Modalitati de Crestere a Gradului de Motivare a Functionarilor Publici din Camera Deputatilor

Modalități de creștere a gradului de motivare a funcționarilor publici din Camera Deputaților

Capitolul 1

Necesitatea și oportunitatea îmbunatățiri gradului de motivare a funcționarilor publici în general și din Camera Deputaților

Motivația reprezintă, ca proces psihologic, “ansamblul de factori dinamici care determina conduita unui individ”. Oamenii pot avea diferite motive în abordarea unui tip de comportament; experiența, personalitatea, condițiile sociale sau alți factori pot avea un impact asupra motivației.

Necesitatea abordării motivării funcționarilor publici din Romania apare din interesul acestora, pe care il au fată de problema vizată. Se observă o creștere in ultimii ani a interesului funcționarilor pentru motivare, considerând ca performanța și competivitatea lor în munca ar trebui sa fie recompensate cu totul diferit.

Cadrul legislativ din Romania în materie de motivare a funcționarilor publici este extrem de sărac. În momentul actual nu se face o diferențiere între funcționarii publici si angajații cu contract de muncă. Acest aspect face ca sistemul de motivare din sectorul public să se limiteze atunci când vine vorba de stimularea creativității, performanței și inițiativei funcționarilor publici.

Într-un sistem bine construit pe respectarea și înțelegerea cerințelor motivării se realizează concordanța dintre gradul de realizare a interesului public și trebuințele și valorile resurselor umane.

Mijloacele prin care se realizează o administrație publică sunt resursele umane, cele materiale si cele financiare. Resursele umane sunt esențiale pentru administrația publică deoarece acestea contribuie la indeplinirea obiectivelor instituției și la misiunea acesteia.

Motivarea este un termen general care poate fi descris ca procesul începerii, orientării și menținerii unor activități fizice dar și psihologice. El este un concept care cuprinde o serie de mecanisme interne, acestea fiind: entuziasmul și vigoarea reacțiilor unei persoane, preferința pentru o activitate fața de alta, persistența unor modele organizate de acțiune pentru îndeplinirea unor obiective relevante.

Toți managerii sunt de acord că atingerea obiectivelor instituției depinde foarte mult de comportamentul și atitudinea subordonaților lor față de sarcinile pe care le au. Funcția de motivare constă în ansamblul tuturor proceselor de management prin care resursele umane dintr-o instituție publică sunt stimulate să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor previzionate.

Prin termenul de funcție publică, potrivit statutului, se înțelege ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite de autoritatea sau instituția publică in vederea realizării pană la capăt a activitaților sale.

Administrația publică este în competiție cu sectorul privat, fapt care este de prea puține ori conștientizat, astfel că necesitatea motivării funcționarilor publici este destul de importantă.

Managerii publici au o mare problemă și anume, aceștia trebuie sa motiveze funcționarii publici prin diferite forme alternative de motivare, deoarce lipsa mijloacelor materiale și financiare este cunoscută în Romania.

În acest caz este nevoie de crearea și implementarea unui sistem de salarizare motivant, unitar și transparent care să reflecte rezultatele activității depuse de către funcționarii publici și să permită menținerea funcționarilor competenți.

1.1 Teorii asupra motivarii resurselor umane

Psihologul Abraham H. Maslow a elaborat o teorie despre motivație care reușește și în zilele noastre să fie un exemplu în literatura de specialitate. El susține că oamenii dezvoltă un set complet de nevoi care pot fi dispuse intr-o ierarhie: nevoi fiziologice, nevoi de apartenenta la grup sau organizatie, nevoi de securitate, nevoi de stimă si nevoi de autoperfectionare.

În contrast cu teoria lui Maslow care menționează ca omul acționează in sensul satisfacerii, a trebuințelor sale, teoria lui Clayton Alderfer susține că acest proces nu se produce in mod neapărat progresiv, iar conform acestei teorii, se observă trei tipuri de nevoi umane: nevoi de existentă, nevoi relaționale si nevoi de dezvoltare/progres. Acesta imbogațește teoria lui Maslow cu doua idei importante: Prima idee, un individ poate urmări satisfacerea a doua sau mai multe nevoi: hrană, adăpost, stimă, salariu, perfectionare,etc. și a doua, nevoia de a satisfice una sau mai multe trebuințe de nivel inferior crește, atunci când este limitată satisfacerea unei trebuințe de nivel superior.

David Mc. Clelland a propus o teorie care se concentrează pe nevoile ce sunt dezoltate de oamenii care au experiență de viață. El a stabilit trei nevoi importante: Nevoi de success, de asociere si de putere. Aceasta teorie stabilește că oamenii sunt motivați in concordanța cu dorința de a reuși sa facă față unor situații competiționale sau cu dorința de a indeplini sarcinile ce le revin la nivelul standardelor cerute.

În acceptiunea lui R. Dennis Middlemist și M. Hitt motivarea de către managerul public a funcționarilor publici dar și a resurselor umane, constă în ansamblul proceselor de management prin care acesta, colaborează cu funcționarii publici determinându-i să realizeze obiectivele propuse.

Totuși teoria bifactoriala a lui Herzberg este printre cele mai controversate teorii ale motivației, datorită a doua trăsături specifice: Teoria arată faptul că anumti factori conduc la satisfacție, pe cand alții pot impiedica procesul de insatisfacție, dar nu sunt surse de satisfacție si a doua trăsătură, stabilește că satisfacția și insatisfacția evoluează discontinuu intre factorii care produc satisfacție și cei care produc insatisfacție în muncă.

Teoria nazuințelor, asteptărilor VIE a lui Vroom susține ca fundamentul acestei teorii îl constituie asteptarea pe care o are un salariat față de obținerea unor recompense de multe ori materiale, reprezintă principala sursă de alimentare a eforturilor depuse în procesul muncii și totodată principala sursă de motivare. Cele trei elemente pe care se bazează teoria sunt: valența motivațională, asteptarea salariatului și instrumentalitatea.

Una dintre cele mai interesante teorii asupra motivației este teoria echității, bazându-se pe percepția individului din pozitia acestuia de angajat. Această teorie permite identificarea reacției angajaților la diferite sisteme de recompense, cei mai mulți dintre angajați își doresc să fie tratați în mod egal.

Motivația sectorului public, conform lui James L. Perry și Lois Recascino Wise, susține că există o motivație specifică sectorului public și anume, predispoziția unui individ de a răspunde la motive care sunt întălnite în special în instituțiile publice. Aceste motive pot fi grupate în trei categorii: afective, raționale și bazate pe norme; Cu cât sunt mai puternice aceste trei categorii, cu atât individul va căuta să muncească într-un mediu unde să își poată satisface acestă nevoie.

Teoria caracteristicilor postului conform lui Richard Hackman, Edward Lawler și Greg Oldham susține că pornind de la Maslow au fost propuse cinci caracteristici esențiale postului care implică diferite nevoi de nivel înalt. În funcție de percepția indivizilor despre aceste caracteristici dar și de așteptările pe care aceștia le au, se presupune că vor crește atât performanța cât și satisfacția indivizilor.

Prezentarea teoriilor ne ajută să intelegem diferența dintre mentalitatea si comportamentul managerilor publici din Romania si omologii lor din alte state în ceea ce priveste motivarea resurselor umane.

1.2 Particulatități interne si internaționale în ceea ce privește activitatea de motivare a funcționarilor publici

Serviciul public este format din totalitatea funcționarilor publici. În anumite state, divizarea în diferite categorii de personal și statute este caracteristica esențială pentru organizarea serviciului public.

A. Statut diferit de al altor funcționari publici – legea de salarizare specială

1. OLANDA

• Prevederile Legii nr. 1984 / 2007 privind remunerarea funcționarilor publici din aparatul Guvernului și Parlamentului nu se aplică personalului diplomatic și consular din Ministerul de externe, angajaților din poliție, universități, institute, școli, învățământ special, membri ai corpului de experți pentru asistență tehnică pentru țările în curs de dezvoltare, membri ai unor structuri economice.

• Funcționarii publici din aparatul Guvernului și Parlamentului sunt încadrați într-o grilă compusă din 18 clase de salarizare.

De la 1 aprilie 2009, persoanele aflate pe treapta 18 de salarizare sunt următoarele:

– conducerea Departamentelor de specialitate / membri ai grupurilor de conducere;

– conducerea Înaltelor Colegii de stat și ale Camerelor Parlamentului

– președintele Consiliului științific pentru politica guvernului, președinții Departamentelor de Afaceri generale și Afaceri externe;

– secretari generali, directori generali.

• Bonusul de sfârșit de an reprezintă 2,8% din valoarea indemnizației medii lunare. Acesta se plătește în luna noiembrie a anului curent și este calculată pe perioada de 12 luni din luna decembrie a anului precedent.

• Alocația de vacanță reprezintă o sumă egală cu 8% din valoarea retribuției funcționarului. Persoanele care nu au lucrat întreaga durată beneficiază de alocația de vacanță în sumă redusă.

• Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 42,3 euro.

2. FRANȚA

• Funcționarii publici parlamentari reprezintă categoria cea mai înaltă de funcționari publici. Statutul funcționarilor publici parlamentari din Adunarea Națională diferă de statutul celorlalți funcționari publici, prin aplicarea consecventă a principiului separației puterilor în stat. Biroul permanent al Adunării Generale stabilește condițiile de dezvoltare a carierelor, recrutare, mobilitate și promovare internă a funcționarilor publici parlamentari.

• În ceea ce privește salariile funcționarilor, acestea sunt diferite de cele obținute de alți funcționari publici. Se are în vedere incompatibilitatea funcționarilor publici parlamentari cu alte funcții, precum și o serie de criterii care reies din statutul funcționarilor publici parlamentari ai Adunării Generale. Aceștia beneficiază de prime și beneficii care acoperă o parte din constrângerile și interdicțiile impuse prin statutul funcționarilor parlamentari, veniturile lor fiind în medie cu 75%-150% mai mari față de veniturile altor funcționari publici.

• Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 39 euro.

B. Statut similar cu al altor categorii de funcționari publici – lege de salarizare specială

1. DANEMARCA

 • Salarizarea funcționarilor publici parlamentari este diferită de salarizarea celorlalți funcționari publici și se face prin lege specială.

• Piața muncii din Danemarca este bazată pe un sistem mutual de acorduri, fiind organizată în uniuni sindicale, care negociază cu angajatorul termenii activității, salariul, beneficiile, compensațiile, numărul de ore de muncă etc., inclusiv pentru funcționarii parlamentari.

• Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 52 euro.

2 GRECIA

• Funcționarii publici parlamentari au salariile reglementate potrivit prevederilor Codului funcționarilor publici, în funcție de gradele și clasele pe care le dețin în această ierarhie.

• Sistemul de retribuire al funcționarilor din administrația de stat disociază nivelul salariului de nivelul funcției, evoluția salarială fiind independentă de avansarea sau neavansarea funcționarului în funcție. Sistemul de remunerare depinde doar de vechimea în structurile Parlamentului.

• Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 20 euro.

C. Statut similar cu altor categorii de funcționari publici – lege de salarizare unică

1. CROAȚIA

• Clasificarea posturilor constituie baza pentru stabilirea sistemului de salarizare în sectorul funcționarilor publici. Principalele categorii de funcționari publici sunt:

– funcționari publici de conducere;

– înalți funcționar care reies din statutul funcționarilor publici parlamentari ai Adunării Generale. Aceștia beneficiază de prime și beneficii care acoperă o parte din constrângerile și interdicțiile impuse prin statutul funcționarilor parlamentari, veniturile lor fiind în medie cu 75%-150% mai mari față de veniturile altor funcționari publici.

• Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 39 euro.

B. Statut similar cu al altor categorii de funcționari publici – lege de salarizare specială

1. DANEMARCA

 • Salarizarea funcționarilor publici parlamentari este diferită de salarizarea celorlalți funcționari publici și se face prin lege specială.

• Piața muncii din Danemarca este bazată pe un sistem mutual de acorduri, fiind organizată în uniuni sindicale, care negociază cu angajatorul termenii activității, salariul, beneficiile, compensațiile, numărul de ore de muncă etc., inclusiv pentru funcționarii parlamentari.

• Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 52 euro.

2 GRECIA

• Funcționarii publici parlamentari au salariile reglementate potrivit prevederilor Codului funcționarilor publici, în funcție de gradele și clasele pe care le dețin în această ierarhie.

• Sistemul de retribuire al funcționarilor din administrația de stat disociază nivelul salariului de nivelul funcției, evoluția salarială fiind independentă de avansarea sau neavansarea funcționarului în funcție. Sistemul de remunerare depinde doar de vechimea în structurile Parlamentului.

• Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 20 euro.

C. Statut similar cu altor categorii de funcționari publici – lege de salarizare unică

1. CROAȚIA

• Clasificarea posturilor constituie baza pentru stabilirea sistemului de salarizare în sectorul funcționarilor publici. Principalele categorii de funcționari publici sunt:

– funcționari publici de conducere;

– înalți funcționari publici;

– funcționari publici de execuție.

• Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 8,6 euro.

2. AUSTRIA

• Statutul personalului care își desfășoară activitatea în cadrul Administrației parlamentare din Austria nu diferă, în principiu, de cel al altor funcționari publici.

• Salarizarea funcționarilor publici este în concordanță cu următoarea clasificare:

– funcționari din administrație;

– magistrați, judecători și procurori;

– profesori universitari;

– profesori din învățământul preuniversitar, gimnazial și inspectori de specialitate;  

– funcționari;
   – personalul din armată;

• Retribuția funcționarilor publici este formată din salariul de bază la care se adaugă, acolo unde este cazul, plata orelor suplimentare sau de compensare, prima de vacanță, alocația pentru copii, sporul de risc, sporul de performanță, de stabilitate, contravaloarea taxelor de transport, dacă locul de muncă este la mai mult de 18 km de domiciliu etc.

Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 39,3 euro.

ROMÂNIA

Statutul personalului care își desfășoară activitatea în cadrul Administrației parlamentare din Romînia nu diferă, în principiu, de cel al altor funcționari publici.

În România salariul mediu / oră al unui funcționar public parlamentar este de 4 euro.

Din acest punct de vedere funcționari publici parlamentari din România au cel mai mic salariu și este totodată un factor motivațional scăzut.

În concluzie se regăsesc trei situații de reglementare:

A. Statut diferit de al altor funcționari publici, precum și o lege de salarizare specială;

B. Statut similar cu al altor categorii de funcționari publici, dar salarizarea se face potrivit prevederilor unor legi speciale;

C. Statut unic și lege unică de salarizare pentru toți funcționarii publici, inclusiv cei parlamentari.

1.3 Necesitatea creșterii gradului de motivare a funcționarilor publici în cadrul Camerei Deputaților

Cetațenii judeca in general activitațile Parlamentului ca un întreg si nu doar activitatea Camerei Deputaților. Exista o varietate de feluri in care activitatea este evaluată de catre cetațeni, dar testul dur al performanței este gradul in care acestia au de castigat de pe urma cheltuielilor si a activitaților de conducere, reglementare.

Performanța, în mod tradițional, a fost condusă de transcrierea politicilor în regulamente și în legi și în a asigura faptul că aceste reguli sunt respectate. Dincolo de acest fapt, atenția acordată performanței depindea de un factor informal – motivarea funcționarilor vizați. Acest sistem funcționa bine în general atunci când guvernele aveau de îndeplinit sarcini mai puțin complexe și mai mult standardizate și când era mai important să respecte regulile decât să asigure eficacitatea.

Totuși nevoia de adaptare continuă într-o societate modernă – cu servicii dedicate clienților,dar și presiunea pentru eficiență și utilizarea crescută a agenților privați se consideră că este nevoie de stimulente mai puternice decât cele oferite de birocrația tradițională.

Motivarea funcționarilor publici este una dintre cele mai controversate problemele ale managementului public. Problema motivării este adesea luată în considerare, conform funcționarilor publici, într-o formă stearsă, lipsită de interes de către reprezentanții sistemului administrativ, fapt care îi nemulțumește pe funcționarii publici.

Cercetările efectuate de-a lungul timpului, în diferite instituții publice, arată că principala cauză a disfuncționalități sistemului administrativ din Romania, o reprezintă slaba implicare a politicilor de personal în stimularea funcționarilor, pentru ca aceștia să își îndeplinescă obiectivele generale și specifice.

Este evidentă necesitatea efectuării unor schimbări în sistemul de motivare, din Camera Deputaților, a funcționarilor publici. Formele de motivare, a funcționarilor publici, din Camera Deputaților sunt:

Avansarea pe post sau pe funcție;

Acordarea unui salariu mai mare;

Promovarea conform criteriului competenței manageriale și profesionale și a indicatorilor de performanță.

Când vorbim despre avansarea unui funcționar, trebuie să se țină cont de eficiența activității lui și de evaluarea făcută de manageri publici ai căror sunt subordonați, privind posibilitatea funcționarului de a face fată funcției superioare. Chiar dacă această evaluarea poate fi subiectivă, datorită relației angajatului cu seful, trebuie să fie un reper important în acest proces.

1.4 Baza legală de motivare a funcționarilor publici

În România, majoritatea strategiilor de remunerare se concentrează asupra faptului că salarizarea este un factor de motivare, care influențează performanțele indivizilor și ea servește la recrutarea, menținerea și motivarea personalului.

Înainte de 1991, sistemul de salarizare guvernamental din România era centralizat dar și standardizat. Prin Legea nr.40/1991 au fost introduse diferite sporuri pentru a se încerca o compensare a sistemului inadecvat de plată a bugetarilor. Legea nr.154/1998 in ceea ce privește sistemul de stabilire a salariilor de bază în sistemul bugetar, modificat in 2000, încercă să consolideze sistemul, dar produce și mai multă confuzie.

În general s-a recunoscut necesitatea ca sistemul să fie de urgență revizuit. Cea mai recentă legislație, O.U.G. privind reglementarea drepturilor de factură salarială ale funcționarilor publici. Acest act normativ a fost elaborat, la ea participând și sindicatele funcționarilor publici, prin colaborarea Ministerului Administrației Publice și Agenției Naționale a Funcționarilor Publici cu Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.

Având in vedere sistemul de clasificare al funcțiilor publice și constrângerile bugetare stabilite prin Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici cu modificările și completările următoare, O.U.G. 192/2002 a reprezentat o îmbunătățire a acestui sistem care remunerează funcționarii publici. Acesta a pus accent pe salarizarea in funcție de performanțele profesionale obținute.

Ideea de „promovare” reprezintă un scop important al oricărei cariere și reprezintă o motivație pentru care funcționarul public ar putea să depună un efort mai mare. Datorită acestui fapt, prin modificările Legii nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici aduse de Legea nr.161/2003 privind măsurile pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, s-a creat posibilitatea ca funcționarii publici să poată promova rapid în funcțiile publice și să poată avansa în gradele de salarizare. Prin înlocuirea categoriilor cu clasele și modificarea întregii structuri a corpului funcționarilor publici din administrația publică românească. Prin această avansare rapidă s-a oferit oportunitatea funcționarilor publici tineri de a ocupa funcții publice de conducere, cu numai 2 ani vechime în funcția publică.

Totodată, o etapa importantă în vederea modernizării și eficientizării sistemului administrației publice românești o constituie și reducerea funcțiilor publice de conducere până la 12% în cadrul unei instituții sau autorități publice, fapt care duce la creșterea capacității și rapidității luării deciziilor.

În vederea realizării reformei în administrația publică din România, ținând seama că aspectul salarizării este extrem de important pentru funcționarii publici, Legea nr. 161/2003 prevede la art.29 modalitatea de salarizare a activităților desfășurate de către funcționarii publici, respectiv: sporul de vechime in muncă; salariul de bază; suplimentul postului și al gradului. O importantă forma de recompensare o constituie salariul, însă beneficiile sunt o sursă eficace de atragere și motivare a funcționarilor publici.

Funcționarii publici parlamentari au ca baza legală legea nr.7/2006 care reglementează statutul funcționarului din cadrul Camerelor Parlamentului. Aceștia au statut special, conferit de răspunderile și atribuțiile ce le revin, cu scopul de a realiza prerogativele constituționale ale Parlamentului. Prezenta lege conferă funcționarului public parlamentar stabilitate și acesta își desfășoară activitatea prin respectarea prinipiilor legalității, obiectivității, imparțialității dar și al neutralității politice.

Conform legii 284/2010 calitatea de funcționar public parlamentar, în România, este incompatibilă cu orice altă funcție publică, cu excepția celei de învățământ.

Salarizarea funcționarilor publici parlamentari se face în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.24/2000, aprobată prin legea nr.383/2001, privind sistemul de salarizare a personalului din sectorul bugetar.

Capitolul 2

Prezentarea unității administrative – Camera Deputaților

Camera Deputaților are propriul Regulament și este organizată in conformitate cu acesta. Camera are structurile interne constituite din: Biroul permanent, grupurile parlamentare și comisiile parlamentare.

Biroul permanent este compus la randul lui din: președinte, patru vicepreședinți, patru secretari și patru chestori.

Președintele Camerei Deputaților este și președintele Biroului permanent și este ales prin vot secret la începutul legislaturii, pe perioada mandatului Camerei, iar membri Biroului permanent sunt aleși la inceputul fiecarei sesiuni parlamentare. Grupurile Parlamentare sunt constituite din deputații care la alegeri au candidat pe listele aceluiași partid politic, formațiuni politice, alianțe politice sau electorale. Cel putin 10 deputați trebuie sa aibă un grup parlamentar. Acestea reflectă configurația politică a Camerei Deputaților.

În afara acestor comisii permanente pot fi înființate comisii de anchetă dar și alte comisii speciale. Aceste comisii sunt alcătuite pe baza configurației politice a uneia dintre Camere, așa cum rezultă din spectrul grupurilor parlamentare. Comisiile permanente elaboreaza in principal rapoarte si avize privind documente care urmeaza să fie puse in dezbaterea Camerei si acestea exercită si și controlul parlamentar.

2.1 Activitatea Camerei Deputaților – atribuții

Înființarea, desfășurarea activitații Camerei și limitele acesteia ca legislativ suprem al țării sunt reglementate prin Constituție. Camera Deputaților are propriul regulament de organizare și funcționare, funcționând pe baza lor și a Constituției.

Principalele caracterisitici ale Camerei sunt funcția de for reprezentativ; funcția de legiferare; stabilește principalele direcții ale politicii în diverse domenii; alege, instituie , numește și revoca unele autoritati statale; controleaza alte instituții ale statului; decide in politica externă.

Membrii Camerei sunt aleși de cetățeni să participe la procesul legislativ, în luarea celor mai bune decizii pentru rezolvarea diferitelor probleme. Direcțiile unde Camera poate lua decizii sunt: social-economic, juridic, cultural, statal.

Împreună cu Senatul are următoarele atribuții:

aprobă programul Guvernului,

adoptă bugetul,

reglementează alegerile,

reglementează cetațenia,

organizează invațământul,

stabilește statutul funcționarilor publici,

organizează administrativ teritoriul,

stabilește sistemul general al impozitelor și taxelor și emisiunea de monedă, etc.

Biroul permanent este în directă subordine al președintelui și are următoarele atribuții: propune Camerei data de începere și încheiere a sesiunilor parlamentare; supune pentru aprobare Camerei regulamentul acesteia, dar și propunerile de modificare; pregătește desfășurarea lucrărilor Camerei Deputaților în bune condiții; conduce și controlează serviciile Camerei; propune numirea secretarului general și a secretarului adjunct Camerei Deputaților.

Serviciile Camerei Deputaților au ca scop îndeplinirea sarcinilor și funcțiilor Camerei. Secretarul general al Camerei are în subordine și conduce întreaga activitate a serviciilor.

Serviciile Camerei Deputaților asigură condițiile materiale și organizatorice pentru desfășurarea activității parlamentare.

2.2 Activitatea desfasurată – procedură legislativă Camera Deputaților

Guvernul, senatorii și deputații au inițiativă legislativă, dar si un număr de 100.000 de cetățeni cu drept de vot, în condițiile din Constituție.

Sesizarea camerelor: în Constituție, Camera Deputaților se pronunță în calitate de primă Cameră sesizată asupra proiectelor de legi și propunerilor legislative pentru măsuri legislative și acorduri internaționale ce rezultă din aplicarea lor, dar și asupra proiectelor de legi organice, conform Constituției.

Dezbaterea in comisii parlamentare: Cu avizul Consiliului Legislativ propunerile legislative sau proiectele de legi sunt dezbătute de Cameră. Biroul permanent al Camerei Deputaților, după primirea și înregistrarea acestor propunerile legislative sau proiectele de legi, le distribuie parlamentarilor și sunt trimise comisiilor permanente pentru avizare sau pentru examinarea în fond.

Dezbaterea in plen: Camera Deputaților aprobă ordinea de zi iar după aprobarea acesteia, proiectele de legi sau propunerile legislative se supun dezbaterii si adoptării, în aceiași ordinea in care au fost înscrise in ordinea de zi.

Votarea proiectului de lege: Propunerea legislativă sau proiectul de lege în ansamblu, dacă există cvorum legal, se supune Camerei Deputaților spre adoptare în forma rezultată din dezbaterea pe articole încheiată anterior. Proiectele sau propunerile de schimbare sau revizuire a Constituției se adoptă cu majoritatea a cel putin o treime din numărul membrilor fiecărei Camere. Cu votul majorității membrilor fiecarei Camere se adoptă legile organice.

Controlul constituționalitații legilor înainte de promulgare: Dacă în cadrul unei legi adoptată în Parlament se exercită dreptul de sesizare a Curții Constituționale potrivit art.146 lit.a) din Constituție, aceasta se trimite Curții.

Medierea: Prevederile privind medierea se aplică în cazul legilor constituționale, precum și proiectelor de legi și al propunerilor legislative în curs de legiferare, acestea fiind înregistrate înainte de adoptarea legii de revizuire a Constituției. Dacă o Cameră adoptă o propunere legislativă sau un proiect de lege intr-o redactare diferită de cea aprobată de cealaltă Cameră, președinții ambelor Camere vor iniția procedura de mediere, prin intermediul unei comisii paritare. Dacă Comisia nu ajunge la un acord cu privire la problemele aflate în divergență sau dacă nu se aprobă raportul de către o Cameră ajunge la Comisia de mediere, parțial sau în întregime și se supun dezbaterii în ședința comună a celor două Camere textele aflate în divergență, potrivit regulamentului acestor ședințe.

2.3 Statutul funcționarilor publici parlamentari

Funcționarii publici parlamentari din cadrul Camerei Deputaților,numiți în structurile de specialitate ale acestora, cu un statut special, au anumite atribuții și răspunderi cu scopul realizării prerogativelor constituționale ale Parlamentului.

În prezenta lege, activitățile funcționariilor publici parlamentari care trebuiesc desfășurate sunt următoarele:

a)asigurarea de specialitate și tehnică a elaborării, redactării și definitivării actelor pentru procesul legislativ;

b)elaborarea sintezelor, analizelor comparative și studiilor, cu scopul îmbunătățirii dar și perfecționării cadrului legislativ;

c) redactarea organizarea și prezentarea tuturor lucrărilor de specialitate ale comisiilor parlamentare;

d)organizarea lucrărilor din plenul celor două Camere și a ședințelor comune;

e) realizarea și organizarea activității Biroului permanent;

f) informatizare, documentarea și cunoșterea, din punct de vedere al evidenței, activității legislative;

g) responsabilizarea resurselor financiare și umane, auditul intern și contenciosul administrativ;

h)organizarea și realizarea activităților de relații parlamentare de protocol și externe, precum și activitatea de documentare, relații cu publicul și cu presa, arhivă și registratură.

Funcționarul public parlamentar are parte de stabilitate conformă cu statutul de funcționar public parlamentar.

Funcțiile publice parlamentare sunt clasificate, într-o relație directă cu nivelul atribuțiilor titularului funcției publice parlamentare, în ordinea următoare:

a)funcția publică parlamentară corespunzătoare înalților funcționari publici;

b)funcția publică parlamentară de conducere;

c)funcția publică parlamentară de execuție.

Funcțiile categoriei înalților funcționari publici parlamentari sunt: funcția de secretar general, funcția de secretar general adjunct și funcția de director general sau funcția de șef de departament director general.

Funcțiile publice parlamentare de conducere sunt în următoarea ordine: director, director adjunct, șef serviciu, șef secție și șef birou.

Incompatibilități și interdicții

Funcționarul public parlamentar, din punct de vedere al funcției, este incompatibil cu orice funcție publică, dar cu excepția activităților și funcțiilor didactice din învățământul superior, precum și cu excepția funcțiilor exercitate în domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt și nu au legătură directă sau indirectă cu atribuțiile potrivit fișei postului, exercitate ca funcționar public.

Funcționarii parlamentari nu pot desfășura alte activități și deține funcții, remunerate sau nu, după cum urmează:

a) în cadrul administrației publice, cu excepția situației în care raportul de serviciu este suspendat.

b) în cadrul societăților comerciale sau și al regiilor autonome din sectorul public;

c) în calitate de angajat al unui grup de interes economic.

Procedura de constatare a incompatibilităților este aprobată de Biroul permanent al fiecărei Camere și este, prin Regulamentul intern al funcționarilor publici parlamentari, stabilită din structurile de specialitate ale Camerelor.

2.4 Atribuțiile funcționarilor publici parlamentari

Funcționarii publici parlamentari sunt obligați să îndeplinească cu imparțialitate, profesionalism și neapărat în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu și să se abțină de la orice faptă care poate sau ar putea aduce prestigiului corpului funcționarilor publici parlamentari sau prejudicii persoanelor fizice sau juridice.

Funcționarii publici parlamentari trebuie să respecte normele de conduită profesională prevăzute de lege.

Funcționarii publici parlamentari au îndatorirea ca prin exercitarea atribuțiilor ce le revin, în timpul programului de lucru, să nu ia parte la activități politice și să nu favorizeze vreun partid.

Funcționarilor publici parlamentari sunt obligați să nu participe la sindicale ilegale sau să facă parte din asociații interzise de lege și manifestări politice.

Funcționarii sunt obligați să îndeplinească, conform postului pe care îl ocupă, atribuțiile ce le revin.

Funcționarii publici parlamentari trebuie să lucreze conform dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici și să reușească să rezolve lucrările repartizate în termenul stabilit de către aceștia. Totodată sunt obligați să păstreze secretul de serviciu, dar și confidențialitatea în legătură cu informațiile, faptele sau documentele de care aceștia iau cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii..

Acestora le este interzis să solicite sau să accepte daruri ori alte avantaje de natură materială sau financiară, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alții, în considerarea funcției lor publice parlamentare.

Funcționarilor publici parlamentari le este interzis să accepte direct cereri a căror rezolvare ține de competența lor sau să poarte discuții în mod direct cu petenții sau să intervină pentru soluționarea acestor cereri, excepția fiind acelora cărora le sunt stabilite atribuții de acest fel.

Funcționarii publici parlamentari sunt obligați întocmai să respecte regimul juridic al incompatibilităților și cel al conflictului de interese stabilit de lege.

Aceștia sunt obligați să urmeze diferite forme de pregătire și perfecționare profesională organizate de Parlament sau alți diferiți furnizori de servicii de formare și perfecționare profesională, specifice activității parlamentare desfășurată în Camera Deputaților.

Totodată, funcționarii publici parlamentari care reprezintă funcții de conducere răspund de instrucțiunile și ordinele pe care aceștia le dau funcționarilor din subordine. Acestea trebuie să fie conforme cu reglementările legale prezente in regulamentul de organizare si funcționare și să nu lezeze demnitatea sau onoarea funcționarilor publici parlamentari care urmează să le execute.

2.5 Încadrarea cu personal – Camera Deputaților

În Camera Deputaților functiile publice parlamentare sunt:

I.Funcțiile publice parlamentare de conducere din cadrul Camerei Deputaților

II.Funcțiile publice parlamentare de execuție din cadrul Camerei Deputaților

Tot aici se gasesc si Comisiile permanente in numar de 22, fiecare pe un anumit domeniu:

1. Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare

2. Comisia pentru industrii și servicii

3. Comisia pentru buget, finanțe și bănci

4. Comisia pentru transporturi și infrastructură

5. Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale

6. Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice

7. Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport

8. Comisia pentru mediu și echilibru ecologic

9. Comisia pentru sănătate și familie Comisia pentru muncă și protecție socială

10. Comisia pentru muncă și protecție socială

11. Comisia pentru administrație publică și amenajarea teritoriului

12. Comisia juridică, de disciplină și imunități

13. Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă

14.Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională

15. Comisia pentru regulament

16.Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții

17.Comisia pentru politică externă

18.Comisia pentru tehnologia informației și comunicațiilor

19. Comisia pentru afaceri europene

20.Comisia pentru comunitățile de români din afara granițelor țării

21. Comisia pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați

22.Comisia de validare

Organigrama Camerei Deputaților 2015; Sursa www.cdep.ro

2.6 Bugetul – informatii economice

2013 :

Venituri Camera Deputaților-

Funcționari publici parlamentari:

Total cheltuieli înalți funcționari publici, de conducere și de execuție – 2.600.000

2014:

Funcționari publici parlamentari:

Total cheltuieli înalți funcționari publici, de conducere și de execuție – 2.700.000

2015:

Funcționari publici parlamentari:

Total cheltuieli înalți functionari publici, de conducere și de execuție – 2.710.500

Salarizarea funcționari publici parlamentari diferă in funcție de studii,trepte de salarizare, vechime:

minim de 1300lei;

maxim de 6500lei.

Totodată din perioada 2008-2009, primele în cadrul Camerei Deputaților au dispărut din cauza restructurărilor salariale, iar acestă formă de motivare in momentul actual lipsește cu desăvârșire.

2.7 Particularități ale motivării funcționarilor publici din Camera Deputaților

2.7.1 Promovarea

În cadrul Regulamentului de Organizare și Funcționare al Camerei Deputaților există o metodologie cu privire la avansarea funcționarilor publici ca formă de motivare:

In sensul prezentei metodologii, promovarea funcționarilor publici parlamentari se realizează in conformitate cu următoarele principii:

a) principiul promovării pe bază de merit, conform căruia promovarea se face pe baza performanțelor profesionale individuale consemnate in raportul anual de evaluare;

b) principiul competenței, conform căruia persoanele care doresc să ocupe o funcție publică parlamentară superioară trebuie să dețină si să demonstreze cunostințele, abilitățile si competențele necesare exercitării funcției publice parlamentare pe care promovează;

c) principiul predictibilității, conform căruia sesiunile de promovare se pot organiza anual;

d) principiul transparenței, conform căruia procedura de examen se realizează in condiții de publicitate si informare;

e) principiul nediscriminării, conform căruia este interzisă orice discriminare pe criterii de religie, opinii politice, apartenență politică sau sindicală, varstă, sex, etnie, rasă sau orientare sexuală;

f) principiul integrității, conform căruia comisiile de examinare si de soluționare a contestațiilor sunt obligate să acționeze cu nepărtinire, obiectivitate si in afara oricăror conflicte de interese.

Promovarea funcționarului public parlamentar se poate face numai in funcția imediat superioară si numai o singură dată intr-un an calendaristic.

Prezenta metodologie reglementează următoarele forme de promovare in funcție:

A. Pentru funcțiile publice parlamentare de execuție:

promovarea prin transformarea postului la absolvirea de studii superioare;

promovarea prin transformarea propriului post;

promovarea temporară pe post temporar vacant;

promovarea prin transformarea postului la absolvirea de studii postliceale sau studii superioare de scurtă durată.

B. Pentru funcțiile publice parlamentare de conducere.

Promovarea in funcție publică parlamentară de execuție;

Promovarea prin transformarea postului la absolvirea de studii superioare;

Promovarea pe propriul post;

Promovarea temporară pe post temporar vacant;

Promovarea prin transformarea postului la absolvirea de studii postliceale sau superioare de scută durată.

Funcționarii publici parlamentari au parte și de alte forme de motivare cum ar fi:

– Învitatii la diverse evenimente organizate în cadrul Camerei sau organizate în colaborare cu Parlamentul;

– Acordarea de diplome de merit în cadrul unor mici ceremonii festive.

– Organizarea de evenimente cu ocazia sărbătorilor religioase importante și a sărbătorilor internaționale.

2.7.2 Selectarea și numirea funcționarului public parlamentar

În cadrul Camerei Deputaților o persoană poate ocupa o funcție publică parlamentară, dacă îndeplinește cumulativ următoarele:

Are cetățenie română

Cunoște limba română

Are cel puțin 18 ani

Trebuie să fie aptă din punct de vedere medical

Îndeplinește condițiile de vechime și studii stabilite potrivit legii

Nu a fost condamnată definitiv pentru o infracțiune săvârșită

A fost declarată admisă la examenul sau concursul pentru ocuparea funcției publice parlamentare.

Numirea într-o funcție publică parlamentară de conducere se face doar pe bază de concurs, organizat în cadrul Camerei Deputaților.

Funcționarii publici parlamentari cu funcții de conducere și înalții funcționari publici parlamentari beneficiază de indemnizația de conducere prevăzută prin legea privind salarizarea funcționarilor publici.

2.7.3 Evaluarea funcționarului public parlamentar

Evaluarea profesională individuală a funcționarilor publici parlamentari se face, în condițiile legii, anual.

Metodologia de evaluare și de contestare a calificativelor primite precum și criteriile de evaluare a activității profesionale individuale,se aprobă la propunerea secretarului general, de către Biroul permanent al Camerei Deputaților.

2.7.4 Formarea profesională a funcționarului public parlamentar

Funcționarul public parlamentar are dreptul și obligația de a-și perfecționa pregătirea profesională și trebuie să urmeze cursuri de perfecționare organizate în acest scop.

Perfecționarea funcționarilor publici parlamentari se realizează astfel:

Participarea la concursuri organizate de Camera Deputaților

Diferite stagii de adaptare profesională la cerințele postului

Formare și perfecționare profesională individuală

Diferite forme de pregătire profesională

Capitolul 3

Diagnostic al sistemului motivațional din Camera Deputaților cu principalii pași – analiză cauzală

În Romania în majoritatea instituțiilor publice, ca și în Camera Deputaților , managerii sunt în fața unui paradox: aceștia trebuie să își motiveze colaboratorii fără a avea la îndemâna mijloace materiale și financiare, astfel se impune și mai mult folosirea unor forme alternative de motivare. Se pot utiliza și alternative de motivare cum ar fi: politețea, realizarea unui echilibru între angajați și condițiile de munca, implicarea în muncă ce are în vedere repartizarea sarcinilor, elemente ce țin de relațiile dintre funcționari ce nu pot fi reglementate, informarea echipei, atenția acordată și nu în ultimul rănd aprecierea.

Capitolul 4

Studiu privind motivarea funcționarilor publici din Camera Deputaților

4.1 Obiectivele de cercetare

Acest studiu explorează problemele specifice ale funcției publice și mai exact ale funcționarului public, acestea fiind observate la funcționarii publici parlamentari din cadrul Camerei Deputaților.

Scopul studiului a constat în analiza atractivității serviciului public și climatul motivațional existent in Camera Deputaților, pentru a elabora modalitățile de îmbunătățire a motivării funționarilor publici parlamentari.

Obiectivul acestui chestionar este de a identifica gradul de satisfacție al funcționarilor publici din Camera Deputaților fața de activitatea de motivare care se desfășoară în cadrul acestei instituții publice.

Alte obiective care stau la baza acestui studiu sunt, identificarea factorilor motivaționali, analiza calității sistemului de management public de către funcționarii publici, identificarea strategiilor și tehnicilor de motivare în instituția publică.

4.2 Grupul țintă

Chestionarul de față are la bază 16 întrebări, grupate în doua categorii: întrebări de identificare, socio-demografice și chestionarul propriu-zis.

În perioada 30 ianuarie – 05 februarie 2015 s-a desfășurat ancheta, volumul eșantionului fiind de 50 de persoane. Chestionarul privind factorii motivaționali ai funcționarilor publici din Camera Deputaților a fost completat de funcționarii publici parlamentari, fiind incluși atât funcționari de conducere cât si de execuție.

4.3.Instrumentul de cercetare – Chestionarul

Secțiunea 1: Întrebări socio-demografice

Secțiunea 2: Identificare factorilor motivaționali ai funcționarilor publici

4.4 Rezultatele chestionarului și analiza rezultatelor chestionarului

Distribuția în funcție de sex a funcționarilor publici:

Distribuția în funcție de vârsta a funcționarilor publici:

Distribuția în funcție de nivelul de educație a funcționarilor publici:

Distribuția in funcție de anii de experiență in serviciul public a funcționarilor publici:

Principalele două măsuri care ar putea avea un efect pozitiv asupra performanței profesionale:

Principalele două aspecte legate de locul de muncă care ii mulțumesc cel mai mult pe funcționarii publici:

Recompensarea funcționarilor trebuie sa se realizeze pe baza performanțelor?

Stimulentele materiale sunt cele care determină salariatul să-și realizeze atribuțiile?

Activitatea de motivare se realizează în cadrul Camerei Deputaților într-un mod:

În cadrul instituției este necesară o creștere a gradului motivațional?

Ați beneficiat de programe de instruire profesionala de când lucrați în cadrul Camerei Deputaților?

Câți angajați din această instituție au primit prime pentru performanțe deosebite în activitate în ultimul an?

Când ați fost consultat ultima oară de superiorul ierarhic într-o problemă legată de activitatea dumneavoastră?

Din punctul dumneavoastră de vedere, criteriile folosite în cadrul evaluărilor anuale sunt:

În ultimii 3 ani, în Camera Deputaților au existat cazuri de funcționari care au fost sancționați pentru unul din următoarele motive:

Aproximativ câte ore suplimentare lucrați într-o săptămână?

În ceea ce privește aspectul socio-demografic, situația funcționarilor publici parlamentari care își desfășoară activitatea in cadrul Camerei Deputaților se caracterizează prin următoarele:

Preponderența bărbaților care reprezintă 60% din totalul funcționarilor publici parlamentari;

Figura nr.1 – Distribuția funcționarilor publici din Camera Deputaților după sex

Nivelul ridicat de educație școlară: jumătate dintre aceștia au cel putin studii superioare de lungă durată (56% – studii superioare de lungă durată, 20% – studii superioare de scurtă durată si 24% – studii postuniversitare);

Majoritatea funcționarilor publici au peste 10 ani de experianță in administrația publică, dar sunt și 8% care au experiență de mai puțin de un an.

În ceea ce privește chestionarul propriu-zis:

Cei mai mulți funcționari parlamentari consideră că printre cele mai importante măsuri care ar putea avea un efect pozitiv asupra performanței profesionale sunt promovări bazate pe meritul personalului (24%), reducerea corupției (15%), creșterea numerică a personalului (14%) dar și acordarea de prime pe baza performanțelor (20%).

Figura nr. 2 – Principalele două măsuri care ar putea avea un efect pozitiv asupra performanței profesionale

Aspecte cele mai importante legate de locul de muncă care îi satisfac pe funcționarii parlamentari sunt legate de: programul de lucru (18%), stabilitatea/siguranța locului de muncă (18%), salariile (18%) dar și volumul de lucru (16%) și natura sarcinilor pe care le au de indeplinit (14%) . Cele mai multe probleme sunt legate de relatiile cu superiorul ierarhic, gradul de independență in luarea deciziior și mai ales de șansele de promovare.

Figura nr. 3 – Gradul de mulțumire în ceea ce privește aspectele legate de actualul loc de muncă

Privind recompensarea funcționarilor, aceștia intr-un procent de 96%, consideră că recompensarea trebuie să se realizeze in funcție de performanțele fiecăruia, dar in cadrul Camerei nu se realizează conform performanțelor, consideră 66% dintre funcționarii publici.

Stimulente materiale nu sunt singurele care determină funcționarul public să-și realizeze întocmai atribuțiile. Aceștia consideră in proporție de 50% că un funcționar public își poate desfășura intocmai atribuțiile fără stimulente materiale. Ceilalți 50% consideră primele ca fiind necesare pentru atingerea intocmai a atribuților.

Gradul de multumire față de activitatea de motivare care se desfasoară in Camera Deputaților este destul de scăzut, funcționarii parlamentari fiind într-o proporție mai mare nesatisfăcuți de această activitate de motivare (58%).

Figura nr.4 – Activitatea de motivare se realizează în cadrul Camerei Deputaților într-un mod

Funcționarii publici parlamentari consideră necesară o creștere a gradului motivațional in Camera Deputaților.

În legătura cu programele de instruire profesională, 68% din cei chestionați au participat la acestea de când sunt angajați în Camera Deputaților.

Angajații din această insituție au o singură părere când vine vorba de prime pentru performanțe deosebite, niciun angajat nu a primit prime pentru performanțe deosebite.

În legătură cu intrebarea „Când ați fost consultat ultima oară de superiorul ierarhic într-o problemă legată de activitatea dvs.?” denotă faptul că 36% din funcționari au fost consultați in ultima lună si doar 20% nu sunt consultați de superiori in probleme legate de activitatea acestora.

Criteriile de evaluare folosite in cadrul evaluărilor anuale au parte de păreri impărțite și anume, 48% consideră acestea ca fiind bune si 48% consideră ca sunt puțin relevante. Totuși balanța se înclină spre criteriile de evaluare puțin relevante, deoarece 4% consideră ca acestea sunt nerelevante.

În cadrul Camerei Deputaților au existat persoane care au fost sancționate pentru neascultare (nesupunere), performante scăzute de lucru sau încălcarea normelor de conduită profesională.

Figura nr.5 Funcționari care au fost sancționați in cadrul Camerei Deputaților

Majoritatea funcționarilor publici stau peste program. Majoritatea de asemenea, lucrează intre 1-4 ore pe săptămană în plus (40%). Dar exită un număr mare și de funcționari care nu lucrează nici o oră in plus (36%). Foarte puțini lucrează intre 5-10 ore (16%) sau peste 10 ore (8%).

4.5 Principalele aspecte pozitive referitoare la particularitățile motivării funcționarilor publici în cadrul Camerei Deputaților

Din punct de vedere al aspectelor pozitive indentificate in cadrul Camerei Deputaților avem:

Stabilitatea locului de muncă duce la performanțe mai ridicate ale funcționarilor publici, acesta fiind unul din aspectele care îi mulțumește pe funcționari la locul de muncă. În proporție de 18% sunt cei mulțumiți de locul de muncă, privind stabilitatea acestuia.

Salariile sunt incă un punct forte deoarece 18% din funcționarii publici chestionați sunt mulțumiți de acest aspect și totodată acesta duce la scăderea migraților tinerilor funcționari publici către sectorul privat.

Tot prin prisma grilei de salarizare, deoarece salariile funcționarilor publici parlamentari ajung și la 6500lei, performanțele acestora sunt ridicate și randamentul lor a crescut.

Numărul funcționarilor publici tineri absolvenți de studii superioare este în creștere.

Acordarea de sporuri salariale pentru performanțe deosebite, conform funcționarilor chestionați, în proportie de 50% consideră că acestea duc la un nivel mai ridicat al productivității și performanței.

Dezvoltarea competențelor funcționarilor publici și profesionalizarea activităților prin programele de instruire profesională, deoarece doar 68% din funcționarii chestionați au beneficiat de aceste programe de instruire profesională.

Aspectele legate de condițiile de muncă prin programe și sisteme informatice performante care duc la scăderea timpului de luare a deciziilor dar și de realizare a altor activități.

Tot prin prisma condițiilor de muncă, funcționarii nu își mai consumă energia și nici timpul cu activități care se realizează cu ajutorul sistemelor informatice.

Birourile moderne, cafenea și locuri de parcare în incinta instituției duc la funcționari publici mai eficienți și mai dedicați activității lor.

Funcționarii publici dispun și de alte forme de motivare cum ar fi: învitatii la diverse evenimente organizate în cadrul Camerei Deputaților, acordarea de diplome de merit în cadrul unor mici ceremonii festive, organizarea de evenimente cu ocazia sărbătorilor religioase importante și a sărbătorilor internaționale dar și sancționarea funcționarilor publici prin mustrare sau avertisment scris, toate acestea duc la funcționari publici mai dedicați activității lor.

4.6 Principalele aspecte negative referitoare la particularitățile motivării funcționarilor publici în cadrul Camerei Deputaților

Din punct de vedere al aspectelor negative indentificate in cadrul Camerei Deputaților avem:

Reducerea corupției, conform celor 15% din cei chestionați, este una din măsurile care care ar putea avea un efect pozitiv asupra performanței, dar totodată fiindcă există este un factor care scade performanța funcționarilor.

Șansele de promovare sunt limitate, consideră circa 24% din cei chestionați, fiind un aspect care îi nemulțumește pe funcționari; această situație nu dezvoltă funcționarul, iar randamentul acestuia nu va fi cel așteptat.

Avansările și numirile pe post sau pe funcție se realizează fără a ține cont de concordanța între sarcinile prevăzute în fișa de post și pregătirea funcționarului public iar din acest punct de vedere nu sunt dezvoltate capacitățile manageriale și nici o coordonare eficientă a subordonaților.

Lipsa corelării dintre nivelul salariului la funcționarii debutanți și nivelul atribuțiilor și responsabilităților duce la slaba implicare a funcționarilor publici la reușita reformei în sistemul administrativ (indiferență, dezinteres).

Activitatea de motivare din Camera Deputaților este nesatisfăcătoare, consideră 58% dintre respondenți, și acest lucru duce la un randament scăzut al funcționarilor.

Majoritatea consideră criteriile de evaluare fiind puțin relevante,52% dintre aceștia, aspect care are ca efect slaba implicare a funcționarilor publici la reușita reformei în sistemul administrativ (indiferență, dezinteres).

Capitoulu 5

Modalități de îmbunătățire a activității de motivare a funcționarilor publici în cadrul Camerei Deputaților

Amendamentele aduse actualei legislaturi cadrului normativ privind statutul funcționarilor reprezintă un aspect important în procesul reformei funcției publice.

Totodată prin lega nr.188/1999 prinvind statutul funcționarilor, noile reglementări au consacrat principiul descentralizării, în planul funcției publice, au adus un număr de clarificări si de amendamente necesare privind recrutarea si promovarea funcționarilor publici.

Rămân în continuare de rezolvat anumite probleme de ordin legislativ pentru ca funcția publică și managementul acesteia să contribuie la creșterea calității serviciilor publice.

1) Recrutarea și cariera funcționarilor publici

Dupa clarificările si amendamentele aduse in ultimii ani, reglementările cu privire la recrutarea și cariera funcționarilor publici în general contribuie la dezvoltarea funcționarilor publici parlamentari, se impun reglementări prin care recrutarea si evaluarea funcționarilor să se facă după proceduri și criterii care să ducă la o selecție bazată pe competențe si performanțe profesionale. De cele mai multe ori la concursurile de recrutare se pune accentul pe competiții de memorie și nu pe evaluări profesionale și intelectuale, inclusiv pe potențialul de dezvoltare al candidaților. Din punct de vedere al procedurilor și al criteriilor de evaluare a performanțelor profesionale ale funcționarilor publici parlamentari, sistemul de evaluare este de cele mai multe amendabil, sub aspectul eficienței, al fiabilității și echității lui.

Actualul sistem de recrutare al înalților funcționari publici este deficitar deoarece comisia de recrutare este numită de primul-ministru. Neutralitatea politică autentică a funcționarilor publici parlamentari este unul din aspectele importante pentru o mai bună funcționare a instituților publice. Din acest motiv, consider că numirea comisiei ar trebui făcută prin decizia mai multor autorități, care să asigure un echilibru și să scadă probabilitatea unei decizii unilaterale.

2) Salarizarea funcționarilor publici parlamentari

Salarizarea in rândul funcționarilor publici debutanți este o problemă majoră, deoarece aceștia sunt tentați să aleagă domeniul privat în dauna celui public, mai ales din prisma salariului care de cele mai multe ori este egal cu minimul pe economie.

Adoptarea unei noi reglementări a salarizării funcționarilor publici debutanți este necesar să aibă in vedere deficențele actualului sistem, astfel că atractivitatea funcției publice și motivarea funcționarilor publici este scăzută. Salarizarea funcționarilor publici debutanți este la un nivel foarte scăzut, astfel încât tinerii absolvenți de facultate care doresc să intre sau sunt în serviciul public au tendința să îl părăsească după câștigarea unei anumite cunoștințe și experiențe profesionale. Totuși in majoritatea situaților nivelul salarizării nu reflectă în tocmai nivelul de atribuții și responsabilitați specifice postului.

3) Prime pe baza performanțelor

Elaborarea unui sistem de motivare atractiv a funcționarilor publici parlamentari prin diferite forme de stimulare a funcționarilor performanți.

Sistemul de stimulare financiară în randul funcționarilor publici parlamentari, în cadrul Camerei Deputaților, este o problemă majoră, deoarece de cel puțin un an funcționarii din acestă instituție nu primesc prime, bonusuri pe baza performanțelor profesionale de care dau dovadă. Trebuie adoptat un sistem prin care funcționarii, pe baza performanțelor, să aibă parte de bonusuri, deoarece lipsa acestui tip de motivare duce la un randament scăzut al funcționarilor publici și la slaba implicare a funcționarilor publici la reușita reformei în sistemul administrativ.

Acestă formă de motivare duce la cultivarea relațiilor pozitive si armonioase dintre șef-subaltern și totodată aceștia vor simți că munca le este apreciată și scopul organizației va fi și scopul lor.

Sistemul de stimulente și instrumente motivaționale trebuie să combine eficient mijloace de tip prime, bonusuri, cu cele de genul satisfacție, împlinirea profesioanală, astfel acestea să acționeze cu scopul de a încuraja competiția pozitivă între funcționarii publici.

Bibliografie

Armenia Androniceanu – “Noutăți în Managementul Public”, Editura Universitară, București, 2004, pag. 61

Armenia Androniceanu – “Noutăți în Managementul Public”, Editura Universitară, București, 2008, pag. 245

R. Dennis Middlemist și M. Hitt, Organizațional Behavior-Managerial Strategies for Performance, West Publishing Company, 1988, p.144

Anca PURCAREA, Cristian NICULESCU, Doina CONSTANTINESCU – Management

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=introcd1,2015

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act4_1&par1=0,2015

http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.home,2015

http://www.cdep.ro/relatii_publice/site2.home,2015

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=226, 2015

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=servicii1, 2015

http://www.cameradeputatilor.ro/pls/dic/site.page?den=act4_1&par1=0,2015

http://www.cameradeputatilor.ro/pls/proiecte/upl_com.home, 2015

http://www.cameradeputatilor.ro/pls/parlam/structura.co, 2015

Algemeen Rijksambtenarenreglement (2007)

Law on Civil Servants of the Republic of Croatia-final txt

http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=LEGITEXT000006068830&dateTexte=20090708

Bibliografie

Armenia Androniceanu – “Noutăți în Managementul Public”, Editura Universitară, București, 2004, pag. 61

Armenia Androniceanu – “Noutăți în Managementul Public”, Editura Universitară, București, 2008, pag. 245

R. Dennis Middlemist și M. Hitt, Organizațional Behavior-Managerial Strategies for Performance, West Publishing Company, 1988, p.144

Anca PURCAREA, Cristian NICULESCU, Doina CONSTANTINESCU – Management

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=introcd1,2015

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act4_1&par1=0,2015

http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.home,2015

http://www.cdep.ro/relatii_publice/site2.home,2015

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=226, 2015

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=servicii1, 2015

http://www.cameradeputatilor.ro/pls/dic/site.page?den=act4_1&par1=0,2015

http://www.cameradeputatilor.ro/pls/proiecte/upl_com.home, 2015

http://www.cameradeputatilor.ro/pls/parlam/structura.co, 2015

Algemeen Rijksambtenarenreglement (2007)

Law on Civil Servants of the Republic of Croatia-final txt

http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=LEGITEXT000006068830&dateTexte=20090708