Modalitati de Cuantificare a Competitivitatii Tarilor Emergente Prin Psirsma Politicilor

Abstract:

Vizând politici paternaliste în cadrul relațiilor economice internațională ca factor de dezvoltare durabilă a economiilor emergente prin stabilirea relațiilor noi de cooperare, schimb de experiență și ridicarea nivelului de trai a populației prin impactul acestora la dezvoltarea social-economică a țărilor emergente, constatăm faptul că un număr restrâns de cercetători s-a ocupat de aspectul dat al economiei mondiale, majoritatea axând atenția sa pe studierea problemelor prin prisma protecționistă.

Scopul lucrarii constă în cercetarea și perfecționarea mecanismului politicilor paternaliste ale țărilor emergente în cadrul cooperării economice internaționale, identificarea căilor de eficientizare a activităților de producție și a relațiilor economice externe autohtone.

Key words: competitiveness, paternalistic policies, emerging countries

JED Classification: O11, P47

Introduction

Definirea riguroasă a competitivității este dificila sau, probabil, chiar imposibila; ea nu poate fi formulata in mod concis datorita multiplelor componente – pe termen scurt, mediu, lung – pe care le incumbă, și a numeroșilor indicatori prin care poate fi relevată. În plus, însăși firmele competitive, care reușesc, au grade de competitivitate diferite, iar sursele competitivității nu sunt totdeauna aceleași (Daniliuc C, 2013). Marea diversitate a punctelor de vedere si a unghiurilor sub care competitivitatea este abordata se reflecta intr-o ampla literatura, detașându-se de lucrările savanților, cum ar fi: Krugman P.(2009), Lang L.(1994) din care sunt de reținut: competitivitatea economica exprima o stare complexa si dinamica, având numeroase surse și fațete; în esența, sunt competitive firmele la care avantajele competitive potențiale au devenit și efective; când într-un domeniu (industrie sau piața relevantă) sunt numeroase firme naționale competitive, se consideră că și respectivă tară este competitivă internațional; competitivitatea (internă și internaționala) și avantajul competitiv sunt, la origine, concepte și realități microeconomice, pe care se înalță, în ultima instanță și în sinteză, competitivitatea macroeconomică și avantajul competitiv național (Krugman P., Maurice O., 1994). Acestea din urmă sunt determinate de starea sistemului de firme (companii) și a mediului de afaceri macroeconomic.

Astfel, în sinteză, competitivitatea reprezintă capacitatea de a face fața concurenței, fiind legata de un mediu concurențial dat si de posibilitatea de a obține performanțe în urma participării pe piață (de aprovizionare, desfacere, financiar-monetară, a forței de munca etc.). In vorbirea curenta a fi competitiv înseamnă a reuși cel putin la fel de bine ca alții. O firmă este competitivă atunci când, datorită condițiilor de care dispune (factori de producere, capacități manageriale și de marketing, resurse financiare, tehnice și de creativitate s.a.m.d.), obține un avantaj durabil față de competitori (în privința costului, diversității, calității și reînnoirii ofertei), asigurând dividende normale pentru acționari, resurse pentru autofinanțarea satisfăcătoare și remunerației forței de muncă, corelată cu productivitatea. Competitivitatea ține, în esența, de condițiile interne, proprii ale firmei, condiții care exprimă toate componentele și funcțiunile care o definesc. Într-un sens larg, competitivitatea constă în capacitatea firmei de a înfrunta concurența prin mărfuri care răspund clienților (prin preț, calitate și diversitate), iar performanțele economice îi remunerează pe participanți în funcție de productivitatea marginală a factorului de producție ce îl dețin. Ea este posibilă în măsură în care firma deține un avantaj concurențial și a cărei afirmare (pe piața națională sau internațională) își are izvorul în condițiile interne ale firmei și pe care mediul concurențial le poate favoriza sau inhiba.

Dintr-o asemenea perspectivă, se propune că pentru aprecierea competitivității la nivel micro (ca suport pentru cea macro) să se calculeze indicele competitivității curente (ICC), bazat, în principal, pe aprecieri cuprinse în chestionare și sondaje de opinie la care participă persoane reprezentative care își desfășoară activitatea în companii naționale, oficiali guvernamentali, mari exportatori și reprezentanți ai companiilor multinaționale care operează in respectivele tari. In construire ICC, economiștii pornesc de la premisă că eficiență într-o companie, sintetizată în productivitatea tuturor factorilor de producție implicați, depinde de: complexitatea operațiunilor și strategiile companiei; capacitatea de inovare și performanțele economice; calitatea mediului de afaceri (inclusiv a celui concurențial). Sub aspect financiar, eficiența companiei este sintetizată în masa și rata profitului care sunt dependente de aceste împrejurări. Problematica competitivității unei economii naționale este extrem de disputata in teoria si practica economica. Dincolo de numeroasele dezbateri și de diversitatea criteriilor folosite, considerăm că o economie este competitivă dacă își mărește cota de piața (în special, ponderea exporturilor proprii în cele mondiale), grație prețurilor sale care au o evoluție relativ mai favorabilă comparativ cu cele ale concurenților (deci, ea are o competitivitate, preț, și implicit o inflație, mai reduse) și prin calitatea, diversitatea și promptitudinea mărfurilor oferite.

Calitatea și prețul mărfii sunt părți componente ale competitivității acesteia. Problema determinării calității unui produs, unui serviciu în permanență este în atenția producătorilor, consumatorilor, cercetătorilor științifici. Calitatea, de regulă, nu întotdeauna poate fi determinată de către consumatori. În asemenea cazuri, calitatea mărfii și a serviciului este determinată de experți dotați cu tehnicile respective, cu ani de experiențe, cu cunoștințe tehnice, tehnologice, medicale etc. Calitatea mărfii și a serviciului poate fi apreciată și cu ajutorul unor metode statistice (Maximilian S., 2009), cu ajutorul metodelor probabilistice, prin metode sofisticate de procesare a datelor obținute de la experți, prin utilizarea metodelor tehnologice de producere a bunurilor și serviciilor. În situația, când calitatea produselor, bunurilor, serviciilor, mărfurilor ocupă un loc tot mai important în viața consumatorilor, celor mai diverse investigații științifice, economice,comerciale etc. este necesară o modalitate, o metodă de cuantificare a calității accesibilă unui cerc larg de experți. Calitatea mărfurilor și prețurilor acestora devin definitorii în procesele competiționale de pe piețele interne și internaționale.

Materials and methods

Cuantificarea calității a unui produs, unui serviciu poate fi efectuată cu ajutorul unui șir de „ratinguri‖ ale calităților. Calitatea unui produs, de exemplu alimentar, este caracterizată de un vector. Fiecare componentă a acestui vector, în dependență de ponderea respectivă, are un impact pozitiv sau negativ asupra nivelului calității. Impactul, rezultant al factorilor calitativi, poate fi apreciat de către experți, dotați teoretic și științific. Aprecierile calității de către experți nu vor coincide. Apare problema procesării aprecierilor de către experți a calității produsului, serviciului (Daniliuc A. 2013).

În acest scop, elaborăm funcția ratingurilor după criteriul i :

unde, ri – ratingul produsului, serviciului i după criteriul i = 1,2,…,n.

Pentru fiecare criteriu elaborăm funcția ponderii criteriului respectiv

Condiționăm suma tuturor ponderilor, adică

de unde C=I, Funcția ponderilor va avea .

Tabelul 1. Pondere rating al criteriului i, i = 1,2,…,n

Expertul fiecărui criteriu i, i = 1,2,…,n îi atribuie rating, în baza căruia este calculate ponderea respective (tabel 1.).

Admitem că, calitatea produsului, serviciului este determinată după 5 criterii.

Formula determinării ponderilor fiecărui criteriu după ratingul stabilit de către expert va avea forma ri, pentru r1=1;2;3;4;5, βi va constitui respective .

Calitatea produsului, serviciului este limitată după n criterii de către m experți (tabel 2.). Exprimarea cantitativă a calității produsului, serviciului de către experți este foarte problematică. În acest context, numărul (scalarul) care exprimă calitatea după criteriul i, i = 1,2,…,n poate fi substituit cu o funcție care stabilește nivelul calității în dependență de ratingul criteriului, adică β1.

Determinăm valoarea constantei K din condiția

de unde

Funcția ponderii criteriului i va avea forma:

sau

Stabilirea nivelului de calitate a unui produs, a unui serviciu chiar pentru cei mai experimentați și mai dotați experți este o problemă. În acest context, metodica, propusă în tabelul 2., este prioritară: expertul nu poate stabili nivelul calității, dar nici nu este neapărat; expertul trebuie să aranjeze produsele într-o anumită ordine, de exemplu descrescătoare, după nivelul de calitate: expertul pune pe locul 1 produsul, care, în viziunea sa, este cel mai bun; pe locul secund aranjează următorul produs etc. Ordinea, în care expertul aranjează produsele, servește drept rating.

Calitatea este exprimată prin aceste ratinguri. Creșterea numărului experților contribuie la creșterea veridicității calității stabilite de către aceștia. Un produs este bun nu pentru că este „bun‖, ci pentru că a fost situat în șirul calităților pe locul 1;2… .Este o apreciere relativă a calității.

Tabelul 2. Media aritmetică a ponderii criteriilor calității

Results and discussion

Pentru producatorii agricoli este important nu doar aspectul cantitativ, productivitatea muncii, reducerea costurilor de producere, dar și calitatea produselor (Popa, H.L, 2011). Succesele, în procesele de comercializare a produselor, sunt, în linii mari, determinate de doi parametri: de prețuri și de calitate. Competitivitatea firmei este determinate de competitivitatea produselor firmei, dar nu și invers. În condițiile pieței, cumpărătorul, de regulă, nu poate determina calitatea mărfii respective. Astfel, cumpărătorul recurge la corelarea calității produsului respectiv cu „brandul‖ firmei.

Deci, competitivitatea mărfurilor determină competitivitatea firmelor și invers. Producătorul agricol își desfășoară sau nu activitatea productivă în dependență de cererea și oferta de pe piață la produsul respectiv. În acest scop, la baza deciziilor este pus (trebuie să fie pus) algoritmul: agricultorul utilizează propria informație curentă, disponibilă; studiază suplimentar informația de pe piață; identifică produsul potențial; efectuează testarea importanței produsului din punctul de vedere a consumatorului potențial; identificarea definitivă a produsului competitiv; produsul identificat este supus unei analize repetate; se efectuează compararea prețului, calității produsului autohton cu parametrii respectivi ai produsului similar de origine de import; produsul identificat este supus analizei: este sau nu competitiv; în cazul “pozitiv”, agricultorul desfășoară activitatea respectivă; în cazul „negativ”, agricultorul supune analizei în lanț un alt produs.

Un rol important în calculele producătorului îl ocupă categoria “competitivitate”. În acest context, apare necesitatea de cuantificare a nivelului competitivității mărfurilor, serviciilor de origine autohtonă în comparație cu mărfurile omoloage de origine de import. Competitivitatea mărfurilor și serviciilor este în dependență de nivelul prețurilor (P), de nivelul calității (C). Să examinăm competitivitatea mărfurilor serviciilor pe piața externă, unde pot fi întâlnite mărfuri și servicii de origine autohtonă, cât și de import. Notăm prețurile mărfii autohtone, de import respectiv prin nivelul calităților – prin Pia; Pi, Cia, Ci. Competitivitatea mărfurilor și serviciilor autohtone pe piața internă este în dependență inversă cu prețurile la mărfurile și serviciile autohtone; în dependență directă cu nivelul calității acestora. Altfel spus, mărfurile și serviciile autohtone sunt competitive pe piața internă dacă prețul acestora sunt mai mici decât prețurile la mărfurile omoloage de origine de import, iar calitățile sunt mai superioare.

Deci, funcția nivelului de competitivitate, în calitate de argument, va avea rapoartele -de câte ori prețul mărfii (serviciului) i, i =1,2,…,m de import este mai mare decât prețul mărfii autohtonă; – de câte ori calitatea mărfii autohtonă este mai mare decât calitatea mărfurilorși serviciilor de import. Funcția competitivității depinde de rapoartele mentionate mai sus. Modificarea prețurilor Pia, Pi, nivelul calităților Cia si Ci generează modificările funcției competitivității. În aprecierea cantitativă a acestor modificări, vom folosi o modalitate simplă de descompunere a întregului (a competitivității) în părți. Părțile si le vom interpreta în calitate de catete ale unui triunghi dreptunghiular cu ipotenuza

Fig. 1. Interpretarea nivelului de competitivitate

Competitivitatea poate fi exprimată prin funcția

aportul raportului la creșterea (descreșterea) competitivității mărfii autohtone

i, i 1,2,…,m constituie

i 1,2,…,m; aportul raportului

i 1,2,…,m

Competitivitatea poate fi cuantificată cu funcția f(Pia, Cia, Ci). Creșterea sau descreșterea argumentelor Pia, Cia, Ci generează anumite modificări.

La 1% decreștere a calității mărfurilor de origine autohtonă (Cia), competitivitatea va crește cu:

Determinarea elasticității funcției competitivității mărfurilor și serviciilor de origine autohtonă pe piața internă permite producătorului autohton să își poată direcționa rațional eforturile: la creșterea cantitativă; la creșterea calitativă; la creșteri mixte, în așa mod, ca produsele mărfurilor de origine autohtonă să fie competitive pe piața internă. În condițiile unei economii deschise, acest aspect pentru economia națională este extrem de important.

Trebuie subliniat că, în situația în care calitatea produselor, bunurilor, serviciilor și mărfurilor, ocupă un loc tot mai important în viața consumatorilor, se acordă o atentie din ce în ce mai mare diverselor investigații: științifice, economice, comerciale etc. Este necesară o modalitate, o metodă de cuantificare a calității, accesibilă unui cerc larg de experți. Succesele în procesele de comercializare a produselor sunt, în linii mari, determinate de doi parametri: de prețuri și de calitate. Mărfurile și serviciile autohtone sunt competitive pe piața internă dacă prețul acestora sunt mai mici decât prețurile la mărfurile similare de origine de import, iar calitățile sunt mai superioare.

Piața întărește economia, eliberând-o de producătorii neprofitabili și necompetitivi, stimulează progresul, eficacitatea producerii, nivelul înalt al producției fabricate, competitivitatea (Zoicaș-Ienciu A. 2006).

Conclusions

În compartimentul dat, autorul a propus exemplul metodei de calcul a mărimii sprijinului acordat și repartizarea eficientă al acestui, în baza cărei au fost propuse rezultatele integrale ale repartizării optime a mijloacelor financiare între domeniile agricole, care, după opinia autorului, pot fi utile conducerii țărilor emergente pentru soluționarea unui număr considerabil de probleme la tema repartizării optime a mijloacelor financiare între domeniile respective din agricultură. De asemenea, a fost propusă determinarea elasticității funcției competitivității mărfurilor și serviciilor de origine autohtonă pe piața internă.

Deci, tehnologiile și utilajele agricole din Republica Moldova pot fi renovate cu tehnologii performante, moderne, pot fi tehnologiile de la „urna de gunoi‖ a țărilor industrial puternic dezvoltate, pot fi renovate cu tehnologiile eficiente, elaborate în cadrul științelor agricole din țară. În acest context, apare problema de determinare a momentului de renovare a utilajelor vechi în cele noi în dependență de cuantumul profitului potențial, care ar putea fi realizat pe întreagă perioadă de funcționare a utilajelor. Fiecare renovare contribuie la creșterea profitului. Problema agricultorului: de renovat utilajele agricole cu utilaje noi, dar scumpe sau cu alte utilaje mai ieftine care au fost în funcțiune în alte gospodării, de exemplu utilaje vechi, importate din țările membre ale UE.

În țările emergente mai multă atenție trebuie atrasă dezvoltării producerii și serviciilor autohtone, de contribuit la atragerea investițiilor și nu doar într-o singură direcție – sectorul agrar, deoarece acesta poate afecta situația generală a activității economice naționale.

Guvernul statelor emergente trebuie să elaboreze politici paternaliste eficiente, bazându-se pe experiența mondială privind creșterea economică durabilă, care ar „proteja‖ economia națională în următoarele direcții: restricționarea importurilor produselor, subvenționarea activității producătorului, taxarea suplimentară de către stat a produselor importate, desfășurarea în țară a activității de cercetare-dezvoltare întru dotarea producătorului autohton cu tehnologii moderne și eficiente;

Pentru soluționarea problemelor de nivel intern și extern al statului, atenuând consecințele dezechilibrelor economice, financiare, modificărilor demografice, ecologice, deficitelor bugetare, datoriilor de stat, funcționărilor ineficiente a sistemelor bancare, nivelului înalt al șomajului etc., este necesar ca Guvernele și Ministerele țărilor emergente să îndrepte politicile paternaliste spre următoarele direcții: promovarea activităților fiscale, efectuarea restructurărilor economice, asigurarea stabilității cursurilor de schimb valutar, reducerea volatilității, estimarea reală a situațiilor economice din diverse țări în cadrul relațiilor economice externe.

Atunci, când calitatea produselor, bunurilor, serviciilor, mărfurilor devine un aspect tot mai important în viața consumatorilor și a celor mai diverse investigații științifice, economice, comerciale etc. este necesară o modalitate sau o metodă de cuantificare a calității accesibilă a unui cerc larg de experți. Succesele în procesele de comercializare a produselor sunt în dependență directă, în majoritatea cazurilor, de doi parametri: de prețuri și de calitate. Mărfurile și serviciile autohtone sunt competitive pe piața internă, dacă prețul acestora sunt mai mici decât prețurile la mărfurile similare de origine de import, iar calitățile sunt mai superioare.

Pentru agricultorul din țările emergente este important aspectul cantitativ, productivitatea muncii, reducerea costurilor de producere, atât și calitatea acestor produse agricole. Succesele, în procesele de comercializare a produselor, sunt, în linii mari, determinate de doi parametri: de prețuri și de calitate. Competitivitatea firmei este determinată de competitivitatea produselor firmei, dar nu și invers. În condițiile pieței, cumpărătorul, de regulă, nu poate determina calitatea mărfii respective. Astfel, cumpărătorul recurge la corelarea calității produsului respectiv cu „brandul firmei.

Este important ca să fie luate măsuri necesare de către autoritățile guvernamentale privind asigurarea finanțării investițiilor pe termen mediu și lung cu fluxuri de capital, pentru stimularea inițiativei și activității producătorilor, asigurarea ca acestea să nu ducă la apreciere artificială a monedei locale și propagarea inflației.

References

Dudă-Dăianu D.C, Piroi M. (2014), Consideration regarding the Improvment of the Financial Crisis Forecasting Models for Enterprises in Emerging Countries, Ovidius University Annals Economic Sciences Series, vol.XIV, Issue1, Ovidius University Press

Daniliuc A. și al. (2013). O modalitate de cuantificare a competitivității resurselor finale in: Intelectus, nr.3. Chișinău: AGEPI, 2013, p. 93-99 http: //www. agepi.gov/pdf/publishing/intellectus/03-2013.pdf.

Ghenea M. (2011). Antreprenoriat.Drumul de la idei către oportunități și succes în afaceri, Editura Universul Jurid, Bucuresti

Krugman P. și al. (2009). Întoarcerea economiei declinului și criza din 2008. Editura Economica, București.

Krugman P., Maurice O.(1997). Economie Internațională. New-York: De Boeck Universite.

Lang L. și al. (1994). Corporate diversification and firm performanice. In: Journal of Political Economy, Vol. 102/1994, p. 1248-1280.

Maximilian S. (2009). Modelarea proceselor economice, Editura Economica, Bucuresti.

Popa H.L. (2014). Integrative Innovation as Core Determinant for Sustainable Progress in Procedia-Social and Behavioral Sciences, Elsevier Publisher, Vol.12u4/2014, p.460-467.

Zoicaș-Ienciu A. (2006). Investments in Emerging Markets – Vector of Globalization, Conferința Internaționala “Strategic Leadership in the Context of Globalization and Regionalization”. Cluj-Napoca: Alma Mater, 2006. p. 359-367.