Modalitati de Abordare Jurnalistica In Relatiile Romano Moldovene

Cuprins

Introducere

Capitolul I- Relatiile Româno-Moldovene. Recurs la istorie

1.1 Relațiile Româno-Moldovene

1.2 “Controversa identitară” în Republica Moldova

1.3

Capitolul II- Mize si crize in plan politic

2.1 Criza politică de la Chișinău

2.2 La braț cu Rusia sau azimut UE?

2.3 Mizele vizitei lui Traian Basescu

2.4 De la “podul de talente” la “podul de șpagă”

Capitolul III- Modalități de abordare jurnalistică

3.1 Distribuirea articolelor pe luni
3.2 Genuri publicistice utilizate

3.3 Tematica articolelor

3.4 Vizibilitatea textelor jurnalistice

3.5 Atitudinea jurnalistului față de tema abordată

3.6 Autorii textelor

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Capitolul I. Relațiile Româno- Moldovene: recurs la istorie

1.1 Relațiile Româno- Moldovene

Relația dintre România si Republica Moldova a fost una complicată din momentul declarării independenței Moldovei in anul 1991. Marea majoritate a teritoriului care astăzi formează Moldova a fost parte a României in perioada interbelică, iar limba este considerată de către lingviști identică cu româna.

Dupa căderea comunismului in anul 1989, a urmat trecerea celor două state la democrație si s-a făcut apel la unire dar datorită intervenției Rusiei au apărut două regiuni autonome și anume Găugăzia și incă o republică dar care nu este recunoscută, Transnistria, inițiativa de unire a fost abandonată. Prin creearea celor două republici Rusia a dorit împiedicarea reunificarii teritoriului românesc și se pare ca a și reușit. În ciuda acestui lucru, România este interesată de afacerile politico-economice din Republica Moldova si oferă sprijin acestei țări in anumite condiții, dar nu a fost semnat nici până in ziua de azi un tratat de bază bilateral. Politicienii români sunt de părere ca prin semnarea unui astfel de tratat statul român ar deveni complice la Pactul Ribentrop-Molotov prin care Federația Rusă ocupă abuziv teritoriul Republicii Moldova, teritoriu intrat sub protecția Rusiei în urma înțelegerii dintre cei doi mari aliați din momentul semării Pactului, U.R.S.S si Germania Nazistă.

Pentru a observa și mai bine legătura dintre România si Republica Moldova trebuie sa calătorim cu mult in istoria zbuciumată a acestor două state care candva formau un întreg.

În anul 1812, voievodatul Moldovei este anexat de Imperiul Rus în urma semnării Tratatului de la București. Au mai fost anexate atunci raiaua Hotinului si Basarabia istorică care au fost cedate Imperiului Otoman la încheierea războiului ruso-turc din anii 1806-1812.

În anul 1859 în urma înfrângerii Imperiului Rus în Războiul din Crimeea s-a creeat un context favorabil prin care se putea realiza unirea celor doua state românești: Moldova și Țara Românească.

Primul Război Mondial este pe sfârșite iar în anul 1917, la data de 2 Decembrie, prin proclamația Sfatului Țării, ia naștere Republica Democratică Moldovenească. În 27 Martie 1918 același Sfat al Țării votează democratic unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România.

În anul 1992 Republica Moldova a obținut recunoașterea oficială ca stat când a obținut statutul de stat membru al ONU. România a fost primul stat care a recunoscut inpendența Republicii Moldova.

1.2 “Controversa identitară” în Republica Moldova

Identitatea populației care ocupa teritoriul voievodatului Moldovei era inițial locală deoarece națiunile definite prin originile commune si prin limbă au apărut doar in secolul XIX. Oamenii locului afirmau ca ei vorbesc o limbă românească dar se defineau ca fiind moldoveni.

În secolul XIX s-a dezvoltat în cadrul clasei mai învățate din populație un sentiment national nou, sentimentul “românității”. Acest sentiment a fost greu incercat de-a lungul istoriei cand forțe precum Imperiul Rus, mai târziu Uniunea Sovietică si chiar si Republica Moldova au încercat să îl stârpească. Se pare că au și reușit într-o mare măsură, dovadă fiind faptul că acum, în anul 2014, moldovenii din vestul Prutului pot fi simultan Români și Moldoveni iar cei din Est pot fi doar una dintre cele două deoarece acolo influența rusă a pus stăpânire pe aceștia.

Pentru a clarifica această problema a identității vom face apel la 2 ramuri de Drept, mai exact la dreptul strămoșesc si la cel pământean. Conform dreptului strămoșesc oricine are strămoși spre exemplu francezi, va fi considerat francez indiferent de țara unde trăiește sau de limba pe care o vorbește. Dreptul pământean pe de altă parte este exact opusul celui strămoșesc deoarece acesta definește naționalitatea după documentele fiecărui cetățean. Dacă ești posesorul unor documente românești, ești considerat român indiferent de strămoși sau de limbă. Motivul principal pentru care în Republica Moldova încă există această controversă este Constituției din 1994 adoptată de Moldova, constituție în care caracterul românesc al populației si limbii este oficial negat deoarece dreptul constitutional este inspirit din dreptul stramoșesc.

Această controversă nu afectează numai pe plan local prin instabilitatea constitutională și legislativă sau cu țările vecine, sau prin imposibilitatea de a construi un patriotism local ci afecteaza și relațiile cu Uniunea Europeană deoarece România a declarat că nu va semna niciun act oficial care să cuprindă mențiunea unei limbi sau etnii “moldovenești”.

Capitolul II. Mize si crize in plan politic

2.1 Criza politică de la Chisinău

Fiind un teritoriu “tampon” între Occident si Orient, mai exact între Uniunea Europeana și Rusia, Republica Moldova a fost încercată de diferite crize, atât pe plan economic, social, dar mai ales pe plan politic. Guvernele cad mai ceva ca un castel din cărți de joc, poziția primului om în stat este si ea in pericol, iar cei ce au cel mai mult de suferit de pe urma acestor “conflicte” nu sunt alții decât oamenii simplii, moldovenii.

In luna Februarie a anului trecut, 3 miniștrii de externe reprezentând 3 țări membre UE au fost trimiși în Moldova pentru a incuraja eforturile făcute de această țară pentru a se apropia de marea familie Europeana. William Hague reprezentând Marea Britanie, Radoslaw Sikorski, Polonia si Carl Bildt, Suedia, au ajuns in Republica Moldova într-un moment nu tocmai prielnic deoarece țara se confrunta cu o serioasă criză politică internă. Luptele dintre partidele din Alianța pentru Integrare Europeană erau in toi, aceleași partide care se luptau pentru apropierea țării de Europa. Cei 3 reprezentanți au atenționat autoritățile de la Chisinău ca mai au încă de lucru la garantarea respectării drepturilor omului, la asigurarea unui mediu de afaceri stabil și transparent și la combatarea corupției.

Toate acestea ar putea duce la încă o amânare a semnării Acordului de Asociere din luna Noiembrie de la Vilnius, document care include Acordul de Liber Schimb și liberalizarea regimului de vize pentru moldoveni, acorduri care ar deschide drumul atât a țării cât și a cetățenilor spre Vest. Lupta dintre cele 3 partide aflate la guvernare, PLDM, PD și PL ar putea duce la alegeri anticipate, ceea ce ar încetini semnificativ atât negocierile cât și reformele. Primul-Ministru al Republicii Moldova a explicat însă această întârziere ca fiind mai mult de ordin tehnic.

Războiul dintre aceste partide a inceput dintr-o întâmplare relativ stupidă, întâmplare care s-a petrecut la începutul anului 2013. Un tânăr a fost rănit mortal la o partidă de vânătoare care a avut loc într-o rezervație naturală de pe malul Prutului, cei care au tras cu arma se pare că au fost demnitari de stat, judecători, procurori și oameni de afaceri, apropiați ai unuia dintre liderii Partidului Democrat, un om de afaceri controversat, Vlad Plahotniuc. Cazul a fost mușamalizat iar PDLM a cerut demisia procurorului general, Valeriu Zubco, care a fost și el prezent la acea partidă de vânătoare și care nu informase conducerea țării de omorul din imprudență. Zubco s-a autosuspendat din funcție în urma acestor acuzații. Luptele dintre partide au fost apoi alimentate de o mulțime de dosare penale intentate de Centrul Anticoruptie pe numele a doi ministrii aparținând Partidului Democrat, percheziții la Guvern, arestarea șefului Fiscului și scurgerea în presă a unor interceptări telefonice, inclusiv care îl aveau personaj principal pe Premier.

Președintele Republicii, Nicolae Timofti, a îndemnat partidele la calm și la pace, de dragul integrarii în UE, dar liderii acestora nu au dorit sa ia în considerea această intervenție a primul om în stat.

Temerea tuturor s-a adeverit însă în luna Martie, la nici două luni de la începerea scandalului dintre partide. Guvernul condus de Vlad Filat a fost demis de către foștii parteneri de coaliție care i-au dat votul de neîncredere. Liderii celorlalte partide, mai ales cel al Partidului Liberal au criticat dur mandatul lui Filat acuzându-l pe acesta printre altele, că și-a încălcat promisiunile făcute alegătorilor de a-i duce spre Vest. Replica acestuia a venit la scurt timp, în ciuda demiterii, Vlad Filat este de acord sa se așeze la masa negocierilor cu foștii parteneri de Alianță.

După demiterea Guvernului, următorul luat în colimator este chiar Președintele Nicolae Timofti care riscă să rămână și el fără funcție dacă va “insista ca această criza să fie de lungă durata sau în cazul în care va semna decrete de eliberare din funcție a unor miniștri”1. Răspunsul Preșendintelui a fost unul extrem de rapid, acesta convocându-i pe toți liderii partidelor pentru a începe negocierile privind alegerea unui nou premier. Cum era de așteptat reprezentanții Partidului Liberal și ai Partidului Democrat rămân fermi pe poziții și nu văd o posibilă variantă reîntoarcerea lui Vlad Filat in funcția de Prim-Ministru, în timp ce vicepremierul Iurie Leanca a venit însă cu următoarea precizare: “ Candidatul nostru la funcția de premier rămane Vlad Filat…Acest guvern, cu toate rezervele, a reușit să salveze Republica Moldova de la colaps economic, a avansat considerabil în realizarea reformelor democratice, a scos țara din izolare internațională”

La nici o săptămână de la încă o “bătălie” din “Războiul Politic” care afectează grav imaginea Republicii Moldova, o nouă bătălie se anunță, de data aceasta o bătălie internă în cea de-a patra formațiune politică din țară și anume Partidul Liberal care e la un pas de scindare după ce s-a anunțat dorința de a-l schimba de la conducerea partidului pe Mihai Ghimpu cu primarul orașului Chișinău, Dorin Chirtoacă. Acesta este văzut ca un salvator, un exponent al schimbării și al înnoirii clasei politice, dar Ghimpu vede această mișcare ca fiind o nouă încercare a Rusiei de a interveni în politica moldoveană, o lume politică care a mai fost bântuită de o scindare similară, cea a Alianței “Moldova Noastră”.

Când se credea ca totul ar putea reveni la normal, ziarul “Adevărul” prezintă un titlu parcă “ de telenovelă”, un titlu care întăreste și mai mult ideea că nu s-a terminat “războiul”: “Republica Moldova trece dintr-o criză in alta”. După o sesizare făcută de liderul PL, Mihai Ghimpu, Curtea Constituțională a decis că președintele l-a desemnat ilegal pe Vlad Filat în functia de Premier, ceea ce înseamnă ca se pornește înapoi de la zero cu negocierile pentru formarea Guvernului. În opinia lui Ghimpu “ să desemnezi un candidat care a fost eliberat din Parlament pentru corupție, trafic de influență și abuz de putere înseamnă să scuipi în democrație și e regretabil că a făcut-o Președintele Republicii Moldova care este garantul valorilor democratice”. Filat ieșind din această “cursă nebună” pentru scaunul de Premier, singurul candidat viabil care să preia frâiele Guvernului și să se ocupe de ceea ce contează pentru cetățeni a rămas Iurie Leancă, ministrul de Externe. Pe umerii acestuia cade povara grea de a încerca să scoată Moldova din Criză iar analiștii politici cred ca această mutare este ultima tentativă pentru Moldova de a se îndre Vlad Filat în functia de Premier, ceea ce înseamnă ca se pornește înapoi de la zero cu negocierile pentru formarea Guvernului. În opinia lui Ghimpu “ să desemnezi un candidat care a fost eliberat din Parlament pentru corupție, trafic de influență și abuz de putere înseamnă să scuipi în democrație și e regretabil că a făcut-o Președintele Republicii Moldova care este garantul valorilor democratice”. Filat ieșind din această “cursă nebună” pentru scaunul de Premier, singurul candidat viabil care să preia frâiele Guvernului și să se ocupe de ceea ce contează pentru cetățeni a rămas Iurie Leancă, ministrul de Externe. Pe umerii acestuia cade povara grea de a încerca să scoată Moldova din Criză iar analiștii politici cred ca această mutare este ultima tentativă pentru Moldova de a se îndrepta către Vest, mai exact spre Uniunea Europeana. Desigur, această optiune a atras și opinii împotriva acestei candidaturi din partea Partidului Comunist care dorește în continuare alegeri anticipate, putându-se vedea cu ochiul liber că aceștia doresc cu ardoare să se îndrepte cu pași rapizi către “Mama Rusie”. Igor Boțan, analist politic, spunea despre premierul propus că este o “candidatură excelentă, cu un background de invidiat, foarte bine cunoscut de partenerii europeni”.

Din păcate, această criză politică nu face decât să scadă încrederea investitorilor străini în Republica Moldova, mai multe acorduri de asistentă externă sunt blocate, iar unii investitori deja caută soluții viabile pentru a se retrage de pe piața moldoveană, după ce au anunțat că sunt pregătiți să investeasca circa 50 de milioane de euro în domeniul comunicării electronice. Conform ziarului “Adevărul”, două firme specializate în producția de componente pentru automobile urmau să deschidă fabrici începând din iarna anului 2013 dar și aceste proiecte au fost amânate. Tot acest cotidian ne dezvăluie că un acord conform căruia Moldova urma să primească un împrumut de 10 milioane de euro de la Banca Mondială pentru a fi folosiți în agricultură, a fost amânat din cauza demiterii Guvernului. O altă amânare a suferit și un acord moldo-nipon conform căruia Guvernul de la Tokio oferea Moldovei un credit de 53 de milioane de euro pentru procurarea de echipamente medicale plus un acord cu Guvernul Turciei în valoare de milioane de dolari pentru reabilitarea drumurilor. După cum putem observa, în “contul” Moldovei puteau intra fără nicio problemă aproximativ 100 de milioane de euro, bani cu care să se poată începe “modernizarea țării” dar din cauza neînțelegerilor “aleșilor neamului” acești bani sunt blocați iar singurii care au de suferit sunt oamenii de rând care se zbat din ce în ce mai mult sa pună o pâine pe masă. Economistul Roman Chirca, citat de ziarul “Adevărul”, observa că: “la mijloc este incertitudinea politică, care a dus la blocarea investițiilor străine. Am impresia că politicienii lucrează de zor pentru obstrucționarea venirii investitorilor străini în Moldova” în timp ce Ion Lupan, șeful Direcției de politici industriale si de competitivitate din cadrul Ministerului Economiei este optimist spunând ca ”e adevărat că situația politică are un impact negativ, dar sunt multe companii care continuă să facă investiții în Republica Moldova”.

După cum se poate observa din rândurile anterioare, toate aceste lucruri nu fac decât sa îndepărteze Moldova de democrația și capitalismul Vestului și să o îndrepte spre comunismul și spre tot mai puternica Federație Rusă.

2.2 La braț cu Rusia sau azimut U.E ?

Pentru a-și duce planul de atragere a Moldovei în sfera de influență rusă la îndeplinire Guvernul de la Kremlin încearcă să “momească” Moldova în proiectul euroasiatic, proiect inițiat de liderul rus Vladimir Putin. În acest sens, la data de 28 Iunie 2013 a avut loc la Chișinău o conferință de prezentare a proiectului euroasiatic, conferință organizată de Ambasada Rusiei la Chișinău, conform cotidianului “Adevărul”.

În cadrul acestei conferințe s-au prezentat avantajele Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan, precum anularea taxelor vamale la comerțul reciproc si introducerea unui sistem uniform de taxare a importurilor și totodată s-au discutat perspectivele aderării Republicii Moldova la această Uniune. Surse apropiate Kremlinului afirmau la acea dată că Moscova dorește cu tărie atragerea Moldovei și că de această problemă se va ocupa personal Serghei Glaziev, consilierul personal al președintelui Putin pe probleme de integrare economică regională. Totodată analiștii susțin că această presiune rusă va fi amplificată din ce in mai mult cu cât Moldova va încerca să se apropie de Vest. Data de 28 Iunie nu a fost aleasă întâmplător pentru această conferință, la această dată fiind comemorată ocuparea Basarabiei de către URSS iar conform istoricului Anatol Țăranu, fost ambasador moldovean la Moscova, “conferința face parte dintr-o suită de acțiuni întreprinse de Rusia în ofensiva sa ideologică privind consolidarea spațiului geopolitic rusesc”.

În ciuda împotrivirilor și negocierilor purtate cu Uniunea Europeana, deciziile luate de guvernarea de la stânga Prutului pun sub semnul întrebării viitorul comunitar al țării. Se pune din în ce mai des întrebarea: spre ce direcție merge Moldova: Europa sau Rusia? Daca e să ne luăm după dorința democraților si a marii majorități ai populației, spre Vest, dar dacă e să ne luăm după investițiile și tranzacțiile făcute este clar că Rusia își întinde tentaculele din ce în ce mai amenințător. În susținerea acestei ipoteze vine tot cotidianul “Adevărul” care arată 2 tranzacții majore cu active: una dintre ele este concesionarea Aeroportului International Chișinău pe 49 de ani companiei rusești UK Komaks, companie care administrează deasemenea și aeroportul Habarovsk din Orientul Îndepărtat. Această companie s-a angajat să facă investiții majore de aproximativ 245 de milioane de euro pentru modernizarea aeroportului. O a doua tranzacție dubioasă s-a făcut prin cedarea de către Guvernul moldovean a pachetului majoritar de acțiuni de la Banca de Economii către mai multe firme aparținând unor oameni de afaceri ruși. Economistul Roman Chirca vede această cedare ca și o “catastrofă economică” spunând dealtfel că “aceleași persoane care au fost implicate în adminstrarea băncii, aducând-o în anul 2012 la cel mai prost rezultat din istoria ei au decis și neparticiparea statului la majorarea de capital”.

Pentru a-și arăta și mai mult dorința de atragere a Moldovei, Rusia și-a trimis pe 9 Septembrie 2013 pe malul Prutului una din figurile emblematice și anume pe Patriarhul Chiril care a lansat mesaje politice pro-Moscova. Preafericitul Chiril a fost primit la Chișinău ca și un șef de stat, cu onoruri militare și a fost păzit de sute de polițiști. Prilejul oficial al vizitei a fost serbarea a 200 de ani de la înființarea Eparhiei Chișinăului și Hotinului. Istoricii susțin însă că Biserica Rusă operează cu falsuri și că “Patriarhul Chiril manipulează opinia publică, așa cum fac toți emisarii Moscovei, afirmând că ne-au salvat.” O poziție clară a luat însă Mitropolitul Basarabiei care a refuzat să participe la întâlnirea cu arihiereul Rus spunând că ”Noi n-avem nicio treaba cu rușii, noi suntem ROMÂNI și avem partriarhul nostru. Țara noastră are vector European, iar patriarhul rus a venit să ne schimbe decizia. Mesajul a fost clar: a venit sa se roage ca Moldova să intre în uniunea euroasiatică…și să ne împiedice să semnăm Acordul de Asociere cu UE”

Replica Vestului nu a încetat însă să apară, când la scurt timp după toate aceste încercări ale Rusiei de a convinge Moldova să ia drumul Estului, Bruxelles-ul a anunțat că este aliatul Moldovei și că primul pas pentru asocierea cu UE va fi deschiderea pieței pentru importurile de vinuri din Republica Moldova, imediat ce Acordul de Liber Schimb va fi semnat, nu va mai fi nevoie să se aștepte conform procedurilor standard. Această mișcare a întârziat să apară până în acest moment din cauză ca Bruxelles-ul a fost deseori îngreunat de propriile mecanisme dar acum este hotarat să ia o poziție mult mai fermă în această partidă de sah cu Federația Rusă pentru asigurarea influenței la zonele limitrofe.

Șah mat Bruxelles sau Moscova? Răspunsul la această întrebare nu a fost aflat decât pe data de 22 Octombrie 2013 când a avut loc mult așteptatul Summit UE de la Vilnius unde Ucraina și Moldova vor semna sau nu Acordul de Asociere cu Uniunea Europeana, prin aceasta deschizându-se drumul produselor naționale și astfel reducându-se dependența economică față de Rusia.

Rusia a răspuns la această propunere a UE prin interzicerea în ultimele 6 săptămâni importul de băuturi alcoolice moldovenești în Federație invocând calitatea slabă a acestora, de fapt această mișcare face parte din strategia de convingere a Chișinăului că locul său este în Uniunea Euroasiatică, uniune bazată pe structurile ruinate a fostei Uniuni Sovietice, o contrapondere a UE. Cea mai mare problema nu ar fi aceasta, ci riscul ca Rusia sa întrerupă furnizarea de gaze, la fel cum a făcut in 2009, chiar în pragul iernii. Rusia a început să “atace” deasemenea și cetățenii moldoveni care lucrau pe teritoriul ei, expulzând peste 3500 de lucrători.

Într-un interviu acordat ziarului “Adevărul”, premierul Republicii Moldova a clarificat unele incertitudini și a dezbătut diferite probleme care țin de semnarea Acordului. Cu nici o lună rămasă până la cel mai important pas pe care îl va face spre UE, Moldova nu arată deloc ca și o țară care se pregătește să ia drumul Vestului ci arată mai mult ca un tablou trist în care sunt prezente “statui ale lui Lenin, tancuri înșirate ca niște trofee ale fostei URSS, o regiune separatistă în care pacea se apară cu arma-n mână, o limbă română pocită de vorbe slave, un embargo inventat peste noapte de ruși și prezentat lumii drept “probleme tehnice”, mii si mii de suflete de români care vor sa privească doar spre Vest.”

Iurie Leancă și-a început discursul spunând că “pentru noi cel mai important este nu doar semnarea, ci punerea ulterioară în aplicare a Acordului de Asociere și cel de Liber Schimb. Asta inseamnă armonizarea cadrului legal din Republica Moldova cu cel existent în UE. Daca ne referim la componenta economică a Acordului, asta înseamnă că trecem gradual la anumite standarde ale UE și este exact ce ne-am propus: să folosim această pârghie drept un instrument eficient de modernizare a Moldovei.” Cu atâtea intervenții mascate ale Moscovei prin care încearcă să deturneze acest proces, Leancă spune ca până la momentul zero “trebuie sa depunem eforturi în zona dialogului cu UE și, în special, cu Comisia, care urmează în următoarele zile să prezinte raportul său final privind îndeplinirea de către Moldova a condițiilor legate de ridicarea vizelor.” Problema externă fiind rezolvată, mai ramane analizat și de rezolvat problema internă, și anume revoltele care pot să înceapă din cauza comuniștilor, ieșiri în stradă sau chiar dezinformarea voită a populației; premierul are și in cazul acesta un cuvânt de spus, în opinia lui “opoziția cumunistă a arătat că nu este o forță politică ce ar acționa în interesul cetățenilor din Moldova. Comuniștii noștrii și-au schimbat atât de des reperele în ultimii 13-14 ani, încât au știut doar să confirme că a fi comunist înseamnă a fi oportunist. Faptul ca vor încerca să manipuleze opinia publică cu diverse zvonuri n-o sa ma suprindă. Comisia Europeană este interesată să ne ajute să beneficiem din plin de prevederile Acordului, să obținem creșterea competitivității mărfurilor moldovenești, să avem acces pe piața europeană pentru produsele pe care azi nu le putem exporta acolo. Înseamnă o piață de 500 de milioane de oameni, cu o putere de cumpărare mult mai mare decât tot ce avem în spațiul nostru. Comuniștii sunt convins ca vor mai încerca să scoată lumea în stradă. Când nu ai argumente încerci sa faci gălăgie”. Moldova ar mai avea o problema destul de importantă în accederea la Uniunea Europeană și anume regiunea separatistă Transnistria iar premierul Leancă răspunde și întrebării dacă Moldova ar putea intra în UE fără această regiune, în opinia lui “suntem perfect conștienți că așa ceva nu se va întâmpla. Va trebui să avem o soluție a conflictului până să devenim membri ai UE…Oricum nu vom intra în UE cu o regiune separatistă. Relația cu cei de la Tiraspol nu este deloc una simplă. Strategia și eforturile de a-i angaja într-un dialog permanent este unica soluție. Nu vom uita că cel mai important este să trecem la discuțiile legate de statutul acestei regiuni., în cadrul unui stat integru, Republica Moldova. Și aici contăm pe partenerii noștrii europeni care au pârghii prin care îi pot sensibiliza pe cei de la Tiraspol în acest sens.” Iurie Leancă explică și mișcările dubioase având în vedere tranzacțiile de capital al Aeroportului și ale Băncii de Economii către compania rusească. Acesta spune că ”în privința atragerii unor investitori ruși în economia Republicii Moldova, nu suntem nici primii nici ultimii. Nu văd nimic rău în privința aeroportului care trebuie urgent modernizat. Din cauza unor blocaje din partea justiției, noi nu am putut beneficia de un ajutor de la BERD pentru a-l moderniza. La Banca de Economii problema este mai complicată. A fost o opinie bazată pe situația experților. Am vorbit și cu reprezentanți ai unor instițutii financiare internaționale, nu am văzut o altă opțiune mai viabilă decât cea pe care a ales-o comisia respectivă.”

Redactorul-șef al cotidianului “Adevărul” din Moldova, Alina Țurcanu, într-un editorial intitulat “Comuniștii lui Voronin vor război”, arată încă o dată cât de periculoși sunt totuși comuniștii din Moldova. În editorial aceasta scrie că “Vladimir Voronin iși mobilizează armata. La propriu. Și-a pregatit tunurile și e gata să tragă. Iar ținta suntem noi, cei care ne vedem viitorul în familia europeană. Bătrânul dictator are o altă formulă a fericirii pentru noi- raiul euroasiatic al lui Putin. Iar pentru a-și atinge scopul,e gata să arunce țara în haos…Voronin compară UE cu Germania nazistă, o acuză că ar pregăti o agresiune militară împotriva Rusiei, anunță restaurarea URSS și declară deschis că iși mobilizează “combatanții” pentru organizarea unor dezordini în masă și răsturnarea puterii printr-o lovitură de stat de tip Marxist, pentru a zădărnici parafarea de către Republica Moldova a Acordului de Asociere la UE. Cu toate acrobațiile pe care le-a facut, PCRM n-a reușit totuși să-și atingă scopul principal- alegeri anticipate, pentru că, spune Voronin, s-a amestecat UE. Potrivit liderului PCRM, procesul de integrare europeană a țării trebuie oprit cu orice pret, deoarece locul firesc al Moldovei este în Uniunea Euroasiatica. Voronin afirmă că Bruxelles-ul, prin intermediul Republicii Moldova, a început să pună în aplicare un nou plan “Barbarosa” împotriva Rusiei iar soluția ar fi declanșarea unui puci în Moldova și preluarea puterii.”

Directorul Institutului de Științe Politice al Academiei Române, analistul Dan Dungaciu, expert pe problema Republicii Moldova, spune ca summit-ul de la Vilnius nu va fi un succes deoarece Ucraina s-ar putea să nu semneze Acordul și că Moldova va parafa acordul dar că până la semnare mai este cale lungă. In opinia dânsului “Moldova va continua să spună ce vrea Bruxelles-ul dar să privatizeze aeroporturile moldovenilor. Să vorbească despre democrație, dar să dea banca rușilor.”

Temerile moldovenilor și totodată ale Inalților UE s-ar putea să se adeverească deoarece cu câteva zile înainte de mult-așteptatul summit de la Vilnius, Ucraina începe sa dea înapoi punând sub semnul întrebării apropierea de Uniunea Europeana blocând în acest fel și drumul Republicii Moldova. În cele din urmă domnul Dungaciu s-ar putea să aibă dreptate deoarece dacă Ucraina cedează, Rusia iși va indrepta toată atenția și va pune o presiune și mai mare pe Moldova.

Conform lui Leonid Litra, cercetător superior la Institutul de Politică Mondială de la Kiev “asteptările noastre erau că Ucraina semnează Acordul de Asociere, Moldova il parafează și în 2014 îl semnează, iar regiunea transnistriană va fi obligată să se conformeze cu regulile de liber schimb adoptate de Moldova. ”;acesta mai precizează și că “până acum marea atenție și eforturile Rusiei s-au concentrat pe Ucraina, pentru că era clar că ea era miza. Daca se pierde Ucraina, se va pierde și Moldova”. De la inceputul crizei politice, asocierea cu UE era pusă sub semnul întrebării, dar acum când acest pas ar putea fi făcut după multe “lupte” și multă așteptare, această asociere devine din ce în ce mai îndepărtată iar summit-ul amenință să se transforme într-un adevărat război al nervilor deoarece Kievul a anunțat că va semna Acordul dar acțiunile guvernanților arată din păcate contrariul. Aceștia au refuzat să voteze un set de legi care făceau parte din proiectul de reformă a Justiției deoarece, spun ei, una dintre aceste legi ar fi permis transportarea fostului premier Iulia Timoshenko în Germania pentru a avea acces la tratamente medicale. Elibererea fostului premier Ucrainean se pare că a devenit o condiție pentru semnarea Acordului deoarece în opinia specialiștilor din cadrul UE aceasta a fost condamnată pe criterii politice.

După ce UE și Rusia și-au trimis “emisarii” în Republica Moldova, este rândul Statelor Unite să își trimită secretarul de stat, pe John Kerry, pentru a le arăta moldovenilor că au un aliat puternic de partea lor și mai mult ca sigur pentru a-i arăta și Rusiei poate același lucru: că Moldova nu este încă membra a pactului Euroasiatic. Kerry a promis că SUA va ajuta fosta republică sovietică să își dezvolte relațiile economice dar și cele politice cu UE. Deși vizita a fost una foarte scurtă, în care nu a fost oferit niciun pachet de asistență, prin simpla lui prezență și prin faptul ca a promis sprijinul Statelor Unite, această vizită a fost privită ca o măsură de încurajare pentru un Guvern care s-a zbătut din răsputeri să îndrepte țara spre Occident.

Dupa o criză politică care părea că nu se mai termină, după presiuni foarte mari exercitate de Rusia și după multe declarații făcute de diverși conducători de partide, Moldova ajunge să parafeze la data de 29 Noiembrie 2013 mult-râvnitul Acord de Asociere și de Liber Schimb cu Uniunea Europeană. Ucraina după cum era de așteptat a cedat presiunii rușilor și nu a semnat acest document atât de important care îi garanta drumul spre Occident. Dupa această parafare, Moldova mai are de parcurs procedurile de semnare și ratificare a tratatului cu UE, dar un mare prim-pas a fost făcut.

2.3 Mizele vizitei lui Traian Basescu

După sprijinul arătat de către Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, a venit rândul “surorii mai mari”, România, să contribuie la ajutorarea Republicii Moldova cu ocazia vizitei Președintelui României Traian Băsescu. În urma vizitei acesta a garantat sprijinul pentru integrarea cât mai ușoară a Moldovei în UE și deasemenea a promis continuarea unei finanțări de 100 de milioane de lei. Cetățenii moldoveni au primit cu bucurie vizita șefului statului Român exprimându-și vechea dorință a unirii. Liderul de la Cotroceni a promis că România rămâne o susținătoarea a aderării Moldovei la UE respectându-i totodata neutralitatea militară. Băsescu și-a arătat deasemnea indignarea față de presiunile tot mai mari ale Moscovei spunând că “Moldova nu are o alternativă la drumul European. Nu am constat în toată istoria acestui pământ o altă locație decât cea europeană. Poporul acestei țări este unul latin. Nu am văzut cetățeni ai Republicii Moldova cu ochii oblici.”

Potrivit directorului Centrului Român pentru Politici Europene, Cristian Ghinea, citat de cotidianul Adevărul, mizele vizitei preșendintelui român peste Prut au fost criza politică, care a “nimicit” lumea politică moldoveană dar care pare că s-a calmat, și parafarea Acordului de Asociere. Politologul a tras un semnal de alarmă și în privința Ucrainei care nu a semnat Acordul: “trebuie sa fim foarte atenți ce se întâmplă cu Ucraina. Atâta timp cât această țară nu aderă la pactul euroasiatic, Republica Moldova este la adăpost, întrucât nu poți face uniunea cu Rusia peste Ucraina. România a confirmat, prin vizita președintelui Traian Băsescu, că relația specială, pe drept cuvânt frățească dintre cele două state românești nu se schimbă în funcție de culoarea politică sau de structura garniturilor guvernamentale de la București și Chișinău.”

Vizita președintelui Traian Băsescu a trezit și comentarii negative din partea lumii politice moldovene, mai cu exactitate a părții comuniste a acestei țări. Valeriu Ostalep, fost viceministru de Externe în timpul guvernării comuniste i-a sugerat președintelui romăn să renunțe la discursuri și să facă ceva palpabil pentru moldoveni. În opinia acestuia “ să lase geopolitica și să rezolve niște probleme elementare. În primul rând să simplifice procedura de obținere a vizei românești. Dacă nu o poate aboli, măcar să nu fie o procedură umilitoare, cu cozi interminabile la consulate și dovada deținerii celor 500 de euro.”

Traian Băsescu a mai adus în discuție și subiectul delicat al unirii Moldovei cu România, mișcare pe care acesta o crede necesară și pe care o susține cu tărie. Cu privire la acest subiect șeful statului român preciează că “toată acțiunea mea cu privire la Republica Moldova a fost cu gândul că poate cândva ne vom uni…sângele apă nu se face. Uitați-vă la cele două Germanii, cât au fost separate? Până la un punct.”. Domnul Băsescu crede chiar că această chestiune ar trebui sa devină o problemă națională susținând cu tărie că “Dorim sa ne întregim țara”. Se pare însă că nu numai șeful statului ar fi de acord cu această unire ci și scena politică românească care a răspuns prin vocea Președintelui Partidului Mișcarea Populară, Eugen Tomac, care a declarat pentru Adevărul Live că în cazul în care românii de peste Prut își vor exprima dorința de unire cu România partidul condus de acesta va susține necondiționat această inițiativă. Potrivit acestuia “Suntem două state, dar același popor.”. Cel mai bun exemplu din care să reiasă dorința unirii si peste Prut este cel al tinerei de 18 ani Lara Stefănescu căreia cu ocazia a 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, cotidianul Adevărul i-a realizat un portret foarte cuprinzător. Această tânără este expresia pură a sentimentului național, tânăra care a trecut peste problemele din țara sa și în primvara anului trecut a trimis unui liceu din Constanța o scrisoare în care spunea “Scumpii mei frați români de peste Prut, scumpă Românie, vă scriu din Basarabia, Pământ Românesc! Vă scriu cu dor și dragoste ca unor frați de sânge, uniți pentru totdeauna prin pecetea falnicului nume ce n-i s-a dat să-l purtăm cu cinste, veacuri în șir.” Tânăra își continuă emoționanta scrisoare printr-un îndemn, parcă îndemnul unei națiuni: “Dechide-ți,Mamă, brațele și primeste-ți odorul neascultător. Pedepsește-l cum se cuvine însă nu-l lăsa din nou singur. Trăiasca România Mare! Trăiasca Unirea Basarabiei cu România!”

Tomac a atras atenția și asupra dramelor care se întâmplă în Republica Moldova atunci când se aduce în discuție unirea: “au fost oameni împușcați în stradă pentru faptul că își spuneau români, dar în ciuda acestui fapt încă mai sunt oameni care privesc cu sufletul curat la acest ideal numit România.”. Unirea celor două state a mai fost adusă în discuție și chiar era la un pas să se petreacă în anii 90’ dar printr-un tratat rușinos dintre România și URSS aceasta nu s-a mai petrecut. Președintele de atunci, Ion Iliescu “le-a inchis ușa în nas moldovenilor în 1990 chiar dacă aceștia protestau la Chișinău pentru limba română”, mai spune Eugen Tomac.

În urma dezabaterii acestui subiect delicat, unirea, “Adevărul” ne prezintă cum ar arata economia României Mari. Statistic dacă această mișcare s-ar fi facut, românii ar fi devenit mult mai săraci iar moldovenii mai bogați din cauză că Republica Moldova ar aduce României un plus de aproximativ 5 milioane de locuitori și o creștere a PIB de aproape 6 miliarde de Euro, însă PIB-ul pe cap de locuitor ar scădea la 700 de euro. În România PIB-ul este estimat la 6800 de euro și în Moldova la 1500 de euro. Ar fi insă și o veste bună în cazul în care s-ar deschide granițele oamenii de afaceri și-ar putea muta locul producției peste Prut, în acest fel scăzând drastic costurile de producție.

Într-o altă ordine de idei, tot referitor la relația dintre domnul Băsescu și Republica Moldova, eternul contestatar al acțiunilor Președintelui, domnul Crin Antonescu a ieșit la rampă cu o declarație conform căreia domnul Băsescu ar face mai mult rău Moldovei cu aceste declarații. Președintele Senatului de la acea dată declara pentru ediția din Moldova a ziarului “Adevărul” că “Eu sunt foarte diferit de Traian Băsescu. Mie nu îmi plac numerele de iluzionism și vorbele mari.”. Acesta nu s-a sfiit să-l acuze din nou pe domnul Băsescu prin a spune că “Nu este greu sa arunci cu petarde de genul “cetățenia română pentru toți” “eliminarea vizelor pentru toți”. Sunt niste vorbe efervescente dar sunt doar niște vorbe. Ce se poate face în mod concret este altceva. Mi se pare un gest de iresponsabilitate să arunci astfel de vorbe care creează speranțe oamenilor, speranțe care nu pot fi îndeplinite.”. Domnul Antonescu crede ca toate aceste declarații sunt făcute doar pentru a atrage mai multe voturi de la cetățenii moldoveni cu pașaport românesc. Nu la fel de incisiv a fost liderul PNL atunci când a fost întrebat despre acțiunile concrete ale Guvernului USL în favoarea cetățenilor moldoveni. Acesta a rămas fără un răspuns concret când a fost întrebat direct de ce nu a acceptat inițiativa de micșorare cu 90% a taxelor pentru redobândirea cetățeniei române de către basarabeni.

Răspunsul la această ieșire la rampă a liderului PNL nu a încetat însă să apară. Acesta a venit din partea jurnalistei Ramona Ursu, editor coordonator la “Adevărul” care într-un editorial intitulat “Uniți, nu salvăm Basarabia” a spus: ”Ei, cum v-ați imagina voi un de-al de Antonescu, președintele care nu a fost să fie, ca lider absolut și peste Basarabia? Sau vreun domn Ponta tinând discursuri patriotice de să reverse Prutul de lacrimile întregii suflări românești adunate pe un mal și pe altul? Ne-a lovit de-o bucată de vreme, nu prea multă, dragostea de țară! De cealaltă țară, mai exact. Da o dragoste de aia de zici că România a pierdut Basarabia acum două săptămâni și toată lumea arde de durere să o ia înapoi cât e frontul cald. Nu să treacă, zeci și zeci de ani de istorie însângerată, de viață schingiută de ciuma roșie, de mentalități educate cu parul de Mama Rusie”. Doamna Ursu își continuă editorialul în același spirit critic spunând că “Noi, frații din România, ăia mai mari și mai puternici, cum ar veni, ne-am pus în cap că vrem Unire. Și dă-i înainte cu declarații! Cu lacrimi! Cu mitinguri care adună mai mulți unioniști pe Facebook decât prin piețe. Cu vorbe de jale aruncate de pe la microfoane de toți mai-marii noștri. Că, la capitolul Basarabia, toată suflarea de politicieni din România s-a prins deja în hora Unirii viitoare. Pentru că, nu-i așa, ce poate fi rău să defilezi pe la tot felul de ecrane cu salvatul neamului românesc, fără să ai vreun plan exact a ce vrei tu să salvezi. Și, mai ales, cum. Și nici nu mai contează că, de peste Prut, românii ceilalți ne spun frumos și cât se poate de frățește că nu-i loc de Unire cum ne imaginăm. C-om face noi și asta, dar poate așa, simbolic, prin spațiile UE. Că nici poporul nu-i la fel de înflăcărat de acest gând ca acum douăzeci de ani. Ba chiar nu prea le pică bine ca noi să scormonim povestea asta depășită, cel puțin acum, de realitate. Și chiar, mai rău, îi agităm degeaba pe propagandiștii moscoviți, pe electoratul rusofon, pe comuniștii încă prea vii, prezenți în cifre înspăimântătoare pe dealurile moldovenești.”. Dupa aceasta critica adusa dorintei unirii, jurnalista isi intoarce armele impotriva liderilor politici romani, astfel ea continua spunand: “Dar, să lăsăm poporul și să revenim la conducători. Ce le-ar mai aprinde lor Unirea flacăra iubirii de bani! Și cum le-ar mai ieși lor inima din piept mânați de visul de putere! Căci n-am văzut niciun ales postdecembrist care să moară de dragoste de neam. Mă uit în jur la sărăcia care îngenunchează țara asta blestemată, la politrucii care nu se mai opresc din războaiele purtate întotdeauna pentru banii noștri, la marii lideri puși numai pe hoții și pe salvat baroni pușcăriabili, la mințile luminate, prea lașe să mai coboare la noi de prin palate, la zecile de mii de oameni care strigă în stradă în fiecare zi. Mă uit și mă întreb când, oare, o să-și asume conducătorii noștri, sfâșiați de patriotism, măcar România asta mică, așa cum o fi ea acum? Căci, altfel, singurul rezultat al Unirii va fi că vor distruge două țări. Nu una, ca acum.”

2.4 De la “podul de talente” la “podul de șpagă”

Acest titlu de capitol mi s-a părut foarte potrivit deoarece voi face referire la două articole apărute în “Adevărul”, articole care au două titluri oarecum aflate în antiteză. Primul articol este intitulat “Podul de talente de peste Prut” iar al doilea “Podul de șpagă de peste Prut”.

În urma discuțiilor aprinse dintre politicieni cu privire la unirea celor două state, industria emisiunilor de divertisment din România a luat și ea frâiele în mâini și pentru a-și arăta solidaritatea pentru “frații de peste Prut” au avut ca invitați și ca participanți foarte mulți cetățeni ai Republicii Moldova. În acest caz voi lua în analiză o emisiune care a avut niște cote de rating impresionante, “Românii au talent”, care încă din titlu dorește să arate că și cei de peste Prut sunt români și nu moldoveni. La această emisiune, în ediția din 2013, au fost prezenți 15 concurenți din Republica Moldova dintre care șapte au ajuns în semifinale și 3 în finală. Acordeoniști, dansatori, desenatori în nisip, magicieni au dorit să își arate talentele la emisiunea mai sus mentionată.

Dupa modelul una calda una rece, trecem la “podul de șpăgi” și la problemele apărute la frontiera României cu Republica Moldova. În luna Octombrie a anului trecut, o acțiune comună a procurorilor anticorupție din România și din Republica Moldova a scuturat din temelii punctul de trecere a frontierei Albița (România) și Leușeni (Basarabia). În urma acestei acțiuni 23 de polițiști români au fost puși sub învinuire și 32 de polițiști basarabeni au fost reținuți. Aceștia sunt cercetați sub acuzarea de constituirea unei rețele “frățești” de împărțire a șpăgii. Polițiștii români și basarabeni îi aveau în colimator pe cei de la frontieră din luna mai a anului trecut. În urma controalelor au ieșit la iveala sume de peste 20.000 de euro provenite din șpagă.

Aceasta nu este prima acțiune de acest gen de la Vama Albița; în anul 2011, tot aici se desfășura cea mai amplă acțiune anti-corupție din Moldova. Pe atunci zeci de polițiști au descins la punctul de trecere al frontierei, la denunțul șefului Poliției de Frontieră Vaslui, săltând zeci de colegi de la frontieră pentru luare de mită. În urma acestui dosar intitulat “Albița I” au ieșit la iveală multiplele lacune ale justiției românești. Deși ancheta a fost finalizată în luna aprilie 2011, procesul a început doar la finele anului 2012, deoarece judecătorii de la 3 instanțe de judecată s-au contrazis vreme de aproape un an și jumăte cu privire la cine ar trebui să soluționeze cauza.

Pe lângă aceste “derapaje” ale polițiștilor de frontieră, la punctele de trecere a frontierei cu Republica Moldova mai apar și blocaje provocate de procedura greoaie pe care organele fiscale românești o au de cele mai multe ori . În luna noiembrie 2013, Fiscul a dat ordin că la fiecare punct de trecere a frontierei cu un stat non-UE, să existe un formular prin care credeau ei că vor combate evaziunea fiscală din aceste puncte. Acest formular presupunea completarea, de fiecare om în parte, care trecea frontiera, cu bunurile aduse în România. Această procedură nu a cauzat decât cozi kilometrice și un haos uriaș. Au fost vizate băuturile alcoolice, țigările, carburanții, uleiul, zahărul, dar și fructele și legumele. După creearea haosului, la câteva ore Administrația Fiscală a suspendat ordinul.

Capitolul III. Modalități de abordare jurnalistică

În acest capitol mă voi referi la modalitățile de abordare jurnalistică cu privire la articolele prezentate în capitolul anterior. Articolele vor fi analizate din punct de vedere al distribuirii lor pe luni, genurile publicistice utilizate, tematica articolelor, vizibilitatea textelor jurnalistice, atitutidinea jurnalistului față de tema abordată, autorii textelor.

3.1 Distribuirea articolelor pe luni

Din punctul de vedere al distribuirii articolelor pe luni, avem următorul grafic care descrie cel mai bine acest lucru:

3.2 Genuri publicistice utilizate

Operele jurnalistice se pot grupa în funcție de apartenența lor la un gen publicisitic. Acest gen publicistic poate fi definit ca o grupare de opere publicistice care au in comun modalitățile de prelucrare a informației și a opiniei, atitudinea, tonul, stilul, maniera de prezentare a faptelor și ideilor. Genurile publicistice cele mai cunoscute și mai utilizate sunt știrea, reportajul, interviul, ancheta, portretul.

Știrea este cel mai frecventat gen publicistic, “chiar și în presa noastră mult prea înclinată spre genurile interpretative în dauna celor informative”, spunea Ferenc Vasas în “Manualul de Jurnalism”. Micul Dicționar Enciclopedic dă o primă accepție a știrii și anume aceea de “veste, informație scurtă și operativă despre eveniment. Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, prin “știre” se înțelege o “veste, informație, noutate”.

Tot potrivit “Manualului de Jurnalism”, jurnaliștii au încercat și ei la rândul lor sa definească știrea ca gen publicistic, astfel că unul dintre cei mai mari editori ai lumii, Stanley Walker, de la New York Herald Tribune, spunea că în opinia sa ”știrea este mai imprevizibilă ca vantul” și că “știrea nu face altceva decât să repete, folosind personaje noi, basme la fel de vechi ca piramidele”. Joseph Pulitzer spunea despre știri că acestea trebuie să fie “originale, distincte, dramatice, romantice, înspăimântătoare, unice, curioase, trăsnite, comice, ciudate și care să te facă să vorbești despre ele.”

O știre este așadar o mărturie despre un eveniment, o mărturie în care “autorul este chemat să spună ceea ce a văzut, numai ceea ce a văzut și nimic mai mult decat ceea ce a văzut”, după cum spunea Phillipe Gaillard.

În lucrarea de față, dintre cele 40 de articole analizate, marea lor majoritate, mai exact 34, aparțin acestui gen publicistic.

Interviul este un alt gen publicistic. Un cercetător francez spune că este abuziv să numim “interviu” “niște simple vorbe aruncate într-o doară, o declarație făcută undeva în pripă, chiar de o personalitate, sau o discuție chiar mai amănunțită cu un specialist într-un domeniu de strictă specialiate. (M. Voirol, 1993)

Dicționarul mediatic începe prin a defini interviul drept cea mai importantă tehnică prin care se culege informația, pentru ca apoi să fixeze interviul ca gen. “Dialog în care în mod ideal, jurnalistul propune întrebari, iar interlocutorul său răspunde” (C.F Popescu, R. Balbaie, 1998)

Din cele 40 de articole, doar unul aparține acestui gen publicistic, interviul luat domnului Iurie Leancă, premierul Republicii Moldova.

Jean-Luc Martin-Lagardette consideră că portretul este un articol care creionează personalitatea cuiva, notându-i caracteristicile biografice, activitatea, stilul de viață, opiniile, modul de a fi, detalii fizice.

Din articolele analizate, doar unul a aparținut acestui gen publicistic.

Editorialul este cea mai importantă specie a jurnalismului de opinie. Coloana editorială este considerată coloana vertebrală a ziarului deoarece exprimă atitudinea acestuia față de realitățile politice, economice, sociale. Un editorialist este interesat mai mult de semnificația faptelor decât de noutatea acestora.

Din articolele analizate, 3 aparțin acestui gen publicistic.

Pentru a face mai vizibilă analiza făcută în acest capitol, voi face apel la următorul grafic:

3.3 Tematica articolelor

Având în vedere criza politică care a zguduit Republica Moldova în anul 2013, majoritatea articolelor apărute în “Adevărul” au avut ca temă politica. Așadar dintr-un total de 40 de articole, 31 au avut ca temă principală politica. 3 dintre aceste articole au avut ca temă economia și 6 au avut o temă socială.

Graficul următor prezintă și mai bine informația:

3.4 Vizibilitatea textelor jurnalistice

În acest subcapitol mă voi referi la poziționarea articolelor pe pagini. Fiind o temă dinafara teritoriului României, cele mai multe dintre articolele analizate au fost prezentate la rubrica “Internațional” al ziarului “Adevărul”, rubrica prezentă depinzând de așezarea celorlalte articole, la pagina 10 sau 11. Doar câteva articole au fost prezente pe pagina a doua a ziarului, și nici un articol pe prima pagină. Majoritatea articolelor au fost așezate pe o singură pagină, puține fiind așezate pe 2 pagini, în funcție de importanța subiectului dezbătut și în funcție de legătura pe care o aveau cu România.

3.5 Atitudinea jurnalistului față de tema abordată

Atitudinea jurnalistului se referă la poziția pe care acesta o are in legatură cu articolul scris. Astfel el poate sa aibă o poziție critică, neutră, pozitivă, negativă.

Autorii articolelor dezbătute în această lucrare au avut o atitudine neutră in majoritatea textelor ele fiind cu preponderență știri deoarece așa cum am explicat în sub-capitolele de mai sus, știrile trebuie sa fie prezentate exact așa cum s-au întâmplat. O atitudine critică a fost prezentă în cadrul celor trei editoriale.

3.5 Autorii textelor.

Deoarece a fost analizată ediția de România a cotidianului “Adevărul”, majoritatea articolelor au fost scrise de către autori români, jurnaliști angajați ai ziarului mai sus menționat. Un singur editorial a fost scriu de către redactorul-șef al ediției Adevărul din Republica Moldova.

Bibliografie

Cotidianul “Adevărul” ediția din anul 2013

“Manual de jurnalism”, Mihai Coman, editura Polirom

Jean-Claude Bertrand “O introducere in presa scrisa si vorbita”, editura Polirom

Phillipe Gaillard, “Tehnica Jurnalismului”, Editura Stiintifica

George A. Hough “News Writing”, Michigan State University

Gheorghe Negru, “Țarismul si mișcarea națională în Basarabia, Chișinău”, editura Prut international

Sorin D. Ivănescu, Bogdan Schipor, Flavius Solomon și Alexandru Zub, “Basarabia: dilemele identității”, editura Dosoftei

Igor Cașu, “Politici identitare în Moldova sovietică si post-sovietică”

Anexe

Actul unirii Basarabiei cu România din 27 Martie 1918

Articole din cotidianul “Adevărul”

Bibliografie

Cotidianul “Adevărul” ediția din anul 2013

“Manual de jurnalism”, Mihai Coman, editura Polirom

Jean-Claude Bertrand “O introducere in presa scrisa si vorbita”, editura Polirom

Phillipe Gaillard, “Tehnica Jurnalismului”, Editura Stiintifica

George A. Hough “News Writing”, Michigan State University

Gheorghe Negru, “Țarismul si mișcarea națională în Basarabia, Chișinău”, editura Prut international

Sorin D. Ivănescu, Bogdan Schipor, Flavius Solomon și Alexandru Zub, “Basarabia: dilemele identității”, editura Dosoftei

Igor Cașu, “Politici identitare în Moldova sovietică si post-sovietică”

Anexe

Actul unirii Basarabiei cu România din 27 Martie 1918

Articole din cotidianul “Adevărul”