sociale a copilului, capacitatea lui de a stabili și menține interacțiuni cu adulți și copii, de a-și percepe și exprima emoțiile, de a întelege și a răspunde emoțiilor celorlalți, precum și dezvoltarea conceptului de sine. În strânsă corelație cu conceptul de sine se dezvoltă imaginea despre sine a copilului, care influențează decisiv procesul de învățare. Între 3 si 6 ani, copiii înțeleg cauzele emoțiilor și comportamentelor celorlalți. Preșcolarii pot înțelege emoțiile exprimate de copiii de aceeași vârstă cu care interacționează, iar această capacitate îi ajută să-și rezolve eficient eventualele conflicte. Copiii încep să vorbească despre propriile emoții la vârsta de 3-4 ani, când identifică și diferențiază emoțiile de bază, precum: furie, tristețe, frică și bucurie. Acum apar accesele violente de furie și teama de separare. La 5-6 ani, copiii cunosc rușinea, vinovăția sau jena.

Abilitățile sociale sunt cele care ne permit să ne întegrăm în mediul în care trăim, fie el grupul de la gradiniță, de la școală, sau grupul de prieteni. Studiile au demonstrat faptul că acei copii care au dezvoltate abilitățile sociale se vor adapta mai bine la mediul școlar și vor avea rezultate mai bune. În schimb cei cu abilități sociale slab dezvoltate (de ex.copiii care se comportă agresiv-fizic sau verbal) au o probabilitate mai mare de a fi respinși de ceilalți și de a dezvolta probleme de comportament.

Competențele sociale de bază sunt:

să inițieze și să mențină o interacțiune cu un alt copil;

să asculte activ; să împartă obiecte și să impartășească experiențe;

să ofere și să primească complimente;

să rezolve în mod eficient conflictele apărute.

Integrarea în grup presupune:

să respecte regulile aferente unei situații sociale;

să coopereze cu ceilalți în rezolvarea unei sarcini;

să ofere și să ceară ajutorul atunci când are nevoie.

De unde începem atunci când dorim să îmbunătățim abilitățile sociale ale copiilor?

Este important mai întâi să vedem care sunt punctele lui tari și ce comportamente pot fi dezvoltate.

Pentru aceasta ar trebui să găsim răspunsuri la întrebări de tipul:

Cum se comportă copilul ?

Își petrece timpul uitându-se la ceilalți copii ?

Se joacă singur cu propriile jucării ?

Se implică în joc paralel ?

Se implică în joc cooperativ ?

Inițiază interacțiuni cu ceilalți copii ?

Intră în mod adecvat în jocurile altora ?

Își menține rolul în joc până la sfârșit ?

Rezolvă conflictele în mod pozitiv ?

Recunoaște cum se simte persoana implicată în conflict ?

Împarte experiențe cu ceilalți ?

Împarte lucruri cu ceilalți ?

Așteaptă la rând fără probleme ?

Manifestă interes față de copiii cu semne de stres ?

Grădinița este locul unde copiii interacționează cu semenii lor de vârstă apropiată. Inițierea și menținerea unei relații presupune însușirea unor comportamente esențiale din partea copiilor, o serie de formule verbale care îi ajută să stabilească relații cu cei din jur. Rolul educatorului este foarte important, deoarece copilul imită ceea ce vede la ei. În timpul jocurilor liber alese, dacă îi observăm pe copii apoi încercăm să inițiem un joc aproape de ei, iar în final cu ei, putem observa că până și cei mai timizi ni se alătură urmând exemplul nostru. Trebuie să încurajăm în permanență și să ghidăm copilul în

inițierea a cât mai multor interacțiuni cu ceilalți copii (ex.,,Ce zici, il chemăm și pe Rareș să construim împreună castelul?). În jocurile inițiate este bine să-i antrenăm pe fete și pe băieți deopotrivă (nimeni nu zice că la ,,căsuța păpușilor” nu se pot juca și băieții sau că fetele nu pot conduce mașini). O atenție deosebită trebuie acordată acelor copii care încearcă să pătrundă în mod agresiv într-un joc aflat în desfășurare, deranjându-i pe ceilalți. Este foarte probabil ca el să fie respins, iar pe viitor copiii să evite relaționarea cu el. Cu multă tactică educatoarea poate să-l introducă în joc, oferindu-i și lui un rol și astfel să se evite un posibil conflict. Un alt aspect al dezvoltării sociale a preșcolarilor îl constituie interacțiunile lui cu adulții. Stabilirea unor relații pozitive, bazate pe încredere, ascultare și respect se poate realiza implicând fiecare copil în parte. Pentru ca cerințele adultului să fie respectate de copii, acestea trebuie să fie formulate clar, pe înțelesul lor. Copiii sunt mândri atunci cănd li se solicită ajutorul, dar trebuie acordată atenție sarcinilor emise, pentru ca acestea să nu depășească puterea de realizare a copiilor. În întâlnirea de dimineață, în comunicarea cu copiii este recomandabil ca educatorul să se așeze la nivelul lor, prin aceasta transmițându-le o atitudine de deschidere și de colaborare. Unii copii întrerup mereu conversația celorlalți, fie pentru că nu au fost învățați, fie pentru că doresc să fie în centrul atenției. Pe aceștia trebuie să-i ajutăm să conștientizeze că nu e nici bine, nici frumos să nu-i lași și pe alții să-și exprime ideile, căci în final se vor supăra și nu vor mai vrea să comunice cu ei. Educatoarea, prin exemplul personal, trebuie să demonstreze răbdare în a asculta până la capat opiniile copiilor. Un alt aspect important al dezvoltării sociale îl reprezintă interacțiunea copilului cu grupul din care face parte. În primul rând pentru funcționarea eficientă a grupului trebuie stabilite niște reguli, pe care copiii împreună cu educatoarea să le formuleze și să le repete de câte ori este nevoie.

Cooperarea cu membrii grupului se exersează în aproape toate activitățile din grădiniță. Începând de la împărțirea jucăriilor, împărtășirea experiențelor, lucrul în perechi sau în echipă, adresarea politicoasă și recunoașterea calităților și reușitelor celorlalți. Implementarea ideii că fiecare persoană merită să fie tratată cu respect și bunăvoință se poate realiza prin învățarea unor poezii, cântece, prin analizarea unor imagini reprezentând persoane diferite: de culoare, cu probleme fizice vizibile, nevoiași.

Putem cultiva spiritul generozității prin crearea unei pușculițe în care fiecare să doneze ceva, nu neaparat bani, ci lucruri create de copii (felicitări, jucării, cărți).

Ca parte firească a procesului de comunicare cu cei din jur, pot apărea conflictele. Acestea, pe lângă starea de agitație și disconfort pe care le generează, pot duce la deteriorarea relațiilor de prietenie. Astfel se impune să-i ajutăm pe copii în descoperirea modalităților de a depăși conflictele, fapt ce le va fi de un real folos și mai târziu, în viața de zi cu zi. Medierea conflictului de către educatoare trebuie făcută de pe o poziție neutră, punându-i pe cei implicați să descrie faptele, să-și exprime sentimentele față de cele întâmplate și apoi să găsească soluții de remediere a conflictului. De cele mai multe ori copiii sfârșesc prin a-și da o îmbrățișare sau o strângere de mână.

Dezvoltarea abilităților emoționale

Abilități emoționale înseamnă:

a înțelege

a exprima

a regla emoțiile

De ce este importantă dezvoltarea abilităților emoționale ale copiilor în întâlnirea de dimineață ?

Pentru că ajută la formarea și menținerea relațiilor cu ceilalți.

Pentru că ajută copiii să se adapteze la gradiniță și la școală.

Pentru că previne apariția problemelor emoționale și de comportament.

Principalele competente emotionale sunt:

De unde începem atunci când dorim să îmbunătățim abilitățile emoționale ale copiilor?

Dacă dorim să îmbunătățim abilitățile emoționale ale copiilor este important ca mai întâi să vedem care sunt punctele lor tari și ce comportamente pot fi dezvoltate. În acest sens, putem căuta răspunsuri pentru întrebările de mai jos:

Studiile arată că preșcolarii pot fi surprinzător de pricepuți în gestionarea abilitaților emoționale. Exemplu: ei pot înțelege emoțiile exprimate de copiii de aceași vârstă cu ei în timpul unui contact social, ceea ce îi ajută în rezolvarea conflictelor. Apoi preșcolarii sunt capabili de implicare empatică în emoțiile celorlalți și își pot regla propriile emoții în diferite situații sociale ,pentru a minimaliza efectele nesănătoase ale emoțiilor negative și pentru a împărtăși emoțiile pozitive cu ceilalți. În faza în care copiii învață despre emoții, dar incă nu le știu denumirea, cu ajutorul întrebărilor de genul: ,,Cum te simți?” ,,Ce simți când vezi acest lucru?” îi încurajăm să explice, atât cât poate fiecare, felul în care el se simte. În cadrul unor jocuri de mimă în care folosim expresiile faciale ale emoțiilor de bază, copiii se pot familiariza cu denumirea acestora: tristețe, fericire, furie, frică, încântare. În toate etapele unei zile trebuie să îi încurajăm pe copii să utilizeze cuvinte și expresii ce denumesc stări emționale. Când observăm că un copil trăiește o emoție puternică, insistăm să explice ceea ce simte : ,,Cum te simți fiindcă e ziua ta?” sau ,,Cum te simți când colegul te jignește?”. Copiii vor învăța astfel că este normal să experimenteze diverse emoții și să vorbească despre ele. Foarte importantă este încurajarea lor, întărirea pozitivă atunci când au făcut față unei situații frustrante (s-a împiedicat și a căzut, dar a reușit să nu plângă). De asemenea în activitățile artistice ( pictură, desen) copiii pot exprima sentimente prin însăși lucrările realizate, dar important este ca ei să fie capabili să exprime și verbal aceste sentimente. Și să nu uităm nicio clipă că atunci când adulții sunt calzi, receptivi și expresivi, copiii se simt mai liberi să își exprime emoțiile. Pentru formarea imaginii pozitive trebuie apreciate eforturile copiilor în orice situație. Faptele bune, gesturile frumoase nu pot fi trecute cu vederea. Copilul trebuie lăudat permanent, lucru pe care și părinții trebuie să îl facă. Numai așa va câstiga încredere în propriile forțe și se va implica în activități și relații noi. Un aspect deloc de neglijat în dezvoltarea emoțională este dezvoltarea autocontrolului sau altfel spus reglarea emoțională. Aceasta constă în abilitatea de a-și controla atenția voluntar când este nevoie. Astfel copilul poate aștepta înainte de a acționa în anumite situații, își poate controla emoțiile negative și impulsive. De un real folos în dezvoltarea acestor indicatori sunt jocurile cu reguli bine stabilite, întreceri sportive, discuții referitoare la personajele unor povești ( ¨Puf Alb și Puf Gri¨) și exemplul personal. Să evităm comportamentele și limbajul agresiv deoarece copiii tind să îl imite. Dacă totuși își pierd controlul, să îi ajutăm să analizeze situația care i-a determinat să și-l piardă. De multe ori după o analiză ¨la rece¨ a situației, aceasta nu mai pare atât de dificilă sau de gravă ca la început. Exprimarea și ințelegerea propriilor emoții și a emoțiilor celorlalți, de la emoțiile primare (bucurie, frică, mânie) la cele mai complexe ( mândrie, rușine, vină) constituie competențe specifice domeniului emoțional. Copilul învață cu ajutorul adultului (educator sau părinte) să le exprime și să le recunoască.

III.1 Rolul jocului în dezvoltarea inteligenței emoționale la copii în întâlnirea de dimineață

“Jocul este cel mai elevat tip de cercetare.”

Albert Einstein

,,Copilăria e un carusel cu emoții”

Emoțiile trebuiesc învățate, cunoscute, înțelese, și în cele din urmă controlate.

Ne dezvoltăm frumos atunci când relaționăm frumos. Comunicarea este foarte importantă pentru a socializa, iar socializarea este importantă oriunde ne-am afla.

Fiеcarе cорil еѕtе difеrit și nu роatе fi cоmрarat „dеcât cu ѕinе înѕuși”. Și tоtuși, câtеva lucruri еѕеnțialе îi fac ѕă fiе aѕеmеnеa: tоți au nеvоiе dе dragоѕtе, dе ѕеcuritatе, dе îngrijirе și dе ехеrcițiu. Tоți ѕimt nеvоia dе rеcunоaștеrе și accерtarе. Tоți caută un ѕрrijin în adult și chiar au nеvоiе dе un anumit cоntrоl din рartеa acеѕtuia ре măѕură cе își dеzvоltă încrеdеrеa în ѕinе și dоbândеѕc рrорria ехреriеnță. „Νiciо рrоfеѕiunе nu cеrе роѕеѕоrului еi atâta cоmреtеnță, dăruirе și umaniѕm ca cеa dе еducatоr, реntru că în nici una nu ѕе lucrеază cu un matеrial mai рrеțiоѕ, mai cоmрlicat și mai ѕеnѕibil dеcât оmul în dеvеnirе…”

Inteligența emoțională este definită de Daniel Goleman ca fiind ,,o capacitate de control și autocontrol al stresului și emoțiilor negative”. Perioadele de achiziții fundamentale în plan emoțional, social și cognitiv sunt: cea preșcolară și școlară mică, perioade care influențează inteligența emoțională din viața adultă. Inteligența emoțională este necesară copiilor pentru a soluționa probleme precum relaționarea cu colegii și joaca, dificultățile lucrului în echipă, adaptarea la un nou context cultural și social, situații de pierdere (divorțul părinților, pierderea unei persone dragi), situații imprevizibile. Este extrem de important ca atâta vreme cât se află la gradiniță, copilul să se împrietenească și să comunice cu ceilalți. Trebuie să înlocuim banalele jocuri în care relaționarea lipsește cu desăvârșire și să-l inlocuim cu jocuri creative, de improvizație, de imaginație, de atenție și de socializare. Vygotsky afirma că joaca îi ajută foarte mult pe copii atunci când vine vorba de stabilirea relațiilor sociale. Joaca are un rol important pentru construirea competențelor sociale, a încrederii în ceilalți și în propria persoană. Aceste competențe sunt esențiale pentru funcționarea în mediul social, fie că e vorba de grădinițe, școli sau munca depusă ca persoane adulte.
Pentru copiii cu dificultăți emoționale sau comportamentale, joaca poate fi critică. Berk, Mann si Ogan afirmau: “Autoreglarea este centrală pentru ceea ce înseamnă a fi om – alegerile ce le facem, luarea deciziilor, dobândirea unor procese cognitive și moralitate”. Spre exemplu atunci când copilul reușește să se calmeze singur când este agitat, arată o dezvoltare a proceselor și abilităților de auroreglare. Joaca, este locul în care cei mici își exersează aceste abilități.
Spre exemplu, atunci când educatorii fac jocuri de rol, copiii învață cel mai bine să se autoregleze emoțional. Pentru a face asta, ei au nevoie să privească jocul dintr-o altă perspectivă și să joace după regulile de la o grupă, spre exemplu. Totodată, încep să internalizeze cuvinte ce-i ajută să-și controleze izbucnirile. Fă-i să înțeleagă și să creadă că joacă după anumite reguli. Totodată, copiii folosesc joaca ca pe un instrument pentru a trece peste emoțiile ce le simt, a ști să le perceapă, să le eticheteze ca mai apoi să le știe gestiona.
Astfel în întâlnirea de dimineață îi ajutăm să se deschidă, să devină mai comunicativi, să lege ușor și frumos prietenii cu ceilalți copii, să fie mai atenți; să ii sprijinim să scape de timiditate, să transforme jocurile banale in jocuri educative, urmarindu-le progresul și dezvoltarea în trecerea lor prin fazele de evoluție. Exercițiile trecute prin întâlnirea de dimineață vor presupune jocuri prin intermediul cărora cei mici se cunoasc, transmit informații verbale sau nonverbale (dupa caz si necesități), se vor axa pe captarea și menținerea atenției pe o perioadă determinată de timp și vor urmări dezvoltarea sănătoasă a atenției copilului în relațiile pe care le stabilește, precum și o bună relaționare cu educatoarea care nu va mai fi nevoită să repete la infinit același lucru. Practic, aceste exerciții nu ajuta doar la dezvoltarea unei atenții sporite și distributive a copilului, ci și la educarea prin joacă, pentru o mai bună relaționare cu cei din jur încă de mic, vor urmări dezvoltarea simțului practic și a spontaneității copilului, dezvoltarea capacității lui de a se descurca rapid și corect în orice situație de moment, dezvoltarea unei gândiri rapide, analitice, sub presiunea timpului și îi vor deschide drumul către o bună soluționare a problemelor-impas.

Toate rezultatele dorite, cumulate, nu reprezintă decât educarea sănătoasă a psihicului și dezvoltarea armonioasă a personalității viitorului tânăr și adult. Atenția, concentrarea, imaginația, creativitatea, mișcarea, capacitatea de a improviza, spontaneitatea, gândirea analitică, veridicitatea, oratoria, sporirea capacității de a asculta, răbdarea și comunicarea corectă vin ca niște elemente fără de care copiii nu pot înțelege un text, nu pot întelege ce se transmite, nu pot, transmite la rândul lor, nu pot avea răbdare cu colegii, nu reușesc să stabilească comunicarea, să creezi, să îți imaginezi, să te adaptezi, să transmiți, să realizezi actul artistic. Adaptate la nivelul copiilor, aceste jocuri dezvoltă caractere frumoase, personalități armonioase și luptă cu efort minim și multă bucurie împotriva autismului, ADHD-ului, afaziei, timidității, lipsei de atenție, sprijinind ascultarea și socializarea atât de importantă în prevenirea agresivității sau sindromului antisocial borderline care conduce treptat la ruperea relațiilor cu ceilalți și la imposibilitatea de a lega și a menține relații noi, de a-i înțelege pe ceilalți sau de a se face înțeleși, consolidează, prin tehnicile și energia abordată și obligatoriu împărtășită, împărțită cu „partenerul de joacă,” relația copilului cu ceilalți, bazată pe încredere, încurajare și susținere. Preșcolarul mic (3 – 4 ani) învață să-și controleze impulsurile, are răbdare pentru perioade scurte, arată afecțiune pentru familie și prieteni, dezvoltă simțul umorului, are o atitudine relaxată și îi place să se conformeze. Preșcolarul mijlociu(4 – 5ani), arată empatie, alină prietenii aflați în suferință, pare sigur pe sine, are deseori un comportament negativ, are nevoie de o ,,libertate controlată”.

Din punct de vedere emoțional, stările copilului trec prin extreme, de la autoritar, la emotiv și rușinos. La această vârstă începe să se dezvolte sentimentul de nesiguranță. Copiii încep să vorbească despre propriile emoții între 2 și 4 ani. Acum identifică și diferențiază expresiile faciale ale emoțiilor de bază ( furie, tristețe, fricăși bucurie).,, O tendință interesantă care se observă la preșcolari este faptul că ei înțeleg mult mai bine cauzele emoțiilor negative decât a celor pozitive” (Dunn,& Hughes,1998; Fabes et al.,1991).

Este important să învățăm copilul managementul emoțiilor:

Recunoașterea manifestărilor faciale și comportamentale ale diverselor emoții;

Exprimarea gândurilor atunci când simte tristețe, furie sau teamă;

Comunicarea emoțiilor pozitive, dar și emoțiilor negative, pentru a primi ajutor;

Exprimarea emoțiilor prin desen.

Școala joacă un rol educativ important, dar există lucruri esențiale pentru viitorul copiilor care nu figurează în programa de învățământ. Curiozitatea, gândirea flexibilă, perseverența, determinarea și disponibilitatea de a-ți asuma riscuri, sunt obligatorii dacă vrei să ai succes.

Inteligența emoțională poate fi educată, și este bine să începem chiar din primii ani de viață ai copilului. Putem face acest lucru prin:

modelul de comportament pe care îl oferim ca părinți, și prin metodele de educație pe care le folosim;

înscrierea copilului la diverse ateliere de dezvoltare personală, conduse de persoane avizate;

prin intermediul jocurilor și poveștilor special create în acest scop;

Tabelul emoțiilor :

Jocurile pentru dezvoltarea inteligenței emoționale la copii descrise mai jos vor oferi educatorilor instrumente simple și eficiente, și pot deveni o alternativă mult mai utilă a jocurilor clasice. Ele pot fi adaptate oricărei vârste, depinde doar de imaginația părinților și educatorilor.

Cum te simți astăzi? (activitate pentru identificarea emoțiilor): realizează împreună cu

copilul tău o „carte”, jurnal, sau un poster cu diferite fețe ce exprimă emoții diverse (lista emoțiilor de bază o aveți mai jos). Fețele se pot decupa din reviste, ziare, sau se pot desena și

se lipesc într-un caiet sau pe o coală mare de hârtie. În timp ce realizați acest lucru îl întrebați pe copil ce emoție crede el că reprezintă o față sau alta, și poate să redea chiar el o emoție la alegere. Putem lăsa copilul să realizeze, din când în când, în jurnal, un colaj cu astfel de fețe, în funcție de cum se simte în acea zi sau în săptămâna ce a trecut.

Acest exercițiu simplu îi va dezvolta copilului abilitatea de a identifica și înțelege mai bine stările emoționale ale celor din jur, interpretând mai ușor limbajul corpului sau al feței. De asemenea, se va obișnui să-și identifice stările emoționale prin care trece, și prin realizarea acestei activități creative se va elibera de emoțiile negative.

Cărți de joc cu emoții: Se realizează un pachet de cărți de joc cu chipuri, decupate din reviste sau imprimate, ce exprimă diverse emoții. Se folosesc pentru aceeași emoție (ex. tristețe) chipuri de copii, femei, bărbați, astfel încât să avem mai multe cărți de joc ce exprimă același tip de emoție. Cărțile de joc se pot lamina, sau lipi pe cartonașe, pentru a fi mai rezistente. Cu aceste cărți putem desfășura mai multe activități, cum ar fi:

Să grupăm împreună cu copilul toate cartonașele ce exprimă același tip de emoție;

Să extragem, pe rând, câte un cartonaș din pachet și să mimăm emoția extrasă;

Să extragem o carte de joc și să povestim o situație în care am trăit acea emoție;

Alcătuim încă un set de cartonașe ce descriu fiecare câte o situație care ar putea provoca diferite emoții. Apoi copilul va potrivi cărțile de joc cu emoții cu cele ce reprezintă situațiile respective. Exemple de situații:

Cineva primește un cadou

O persoană fuge de un pericol

Ești călcat pe picior sau te lovești

Ți-a căzut înghețata pe care tocmai ai primit-o

Turnul de cuburi pe care l-ai construit este dărâmat de un coleg

Nimeni nu vrea să se joace cu tine la grădiniță

Primești o veste bună

Ești lăudat de toți colegii de grupă pentru o reușită

Cineva îți ia jucăria preferată fără să-ți ceară voie

Să ghicim emoțiile celorlați: atunci când suntem cu copiii în parc, sau la magazin, pe stradă sau în trafic, putem să ne distrăm ghicind împreună ce simt oamenii privindu-le mimica feței, mersul sau gesturile și postura corpului, sau ascultând tonul vocii. Putem să-l întrebăm pe copii: “cum arată fața acelui om?” sau “Ascultă-i vocea, cum crezi că se simte?”, sau “uite cum își ține capul aplecat acea femeie și merge foarte greu/încet, ce crezi că simte?”

Cum merge un om fericit? întreabă-l pe copil dacă vrea să încerce feluri cât mai diferite de a merge. Mai întâi, spune-i să se plimbe prin grupă așa cum face el de obicei, timp de un minut.Apoi, spune-i să schimbe felul de a merge, și să se plimbe ca un om foarte grăbit. Spune-i să fie atent cât de ușor sau de greu îi vine să meargă când simulează că are o anumită stare de spirit. Lasă-l să se plimbe ca un om grăbit – un minut, după care spune-i să schimbe tipul de mers, și de data asta să meargă ca un om foarte nervos. Lasă-l să se plimbe ca un om foarte nervos încă un minut. Propune-i apoi să schimbe mersul, și să se plimbe ca un om foarte supărat. După ce se plimbă un minut ca un copil supărat, invită-l să se plimbe ca un om temător.

Rând pe rând, invită-l să experimenteze timp de câte un minut mersul:

unui om nesigur,

a unul copil plictisit,

a unui copil curios,

a unuia încrezător,

apoi mersul unui copil vesel,

a unui copil optimist,

a unui copil fericit,

și apoi mersul unui om mândru de sine.

Este important să păstrezi ordinea în care îi prezinți emoțiile: mai întâi pe cele negative și apoi pe cele pozitive. Dacă copilul experimentează emoțiile negative la început, se și eliberează de ele. De asemenea, faptul că la sfârșit trăiește emoții pozitive îl va face să rămână cu o stare de spirit bună. După ce copilul a încercat toate tipurile de mers, întreabă-l cum i-a fost cel mai ușor să meargă, și ce tip de mers nu i-a plăcut deloc. Lumea emoțiilor este complexă atât pentru adulți, cât mai cu seama pentru cei mici. Deseori ne intrebăm de ce simțim ceea ce simțim, iar în unele cazuri ne este până și nouă, adulților, greu să ne identificăm propriile emoții. Pentru a-i ajuta pe copii să se integreze mai ușor în acest univers al sentimentelor, să încercăm în activitățile de dimineață diferite jocuri:

Jocurile stimei de sine le arată copiilor că e ok să fie ei înșiși și să se accepte cum sunt.

,,Oglinda”- în care ne stârmbăm cu copiii în oglindă și facem exerciții faciale în timp ce ne exprimăm emoțiile. Sau “Reporterul”, cu întrebări “Ce-ți place să mănânci dimineața?”, “Ce te face cel mai fericit? Dar cel mai trist?”.

Jocurile de atenție sunt pentru mindfulness – pentru atenție focusată (atenția este fixată pe un anumit obiect și presupune filtrarea informației în exces) și atenție deschisă (imaginea de ansamblu a mediului în care ești). ,,

,,Un alt punct de vedere” – rugăm copiii să-și imagineze că sunt păianjeni; unde și-ar construi casa, ce ar mânca? de ce anume s-ar teme?

Jocurile “de rol”, prin care copilul preia controlul asupra unor situații, asupra altor persoane, și se poate pune în pielea altora sau se poate detașa de emoțiile lui.

,, Ce culoare au emoțiile mele ?”- acest joc sprijină dezvoltarea inteligenței emoționale a copilului. Orice culoare poate fi asociată cu una sau mai multe emoții, cu cât copilul este mai mare, cu atât emoțiile sunt mai nuanțate. Obiectivul jocului este formarea deprinderii de a exprima emoții și dezvoltarea inteligenței emoționale.

,,Butonul magic al emoțiilor”- este un ajutor pentru noi și copii în situații de a reacționa la frustrare și îi ajută să găsească modalități mai adecvate de exprimare a emoțiilor negative.. El apelează la simbol, metaforă și magic, adică se potrivește felului de a gândi specific copiilor.

,, Dacă aș fi o floare… – are scopul de a-i învăța pe copii să se exprime cu ajutorul metaforelor. Mai mult, acest joc ne dă ocazia să cunoștem mai multe despre părerea pe care o au copiiii despre ei înșiși și despre cei apropiați.

,,Propria mea poveste”- învață să creeze un fir logic al poveștii, să planifice acțiunea, dezvoltându-și în felul acesta gândirea. Cum copiii se transpun în poveste, ei experimentează fel de fel de emoții, de la teamă sau îngrijorare până la speranță, curaj și bucurie. Așadar a crea povești este o activitate foarte potrivită pentru dezvoltarea emoțională a gândirii și a imaginației copilului.

,,Cum merge un om fericit?”- jocul îi ajută pe copii să experimenteze diferite emoții și să învețe să își controleze propriile trăiri. El contribuie la dezvoltarea emoțională a copiilor, dar este și un prilej de bună dispoziție. Dacă micuțul are dificultăți să meargă ca un om care are o stare de spirit bună, este posibil ca și în viața de zi cu zi să trăiască prea puțin din acea emoție (unor copii le vine foarte greu să meargă ca niște oameni fericiți, în acel moment se opresc și ies din joc). Dacă copilul refuză să meargă ca un om care are o stare negativă (furie, tristețe, etc.), este posibil ca el să se simtă copleșit de acea stare, și să se teamă să o experimenteze, pentru ca emoția să nu pună stăpânire pe el. Copiilor le vine mai ușor să experimenteze mersul unui om care are aceeași stare de spirit pe care o au ei de obicei. Unui copil care în majoritatea timpului se simte furios îi va veni foarte ușor să meargă ca un om nervos. De asemenea, copiilor le vine mai greu să meargă cu o stare de spirit cu care nu sunt obișnuiți (spre exemplu un copil care este foarte rar furios nu prea va ști cum să meargă atunci când i se cere să se plimbe ca un om nervos). Prin acest joc, copilul învață și faptul că el poate să aibă acces la o stare de spirit pozitivă, dacă dorește acest lucru. Pentru un copil care este în majoritatea timpului trist, doar faptul de a simula starea de veselie și încredere în sine îl poate face să se simtă mai bine.

,, Recunoaște emoția!”- corpul nostru reacționează permanent la emoțiile ce ne străbat, chiar dacă nu suntem conștienți întotdeauna de ele. Jocul îi ajută pe copii să intre în contact cu propriile sentimente și să își conștientizeze mai bine reacțiile emoționale.

,,Cursa cu obstacole”- cum stăm cu încrederea în copiii din grupă? Cât de eficient comunicăm unii cu ceilalți? Jocul de dezvoltare emoțională ne poate ajuta să aflăm răspunsul la aceste întrebări. În plus, el este o ocazie de a crește nivelul de încredere între tine și copii, și de a comunica mai bine cu ei

Joc de creativitate: ,,Ce s-ar întâmpla dacă….?”- se spune că a fi creativ înseamnă să poți să privești lumea prin ochii unui copil. Când observă lumea, copiii descoperă mereu lucruri noi și fascinante. Pentru ei realitatea este într-o continuă schimbare și poate fi văzută mereu din unghiuri noi. Deși toți copiii sunt creativi, foarte puțini dintre ei ajung adulți creativi. Din cauză că nu sunt încurajați să își dezvolte creativitatea, ei își pierd această capacitate extraordinară. Dacă prețuiești creativitatea și vrei să își dezvolte această calitate, trebuie să îi încurajezi să gândească și să se exprime creativ.

,,Cum mă văd eu, cum mă văd ceilalți”- ceea ce credem despre noi înșine este în mare parte influențat de părerea celorlalți despre noi. Copiii cred tot ceea ce spun adulții despre ei, fie că sunt lucruri bune sau rele. Drept urmare, unii copii sunt încrezători în forțele proprii și sunt mulțumiți de sine, pe când alții nu se simt prea bine în pielea lor. Imaginea de sine a copilului îi influențează încrederea în forțele proprii și felul în care relaționează cu ceilalți

,,Sfaturi Prețioase”- pentru copii, stăpânirea de sine este o sarcină dificilă, din cauză că emoțiile lor sunt puternice și încă nu și-au format în totalitate autocontrolul. În loc să fim nerealiști, pretinzându-le copiilor să se poarte întotdeauna așa cum ne dorim, ar fi mult mai util să îi ajutăm în dobândirea auto-controlului.

,,O inimă plină de culoare”- dacă emoțiile pe care noi și copiii le trăim zi de zi ar prinde formă și culoare, cum crezi că ar arăta ele? Ce emoții ar ocupa cel mai mare loc în inima copiilor? Care sunt emoțile pe care le trăiește cel mai rar? Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să construim o hartă a emoțiilor cu care ne putem ghida în lumea trăirilor interioare a copilului. În inima fiecăruia din noi se află foarte multe emoții, pe care le trăim mai des sau mai rar. Dacă fiecare emoție ar avea o culoare, inima noastră ar fi plină de culori, care se schimbă mereu. Acest joc este o modalitate foarte simplă de a-ți da seama care sunt emoțiile pe care copilul le trăiește cel mai des (fiind cele pe care el le-a desenat primele și care ocupă cel mai mare loc în inimioară). De asemenea, poți să îți dai seama care este proporția între emoțiile pozitive și cele negative pe care le trăiește copilul. În mod normal, toți copiii desenează emoțiile pozitive mai mari și mai în centru față de cele negative.

Joc de creativitate: ,,La fabrica de jucării”- prin felul lor de a gândi, copiii sunt asemeni unor inventatori: folosesc obiectele într-un mod neobișnuit, transformând în mintea lor însușirile acestora pentru a se potrivi jocului lor. De câte ori nu am văzut copii mânuind un cerc pe post de volan sau alergând călare pe un băț? În mintea lor realitatea se îmbină cu imaginația, astfel încât obiectele din jur, cu ajutorul fanteziei, se transformă în jucării minunate. Jocul stimulează capacitatea copilului de a folosi creativitatea într-o sarcină concretă. Sarcina lor este să găsească cât mai multe îmbunătățiri pe care cei de la fabrica de jucării să le facă acestui elefănțel, astfel încât să devină o jucărie mai interesantă și mai atractivă. Precizează că cei de la fabrică știu să facă orice fel de modificări, așa că nu trebuie să își bată capul cum anume se pot pune în practică ideile lui. Tot ce trebuie să facă este să producă cât mai multe soluții.

,,Detectivul emoțiilor”- poate ți s-a întâmplat să crezi că cineva era trist când de fapt era furios, sau să ți se spună că pari supărat când de fapt erai obosit. Acest lucru se întâmplă pentru că, deși trăim aceleași emoții, fiecare le exprimăm într-un mod diferit. Încă de la naștere suntem receptivi la emoțiile celor din jur, însă doar prin observare atentă și antrenament învățăm să detectăm cu acuratețe ce simt ceilalți. Jocul ne ajută să ne îmbunătățim capacitatea de a recunoaște emoțiile celorlalți.

,,Cum se simte iepurașul Urechilă?”- un joc de dezvoltare emoțională care îl ajută pe copil să identifice emoțiile celorlalți, și să înțeleagă de ce apar ele. Cu cât jocul este mai interactiv cu atât copilului îi va plăcea mai mult. Este potrivit pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 si 6 ani, dar se poate adapta și pentru vârste mai mari, dacă îmbogățești povestea cu mai multe detalii.

Atitudinea pozitivă și respectul de sine au o legătură puternică pentru copii. Să învățăm copiii să gândească pozitiv și să aibă încredere în ei. Atenția pe care-o acordăm în fiecare zi copiilor este un element necesar pentru dezvoltarea lor psihică. Arătându-i că îți pasă de gândurile și sentimentele lui, îi transmitem un mesaj pozitiv. Observând felul în care participă copilul la joc, îți poți da seama mai multe despre viața lui emoțională.

III.2 Rolul poveștilor terapeutice în întâlnirea de dimineață

,,Doamne, acordă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba,

curaj să pot schimba lucrurile pe care le pot schimba

și înțelepciunea de a vedea diferența”

(Rugăciunea seninătății)

Povestea este un altfel de limbaj. Limbajul simbolic reprezintă o modalitate ideală de a vorbi subconștientului, acționând astfel asupra problemelor din mintea copilului, având o mare influență asupra acestuia și asupra realității percepute de el. Simbolul se adresează sufletului, acea parte a aisbergului pe care noi nu o vedem și pe care o putem controla prin aceste metafore vindecătoare. În întâlnirea de dimineață, poveștile au o adevărată putere terapeutică ; ele îi pot influența profund și pozitiv deoarece li se adresează acestora într-un limbaj simbolic și ușor accesibil lor, vorbindu-le la nivelul imaginilor și sentimentelor.

Povestea terapetică nu îl critică, etichetează, somează pe copil spre schimbare, evitând astfel "surditatea psihică", ci favorizează identificarea copilului cu anumite personaje și implicit transpunerea soluției din poveste și în situația sa. Poveștile ne vorbesc despre cine suntem, despre nevoile, speranțele și fricile noastre. Ne pot ajuta să ne imaginăm ce fel de persoane am dori să devenim. Poveștile sunt atât de importante deoarece reprezintă expresia cea mai pură și mai simplă a conținuturilor psihice inconștiente. Este foarte important ca poveștile terapeutice să conțină anumite metafore care să exprime propriile lor experiențe, cât mai delicat cu putință, astfel încât să îi atragă, pe furiș, fără a le stârni amintiri dureroase. Ideea e, ca ei să recunoască experiența și să găsească rezolvare “de unul singur”.

Simplul fapt de a ascultă o poveste este deja terapeutic; dacă suntem receptivi, imaginile poveștii lucrează asupra noastră. Anumite motive ne pot izbi mai puternic decât altele. Este vorba despre motivele care exprimă ceea ce un copil simte într-o manieră în care nimic altceva nu o poate face. Personajele din povești adesea întruchipează probleme și preocupări personale. Încă de la o vârstă fragedă, facem din povești o parte a vieții noastre

Conectarea la o poveste cu un erou preferat este de aceea o necesitate vitală pentru un copil care trăiește o situație de viață dificilă. Identificarea cu protagonistul are ca efect psihologic pozitiv speranța că problemele au într-adevăr soluții dacă le abordăm creativ.

Structura poveștilor îi încurajează pe copii să se abandoneze fluxului liber al fanteziei lor. Fluxul liber al fanteziei copiilor crește disponibilitatea energiei lor psihice. În poveste, le este mult mai ușor copiilor să se identifice și să-și mărturisească trăirile sau să și le descarce prin intermediul personajelor. Copiii nu dețin metodele comunicării atât de bine ca un adult, lor le este greu să se exprime, recurgând adesea la limbajul trupului: gesturi, mimică, ton vocal, plâns etc. Ei nu pot ști ce anume simt cu adevărat, nu conștientizează, dar putem afla punându-i pe ei să continue o povestioară, să o creeze, să o deseneze.
Bruno Bettelheim consideră că „ pentru a îmbogăți viața copilului, trebuie să îi stimulezi imaginația; să îl ajuți să își dezvolte inteligența și să își clarifice emoțiile; să fie cât mai familiarizat cu fricile, anxietățile și aspirațiile sale; să iei în serios dificultățile pe care le resimte și în același timp să promovezi încrederea copilului în sine și în viitorul său”.

Adesea, educatorii consideră că un copil trebuie distras de la ceea ce îl tulbură cel mai mult: fricile și anxietățile sale fără formă, fanteziile sale furioase, haotice sau chiar violente. De aceea se feresc să le citească copiilor povești care pot conține personaje malefice, distructive: zmei, vrăjitoare, mame negative, etc. Încercând să protejeze copiii de lucrurile rele și înfricoșătoare, arătând copiilor doar partea frumoasă și idealizată a vieții, le pot face acestora un deserviciu. Este important să alegem acele povești potrivite vârstei copiilor și să nu ne fie teamă să îi lăsăm să se confrunte și cu fricile lor cele mai adânci.

Mai degrabă decât să ne protejam copiii de partea rea și dură a vieții, îi putem sprijini dacă îi ajutăm să fie capabili să se confrunte cu încredere cu dificultățile vieții.

Adesea, eroul poveștii este singur, pierdut și înspăimântat. Acestea sunt și sentimentele cu care un copil se poate identifica cu ușurință. Important este însă ca de-a lungul călătoriei sale, eroul primește sprijin datorită perseverenței și curajului său. În acest fel, poveștile spuse copiilor sunt magice și terapeutice, pentru că citindu-le, copiii se simt înțeleși, validați și îmbogățiți, iar vraja poveștilor lucrează profund asupra dezvoltării psihologice armonioase a copiilor. Poveștile sunt extrem de benefice pentru dezvoltarea psihologică a copiilor, întrucât le dezvoltă frumos imaginația și creativitatea, le pot da încredere în ei înșiși și curaj.

Poveștile conțin „speranța incapsulată arhetipal”, sugerând că putem avea o viață bună și împlinită, în ciuda aversităților, doar dacă avem încredere în noi și curaj și nu ne dăm în lături să ne luptăm cu dificultățile vieții, fără de care nu putem ajunge la adevărata noastră identitate.

Ce face povestea terapeutică? Folosește simbolul, metafora pentru a scăpa vigilenței conștiente și rezistenței la schimbare și a merge dincolo pentru a reorganiza asocierea la un nivel mai profund.

Care sunt funcțiile poveștilor terapeutice? Poveștile terapeutice sunt speciale și des utilizate în psihoterapia copiilor pentru că au câteva funcții foarte importante :

funcția de oglindă (în povestea sau în basmul terapeutic se proiectează nevoile emoționale ale copilului; oglindirea propriei probleme în poveste distanțează copilul de experiențierea conflictului în viața reală, se întrerupe victimizarea lui și se sugerează o ieșire din situație);

functia de model (se dezvăluie niște moduri posibile de a face față situației; soluțiile nu sunt imperative, ci sugerate de personaje fantastice – zâne, îngeri, spiriduși, vrăji; metaforele oferă copilului libertatea de a face propriile interpretări – răul parcă vorbește, vulpea șoptește ceva la ureche, dar nu se spune ce anume etc.);

funcția de mediator (ele se interpun între rezistența naturală a copilului la rezolvarea directă a necazului și gândurile sale iraționale, negative care sunt protejate chiar de mecanismele lui de apărare; povestea terapeutică îi permite copilului să se identifice cu eroul principal fără ca primul să fie criticat, grăbit sau fără a i se da indicații directe despre ce ar trebui să facă).

De ce funcționează povestea terapeutică în întâlnirea de dimineață? Pentru că povestea nu este o cerință. Nimeni nu îți cere și nu îți impune nimc. Povestea nu te arată cu degetul, nu este agresivă (pentru a activa mecanismele de apărare ce produc rezistență la schimbare) ci prin aceeași subtilă asociere copiii se vor autoindentifica, mai mult sau mai puțin, cu personajul sau personajele ei și vor descoperi noi moduri de a reacționa în situații deja trăite.

Este important să folosim povești terapeutice de calitate în întâlnirea de dimineață? Desigur că nu toate simbolurile și metaforele din poveste vor determina rescrieri însă este important să nu rescriem un mecanism mai puțin fericit cu unul la fel de autodestructiv. E important ca atunci când corectăm o reacție, un comportament să nu adăugăm încă unul de data aceasta mai puțin benefic pentru noi.

Poveștile au fost dintotdeauna o modalitate utilă și plăcută de a petrece timpul alături de copii și de a-i transmite un mesaj, de a-l învăța să descopere și să se aventureze în minunata lume a fanteziei. Povestea este o ficțiune, adică o îmbinare fantastică de locuri, personaje, idei, obiecte, un spațiu în care totul este posibil și care lasă frâu liber imaginației și reprezintă o punte către vis și imaginar, către aventură și fantezie.

Poveștile ajută copiii să crească frumos și armonios:

ajută la dezvoltarea și îmbogățirea imaginației;

ajută copilul să combată stresul;

oferă un moment de relaxare;

îi ajută să învețe mai multe lucruri despre ei înșiși și despre lume în general;

îi ajută să își dezvolte interese proprii și să aibă oportunități în acest sens;

îi ajută să gândească singuri;

îi ajută să ia decizii proprii, să învețe diferența dintre bine și rău, să facă judecăți de valoare;

îi ajută să își exprime propriile sentimente și emoții mai bine;

reprezintă pentru ei o formă de joc în care învață semnificațiile vieții reale;

dezvoltă încrederea în forțe proprii;

îndreaptă atenția către aspecte pozitive ale vieții (frumusețe, bucurie, dragoste etc.), dar fără a exclude partea negativă (binele învinge întotdeauna răul, deci există și latura negativă expusă în povești);

îi învață ce înseamnă prietenia; ba chiar își aleg personaje de poveste care să le fie prieteni;

îi modelează un caracter puternic (din povești în care există eroi, zâne, prinți care se luptă de la egal la egal cu monștrii și îi înving – insuflă copilului forță, curaj);

dezvoltă viața afectivă a copilului(îl ajută să aibă acces la sentimente și trăiri specifice personajelor și să le transpună în viața de zi cu zi);

îl ajută să își depășească temerile și fobiile (este indicat să alegem povești care au personaje ce se confruntă cu anumite temeri)

Poveștile îi ajută pe copii să se simtă și confortabil și în siguranță și să creeze o legătură specială în întâlnirile de dimineață cu toți copiii și cu educatorul și să răspundem prin ele la unele dintre cele mai inconfortabile întrebări ale copiilor despre: moarte, furie, coșmaruri, separarea părinților, prezența unui singur părinte în viața de zi cu zi, iubire etc. și de a-i restitui ceva din adevărata lui fire, din realitatea lui, din dorința lui de a fi pe picior de egalitate cu viața.

Care este rolul psihologic al poveștilor?

• Poveștile dezvoltă creativitatea și îmbogățesc imaginația copilului lăsând loc participării sale la aventurile personajelor, la a gândi ce urmează să se întâmple, la a-și imagina cum arată, cine sunt ele. Imaginația joacă un rol important în viața copilului pentru că ea este cea care îl ajută să creeze la rândul lui, să investească simbolic obiectele, cu alte cuvinte să se joace. Iar joaca este principala sa activitate și primul instrument psihologic care leagă lumea sa internă de cea externă. Își va putea creea propriile lui povești sau le va putea pune în scenă jucandu-se de-a personajele cu alți copii, inventând roluri și aventuri noi.

• Poveștile întruchipează o oglindă pentru copil și universul său interior, ele traduc adesea gesturi, acțiuni, comportamente pe care copiii nu le înțeleg la adulți. Poveștile oferă copilului posibilitatea de a se identifica cu anumite personaje, de a se recunoaște în ele și de a identifica și alte caracteristici ale persoanelor din jurul lui, reușind astfel să le redescopere. Fantezia îi oferă un acces la roluri din lumea adulților, un univers interzis, dar dorit. Copilul poate fi oricine își dorește, poate experimenta rolul de părinte, de bătrân sau de vrăjitoare. Adică el poate proiecta în aceste personaje ceea ce îi este de neânțeles sau ceea ce își dorește foarte mult în lumea reală.

• Poveștile consolidează legătura dintre copil și educator într-o activitate care îi reunește și care filtrează nu doar cuvinte, ci și trăiri, gânduri, gesturi. Educatorul este purtătorul către copil a poveștii, el este portavocea ce dă glas tuturor personajelor, ce dezvăluie acțiunea și în care copilul pune toată curiozitatea, dezamăgirea, încântarea sau nemulțumirea sa.

• Poveștile dezvoltă limbajul și facilitează accesul copilului la cuvinte și expresii noi, la o exprimare cursivă și cu intonație, la a întelege sensul unor cuvinte abstracte sau metaforice, la a-și forma reprezentări cognitive și verbale. Copilul le poate repovesti apoi, uneori poate desena sau creea anumite jocuri în care să folosească cele învățate.

Poveștile dezvoltă vocabularul și cresc bagajul de cuvinte la care copilul poate apela în diverse situații pentru a se exprima sau pentru a explica.

• Poveștile îmbogățesc viața afectivă a copilului dându-i ocazia să simtă, să trăiască alături de personaje, să aibă acces la a vedea, a auzi, a se transpune, a-și închipui cum se simt și ce simt cei din poveste. Copiii adesea pun întrebări, oftează, se bucură, plâng, sunt cu totul în acea poveste și ea îi încarcă de afecte pe care ei încearcă să le înțeleagă și să le dea o formă plecând de la ce simt și ceea ce li se întâmplă personajelor. Poveștile aduc copiilor adesea trăiri contradictorii: iubire, ură, teamă, furie, neputință sau confruntarea dintre bine și rău.

Aceste reprezentări ale afectelor sunt greu de realizat pentru copii, fiind abstracte și orice formă de mediere este utilă în încercarea lor de a le ințelege. Poveștile sunt o cale către universul nostru interior, către fantezie și libertatea de a visa, dar și o cale către a duce în realitatea ce ne înconjoară puțin din curajul și minunăția acestei fantezii.

Care sunt momentele potrivite?

O poveste terapeutică poate să-i fie citită copilului când acesta este receptiv și nu-i distrage atenția nimic altceva. Dacă el este constrâns să asculte povestea, există o probabilitate mare ca aceasta să nu-și atingă scopul teraputic, iar copilul să nu se identifice cu personajul care trece printr-o dificultate asemănătoare lui. Este indicat să nu se citească mai multe povesti consecutiv, pentru a lăsa timp minții copilului să proceseze povestea și să-i descifreze înțelesul.

De obicei, copiii sunt receptivi la povești în întâlnirea de dimineață așa încât putem profita de acest moment pentru a citi. Poveștile terapeutice conțin o varietate de teme în mesaje orientate către partea intuitivă a cititorului. Aceste mesaje sunt create pentru a crește simțul de putere personală, acceptare a propriei persoane și capacitatea lui de a iubi și de a fi iubit.
Poveștile îl pot motiva pe copil să își conștientizeze și gestioneze calitățile și resursele, găsind un scop în viață, îl ajută să perceapă lumea acurat, stabilind relații sociale sănătoase și detașându-se de experiențele traumatice din trecut. La copii, beneficiul major al folosirii poveștilor terapeutice este acela că facilitează transmiterea unui mesaj într-o manieră adecvată dezvoltării lor.

Cum alegem povestea potrivită?

Alegem povestioare cu tematică, cu rol educativ care să aibă o influență pozitivă și constructivă asupra lui. Înainte de a alege o poveste, ne gândim la ce anume au ei nevoie să înțeleagă și să își dezvolte la această vârstă. De exemplu, dacă îi este frică de întuneric alegem o poveste despre un personaj care depășește anumite frici, dacă se ceartă cu fratele alegem una în care rivalitatea fraternală este depășită și în care cei doi frați ajung să se înțeleagă. Este necesar să alegem o poveste în care personajul principal trece prin obstacolele prin care trece și copilul. Acesta trebuie să fie captivat de poveste și să simtă bucuria și eliberarea personajului care tocmai a rezolvat un conflict și a depășit un necaz.

Exemple de povești terapeutice :

Poate că sunt un curcubeu: o povestire care îi ajută pe copii să exploreze gama largă de sentimente pe care le pot experimenta.

Cuibul strâmb: o poveste despre copiii care nu primesc răspunsurile de care au nevoie.
Cele trei rățuște confuze: o povestire despre divorț și despre impactul acestuia asupra copiilor.
Ceva înfricoșător s-a întamplat: o povestire despre efectele traumei asupra unui copil.
Cupa cu neliniști: o povestire despre anxietate și despre modul în care un copil reușește să o gestioneze.

Familia mea se mărește: o povestire despre familiile vitrege.
Furia: o povestire despre managementul furiei în cazul copiilor (identificare, temperare și manifestare optimă).
George, ursul grizzly: o povestire care ajută copiii să treacă mai ușor peste o despărțire temporară de un părinte.
Purcica Norica: o povestire despre conflict, prietenie și deprinderea amabilității.
Nufărul luat de ape: o povestire despre pierderi și acceptarea acestora.
Păsări curajoase: o povestire despre abuz și dezvăluiri.
Povara fluturelui: o povestire despre copilul împovărat cu grijile altora.
Rapida și prietenii ei: o povestire pentru copii, despre controlul de sine și respectul pentru ceilalți.
Stratul cu flori: o povestire pentru copii, despre frați noi și rivalități.
Veverel și ghindele: o povestire despre cinste și încredere.

Cum să fim prieteni: o povestire despre cum să împartă și să-și ajute noii prieteni.

Jucăriile fericite: o povestire despre cum să-i învățăm pe copii să-și strângă jucăriile

Vaporul micuțului marinar: o poveste despre tulburări grave ale somnului.

Micul tigru și ceasornicarul viselor: o poveste despre frică și modul de a o anticipa pentru a o domina.

Căpitanul și meduzele: o poveste despre dificila problemă a despărțirii părinților și modul în care o resimt copiii fără a rămâne prizonieri ai clișeelor.

Cine și când poate folosi poveștile terapeutice?

Toți le putem folosi. Atât cu copiii dar și cu părinții în cadrul orelor de consiliere a părinților. Este important să alegem cu înțelepciune momentul potrivit când disponibilitatea celui pentru care o citim sau o spunem este mare și nedisimulată.

Ce este important după ce folosim o poveste terapeutică? Să nu comentăm morala ("ai văzut că…") pentru că există riscul să o anulăm, să trezim, prin sublinierea noastră, exact acele mecanisme de apărare și rezistență pe care încercăm să le evităm prin poveștile terapeutice. Fiecare va lua, conform propriei structuri și propriei "hărți de sertare" acele lucruri care i se potrivesc cel mai bine sieși și momentului la care o primește. Poveștile terapeutice se pot repeta atunci când "destinatarul" este dispus să o reasculte sau o solicită în mod expres.

Poveștile pot da astfel o cheie la problemele copiilor, o cheie într-o lume fantastică unde schimbările extraordinare sunt posibile.

Poveștile îmbogățesc viața copiilor; să le citim povești copiilor în întâlnirea de dimineață contribuie la dezvoltarea unor atitudini sănătoase și pline de încredere în sine în fața provocărilor și problemelor vieții.

CAPITOLUL IV

cercetare experimentală: MODALITĂȚI DE EFICIENTIZARE A ORGANIZĂRII ȘI DESFĂȘURĂRII ȊNTÂLNIRII DE DIMINEAȚĂ ȊN GRĂDINIȚĂ

IV.1. Scopul și obiectivele cercetării

Cercetarea pedagogică este un tip special de cercetare științifică, un proces creativ, critic, dinamic și continuu de cunoaștere, ce are drept scop explicarea, înțelegerea, optimizarea, inovarea, reformarea și prospectarea activității de instruire și educare. Toate acestea se realizează în viziune sistemică, prin investigarea teoretică și/sau practic-aplicativă a relațiilor funcționale și cauzale dintre componentele și variabilele fenomenului educațional. Așadar, cercetarea pedagogică reprezintă un proces critic și continuu în care formulăm întrebări sistematice în legătură cu componentele și variabilele fenomenului educațional și în care încercăm să răspundem științific la aceste întrebări și să ameliorăm fenomenul educațional.

În planul strategiei, cercetarea pedagogică se subordonează unor intenționalități/ finalități, respectiv unor obiective formulate operațional. Este etapa în care cercetătorul își propune să răspundă la întrebările: ,,De ce se realizează cercetarea?”, ,,Ce își propune cercetarea?”, respectiv, să fixeze finalitățile, cu deosebire obiectivele urmărite în cadrul investigațiilor, cu ajutorul unor formulări clare, concise, fără echivoc, într-o manieră operațională.

Obiectivul specific al unei cercetării pedagogice este ca, pe baza datelor empirice despre realitatea educațională, să formulăm inferențe descriptive (acumulare de date și informații) și explicative (utilizarea datelor disponibile pentru cunoașterea altor fenomene, neobservabile, cunoașterea cauzelor si a mecanismelor cauzale, prin valorificarea datelor corelate). Realizarea de inferențe presupune valorificarea datelor calitative sau cantitative pentru a dobândi cunoaștere despre universul care a produs acele date. Formularea inferențelor trebuie să fie însoțită de estimarea incertitudinii asociate lor; cu cât complexitatea fenomenelor studiate este mai mare, cu atât există șanse mari să crească gradul de incertitudine al concluziilor.

Scopul acestei cercetări este de a evidenția eficiența diferitelor forme de organizare și desfășurare a întâlnirii de dimineață în grădiniță, activitate inclusă în categoria „activități de dezvoltare personală” în realizarea finalităților educației la vârsta preșcolarității.

Obiectivele cercetǎrii:

O1- determinarea nivelului de realizare a indicatorilor de dezvoltare la vârsta preșcolară;

O2 – utilizarea unor metode și tehnici adecvate de determinare obiectivă a nivelului de realizare a obiectivelor activităților de dezvoltare personală la vârsta preșcolară;

O3 – înregistrarea, monitorizarea și compararea datelor obținute de către preșcolari la testul inițial, la testele formative și la testul final;

O4 – proiectarea și implementarea unei secvențe de curriculum integrat în cadrul întâlnirii de dimineață.

IV.2 Ipotezele cercetării

Ipoteza: „Proiectarea, organizarea și desfășurarea integrată și sistematică a întâlnirii de dimineață, activitate de dezvoltare personală, contribuie la dezvoltarea copiilor (în speță dezvoltarea personală), înregistrându-se diferențe semnificative între scorurile obținute la testarea inițială și testarea finală a nivelului de atingere a indicatorilor”

IV.3. Variabilele cercetării

Variabila dependentă (VI) este proiectarea, organizarea și desfășurarea zilnică a întâlnirii de dimineață (inclusă în categoria activitățile de dezvoltare personală – ADP), utilizând diverse modalități de desfășurare.

Variabile dependente (VD) :

Ritmul propriu de dezvoltare a fiecărui copil;

Influența familiei în dezvoltarea personală a copilului;

Contribuția celorlalte categorii de activități la realizarea indicatorilor de dezvoltare a copilului preșcolar.

IV.4. Design-ul cercetării

Tipul cercetǎrii : psihopedagogică, practic-aplicativă;

Locul de desfășurare a cercetării: Grădinița cu Program Prelungit ,,Pinocchio";

Perioada de cercetare: septembrie – martie 2015;

Eșantionul de subiecți: Grupa mare(5-6 ani), cu un efectiv de 27 copii;

Eșantionul de conținut: conținutul activităților de dezvoltare personală desfășurate zilnic sub denumirea ”Întâlnirea de dimineață” va fi corelat cu tema săptămânală sau proiectul tematic planificat. De asemenea, ne-am propus ca proiectarea, organizarea și defășurarea întâlnirii de dimineață să se desfășoare după o strategie care să integreze toate domeniile experiențiale, mai multe forme de activitate și metode precum exercițiul, explicația, demonstrația, povestirea, conversația. Un rol important îl va ocupa jocul, ce va fi element component al întâlnirii de dimineață zilnic.

În acest sens, vom desfășura întâlnirile de dimineață după următoarea structură:

Salutul – la început simplu, apoi îmbrăcând diverse forme: , în perechi, însoțit de un compliment, de o reverență etc. Poate fi considerat ca element al activităților specifice domeniului Om și societate;

Prezența – individual, colectiv – poate fi realizată de fiecare copil în parte sau de educatoare, de copilul de serviciu etc.;

Calendarul naturii – etapă care va ancora copiii în realitatea zilei privind data, vremea și alte discuții despre ziua în curs, discuții care în alt context erau considerate a fi specifice domeniului Științe. Tot acum vor desena elemente simple pe tablă care să evidențieze ceea ce s-a discutat (element al domeniului Estetic și creativ).

Împărtășirea cu ceilalți – etapă care realizează obiective ale dezvoltării limbajului la copii, integrat cu domeniul Om și societate, cu mare încărcătură emoțională și afectivă. Acum se discută despre cum se simt, cauza emoțiilor lor, se împătășesc evenimente, sentimente și păreri.

Jocul – în general vom desfășura jocuri de mișcare în grup, în perechi, în cerc sau alte tipuri de jocuri care îmbină cântul cu mișcarea, contribuind în mod semnificativ la formarea comportamentelor prosociale integrând elemente din Domeniile estetic și creativ și Psihomotric.)

Oferta zilei – constituie de fapt oferta pe care o are educatoarea pentru activitățile educaționale din ziua respectivă.

Mesajul zilei va fi ales funcție de activitățile propuse în ofertă, va fi repetat și reamintit copiilor pe tot parcursul zilei.

Metode de cercetare:

– experimentul formativ intrasubiecți, cu următorul plan experimental de bază:

tabel – Planul experimental cu eșantioane dependente (intrasubiecți)

– observația sistematică a comportamentului copiilor;

– ancheta pe bază de interviu;

IV.5. Desfășurarea propriu-zisă a experimentului

A. În etapa inițială, de pre-test, timp de 3 săptămâni, copiii au fost observați în mod sistematic, în timpul întâlnirilor de dimineață. Am realizat interviuri de grup și discuții individuale cu fiecare copil, pornind de la temele întâlnirilor de dimineață, am completat, individual, fișele de observare și am calculat, prin însumare, scoruri parțiale pentru fiecare domeniu de dezvoltare:

– dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală;

– dezvoltarea socio-emoțională;

– atitudinea în învățare;

– dezvoltarea limbajului, a comunicării și premisele citirii și scrierii;

– dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii.

Indicatorii fișei de observare au fost preluați pe domenii de dezvoltare din Reperele Fundamentale în Învățarea și Dezvoltarea Timpurie a copilului de la naștere la 7 ani – instrument de lucru în educația timpurie, validat pe populația românească.

Scorul final este dat de suma scorurilor parțiale.

Datele brute obținute în urma aplicării instrumentului de măsură „Fișa de observație” în etapa inițială sunt prezentate în tabelul și graficul de mai jos:

Figura nr.1 – Histograma datelor obținute în etapa inițială a experimentulu

tabel nr. 1 – Scorurile obținute de copii în etapa inițială (pre-testare)

Datele înregistrate în urma completării individuale a „Fișei de observare” în etapa inițială a experimentului ne indică premisele de dezvoltare a competențelor specifice din fiecare domeniu de dezvoltare a preșcolarilor participanți la experiment. Motivația pentru organizarea și desfășurarea întâlnirilor de dimineață este susținută la această vârstă de plăcerea și atractivitatea acestor tipuri de activități, de caracterul pregnant formativ al acestora. Cel mai mic scor l-am obținut în domeniul privind dezvoltarea socio-emoțională, lucru pe care îl considerăm firesc, deoarece este un domeniu pe care s-a pus un accent mai mic în activitatea cu preșcolarii.

B. Pe durata derulării etapei experimentale propriu-zise am inclus în anul școlar 2013-2014, în programul zilnic al grupei întâlnirea de dimineață, organizată și desfășurată după un scenariu adaptat de noi la specificul grupei. Derularea activităților s-a îmbinat și completat cu celelalte activități din cadrul programului educțional al zilei, în special cele de dezvoltare personală;

Aceste categorii de activități au fost descrise pe larg în Capitolul 2, de aceea nu mai insistăm asupra modalităților prin care ele se realizează.

În cadrul acestor activități am corelat temele întâlnirilor de dimineață cu tema săptămânală sau cea a proiectelor tematice planificate. În acest context am încurajat copiii să-și exprime emoțiile și gândurile, am desfășurat jocuri de mișcare, am făcut exerciții de limbaj și am urmărit parte științifică în limbaj adecvat.

C. Etapa finală, de post-test s-a derulat în luna iunie prin repetarea evaluării copiilor prin metodele descrise mai sus, după aceeași fișă de observație.

Datele brute astfel obținute, sunt prezentate în tabelul și graficul de mai jos:

tabel nr. 2 – Scorurile obținute de copii în etapa finală (post-test)

Figura nr.2 – Histograma datelor obținute în etapa finală a experimentului

Analizând datele de mai sus observăm că scorurile au crescut la toate domeniile de dezvoltare. Cea mai mare diferență dintre scorurile parțiale inițiale și finale s-a înregistrat pentru domeniul de dezvoltare socio-emoțională a copilului.

IV.6. Prelucrarea statistică și analiza datelor

Datele experimentale brute ne indică, la prima vedere, o reușită a experimentului nostru pentru că, atât majoritatea scorurile individuale, mediile scorurilor parțiale, cât și media finală a eșantionului grupului a crescut de la etapa inițială la etapa finală. Acest lucru reiese și observând graficele de comparație dintre rezultatele celor două testări.

tabel nr. 3 – Date comparative între etapa inițială și etapa finală

Figura nr.3 – Diagrama de comparație a datelor obținute în etapa inițială și finală a experimentului

Ca urmare a rezultatelor prezentate putem să validăm ipoteza, pentru că am obținut rezultate semnificativ mai bune în etapa de post-test la toate domeniile de dezvoltare ale copiilor preșcolari participanți la experiment: „Proiectarea și desfășurarea sistematică a întîlnirii de dimineață, abordată integrat, activitate de dezvoltare personală, va contribui la realizarea dezvoltării copiilor (în speță dezvoltarea personală), înregistrându-se diferențe semnificative între scorurile obținute la testarea inițială și testarea finală a nivelului de atingere a respectivelor obiective”

IV.7. Concluzii și implicații psihopedagogice

Obiectivul cercetării noastre a fost măsurarea eficienței organizării și desfășurării întâlnirii de dimineață în dezvoltarea copilului preșcolar. Am pornit de la premisa că în orice copil se dezvoltă în ritm propriu, care trebuie identificat și potențat. Cercetarea a presupus o analiză teoretică, cu scopul clarificării conceptului de educație timpurie și a factorilor săi structurali, identificării particularităților psihologice ale vârstei preșcolare și a factorilor educaționali, care pot stimula dezvoltarea copiilor.

Datele teoretice și experimentale ale cercetǎrii au confirmat ipoteza acesteia, rǎspunzând pozitiv conceptului cercetǎrii și realizând obiectivele sale.

Dezvoltarea copilului, și în special dezvoltarea personală, poate fi stimulată prin valorificarea conținuturilor și a specificului întâlnirii de dimineață în cadrul procesului instructiv-educativ din grădiniță.

Un loc important îl ocupă: activitățile de dezvoltare personală dublate de activitățile pe domenii experiențiale sau alese. Deși toate activitățile au valențe formative, o activitate liniară prin ea însăși nu permite îndeajuns dezvoltarea copilului. Numai o organizare integrată a lor, o îmbinare a conținuturilor și a domeniilor de dezvoltare, permite realizarea unor conexiuni inedite. Este ceea ce am încercat noi prin proiectarea, organizarea și implementarea zilnică a întâlnirii de dimineață, corelată cu tema săptămânii. Aceasta a vizat stimularea curiozității și a trebuinței de cunoaștere la copii, declanșarea motivației pozitive și afective, asigurarea unui climat educațional dezinhibant, metode pedagogice active, conduite didactice flexibile, care permit libera exprimare a copilului, încurajează autonomia, inițiativa și creativitatea lui.

Recomandăm astfel valorificarea întâlnirii de dimineață, care poate fi un factor eficient în stimularea dezvoltării copilului de vârsta preșcolară.

Bibliografie

***MEC. , 2002, Metoda proiectelor la vârste timpurii, Ed. Miniped, București;

***MECT., 2008, Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani), București;

***MECT., 2008, Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor între 3-6/7 ani, București

Barzea, C., Arta și știința educației, Editura didactică și pedagogică, București, 1995

Botiș, A, Mihalca, L, „Ghid pentru cadrele didactice din invatamantul prescolar 2007”

Bârsan, N., 1995, Jocuri didactice specifice dezvoltării limbajului și comunicării orale a preșcolarilor mari, Ed. Didactică și Pedagogică, București;

Bertea, M., „Didactici inovative în viziune transdisciplinară” – suport de curs, Cluj-Napoca, 2005;

Berbeceanu, G, Danc, M, Ciurea, D, Ilie, E, Cioflică, M, ,,Activități de dezvoltare personală prin jocuri-exerciții și tranziții, Ed. Didactica Publishing House, București;

Boca, Cristiana, (coord), Flueraș, V., Grigore, Liliana, 2008, Noi repere ale educației timpurii în grădiniță” – Proiectul pentru Reforma Educației Timpurii;

Boca, Cristiana, 2007, Introducere în educația timpurie, Ed. Didactică și Pedagogică, București;

Bocoș, M., Jucan, D., Teoria și metodologia instruirii și Teoria și metodologia evaluării, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007;

Bocoș, Mușata, Teoria și practica cercetării pedagogice, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007;

Breben, S., Gongea E., Ruiu, G., Fulga, M., 2002, Metode interactive de grup, Ed. Arves;

Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M. Metode interactive și de grup, ghid metodic, Ed. Arves, București;

Călin, M. ,1996, Teoria educației, E.D.P., București;

Călin, Rus, Educația timpurie incluzivă, Module pentru formarea personalului didactic,

Catrinel, A.Ștefan, Kallay, E. Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la preșcolari, Ed Ascred, Cluj-Napoca, 2010;

Chiș,V., 2002, Activitatea profesorului între curriculum și evaluare,
Ed. PUC, Cluj-Napoca;

Ciolan, L. ,2008, Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Ed. Polirom, Iași;

Ciubotariu, M., Antonovici, Ș., Aplicații ale metodei proiectelor, editura CD Press, București, 2005;

Cristea, Sorin, 1997, Practica proiectării pedagogice a procesului de învățământ, în Pedagogie vol.2 Editura Hardiscom, Pitești;

Cucoș, Constantin, 2002, Proiectarea activităților instructive, în Pedagogie, ediția II revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași;

Culea, L., Sedovici, A., Grama, F., Pletea, M., Ionescu, D., Anghel, N. ,2000, Activitatea integrată în grădiniță, Ed. Didactica Publishing House, București;

D`Hainaut L., 1981, Programe de învățământ și educația permanentă, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Dumitrana, Magdalena, 2008, Didactica aplicată (traducere), Editura V& I Integral, București;

Ezechil, L., Lăzărescu, 2002, P. M., Laborator preșcolar – ghid metodologic, Ed. V&I Integral, București;

Floret, Anne, Cum să înlăturăm stările de teamă ale copiilor prin povești terapeutice, Ed. Orizonturi

Flueraș, V., 2003, Paideia și gândire critică, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca;

Flueraș, V., 2005, Teoria și practica învățării prin cooperare, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca;

Glava, A., Glava C., 2002, Introducere în pedagogia preșcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca;

Glava, A., Elemente de adaptare curriculară – suport de curs;

Glava, A, Educația timpurie – suport de curs, Cluj-Napoca, 2008

Grama, Filofteia, colab., Activitatea integrată în grădiniță, Editura Didactica Publishing House, 2008;

Grama, Filofteia, colab., Aplicații ale noului curriculum pentru învățământul preșcolar- ghid pentru cadrele didactice, Editura Didactica Publishing House, 2009, Vol I și II;

Hansen, A., Kirsten, Kaufmann, K., Roxane, Burke Walsh Kate, 2005, Crearea claselor orientate după necesitățile copilului, CEDP București;

Ionescu, M., Demersuri creative în predare și învățare, Ed. P.U.C., Cluj-Napoca, 2000.

Ionescu, M.,Chiș, V. Pedagogie-suport pentru formarea profesorilor, Ed. P.U.C., 2001.

Iucu, R. ,2000, Managementul și gestiunea clasei de elevi, Ed. Polirom, Iași; 2001

Lovinescu, V.A., (1995). Bunele deprinderi în grădiniță și acasă, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București;

M.E.N.- C.N.C., Curriculum Național pentru învățământul obligatoriu. Cadru de referință”, București, 1998.

Mateiaș, Alexandra, 2003, Copiii preșcolari, educatoarele și părinții. Ghid de parteneriat și consiliere, Ed. Didactică și Pedagogică, București;

Miron Boca, E., Chichișan, E., Leva, E., Miclea, M., Pocol, M., Câmpean, E. , 2006, Ghid metodologic și aplicativ al educatoarei, Ed. Eurodidact, Cluj-Napoca;

Noi abordări ale educației timpurii în grădiniță, suport de curs, Ed.Foton, 2013

Păun, E., Potolea, D., Pedagogie – Fundamentări teoretice și demersuri aplicative, Editura Polirom, Iași , 2002

Piaget, Jean, Inhelder, B., 1976, Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Popescu, V., Dimensiuni esențiale în științele educației”, Editura Printech, București, 2003

Preda, Viorica (coord), Ghid pentru proiecte tematice-abordare în manieră integrată a activității din grădiniță, Ed. Humanitas Educațional, București, 2005;

Preda,Viorica (coord.), 2002, Metoda proiectelor la vârstele timpurii, Editura Miniped, București;

Robinson, Ausubel D, 1982, Învățare în școală. O introducere în psihologia pedagogică, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Schaub, Horst; Zenke, Karl, Dicționar de pedagogie, Editura Collegium Polirom, Iași, 2001;

Snaihan, Lauren, psiholog clinician, Poveste terapeutică pentru copii;

Stan, C., Educația. Sistemul științelor despre educație, în volumul Pedagogie. Suporturi pentru pregătirea profesorilor, coord. Ionescu, M., Chiș, V., Editura Presa Universitară Clujeană, 2001;

Stan, C., Teoria educație, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001;

Stanciu, M., Reforma conținuturilor învățământului – Cadru metodologic, Editura Polirom, Iași, 1999;

Stoica – Constantin, A. Conflictul interpersonal, Editura Polirom, 2004;

Stoica-Constantin, A. Neculau A., Psihosogiologia rezolvării conflictului, Editura Polirom;

Șchiopu, U, Verzea E, 1997, Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Șovar, R., Fumărel, S., 1999, Dezvoltarea practicilor inclusive în școli, Ghid managerial, UNICEF;

Ștefan, A., Catrinel, Kallay, Eva, 2007, Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la preșcolari, Ed. ASCR, Cluj Napoca;

Ștefan, M., 2006, Lexicon pedagogic, Aramis Print, București;

Toma Georgeta, colab., Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învățământul preșcolar, Ed. Delta Cart Educațional, 2010;

Ungureanu, D, Educația integrată și școala incluzivă, Editura de Vest, Timișoara, 2000.

Vrășmaș, Ecaterina, 1999, Educația copilului preșcolar. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie, Ed. Pro Humanitate, București;

Vrășmaș, Traian, 2004, Școala și educația pentru toți, Ed. Miniped, București;

ANEXA 1

INSTRUMENT DE EVALUARE

A DEZVOLTĂRII COPILULUI

Date personale

Nume și prenume: _________________________________________________

Sex: M F

Data nașterii (zi, lună, an):

Starea generală de sănătate:

bună

situații speciale de sănătate, probleme majore; specificați: _______________

Copilul are certificat de expertiză și orientare școlară (CES)?

da; oferiți detalii privind diagnosticul: _______________________________

nu

Date privind frecventarea învățământului preșcolar

Vârsta de debut în învățământul preșcolar: ______ani ______luni

Număr de ani de frecventare a învățământului preșcolar:

în grupa mică: ______ani

în grupa mijlocie: ______ani

în grupa mare: ______ani

Număr de ani de frecventare a grădiniței în care este înscris în prezent: ______ani

Tipul de program la care este înscris copilul în grădiniță:

program normal

program prelungit

program săptămânal

Tipul de instituție la care este înscris copilul:

învățământ de stat

învățământ particular

Date privind mediul socio-familial

Limba maternă vorbită în familie

limba română

altă limbă; care? _____________________________________

Situația familială a copilului:

Este în îngrijirea propriei familii, organizată/reorganizată, cu ambii părinți în viață.

Este în îngrijirea unui singur părinte, care? ____________ (familie monoparentală, dezorganizată prin despărțire, divorț sau deces al unuia dintre părinți).

Este în îngrijirea altor persoane din familie, care? ____________, părinții fiind absenți temporar din familie.

Este în plasament familial.

Se află într-un centru de plasament.

Alte situații; care? _____________________________________________________

Numărul membrilor familiei: total, din care copii sub 18 ani

Nivelul de educație al părinților:

Tata Mama

10 clase sau mai puțin

școală profesională

liceu

învățământ postliceal

învățământ superior

nu se cunoaște

Profesia părinților: tata ___________________________________________

mama ___________________________________________

Alte aspecte specifice privind familia (dacă este cazul, se precizează situații speciale cu care se confruntă, referitoare la condiții de locuit, condiții de alimentație, stare de sănătate a membrilor familiei etc):

Alte aspecte specifice privind comunitatea din care provine copilul:

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________

A. Domeniul: Dezvoltarea fizică, a sănătății și igienei personale

Mișcarea fizică

Merge și aleargă cu ușurință, coordonându-și armonios mișcările.

Participă în mod regulat la activități fizice (jocuri de mișcare, alergare, dans,

jocuri sportive).

Igienă și independență

Se îmbracă și se dezbracă singur, își pune singur pantofii și își leagă șireturile.

Demonstrează independență în igiena personală.

Utilizarea simțurilor

Demonstrează conștientizarea simțurilor în acțiuni.

Autoprotecția

Cunoaște si respectă regulile de comportare pe stradă, în transportul public și în alte locuri publice pentru a evita accidentele, situațiile periculoase.

Identifică adulții care pot să-l(o) sprijine în situații periculoase.

B. Domeniul: Dezvoltare socio-emoțională

Interacțiuni cu adulții

Interacționează adecvat cu adulții și aplică formule de politețe în comunicarea cu aceștia.

Interactiuni cu alți copii

Interacționează din proprie inițiativă cu copii apropiați ca vârstă, în diferite contexte; cere și oferă ajutor altor copii.

Propune, dar și urmează sugestiile unui partener de joacă despre cum să se joace.

Folosește multiple strategii pentru rezolvarea conflictelor.

Respectarea normelor si asumarea responsabilităților

12.Se joacă sau lucrează fără să îi deranjeze pe ceilalți.

Respectă reguli simple de participare în activități și joc.

Acceptă responsabilități și le respectă.

Exprimarea / gestionarea emoțiilor

Împărtășește celorlalți trăirile/ emoțiile sale.

Își exprimă dezacordul față de comportamente incorecte.

Își controlează exprimarea sentimentelor (mai ales a celor negative).

Rămâne calm când situația se modifică sau când nu reușește să realizeze ceva.

Înțelegerea schimbărilor / Acceptarea diversității

Demonstrează conștientizarea schimbărilor care se produc în sine și în mediu.

Numește și acceptă diferențe și similarități între el/ea și ceilalți copii.

Identitate

Cunoaște ziua, luna, orașul și țara în care s-a născut, adresa și numărul de telefon.

C. Domeniul: Capacități și atitudini în învățare

Inițiativă

22.Are inițiativa unei activități și o pune în practică.

Persistență

Planifică o activitate din 3-4 pași și o realizează.

Se concentrează la o activitate 20 de minute, fără supervizare.

Revine asupra sarcinii chiar dacă are dificultăți, este întrerupt/ă sau are anumite nemulțumiri.

Curiozitate

Formulează întrebări referitoare la schimbările din jur.

Exprimă satisfacția în descoperirea și discutarea unor noi informații și situații.

Creativitate

Inventează jocuri și activități noi.

D. Domeniul: Dezvoltarea limbajului, a comunicării și premisele citirii și scrierii

Pronunția corectă a sunetelor, a cuvintelor, a propozițiilor

29. Pronunță corect sunetele, cuvintele.

30.Formulează propoziții în succesiune logică.

Vocabularul

31.Denumește obiecte care nu se află în câmpul vizual, folosind cuvinte adecvate.

32.Întreabă ce înseamnă cuvintele necunoscute.

Ascultarea poveștilor / Comunicare receptivă

33. Ascultă cu plăcere povești citite sau înregistrate pe diferite suporturi magnetice.

34.Povestește un eveniment sau o poveste cunoscută, respectând succesiunea evenimentelor.

Conversația / Comunicare expresivă

35.Inițiază o conversație și participă adecvat în conversație cu copii sau cu adulți.

36.Folosește formule de politețe în vorbirea curentă.

37.Utilizează în vorbire acordul de gen, număr, persoană, timp.

38.Folosește corect adverbul de timp.

Premisele citirii / Activitatea cu cartea

39.Demonstrează că este interesat de cărți care prezintă aspecte diferite ale vieții; are un autor preferat; utilizează și păstrează adecvat cartea; este interesat/ă și încearcă să citească singur/ă.

40.Diferențiază un text în proză de unul în versuri.

41.Identifică rime ale cuvintelor familiare în jocuri, cântece, poezii.

Premisele citirii / Discriminare fonetică, asociere sunet-literă, mesaj scris-vorbit

42.Poate determina sunetul inițial al unui anumit cuvânt, câte sunete sunt incluse într-un cuvânt.

43.Identifică litere din numele propriu și alte nume/denumiri familiare.

44.Recunoaște litere mari/mici de tipar și le pune în corespondență cu sunetul asociat.

45.Citește câteva cuvinte/etichete din mediu.

46.Utilizează, cu ajutor, jocuri de masă cu litere.

Premisele scrierii

47.Conștientizează faptul că un mesaj se scrie/citește de la stânga spre dreapta, de sus în jos.

48.Copiază cuvinte familiare sau data.

E. Domeniul: Dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii

Cunoașterea formelor

49.Recunoaște forme în obiectele din mediul înconjurător.

Sortarea și gruparea

50.Sortează obiectele în categorii, clasificându-le și comparându-le în funcție de două criterii.

51.Descrie și explică de ce anumite obiecte sunt ordonate sau grupate într-un anumit fel.

52.Creează și descrie un pattern (tipar, model, exemplu).

53.Descrie câteva părți ale corpului și câteva organe de simț.

54.Identifică și face diferența între forme de relief, tipuri de ape.

Succesiunea în timp

55.Cunoaște și folosește corect zilele săptămânii în succesiune, știe lunile anului.

56.Numește anotimpurile în succesiune și sesizează diferențele dintre vară și iarnă.

Comparația

57.Descrie evenimente, utilizând cuvinte ce indică o comparație.

58.Descrie și compară nevoile de bază ale ființelor vii.

59.Compară evenimente și personaje din povești.

60.Explică faptul că o persoană este aceeași, chiar dacă este costumată, poartă mască sau este machiată.

Numărarea / Ordonarea

61.Cunoaște ordinea numerelor până la 20.

62.Numără cu ușurință până la 20 și din 10 în 10 până la 100.

Cauzalitatea

63.Participă în experimente simple, discută și formulează concluzii, generalizări, descoperă relații de cauzalitate.

Utilizarea tehnologiei

64.Este conștient de existența tehnologiei și a modului în care aceasta îmbunătățește și afectează viața.

ANEXA 2

Întâlnirea de dimineață

Exemple de scenarii didactice

1. Sala de grupă va fi organizată pe două compartimente: o jumătate în care scăunelele vor fi aranjate în formă de semicerc (unde se va derula Întâlnirea de dimineață, precum și prima parte a jocului didactic) și cealaltă jumătate unde măsuțele vor fi aranjate pe sectoare (jocuri și activități liber alese).

Copiii intrǎ în sala de grupă, își aleg un ecuson și se așează pe scăunelele aranjate în formă de semicerc, pentru derularea Întâlnirii de dimineață, astfel încât, fiecare copil să aibă contact vizual cu toți membrii grupului.

Întâlnirea de dimineață începe prin recitarea unei poezii de către educatoare:

„Bună dimineața/Dragă primăvară, /Bună dimineața, /Timp frumos de-afară!

Bună dimineața/Dragă grădiniță, /Salutăm acuma, /Fetele cu codiță!

Bună dimineața, /După cum am spus, /Salutăm acuma, /Fetele cu părul tuns!

Bună dimineața, /Spunem orișicui, /Salutăm acuma, /Băieții cu ochi căprui!

Bună dimineața, /Vă spun fluturașii, /Salutăm acuma, /Băieții cu ochi albaștri!”

Salutul se va realiza după formula:” Bună dimineața Teona, ce bluziță frumoasă ai astăzi!", fiecare copil salutându-și vecinul aflat în stânga sa, prin întoarcerea capului spre acesta și adresându-i un compliment.

Calendarul naturii va fi completat de către elevul de serviciu care va stabili luna, ziua, anul, starea vremii precum și prezența copiilor. Copiii vor fi solicitați să formuleze câteva propoziții despre starea vremii.

Povestitorul zilei va fi ales conform unei numărători, numărându-se câte un copil pe fiecare silabă:” Foaie verde, mǎr domnesc/Astăzi eu vă povestesc.” Povestitorul zilei se așează pe „scaunul povestitorului” și expune o anumită experiență sau o idee importantă pentru el, iar copiii vor adresa întrebări atât povestitorului cât și unii altora.

Îi îndemn pe copii să facă schimb de impresii prin aducerea în prim-plan a experiențelor proprii, păreri despre o întâmplare, un eveniment pe care l-au trăit recent.

La Noutatea zilei se va descoperi macheta și, cu ajutorul Zânei Primăverii, se va anunța activitatea ce urmează să se desfășoare: "Dragi copii! Acum de-ndată/O s-aflați povestea toată: /Eu prin lumea-am colindat/Multe lucruri am aflat! /Că voi multe lucruri știți, /Și cu drag voi mă primiți/Ca în fiecare an, /Eu v-aduc ce am în dar, /Floricele, fluturași, mielușeii pe imaș, /Zarvă mare în pădure, /Tot ce-i mai frumos pe lume! /Eu acum am obosit… /Și mai mult… m-am rătăcit/Și obstacole -ntâlnesc/Și nu le mai depășesc! N-ați putea să m-ajutați? /Ca eu s-ajung la castel/ Să mă odihnesc nițel? /În castel de voi intra/O surpriză voi afla…

Copiii vor fi întrebați dacă doresc să fie astăzi “ Ajutoarele Zânei” și să rezolve această problemă, anunțându-se astfel și tema jocului ce urmează să se desfășoare.

Pentru început se vor reaminti cele trei tipuri de propoziții învățate: enunțiativa, exclamativa și interogativa, precum și semnul de punctuație specific fiecăreia.

Pentru a putea porni la drum, va trebui să deschidem calea Zânei. În drumul Zânei se află o barieră, iar aceasta se va ridica numai dacă vom efectua câteva exerciții: “Vraja se va destrăma/iar bariera se va ridica/dacă toți veți face-așa: aerul să-l respirăm în pădure când intrăm… (copiii inspiră-expiră), apoi toți să ascultăm/ glasuri dulci de primăvară/ ce-au sosit la noi în țara/”cip-cirip”, “cip-cirip”/Iar un cuc din depărtare/Cântă singur de uitare: “cu-cu”,” cu- cu”. /Dar ce să vezi? De-odată a tăcut pădurea toată:” ssssst”,” ssssst”. /Fiindcă acum din depărtare, /vine un prieten care/vâjâie și suflă tare: “vâjjjjj”, “vâjjjjj”. Și-o insectă somnoroasă, /A uitat să intre-n casa și tot bâzâie de zor:” bâzzzz”, “bâzzzz”.

Varianta I de joc se află scrisă pe un răvaș în dreptul primului obstacol (o buturugă răsturnată în drumul Zânei): Buturugă răsturnată/Te voi depăși de-ndată/Fiindcă astăzi am intrat/Într-o grupă minunată/Cu bagheta fermecată/Copilașii vor forma/Un enunț pe seama mea/.

Varianta a II-a de joc se va afla în dreptul unei ciuperci otrăvite:” Ce să vezi în calea mea! /O ciupercă otrăvită! Și s-o depășesc mi-e frică! Dar voi mă veți ajuta/Întrebări de veți forma… Ȋntrebarea-i desenată/Pe steluța fermecată”.

Varianta a III-a se va afla scrisă pe un rǎvaș, sub un pod pe care Zâna Primăverii va trebui să-l traverseze: “Ia te uită-n depărtare, /Se zărește turnul mare. Casa mea să fie oare? /Ei, se pare c-am ajuns… Dar o apă-nvolburată/Trebuie să trec de-ndată/Poate mă veți ajuta/Dacă vă veți minuna/De o lume fermecată/Care este așezată în fereasta minunată/ Și-o să ziceți toți odată: <Tu, fereastră minunată! /Hai deschide-te odată! >”

Varianta a IV-a se află în dreptul unei păduri întunecoase, ultimul obstacol al Zânei Primăverii: ”Ajutoare! Ajutoare! /Ce să fie acuma oare? O pădure fermecată? Tare e întunecată! Hai un cântec să cântăm/ Pe sectoare să intrăm/ Vraja să o destrămăm!

Prin jocul cu text și cânt ”Primăvara a sosit” se face trecerea la activitatea pe arii de stimulare.

2. La Întâlnirea de dimineață, copiii, așezați în jurul educatoarei, vor face salutul de dimineață sub forma unei poezii distractive:

“Bună dimineața, cer frumos!( ridic mâna spre cer)

Bună dimineața, soare luminos!

(mâinile sub formă de cerc deasupra capului)

Bună dimineața, micule vânt,

Care alergi pe pământ! (imităm mișcarea vântului, cu brațele)

Bună dimineața, copaci înfloriți!

(mâinile arată forma copacului – coroana rotundă, tulpina drept în jos)

Bună dimineața, păsărele mari și mici! (desfacem brațele lateral pentru zbor- păsărele mari, palmele în față pentru păsărele mici)

Bună dimineața, pietre tari! (picioarele bat podeaua)

Bună dimineața, animale mici și mari! (la animale mici stăm ghemuit, la animale mari sărim în sus)

Educatoarea: Bună dimineața, copii!

Copiii: Bună dimineața, doamna educatoare!”

Se va preciza că ziua în care se poartă această discuție este vineri și se reamintește din tabelul responsabilităților care sunt copiii responsabili și ce activități gospodărești trebuie să desfășoare ei în această zi (să așeze farfuriile, lingurile, cănile, să împartă șervețelele, să aranjeze papucii de casă etc.)

Se discută apoi despre cum este vremea în această zi pentru a așeza (copiii) la Calendarul naturii, jetoanele corespunzătoare referitoare la anotimp, la cum se îmbracă oamenii în acest anotimp și la vremea din ziua respectivă (ploioasă, cu soare etc.)

Apoi educatoarea și copiii vor purta o discuție despre toamnă și despre ce frumuseți și bucurii aduce ea.

– Vă place anotimpul toamna? De ce?

– Ce se întâmplă toamna în natură?

– Ce se întâmplă cu păsărelele? Unde pleacă?

– Ce aduce toamna prin grădini și prin livezi?

– Ce legume adună oamenii din grădini?

– La ce folosim legumele?

– De ce este bine să mâncăm legume?

Apoi, atenția copiilor este îndreptată spre sectoare, unde li se anunță tema și li se explică ceea ce au de făcut.

Educatoarea le citește o poveste “Cearta din cămară” de Mălina Cajal. Copiii trebuie să asculte cu atenție povestea și să răspundă la câteva întrebări pe marginea textului.

– Despre cine este vorba în această poveste? (…o nucă, un măr, un dovleac și un cerc)

– De ce s-au certat nuca, mărul, dovleacul și cercul? (…pentru că fiecare credea că este mai frumos, mai rotund și mai folositor decât celălalt).

– Ce a pregătit băiatul și mama lui din nucă, măr, și dovleac? (… tăieței cu nucă, prăjitură cu mere și o plăcintă cu dovleac).

– În final, pe cine a preferat băiatul? (… băiatul a preferat să se joace cu cercul).

Se trece apoi la joc. Legumele sunt sortate după culoare și formă, iar unele din ele sunt aranjate în ordine după diferite criterii: morcovii după lungime, roșiile după mărime și castraveții după grosime. După ce legumele sunt așezate în lădițe, în cadrul jocului “La aprozar”, copiii vor interpreta roluri de cumpărător și vânzător. Ei vor trebui să utilizeze formule de salut și reguli de politețe respectând norme de comportament în situația dată.

Cel care îndeplinește rolul de cumpărător va trebui mai întai să salute (“Bună dimineața” sau “Bună ziua”), să spună vânzătorului ce dorește (“Aș dori să cumpăr niște legume”) și la invitația vânzătorului își alege legume din lădițe, le citește prețurile care sunt afișate, îi spune vânzătorului ce a cumpărat (“Eu am cumpărat o roșie și un castravete”) și plătește legumele utilizând niște jetoane verzi de aceleași dimensiuni cu bancnota de 1 leu. La final salută. (“La revedere”).

Cel care îndeplinește rolul de vânzător va trebui să răspundă la salutul cumpărătorului (“Bună dimineața”, “Bună ziua”). După ce cumpărătorul i-a spus ce dorește, vânzătorul îl poftește să se servească (“Vă rog să vă serviți”), îi spune prețul (“Roșia costă 3 lei și castravetele 2 lei”), primește banii pentru legume, îi numără pentru a vedea dacă i s-a plătit corect, mulțumește cumpărătorului și salută (“La revedere”).

Copiii primesc ca recompensă jetoane cu diferite legume, pentru modul cum au participat la întreaga activitate.

Apoi, se desfășoară jocul distractiv “Coșul cu legume de toamnă”. Jumătate din copii formează coșul cu legume de toamnă ținându-se de mână, ceilalți reprezentând legumele vor trebui să se așeze în interiorul cercului. Un copil va fi cumpărătorul și se va plimba în jurul coșului spunând “Am fost la piață și am cumpărat …”Acțiunea se repetă de 3-4 ori. Fiecare copil (legumă cumpărată) se va așeza în spatele cumpărătorului. La semnalul “Coșul s-a rupt”, toți copiii reprezentând legumele vor trebui să-și caute locurile în interiorul cercului.

La final se face evaluarea zilei, precizându-se progresul realizat de fiecare copil in raport cu el însuși, iar pentru liniștire și relaxare se audiază Tudor Gheorghe – “Toamna”.

3. Întâlnirea de dimineață începe prin recitarea unei poezii de către educatoare:

„Dimineața a sosit, /Toți copiii au venit. /În cerc să ne adunăm, /Cu toții să ne salutăm. /Bună dimineața, pici! /Mă bucur că sunt aici/A-nceput o nouă zi, /Bună dimineața, dragi copii!”

Salutul se va realiza după formula: ”Bună dimineața, Ioana!”, fiecare copil salutându-și vecinul aflat în stânga sa, prin întoarcerea capului spre acesta.

Povestitorul zilei va fi ales conform unei numărători, numărându-se câte un copil pe fiecare silabă:” Foaie verde, măr domnesc/Astăzi eu vă povestesc”. Povestitorul zilei se așază pe „scaunul povestitorului” și expune o anumită experiență sau o idee importantă pentru el, pe un ton clar, puternic. Ceilalți copii pun întrebări referitoare la secvența povestită și fac comentarii.

În cadrul activității de grup, copiii intonează cântecul „De-aș fi păsărică…”.

Componenta „Noutățile zilei” va include informații calendaristice, trasarea graficului meteo și informații privind activitatea din ziua respectivă. Prezența copiilor se va face o dată cu sosirea acestora la cămin, fiecare copil așezându-și bulina veselă sau tristă în dreptul pozei și numelui. Trasarea graficului meteo se va realiza prin fixarea indicatorului ceasului pe fenomenul meteo specific zilei respective (de către un copil), iar eu voi așeza pe „Calendarul naturii” cifra 11 în dreptul zilei de miercuri, finalizând: ”Astăzi este marți, 11 martie. E o zi frumoasă de primăvară, cerul e senin, soarele își trimite razele jucăușe spre noi, bucurându-se, parcă, alături de voi de sosirea primăverii. Alex este povestitorul zilei. Mă bucur că ați venit la cămin, deoarece astăzi veți avea parte de multe surprize.”

Copiii vor saluta natura și vietățile ei prin recitarea poeziei ”Bună dimineața”. Prezint preșcolarilor personajul surpriză, captându-le atenția și creându-le motivația de participare la activitate.

Barza, elementul surpriză, se prezintă copiilor și își începe povestea: ”Bună dimineața, dragi copii, eu sunt barza, vestitorul primăverii și vin de departe, tocmai din țările calde. Drumul pe care l-am străbătut până la voi a fost foarte lung și-am cam obosit. Pot să stau puțin aici, la voi, să mă odihnesc?

Acum să vă povestesc ce-am pățit… Totul a început, când eu și surorile mele, bucuroase că zăpada s-a topit, am pornit la drum și am început să ne construim cuiburile pentru a scoate puișorii. Și când ne jucam mai frumos, am auzit deodată o voce care ne-a spus: ” Ce faceți voi aici? Cum ați îndrăznit să veniți din țările calde? Cum ați avut curajul să vă împotriviți Zânei Iarna? Am să suflu atât de puternic asupra voastră, încât am să vă stric cuiburile de paie pe care le-ați construit. Mă deranjați cu râsetele și cântecele voastre!” Și Zâna Iarna a început să sufle cu putere. Crengile copacilor se aplecau până la pământ, cuiburile au început să se strice în bătaia vântului, frunze rupte zburau prin aer, iar eu nu mai vedeam aproape nimic. Surorile mele-rândunelele au reușit să își apere cuiburile de sub streașina casei, dar eu n-am reușit și astfel am rămas fără cuib. Și, uite-așa, încercând să scap de Zână Iarna am ajuns la voi. Mare noroc am avut. Îmi place mult aici. Mă gândesc însă, suratele mele, cât or fi de îngrijorate și cum mă caută ele. Sunt atât de necăjită, că nu mai pot să îmi construiesc cuibul singură… of, of, of…”.

Intervin: ”Stai liniștită, că te ajutăm noi! Nu-i așa, copii? Unde locuiești tu?”

Prezint copiilor macheta: ”Aceasta este casa unde barza și-a făcut cuibul împreună cu surorile ei, iar acesta este drumul de întoarcere spre casă. Dar, după cum vedeți, în drumul ei au apărut câteva obstacole (piedici care îi opresc trecerea). Pentru a ajunge din nou la cuib, va trebui să treacă peste aceste obstacole. În dreptul fiecărui obstacol există un bilețel. Dacă voi veți rezolva corect ceea ce scrie pe fiecare bilețel, barza va reuși să ajungă la cuib.

Voi anunța în termeni accesibili tema activității: „Pentru a o ajuta pe barza să își construiască cuibul, astăzi, toată ziua, vom desfășura o activitate care se numește: „În lumea păsărilor călătoare”.

Atenția copiilor va fi îndreptată spre macheta unde barza își începe parcurgerea drumului spre cuib. Ajuns la primul obstacol – o broscuță, barza se oprește, iar eu descopăr primul bilețel căruia îi voi da citire: „Pentru că barza să-și poată continua drumul, trebuie să desfășurați jocul „A câta barză a zburat?”.

După realizarea reactualizării cunoștințelor, se repetă titlul jocului pe care îl vor desfășura și se vor identifica jetoanele așezate în coșulețe.

Pentru început vor fi chemați 1-2 copii care vor așeza pe flanelograf jetoanele cu berze și broscuțe, vor număra câte berze și broscuțe au venit în vizită la noi și vor atribui numărul la cantitate.

Jocul :

După identificarea vizitatorilor se cere copiilor să închidă ochii și pe rând vor dispărea 1-2 berze, apoi 1-2 broscuțe, iar după deschiderea ochilor copiii trebuie să identifice a câta barza sau broscuță lipsește de pe flanelograf.

4.Intâlnirea de dimineață : Copiii se adună în semicerc se bucură că sunt împreună , este o zi deosebită pentru că au musafiri, pe care îi salută. Copiii exersează forme de salut, motivând felul cum se simt în această zi, repetând jocul de cuvinte (salutul)

,, să ne salutăm pe rând,

tu steluță, el rachetă

mâinile să le unim,

prieteni buni, azi noi să fim .”

Se propune copiilor să plece într-o calătorie imaginară în spațiul cosmic, ei fiind astăzi mici cosmonauți . Se realizează prezența copiilor, având ca suport o rachetă (confecționată din polistiren expandat îmbrăcat cu hârtie creponată), iar fotografiile copiilor sunt amplasate pe un costum de cosmonau . Astfel se vor așeza fotografiile copiilor prezenți, contabilizându-se numărul cosmonauților, a fetelor și băieților, locul pe care-l ocupă în naveta spațială (stânga-dreapta) și a locurilor rămase libere – numărul copiii absenți.

Zborul în cosmos este programat pentru astăzi … , miercuri , a treia zi din săptămână . Meteorologul de serviciu va prezenta starea vremii și va completa cu imagini sugestive calendarul naturii .

Pentru ca zborul să decurgă în conditii bune, trebuie respectate două reguli :

1. să fim atenți;

2. să învățăm împreuna.

Mesajul zilei: ,, E bine să fim curioși “

Copiii vor argumenta “De ce este bine să fim curioși “.

Tranziție: pentru a putea călători în spațiu, cosmonauții au nevoie de antrenamente speciale:

1. Gimnastică de înviorare – ,, Nouă planete mititele / fac gimnastică-ntre ele, / sar în sus, sar în jos, sar la stânga, sar la dreapta /se-nvârtesc, se răsucesc/și la treabă apoi pornesc “; precum și cântecelul urmator: ,, rezistență, pace și cadență, / cine nu mai poate, / o mâna la spate rezistență, pace și cadență, / cine nu mai poate,/ două mâini la spate/rezistență, pace și cadență, / cine nu mai poate, un picior la spate/rezistență, pace și cadență. STOP “

Se sugerează copiilor faptul că pentru a pleca în cosmos, cosmonauții au nevoie, nu doar de antrenamente ci trebuie să învețe foarte multe lucruri, să adune informații, pentru a putea explora spațial cosmic pentru a putea informa pământenii la întoarcere .

În continuare, copiii vor fi atrași într-o convorbire tematica cu suport intuitiv, având ca idei principale urmatoarele repere organizate după planul de întrebări :

I . Universul este un un spațiu uriaș, în care se regăsește sistemul solar : soare, planete, comete, asteroizi .

II . Familia soarelui este compusă din 9 planete cu caracteristici diferite.

III. Planeta Pământ este singura pe care se regăsește viață, ne putem deplas , este populată de oameni.

IV. Sinteza finala a convorbirii va fi realizată prin metoda ,, Explozia stelară “ , 2, 3 copii alcătuind întrebări despre Univers.

Se apreciază cunoștințele solide ale micilor cosmonauti și sunt invitați să se prindă în cerc pentru a interpreta jocul cu text și cânt ,, Familia soarelui “(tranziție)

Copiii se vor așează în cerc pe covor și li se va propune să aplice cunoștințele lor pentru a realiza postere pe care le vom trimite la expoziția realizată la Muzeul Apelor cu tema ,,Universul meu “

Vor fi astăzi cosmonauții creativi :

Universul și sistemul solar

Călători în Univers

Pământul și continentele lui

Viața pe Pământ

La sfârșit se cere copiilor să creeze un mesaj despre posterul realizat:

Să descoperim împreuna Universul;

Suntem curioși să învățăm lucruri noi depre Univers;

Să fim uniți, să ne iubim planeta, să fie pace;

Să păstrăm TERRA curată, să o îngrijim, să o ocrotim.

Fiecare echipa își va desemna un reprezentant care să prezinte posterul realizat împreuna cu echipa lui și mesajul transmis de acesta. Copiii formează un lanț și se deplasează în clubul unității unde se vor desfășura două jocuri :

1. ,,Visul “– joc de orientare reântoarcerea micilor cosmonauți pe Pământ. Copiii trebuie să respecte indicațiile expertului pământean pentru a se reântoarce pe Pământ.

2. ,,Pământenii și steluțele “ – joc de mișcare. Copiii se grupează câte trei; doi se vor ține de mâini, față în față ( pămâmtenii ), iar al treilea va fi steluța care va intra în mijloc. La semnalul educatoarei ,, afară este noapte ! “ , steluțele vor alerga prin Univers. La comanda ,, a răsărit soarele ! “ , steluțele își vor căuta căsuța. Cele care nu-și vor găsi căsuța vor rămâne pe cer . Jocul se va repeta de 4 sau 5 ori .

Ziua se încheie cu descoperirea de către copii a unui bol ce conține ,, planete colorate”.

Cel care va dori va extrage o ,,planeta”, îi va citi numele și va răspunde la întrebarea notată pe verso ( întrebări de evaluare și autoevaluare ). Pe ,,planetele colorate” ce nu conțin nicio întrebare, copilul va putea adresa, cui va dori el, o intrebare (fie coleg, fie educator sau chiar și musafirilor).

Scenariul activității integrate de o zi

Fiecărui copil, când ajunge în sala de grupă, educatoarea îi prezintă centrele de activitate deschise. Copiii se vor îndrepta către centrul aferent culorii ecusonului extras dimineață (Mâna oarbă) la intrarea în grupă. Astfel ei se vor îndrepta spre sectorul unde își vor desfășura activitatea în grupuri mici, propunându-li-se o incursiune, o aventură, în minunata lume a apelor. Se intuiesc materialele de lucru, li se explică posibilitățile de a lucra cu acestea, după care copiii sunt supravegheați să comunice, să interrelaționeze pentru realizarea sarcinilor și pentru verbalizarea acțiunilor.

O parte dintre copii, vor descoperi în nisip diferite forme și jucării, le vor observa, vor discuta despre ele, apoi le vor folosi la construcția castelelor.

Alt grup de copii, cu jetoanele găsite la centru ,,Joc de masă’’ vor reconstitui întregul (din jumatate- întregul) și vor rezolva puzzle-uri tematice.

După finalizarea sarcinilor fiecărui grup, se apreciază modul în care au lucrat colegii lor și se valorifică lucrările copiilor prin completarea centrului tematic cu lucrările realizate.

Copiii care își vor îndeplini sarcinile mai repede pot realiza puzzle-uri tematice. (ALA 1) (Tranzitie : Joc imitativ: Se sugerează copiilor să își aleagă un animal marin și să-l imite prin sunete sau mișcări mimico-gestuale. La cererea copiilor, se poate desfășura jocul muzical « Podul de piatră ».)

Copiii se adună în semicerc. Se bucură că sunt împreună, este o zi mai deosebită pentru că avem musafiri. Se precizează activitățile din programul zilei. Se exersează formele de salută în perechi. Copiii se vor saluta, precizând ce rol și-au asumat la jocul imitativ.

Se completează calendarul naturii cu ajutorul meteorologului de serviciu cu elemente specifice zilei.

Se realizează prezența copiilor, având ca suport un vaporaș, cu care copiii vor pleca în călătorie pe mare. Un copil va face prezența la panou, astfel, copilul strigat își alege fotografia pe care o așează pe gemulețul vaporașului. Geamurile rămase libere reprezintă copii absenți. Se contabilizează numărul copiilor prezenți și absenți.

Se stabilesc două reguli ale zilei: “Să ne jucăm frumos împreună!”,, Să ascultăm când cineva vorbește!”

Împărtășirea cu ceilalți se realizează prin inițierea unei convorbiri legate de vizita copiilor la Muzeul Apelor. Se vor prezenta fotografii cu momente din timpul vizitei și se va cere copiilor să precizeze acțiunea din imagine. Copiii vor așeza fotografiile în ordinea cronologica a evenimentelor, apoi vor exprima impresii, gânduri, sentimente legate de acestea.

Se va adresa copiilor o întrebare-problemă:

“Ce s-ar întampla dacă pe Pământ nu ar fi apă ?” ,,Fără apă nu putem trăi?– ,,Apa înseamnă viață”

“Cu ce se hrănesc peștii?”

Mesajul zilei ,,Peștele mare îl înghite pe cel mic”. (ID)

Se inițiază o conversație apelându-se la colajul realizat de copii la centrul Arta, apreciindu-se frumusețea colajului și la macheta cu mediul acvatic, realizată la centrul Știinta se denumesc animalele marine. Se cere copiilor să sesizeze un animal care nu aparține mediului marin (un cal) și care a fost așezat intenționat de educatoare pe machetă.

Asezați pe covor, se prezintă copiilor povestea ,,Aventurile căluțului de mare”. Colajul realizat la ALA1 va reprezenta decorul pentru poveste, iar pe macheta din fața decorului se vor adăuga pe rând siluetele personajelor, consecutiv cu conținutul poveștii.

La sfârșitul poveștii, copiii se vor grupa în perechi și vor primi câte o planșă cu aspecte din poveste.Vor analiza planșa, o vor interpreta, urmând ca fiecare pereche să vina în față și să povestească secvența sugerată de imagine. Grupul de copii rămas fară planșe vor așeza planșele în ordine cronologică.

Se vor evidenția personajele pozitive și cele negative din poveste și se va motiva alegerea făcută. (DLC) (Tranzitie – ,,Broscutele sar in lac”- cântec)

Se enumeră și se numără personajele din poveste aflate pe machetă, apoi se propune copiilor să găsească frații personajelor din poveste apelând la jocul “Rece – Cald” .

Copiii revin pe scăunele și pe rând aduc frățiorii găsiți și îi așează în dreptul fratelui mare (formare de perechi după aceeași formă). Se va cere copiilor să denumească mulțimile formate, să le compare global mulțimea cu mai multe / mai puține/ tot atâtea elemente), să le numere.

Se propune copiilor să aleagă mulțimea cu cele mai puține elemente și să o așeze în partea stângă, să numere elementele, apoi să așeze în șir crescător și celelalte mulțimi, pâna la 5; se vor asocia cifrele corespunzatoare. Se realizează diferite exerciții de atenție privind completarea sau descompletarea unei mulțimi.

Se continuă activitatea pe grupuri mici. Copiii merg la măsuțe și vor lucra pe grupuri diferențiate planșele pregătite, vor rezolva diferite sarcini :

“Caută drumul lui Neptun până la corabie, apoi lipește autocolant” – labirint

Lipește tot atâția pești / steluțe de mare în acvariu câte îți indică cifra !

Colorează din fiecare acvariu tot atâția pești câți îți indică cifra!

Încercuiește mulțimea elementelor de același fel și unește-o cu cifra corespunzătoare! (tratare diferențiată și individualizată)

După rezolvarea sarcinilor, echipele își vor prezenta, pe rând, rezultatele muncii în grup și se vor aplauda.

Copiii se vor deplasa prin imitarea valurilor, ținându-se de mâini, pâna vor ajunge în fața grupei.

Se cere copiilor să răspundă la întrebările propuse de educatoare (Bula dublă).

Să enumere personaje pozitive și negative din poveste;

Să numere și să compare cele două mulțimi de personaje;

Să găsească caracteristici comune celor două tipuri de personaje;

Să găsească deosebiri, caracteristici specifice pentru fiecare categorie de personaje. (DS)

Prietenii lui Neptun se întâlnesc și vor juca jocul ,,Neptun și rechinul cel furios”.

Se delimitează cu cretă colorată mai multe spații reprezentând căsuțele prietenilor căluțului de mare, precum și a rechinului. Copiii vor înota în mare, se vor juca în cerc, în perechi etc, iar la apariția rechinului furios, copiii încearcă să fugă cât mai repede din calea lui și să intre în una din căsuțele delimitate pentru a nu mai fi în pericol. Copilul care nu reușește să intre în căsuță va fi ,, capturat “ de rechin și va ieși din joc.

Se repetă jocul de câteva ori, după care se anunță că mica lor aventură se apropie de sfârșit, se vor îmbarca la vapor și se vor reîntoarce acasă. (ALA 2)

Copii, ajunși la mal, vor descoperi o undiță, cu ajutorul căreia vor juca jocul ,,Pescarii cei isteți”. Astfel, vor pescui din apă câte un peștișor și vor răspunde la întrebarea care este scrisă pe spatele acestuia. Se va aprecia sinceritatea, rapiditatea în gândire și promptitudinea răspunsurilor.

6. Scenariul zilei

Copiii intră în sala de grupă salutând musafirii și apoi se așează în semicerc, pe scăunele. Se va discuta despre starea emoțională a copiilor, motivându-le prezența musafirilor.

Copiii se unesc în cerc, se prind de mâini și își trimit prietenia lor prin ,,Pălmuța prieteniei, prin bătaia palmei drepte pe palma colegului din partea lor stângă, rostind cuvântele: prietenie,bucurie, zâmbet, încredere, înțelegere, veselie, curaj, blândețe.,bunătate. (Salutul)

Cu ajutorul ,,paleontologului” (o machetă confecționată din polistiren), copiii vor identifica absenții și vor așeza în partea de jos a panoului fotografiile acestora.

Se contabilizează numărul copiilor prezenți și absenți (prezența), Se completează calendarul naturii de către meteorologul de serviciu, cu elemente specifice zilei.

Copiii stabilesc regulile zilei: „Să ne jucăm frumos împreună!”

,,Să vorbim pe un ton plăcut!”

,,Să ascultăm când cineva vorbește!

Copiii își vor reaminti tema săptămânii: ”Lumea dinozaurilor” și vor vorbi despre lumea lor misterioasă. Se vor face referi la noțiunile noi aflate cu această ocazie.(exerciții de stimulare a comunicării): Se va adresa copiilor o întrebare – problemă:

“Ce s-ar întâmpla dacă pe Pământ ar mai trăi dinozauri ?

Se solicită copiilor să sesizeze enunțurile adevărate sau false, utilizând paletele adecvate:

„Dinozaurul are două picioare!”

„Sunt acoperiți cu solzi.”

,,Dinozaurii au aripi.”

„Le place carnea.”

„Ouăle au formă pătrată.”

„Unii dinozaurii sunt ierbivori” .( Activitatea de grup)

Din aceste enunțuri copiii vor concluziona că ,,Dacă cercetezi, descoperi”

(Mesajul zilei).

Apoi, se prezintă copiilor ,,Paleta emoțiilor”. Sunt invitați să exprime starea emoțională de moment, să o denumescă și să găsească alți copii din grupă care se simt la fel.

Se precizează activitățile din programul zilei (Noutățile zilei).

Copiii sunt invitați să participe la un moment de mișcare. Tranziție: ,,Mișcările dinozaurilor”.

ANEXA 3

Exemple de jocuri folosite în cadrul întâlnirii de dimineață

Atitudinea creatoare pe care o are fiecare copil față de limbaj depinde de natura mesajului pe care îl transmite și de posibilitățile sale intelectuale, lingvistice și afective.

“Ce am făcut ieri”

În timp ce un copil povestește, ceilalți vin cu întrebări care să conducă spre o abordare mai amplă a temei. Copiii sunt încurajati de educatoare să formuleze întrebări, întrucât întrebarea este un act de meditație si reflecție.

Fiecare grupă are o mascotă căreia i-au dat un nume: grupa mică – Fishu ; grupa mijlocie – Pufuleț; grupa mare – Tom .

Mascota însoțește acasă, pe rând, fiecare copil timp de o zi sau două. Când se întoarce la grădiniță copilul care a avut mascota povestește celorlalți “Ce a făcut mascota”. Relatările sunt consemnate de educatoare într-un jurnal, în forma prezentată de copil.

Mascota

Copilul de vârstă preprimară simte permanent nevoia să verbalizeze (să discute și să explice) activitățile și gândurile sale. La grupa mare utilizăm “scaunul autorului“și ,,un scaun mai încolo”. Pe acest scaun se așează copiii care au de prezentat întâmplări deosebite, povești create de ei, poezii sau ghicitori, pe care doresc să le prezinte grupei. Și aceste creații sunt consemnate de educatoare în Jurnalul grupei.

Creații ale copiilor

Jurnalul de vacanță este o altă modalitate prin care se dezvoltă limbajul creativ. Aceste jurnale cuprind: desene ale copiilor, aplicații (litere, cuvinte), fotografii, povești create, propoziții scurte scrise de copii cu litere de tipar.

Jurnal de vacanță

Pe parcursul întregului proces instructiv-educativ am aplicat câteva strategii de învățare prin cooperare:

Amestecă – Îngheață – Formează perechi;

Chipurile vorbitoare;

Gândește – Formează perechi – Împărtășește;

Cercuri în interior și în exterior;

I. Strategia “ Amestecă – Îngheață – Formează perechi “ implică un proces care se desfășoară în trei pași, după cum urmează:

1. Copiii se mișcă liber prin clasă (la semnalul “Amestecă” dat de educatoare);

2. Atunci când educatoarea spune “Îngheață”, copiii se opresc în loc;

3. Când educatoarea spune “Formează perechi” copiii se întorc către persoana cea mai apropiată de ei și vorbesc unul cu celălalt pe tema anunțată de educatoare.

Această strategie a fost folosită în cadrul jocurilor didactice Exemplu: “Galaxia cuvintelor“ (pornind de la un cuvânt, fiecare copil găsește cuvinte care pot fi asociate: atât cuvinte care exprimă însușiri, cât și cuvinte care exprimă acțiuni ale obiectului desemnat);

“Spune mai departe“ (completarea propoziției cu cuvintele care lipsesc).

În centrul alfabetizare, educatoarea devine colega copilului în explorarea limbajului, ghidul la care el poate apela pentru informații. Chipurile vorbitoare este o strategie utilizată în acest centru. Aceasta este folosită în mod special pentru a organiza comunicarea și participarea copiilor în mod egal la împărtășirea informațiilor.

II. Strategia “Chipurile vorbitoare“ se desfășoară în patru pași, după cum urmează:

Educatoarea distribuie chip vorbitor fiecărui membru al grupului (“chip vorbitor” – obiect colorat: nasturi, buline, figuri geometrice etc.)

Educatoarea instruiește fiecare copil că dacă dorește să participe la discuție să-și așeze chipul vorbitor la mijlocul mesei.

Acel copil nu va mai putea vorbi din nou până când fiecăruia nu i-a venit rândul.

O dată ce fiecare a avut șansa să vorbească, atunci fiecare copil își retrage chipul vorbitor, iar procesul începe din nou.

Exemplu: se citește o poveste după care se discută în grup și se respectă opinia fiecăruia (atitudinea față de personaje și faptele lor) – “Ce aș face dacă aș fi?”

Exercițiu creativ: “Continuarea poveștii dincolo de finalul ei“. Educatoarea îi mobilizează pe copii să continue povestea “ce se întâmplă după?” (Ce fac capra și iedul după ce moare lupul? Ce face Scufița Roșie după ce vânătorul îi vine de hac lupului? Ce fac frații Elizei după ce sunt transformați din nou în oameni? etc.)

Discuția în grup favorizează găsirea unei diversități de modalități rezolutive, capacitatea de comunicare, respectul față de valorile emise de ceilalți, dezvoltă capacitatea de observație, de argumentare, încurajează tendința de afirmare.

III. ,,Gândește – Formează perechi – Împărtășește” are ca funcție socială participarea de grup și ascultarea activă.

Această strategie a fost folosită în cadrul poveștilor, copiii fiind puși în situația de a prezice secvențele evenimentelor din acea poveste.

Strategia presupune un proces de trei pași:

Educatoarea citește un fragment dintr-o poveste și lansează întrebarea, copiii sunt solicitați să gândească în liniște.

Individual, apoi în perechi, fac schimb de idei.

Perechile își împărtășesc răspunsurile cu alte perechi, cu alte echipe sau cu întreg grupul.

IV. ,,Cercuri în interior și în exterior” – această activitate de echipă este excelentă pentru evaluarea unei activități și chiar evaluarea zilei. Procesul în trei pași al strategiei se prezintă astfel:

1. Copiii stau în două cercuri concentrice. Copiii din cele două cercuri stau cu fața în direcții opuse.

2. Cele două cercuri se rotesc în direcții opuse până când educatoarea spune “Stop”.

3. Copiii împreună cu colegul din față răspund prompt educatoarei. Procesul se repetă până când toți copiii au avut posibilitatea să facă pereche cu câțiva colegi diferiți.

Exemplu pentru evaluarea unei activități (povestirea educatoarei):

4. După prima rotire a cercurilor, la cuvântul ,,Stop” al educatoarei, copiii discută despre personajul care le-a plăcut, argumentând alegerea;

După a doua rotire a cercurilor, copiii discută despre personajul care nu le-a plăcut, argumentând alegerea;

După a treia rotire a cercurilor, copiii vor găsi un alt final pentru povestea dată sau vor continua povestea dincolo de finalul ei (“Ce fac capra și iedul după ce moare lupul?”; “Ce face Scufița Roție după ce vânătorul îi vine de hac lupului?”; “Ce fac frații Elizei după ce sunt transformați din nou în oameni?” etc. ) – lăsând liberă creativitatea, originalitatea și imaginația copilului.

Exemplu pentru evaluarea zilei:

După prima rotire a cercurilor, la cuvântul “Stop” al educatoarei, copiii își împărtășesc unul altuia centrele de activitate în care au lucrat;

După a doua rotire, copiii discută despre ce activitate le-a plăcut mai mult și de ce;

După a treia rotire, copiii discută despre modul în care ar dori să-și continue activitatea a doua zi.

După fiecare rotire, prin sondaj, una sau două perechi relatează întregului grup cele discutate. La fiecare rotire, copiii fac pereche cu alt coleg.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Modalitati de Eficientizare a Organizarii Si Desfasurarii Intalnirii de Dimineata In Gradinita (ID: 122365)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Modalitati de Eficientizare a Organizarii Si Desfasurarii Intalnirii de Dimineata In Gradinita

Copyright Notice

Studiul Eicientei Strategiilor de Invatare Prin Cooperare la Orele de Limba Romana

Strategii de Integrare Socio Afectiva a Copilului In Mediul Gradinitei Prin Intermediul Literaturii Pentru Copii

Formarea Stimei de Sine la Copiii cu Ces

Teorema Lui Thales

Specificul Formarii Notiunilor Matematice In Invatamantul Primar

Optimizarea Functional Constructiva a Franelor cu Discuri ale Troliilor de Foraj. Abordare Metodico Stiintifica

Copyright Notice

Similar Posts