Modalitati de Eficientizare a Activitatii de Desfacere Si Logistica In Cadrul Intreprinderii

Tema: Modalități de eficientizare a activității de desfacere și logistică în cadrul întreprinderii.

Cuprins:

Capitolul I. Fundamente teoretice privind activitatea de desfacere și logistică

1.1. Conceptul și rolul managementului desfacerii și logisticii

1.2. Structura, tipurile și particularitățile canalelor de distribuție

1.2.1 Tipuri de canale de distribuție și paricularitățile lor.

1.3. Activitățile incluse în managementul logistic, principalele funcții ale logisticii.

1.4. Strategiile activității de desfacere-vînzare a produselor.

1.4.1.Caracteristica strategiei de desfacere vînzare

1.4.2. Strategii în domeniul produsului.

1.5 Conceptul de eficiență și rolul managementului desfacerii și logisticii în creșterea eficienței economice a firmei

Capitolul II. Analiza economico-financiară a întreprinderii « X«

2.1.Descrierea generală a întreprinderii

2.2. Analiza activității economico-financiare a întreprinderii

2.3. Analiza activității de desfacere

2.4 Caracteristica logisticii a întreprinderii

2.5 Strategii de desfacare aplicate de întreprindere privind creșterea eficienței economice

Capitolul III. Metode de eficientizare a activității de desfacere și logistice

3.1.Analiza SWOT.

3.2.Proiect:

3.3.Eficiența proiectului.

Capitolul I. Fundamente teoretice privind activitatea de desfacere și logisticii

Conceptul și rolul managementului desfacerii și logisticii:

Managementul este activitatea și arta de a conduce, sau ansamblul activităților de organizare, de conducere și de gestiune a întreprinderilor. La fel managementul este știința și tehnica organizării și conducerii unei întreprinderi.Prin management ca știință se înțelege “studierea procesului de management în vederea sistematizării și generalizării unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperei de noi sisteme, metode și tehnici care să contribuie la creșterea eficienței activităților desfășurate pentru realizarea unor obiective, ca într-un final întreprinderea să aibă success”. Procesul de management are un caracter ciclic, care începe cu definirea scopului propus, continuă cu precizarea obiectivelor pe un anumit termen, se stabilesc sarcinile și competențele și se finalizează cu analiza rezultatelor obținute.

Desfacerea (vânzarea) reprezintă activitatea prin care se asigură valorificarea rezultatelor obținute,reprezentând un moment al activității de desfacere care finalizează toate acțiunile întreprinderii și ale agentului său de vânzări. Scopul principal este pentru ca produsul fabricat sau serviciul executat să fie solicitat și acceptat de beneficiari.Prin vânzare se realizează scopul celui care produce și/sau vinde: recuperarea cheltuielilor de fabricație/execuție și pregătire a produsului/serviciului pentru desfacere, obținând și un anumit profit.Desfacerea necesită un volum de informații foarte mare, care se împrospătează, de regulă, la intervale scurte de timp, datorită frecventelor mutații care se înregistrează în oferta producătorilor, ca și în cerințele pieței de produse și servicii.

Principalele căi prin care se poate efectua vânzarea sunt:

-pe bază de contract încheiat anticipat la cererea clientului;

-pe bază de comandă fermă, urmată de onorarea imediată a acesteia;

-la cererea neprogramată, dar previzibilă, onorată prin magazinele și depozitele proprii sau ale rețelei comerciale.

Calea care va fi aleasă este în funcție:

de natura produselor/lucrărilor/serviciilor;

sfera lor de utilizare;

potențialul de cumpărare al clienților/consumatorilor;

căile de distribuție utilizate.

Indiferent de calea prin care se asigură vânzarea un rol important revine forței de vânzare, acțiunilor de promovare și de informare a viitorilor utilizatori despre caracteristicile bunurilor materiale și condițiile de vânzare.

Forța de vânzare este alcătuită în principal din ansamblul personalului comercial care se ocupă cu vânzarea.

Personalul comercial cuprinde:

echipa de vânzare

șefii vânzărilor

șefii de produs

Echipa de vânzare cuprinde toate persoanele care participă direct la operațiunile de vânzare și anume: personalul operativ, personalul funcțional. Personalul operativ efectuează vânzarea propriu-zisă către clienți și este alcătuită din patru categorii: vânzători, reprezentanții întreprinderii în rândul clienților/consumatorilor, tehnicienii comerciali (al căror rol este legat de utilizarea produsului vândut). Personalul funcțional asigură prelucrarea și execuția comenzilor.

Managementul desfacerii este ansamblul activităților, metodelor și tehnicilor care înglobează sarcinile conducerii și organizării desfacerii producției în volumul și structura necesară, vizând antrenarea întregului colectiv de salariați pentru a întreprinde și a lucra profitabil în condițiile unor costuri minime, dar care să permită realizarea obiectivelor generale ale activității respective și ale firmei. Obiectivul principal al desfacerii îl reprezintă vânzarea produselor din profilul propriu de fabricație în condiții de eficiență. Managementul desfacerii produselor reprezintă activitatea prin care se asigură vânzarea rezultatelor producției. Aceasta activitate implica stabilirea căilor, formelor și modalităților prin care urmează a fi vândute produsele fabricate și a piețelor care pot constitui sfera de desfacere. Prin desfacerea produselor (vânzarea lor) se încheie practic ciclul economic, care este format din 3 faze: aprovizionare, productie,desfacere. Un produs nu-și poate îndeplini destinul său decât în condițiile în care este achiziționat de un consumator/utilizator în vederea satisfacerii cerințelor/nevoilor acestuia. Drumul mai lung sau mai scurt, după caz, pe care îl strabate produsul de la producător la consumator sau utilizator, nu este deloc simplu, și poarta denumirea de circulație sau vânzare-desfacere a mărfurilor. Managementul desfacerii produselor “reprezintă activitatea prin care se asigură vânzarea rezultatelor producției. Acțiunea implică stabilirea căilor, formelor și modalităților prin care urmează a fi vândute produsele fabricate, ca și a piețelor care pot constitui sfera de desfacere. Prin desfacerea produselor (vânzarea lor) se încheie practic circuitul economic al întreprinderii.” [1. cap. 6]

Managementul desfacerii constituie un proces unitar complex, care conține o structură extinsă de activități specifice care au în vedere problemele legate de conducerea-coordonarea, previziunea-planificarea, programarea, organizarea, contractarea-vânzarea produselor, antrenarea, urmărirea și controlul derulării-realizării activității, analiza și evaluarea rezultatelor.Aceasta reprezintă caracteristica esențială a managementului desfacerii.Managementul desfacerii producției – componentă a funcțiunii comerciale a întreprinderii – are obiectiv principal vânzarea produselor din profilul propriu de fabricație în condiții de eficiență. În acest scop se desfășoară mai multe "activități specifice", și anume:

-Elaborarea studiilor de marketing, în vederea asigurării portofoliului de comenzi și a contractelor comerciale, al cunoașterii cererii și situației concurenței, a prețurilor, a noilor produse care pot fi asimilate, a produselor a căror fabricație trebuie oprită, sau redusă, a celor care trebuie modernizate, a condițiilor la care trebuie să răspundă pentru a satisface în mai mare măsură preferințele clienților cărora li se adresează.

-Colectarea comenzilor emise de clienți și constituirea, astfel, a portofoliului de comenzi, de contracte comerciale în strictă concordanță cu cererile clienților și capacitățile de producție.

-Elaborarea planului strategic și a programelor de livrare-vânzare a produselor contractate pe sortimente concrete și pe căile de distribuție-vânzare stabilite.

-Urmărirea stadiului execuției produselor în procesele de fabricație, prevenirea realizării de produse necorespunzătoare calitativ, impulsionarea factorilor de producție pentru respectarea programelor de fabricație.

-Crearea sau, după caz, modernizarea și extinderea rețelelor proprii de desfacere a produselor pe piața internă și externă.

-Organizarea unor rețele proprii de service sau modernizarea și extinderea celor existente, pentru a se asigura eliminarea operativă a deficiențelor de funcționalitate a produselor, sporirea interesului cumpărătorilor la produsele ce se vând, a încrederii acestora față de utilitățile oferite de producător.

-Extinderea relațiilor de vânzare pe bază de comenzi, convenții și contracte prezintă o acțiune care asigură certitudine în activitatea de desfacere pentru o anumită perioadă.

-Constituirea unor stocuri de desfacere optime, care să asigure ritmicitate livrărilor, în concordanțăcu clauzele prevăzute în contractele comerciale încheiate, și să poată satisface implicit eventualii clienți întâmplători, dar care pot reprezenta pentru viitor utilizatori sau solicitanți constanți, stabili și al căror consum se poate amplifica.

-Asigurarea unor condiții raționale de depozitare a produselor finite și de formare a loturilor de livrare. -Informatizarea sistemelor de gestiune a stocurilor de desfacere, de urmărire a derulării livrărilor, de întocmire a documentației de livrare.

-Organizarea activității operative de livrare-vânzare a produselor finite, servirea ritmică a clienților programați și neprogramați în concordanță cu cererile acestora specificate în contracte, în comenzile emise.

-Urmărirea derulării operative a livrărilor către clienți, a realizării contractelor încheiate pe total, din care pe principalii cumpărători, a evoluției stocurilor de desfacere;

-Coordonarea și controlul activității depozitelor de desfacere, organizarea primirii și recepției produselor finite de la secțiile de fabricație, a acțiunii de formare a loturilor complexe și complete de livrare.

-Organizarea rațională a activității de informare sistematică asupra comportamentului produselor fabricate și livrate la utilizatori, de urmărire a funcționalității acestora la utilizatori, de intervenție promptă pentru remedierea defecțiunilor sesizate și semnalate, de aplicare a sugestiilor pozitive provenite de la clienți.

Studiind conținutul managementului desfacerii producției, se poate constata că această activitate asigură baza motivațională pentru organizarea și desfășurarea fabricației de produse, totodată, activitatea de desfacere-vânzări furnizează elementele pentru fundamentarea programelor de fabricație, caracteristicile la care trebuie să răspundă produsele, condițiile în care urmează a se exploata sau utiliza acestea, cerințele pe care trebuie să le satisfacă "sectorul producție" pentru a răspunde comenzii.

Logistica se definește ca fiind procesul cu care se gestionează într-o manieră strategică transferul și stocarea materialelor, componentelor și produselor finite începând de la furnizori, traversând societatea până la ajungerea produselor la consumatori. Rolul și importanța logisticii constă în asigurarea unui grad ridicat de satisfacere a cerințelor clienților și a unui nivel corespunzător de îndeplinire a obiectivelor organizației. În activitatea intreprinderii, logistica constă dintr-o cercetare permanentă, ce urmărește optimizarea mijloacelor existente în scopul stăpânirii fluxurilor de informații, a fluxului de materii prime, materiale și produse.

Organizația profesională americană “Council of Logistics Management” a înlocuit termenul de management al distribuției fizice prin cel de logistic. Conform definiției formulate de această organizație logistica a fost definită drept: “acea parte a procesului de furnizare a produsului careplanifică, implimentează și controlează fluxul și depozitarea eficace și efcintă a produselor, e pentru fundamentarea programelor de fabricație, caracteristicile la care trebuie să răspundă produsele, condițiile în care urmează a se exploata sau utiliza acestea, cerințele pe care trebuie să le satisfacă "sectorul producție" pentru a răspunde comenzii.

Logistica se definește ca fiind procesul cu care se gestionează într-o manieră strategică transferul și stocarea materialelor, componentelor și produselor finite începând de la furnizori, traversând societatea până la ajungerea produselor la consumatori. Rolul și importanța logisticii constă în asigurarea unui grad ridicat de satisfacere a cerințelor clienților și a unui nivel corespunzător de îndeplinire a obiectivelor organizației. În activitatea intreprinderii, logistica constă dintr-o cercetare permanentă, ce urmărește optimizarea mijloacelor existente în scopul stăpânirii fluxurilor de informații, a fluxului de materii prime, materiale și produse.

Organizația profesională americană “Council of Logistics Management” a înlocuit termenul de management al distribuției fizice prin cel de logistic. Conform definiției formulate de această organizație logistica a fost definită drept: “acea parte a procesului de furnizare a produsului careplanifică, implimentează și controlează fluxul și depozitarea eficace și efcintă a produselor, serviciilor și informațiilor conexe de la punctul de origine la punctul de consum cu scopul de a corespunde cerințelor clienților” [1. P.409]

O dată cu implimentarea logisticii s-au intensificat preocupările de protejare a mediului ambiant. Preocupările pentru cerințele ecologice nu pot ieși din sfera preocupărilor legate de logistică, întrucât acest domeniu este cel în care apar cele mai multe interacțiuni între fi rmă și mediul natural, interacțiuni în măsură să-l influențeze pozitiv sau negativ, de la caz la caz. Dintre factorii care au determinat apariția logisticii precum și reevaluarea rolului acesteia în cadrul unităților economice, se pot enumera: . ::::::::: :::::: -sporirea în ritm rapid a cheltuielilor de transport;

-posibilitățile limitate de creștere a eficienței producției;

-mutațiile înregistrate în gestiunea stocurilor;

-înnoirea și diversificarea fără precedent a producției de mărfuri;

-necesitatea organizării și coordonării adecvate a fluxurilor informaționale;

Prestatorul logistic poate fi definit ca „un profesionist care administrează fluxurile de mărfuri și informații, de la fabrică, până la raioanele din magazine, sau chiar până la domiciliul clienților”. Adesea, prestatorii logistici sunt responsabili cu transportul produselor de la locul de producție până la platforma de distribuție și asigură, prin urmare, redistribuirea produselor către alte canale. De asemenea, ei integrează în funcțiile lor: stocarea mărfurilor și gestiunea fluxurilor după imperativele clienților. În consecință, asistăm din ce în ce mai des la modificări asupra produselor în depozite.

Prestatorii logistici ofera din ce în ce mai des un serviciu complet, realizând din ce în ce mai mult o activitate de asamblare. Acest mod de operare tinde adesea să se specializeze pe segment de piață. Logistica produsului privește toate fazele ciclului de producție, de la aprovizionarea cu materii prime, până la stocarea în depozite. Logistica de susținere intervine începând de la vânzarea produselor și include post-vânzarea și întreținerea. Logistica rămâne o funcție transversala în strânsă relație cu alte funcții ale întreprinderii, fiind dificil de precizat locul său în structura întreprinderii. Unii experți numesc logistica de piață drept „ultima frontieră pentru economiile de cost” [2. P.732]

Logistica are un rol important pentru întreprindere; circa 87 % din timpul in care un produs se gaseste intr-un loc este de fapt, utilizat pentru deplasarea și stocarea lui. Logistica urmărește implicarea integrării controlului circulației fluxurilor în strategia întreprinderii. În acest mod, logistica poate condiționa creșterea întreprinderii, fie pentru că strategia implică un control perfect al problemelor logistice (logistica ulterioară), fie pentru că logistica este o parte componentă a strategiilor industriale la care ea contribuie prin modelarea lor (logistica anterioara).

Pincipalele aspecte ale logisticii sunt cele de gestionare, economice și operative. Sarcinile rezolvate de logistică sunt:

a)Prognozarea cererii și respectiv planificarea stocurilor;

b)Determinarea capacității necesare a producției și transportului;

c)Crearea bazelor științifice de dirijare a proceselor de transbordare și operțiilor de transportare-depozitare în punctele de producție și la consumatori;

d)Proiectarea diferitor variante de modele matematice vizînd funcționarea sistemelor logistice eficiente;

e)Constituirea unor metode de planificare colectivă, apovizionare, producție, depozitare, desfacere și expediere a producției finite, de asemenea, un șir de alte probleme.

Operațiile logistice se divizează în două grupe mari: [4. p.164]

operații tehnologice – care vizează producția bunurilor materiale, adică operațiile în cadrul cărora areloc transformarea calitativă a obiectului muncii

operațiile logistice, la care trebuie raportat restul operațiilor care asigură existența obiectului necesar, sau produsului muncii, în cantitatea necesară la timpul oportun.

1.2. Structura, tipurile și particularitățile canalelor de distribuție

Una din funcțiile esențiale ale distribuției o constituie realizarea actelor de vînzare cumpărare, prin intermediul cărora, odată cu mișcarea efectivă a mărfurilor, are loc schimbarea proprietății asupra lor, respectiv transferarea succesivă a dreptului de proprietate de la producător pînă la consumator. Este vorba de un itinerar în circuitul economic al marfurilor, denumit canal de distribuție. Cu peste două decenii în urmă, termenul ''canal de distribuție'' a început să fie înlocuit cu termenul ''canal de marketing''. În esență, canalul de marketing este folosit ca un ansamblu de organizații independente, implicate în procesul de asigurare a disponibilității produsului pentru consum. Această schimbare terminologică nu este accidentală, întrucît ea urmarește sublinirea rolului de participanți la procesul de distribuție, de a crea valoare pentru consumator sau utilizator prin generarea de utilități de formă, posesie, timp și loc. În plus, rolul canalului de marketing nu se limitează la satisfacerea cererii prin furnizare de bunuri sau servicii, ci presupune și stimularea cererii prin acțiunile promoționale ale membrilor rețelei.

“Noțiunea de distribuție cuprinde toate activitățile carepermit trecerea unorbunuri materiale și imateriale delaun agent economic producător, la alți agenți economice utilizatori sau la consumatorul final.” [5 p.10] . După ce produsul a fost obținut în urma unui proces specific de producție, etapa urmatoare, componentă a activității de marketing, constă în determinarea metodelor și rutelor ce vor fi folosite pentru ca produsul să ajungă la utilizatorul final. În acest context, se consideră că ''un canal se sfîrșește și se începe altul, în momentul în care bunurile se modifică prin anumite prelucrări''. “Definirea distribuției caoactivitate managerial areîn vedere abordarea analizei din perspectiva microeconimiei, respective a întreprinderii. Din acest punct de vedere, activitatea de distribuție lanivelul unei întreprinderi este o activitate managerial careconstă în gestionarea relațiilor comerciale interorganizaționale de maniera de a face disponibil produsul potrivit, în cantitatea și calitatea dorită, la locul potrivit, la celmai bun preț, utilizînd activități promoționale menite să stimuleze cererea și să îndeplinească obiectivele fixate de întreprindere.” [6. p.24]

Fiecare canal de marketing, astfel delimitat, este o componentă a unui sistem de canale de distribuție cu caracteristicile determinate de componentele mediului național sau internațional în care functioneaza. Conectarea unui sistem de canale de distribuție la trăsăturile mediului extern al întreprinderii detrmină nu numai gradul de dezvoltare al sistemului, dar și anumite particularități ale procesului de distribuție, cum sunt: amploarea, costul, utilitățile, facilitățile.

“Alături de dezvoltarea sistemelor informaționale pentru managementul canalului de distribuție și pentru logistica de distribuție a producătorului este nevoie și de dezvoltarea în comerț a sistemului de urmărire a mișcării mărfurilor, sprijinit de calculator.Acest sistem are ca obiectiv înregistrarea tuturor operațiunilor relevante ale fluxului de mărfuri în comerț, care săpermită un management informațional eficient pentru luarea deciziilor în domeniul logisticii de distribuție.” [5. P.111]

Implimentarea sistemului cu cod de bare (EAM) în comerț facilitează constituirea unei baze largi de date, care la rîndul ei, dă posibilitatea analizei relaționale între procesele economice de comerț și dimensiunile suprafețelor de vînzare utilizate la momentul dat.

Fig.1 Rolul și locul distribuției în economiei

Sursa: Tamila, Robert D (1995)

1.2.1 Tipuri de canale de distribuție și paricularitățile lor.

În mod firesc, tipurile de canale vor fi în bună măsură diferită în funcție nu numai de categoriile de bunuri și servicii, ci și de piața – interna sau externa- unde se realizează distribuția acestora. . A. DISTRIBUȚIA PE PIAȚA INTERNĂ. La nivelul pieței nationale, distribuția reflectă structurile și nivelul dezvoltării economiei, ca și particularitățile demografice, naturale etc. ale fiecărei țări. Principalele tipuri de canale de distribuție, utilizate în cadrul pieței interne, sunt urmatoarele:

a. Producător-consumator. Acest tip de canal este specific, în primul rînd, distribuției serviciilor, date fiind particularitățile acestora- intangibilitatea, inseparabilitatea de producător și în consecința, imposibilitatea mișcării lor în spațiu-actual de vînzare cumpărare realizîndu-se adesea concomitent cu producerea și consumarea lor.Distribuția fără intermediari intervine într-o mare masură în cazul bunurilor de utilizare productivă. De asemenea este întâlnită și în cazul bunurilor de consum, cum ar fi unele produse de folosința îndelungată. Canalul direct care include magazinul producătorului este adesea un canal preferat de cumpărător datorită gamei mai largi de produse aparținînd acelui producător și prețurilor relativ mai mici comparativ cu canalele indirecte. Este cazul produselor alimentare, dar și a celor nealimentare. Canalul direct este utilizat și în cazul anumitor produse care pot fi ditribuite cu ajutorul internetului, fără intermediari, de exemplu produse ca: software, jocuri de calculator, servicii financiar bancare și de:consultanță. . b. Producător- intermediar- consumator. Tipul de canal cu un singur intermediar este denumit canal scurt și este specific deopotrivă bunurilor industriale cît și de consum, dar în măsură diferită. În primul caz, produsele trec prin verigi intermediare care cumulează funcții de angrosist și detailist pentru distribuția unor mijloace de producție pentru întreprinderi din domeniul producției industriale, al serviciilor, construcțiilor, agriculturii etc. În cazul bunurilor de consum, este vorba de produsele pe care detailiștii le achiziționeaza direct de la producător. . În cadrul tipului de canal cu un singur intermediar poate fi întâlnită și varianta în care trec prin două unități operative, depozit și magazin, aparținînd aceluiași intermediar. Această variantă de canal scurt este utilizată într-o mai largă masură de întrepriderile cu amanuntul care dispun de o suprafață de depozitare relativ mare, care pot integra și funcții ale comerțului cu ridicata. c.Producător- intermediar- intermediar- consumator. Fiind alcatuit din doua verigi intermediare succesive, acest tip de canal este considerat un canal lung. El este specific pieței bunurilor de consum, în pozițiile de intermediar figurînd un angrosist și un detailist. Circuitul lung se impune mărfurilor de sortiment complex, celor cu cerere sezonieră, ca și produselor care presupun efectuarea unor operațiuni prealabile punerii în vînzare(asamblare, preambalare, etichetare etc.). În unele cazuri, intermediarul angrosist își extinde funcțile integrînd și unele activități cu amănuntul(vînzarea cu amănuntul direct din depozite), situație în care canalul devine un canal indirect scurt. ȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘ În practica comercială, deși necesitatea verigii cu ridicata, în circulația mărfurilor, nu mai este pusă la îndoială, intervenția ei directă în mișcarea fizică a mărfurilor se limitează la acele cetegorii de produse la care o asemenea intervenție este nu numai inevitabilă, ci și mai eficientă decît o circulație directă a mărfurilor de la producător la veriga comercială cu amănuntul. În acest context, dimensionarea fluxului de marfuri care trece prin veriga cu ridicata nu este determinată de interesele angrosistului, ci de cele ale producătorilor și detailiștilor, apelarea la angrosiști facîndu-se numai pentru situațiile în care atît producătorul cît și detailistul ajung la concluzia că aceasta este forma cea mai eficientă de distribuție.

Fig.2 Structura sistemului logistic a unei întreprinderi producătoare

Sursa: Carmen Balan, Logistica, Ediția a II, Editura Uranus, 2006

Distribuția pe piața internă nu se limitează la mărfurile oferite de producătorii autohtoni, ea are ca obiect și produsele provenite din import. Fluxurile de produse originare din alte țări se derulează pe piața moldovenească, în majoritatea cazurilor, prin diferite niveluri intermediare pîna la consumator. Ansamblul operatorilor care contribuie la distribuția unui anumit produs importat constituie doar secvența de pe piața naționala a unui canal de distribuție internațională, care are ca prim participant producătorul de pe piața externă. În secvența canalului de marketing internațional aflat pe piața moldovenească , pot fi implicați, un importator, un angrosist cu funcții complete, un detailist și consumatorul, ceea ce conduce la un număr de trei niveluri intermediare pe această piață, care se adaugă celor de pe parcursul extern al mărfurilor.

B. DISTRIBUȚIA INTERNAȚIONALĂ. Particularitățile economice, social culturale, politice și legislative ale fiecărei piețe externe, alături de structurile specifice ale sistemelor de distribuție cu ridicata și cu amănuntul pe aceste piețe determină un grad sporit de complexitate a deciziilor privind alegerea canalelor de distribuție internațională, comparativ cu distribuția produselor pe piața de origine. Tipologia intermediarilor care intervin în canalele de distribuție specifice mărfurilor care fac obiectul operațiunilor de import export este deosebit de variată. Cu toate că aceste canale au anumite particularități, ele nu sunt însa total diferite de cele care asigură circulația mărfurilor pe piețile interne. În fond, cu excepția cazurilor în care tranzacțiile se desfășoară direct între producătorul exportator și consumatorul importator, sau doar prin mijlocirea unor intermediari internaționali, în celelalte cazuri, din structura canalelor pentru produsele exportate fac parte, în combinații diferite, secvențe ale canalelor ce deservesc circulația internă a mărfurilor. Diversitatea acestora derivă din faptul că, producătorul și consumatorul, fiind situați în țări diferite, canalele de distribuție vor avea în componența lor niveluri intermediare situate fie în țara exportatoare, fie în ambele. Particularitățile tranzacțiilor, pe de o parte, caracteristicile și tendințele distribuției din diferite țări, pe de alta parte, explică multitudinea variantelor sub care se poate înfățișa rețeaua canalelor de distribuție.Examinate de la simplu la complex, în funcție de numărul nivelurilor intermediare, canalele de distribuție pentru mărfurile ce fac obiectul distribuției externe se pot delimita astfel: . a. Canale fără intemediari. Aceste canale sunt de tipul producător- consumator. Operațiunile de comerț exterior care se desfășoară fără intermediari- cunoscute și sub denumirea de export(import) direct- sunt specifice instalațiilor, utilajelor și anumitor materii prime. . b. Canale scurte. Sunt caracterizate de prezența unui singur intermediar între producător și consumator. În această grupă sunt incluse mai multe tipuri concrete de canale, în funcție de natura și sediul intermediarului. Astfel intermediarul poate fi un exportator sau importator. În acest caz, în poziția de importator poate funcționa o firmă specializată în operațiuni de comerț exterior sau o firmă de comerț interior, care aprovizionează direct de la furnizorul din străinatate. c. Canale lungi. Sunt specifice mai ales distribuției bunurilor de consum, cuprinzând doi sau mai mulți intermediari. Din combinația verigilor care pot interveni succesiv în mișcarea mărfurilor- anume, exportator, importator, angrosist, detailist- rezultă mai multe tipuri de canale de distribuție. Prezența unui mare număr de intermediari conduce la creșterea costului distribuției și la reducerea ponderii ce revine producătorului în prețul inițial plătit de consumator.În marketingul internațional, dobândirea accesului la canalele de marketing pe care întreprinderea le consideră cele mai adecvate în raport cu particularitățile pieților țintă are un rol hotarîtor în penetrarea pe aceste piețe și contituie adesea o problemă dificil de soluționat. Canalele de pe piețile externe sunt uneori închise, noii veniți neavînd posibilitatea de ai convinge pe membrii canalelor respective să le distribuie produsele, în ciuda unor condiții de piață și economice favorabile. Printre modalitățile de obținere a accesului la canalele de marketing internațional, în astfel de situații, se însriu urmatoarele: ȘȘȘȘȘȘ …………-aranjamentele contracuale de distribuție prin forțele de vânzare ale unor firme produse neconcurente și care se adresează aceluiași segment de clienți vizat de firma ce dorește să penetreze pe o anumită piață externă greu accesibilă; . -societățile mixte create cu o firmă locală, având ca principal obiectiv distribuția pe piața;locală; -vânzarea de produse sub marca unei firme producătoare sau distribuitoare , care dispune de imagine favorabilă și o cotă semnificativă din piața externă țintă; . -inființarea unui sistem propriu de distribuție pe piața vizată; . -achiziționarea unei firme care are acces la canalele de distribuție de pe piața externă ……. Opțiunea pentru anumite tipuri de canale de distribuție internațională și modalități de acces va depinde de obiectivele strategice și resursele firmei, ca și de situația pieței pe care intenționează să penetreze. Unele variante de acces incubă riscuri mari, resurse finciare considerabile și un grad înalt de implicare a firmei pe termen lung, așa cum este cazul creării unui sistem propriu de distribuție. În schimb, alte modalități sunt preferate de întreprinderile care nu dispun de resursele necesare și acceptă un grad scăzut de control asupra distribuției produselor și pierderea avantajului unei imagini proprii,ca în situația vînzării sub marca unui distribuitor de pe piața externă.

1.3. Activitățile incluse în managementul logistic, principalele funcții ale logisticii.

Managementul logistic integrează managmentul producției, managementul operațional, managmentul achizițiilor și distribuției. Soluția logistică în cadrul întreprinderii este componenta de succes prin integrarea tuturor proceselor operaționale și funcționale.

Proiectarea și funcționarea oricărui sistem logistic au ca elemente de bază următoarele activități: [7, p.123]

1.Prelucrarea comenzilor:

-transmiterea comenzii;

-înregistrarea comenzii;

-planificarea stocurilor și a producției;

-expedierea comenzilor și a facturilor;

-încasarea contravalorii comenzii;

Cu cît ciclul este mai îndelungat, cu atât scade satisfacția clientului și profitul companiei.

2.Depozitarea:

-stabilirea necesarului de spații de depozitare;

-alegerea amplasamentelor depozitelor;

-determinarea numărului de depozite necesare;

-stabilirea configurației depozitului;

-amplasarea mărfurilor în spațiul de depozitare;

-recepția produselor intrate;

-păstrarea și protecția produselor.

3.Manipularea fizică:

Obiectivele prioritare ale acestei activități sunt minimizarea costurilor de manipulare și utilizarea la maximum a spațiilor de depozitare. Eficacitatea manipulării materialelor este condiționată de următoarele activități: [7, p.124]

-alegerea echipei de manipulare;

-introducerea/preluarea materialelor în/din spațiul de depozitare.

4.Stocurile:

-La nivel operațional se concretizează în decizii referitoare la :

-marimea unei comenzi;

-frecvența și mmentul lansării comenzilor;

-mărimea stocului de siguranță;

5.Transportul:

-alegerea celor mai adecvate modalități de transport;

-evaluarea și selecția ofertanților de servicii de transport,la care apelează întreprinderea;

-consolidarea transportului;

-stabilirea rutelor de transport;

-programarea transportului

6.Fluxurile informaționale:

-culegerea și prelucrarea datelor;

-analiza informațiilor;

-elaborarea rapoartelor necesare;

-stabilirea unor proceduri de stocare a datelor;

-controlul fluxului de informații.

Principalele funcții ale logisticii sunt:

– schimbarea proprietății asupra produsului, respectiv efectuarea transferului succesiv al dreptului de proprietate de la producător la consumator,prin intermediul actelor de vânzare – cumpărare;

– deplasarea produselor de la producător la consumator prin intermediul activităților de transport, stocare, depozitare și condiționare, manipulare, demontare sau ansamblare, ambalare, etalare, vânzare;

– informarea, consilierea și organizarea service-lui după vânzare, în vederea asigurării unei bune informări a clientelei cu privire la posibilitățile de satisfacere a diverselor trebuințe, facilitării operațiunilor de alegere a produselor necesare și ajustării în procesul de întreținere și utilizare a diverselor bunuri achiziționate;

– finanțarea unor operațiuni comerciale. Prin această funcție se are în vedere existența unor cazuri în care agenții de distribuție finanțează întreprinderile de producție în procesul de cumpărare și stocare a produselor, pe unele perioade în care mărfurile vor fi produse și nu vor fi vândute imediat clientului final.

Funcțiile enumerate scot în evidență că rolul distribuției este multiplu și benefic atât pentru producător cât și pentru consumator. Față de producător, distribuția operează o regularizare a activității de fabricație, permițându-i acestuia o eșalonare a producției pe parcursul întregului an gestionar, prin comenzi în avans și prin stocaje, operațiuni care fac ca efectele oscilațiilor sezoniere sau conjuncturale ale cererii să fie anihilate, distribuția participând la eforturile financiare ale producătorilor, plătind bunurile care se stochează fără a avea certitudinea vânzării lor.

În ceea ce privește consumatorul, distribuția pune la dispoziția acestuia, acolo unde el se găsește și când dorește, bunurile necesare, în cantitățile solicitate. Prin asemenea facilități, distribuția îl scutește pe consumator de mari deplasări, de eforturi pentru efectuarea unor cumpărături mari și imobilizări de sume, care disponibilizate pot fi folosite în alte scopuri.

1.4. Strategiile activității de desfacere-vînzare a produselor.

În elaborarea strategiei de dezvoltare a firmei o atenție deosebită trebuie acordată „funcțiunii comerciale“ iar în cadrul acesteia, activității de „desfacere-vânzare“. Prin funcțiunea comercială de desfacere-vânzări se răspunde la o serie de „întrebări esențiale“:

•ce se cere ? ; cât?; la ce preț?; cum se cere?; când?; unde?; cine îl cere?

Pe această bază se decide de către management:

-ce produs trebuie fabricat?

-ce funcție (utilitate) trebuie să îndeplinească?

-ce valoare trebuie să aibă?

-ce caracteristici trebuie să i se asigure pentru a răspunde cerințelor clienților?

Răspunsurile la asemenea "întrebări" se formulează pe seama studiilor de piață (de marketing). Pe această bază se conturează strategia și tactica unității în raport cu piața, cu factorii concurențiali, cu viitorii cumpărători ai produsului. În acest context se va derula procesul de desfacere-vânzare, se va urmări reacția clienților etc., totodată, se fac analize și se iau decizii pentru ca, în final să servim cât mai bine clientul. Competitivitatea unității depinde de dinamismul activității de desfacere, adică de capacitatea de a exploata piețele care îi sunt deschise, de a se adapta la evoluția lor, de a favoriza

apariția și a altora. Dar, dinamismul în activitatea de desfacere nu este suficient pentru a asigura

prosperitate întreprinderii. Ea își datorează eficacitatea sectoarelor de aprovizionare și de producție, care îi permit să satisfacă exigențele clientelei în materie de preț, calitate, termen, cantitate. Din acest punct de vedere, problemele se pun diferit în funcție de mai mulți factori: profilul de activitate; sfera de extindere a viitorilor utilizatori cărora li se adresează produsul sau serviciul oferit; numărul de producători sau prestatori de servicii de un anumit tip; numărul de utilizatori potențiali; gradul de complexitate al produselor și serviciilor; potențialul de producție sau de absorbție care se poate pune în evidență estimativ; orizontul de timp pe baza căruia se pot prevede mutații în structura și dimensiunea cererilor de consum sau în evoluția produselor cu o anumită sferă de utilități; cheltuielile antrenate de cercetarea științifică orientată pe domeniul în care se face estimarea ș.a. Elaborarea strategiei în domeniul desfacerii este o acțiune complexă, și necesită un volum de informații foarte mare care se împrospătează, de regulă, la intervale scurte de timp, datorită frecventelor mutații care se înregistrează în oferta producătorilor, ca și în cerințele pieței de produse și servicii.

1.4.1.Caracteristica strategiei de desfacere vînzare

Competitivitatea unității depinde de dinamismul activității de desfacere adică de a exploata capacitatea piețelor care îi sînt deschise, de a se adapta la evoluția lor, de a favoriza apariția și a altora. Elaborarea strategiei în domeniul desfacerii este o acțiune complexă și necesită un volum de informație forte mare care se împrospătează de regulă, la intervale scurte de timp, datorită frecventelor mutații care se înregistrează în oferta producătorilor, ca și în cerințele pieței de produse și servicii. O dată elaborată strategia desfacerii-vînzărilor de produse și servicii se adaptează sistematic în raport cu noile elemente care apar și care le modifică pe cele avute inițial în vedere. O bună strategie in domeniul desfacerii este cea care are în vedere toate activitățile componente ale managementului desfacerii, interpretate in strînsă corelație cu interdependențele care le sunt specifice, între acestea reamintim;

• Informarea largă a potențialilor utilizatori a produselor și serviciilor;

• Studiul pieței în vederea identificării cererilor dimensional-structurale ale viitorilor cumpărători-utilizatori;

• Evaluarea previziunilor în vînzări;

• Organizarea activității de servire-vînzare;

• Livrare-expediție a produsului;

• Organizarea și modernizarea rețelelor de distribuție și deservire;

• Oferirea și asigurarea serviciilor asociate produselor;

• Urmărirea comportamentului produselor la consumatori.

 O anumită parte din aceste acțiuni se desfășoară în cadrul activității de marketing , care se integrează astfel activității comerciale generale , o altă parte are în vedere evaluarea strategiilor în domeniul desfacerii-vînzărilor (pe baza studiilor de marketing , a rezultatelor în care acestea se concretizează), ceea ce înseamnă elaborarea concretă a unui plan strategic și a unor programe de desfacere-distribuție a produselor pe canale prevăzute sau pe destinatari.

Elaborarea strategiei în domeniul desfacerii este o acțiune complexă,și necesită un volum de informații foarte mare care se împrospătează, de regulă, la intervale scurte de timp, datorită

frecventelor mutații care se înregistrează în oferta producătorilor, ca și în cerințele pieței de produse și servicii. O dată elaborată, strategia în domeniul desfacerii-vânzărilor de produse

și servicii se adaptează sistematic în raport cu noile elemente care apar și care le modifică pe cele avute inițial în vedere.

O bună strategie în domeniul desfacerii este cea care are în vedere toate activitățile componente ale managementului desfacerii, interpretate în strânsă corelație cu interdependențele care le sunt specific,între acestea reamintim:informarea largă a potențialilor utilizatori asupra produselor și serviciilor care se pot oferi pentru comercializare directă sau prin intermediari (promovată prin:

publicitate ,reclamă a produselor, a mărcilor acestora, emiterea de oferte pentru vânzare etc. Studiul pieței în vederea identificării cererilor dimensional-structurale ale viitorilor cumpărători-utilizatori; evaluarea previziunilor în vânzări; întocmirea portofoliului de comenzi și încheierea de contracte economice; organizarea activității de servire-vânzare,livrare-expediție a produselor; organizarea și modernizarea rețelelor de distribuție și de service; oferirea și asigurarea serviciilor asociate produselor; urmărirea comportamentului produselor la utilizatori etc.

Strategia în domeniul desfacerii se elaborează distinct pe categorii de produse. Aceasta se concretizează la nivelul fiecărui an într-un plan global care cuprinde vânzările estimate a se realiza într-un orizont de timp definit. Gradul de previziune este mai larg în măsură ce perioada de timp la care se referă este mai mare. Evaluarea, în conținutul planului global anual, a nivelului viitoarelor vânzări (desfaceri) de produse se realizează cu ajutorul unor indicatori specifici, care definesc, în același timp, conținutul acestuia și al programelor de desfacere ale unității economice, ei sunt:

-volumul desfacerilor

-stocul preliminat de produse finite la începutul perioadei de gestiune

-stocul de produse finite (de desfacere) la sfârșitul perioadei de gestiune

Existența simultană a acestor indicatori, ca și modalitatea lor de calcul este condiționată de :

-tipul de producție (individuală, de serie mică, mijlocie sau mare, în masă);

-natura produselor (specifice,de utilitate generală, cu ciclul lung de fabricație, cu consum sezonier etc.);

-stabilitatea probabilă în fabricație (determinată de gradul de uzură morală, de gradul specific de înnoire etc.);

-stadiul în care se află produsul (nou-prevăzut pentru trecere în fabricația de serie în perioada de gestiune, se află în fabricație curentă cu extensie și în viitor sau pentru care se prevede încetarea producției în perioada de gestiune următoare – stadiu definit în funcție de faza în care se află produsul: lansare, dezvoltare, maturitate, declin);

-strategia adoptată de firmă pe linia formării și deținerii de stocuri ș.a.

1.5 Conceptul de eficiență și rolul managementului desfacerii și logisticii în creșterea eficienței economice a firmei

Eficiența economică acoperă un sistem complex de relații de interdependență între intrările de resurse și rezultatele obținute într-o economie a serviciilor bazată pe autoreglare, reciclare, risc și incertitudine. Eficiența economică se prezintă sub o diversitate de forme, în general, unanim acceptate de specialiștii în domeniu. Astfel, ca forme generale ale eficienței economice putem menționa:

a) Productivitatea, ca forma primară a eficienței economice, reflectă insușirea unei activități de a fi utilă, in sensul atingerii unui anumit scop, într-un interval de timp dat. Productivitatea, îndeosebi productivitatea muncii, este indisolubil legată de legea economiei de timp, căreia în epoca contemporană, i se acordă o atenție deosebită. Strâns legat de productivitate sunt alte două concepte, și anume: economicitatea și rentabilitatea.

1)Economicitatea reprezintă capacitatea sau însușirea unei acțiuni de a se solda cu economisirea resurselor rare. Ea exprimă măsura în care efectele unei activități corespund performanțelor sau obiectivelor prestabilite. Aceste efecte sunt, de cele mai multe ori, de natură economiilor de costuri sau, în general, eliberări de resurse, rezultate în urma desfășurării unei activități. Eficacitatea vizează sporirea producției la un consum de factori de producție dat. Găsim caracterizată eficiența, ca fiind măsura în care s-a produs efectul scontat, anticipat.

2)Rentabilitatea este definită, sintetic, ca fiind însușirea unei unități economice, a unui produs sau a unei resurse de a aduce un profit, ca urmare a unor încasări, într-o perioadă dată, mai mari decât cheltuielile. In mod frecvent, se folosesc, cu aceeași semnificație, termenii de rentabilitate și profitabilitate. Intre cele doua noțiuni există însa deosebirea ce constă în faptul ca, în timp ce rentabilitatea arată rezultatele capitalului investit, profitabilitatea, calculată ca raport între profitul din activitatea de exploatare și cifra de afaceri, permite aprecierea eficacității vânzărilor.

b) Eficiența economică simplă și complexă, urmărește și analizează o singură activitate sau intreprindere, se determină pentru o perioadă relativ scurtă, urmarește un scop unic etc., respectiv urmarește și analizează o activitate ca parte a unui sistem dinamic și complex, cuantifică toate efectele rezultate dintr-o activitate, urmarește un sistem independent de interese etc.

c) Eficiența economică reală și potențială, reprezintă eficiența atinsă în condiții efective de comensurare a resurselor și de obținere a efectelor urmărite, respectiv aceea care ar putea fi atinsă, atunci când s-ar îndeplini unele cerințe privind realizarea de efecte pozitive ca urmare a consumului de resurse, efecte ce ar corespunde volumului și structurii cererii sociale.

Managementul desfacerii reprezintă actul prin care se asigură valorificarea rezultatelor producției; este un moment al activității de desfacere care finalizează toate acțiunile pe care le face întreprinderea de producție, agentul de vânzare pentru ca produsul propriu să fie solicitat și acceptat de clienți. Prin acesta se realizează, de fapt, scopul celui care produce și/sau vinde, respectiv acela de a-și recupera cheltuielile făcute cu fabricația și pregătirea produsului pentru vânzare și obținerea, în același timp, a unui profit.

Astfel, se poate spune că distribuția deține rolul de intermediar între producție și consum, asigurând finalizarea activității de producție, încheierea ciclului economic cât și obținerea de către consumator a produsului dorit pentru a-și satisface necesitatea. Prin vânzarea produsului producătorul și distribuitorul iși recuperează cheltuielile și obtine un profit. Volumul acestuia trebuie să fie la un nivel care să-l motiveze pentru reluarea ciclului. Distribuția, care finalizeaza activitatea unui producător de bunuri și servicii are un rol hotărâtor în asigurarea cursivității proceselor economice, a fluxului neîntrerupt al acestora cât și în reluarea pe o scară mai largă a activității de producție. „Distribuția se referă, în esență, la circuitul fizic și economic al mărfurilor, la sistemul de relații ce intervin între agenții de piață, la activitățile unei mase largi și eterogene de unități, aparținând mai multor profiluri economice. În economia modernă, caracterizată printr-o complexitate deosebită, cazurile cînd un producător poate să-și vîndă direct mărfurile realizate sunt mai rare. Fabricantul lumii moderne are posibilitatea de a apela la o serie de intermediari ce îndeplinesc în cadrul pieței diverse funcții, alcătuind anumite circuite comerciale sau intrînd ca elemente componente ale lanțului logistic specific fiecărui produs destinat pieței. Logistica ușurează procesele de decizie cu privire la stabilirea circuitelor produselor, atît sub aspectul fundamentării căilor de alegere a canalelor de distribuție de către producători și stabilirea logisticii corespunzătoare acestora, cît și în ceea ce privește sistemele de integrare angrosiștilor, detailiștilor în vederea asigurării rețelei de unități și a formelor corespunzătoare de comercializare a mărfurilor în cadrul fiecărei zone și a tuturor punctelor de consum.

Capitolul II. Analiza economico-financiară a întreprinderii “Salamer Com”

2.1.Descrierea generală a întreprinderii

Societatea „SRL SALAMER-COM” a fost înregistrată la camera înregistrărilor de stat cu numărul MD 0072420, cod fiscal 1003600109105 conform certificatului de înregistrare prezentat în anexa 1. Societatea cu Răspundere Limitată "SALAMER-COM" ,este rezultatul reorganizării prin transformare a ÎNTREPRINDERII INDIVIDUALE "ISTRATI VICTOR" 19.05.1999 . Societatea cu Răspundere Limitată "SALAMER-COM" este succesor al tuturor drepturilor și obligațiilor a ÎNTREPRINDERII INDIVIDUALE "ISTRATI VICTOR", conform actului de primire- predare din 27.02.2008.

Întreprinderea a fost fondată în anul 1999,fondatorul fiind ISTRATI VICTOR, anul nașterii 26.12.1965, locul nașterii s. Mereni. rl. Anenii Noi, Republica Moldova. Denumirea completă a Societății: Societatea cu Răspundere Limitată "SALAMER-COM". Denumirea prescurtată: S.R.L. "SALAMER-COM". Sediul Societății: MD-6526, s, Mereni, rl. Anenii Noi, Republica Moldova. Societatea are statut de persoană juridică de drept privat, cu scop lucrativ (comercial).

La data constituirii Societății, capitalul social este de 5400 lei. • ISTRATI VICTOR – 5400 lei, 100% Prezentul statut este elaborat în conformitate cu prevederile Codului Civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 06 iunie 2002, Legii Republicii Moldova Nr.l35-XVI din 14 iunie 2007 privind Societățile cu răspundere limitată. Legii Republicii Moldova Nr.845-XII din 03.01.1992 cu

privire la antreprenoriat și întreprinderi.

Societatea se constituie în scopul exercitării oricărei activități lucrative neinterzise de lege ce prevede fabricarea producției, executarea lucrărilor și prestarea serviciilor, desfășurată în mod independent, din propria inițiativă, din numele Societății, pe riscul propriu și sub răspunderea sa patrimonială de către organele ei, cu scopul de a asigura o sursă permanentă de venituri. Pentru a-și realiza sarcinile asumate Societatea va desfășura următoarele genuri de activitate: 1.Comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vînzare predominanta de produse alimentare, băuturi și produse din tutun. . 2.Producția, prelucrarea și conservarea cărnii și a produselor din carne. . 3.Alte transporturi terestre de călători. . 3.Comerțul cu amănuntul al cărnii și produselor din carne. . 4.Comerțul cu ridicata al cărnii și produselor din carne. . 5.Comerțul cu amănuntul al peștelui, crustaceelor și moluștelor. . 6.Comerțul cu ridicata al peștelui și produselor din pește. . 7.Prelucrarea și conservarea fructelor și legumelor. . 8.Prepararea sucurilor din fructe și legumelor. . . Activitatea de bază a societății este activitatea de producere și comercializare a mezelurilor. Întreprinderea produce mezeluri conform autorizației sanitar-veterinară de funcționare, conform certificatului de conformitate și nu în ultimul rând conform certificatelor igienice. Până în anul 2014 societatea a înregistrat rezultate nesemnificative, cauza fiind lipsa utilajului necesare și lipsa spațiului necesar.

În anul 2014 societatea a decis să îmbunătățească procesul de producere prin implimentarea utilajului de ultimă generație, care este foarte necesar în procesul de producere a mezelurilor și prin inaugurarea unei noi secții de producere,o secție de producere în conformitate cu standartele europene.

Societatea a fost fondată la data de 19 mai 1999,scopul principal a fost dezvoltarea propriei afaceri,care eventual ar genera profit.În primii ani de activitate afacerea a generat atît profit cît și pierderi din cauza diferitor probleme cum ar fi nceunoașterea concurenților, a pieței de desfacere și a dorințelor consumatorilor, a tehnologiilor de producere și cel mai dificil a fost pîna în momentul desecretizării unor rețete a unor produse strategice pe piața Republicii Moldova, care existau deja la concurenți. …………O dată cu trecerea timpului afacerea a prosperat,s-a mărit gama de produse, numărul de clienți fideli sa mărit,a identificat cei mai buni furnizori de materie primă și a depistat cei mai buni perteneri.În sortimentul de produse a întreprinderii se găsesc produse de calitatea a doua, calitatea întâi cât și de calitate superioară, sortimentul fiind foarte bogat, societatea produce mezeluri din carne de pasăre cât și de porc sau vită, afumată, semiafumată sau fiartă. Pe lîngă activitatea de bază de producere a mezelurilor,întreprinderea comercializează semifabricate, produse crude, pentru grătar, ca mici, cârnăciori, frigărui sau șnițel de porc.

Producerea produselor din carne reprezintă în acest moment afacere extrem de profitabilă în Republica Moldova. Mai mult decât atât, mulți dintre antreprenorii din sfera respectivă tind a se extinde și pe piața din străinatate care le-ar aduce profituri substanțiale în fiecare lună.

Astfel unele țări din CSI, țări europene reprezintă cele mai noi piețe de desfacere pentru producătorii de mezeluri din Republica Moldova. Unele dintre companiile autohtone producatoare de mezeluri identificat deja partenerii externi, unica lor problemă este lipsa unor acorduri semnate la nivel guvernamental.

În Republica Moldova mai mult de 90% din consumul de mezeluri provine din producția autohtonă. Cererea este însă în continuare foarte mare, ca dovadă și succesul pe care îl au aceste produse pe piața autohtonă.

Avantajele de care se bucură aici producătorii de mezeluri se referă în principal la potențialul datorat costurilor mici de producție. Unele dintre aceste companii doresc ca în următorii doi-trei ani să se trimită la export aproximativ 40-50% din producția de preparate din carne spre export și comerț.

Exportul preparatelor din carne realizate de fabricile moldovenești este un obiectiv ce nu poate fi realizat in momentul acesta deoarece Republica Moldova nu are acces la piețele europene, aceasta nefiind inclusă până la ora actuală în lista exportatorilor de carne și produse din carne. Cu toate acestea, fabricile privesc cu optimism posibilitatea de a intra pe piața europeană, unul din motive fiind interesul accentuat manifestat de partenerii din Romania și Grecia.

Producerea mezelurilor reprezintă la moment o sferă în care persista oportunitatea de dezvoltare continuă, dat fiind faptul că situația Republicii Moldova presupune o situație favorabilă pentru asemenea întreprinderii cu costuri mici pentru remunerarea angajaților și costuri mici la procurarea materiei prime.Avantajul primordial în producerea mezelurilor este faptul că merge vorba de industria alimentară ceea ce reprezintă că produsele din această ramură se cumpără în permanență deoarece alimentația este un element vital din viața omului, făra de care el nu poate trăi.

Afacerea propriu zisă de producere a mezelurilor presupune o nișa avantajoasă deoarece mai reprezintă și un randament destul de înalt dat fiind faptul că produsele firmei în cazul în care sunt de calitate înaltă se comercializează într-un timp foarte scurt astfel se recuperează investiția într-un timp scurt,mai ales că întreprinderile existente stabilesc niște adaosuri comerciale destul de favorabile pentru acumularea unor rezultate pozitive.

2.2.ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ A ACTIVITĂȚII FIRMEI

ANALIZA PERFORMANȚELOR FIRMEI ÎN PERIOADA 2011-2013

a)Analiza potențialului tehnico-economic

Una din condițiile de bază ale funcționării unei firme și realizării obiectivelor ei o constituie asigurarea ei cu resurse. Numai prin combinarea resurselor după anumite reguli se obțin produse și servicii necesare societății. Resursele în management se concretizează în potențialul material, natural, financiar și uman de care dispune o firmă la un moment dat și care exprimă posibilitățile de dezvoltare a acesteia.Totalitatea resurselor de care dispune o firmă formează sistemul de resurse al acesteia și deși este același, în linii mari, pentru firme, are anumite particularități în funcție de domeniul sau ramura economică în care activează firma, de specificul obiectivelor ei, ținând atât de structură cât și de proveniența, calitatea și gradul de participare al anumitor resurse la realizarea procesului de producție. Potențialul tehnico-economic reprezintă totalitatea resurselor tehnice, materiale, financiare, umane și științifice de care dispune la un moment dat o societate comercială în vederea realizării obiectivelor firmei și a obținerii unei eficiențe economice ridicate. Activele reflectă trasatura bunurilor sau mijloacelor de a se afla într-o continua mișcare și transformare și de a se identifica cu însăși activitatea întreprinderii respective.

Evoluția activelor (determinarea coerenței gestiunii activelor întreprinderii)

Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare a S.R.L"SALAMER-COM" Tab.1

Concluzie:

În baza tabelului de mai sus și a rezultatelor obținute constatăm că valoarea totală a activelor sa majorat în dinamică în cei 3 ani analizați constituind în anul 2011 o valoare totală a activelor de 9024881 lei, în 2012 o valoare de 20158200 lei până la 30437176 lei în anul 2013. Din valoarea totală a activelor pe parcursul anilor 2011-2013 cea mai mare pondere este ocupată de activele pe termen lung, observîndu-se desigur și o creștere în dinamică de la an la an, în anul 2011 cu o valoare de 6517951 lei constituind în 2011 o pondere de 72,22%, în 2012 în valoare de 16515155 lei cu o pondere de 81,93% și respectiv în anul 2013 ajungînd pînă la 25831329 lei și o pondere de 84,87%. Cea mai mare parte din activele pe termen lung este reprezentată de activele material pe termen lung care la fel au înregistrat în cei trei ani majorări semnificative atît a valorii absolute cît și a valorilor absolute, în 2011 constituind o pondere de 72,08 % și o valoare de 6505197 lei, în anul 2012 o pondere de 81,88 % în sumă de 16505531 lei și în anul 2013 o pondere de 84,82 % și o valoare absolută de 25816548 lei.

În analiza structurii activelor totale pe parcursul celor 3 ani constatăm că o parte mai mică din structura activelor totale este constituită de valoarea activelor circulante constituind în anul 2011 o valoare de 2506930 lei și o pondere de 27,78%, în 2012 o valoare 3643045 lei cu o pondere de 18,07% și în 2013 o pondere de 15,13% constituind 4605847 lei , observînd astfel și o ușoară scădere în dinamică a ponderii în cei trei ani analizați dar o majorare a valorilor absolute a activelor circulante.Acest fapt se datorează în mare parte de majorarea în dinamică a valorii absolute a stocurilor de mărfuri și material de la 2 152 108 lei în 2011 pînă la 2 574 548 lei în 2012 și pînă la 3 110 102 lei.

Se observă o majorare în dinamică a ponderii și a volorii abloute a mijloacelor bănești, în 2011 cu o pondere de 1,58% în sumă de 142535 lei , în 2012 o pondere de 3,71% și o valoare de 746576 lei și în 2013 o pondere de 4,22 % în sumă de 1284438 lei ceea ce se apreciază pozitiv pentru întreprinderea studiată dat fiind faptul că mijloacele bănești încetează să mai fie înghețate în stocuri.

Putem constata că rezultatele obținute nu presupun o situație gravă, faptul că ponderea cea mai mare din activele întreprinderii este ocupată de activele pe termen lung ,dat fiind faptul că întreprinderea este o întreprindere de producție și dispune de un număr mare de utilaje și bunuri cu o durată mare de exploatare și o valoare deosebit de mare.

Evoluția pasivelor (determinarea coerenței pasivelor)

Un pasiv este definit ca o obligație a unei componente provenită din tranzacții sau evenimente din trecut, a cărei stingere poate duce la transferarea unui activ, prestarea de servicii sau alte beneficii economice viitoare.Ele includ o îndatorare sau o responsabilitate față de alții, stingerea acestora fiind posibilă prin viitoare transferuri sau utilizarea activelor, asigurarea de anumite servicii sau beneficii economice, la o data specificată sau determinabilă, la apariția unui anumit eveniment sau, la cerere.Datoria sau responsabilitatea îl obligă pe posesor, care nu are dreptul sa evite această îndatorare, sau tranzacția prin care se declanșează obligația deja s-a petrecut.

Evoluția pasivelor

Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare a S.R.L"SALAMER-COM" Tab.2

Concluzie:

În baza tabelului de mai sus și a calculelor efectuate constatăm că valoarea totală a pasivelor a înregistrat majorări în cei 3 ani analizați.

Analizînd evoluția datoriilor pe termen scurt constatăm o majorare în dinamică , ponderea în 2012 față de 2011 ajungînd de la 29,01% pînă la 39,71% și cu o ușoară diminuare a ponderii în 2013 față de 2012 de la 39,71% pînă la 33,89%.

Cînd analizăm evoluția datoriilor pe termen scurt constatăm că valoarea lor a înregistrat majorări de la an la an,desigur că și ponderea datoriilor pe termne lung a înregistrat modificări de la 0,82% în 2011 pînă la 8,19% în 2012 și pînă la 13,52% în 2013.

A treia parte și de fapt cea mai importantă parte component din structura pasivelor întreprinderii, capitalul propriu, a înregistrat majorări în cei 3 ani de activitate în mărimi absolute nu însă și în mărimi relative,înregistrînd o dimininuare a valorii ponderii în structura pasivelor totale în 2012 față de 2011 de la 71,16% la 52,09% și o ușoară majorare în anul 2013 pînă la 52,59%.Putem aprecia aceste modificări nici pozitive nici negative dat fiind faptul că întreprinderea trebuie să dispună de o pondere cît mai mare în structura pasivelor ,deoarece capitalul propriu este o sursă strategic și avantajoasă de finanțare.Cu toate că a înregistrat o diminuare în dinamică nu putem clasa gravă această modificare deoarece pondere capitalului propriu în cei 3 ani analizați depășește jumătate din structura pasivelor.

b)Indicatori ai rezultatelor economico-financiare

Activitatea oricărei firme, în contextul reformei și al tranziției la economia de piață, se desfășoară într-un mediu dinamic și agresiv. În general, tranziția, reprezintă o perioadă de așezare a lucrurilor și conceptelor în ordinea lor firească, deci o schimbare, cu grija firească privind adaptarea noilor structuri la cerințele economiei de piață în condiții concurențiale tot mai aspre și mai bine definite.

Problemele fundamentale cu care se confruntă fiecare firmă vizează, în principal, stabilirea și consolidarea locului pe care aceasta îl ocupă în spațiul economic concret în care activează, obiectivul major spre care se îndreaptă, costurile implicate și șansele de izbândă. În acest context, firma este determinată să se raporteze permanent la cererea de piață, trebuie să anticipeze mișcările concurenței, să-și autoevalueze resursele de care dispune și să acționeze în direcția creșterii eficienței utilizării acestora etc.

În abordarea sistemică a problematicii firmei un rol deosebit revine analizei economico-financiare, ca instrument de supraveghere a activității și performanțelor acesteia. Analiza economico-financiară prin metodologia, procedeele și tehnicile specifice de care dispune, concurează la diagnosticarea stării diferitelor procese și fenomene, le descoperă structura, stabilește relațiile de cauzalitate, factorii care le guvernează, descoperă legile formării și dezvoltării lor, iar pe această bază oferă conducerii posibilitatea adoptării deciziilor privind îmbunătățirea activității în viitor.

Profitul, in sens foarte larg, poate fi privit ca fiind câștigul realizat, în formă banească, de către cei ce inițiază și organizează o activitate economică. Problema care se ridică pentru teoreticieni este privitoare la natura și conținutul acestuia, iar pentru agenții economici de a se stabili raportul in care se găsește cu celelalte venituri (salariu, dobânda, renta) și, mai ales, modalitățile prin care se poate asigura maximizarea lui.

Evoluția rezultatelor economico-financiare ale întreprinderii

Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare a S.R.L"SALAMER-COM" Tab.3

Fig. 3 Evoluția rezultatelor economico-financiare ale întreprinderii

Sursa: Rapoarte financiare a S.R.L"SALAMER-COM"

Concluzie:

Conform tabelului de mai sus și a calculelor efectuate constatăm că venitul din vînzări în anul 2013 față de anul 2011 acrescut cu 35362814 lei, ceea ce se apreciază pozitiv pentru întreprindere și cu 22442270 lei în comparație cu anul 2012 ceea ce putem clasa la fel un rezultat avantajos pentru întreprindere.

În ceea ce privește valoarea mediea anuală a activelor în 2013 față de 2011 sa majorat cu 17188641 lei și față de 2012 sa majorat cu 10706147,5 lei ceea ce la fel este apreciat pozitiv pentru întreprindere.

Un alt indicator analizat este valoarea medie a capitalului propriu care sa majorat în 2013 față de 2011 cu 8510397,5 lei și cu 4793506,5 lei în 2013 față de 2012 ceea ce se apreciază pozitiv pentru întreprindere.Același rezultat pozitiv pentru întreprindere sa înregistrat și în ceea ce privește de profitul brut care în 2013 față de 2011 a crescut cu 5812323 lei și în 2013 față 2012 cu 5302406 lei.

Profitul pînă la impozitare a înregistrat o majorare în dinamică de 3013547 lei în 2013 față de 2011 și o majorare de 2706818 lei în 2013 față de 2012, acest rezultat pozitiv oferind un avantaj întreprinderii dat fiind faptul că crește eficiența întreprinderii. Profitul net la fel a înregistrat o majorare în dinamică în 2013 față de 2011 cu 2207029 lei și în 2013 față de 2012 cu 1900320 lei ce la fel se apreciază pozitiv pentru întreprindere dat fiind faptul că majorarea profitului reprezintă creșterea eficienței întreprinderii.

Analiza rentabilității întreprinderii:

Rentabilitatea unei firme se referă la capacitatea ei de a obține profit, adică de a obține un excedent de venituri peste valoarea costului total implicat. Rentabilitatea permite firmei nu numai menținerea în afaceri, dar și dezvoltarea. Rentabilitatea exprimă « starea de sănătate » a firmei și, în ultimă instanță, justifică existența și funcționarea firmei pe piața în cauză. Determinarea și analiza rentabilității unei firme – etapă esențială în determinarea și analiza riscului financiar – se realizează pe baza analizei profitului și a ratelor de rentabilitate.

Rentabilitatea este o noțiune generală care măsoară raportul dintre rezultate și mijloace. Un anumit nivel de rentabilitate este necesar pentru menținerea și creșterea potențialului economic al firmei, cointeresarea acționarilor sau asociaților, angajaților, creditorilor. O activitate este rentabilă, dacă raportul venituri / cheltuieli este mai mare decât unitatea. Când acest raport este egal cu unu activitatea nu va produce beneficiu, dar nici pierderi. O activitate va fi în pierderi, când cheltuielile sunt mai mari decât veniturile.

Rentabilitatea se exprimă cu ajutorul ratelor, iar rata rentabilității este expresia relativă a profitului.Această exprimare furnizează informații în plus față de masa profitului, și mai ales pentru realizarea de comparații în timp și spațiu și față de programe.

Creșterea rentabilității este legată nemijlocit de asigurarea folosirii eficiente a tuturor resurselor economice și de crearea condițiilor în vederea obținerii unor produse de calitate supeioară și nivel tehnic ridicat.

În mod concret în vederea sporirii rentabilității întreprinderea acționează pentru creșterea cifrei de afaceri, pentru reducerea costurilor de producție si nu în ultimul rând, pentru accelerarea vitezei de rotație în vederea eliberării activelor circulante și pe această bază a obținerii unui nivel al producției superior fără a fi antrenate noi mijloace materiale și bănești.

Rentabilitatea întreprinderii

Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare a S.R.L"SALAMER-COM" Tab.4

Fig. 4 Evoluția rentabilității întreprinderii.

Sursa: Rapoarte financiare a S.R.L"SALAMER-COM"

Concluzie:

În baza tabelului de mai sus și a calculeor efectuate constatăm cu certitudine că indicatorii analizați au înregistrat modificări în dinamică în cei 3 ani de activitate studiați.

În cazul rentabilității activelor observăm o diminuare de la anul 2011 la anul 2013 cu 15,72 pp, de la o rentabilitate a activelor de 40,67 % în 2011 la 24,95% în 2013 și o moajorare de 0,24 pp de la 24,71% în 2012 pînă la 24,95% în 2013. Majorarea rentabilității activelor se apreciază pozitiv pentru întreprindere nu însă și micșorarea. Diminuarea rentabilității activelor în anul 2013 față de 2011 a fost cauzată de faptul că ritmul de crștere a valorii medii anuale a activelor a fost mai mare față de ritmul de crștere a profitului pînă la impozitare.În ceea ce privește rentabilitatea financiară observăm o diminuare continuă cu 27,98 pp în 2013 față de 2011 și cu 1,08 p.p în 2013 față de 2012 ceea ce se apreciază neagativ pentru activitatea întreprinderii dat fiind faptul că de la 69,51 bani la un leu capital propriu se ajunge la 42,61 bani la un leu capital propriu în 2012 și la 41,53 bani la un leu capital propriu în 2013. Cauza principală care stă la baza acestor diminuări este ritmul de creștere mai mare a capitalului propriu decît ritmul de creștere a profitului net.

Privitor la rentabilitatea comercială observăm că a înregistrat o diminuare în dinamică în 2013 față de 2011 de la 19,73% în 2011 la 17,93% în 2013 cu 1,8 pp mai puțin , și o majorare esențială, de la 14,89% pînă la o rentabilitate comercială de 17,93% în 2013 adică cu 3,04pp mai mult , majorarea apreciindu-se pozitiv pentru întreprindere. Influența majoră asupra indicatorului rezultativ în cazul diminuării în anul 2013 față de 2011 a fost ritmul de creștere a profitului brut care a înregistrat o valoare mai mică față de ritmul de creștere venitului din vînzări, iar asupra majorării indicatorului rezultativ în 2013 față de 2012 a influnețat diferența ritmului de creștere a profitului brut, care sa constata a fi mai mare decît ritmul de creștere a venitului din vînzări.

c)Analiza potențialului financiar

Evoluția indicatorilor de lichiditate (capacitatea de onorare a obligațiunilor pe termen scurt)

Lichiditatea se referă la propietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani, aceasta putând fi și un criteriu de grupare a posturilor în bilanț. Astfel în teorie și practica economica termenul de lichiditate se referă la bilanțul contabil, la active. Lichiditatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-și achita datoriile pe termen scurt. Deci, lichiditatea reprezintă raportul între elementele de activ, în sensul că se poate stabili cât din valoarea activului se află sub formă lichidă în conturile de mijloace bănești, și cât pot să devină lichide imediat. Așadar, trebuie să existe un raport între elementele de activ in sensul că se poate stabili cât din valoarea activului se află sub formă lichidă în conturile de disponibilități bănești și cât pot să devină lichide imediat ( stocurile, creanțele ).

Indicatori de lichiditate

Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare a S.R.L"SALAMER-COM" Tab.5

Fig. 5 Evoluția indicatorilor de lichiditate.

Sursa: Rapoarte financiare a S.R.L"SALAMER-COM"

Concluzie:

În baza tabelului de mai sus și a a calculelor efectuate constatăm că întreprinderea dispune de un indicator de lichiditate general cu mult sub nivelul optim recomandat înregistrînd cel maimare nivel de lichiditate general în 2011 de 0,99, și în scădere în 2012 ajungînd la o valoare de 0,45 și 0,44 în 2013.Acest rezultat este cauzat de valoarea datoriilor curente cu multmai mare decît activele circulante.Acest fapt pune în pericol activitatea întreprinderii și crește riscul apariției incapacității de onorare a obligațiunilor.

Privitor la lichiditatea intermediară se repetă de fapt aceeași situație însă decalajul dintre lichiditățile intermediare în cei 3 ani nu este atît de mare cu o valoare a lichidității intermediare în 2011 de 0,14 și de; 0,13 în anul 2012 și o ușoară creștere pînă la 0,15 în 2013, majorarea este apreciată pozitiv pentru întreprindere însă nu este suficientă deoarece este cu mult sub nivelul optim recomandat de 0,7-1. Acest fapt este cauzat de faptul că datoriile curente sunt mult prea mari în comparație cu activele curente care nu conțin stocurile de mărfuri și material.

Lichiditatea absolută a înregistrat la fel valori sub nivelul optim în primii 2 ani, dar se observă o majorare în dinamică de la 0,05 în 2011 pînăla 0,09 în 2012 și pînă la 0,12 în 2013 ceea ce reflectă că în anul 2013 lichiditate absolută se include în intervalul optim. Se apreciază pozitiv această majorare dat fiind faptul că astfel tinde spre intervalul optim recomandat și chiar în anul 3 se include.Astfel în momentul în care lichiditatea absolută nu se include în intervalul optim există riscul întreprinderii de a nu fi în deplină capacitate de onorare a obligațiunilor, de rambursare a datoriilor,în momentul includerii în intervalul optim acest risc scade din intensitate.

Evoluția indicatorilor de solvabilitate (măsura în care întreprinderea finanțează activele din sursele prorpii și gradul de acoperire a riscului de credit)

Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face față datoriilor pe o perioada mai lungă de timp. Aici, intervine comparația dintre elementele de activ și pasiv, respectiv disponibilitățile și obligațiile.Este evident faptul că întreprinderea este solvabilă daca are disponibilități de mijloace de plată. Pornind de aici, s-au construit diferiți indicatori, care includ ambele noțiuni, fiind folosite în scopuri diferite. Așa de exemplu în momentul declarării stării de faliment se poate calcula gradul de lichiditate existent, ca raport între activele lichide și care pot deveni lichide către datoriilor totale.

Solvabilitatea întreprinderii

Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare a S.R.L"SALAMER-COM" Tab.6

Fig. 6 Evoluția indicatorilor de solvabilitate.

Sursa: Rapoarte financiare a S.R.L"SALAMER-COM"

Concluzie:

În baza tabelului de mai sus și a calculelor effectuate constatăm că întreprinderea a înregistrat o valoare a solvabilității patrimoniale în descreștere de la 0,71 în 2011 pînă la 0,52 în 2012 și cu o ușoară creștere pînă la 0,53 în 2013.Micșorarea acestui indicator se apreciază negativ deoarece micșorarea duce la diferența tot mai mare de la nivelul optim de 1.

În cazul solvabilității generale la fel constatăm o micșorare în dinamică de la 3,47 în 2011 pînăla 2,09 în 2012 și în ușoară creștere pînă la 2,10 în 2013.

Micșorarea solvabilității generale se apreciază negative pentru întreprindere deoarece scade nivelul acoperirii datoriilor totale cu activele totale , în cazul nostrum însă situația nu este atît de gravă deoarece observăm o valoare a activelor totale mai mare de 3,47 ori în 2011, de 2,09 ori mai mare în 2012 și de 2,10 ori mai mare în 2013 ceea ce reflect o situație stabilă pentru întreprindere.

Cu privire la rata autonomiei financiare sesizăm o micșorare în dinamică de la 2,47 în 2011 pînă la 1,09 în 2012 și cu o ușoară creștere pînă la un nivel de 1,11 în 2013.

Rezultatele obținute reflectă prezența autonomiei financiare a întreprinderii dat fiind faptul că capitalul propriu acoperă în 2011 de 2,47 ori datoriile totale, de 1,09 ori în 2012 și de 1,11 ori în 2013 ceea ce se apreciază pozitiv pentru întreprindere.

Evoluția fluxului de mijloace bănești

Desfășurarea activității economice a întreprinderii generează fluxuri de mijloace bănești. Organizarea și gestiunea fluxurilor bănești de intrare și ieșire au scopul asigurării eficienței utilizării lor și lichidității întreprinderii.Concepția de autofinanțare, care stă la baza organizării și funcționării întreprinderii, determină creșterea în mod substanțial a rolului și funcțiilor finanțelor, inclusiv a banilor în stimularea sporirii cantitative și calitative a producției, a asigurării echilibrului financiar, a formării și utilizării raționale a fondurilor.

Fluxul de mijloace bănești

Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare a S.R.L"SALAMER-COM" Tab.7

Concluzie:

În baza tabelului de mai sus constatăm că fluxul net total de mijloace bănești în cadrul întreprinderii studiate pentru anul 2011 a înregistrat valoare negativă,ceea ce se apreciază negativ pentru întreprindere, acest rezultat a fost influențat de rezultatul negative a fluxului net din activitatea financiară și de rezultatul nul al fluxului net din activitatea investițională, deci constatăm că plățile au depășit cu 286111lei încasările de mijloace bănești.

Privitor la fluxul net total din anul 2012 observăm un flux net total pozitiv ceea ce reflectă faptul că plățile au fost depășite de încasări cu 604131 lei, acest lucru apreciindu-se pozitiv pentru întreprinder datfiind faptul că astfel se obține eficiențaîntreprinderii date, în pofida faptului că fluxul net de mijloace bănești din activitatea investițională a înregistrat o valoare negativă.

Referitor la anul 2013 fluxul net de mijloace bănești a înregistrat o valoare pozitivă, fapt care se apreciază pozitiv pentru întreprindere. Asupra acestui rezultat a influențat pozitiv valoarea pozitivă a fluxului net de mijloace bănești din activitatea investițională și cea financiară.

O influență negativă aupra acestui indicator a fost rezultatul negativ al fluxului net din activitatea operațională, care denotă că în cadrul activității operaționale plățile au depășit încasările, ceea ce se apreciază negative dat fiind faptul că întreprinderea nu obține beneficiu economic în cadrul acestei activități pe perioada respectivă.

2.3. Analiza activității de desfacere

Pentru orice întreprindere de pe piață, сel mai important lucru este piața de desfacere. Deși întreprinderea producătoare de mezeluri si produse din carne este într-o continuă dezvoltare și schimbare , cheia succesului rămâne aceeași “ACCENT PE NEVOILE CLIENȚILOR” .

Intreprinderea utilizeaza în permanență strategii de mărire a cotei de piață, de a atrage și a găsi potențiali clienți, scopul principal este de a se extinde pe piață. Printre cei mai mari clienți se numără : S.R.L. „Vladalina” care are filiale prin cîteva sectoare ale or. Chișinău, S.R.L. „Talius-Prim”, S.R.L. „Atlantic”, S.R.L. „ Brîndușa”, S.R.L. „TAUR”, aceste societăți desfășurînd activitatea pe teritoriul Republicii Moldova, în aproximativ toate raioanele și municipiile, ca de exemplu: Soroca, Nisporeni, Fălești, etc.. Producția finită a întreprinderii se realizează atît cu ridicata cît și cu amănuntul.

La momentul actual cea mai bună metodă de comercializare a producției este vînzarea direct consumatorului final, prin intermediul magazinelor specializate de care dispune întreprinderea, magazinele fiind repartizate pe un teritoriu vast din țară, în cîteva raioane. Întreprinderea dispune de 22 magazine specializate, magazin specializat situat în satul Mereni,Anenii Noi, str. 31 august 1989; magazin specializat situat în satul Chetrosu, Anenii Noi, str. Chișinăului; magazin specializat situat în orășelul Sângera, str. Chișinăului, 1/1; magazin specializat situat în orașul Anenii Noi, str.Suvorov, 1; două magazine specializate în orașul Căușeni, str Mihai Eminescu, 14/2 și str Mihai Eminescu, 24; magazin specializat în orașul Ștefan Vodă, str. 31 August 7/1; magazin specializat în orașul Orhei, str. Vasile Lupu, 28/A; două magazine specializate în orașul Călărași, str. Mihai Eminescu, 33 și str. Mihai Eminescu, 32A;magazin specializat în orașul Ialoveni, str. Testemițeanu, 1; magazin specializat în orașul Strășeni, str Ștefan cel Mare, 76; magazin specializat în oășelul Vatra, str. Ștefan Vodă, 54B; magazin specializat în orășelul Durlești, str. Șrefan Vodă, 143; 4 magazine specializate în orașul Chișinău str.Independenței, 28/1 , str.Independenței, 24/4; bd.Grigore Vieru 10, bd.Mircea cel Batrîn 7;magazin specializat în orașul Telenești, str. Dacia, 2; 2 magazine specializate în orașul Ungheni, str. Bernardazzi, 7 și str. Națională, 15;

Întreprinderea permanent are drept scop de a încheia contracte de vânzare a produselor sale cu noi clienți de pe piață. Organizează participări la diferite târguri, expoziții, ca de exemplu la tîrgul internațional de expoziții ”MOLDEXPO” .

Un magazin specializat pentru întreprindere reprezintă cea mai buna modalitate de desfacere a producției deoarece impune un număr mare de avantaje. Printre cele mai importante avantaje ale unui magazin specializat se găsesc:

-posibilitatea controlului strict asupra vînzătorilor care promovează direct produsele;

-efectuarea strictă a evidenței asupra termenului de valabilitate a produsului;

-oferirea produselor proaspete direct clienților;

-un drum cît mai scurt a prodului de la producător pîna la consumator;

-comercializarea tuturor produselor fabricate de către întreprindere în magazin;

-oferirea întregii game de produse la dispoziția clientului;

-cheltuieli reduse privind transportul producției privind personalul cît și alte mijloace implicate în transport;

-posibilitatea de a comercializa în magazinele specializate produse complementare produse de întreprindere sau chiar comercializarea unor mărfuri.

Bineînțeles că comercializarea în magazinele specializate presupune și anumite dezavantaje:

-accesul limitat al populației cauzat de lipsa acoperirii totale a arealului de desfacere din RM; –cu cît distanța dintre fabrică și magazinele specializate se mărește cu atît se măresc cheltuielile de transport în cazul în care în direcția respectivă există doar un magazin specializat;

Întreprinderea permanent are drept scop de a încheia contracte de vânzare a produselor sale cu noi clienți de pe piață. Organizează participări la diferite târguri, expoziții, ca de exemplu la tîrgul internațional de expoziții ”MOLDEXPO” . O tendință actuală pentru întreprindere este bineînțeles crearea de noi magazine specializate pe întreg teritoriul Republicii Moldova și chiar exportul spre țările uniunii europene.O altă modalitate de a majora volumul vînzărilor este bineînțeles distribuția produselor fabricate de întreprindere în cadrul rețelelor de supermarkete, spre exemplu : ’’ METRO Cash & Carry ’’ ; ,,Linella’’ ; ,, Nr1’’ ; ,,Fidesco’’ ; ,,Green Hils’’. Aceste rețele reprezintă un potențial avantajos pentru întreprinderi deoarece ele dispun de un numar mare de clienți permanenți care ulterior pot fi clienți fideli ai ,,Salamer Com’’.

În cadrul activității de desfacere activezază la moment 74 de vînzători implicați direct în procesul de comercializare, 10 șoferi care sunt preocupați cu aprovizionarea cu produse proaspete la fiecare magazin a întreprinderii, 2 supervizori, și directorul departamentului vînzări. Salariile acestor angajați variază în dependență de masură în care sunt implicați în activitatea de desfacere, pentru vînzători factorul ce determină marimea salariului este volumul vînzărilor, dat fiind faptul că vînzătorul dispune de un salariu fix de 2000-2500 lei și 1,2-2% din volumul vînzărilor, deci în dependență de volumul vînzărilor salariul unui vînzător variaza de la 3500 la 7000 lei, șoferii implicați în serviciul de transportare a producției sunt remunerați cu salarii care variaza de la 3000 lei la 5000 lei, care depind de volumul transportat și de distanța parcursă pînă la destinație. Cei doi supervizori sunt remunerați lunar cu un salariu fix de 5000 lei, și respectiv directorul departamentului vînzări este remunerat cu un salariu lunar de 8000 lei.

Atribuțiile fiecărui angajat din cadrul activității de desfacere sunt diverse, vînzătorul care este în legătură directă cu consumatorul este obligat să promoveze în permanență produsele întreprinderii , să ofere clientului produsele proaspete să țină în strictă evidență data și termenul de valabilitate a fiecărui produs, în cazul trecerii termenului de valabilitate să returneze produsele înapoi la fabrică, să comande la fabrică pentru urmatoarea zi de lucru o cantitate corectă de produse în baza vînzărilor din zilele precedente,să comunice permanent cu clienții și să obțină informații de la clienți cum ar fi cerințele noi sau alte condiții, și desigur să îndeplinească toate cerințele posibil de realizat ale clienților pentru o satisfacție permanentă a clienților pentru produsele întreprinderii. Șoferii implicați nemijlocit în activitatea de transport a producției de la fabrică pînă la magazin sunt instruiți în procesul de aprovizionare pentru a aproviziona fiecare magazin zilnic cu produse proaspete, produsele indicate în comanda făcută de vînzător, la timpul indicat în program și în stricte condiții de păstrare și transport.

Activitatea supervizorilor este înzestrată cu anumite atribuții, principala atribuție este stricta supraveghere a activității vânzătorilor și a șoferilor, asupra procesului de desfacere, atitudinea vânzătorului față de client, menținerea igienei, eliberarea bonului fiscal, elaborarea comenzilor în corespundere cu cererea pieții, modul în care sunt păstrate și vîndute produsele, evidența termenului de valabilitate.

Directorul departamentului vânzări posedă mult mai multe atribuții, printre care stricta supraveghere a activității supervizorilor, rezolvarea conflictelor între cele 2 nivele ierarhice, identificarea problemelor din cadrul activtății de desfacere cât și soluționarea lor, raportare și consultarea cu directorul general a întreprinderii, crearea măsurilor necesare pentru evitarea eventualelor conflicte, probleme apărute între client și întreprindere, supravegherea permanentă a drumului produsului de la întreprindere pînă la client.

Procesul continuu de extindere a teritoriului punctelor de comercializare a avut o influență pozitivă asupra mărimii venitului din vînzări care constituie un element cheie în rezultatul întreprinderii, astfel vom observaevoluția în dinamică și ritmul de creștere în anii 2011 – 2013.

Evoluția în dinamică a venitului din vânzări :

Sursa : Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Tab. 8

Concluzie : În urma analizei acestui tabel observăm că venitul din vînzări ale întreprinderii a înregistrat o creștere considerabilă în anul 2012 față de 2011 cu 12920544 lei și un ritm de creștere de 144,09 %. Acest fapt apreciindu-se pozitiv pentru activitatea întreprinderii. La fel și în anul 2013 față de 2012 se observă o creștere în dinamică de 22442270 lei și un ritm de creștere de 153,15 %. Acest fapt se apreciază pozitiv pentru întreprindere deoarece venitul din vînzări de fapt reprezintă efectul activității de desfacere și creșterea volumului vînzărilor în cazul în care nu s-au majorat prețurile. O dată cu majorarea venitului din vînzări la întreprindere se marește volumul mijloacelor bănești obținute, astfel întreprinderea menține o activitate eficientă.

Cu toate că cea mai mare parte a vînzărilor este efectuată prin intermediul magazinelor prorpii întreprinderea mai dispune de de contracte cu alți parteneri, intermediari și respectiv odată cu vînzarea produselor se înregistrază anumite creanțe,în continuare vom analiza dinamica creanțelor în cei 3 ani analizați :

Ponderea creanțelor în structura venitului din vînzări :

Sursa : Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Tab. 9

Concluzie : În baza tabelului de mai sus constatăm că ponderea creanțelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale aînregistrat o micșorare în dinamică în anii 2011-2013, ce ce se apreciază pozitiv pentru întreprindere astfel viteza de transformare a producției în mijloace bănești este foarte mare, și mijloacele bănești investite înproducție nu rămân înghețați, și pot fi ușor puși din nou în ciclul de producție.

Întreprinderea pentru a satisface toate cerințele consumatorilor are în vînzare trei mari categorii de produse, care sunt : mezeluri și afumături, semifabricate și carne proaspătă. În continuare vom analiza ponderea fiecărei categorii în venitul de vînzări :

Structura venitului din vînzări pe categorii :

Sursa : Elaborat de autor Tab. 10

Fig. 7 Structura venitului din vînzări.

Concluzie : În baza tabelului de mai sus constatăm că în cei trei ani analizați ponderea cea mai mare în structura venitului din vînzări a fost ocupată de categoria mezelurilor și a afumăturilor, de fapt activitatea de bază a întreprinderii, ceea ce se apreciază pozitiv pentru întreprindere, pe al doilea loc sunt situate semifabricatele-mici, cîrnăciori, produse pentru grătar și respectiv pe locul trei este situată categoria- carne proaspătă.

Politica de preț a întreprinderii poate fi pe deplin utilizată în folosul întreprinderii doar în condițiile în care ea beneficiază de o viziune de perspectivă asupra evoluției pieței-țintă, la fel cum stau lucrurile și în cazul celorlalte componente ale mixului de marketing. Cu alte cuvinte, chiar dacă nu reprezintă o variabilă în totalitate controlabilă, prețul poate totuși să fie obiectul unei orientări strategice. Politica de preț se află într-o strânsă legătură cu strategia de piață și cu celelalte componente ale mixului de marketing (politica de produs, distribuție și promovare).

Întreprinderea analizată se orientează în stabilirea nivelului prețului pentru propriile produse după: costuri, cerere (valoarea percepută de consumator) și concurență. Orientarea după costuri a prețului fiind cea mai rațională. Se pornește de la ideea că prețul trebuie să acopere integral costurile și să permită obținerea unui profit net. Stabilirea prețului în acest mod, deși este foarte simplă, nu poate fi utilizată deseori, datorită faptului că ține seama prea mult de mediul intern și prea puțin de mediul extern al întreprinderii. Orientarea după concurență a prețurilor este o altă variant utilizată de întreprindere, având, de regulă, frecvența cea mai mare în practică. Pe o piață din ce în ce mai concurențială în Republica Moldova, nici nu este practic posibilă ignorarea prețurilor concurenților. Comparând prețurile produselor întreprinderii, cu cele ale celorlalți competitori (bineînțeles ținând seama de nivelul costurilor pe care le are întreprinderea), rezultă nivelul optim al prețurilor ce vor fi practicate pentru oferta întreprinderii.Orientarea după cerere, este o modalitate mai rar utilizată, pentru că presupune existența anumitor condiții la nivelul pieței (concurența lipsește ori este la un nivel scăzut, ca urmare a unei relative stabilități în delimitarea potențialului pieței între competitori) această metodă se utilizează în locurile unde concurența nu este atît de mare. În acest caz prețurile pot interveni ca instrument de echilibrare a cererii cu oferta. Criteriul aplicat de această dată este acela al forțării nivelului prețului „atât cât suportă piața”, adică la nivelul la care este percepută valoarea produsului de către consumatorii potențiali. Într-o astfel de situație întreprinderea poate aplica acele combinații produs-cantitate-preț care îi asigură maximizarea profitului. Totuși, ea nu uită ideea că o insatisfacție a consumatorilor poate conduce, mai ales în condițiile modificării mediului extern, la o scădere a eficienței economice pe termen lung. Fundamentarea strategie de preț la nivelul întreprinderii, astfel încât să se poate asigura un nivel optim între resursele cheltuite și rezultatele obținute, se face prin parcurgerea anumitor etape. Principalele criterii ce stau la baza diferențierii variantelor strategiei de preț sunt: nivelul, diversitatea și mobilitatea.

Politica de promovare a produselor se reflectă în permanență în activitatea întreprinderii și în măsurile întreprinse de întreprindere pentru a mări cît mai mul tnumărul clienților, conducerea întreprinderii a creat o politică permanent de promovare, în fiecare magazin specializat de fiecare dată cînd apare un produs nou în gama întreprinderii se fac degustări, de curînd întreprinderea achiziționat 3 autovehicule comerciale, din care direct se poate efectua vînzarea dar și participarea la diferite festivaluri, evenimente în care fluxul de oameni este foarte mare și respective efectul promovării este mare, o altă măsură este publicitatea, publicitatea de calitate și publicitatea relevantă este alegerea perfectă a întrerpinderii. Autovehiculele care transportă producția la magazine se completează cu un element cheie, cu publicitatea, publicitate care este ușor de perceput pentru client. Angajaților ce transportă produsele dar și a celor care participă la promovarea întreprinderii li sa oferit materiale pblicitare pentru a le răspîndi dar și vestimentație personalizată. Ponderea cheltuielilor de promovare în valoarea profitului brut.

Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Tab. 11 Concluzie: În baza tabelului de mai sus constatăm că ponderea cheltuielilor pentru promovare în profitul brut constituie 3-5% , observîndu-se o majorare în 2012 față de 2011 și o micșorare în 2013 față de 2012. Această micșorare se apreciază negative pentru întreprindere deoarece promovarea, de fapt și cheltuielile pentru promovare trebuie să fie direct proporționale cu profitul brut, este necesar ca în permanență să se investească în imagine, în promovarea întrerpinderii pentru a se menține și a se crește locul întreprinderii pe piață. Promovarea este necesară deoarece produsul fabricat de producător, în condiții de eficiență economică și posesor al caracteristicilor și elementelor pe care le dorește consumatorul, va ajunge la aceasta, după ce i s-a stabilit prețul de vânzare și după ce potențialul cumpărător a fost informat de existența noului produs, de noile caracteristici ale produsului modernizat, sau de potențialul produsului de a-i satisface mai bine nevoile, decât alte produse similare.

Factorii de influență a creșterii prețurilor: în ultimii ani Republica Moldova se confruntă cu probleme acerbe privitor la economie, la stabilitatea politică și la bunăstarea societății, astfel asupra creșterii prețurilor produselor întreprinderii analizate influența majoră este majorarea costurilor la material primă, majorarea prețurilor la carnea de pasăre, carnea deporc și carnea de vită. Bineînțeles că și majorare prețului la energia electrică și la gazele naturale determină o majorare aproduselor fabricate deoarece în procesul de producție se utilizează nemijlocit aceste resurse. Un alt factor de influență este necesitatea majorării salariilor angajaților pentru o motivare câtmai eficentă și mai ales pentru a le oferi angajaților un salariu real și în conformitate cu nivelul prețurolor din țară. În lista factorilor deinfluneță se regăsește și nivelul impozitelor și taxelor care însumează presiunea fiscală și diferite cheltuieli ce țin de majorarea arenzii spațiilor comerciale, majorarea taxei pentru autorizația de funcționare ș.a.

Concurenții întrerpinderii sunt într-un număr foarte mare, persistînd concurenții mari pe piață dar și concurenții mai mici ca capacitate de producție și ca volum al vînzărilor, însă formează un număr mare, însumându-i formează un volum de producție foarte mare, printe concurenți se regăsesc: „Carmez” SA; “Pegas” SRL FCP; “Basarabia-Nord” SA; “Harvit Pro” SRL; “Vaslan Grup” SRL; “Combinatul de carne” SA(Tiraspol); ”Cvadrivita” SRL; “Neg.Mat-Com” SRL; “Carne-Sud” SRL ; SC “Augur-Perla” SA; “Mavita” SRL; “Alex-Neosim” SRL FCP; “Meat House”(“Cardiax-Plus” SRL); “Aviselect”SRL, (Mezellini); “Rogob” SRL FPC; “Coloteia” SRL; “Aligocomex” SRL SC; “Farm Meat Processing” SRL IM ș.a. În fiecare raion al țării există multe fabrici mici, chiar și în unele sate, astfel se observă o problemă în calea întrerpinderii dar avantajul întrerpinderii este că fabricile mici nu întotdeaună oferă o gamă mare de produse și uneori nu oferă calitate înaltă. În urma unei analize minuțioase asupra activității întrerpinderii și a pieței de desfacere a mezelurilor constat că întreprinderea este situată în primele 10 întreprinderi cele mai mari și competitive din Republica Moldova cu o producție de calitate și un viitor prosper pe piața RM și exteriorul țării.

Problemele întreprindere-client apar de rugulă în momentele în care întreprinderea nu-și îndeplinește în totalitate condițiile stabilite și așteptările clienților inspirate prin publicitate. O altă problemă care apare cel mai des este lipsa unor produse în vitrina magazinelor în anumite perioade din diferite probleme tehnice, aprovizionarea întîrziată, greșeli umane ș.a. Printre probleme se regăsesc uneori și utilizarea și păstrarea incorectă a produselor de către client după cumpărare, care ulterior creează probleme și plîngeri întreprinderii invocînd diferite motive. Apariția problemelor dintre întreprindere și întrerpindere intermediară apar cînd întrerpinderea nu livrează marfa în termenii stabiliți sau cînd nu corespunde comenzii cerute, o altă problemă apare atunci cînd întreprinderea intermediară nu achită la timp produsele sau nu efectuează trensferul de mijloace bănești în termenii stabiliți.

Procesul de desfacere este un proces complex care necesită activități stricte și eficiente dar care are nevoie și de o strictă evidență a instituțiilor statului menite să regelementeze activitatea întreprinderii, pentru a putea active și comercializa produsele, întreprinderea trebuie să dispună de acte speciale eliberate de autorități, cum sunt : autorizație de funcționare din partea autorității publice locale în care este situat magazinul dar și fabrica, facturi fiscale de proveniență a producției și mărfurilor, autorizația din partea pompierilor, autorizația din partea Agenției pentru Siguranța Alimentelor, autorizație din partea centrului național de sănătate publică (Anexe).

2.4 Caracteristica logisticii întreprinderii “Salamer-Com”

Această afacere s-a dezvoltat într-un ritm constant pornind de la un chioșc în piața alimentară Chișinău, continuând cu deschiderea unor magazine specializate. O dată cu aceste investiții, societatea a investit constant în mijloace de transport și o serie de alte active mărindu-și in același timp numărul de angajați de la 2 in anul înființării, la aproape 200 în prezent.

In prezent, dată fiind activitatea desfășurată de SRL „Salamer-Com” gradul de implicare al acesteia în activități logistice este destul de ridicat, firma desfășurând activități de aprovizionare, desfacere și livrare. Efectuarea comenzilor către furnizori cât și preluarea acestora de la clienți se realizează prin telefon. Deși gestiunea stocurilor este ținută pe calculator, firma nu deține momentan un site oficial prin care să-și facă cunoscută activitatea, produsele sale nefiind vândute prin internet ci doar prin intermediul comenzilor sau prin interacțiunea directă cu clienții prin itermediul propriei rețele de magazine.

LOGISTICA DE DESFACERE

Întreprinderea avînd principalul obiectiv desfacerea produselor în propriile magazine specializate și distribuția dispune momentan de propriul parc auto care zilnic aprovizionează magazinele cu produse proaspete. Autovehiculele sunt utilate cu frigidere care permit menținerea produselor la o temperatură constantă și care împiedică alterarea produselor.Întreprinderea dispune de 6 autovehicule speciale care sunt coordinate astfel încît la ora 8 dimineața în fiecare magazine produsele să fie deja livrate.

În prezent administrația implimentează un sistem de ultimă generație de gestiune și de vînzare a produselor care sunt achiziționate sub licența și updatate în funcție de necesități de către operatori speciali. Sistemul informatic va trebui să asigure fiecărui factor de decizie toate informațiile vizând conturile pe care el le poate controla conform competențelor sale. Datorită acestui sistem și datorită conexiunii lui cu rețeaua de internet în orice moment se poate verifica volumul vînzărilor la ora respectivă în ziua respectivă, volumul stocurilor rămase etc. Drumul produsului de la întreprindere pînă la client nu esti simplu, produsul fabricat de întreprindere o dată ce este fabricat trece în depozitul întreprinderii care este amplasat în interiorul fabricii, care este utilat cu sistem de răcire și menținere a umedității aerului, depozitul corespunde tuturor cerințelor de păstrare a produselor din carne. Următoarea etapă este primirea comenzilor de la fiecare magazin și transmiterea lor la angajații secției livrare, comenzile sunt încărcate în fiecare zi începînd de la orele 4 00 în autovehicule special utilate cu dispozitive frigorifice, ceea ce permite păstrarea produselor proaspete și de calitate înaltă, o dată ajunse la magazine, dat fiind faptul că 70 % din magazine dispun de camere frigorifice, produsele ajung în camerele frigorifice după care vînzătorul verifică cantitatea primită de produse și ulterior le aranjează în vitrină, bineînțeles că și vitrinile sunt frigorifice și feresc produdul de contactul cu anumite bacterii și nu permit alterarea, produsele sunt însoțite de factură fiscală emisă de întreprindere și de certificatele sanitare eliberate de medicul veterinar al întreprinderii, în cazul expirării termenului de valabilitate vînzătorul returnează produsele la fabrică. Acțiunea finală este atunci cînd produsul ajunge la consumator, vînzătorul încasează bani și eliberează bonul fiscal. Pe lîngă comercilizarea directă la magazinele proprii întrerpinderea mai livrează produse unor restaurante, magazine și centre comerciale, se practică aceleași acțiuni doar cu mici excepții, plata se efectuează prin transfer și în caz de trecere a termenului de valabilitate produsele nu pot fi returnate întreprinderii. În cazul nerespectării condițiilor de livrare pot apărea diverse probleme precum, rezilierea contractelor, pierderea unui număr impunător de clienți, plîngeri la “Agenția pentru protecția conumatorilor” ș.a.

Procesul de logistică în cadrul întrerpinderii anlizate se desfășoară în cîteva etape principale, parcurgînd distanța și timpul de la fabrică pînă intră în posesia consumatorului.

Fig.8 Etapele procesului de logistică

Sursa:Elaborat de autor

2.5 Strategii de desfacere aplicate de întreprindere privind creșterea eficienței economice.

Printre strategiile de desfacere aplicate de întreprindere pentru creșterea eficienței economice se regăsesc:

identificarea de noi locuri, spații potențiale pentru magazine specializate în tot teritoriul țării;

aplicarea controlului asupra vînzătorilor din cadrul întreprinderii pentru a crește volumul vînzărilor și pentru a evita perderile,fraudele;

instruirea permanentă a agenților de vînzări și a vînzătorilor pentru a crește loialitatea clienților față de produsele întreprinderii și majorarea volumului vînzărilor;

consultarea cu parteneri externi,din țările UE, ulterior pentru a exporta produse în țări precum Marea Britanie, Grecia, România, Bulgaria etc.

reglementarea procesului de producție și implimentarea standartelor europene pentru a putea obține competitivitate pe piața europeană( ISO, HCCP).

se analizează și se duc consultații cu reprezentanți a rețelelor de supermarkete din Moldova pentru a putea crea o rețea de distribuție.

cea mai importantă și actuală strategie este mărirea numarului de magazine specializate și respectiv mărirea numarului de clienți astfel rezultînd creșterea eficienței economice.

De curînd întreprinderea a achziționat 3 autovehicule comerciale special utilate pentru comercializarea produselor din carne și a mezelurilor,ele fiind utilate cu frigidere, stație de alimentare cu energie electric a vitrinelor pentru a păstra produsele proaspete, și multe alte dispositive care simplifică activitatea vînzătorului. Autovehiculele respective participă regulat la festivalurile organizate în Republica Moldova astfel promovînd la maxim produsele întrerpinderii și aducînd la cunoștință clienților despre gama largă de produse și despre calitatea înaltă a produselor oferite, dat fiind faptul că în cadrul festivalurilor participă un număr mare de oameni care eventual pot deveni clienți a întreprinderii. Un alt autovehicul este amplasat pe teritoriul unui centru comercial de fapt unul din cele mai mari din Chișinău, la care numărul de clienți este foarte mare și respective fluxul de oameni este foarte mari astfel întrerpinderea își poate comercializa produsele dar cel mai important este promovarea gamei de produse, cu calitățile ei deosebite. Al treilea autovehicul în perioada caldă a anului este amplasat pe teritoriul zonei de odihnă și agrement “Vadul lui Vodă” , fiind promovate cel mai mult produsele pentru grătar și semifabricatele care ocupă și ele o pondere semnificativă în volumul producției fabricate a întrerpinderii și care necesită opromovare efectivă. Autovehiculele au fost procurate prin metoda de leasing pe o perioadă de 3 ani, astfel întrerpinderea nu a înregistrat investiții majore întro perioadă anumită dar va achita lunar rata, aceastămetodăfiind avantajoasă pentru activitatea întrerpinderii.

Volumul de producție în cadrul SRL „Salamer Com” pe parcursul anilor 2011-2013

Sursa: Departamentul producere Tab. 12

Ponderea întreprinderii analizate în ramura producerii mezelurilor și prelucrare a cărnii

Sursa:Biroul național de statistică Tab. 13

Concluzie:

În baza tabelului de mai sus constatăm că întrerpinderea analizată ocupă 3-4 % din volumul total de producție din carne și mezeluri. În urma efectuării acestei analize putem sesiza un potențial deosebit de mare pentru întrerpindere în cazul în care va duce o luptă constructivă și corectă cu concurenții și va oferi produsele de calitate înaltă și în condiții accesibile.

Astfel întrerpinderea trebuie sa depună maxim efort în promovarea produselor și în implimentarea streategiilor, pentru a menține și crește competitivitatea pe piață și a ajunge la cel mai înalt nivel, dat fiind faptul că concurența este foarte intensă în acest sector.

Bibliografie

“Managementul aprovizionarii si desfacerii” Prof.univ.dr.Gheorghe BASANU, Prof. univ. dr.Mihai PRICOP [cap 6,7]

“Marketing” ,Virgil Balaure, Virgil Adăscăliței, Editura Uranus, București 2000[p. 408-412]

“Principiile Marketingului”, Kotler Philip, Editura Teora, București 2005[p. 729-736]

“Tehnologii comerciale și logistica”, E.Turcov ,S. Petrovici, A. Petrovici, Editura ASEM, Chișinău 2005

“Distribuția mărfurilor” A-L.Ristea, Th.Purcărea, C. Tudose , Editura didactică și pedagogică [p.10]

“Economia distribuției” A-L.Ristea ,Valeriu Ioan – Franc, Th.Purcărea [p,24]

“Sistemul logistic al firmei” I.C Dima, Editura Tehnica, București 1997, [p. 122-125]

Bibliografie

“Managementul aprovizionarii si desfacerii” Prof.univ.dr.Gheorghe BASANU, Prof. univ. dr.Mihai PRICOP [cap 6,7]

“Marketing” ,Virgil Balaure, Virgil Adăscăliței, Editura Uranus, București 2000[p. 408-412]

“Principiile Marketingului”, Kotler Philip, Editura Teora, București 2005[p. 729-736]

“Tehnologii comerciale și logistica”, E.Turcov ,S. Petrovici, A. Petrovici, Editura ASEM, Chișinău 2005

“Distribuția mărfurilor” A-L.Ristea, Th.Purcărea, C. Tudose , Editura didactică și pedagogică [p.10]

“Economia distribuției” A-L.Ristea ,Valeriu Ioan – Franc, Th.Purcărea [p,24]

“Sistemul logistic al firmei” I.C Dima, Editura Tehnica, București 1997, [p. 122-125]