Modalitati de Dezvoltare Si Promovare a Turismului din Judetul Suceava

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. PREZENTAREA GENERALĂ A JUDEȚULUI SUCEAVA

1.1Scurt istoric

1.2 Așezarea geografică

1.3 Căi de acces

1.4 Nivelul de dezvoltare economico-socială

1.5 Potențialului turistic al județului Suceava

1.5.1 Resurse turistice naturale

1.5.1.1 Relief

1.5.1.2 Climă

1.5.1.3 Hidrografie

1.5.1.4 Resursele solului

1.5.1.5 Faună, floră și vegetație

1.5.1.6 Arii naturale protejate

1.5.2 Resurse turistice antropice

1.5.2.1 Obiective religioase și cultural istorice

1.5.2.2 Edificii culturale

1.5.2.3 Obiective istorice

1.5.2.4 Monumente de arhitectură peisagistică și construcții monumentale

1.5.2.5 Meșteșuguri

1.5.2.6 Obiceiuri și tradiții

1.5.2.7 Portul popular tradițional și folclorul sucevean

1.5.2.8 Festivalurile, manifestările artistice, culturale și sportive

1.5.3 Forme de turism practicate în județ

1.5.3.1 Turism montan

1.5.3.2 Turism balnear

1.5.3.3 Turism cultural

1.5.3.4 Turism religios

1.5.3.5 Turism rural și agroturism

1.5.3.6 Ecoturismul

1.5.3.7 Turism de afaceri

1.5.3.8 Turism de tineret

CAPITOLUL 2. ANALIZA BAZEI TEHNICO-MATERIALE ȘI A CIRCULAȚIEI TURISTICE DIN JUDEȚUL SUCEAVA ÎN PERIOADA 2010 – 2014

2.1 Unități de cazare turistică

2.2 Unități de alimentație publică

2.3 Instalații și modalități de agrement și tratament

2.4 Indicatorii circulației turistice

2.4.1 Turiști cazați

2.4.2 Numărul înnoptărilor

2.4.3 Durata medie a sejurului

2.4.4 Gradul de ocupare

2.4.5 Densitatea turistică

CAPITOLUL 3. PROPUNERI DE INTENSIFICARE A FLUXURILOR TURISTICE CĂTRE JUDEȚULUI SUCEAVA

3.1 Diversificarea formelor de turism practicate în județul Suceava

3.2 Modalități de îmbunătățire a județului Suceava

3.3 Program de dezvoltare durabilă a turismului din județul Suceava

3.4 Propunerea unor noi circuite turistice

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Turismul românesc se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate. Cele patru componente naturale de bază ale României sunt: Carpați, Dunărea,Marea Neagră și Delta Dunării, fiind cea mai mare deltă europeană foarte bine păstrată.Tradițiile se păstrează de sute de ani datorită oamenilor simpli iar satele fac parte din peisajele naturale.

România este o țară bogată din punct de vedere al potențialului turistic natural cât și antropic având numeroase arhitecturii religioase,castele și orașe medievale.

Una dintre capitalele medievale ale Moldovei, Suceava este totodată inima Bucovinei de sud. Cele câteva clădiri istorice și muzee,majoritatea situate în apropiere de centrul orașului, Piața 23 Decembrie,merită câteva ore de atenție. Oamenii se opresc deseori la Suceava în drumul lor spre Carpați și spre celebrele mănăstiri pictate ale Bucovinei.

Județul Suceava se constituie într-o străveche și densă vatră de civilizație și cultură românească. La începuturile evului mediu înaintașii au avut un rol important pentru istoria românilor, prin înființarea primelor târguri,formațiunilor politice prestatale, în organizarea și finalizarea luptei împotriva stăpânirii tătarilor și ungurilor, dar și a unirii, dezvoltării și consolidării statului feudal românesc de la răsărit de Carpați.

Astăzi orașul Suceava are o înfățișare nouă, opusă de cea a vechiului târg multisecular.
Istoria orașului Suceava, atât cea trecută, cât și cea prezentă, este direct legată de istoria țării, prin complexitatea și caracterul divers al elementelor componente, specific structurii urbane, prin păstrarea lor de-a lungul veacurilor, prin tradițiile de baza în arhitectură, prin caracterul de continuitate, ca și prin monumentele înnoirii sale. Creațiile arhitecturale,întreaga cultură urbană a Sucevei s-au realizat în decursul veacurilor într-un cadru general dat, care își are limitele sale geografice, etnice și de timp.

Aici s-au ridicat primele trei capitale ale Moldovei: Baia, Siret și Suceava, cetățile Șcheia și Cetatea de Scaun a Sucevei, o durabilă și impresionant de bogată salbă de ctitorii și necropole voievodale și boierești: Putna, Voroneț, Moldovița, Sucevița, Humor, Dragomirna, Arbore, monumente și centre de artă și cultură cu inestimabile valori ale patrimoniului național și universal.

Județul Suceava este o adevărată destinație turistică datorită formelor de relief pitorești, accesibile și armonios îmbinate pe întreg teritoriul, condițiile de climă favorabile pentru practicarea turismului pe tot parcursul anului, hidrografia, cadrul natural variat și bogat, patrimoniul cultural-istoric și arhitectural apreciat pe plan național și internațional, ospitalitatea binecunoscută bucovineană, tradițiile, obiceiurile populare și specificul gastronomic.

Suceava este un important obiectiv turistic din regiunea Bucovina, potențialul turistic natural (Parcul Național Călimani, rezervațiile naturale geologice, geomorfologice, floristice, speciile ocrotite), potențialul turistic antropic, cu obiectivele turistice religioase (mănăstiri și biserici de XIV-XV unele dintre ele fiind incluse în patrimoniul UNESCO), vestigiile și construcțiile arheologice (Cetatea de Scaun), muzee și casele memoriale (Complexul Muzeal al Bucovinei), resursele etnografice și folclorice (datini și obiceiuri).

Una dintre prioritățile Primăriei Municipiului Suceava este implicarea mai activă în promovarea și susținerea unor domenii economice de interes local,național și mondial,precum și identificarea unor surse de finanțare sau a unor parteneri externi pentru dezvoltarea turismului.

Din județul Suceava, localitatea Ciocănești a fost desemnată câștigătoarea primei ediții a programului cultural și turistic "Satul cultural al României 2014", urmând să mai participe la alte evenimente ce vor contribui la promovarea acestuia la nivel național și internațional.

Lucrarea se intitulează “Modalități de dezvoltare și promovare a turismului din județul Suceava”. Am ales județul Suceava deoarece după părerea mea este unul dintre cele mai interesante județe din Bucovina. Mănăstirile din această regiune sunt fără îndoială unele din cele mai frumoase și totodată vestite așezăminte de cult din lume. Păstrate și restaurate cu grijă de istorici și artiști, aceste adevărate vestigii, în ciuda nenumăratelor cotropiri și distrugeri, sunt până astăzi locuri de reculegere și meditație. Frumusețea lor este unică din punct de vedere arhitectonic și a materialelor folosite, unele din ele fiind adevărate minuni ale ingeniozității și simțului artistic.

Lucrarea de față va fi structurată pe 3 capitole care va prezenta detaliat potențialul turistic al Sucevei și dezvoltarea acestuia.

Capitolul 1 va descrie prezentarea județului Suceava.Vor fi prezentate scurt istoric, așezarea geografică, căile de acces, nivelul de dezvoltare economico-socială,potențialul turistic natural,potențialul antropic și formele de turism practicate.

În al doilea capitol vor fi prezentate analiza indicatorilor circulației turistice, sosirile, înnoptările, durata medie a sejurului, gradul de ocupare și densitatea turistică.

În capitolul al treilea se vor face propuneri și recomandări de dezvoltare a potențialului turistic din județul Suceava și se concluzionează întreaga tema analizată în lucrare.

CAPITOLUL 1.PREZENTAREA GENERALĂ A JUDEȚULUI SUCEAVA

Ținuturile Sucevei oferă oricărui turist multiple și variate modalități de delectare sufletească și spirituală.Un cadru natural mirific-o adevărată “gură de rai”mioritică te asaltează din toate părțile. Județul Suceava mai este numit și Țara de Sus sau Țara Fagilor.

1.1 Scurt istoric

Județul Suceava a însemnat istoria românilor cu momente memorabile, începând cu 1359, anul fondării primului stat centralizat, Moldova, în timpul domniei lui Bogdan I (1359-1365), alt voievod român maramureșean. Odată cu domnia lui Petru Mușat(1375-1391), statul feudal Moldova se consolidează.În această perioadă apar construcții impunătoare din piatră, fortificații, cetăți, dintre care amintim pe cele de la Siret,Scheia și Cetatea de Scaun a Sucevei,apoi ctitoriile bisericești de la Rădăuți și Siret. Din motive de ordin militar, voievodul își mută reședința de la Siret la Suceava.

Domnia lui Alexandru cel Bun(1400-1432), Moldova cunoaște o perioadă de dezvoltare pe toate planurile, fapt pe care îl atestă și construcțiile ce s-au ridicat la Baia, Suceava, Modovița și Humor.

La cârma Moldovei vine Ștefan cel Mare(1457-1504), calitățile sale umane, cele de om politic, de diplomat, de strateg, acțiunile sale pe plan militar pentru apărarea suveranității și independenței Moldovei, realizările sale din domeniul culturii (Voroneț, Putna, etc), l-au transformat într-un erou legendar. Sub domnia sa, Suceava devenise un adevărat centru de comandă și coordonare a sistemului său de apărare. Tradiția voievodului, experiența sa, au fost duse mai departe și de urmașii acestuia, Cetatea Sucevei nefiind niciodata cucerită prin forța armelor.

Suceava a fost capitală a Moldovei timp de aproape două veacuri, din 1388 până în 1566, când, în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, capitala a fost mutata la Iași. După izbucnirea Primului Război Mondial, mulți bucovineni fug în Moldova și se înrolează în armata română. La data de 28 noiembrie 1918 are loc Unirea Bucovinei cu România.Astfel, Suceava trece sub administrație românească.

1.2 Așezarea geografică

Județul Suceava este situat în partea de nord-est a României și, ocupând 3,6% din teritoriul țării, este al doilea ca mărime din țară, după Timiș având o suprafață de 8.553 km2.Este parte componentă a “Regiunii de Dezvoltare de Nord-Est” a țării, din anul 2004, regiune ce însumează 36 850 km2. Județul se învecinează la nord cu Ucraina (frontieră de stat), la sud cu județele Mureș, Harghita, și Neamț, la vest cu județele Maramureș și Bistrița Năsăud, iar la est cu județele Botoșani și Iași.

Se întinde în longitudine:între 24o57’ extremitate vestică și 26o40’extremitate estică, iar în latitudine: între 47o59’ extremitate nordică și 47o4’ extremitate sudică.

Figura nr. 1.1. Limitele județului Suceava

Sursa: http://www.comune.ro/?/judet/ijud36/

Localitatea este situată pe cursul râului Suceava, afluent de dreapta al Siretului, la distanța de 21 km de vărsarea în Siret (lângă orașul Liteni) și 149 km de locul de izvorâre (Masivul Lucina din Obcina Mestecănișului). Râul separă vechiul oraș Suceava de cartierele suburbane Burdujeni și Ițcani și a determinat în timp configurația neobișnuită a reliefului urban al Sucevei, care include zone de deal (cu platouri și versanți), zone de luncă și două crânguri: Zamca și Șipote (ambele localizate în granițele orașului).

1.3 Căi de acces

Principalele căi de acces în județ sunt :

rutiere :

drumul european DN 2 – E 85, care traversează Europa de la nord la sud, făcând legătura între Marea Baltică și Marea Egee, respectiv între Lituania și Grecia, străbătând România pe direcția București – Bacău – Fălticeni – Suceava – Siret;

DN 17 A, Câmpulung Moldovenesc – Sucevița – Rădăuți – Siret;

DN18, Iacobeni – Ciocănești – Borșa;

DN 29, Suceava – Botoșani; DN Suceava – Dorohoi;

drumul european E 58, care face legătura între Rusia (Rostov pe Don) și Austria (Viena), străbătând România pe direcția Halmeu-Baia Mare-Bistrița-Suceava-Botoșani-Iași-Sculeni (Rep. Moldova).

aeriene :

Aeroportul Internațional « Ștefan cel Mare » Salcea, la 12 km de Suceava cu posibilități pentru traficul internațional și la cerere cu asigurarea de servicii de vamă-graniță;

Aeroportul Dealul Floreni, situat la 10 km de orașul Vatra-Dornei și care deservește în special traficul cu aparate de zbor de mici dimensiuni, sau în scop sportiv ;

4 heliporturi situate în localiățile Putna, Vatra Moldoviței, Sucevița, Voroneț;

feroviare:

Județul Suceava este străbătut de magistrala feroviară 5, București-Bacău-Suceava-Vicșani și care se continuă la ieșirea din țară pe direcția Kiev-Varșovia-Moscova,cu ramificația Suceava – Rădăuți – Putna și Suceava – Gura – Humorului – Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei – Sângeors Băi – Năsăud – Beclean;

De asemenea, județul Suceava este străbătut de o cale ferată foarte importantă, care face legatura între Moldova și Transilvania, pe direcția Iași-Suceava-Câmpulung Moldovenesc-Vatra Dornei-Dej-Cluj Napoca- Timișoara.

1.4 Nivelul de dezvoltare economico-socială

Nivel de dezvoltare economică

Profilul economic al județului Suceava este puternic influențat de diversitatea și bogăția de resurse ale zonei. Principalele resurse sunt pădurile (care reprezintă peste 52% din suprafața județului și 7% din suprafața țării) terenuri arabile, majoritatea dintre ele fiind situate deoparte și de alta a râurilor Siret, Suceava și Moldova; pășuni și fânețe, resurse ale subsolului reprezentate de importante zăcăminte de fier, mangan, sulf, sare, calcar, și de salbă de izvoare de ape minerale. Astfel activitățile principale care s-au dezvoltat sunt legate de resursele enumerate, respectiv activitățile extractive și de prelucrare a minereurilor, de exploatare și prelucrare a lemnului, de creștere a animalelor și cultivare a pământului, precum și cele din domeniul industriei alimentare.

Industria Ramurile industriale reprezentative din județul Suceava sunt:

industria de exploatare și prelucrare a lemnului, a cărei dezvoltare este în strânsă corelație cu suprafața mare a fondului forestier existent;

industria celulozei și hârtiei, reprezentată de cea mai mare societate cu acest profil, S.C. „Ambro” S.A. Suceava;

industria alimentară, dezvoltată în corelație directa cu agricultura județului, se bazează pe prelucrarea produselor animaliere (carne, lapte) și a produselor vegetale; este reprezentată de societăți precum : S.C. ”LaDorna”, S.A. Vatra Dornei, S.C. ”Rarăul” ,S.A. Câmpulung Moldovenesc, S.C.”Facos” S.A. Suceava, SC „Camylact” SRL Panaci,SC „Super Star” SRL Rădăuți.

industria construcțiilor de mașini, reprezentată prin societăți comerciale care produc mașini-unelte, scule, rulmenți: S.C. „MES” S.A. Suceava, S.C. „ Romups” S.A. Suceava, S.C. „URB Rulmenți” S.A. Suceava, S.C. „Dorna Mecanică” S.A. Vatra Dornei etc.

industria ușoară, reprezentată prin unități de confecții, tricotaje și încălțăminte: S.C. „Modin” S.A. Suceava, S.C. „ Starmod ” S.A. Suceava, S.C. „ Bucovina Tex ” S.A. Rădăuți, S.C. „ Romalfa ' Câmpulung Moldovenesc.

industria minieră este reprezentată în județ prin unități de exploatare a minereurilor neferoase.

Indicele producției industriale a județului Suceava a fost,în anul 2013 luna decembrie,de 111,2%, față de anul 2014 luna decembrie (114,7 %) din care în:

industria extractivă – 120,7% (2013),125,6% (2014) ;

industria prelucrătoare – 109,1% (2013),114,1% (2014);

energie electrică și termică, gaze și apă –124,7%(2013),115,9 %(2014) .

Indicele volumului cifrei de afaceri din industrie pe total (piața internă și piața externă) înregistrat în decembrie 2014 a fost de 125 %, față de aceeași dată a anului 2013 (119,9%). Până la sfârșitul lunii decembrie 2014, volumul exporturilor (FOB) județului Suceava a fost de 27787 mii euro, iar al importurilor (CIF) de 30969 mii euro. Numărul salariaților din județul Suceava era în anul 2014 (91710 persoane),cu un câștig salarial mediu brut de 1856 RON/persoană (2014).

Agricultura Conform datelor statistice furnizate de Direcția Județeană de Statistică Suceava, la nivelul anului 2014, județul Suceava dispune 855.350 ha suprafața fondului funciar iar suprafața agricolă 347.632 (41% din suprafața fondului funciar), din care: 179.954 ha suprafață arabilă, 90.512 ha pășuni, 74.179 ha fânețe și 2.987 livezi și pepiniere pomicole. Terenurile arabile sunt cultivate, îndeosebi, cu: cereale pentru boabe (178.385 ha), grâu și secară (74.108 ha), orz și orzoaică (6.099 ha), porumb (36.900 ha), plante uleioase (4.039 ha), floarea-soarelui (1.329 ha), sfeclă de zahăr (726 ha), cartofi (21.331 ha), legume (7.613 ha). Condițiile pedo-climatice ale județului au favorizat dezvoltarea pomiculturii. Această activitate este concentrată, cu deosebire, în bazinul Fălticeni care deține ponderea ca suprafață și producție pomicola, în centrele: Rădășeni, Fălticeni,Preutești,Vulturești. Dintre speciile pomicole, mărul ocupă 65,91 % din suprafețele cultivate, prunul 17,32 %, cireșul și vișinul 5,20 %, părul 8,39 %, alte specii 3,18 %. Un sector important îl constituie și zootehnia, a cărei dezvoltare este favorizată de suprafața mare de pășune existentă în zona montană și în luncile râurilor. Din efectivele de animale existente la nivelul județului Suceava, ponderea o dețin păsările (1.219.004 capete), urmând apoi ovinele (252.901 capete), bovinele (161.823 capete), porcinele (74.887 capete), și cabalinele (23.661 capete). Satele din zona de munte sunt specializate în creșterea bovinelor pentru lapte și carne și a ovinelor.

Comerțul În ceea ce privește comerțul, principalele produse livrate la export (decembrie 2014) sunt: animale vii și produse animale (702 mii €), produse ale industriei chimice și ale industriilor conexe, produse vegetale (4 mii €),produse din lemn (14042 mii €),produse textile (2059 mii €), produse alimentare, băuturi, tutun, mașini, aparate și echipamente electrice (3814 mii €). Principalele produse importate (decembrie 2014) sunt: animale vii și produse animale (1107 mii €), produse alimentare și băuturi(537 mii €), materii textile și articole din aceste materiale (1646 mii €), produse din lemn (2685 mii €), articole din piatră, ciment, ceramică, sticlă și alte materiale similare (200 mii €), încălțăminte (163 mii €), materiale plastic și cauciuc (3386 mii €), etc.

Transporturile (infrastructură) Județul Suceava dispune de o infrastructură dezvoltată și diversă (2014):

lungimea simplă a liniilor de cale ferată în exploatare –526 km;

lungimea simplă a liniilor de cale ferată electrificate – 248 km;

lungimea drumurilor publice total – 3.150 km, din care:

drumuri publice modernizate – 1.576 km;

drumuri publice cu îmbrăcăminți ușoare rutiere -107 km;

drumuri naționale (inclusiv autostrăzi și drumuri europene) – 628 km;

drumuri naționale modernizate – 614 km;

drumuri naționale cu îmbrăcăminți ușoare rutiere – 14 km;

drumuri județene și comunale – 2.522 km;

Județul Suceava este străbătut de magistrala europeană București – Bacău – Suceava -Vicșani. În apropierea municipiului Suceava, la o distanță de 12 km, se află Aeroportul Internațional „Ștefan cel Mare” Suceava , care asigură legăturile aeriene cu restul României, precum și cu alte țări. Primele curse aeriene au operat pe Aeroportul Suceava începând cu anul 1960, iar din anul 1963 există pistă betonată, dispozitiv luminos de apropiere și platformă de îmbarcare/debarcare pentru pasageri și marfă.

Județul Suceava dispune, de asemenea, de un aeroport la Floreni, în apropierea municipiului Vatra Dornei și de patru heliporturi în localitățile: Putna, Sucevița, Moldovița și Voroneț.

Nivel de dezvoltare socială

Județul este organizat administrativ – teritorial în 5 municipii (Suceava-reședință de județ, Fălticeni, Rădăuți, Câmpulung – Moldovenesc și Vatra Dornei), 11 orașe (Gura Humorului, Siret, Solca, Broșteni, Cajvana,Dolhasca, Frasini, Liteni, Milisăuți, Salceași Vicovul de Sus) și 98 de comune cu 379 de sate.

Repartizarea populației pe sexe în perioada 2010-2014 din județul Suceava

Tabel nr. 1.1

-nr persoane-

Sursa: http://statistici.insse.ro/shop/

Având în vedere analiza datelor din tabelul de mai sus, se observă că numărul total al ambelor sexe crește de la un an la altul. În 2010 numărul total a fost de 736 324, iar în 2014 a ajuns la un număr de 741 314, asta însemnând o diferență de 4990 persoane. Privind tabelul vedem că numărul femeilor este mai mare decât numărul bărbaților.

Reprezentarea grafică a repartizării populației pe sexe în perioada 2010-2014 din județul Suceava

Fig. nr. 1.2 Repartizarea populației pe sexe/total

În graficul de mai sus reprezentăm repartizarea populației pe sexe/total albastru reprezintă numărul total al ambelor sexe. După cum observăm diferența dintre femei și bărbați nu este atât de mare.

Repartizarea populației pe sexe și medii de proveniență, în perioada 2010-2014 din județul Suceava

Tabel nr. 1.2

-nr persoane-

Sursa: https://statistici.insse.ro/shop/

Din tabel se poate deduce că marea majoritate a populației Sucevei se află în mediul rural. Numărul populației în perioada 2010-2014 a suferit unele modificări, ajungând ca în anul 2014 populația să înregistreze o scădere de 1435 de persoane față de anul 2010 în mediul urban,iar în mediul rural o creștere de 6425 de persoane din 2010 până în 2014.

Reprezentarea grafică a repartizării populației pe sexe și medii de proveniență, în perioada 2010-2014 din județul Suceava în mediul urban

Fig. nr. 1.3 Repartizarea populației în mediul urban

Acest grafic reprezintă numărul ambelor sexe din mediul urban. Din acesta se observă că numărul femeilor este apropiat de numărul bărbaților.

Reprezentarea grafică a repartizării populației pe sexe și medii de proveniență, în perioada 2010-2014 din județul Suceava în mediul rural

Fig. nr. 1.4 Repartizarea populației în mediul rural

În mediul rural se observă că numărul total al ambelor sexe a crescut cu 6425 din 2010 până în 2014. În acest mediu numărul bărbaților este mai mare decât cel al femeilor, dar fiind o diferență foarte mică între ei.

Repartizarea populației pe grupe de vârstă în perioada 2010-2014 din județul Suceava

Tabel nr. 1.3

-număr persoane-

Sursa: https://statistici.insse.ro/shop/

În anul 2014 față de 2010 numărul populației crește cu 4990 persoane. Predominante sunt persoanele cu vârstă cuprinsă între 15 și 59 de ani, urmată de cele de 60 de ani și peste, apoi de 0 și 14 ani. Numărul crescut al acestora din urmă subliniază faptul că natalitatea a crescut.

Reprezentarea grafică a repartizării populației pe grupe de vârstă

Fig. nr. 1.5 Repartizarea populației pe grupe de vârstă

Din acest grafic vedem că numărul cel mai mare dintre cele trei categorii de vârstă îl reprezintă cea între 15-59 ani, dar din păcate numărul acestora scade de la an la an, ajungându-se de la 465293 la 465001. Numărul persoanelor de 60 ani și peste a crescut din 2010 cu 7962.

Componența etnică a municipiului Suceava în anul 2011:

Români(92,6%)

Maghiari,Ruteni (0.3%)

Ucraineni (0.93%)

Romi (1.91%)

Germani (0.11%)

 Ruși lipoveni (0.27%)

Polonezi (0.3%)

 Altă etnie (1.2%)

Etnie necunoscută (2.38%)

Componența confesională a județului Suceava în anul 2011:

Ortodocși(83,97%)

Romano-catolici(1,59%)

Penticostali(4,11%)

Necunoscută(7,5%)

Altă religie(2,83%)

Mișcarea naturală a populației în perioada 2010-2014 din județul Suceava

Tabel nr. 1.4

-număr persoane-

Sursă: https://statistici.insse.ro/shop/

În anul 2013 sporul natural este 1433 persoane față de anul 2014 unde observăm o scădere bruscă de -398 de persoane.

Reprezentarea grafică a mișcării naturale a populației

Fig. nr. 1.6 Mișcarea naturală a populației

Din acest grafic vedem că numărul cel mai mare de născuți este în anul 2013 cu un număr de 8941 și cu cel mai mic număr al deceselor 7508. Anul 2014 față de anul 2010 înregistrează o scădere masivă a populației cu 728 de persoane.

1.5 Potențialul turistic al județului Suceava

Potențialul turistic este definit ca ”ansamblul componentelor naturale,cultural-istorice,socio-demografice și tehnico-economice,recunoscute științific,cantitativ și calitativ și dovedite ca prezentând posibilități de valorificare și dând o anumită funcționalitate pentru turism„. Tinând cont de implicare umană la crearea acestor resurse, potențialul turistic poate fi: potențial turistic natural și potențial turistic antropic.

1.5.1 Resurse turistice naturale

Potențialul turistic natural mai este cunoscut și sub numele de ofertă turistică primară și este alcătuit din totalitatea resurselor naturale valorificabile în scopul practicării activității de turism (relief, climă, hidrografie, resursele solului, floră și vegetație,faună și arii naturale protejate).

1.5.1.1 Relief

Cea mai importantă caracteristică a reliefului județului Suceava este cea de diversitate, aici întâlnindu-se munți, depresiuni intramontane, dealuri, podișuri, câmpii, văi terasate și lunci.

În funcție de suprafața ocupată de fiecare formă de relief în parte, situația la nivelul județului se prezintă astfel:

zona montană/submontană(carpatică și subcarpatică): 5434 km2 (53%);

zona deluroasă(de podiș): 2566 km2 (30%);

zona de luncă: 1454 km2 (17%).

În ansamblu, pe teritoriul județului Suceava sunt două unități importante de relief: regiunea montană și regiunea de podiș. Principalele tipuri de forme de relief sunt așezate în fâșii paralele, cu dispunere nord-sud. Zona montană, integrată în lanțul Carpaților Orientali, cuprinde masive și complexe de culmi separate între ele de văi adânci sau arii depresionare,astfel: Masivul Călimani; Masivele Giumalău – Rarău; Munții Suhard și Bistriței, Masivul Stânișoarei; Obcinile Feredeului și Mestecăniș.

Relieful munților Călimani (cei mai înalți munți vulcanici de pe teritoriul României, singurii care depășesc 2.000 m altitudine – Vârful Pietrosul Călimani) oferă cele mai pectaculoase forme cu potențial de mare atractivitate: craterul vulcanic Călimani, cu un diametru de circa 10 km, formele ciudate de stânci vulcanice de pe Rețitiș, Tămău, Lucaciu și Pietrosul, stâncile cu aspect ruiniform ”12 Apostoli”,depozitul fosilifer Glodu (scoici mari), Rezervația de Jnepeniș cu Pinus cembra, unde se găsește un arboret natural în amestec intim de molid și zâmbru, unic în țară și foarte rar în Europa, rezervația naturală Peștera Izvorul Tăușoarelor. Relieful carstic și rezidual al masivului Rarău oferă una dintre cele mai interesante forme geologice din lanțul Carpaților Orientali – „Pietrele Doamnei”, precum și dolinele de pe Todirescu și de sub vârful Rarău, sectoarele de chei de pe Valea Caselor și Izvorul Alb, grohotișurile fosile din vestul Pietrei Zimbrului și Peștera Liliecilor. În partea estică a masivului se află rezervația naturală ”Codrul secular Slătioara”, cu o bogăție de arbori diverși ca specie, care n-a suferit modificări pricinuite de intervenția antropică. Un alt factor de atracție turistică îl reprezintă Cheile Moara Dracului, un sector de chei foarte înguste (între 2- 3 metri lățime, aproximativ 40 m lungime), situat pe pârâul Caselor. Munții Giumalău, de origine cristalino-mezozoică, reprezintă principala atracție pentru iubitorii de natură, platourile sale oferind una dintre cele mai grandioase priveliști din Carpații Orientali. Pădurea seculară de la Giumalău, cu speciile masive de conifere, și Cheile Zugreni, săpate la poalele de sud ale munților, constituie principalele atracții ale Munților Giumalău. Munții Bistriței, ce se desfășoară pe dreapta râului Bistrița, formează gruparea cea mai întinsă de munți cristalini. Creasta Pietrosu (cu o altitudine de 1.791 m) oferă o priveliște fascinantă pentru cei ce se încumetă să urce versanții puternic înclinați. Munții Suhard sunt cunoscuți mai ales datorită vârfului Oușoru (1.639 m), care străjuie Depresiunea Dornelor. Totuși, cel mai înalt vârf se află în partea de nord-vest a Munților Suhard și anume Vârful Omu, de 1.932 metri altitudine. Creasta principală a acestor munți reprezintă principala atracție, datorită frumuseții peisajelor și a ușurinței cu care poate fi parcursă. Gruparea muntoasă Pietrosu – Grințiesul Broștenilor prezintă forme de relief greoaie, asociate cu piscuri semețe cum sunt: Pietrosu Bistriței (1.760 m) sau Budeanu(1864 m) și abrupturi stâncoase sau văi în chei: defileul Bistriței de la Zugreni, cheile Barnarului. Masivul Stânișoarei prezintă un relief monoton, cuprinzând numeroase ramificații sub forma unor culmi secundare, mai lungi spre est și mai scurte spre vest. Obcinile Bucovinei cuprind trei mari subunități, dispuse paralel pe direcția nord-vest/sud-est, separate de văile superioare ale râurilor Moldova și Moldovița: Obcina Mestecăniș, Obcina Feredeu și Obcina Mare. Cea mai înaltă și mai spectaculoasă dintre obcini este Obcina Mestecănișului, cu altitudini ce depășesc 1.500 m (1.586 m – Vârful Lucina). Urmează apoi Obcina Feredeu (cu altitudini de 1.400 m), Obcina Brodinei (cu vârfuri de 1.300 m) și Obcina Mare care este cea mai întinsă, dar cu cele mai mici altitudini (sub 1.300 m). Cele mai importante obiective turistice naturale sunt: Ansamblul de stânci Pietrele Muierii, creasta principală a Obcinei Mestecăniș și plaiurile Lucinei, cu Tinovul Găina. Obcina Mestecănișului – se desfășoară ca o culme prelungă cu altitudini din ce în ce mai scăzute spre sud-est -1588 m în vârful Lucina, 1550 m vârful Tătarca, 1.291 m vârful Mestecăniș și 1.086 m Pasul Mestecăniș – și cu profil transversal asimetric, având fațada dinspre Bistrița Aurie mai abruptă decât fațada dinspre Valea Moldovei. Obcina Feredeului – începe dinspre vest seria unităților muntoase alcătuite din roci de fliș care au forma unor cocoașe din care cea mai înaltă este vârful Pascaru (1.479 m). Obcina Mare – situată la est de valea largă a Moldovei este formată din numeroase culmi prelungi care depășesc altitudinea de 1.200 m.

Încadrată de munții Bistriței Aurii la nord, Munții Bistriței la sud-est, Munții Călimani la sud și Munții Bârgăului la vest, se află Depresiunea Dornelor. Unitate geografică distinctă, aceasta se îngustează spre est, spre cheile Zugrenilor, și se deschide larg spre vest, fiind drenată de râul Bistrița. Depresiunea Câmpulung Moldovenesc reprezintă cea mai mare arie depresionară din lungul râului Moldova. Se remarcă prin prezența unui relief de terase cu altitudine relativă de circa 110 m, dezvoltat aproape în exclusivitate pe dreapta râului Moldova. Depresiunile Vama, Frasin și Humor sunt alte arii importante de lărgire a văii Moldova, fiind separate de defilee, dintre care cel mai îngust se află la Prisaca Dornei.

Zona de podiș este mai coborâtă cu 200 m față de cele mai joase culmi muntoase. Cele mai importante subunități de relief din această regiune sunt: Podișul Sucevei, Depresiunea Rădăuți, Valea Sucevei, Valea Siretului Subcarpații și Valea Moldovei. Podișul Sucevei are o înălțime medie de 460 m, dar cota maximă ajunge la 528 m în Vf. Teișoara din Podișul Dragomirnei. Se întinde până la valea Siretului în est și până la valea Moldovei în sud și sud-vest. Se împarte în câteva subunități de relief diferit: masive deluroase, arii depresionare și culoare de văi. Depresiunea Rădăuți este cuprinsă între râurile Suceava și Sucevița și are altitudinea medie de 360 m. Relieful este acumulativ de pseudo-câmpie, cu forme plane terasate și meandre. Valea Sucevei se prezintă diferit, fiind împărțită în trei sectoare: unul superior, prin Obcine, până la Straja, unul mijlociu, până la Milișăuți și unul inferior, până la vărsarea în Siret, la Liteni. Are un caracter de culoar datorită dimensiunilor mariale luncii și teraselor. Valea Siretului este cea mai reprezentativă și mai importantă din Podișul Moldovei. Are 6-8 km lățime, prezentându-se ca un adevărat culoar acumulativ. În zona de confluență cu râul Suceava ia aspectul unei câmpii aluvionare intracolinare, cu o lățime de 12 km. Subcarpații se întind la sud de valea Moldovei și corespund unui relief de acumulare, cu aspect deluros, dar și cu unele depresiuni, cum sunt cele de la Solca și Cacica. Valea Moldovei apare ca o depresiune între Subcarpați și Podișul Sucevei. Datorită luncii largi și joase, până la Ciumulești râul curge despletit, după care începe să bată malul stâng. Lățimea cea mai mare a luncii și teraselor este la Baia, unde valea ia aspect depresionar.

1.5.1.2 Clima

Clima este temperat continentală. Spațiul geografic al județului Suceava aparține aproape în egală măsură sectorului cu climă continentală (partea de est) și celui cu clima continental moderată (partea de vest). Venind dinspre vest, masele de aer își pierd treptat din umezeală în timpul traversării Carpaților Orientali, astfel încât în partea estică a județului ajung mai uscate, clima suferind un proces de continentalizare. Aerul de origine nordică aduce ninsori iarna și ploi reci primavara și toamna. Din est, județul primește influențe climatice continentale cu secetă vara, cu cer senin, ger și viscole iarna. Temperaturile medii anuale sunt:

în climatul montan, sub 0°C pe munții înalți și 6°C pe versantul estic al Obcinei Mari;

în climatul extramontan, între 7-8°C.

Temperaturile minime coboară uneori până la -38,5°C, iar temperatura cea mai ridicată a fost de 39,8°C (în iulie 2000). Temperaturile cele mai scăzute din zona montană se înregistrează nu pe vârfuri, ci în depresiuni și văi, datorită fenomenului de inversiune climatică. Temperatura medie multianuală este de 2°C la munte și 7,5°C în zona de podiș. Durata iernii este cu 1-2 luni mai mare la munte, decât în regiunea deluroasă. Trecerea de la iarnă la primavară se face brusc în partea de est a județului, față de partea de vest unde, pe vârfurile înalte și versanții umbriți ai munților, zăpada și înghețul se întâlnesc până la sfârșitul lunii mai și chiar începutul lunii iunie. Precipitațiile variază de la an la an și sunt cuprinse între 800 și 1200 mm, în funcție de zonă. Precipitațiile căzute sub formă de ploaie reprezintă 70-80% din totalul acestora. Cele mai mici cantități de precipitații se înregistrează în luna februarie, iar cantitățile cele mai abundente sunt, de obicei, în lunile mai și iunie. Regimul vânturilor este determinat de sistemul terasat al reliefului. În partea superioară a culmilor muntoase domină vântul de vest, iar în regiunea de podiș direcția vântului este influențată de orientarea curenților de vale. În decursul anului, vitezele medii ale vânturilor din direcția nord-vest sunt de 2,6 m/s. În zona de munte, acestea se pot cifra la valori de 20-25 m/s, cele maxime depășind 40 m/s.

1.5.1.3 Hidrografie

Rețeaua hidrografică a județului însumează 3.092 km. Densitatea rețelei hidrografice este de 0,361 km râu/km2 teritoriu, valoare superioară celei medii pe țară. Principalele cursuri de apă ce străbat județul sunt: râul Siret (de la N la S) și afluenții săi, râurile Suceava, Șomuzu Mare, Moldova, Bistrița (curgând de la NV spre SE). În totalitate râurile de pe teritoriul județului Suceava sunt tributare râului Siret, datorită configurației generale a reliefului. Cantitățile cele mai mari de apă sunt transportate de râurile ale căror bazine de alimentare sunt situate în regiunea montană.Cel mai întins bazin hidrografic este cel al râului Moldova, care drenează împreună cu afluenții săi 35% din suprafața județului.Urmează ca mărime Bistrița (30%), Suceava (30%) și Siretul (10%). Teritoriul județului înglobează cantități inepuizabile de ape minerale și mineralizate, carbogazoase, sulfatate, sulfuroase și clorurate. Numai în Depresiunea Dornelor există peste 40 de izvoare minerale,renumite fiind deja cele din Vatra Dornei, Saru Dornei, Poiana Negri, Cosna s.a. Nepuse în valoare sunt numeroasele izvoare din zonele Broșteni, Gura Humorului, Solca.

Apele stătătoare constau din lacuri naturale de dimensiuni mici și lacuri antropice amenajate în scopuri complexe: rezerve de apă industrială și potabilă, apărare împotriva inundațiilor, piscicultură, etc. Cele mai numeroase acumulări antropice sunt cele 6 lacuri din lungul râului Șomuzu Mare, între care și vestitul lac 'Nada Florilor'.. Râul Siret intră în țară și în județ cu o suprafață de bazin de 1.636 km² și o lungime de 110 km. Râul Suceava își are izvoarele la o altitudine de 1.250 m, în regiunea Obcinelor Bucovinene, totalizând, la vărsarea în râul Siret, o suprafață de bazin de 2.625 km și o lungime de 262 km².Afluenții săi principali de pe teritoriul județului sunt: Brodina, Putna, Pozen, Sucevița, Solca și Soloneț.

1.5.1.4 Resursele solului Solurile de pe teritoriul județului Suceava cunosc o gamă variată de tipuri, datorită complexității condițiilor naturale, ca factori pedogenetici. Solurile brune și brun-acide cu un orizont de humus de grosimi mici acoperă aproape în întregime zona munților. În regiunile de podiș, cu altitudini de 550 -600 m, predomină solurile podzolice brune. Solurile cenușii,cu un orizont gros de humus, ocupă areale importante pe interfluviul Suceava – Siret și în Podișul Fălticenilor. Suprafețele structurale slab înclinate de la nord – vest, spre sud – est de municipiul Suceava, precum și cele din Depresiunea Liteni, cunosc o dezvoltare importantă a solurilor cernoziomoide.Caracteristicile solurilor extramontane favorizează îndeosebi cultura cartofului, cerealelor păioase, plantelor tehnice, porumb, etc.

Cele mai importante resurse ale subsolului județului se localizează în zona montană.

Aici se întâlnesc importante rezerve de minereuri polimetalice, zăcăminte de mangan, sulfuri complexe, baritina precum și izvoare de ape minerale.

În zona montană se găsesc zăcăminte de:

– mangan (Dadu, Ciocănești, Vatra Dornei, Iacobeni, Șaru Dornei, Broșteni);

– sulfuri polimetalice (Cârlibaba, Fundu Moldovei, Gemenea, Leșu Ursului).

În zona de contact cu vulcanitele neogene apar numeroase izvoare minerale carbogazoase de la Neagra Șarului, Șaru Dornei, Vatra Dornei, Poiana Negri, Poiana Stampei, Coșna, Dornișoara.

Din masivele calcaroase se extrag materiale de construcții în localitățile Pojorita, Câmpulung Moldovenesc și Botuș. La Poiana Stampei se exploatează turba. Din masivul Călimani s-a exploatat sulf (Gura Haitii) și materiale de construcție, dar în prezent această activitate este sistată. La Ostra există baritină. Importante sunt și zăcămintele de sare de la Cacica, carierele de gresii de la Solca, Păltinoasa etc. Din albiile râurilor Suceava, Moldova și Siret se extrage balast.

În zona de podiș zestrea minerală este mai sărăcăcioasă (slabe intercalații lenticulare de cărbuni inferiori).

1.5.1.5 Faună, floră și vegetație Suprafața fondului forestier reprezintă 53% din cea a județului, ocupând din acest punct de vedere primul loc pe țară. În zona de deal și podiș caracteristice sunt pădurile de foioase sunt formate din arbori de fag, stejar, carpen, frasin, tei, mesteacăn și o mare diversitate de arborișuri.În amestec se găsesc plopul, paltinul, sorbul, mălinul, scorușul și, mai rar, tisa.În zona de munte predomină pădurile de rășinoase, unde ca speciile dominante sunt molidul și bradul. La limita superioară a pădurii se dezvoltă etajul subalpin format din arbuști : jneapăn, ienupăr, afin, măceș, merișor. Pe culmile mai înalte se află pajiști alpine alcătuite din ierburi mărunte.Există și câțiva arbori ocrotiți: Stejarul din Cajvana (500 ani), Stejarul din Botoșana (350 ani), Ulmii din Câmpulung Moldovenesc (500 ani). Fauna este diversă, putând fi întâlnite diverse specii cu valoare cinegetică ridicată precum: ursul și cerbul carpatin, căpriorul, râsul, lupul, vulpea, jderul, hermina, dihorul, cocoșul de munte, cocoșul de mesteacăn, fazanul, corbul, diverse specii de acvile, vulturi, bufnițe. Râurile de munte adăpostesc specii rare de pești – lostrița, păstrăvul curcubeu, lipanul, mreana, cleanul, scobarul.

1.5.1.6 Arii naturale protejate

Pe teritoriul județului Suceava se afla un numar de 22 rezervații naturale cu suprafața de 4457,20 ha, din care 6 rezervații naturale botanice, 9 rezervații naturale forestiere, 5 rezervații naturale geologice, și 3 rezervații naturale mixte.

Pe teritoriul județului Suceava se află un număr de 22 rezervații naturale cu suprafața de 4457,20 ha, din care 6 rezervații naturale botanice, 8 rezervații naturale forestiere, 5 rezervații naturale geologice si 3 rezervații naturale mixte.

Rezervații naturale floristice/ specii ocrotite:

– Rezervația Fânețele seculare de la Frumoasa( rogozul, toporașul, laptele câinelui, stânjenelul de stepă, dedițelul, zambila pitică, usturoiul sălbatic);

– Rezervația Fânețele seculare de la Calafindești( coada cocoșului, stirigoaia, clopoțeii, crinul de munte);

– Rezervația Fânețele seculare de la Ponoare-Bosanci( stânjenelul siberian, frăsinelul, ruscuța de primăvară, pălămida, deditelul, trifoiul galben, iarbă albastră );

– Rezervația Fânețele Montane de pe plaiul Todirescu- Masivul Rarău(usturoiul siberian, arnica, margaretele, vinețeaua, bulbucii );

– Complexul de nuferi de la Salcea

– Rezervația Benia( strugurele ursului)

Rezervații naturale forestiere:

– Rezervația Quercetumul de la Crujana(cuprinde arboret de specii de foioase, cu participarea majoritară a stejarului)

– Rezervația Făgetul Dragomirna(arboretul din rezervație are o proveniență naturală în proportie de 97%).

– Rezervația Tinovul Mare Poiana Stampei(reprezintă cea mai întinsă rezervație de turbă naturală din țara noastră; dintre speciile de arbori amintim, pinul silvestru, mesteacănul pufos, scorușul, plopul tremurător ; flora erbacee este alcatuită din specii acidofile: feriga, merișorul, afinul, răchițeaua, ruginarea, rogozul, iar dintre mușchi – Saphagnum wulfianum – relict arctic și subarctic caracteristic unor zone periferice de zavoaie de tip finlandic).

– Rezervația Tinovul Șarul Dornei(vegetația este alcatuită în marea majoritate de mușchiul de tip arctic (Sphagnum), peste care, în condiții vitrege de vegetație s-a dezvoltat un arboret de pin silvestru pe un strat de turbă a cărui grosime variază între 1,10 m și 3,20 m).

– Rezervația Tinovul Găina Lucina (mesteacănul pitic, mesteacănul pufos, merișorul, afinul)

– Rezervația Codrul Secular Giumalau(vegetația forestieră este dominanată de molid, sporadic apar scorușul, paltinul de munte, plopul tremurator, sălcii; pătura erbacee este reprezentată prin: ferigi, clopoței, pojarnița, afinul alpin; în zona subalpină predomină ienupărul și jneapănul; fauna este specifică zonei montane și remarcăm: râsul, cocoșul de munte sau corbul – monument al naturii)

– Rezervația Codrul Secular Slătioara (monumentele naturii întâlnite în codrul secular Slătioara sunt: tisa, vulturica de stâncă, tulichina, alga roșie de apă dulce; vegetația lemnoasă cuprinde numeroase specii : molidul, bradul, pinul silvestru, tisa, fagul, scorușul, carpenul; arbuștii sunt reprezentați de agriș, cununiță, zmeurul, afinul, merisorul ).

– Rezervația Zamostea Lunca(stejarul, frasinul, teiul, cireșul, paltinul de câmp, plopul tremurator)

– Rezervația de jnepeniș și Pinus cembra Călimani

Rezervații naturale geologice:

– Rezervația geologică Piatra Țibăului(calcare fosilifere)

– Rezervația geologică Piatra Pinului și Piatra Șoimului (reprezinta un ecosistem extrem de important din punct de vedere paleontologic cu numeroase resturi de pești fosiliferi care demonstrează existența unei faune specifice: pești, corali, scoici, etc.)

– Rezervația Cheia Lucavei(stanci calcaroase ce adăpostesc cele doua monumente ale naturii: strugurele ursului și floarea de colț)

– Rezervația Clipa de calcare triasice Pârâul Cailor(formațiuni geologice foarte vechi și importante prin diferitele specii de pești, scoici și amoniți de origine marină încrustate în stâncile rămase ca martori ai unor mișcări tectonice și ai vieții din oceanele calde de altadată)

– Rezervația Cheia Dracului(formațiunile geologice întâlnite aici nu au un caracter unitar, pe margine aparând formațiuni carbonatice, în timp ce în partea centrală sunt depozite noi argilo-marnoase de vârstă cretacica, cu clipe calcaroase și blocuri dispuse pe mai multe niveluri)

Rezervatii naturale mixte:

– Rezervația 12 Apostoli(adăpostește multe figuri zoomorfe și antropomorfe, sculptate în decursul vremurilor, constituite din fragmete de lava cimentată; alături de aceste formațiuni se găsesc jnepenișuri și ienupărete care adăpostesc cocoșul de mesteacan-monument al naturii).

– Rezervația Pietrele Doamnei Rarău(prezintă calcare cu încrustații de corali,

amoniți, alge marine, elemente care formau mari recife, acum 140 milioane de ani; în

perimetrul rezervației, se află complexul de stânci „Pietrele Doamnei” și Peștera Liliecilor; dintre speciile unicat, aici întâlnim:micsandra sălbatică, gușa porumbelului, clopoțelul, margareta, floarea de colț pe stânci și argențica )

– Rezervația Cheile Zugrenilor( găzduiește formațiuni stâncoase impresionante; pe cele mai înalte stânci întâlnim, petrosia- Andryalla levitomentosa, relict glaciar, unicat mondial).