Moda Si Comunicare Vestimentara Masculina

CUPRINS

CUPRINS 1

INTRODUCERE 1

CAPITOLUL I 4

MODĂ ȘI VESTIMENTAȚIE 4

1.1 Prezența personală și vestimentația-componente importante ale comunicării nonverbale 4

1.2 Vestimentația – marcă a expresivității și indicator al statutului social 7

1.3 Vestimentație și noi tipologii masculine în spațiul urban 9

CAPITOLUL II 15

VESTIMENTAȚIE ȘI CODURI VESTIMENTARE 15

2.1 Modă și înfățișare 15

2.2 Codurile vestimentare masculine 17

2.3 Evoluția costumului 23

CAPITOLUL III 35

ANALIZA STILURILOR VESTIMENTARE MASCULINE 35

3.1 Analiza stilului vestimentar al lui Cătălin Botezatu 36

3.2 Analiza stilului vestimentar al lui Radu Mazăre 47

CONCLUZII 55

BIBLIOGRAFIE 57

INTRODUCERE

Trăim într-o lume a aparențelor, unde accentul se pune pe ambalaj în defavoarea interiorului. Deși este greșit să judecăm o carte după copertă, o facem din ce în ce mai des în relațiile interumane. Am ajuns să judecăm omul încă din prima clipă în care îl întâlnim, ,,Prima impresie contează”, dacă avem tangențe cu o persoană prost îmbrăcată, prost accesorizată, și care nu place privirii, cuvintele nici nu-și mai au rostul, eticheta este deja pusă.

Vestimentația și prezența personală sunt componente importante ale comunicării nonverbale. Cu ajutorul îmbrăcămintei dar și al accesoriilor folosite, ne putem da seama de apartenența unei persoane la o anumită clasă socială dar și de profesia pe care o are. Cu ajutorul lor reușim, sau nu, să catalogăm corect sau greșit individul.

Studiind comunicarea nonverbală, ne-au atras foarte mult mesajele pe care le comunică vestimentația, despre cel/cea care îmbracă hainele.

De ce am ales să analizăm și să vorbim despre vestimentația masculină și nu cea feminină? Răspunsul este simplu, am ales partea masculină, deoarece nu cu foarte mult timp în urmă, această vestimentație nu era un subiect discutat sau analizat, dovadă, o stau numeroasele reviste de modă pentru femei, cercetări etc.

Spre deosebire de bărbații de altă dată, care socoteau moda ca un lucru neinteresant și neserios, de care se ocupau doar femeile, în zilele noastre bărbații, încărcați cu un gram de narcisism au dezvoltat un interes mai mare pentru modă și pentru ceea ce transmite ea. Acest interes al bărbaților a venit din nevoia de a se distinge între ei, și acest lucru este posibil prin adoptarea unui stil vestimentar propriu, care scoate la suprafață personalitatea fiecăruia. Pentru a adopta un stil vestimentar ,,sănătos” trebuie să ținem cont și de anumite sfaturi, pentru a nu greși.

Însă cu toate acestea, nu putem spune că moda a acaparat toate categoriile de bărbați, încă există bărbați care sunt îmbrăcați de mame sau soțiile lor, și care nu acordă importanță imaginii personale, ei privind în oglindă doar când se bărbieresc.

Lucrarea de licență este structurată pe trei capitole, după cum urmează:

Capitolul I- Modă și vestimentație. Vom vorbi despre Prezența personală și vestimentație, care sunt componente importante ale comunicării nonverbale cu ajutorul mai multor teorii, exemple sau principii, de asemenea despre vestimentație ca marcă a expresivității și indicator al statutului social. Și un ultim subiect pe care îl vom aborda în acest capitol, este ,,Vestimentație și noi tipologii masculine în spațiul urban folosind exemple sau cercetări.

Capitolul II- capitol care se intitulează Vestimentație și coduri vestimentare, accentul va fi pus pe legătura dintre Modă și înfățișare, care în zilele noastre sunt destul de importante pentru angajatorii unei organizații. Un alt subiect este Evoluția codurilor vestimentare masculine în decursul secolelor, dar mai ales Evoluția costumului masculin, de la apariție până în perioada contemporană.

Capitolul III- Intitulat Analiza stilurilor vestimentare, stilul fiind o calitate pe care individul o are încă din naștere și care poate ieși la iveală doar prin educație și cunoaștere. Pentru această analiză ne-am ales două vedete din spațiul public românesc: Cătălin Botezatu și Radu Mazăre, stilurile adoptate de cei doi fiind excentrice, și dorința lor fiind de a epata cu fiecare apariție publică.

CAPITOLUL I

MODĂ ȘI VESTIMENTAȚIE

1.1 Prezența personală și vestimentația-componente importante ale comunicării nonverbale

Așa cum știm, toate studiile arată faptul că comunicarea nonverbală predomină în raport cu toate celelalte forme de comunicare, 5% din mesaj fiind transmis prin comunicare verbală, în timp de 38% este transmis pe cale vocală și 55% prin limbajul trupului.

Comunicarea nonverbală, este fără intenție, ea dezvăluie emoțiile sau atitudinea, împotriva dorințelor noastre, de aceea trebuie să fim conștienți că mesajele nonverbale uneori pot contrazice ceea ce noi susținem. Astfel prezența personală și vestimentația sunt componente importante ale comunicării nonverbale, deoarece îmbrăcămintea și accesoriile vestimentare transmit apartenența unei persoane la genul biologic, la o clasă de vârstă (tânăr, matur, bătrân), la o categorie socio-economică (țăran-orășean, patron-muncitor) dar și la profesia pe care o are. O dată ce porți anumite haine, cu siguranță transmiți cine ești, ceea ce simți și în special din ce cerc faci parte.

Conform lui Iulius E. Lips determinarea culturală a hainelor poate fi urmărită prin semnificația culorilor, diferită de la o societate la alta: „Semnificația simbolică pe care o capătă câteodată unele culori la noi se deosebește din temelii de aceea pe care le-o dau populațiile primitive”. Tot acesta mai dă si câteva exemple pentru a susține cele afirmate; un prim exemplu ar fi acela că în Africa apuseană albul semnifică, culoarea diavolului și nu culoarea nevinovăției. Un al doilea exemplu este acela că pentru tribul Pangave, culoarea violet este culoarea morții, iar în tribul Athuabo din Africa răsăriteană, negru este culoarea bucuriei. Alegerea culorii vestimentației este făcută și în funcție de influențele climei. De exemplu în zonele mai calde este de preferat purtarea hainelor de culoare albă și în general mai largi, iar în zonele mai reci predomină culorile mai reci, închise și hainele strânse pe corp.

Hainele, sunt un simbol al identității personale si sociale. După spusele profesorului universitar din Amazonas (Brazilia), Gilson Monteiro: „ haina reprezintă oglinda sinelui , marchează separarea dintre clasele sociale”. Hainele sunt folosite atât pentru a acoperi părțile goale ale trupului, pentru exprimarea sinelui, despre particularitățile trăsăturilor psiho-morale ale persoanelor, dar și despre grupurile sociale.

Dacă este să vorbim despre ce transmit hainele în societate putem vorbi aici, în special, despre renumitele uniforme care reprezintă un adevărat simbol al puterii sociale. Purtarea unei uniforme duce la aprecierea de sine, dar influențează și comportamentul și respectul pe care îl arată ceilalți față de cel care îmbracă o uniformă. Pentru a arăta puterea pe care o deține o persoană care îmbracă o uniformă, Henri H. Stahl ne oferă o informație: „ În Prusia wilhelmiană, civilii erau obligați să se dea la o parte de pe trotuar când trecea un ofițer în uniformă” . Chiar dacă lucrurile s-au schimbat de-a lungul timpului și în ziua de astăzi puterea socială a uniformei a rămas aceeași.

Jean C. Flügel în The Psycology of Clothes a lansat teoria: „satisfacerii prin îmbrăcăminte a nevoii contradictorii de a fi decent, de a atrage atenția și de a proteja corpul de intemperii”. Același autor mai spune și faptul că moda este asociată cu ideea că persoana care îmbracă hainele o face pentru a se face remarcat, în general cele care sunt interesate de modă și vestimentație într-un număr mai mare sunt femeile. În general rolul îmbrăcămintei este stabilit de condițiile de mediu iar forma îmbrăcămintei este stabilită de însușirile personalității și, în mod deosebit de însușirile mintale. Ea este foarte importantă în lumea în care trăim, în lumea emoțiilor, fiind influențată de relațiile sexuale, clase sociale, relații religioase, transcendente.

„În zilele noastre îmbrăcămintea nu mai este doar o formă de a ne acoperi trupul ci și o modalitate prin care oamenii își exprimă sentimentele sociale subiective.” afirmă Ernst Harms. Modul în care ne alegem hainele, ține în primul rând de faptul că dorim să ne acoperim trupul dar și faptul că dorim să atragem atenția și să stârnim interesul celor din jur. Tinerii sau tinerele se îmbracă în haine care să atragă atenția celorlalți din punct de vedere mai degrabă sexual decât să le acopere trupul în momentul în care merg în cluburi. De multe ori felul în care aceștia poartă hainele și gesturile pe care le fac în momentul în care sunt îmbrăcați în ele transmite multe mesaje. Unii elevi sau studenți prin modul indecent în care se prezintă aduc în prim plan violența limbajului nonverbal. De multe ori îmbrăcămintea adolescenților este o formă de comunicare nonverbală, datorită vestimentației ne putem da seama de apartenența la genul social, vârstă, clasă socială, ocupație, origine etnică și despre caracteristicile psiho-morale de personalitate. Ne punem uneori întrebări dacă „Haina îl face pe om?” sau „Omul face haina?”, și am ajuns la concluzia că dacă haina nu îl face pe om, ea cel puțin, îl redă ca o persoană cu o anumită poziție socială.

Autoarea cărții The Language of Clothes, Alison Lurie este de părere că: „Greci și romanii determinau clasa socială din care făcea parte o persoană după culoare, după numărul veșmintelor cu care se îmbrăcau și după podoabele aplicate pe haine”. Însă și astăzi aceste lucruri contează și se pune accentul pe ele.

Autoarea Jacqueline Murray, în lucrarea The Power of Dress a identificat în lumea afacerilor trei tipuri de vestimentație: „1) hainele specifice corporațiilor, purtate mai ales de avocați, directori și bancheri (design simplu, de culoare gri sau bleumarin pentru costumele bărbătești, din stofă flanelată, alb imaculat sau albastru deschis pentru cămăși, iar pentru femei, bluze, rochii din bumbac ori din pânzã de in); 2) haine menite să comunice, utilizate cu precădere de persoanele implicate în marketing, educație, industriile  în expansiune (costume și rochii practice, relaxante, semitradiționale, din împletituri și țesături cu ochiuri largi, cu imprimeuri odihnitoare sau în dungi); 3) haine inovatoare, întâlnite mai ales la artiști, la cei ce lucrează în domeniul publicității, la vânzătorii cu amănuntul sau la proprietarii de magazine de lux, largi, design excentric, culori țipătoare”.

Așadar, în comunicarea nonverbală, îmbrăcămintea este un important canal, cei care nu bagă în seamă acest aspect pot avea de suferit în relațiile interpersonale dar și în ceea ce privește uneori poziția socială. În ziua de astăzi este foarte important cum merge o persoană la un interviu pentru obținerea unui interviu, acesta putând fi la anumite locuri de muncă, un element definitoriu pentru obținerea sau nu. De asemenea și angajații bine îmbrăcați, și corespunzător locului de muncă pot crește în ochii șefilor sau pot scădea. Dar și în viața personală, o persoană cu o ținută neglijentă, murdară sau nepotrivită ocaziei poate fi cu ușurință respinsă de cei apropiați, iar persoanele de sex opus, a căror atenție vrem să atragem poate scădea radical schimbând chiar impresii sau păreri.

1.2 Vestimentația – marcă a expresivității și indicator al statutului social

Apariția personală se referă în general la configurația corpului unei persoane, la stilul vestimentar pe care îl adoptă dar și la parfumul pe care îl folosește sau la mirosul

specific fiecărei persoane.

Autoarea cărții: „Comunicare interpersonală “, spune că „în funcție de configurația persoanelor există trei tipuri de fizicuri “.

1) Octomorf, fizicul este fragil, subțire și înalt. Persoanele care dețin acest fizic sunt considerate în societate ca fiind persoane ambițioase, suspicioase, tensionate, nervoase și prea puțin masculine.

2) Mezomorf, al cărui fizic este musculos, atletic și înalt. Cei care au această structură a corpului sun se referă în general la configurația corpului unei persoane, la stilul vestimentar pe care îl adoptă dar și la parfumul pe care îl folosește sau la mirosul

specific fiecărei persoane.

Autoarea cărții: „Comunicare interpersonală “, spune că „în funcție de configurația persoanelor există trei tipuri de fizicuri “.

1) Octomorf, fizicul este fragil, subțire și înalt. Persoanele care dețin acest fizic sunt considerate în societate ca fiind persoane ambițioase, suspicioase, tensionate, nervoase și prea puțin masculine.

2) Mezomorf, al cărui fizic este musculos, atletic și înalt. Cei care au această structură a corpului sunt percepuți ca fiind persoane puternice, cu spiritul aventurii, maturi și cu încredere deplină în ei.

3) Endomorf, fizicul este solid și scund. Persoanele care aparțin acestei categorii sunt considerați mai puțin rezistenți la efortul fizic, vorbăreți, cu suflet mare, de încredere, prietenoși.

Tipul de vestimentație trebuie privit ca un semn al expresivității, capacitatea fiecărei persoane, de a schimba, de a veni cu ceva nou la vestimentație și de a fi cât mai creativ. Odată ce vestimentația finală este rezultatul alegerii personale și nu intervin ajutoare, atunci se poate spune că vestimentația reflectă personalitatea individului și ajută la comunicare.

Conform autoarei, Irena Chiru, alegerea vestimentației: „se integrează procesului de autodefinire, de prezentare a eului în diferite situații și roluri sociale, sexuale și Profesionale pe care le performează”. Alegerea vestimentației duce la schimbări ale propriului comportament dar și al celor din jur, însemnătatea transmisă prin haine influențează și felul în care acționează interlocutorul. De multe ori vestimentația este folosită pentru a interpreta un rol și de cele mai multe ori pentru a marca statutul social, real sau pretins, de anumite persoane. În funcție de vestimentație se pot oferi si dezvălui anumite indicii în legătură cu cine sunteți dumneavoastră, cine este interlocutorul dumneavoastră, imaginea de sine, valorile, venitul pe care îl aveți.

De asemenea vestimentația oferă indicii și despre modul în care doriți să atrageți atenția persoanelor din jur, vârsta, sexul, preocupările dar și grupul de apartenență și cel de referință.

Preferințele de culoare sunt un indiciu foarte important, deoarece culorile au anumite semnificații, ca de exemplu:

Roșu aprins semnifică vitalitate, interes, forță.

Albastru marin semnifică onestitate, sinceritate și loialitate.

Alb semnifică puritate, sinceritate în intenții, el atrăgând atenția asupra feței.

Negru semnifică stăpânire.

Gri această culoare semnifică profesionalism, succes.

Maro semnifică stabilitate și căldură sufletească

Galben semnifică schimbare, creativitate.

Cu timpul vestimentația femeilor care ocupă funcții de conducere a început să resimtă influențe masculine. Conform unui experiment realizat de către psihologul, Th. Cash ,,femeile de tip managerial” au mai multe șanse de a fi angajate decât cele care sunt îmbrăcate feminin.

Un alt element important de care am mai vorbit este mirosul care reprezintă un tip fundamental de comunicare, înțelesul care i se acordă depinde de:

Cât de puternic este mirosul, mai ales dacă este de parfum.

Distanța față de interlocutor.

Felul în care este percepută relația dintre interlocutori, de către fiecare dintre aceștia.

Contextul întâlnirii.

Asocierea mirosului cu experiențe trecute.

1.3 Vestimentație și noi tipologii masculine în spațiul urban

Așa cum știm, cu secole în urmă au fost țesute pentru prima dată hainele, acestea aveau ca principală funcție cea de apărare împotriva frigului, ninsorii dar și pentru acoperirea anumitor părți tabu ale trupului. Însă în secolul XXI, în care trăim astăzi, funcția care primează este cea estetică, acum orice om este îmbrăcat, singurele vietăți care mai umblă fără haine sunt animalele.

Moda a evoluat, iar bărbații au început să pară din ce în ce mai interesați de vestimentație, în trecut aceștia nu puneau deloc accentul pe modul în care se îmbrăcau și de aspectul fizic, ei fiind îmbrăcați de soțiile lor sau de mame.

În zilele noastre pe lângă vechile pasiuni, calculatoare, mașini aceștia sunt interesați de noile colecții de haine, de noile produse cosmetice apărute, de asemenea ei au început să practice multe din activitățile pe care nu demult le practicau doar femeile. Au început să frecventeze saloanele de înfrumusețare, sălile de sport și să-și petreacă ore în șir în mall făcând adevărate sesiuni de shopping. Din ce în ce mai mulți bărbați lasă hainele tipice, obișnuite pentru a încerca noile colecții, destul de diferite de cele precedente. Ei doresc să fie admirați atât de femei cât și de bărbați, accentul punându-se pe imaginea personală și pe impresiile pe care le lasă privitorilor.

Toate aceste noutăți împreună cu apariția unor noi termeni, duc majoritatea românilor necunoscători cu gândul la alte lucruri, cu conotație sexuală, subiect tabu pentru încă mulți români. Astfel cu foarte mare ușurință pun etichete greșite reușind uneori să jignească. Bărbatul obișnuit s-a adaptat zilelor noastre, acest lucru făcând posibilă apariția unor noi tipologii masculine dar și gradul de urbanizare a secțiuni masculine.

Termenii metrosexual, ubersexual, tehnosexual, retrosexual, pomosexual, panasexual, sapiosexual, pornosexual, perimetrosexual, vitalsexual par a fi tratați cu dezinteres atât de români cât și de străini. Acești termeni sunt pentru cei mai mulți oameni, comunicatori greu de înțeles, neclari, dar totodată pentru ceilalți înțelesul lor este incitant. Însă nu toți cei care folosesc acești termeni știu cu adevărat și semnificația lor și de multe ori asociază termenii, mai ales cel de metrosexual, cu cel de gay sau homosexual având aceeași terminație. Majoritatea oamenilor sunt interesați de toate cuvintele care au legătură cu sexualitatea, dar care totodată, sunt tabu încă din copilărie și cu greu rostesc acele cuvinte. Vestimentația și noile tipologii masculine din spațiul urban, se datorează numeroaselor cercetări sociologice, profesioniste sau diletante. Astfel de cercetări arată faptul că 25% din populația masculină din America ar fi metrosexuală.

Termenul de metrosexual este format prin alipirea primei părți a cuvântului metropolitan și a celei de-a doua părți a cuvântului heterosexual. Acest termen și-a făcut rapid loc în culturi de tot felul de pe mai multe continente.

Metrosexualul, trebuie să fie în primul rând heterosexual care locuiește în mediul urban, are încredere în sine, e independent, nu depinde de nimeni și de nimic, e stilat, sofisticat, investește mulți bani și timp pentru păstrarea aparențelor și a stilului de viață.

Metrosexualul, caută în ceilalți propria reflexie dând dovadă de snobism si narcisism. Deci, metrosexualul este bărbatul care vrea să pară veșnic tânăr, îngrijit, frumos, el nu este ca bărbații care urăsc să petreacă ore întregi la shopping. Își petrec majoritatea timpului prin mall, la salon au foarte mare grijă cum se comportă în societate, ei niciodată nu beau bere, doar băuturi fine, merg la solar, la manichiură, pedichiură, merg la epilat, se pensează, folosesc creme speciale pentru ten, își fac lifting, hair stylist-ul se ocupă de părul lor, le place extrem de mult să încerce rețete culinare exotice; pasiunea lor o reprezintă accesoriile.

Metrosexualul, atrage atenția ambelor sexe, folosind anumite elemente de cod care aparțin atât femeilor cât și homosexualilor. El citește reviste de genul celor: ,,Men’s Heath”, ,,Vogue” sau ,,Cosmopolitan”.

Câteva exemple de persoane cunoscute, care sunt numite metrosexuale sunt: Brad Pitt, Tom Cruise, David Backham, Eminem, Enrique Iglesias, Justin Timbarlake.

Dar și câteva exemple din spațiul românesc:

Florin Piersic Jr., Adrian Mutu, Pepe, Cătălin Botezatu, cel din urmă fiind primul român care a adaptat acest stil, metrosexual.

Metrosexualul este un produs de marketing cu ajutorul unei agresive promovări în spațiul mediatic.

Übersexual. Termenul este format cu particula din limba germană uber- deasupra. Marian Salzman, care este vice-președinta unei agenții de publicitate, a creat denumirea în cartea The Future of Men. Această particulă este germană însă indiferent că are sau nu umlaut, ea a intrat în limba engleză de multă vreme, fiind sinonimă cu prefixoidele meta- și super-. Übersexualul deține unele caracteristici ale metrosexualului, și el se îmbracă la fel de bine dar nu este obsedat ca și metrosexualul de imaginea lui. El este în același timp și tandru dar și sălbatic.

Are multe trăsături ale bărbatului de altă dată, este puternic și stăpân pe sine. Sexualitatea ambiguă nu se întâlnește la el, de altfel nu caută aprecieri din partea celor din jur pentru a i se confirma sex-apelul.

Übersexualul este și el interesat de modă dar nu obsedat așa cum este metrosexualul care își petrece majoritatea timpului în oglindă și la shopping, el definindu-se mai mult prin ceea ce este, decât cu ce se îmbracă. Mărcile sale preferate sunt: Nike, Adidas, Puma, deci adoptă un stil mai degajat și mai mult personalizat. El are respect pentru femei și nu se stânjenește să-și exteriorizeze sentimentele în public, este pasionat de sport. Nu respinge ideea de a avea o relație și chiar de a avea un copil. El nu refuză să meargă să bea o bere sau să privească meciul cu prietenii, pe lângă asta el citește „The Economist“, și „The New Yorker”, fiind interesat și de viața comunității.

Bărbatul übersexual este o îmbinare plăcută între eleganță, stil de viață și reușite în domenii care conferă vizibilitate cum ar fi: sport, muzică, film etc. Reprezentanți ai übersexualilor sunt: Bono cântăreț, Guz Ritchie realizator de cinema, Pierce Brosnan actor, Arnold Schwarzenegger, George Clooney, Bill Clinton și Donald Trump.

Retrosexual. Acest termen este construit prin compunere cu elementul retro-, care înseamnă în urmă, îndărăt, iar prin extinderea semantică vechi, rămas în urmă, depășit. Retrosexualul este opus metrosexualului, el este macho, care nu acordă deloc importanță aspectului său fizic sau modului de viață. Retrosexualul nu privește în oglindă înainte să plece de acasă, ci doar atunci când se bărbierește. În general are deja o căsătorie, crede în fidelitate și este în general heterosexual.

Conform lui Bucurenci, deși retrosexualul este masculin, acest tip de masculinitate în anumite cercuri ale bărbaților independenți este un comportament care se opune progresului. Retrosexualii refuză cu desăvârșire să se ocupe de imaginea lor și nu sunt de acord cu importanța pe care o dau metrosexualii aspectului fizic și chiar îi numesc pe cei care se pensează, își fac unghiile etc. poponari. De asemenea, ei nu pun accentul nici pe alimentație, nici pe băutură, ei fiind catalogați ca cei care beau coniac Unirea.

Tehnosexual. Acest termen este asociat și cu termenul de tecnomacho. Bărbatul tehnosexual, este o persoană cu o viață lungă, este pasionat de informatică, de roboți și îndrăgostiți de laptop-ul lor și de tot ceea ce înseamnă gadget. Nu sunt interesați de aspectul lor fizic și detestă sesiunile de shopping el fiind un fost tocilar în școală. Cel care vorbește și scrie despre acest stil este un tânăr matematician pe nume Ricky Montalvo.

Pomosexul. În anul 1997 a fost creat acest termen de către scriitorii Carol Queen și Lawrence Schimel. Acest termen este format din abrevierea elementelor termenului postmodern. Bărbatul pomosexual, este deseori asociat cu bisexualul, care este o persoană foarte complexă, având sentimente contrarii. El niciodată nu acceptă să i se atribuie o anumită orientare sexuală, pentru el nefiind important dacă se declară bisexual, heterosexual, homosexual sau transexual, în relația cu partenerii lui.

Pansexual. Acest termen este format prin compunere savantă pan-„tot“. Bărbatul pansexual este atras de orice persoană, de orice sex, identitate sexuală sau status social, el refuzând să numească experiența sexuală după criteriul hetero-, bi-, homo-, trans, în funcție de numărul de parteneri sau experiențe sexuale.

Un exemplu este Ricky Martin care și-a declarat atracția către homosexualitate.

Sapiosexual. Acest termen este format cu latinescul sapio-, a fost format în anul 1998 de către Woody Allen. Acest gen de bărbat este atras doar de inteligența altor persoane și principala armă de seducție este IQ, simte atracție față de orice sex datorită atracției pentru înțelepciunea acestora.

Pornosexual. Bărbatul pornosexual nu este interesat de orientarea sa sexuală.

Perimetrosexual este un metrosexual, dar doar parțial, adică nu face toate lucrurile pe care le face un metrosexual.

Vitalsexual. Bărbatul declarat vitalsexual, este cel care a trecut de o anumită vârstă, și mai exact de cea de patruzeci de ani, acesta nu poate admite faptul că a îmbătrânit atât din punct de vedere fizic, dar mai ales din punct de vedere sexual. Ei sunt foarte activi în viața profesională, dar și în cea privată, întotdeauna dorind să-și satisfacă perechea.

Putem da câteva exemple și acestea ar fi din exterior, Jack Nicholson iar unul din cei mai cunoscuți de la noi din țară este Irinel Columbeanu.

În articolul său, Constantin-Ioan Mladin, spune faptul că românii sunt mai reținuți la pronunțarea acestor termeni decât la ceea ce înseamnă ei. El este de părere: „că va mai trebui să treacă 30 de ani să schimbăm puțin din mentalitatea românilor“.

CAPITOLUL II

VESTIMENTAȚIE ȘI CODURI VESTIMENTARE

2.1 Modă și înfățișare

Moda și înfățișarea sunt două aspecte foarte importante când vrem să ne angajăm; contează foarte mult modul în care ne îmbrăcăm, în care ne aranjăm părul, silueta, trăsăturile feței, talia, greutatea, tinerețea, toate aceste aspecte primează uneori în fața uni CV foarte stufos. Aceste lucruri duc deseori la întrebări de genul: ,,Trebuie sa fiu frumos/frumoasă pentru a mi se deschide uși?” O întrebare care uneori poate deveni obsedantă și care poate atrage asupra ei frustrări interioare.

Sociologul Jean-François Amadieu, care este director al Observatorului discriminărilor și de asemenea autorul cărții DRH, cartea neagră, se luptă de multă vreme cu dictatura frumosului. El consideră acest subiect unul care încă nu a fost dezbătut, și nimeni care să-și asume vinovăția, fiind vorba de o formă de discriminare adusă celor care nu sunt ,,prea frumoși”. În urma mai multor sondaje s-a descoperit principalul motiv pentru care sunt discriminate persoanele, mai ales la locul de muncă, acesta este aspectul fizic care cuprinde atât ținuta vestimentară cât și înfățișarea. Caracteristica principală a aspectului fizic discriminată este obezitatea, întotdeauna fiind preferate persoanele slabe sau bine făcute în defavoarea celor care au kilograme în plus.

O altă caracteristică a aspectului fizic discriminată este culoarea pielii, existând preferințe în favoarea unei persoane de rasă albă și în defavoarea uneia de rasă neagră, dar această discriminare nu mai este acceptată fiind considerată inadmisibilă.

Însă atunci când vine vorba de aspectul fizic, discriminarea este considerată un lucru normal, anumite domenii dorindu-și un anumit tip de angajați. Acceptarea acestui mod de discriminare ar însemna să existe o clasificare a persoanelor frumoase și urâte.

De multe ori ne întrebăm cum de am ajuns să dăm ca sinonim reușitei la locul de muncă, frumusețea. În anumite domenii, clientul se lasă sedus de ceea ce vede, o femeie frumoasă, bine îmbrăcată sau un bărbat bine făcut, așa cum se lasă sedus și de un produs frumos ambalat. Acestea persoane ,,frumoase” ajung să fie considerate mai inteligente, mai competente, mai echilibrate, mai cordiale, mai sociabile, mai ambițioase, demonstrând faptul că ambalajul uneori pune etichete greșite. S-a constatat de asemenea că bărbații activi sau femeile atrăgătoare din punct de vedere fizic câștigă mai mult decât colegii lor de muncă care au o înfățișare oarecare. Numeroase statistici spun că persoanele obeze sunt mai numeroase în rândul celor săraci decât în rândul celor bogați. Același lucru se întâmplă când vine vorba de codul vestimentar, acestea fiind mai mult sau mai puțin stăpânite în funcție de grupurile sociale. Dacă o persoană este îmbrăcată cât de cât modest, aceasta va fi considerată că ar aparține dintr-un mediu mai sărac, iar șansele ei ar scădea.

Încă de la începutul interviului, recrutorii cer ca în CV să fie adăugată o poza, acest lucru ne arată cu adevărat că trăsăturile chipului contează foarte mult. Multe persoane și-au dorit să trimită un CV anonim, însă acest lucru este imposibil datorită politicilor. Mai nou, dacă până acum era obligatoriu adăugarea unei poze, acum se cer și CV video, fiind mult mai importantă vocea.

În concluzie putem spune că obținerea unui loc de muncă depinde în mare parte de modul în care arată și este îmbrăcat cel intervievat. Contează foarte mult imaginea unui angajat în fața șefilor sau a colegilor, el având de câștigat sau de pierdut în funcție de vestimentație, fiind privit cu alți ochi. Dacă organizația este una conservatoare, sobră, angajații ei trebuie să aibă înfățișare conservatoare, bărbații sunt tunși clasic, iar femeile nu poartă pieptănături extravagante. Cu ajutorul acestor aspecte ale înfățișării angajaților, organizațiile vor să transmită o anumită imagine, mediului social. Vestimentația are un rol important și în relațiile cu persoanele apropiate, aceștia pot fi influențați de atenția pe care o acordă respectivul vestimentației. De exemplu hainele purtate cu neglijență, murdare sau rupte, există riscul ca și persoanele apropiate să ne ocolească și să își schimbe impresia făcută până la acel moment. Când vine vorba de sexul opus, pe care în general vrem să-l atragem sau să-l impresionăm, șansele sunt la fel de scăzute sau chiar mai mari.

Dorința omului este de a se diferenția întotdeauna de ceilalți indivizi, moda vestimentară reprezintă o modalitate de distincție, o recompensă. Niciun individ nu dorește să rămână în anonimat, cu ajutorul modei, acesta reușește să facă impresie, nu întotdeauna cea reală. Cu ajutorul modei, putem juca un rol în societate, astfel clasa de jos poate să imite înalta societate, prin înfățișare.

Putem spune că moda este oglinda societății în care există, și este percepută ca un fenomen cultural, dar și ca o afacere complexă reflectând atitudinile sociale, economice, sexuale și politice ale epocii.

2.2 Codurile vestimentare masculine

În cartea Adinei Nanu și a lui Ovidiu Buta, aflăm faptul că de-a lungul timpului, moda a evoluat și a început să se scrie din ce în ce mai mult despre ea. Deși până acum majoritatea scrierilor și a revistelor erau pentru femei odată cu creșterea interesului pentru modă, al bărbaților, au apărut numeroase reviste adresate lor care nu se mai referă doar la mașini și computere, ci la lookul bărbatului.

Acum bărbații sunt interesați și de mesajul pe care îl transmite fiecare persoană prin înfățișarea sa exterioară, acesta transmițând deseori diferite păreri. Atragerea lor în această lume înseamnă pentru producătorii de haine și cosmetice o creștere considerabilă a profitului. Principalul client al creatorilor și producătorilor de haine rămâne adultul.

Adina Nanu împreună cu Ovidiu Buta încearcă să ajute cititorul să-și folosească imaginația și creativitatea în formarea propriei imagini prin prejudecățile moștenite din secolele XVII-XVIII, când bărbații își arătau cu naturalețe gambele în ciorapi de mătase, purtau mătăsuri și dantele, de asemenea își ondulau părul și se machiau, exact ca femeile. Un alt element folosit în Europa de către bărbați, erau tocurile înalte care au fost adoptate pentru a oferi un aspect viril, pentru a arăta bărbăția celui care le poartă. Odată ce această tendință a fost adoptată și de oamenii care aveau o situație economică mai scăzută, aristocrații au făcut diferența mărind dimensiunea tocurilor. În acea perioadă bărbații nu erau nevoiți să muncească și trăiau din banii de rentă, modul de viață al acestora fiind foarte asemănător cu cel al femeilor.

În secolul al XIX-lea situația bărbatului s-a schimbat, acesta era considerat șeful familiei, care întreținea familia, fiind singurul care trebuia să administreze veniturile, să ia decizii și să semneze acte. La 1900, bărbatul îmbrăca haine negre și un joben. Acestea erau purtate pentru a inspira încredere, respect și chiar senzația de teamă. Această ținută nu îi permitea bărbatului nicio ieșire din tipare, așa cum își permiteau femeile să poarte haine colorate, pline de broderii, dantele așa cum purtau si bărbații cu secole în urmă.

Competiția dintre sexul tare și cel slab a dus la adoptarea de către marii creatori de modă a unor veșminte cu influențe masculine. Femeile încep să poarte cămașă și pantaloni, etalon al masculinității.

Prejudecățile domină încă majoritatea bărbaților care consideră că pentru a fi masculin trebuie să eviți orice lucru feminin sau al ambiguității sexuale, spune Dr. Roland F. Levante.

Cu trecerea anilor și odată cu schimbările de mentalitate, bărbaților din zilele noastre li se cer mult mai mult decât cu secole în urmă, pe lângă toate calitățile care le arătă bărbăția, și calitățile feminine care se caracterizează prin înțelegere, tandrețe, sensibilitate. Celelalte schimbări semnificative ale bărbatului atât de atitudine, mentalitate, îmbrăcăminte rămânând doar unele elemente care mai pot fi asemănate.

Cu trecerea anilor și odată cu schimbările de mentalitate, bărbaților din zilele noastre li se cer mult mai mult decât cu câteva secole în urmă, pe lângă toate calitățile care le arătă bărbăția și calitățile feminine care se arată prin înțelegere, tandrețe, sensibilitate.

Mass-media a avut un rol important în accentuarea ideii de masculinitate odată cu anii ’90. Noul ideal masculin era mult mai gingaș, grațios, era preocupat de artă, muzică, dar în special de felul în care arata, acestea oferindu-i bărbatului oportunitatea de a-și arăta și partea feminină în public. Astfel noul ideal nu mai sunt supereroii cum este de exemplu Superman, ci așa cum am mai spus și anterior, bărbatul sensibil, tandru, artist și preocupat de înfățișarea lui. Exista câteva elemente feminine pe care bărbatul nu le-ar accepta niciodată, și acestea ar fi rochia și tocuri înalte. Acestea sunt folosite în prezentările de modă însă în viața de zi cu zi sunt respinse.

După ce am vorbit despre evoluția codurilor vestimentare și schimbările care au intervenit de-a lungul secolelor, putem vorbi mai amănunțit despre contrastul cromatic, acesta fiind și un lucru foarte important și care tot odată oferă anumite informații despre persoana care poartă și combină anumite culori. În general oamenii disting în același timp două sau trei culori iar efectul lor asupra noastră poate să fie plăcut sau supărător. Putem să dăm exemple pentru a înțelege mai bine, un prim exemplu ar fi: atunci când îmbrăcăm două culori la fel de puternice, un roșu și un verde, amândouă la fel de aprinse, astfel auditoriu va fi captat de ambele culori în aceeași măsură. Un alt exemplu: dacă o culoare este mai aprinsă și cea de-a doua mai puțin luminoasă, atunci cele două culori nu se vor confrunta, ci cea mai puțin luminoasă pune în valoare pe cea mai puternică.

În cartea Adinei Nanu întâlnim exemple de contraste, atât de cantitate, la un costum clasic, dintr-o singură culoare se adaugă o pată de culoare vie. Dar un costum bleumarin cu o cămașă bleu este exemplu de contrast de calitate astfel, albastrul fiind concentrat în haine și diluat în cămașă. Un alt contrast este cel simultan care este ceva mai complicat, există o reacție a vederii care tinde să exagereze contrastul culorilor complementare. Așadar la o pereche de blugi albaștri se asortează o bluză de culoare gri-bej, ochiul auditoriului o conduce pe cea din urmă spre un portocaliu cald, portocaliul fiind culoare complementară albastrului. Dacă lângă acest gri-bej punem o altă culoare cum ar fi roșu auditoriul va percepe un verzui.

În concluzie dacă punem lângă culoarea bej, o culoare vie, această combinație de culori va da impresia de murdărie, iar dacă lângă ea punem un maro sau negru poate da un aer de eleganță.

Privind la televizor un timp mai mare, vedem o pată de culoare roșie, după ce vom ridica privirea și vom privi peretele alb vom vedea aceeași formă a petei însă de culoare verde, aceste două culori fiind complementare. Efectul acestui fenomen trece repede și neobservat, însă uneori oferă o stare de disconfort. Știm cu toții cât de greu ne este în momentul în care vrem să mergem undeva și trebuie să ne asortăm piesele vestimentare mai ales dacă depindem de anumite piese pe care trebuie neapărat să le purtăm la ținuta pe care vrem să o purtăm în momentul în care vrem să ieșim pe ușă. Această asortare constă în general în combinarea pieselor vestimentare, pantofi, bluză, pantaloni, fustă și accesoriile pe care le folosim, dar și în materialele din care sunt croite hainele și în special cum am vorbit și mai sus de culorile pe care le punem pe noi. Din fericire moda ne oferă o multitudine de oportunități odată cu fiecare sezon, însă din păcate ea nu oferă exact pași pe care trebuie să-i urmăm în formarea unei ținute în pas cu moda, doar anumite principii după care ne putem ghida.

Haina pe care o îmbrăcăm arată ceea ce vrem să transmitem oamenilor, prietenie, distanțare, deschidere, rigiditate etc. desigur toate acestea țin și de atitudinea pe care o ai în momentul în care o porți. Dacă porți de exemplu un costum care dă impresia că ești o persoană rigidă, distantă și neinteresată și în momentul în care începi să comunici îți sufleci mânecile și nu ști să dai dovadă de seriozitate haina nu te reprezintă cel puțin în acel moment.

În formarea propriei imagini, trebuie să mai ținem cont de calități și de ceea ce considerăm defecte dobândite de la natură, cum ar fi culoarea pielii (albă, neagră, galbenă), culoarea ochilor (albaștri, verzi, căprui sau negri), dar și culoarea părului ( blond, negru, roșcat, șaten, cărunt sau alb). De multe ori am văzut piese vestimentare în vitrine, pe manechine sau chiar la prezentări de modă care ne-au fascinat, dar în concordanță cu culorile noastre, se aflau în dezacord.

Adina Nanu afirmă în cartea sa, Bărbatul și moda faptul că: „Pictorii au remarcat că, într-un tablou, elementele care se aseamănă prin formă sau culoare se asociază între ele alcătuind rime plastice, care atrag atenția asupra lor, dând o senzație plăcută„. De exemplu un tricou care are aceeași culoare cu ochii albaștri îi face să pară de un albastru și mai puternic. Datorită alegerii cromatice, ochii pot părea mai deschiși, asemenea cerului, sau mai profunzi, ei au tendința de a bate spre verde sau spre mov. Pentru a evidenția anumite trăsături cum ar fi culoarea părului trebuie să o acordăm cu hainele. Dacă ne vom îmbrăca din cap până în picioare în același ton cu cel al părului sau al bărbii acest lucru va duce la punerea în evidență desigur podoabei capilare. Un lucru negativ pe care îl aduce această alegere a unui singur ton duce la ascunderea personalității, ale cărei sugestii devin predominante. De exemplu roșul exuberant stă bine pe terenul de sport iar cenușiul în cantitate prea mare e șters. Dacă un bărbat poartă o pereche de pantaloni negri sau o pereche de cizme negre iar părul este brunet acestea conduc privirea către cele două părți terminale ale trupului și îl fac să pară mai înalt.

Vorbind despre modă și stil, într-un final alegerea vestimentară trebuie în primul rând să facă oamenii să se simtă bine în noua piele, originali, să nu se simtă deghizați, ci să fie siguri pe ei și încrezători. Pentru a nu risca să se simtă stânjeniți în momentul în care ies îmbrăcați în combinații îndrăznețe acestea trebuie probate mai întâi în intimitate.

Cum am vorbit și mai sus alegerea vestimentară trebuie să facă omul să se simtă bine în pielea lui, să fie original, pe lângă toate acestea haina mai are și un alt scop și anume acela de a acoperi anumite defecte, deci corectarea siluetei. Conducătorii și oamenii bogați ai vremurilor își alungeau statura cu coroane, tiare sau coifuri dar așa cum știm și prin tocuri.

Pentru a da o impresie falsă asupra corpului și corectarea lui, ei se foloseau de vături puse la umeri sau la piept ori bureți de mare puși sub ciorap dând impresia de o gambă mai mușchiuloasă. Iar pentru a subția anumite părți ale corpului, femeile, dar și bărbații foloseau corsete foarte strânse pe talie, acestea fiind folosite până în secolul al XIX-lea, iar odată cu secolul al XX-lea brâie din țesături elastice și mulate au început sa fie folosite până și pe sub haine.

Marii consumatori de modă spun că pentru a corecta silueta bărbații trebuie să-și aleagă vestimentația ținând cont de tipul de siluetă pe care îl au, pentru a nu ieși în dezavantaj. Cele trei tipuri de siluete sunt : cea triunghiulară, veșmintele mulate pe corp și cele mai lungi băgate în pantaloni, vor pune mereu acest tip de siluetă în avantaj. Genul de pantaloni avantajoși sunt cei înguști, gen cigarette sau cu pliuri duble. Al doilea tip de siluetă este cea dreptunghiulară unde important este să fie pusă în evidență linia umerilor cu ajutorul umerașilor voluminoși. Este de preferat ca pantalonii să fie drepți, iar bluzele de mărime medie pot fi purtate în interiorul pantalonilor sau pe dinafară. În cazul celei de-a treia siluete, rotunjită, se pune accentul pe umeri și e îngustată la bază. Bluzele trebuie purtate pe dinafară ceva mai lungi, pieptul simplu la jachete și umerași moderați. Pantalonii potriviți la această siluetă sunt cei largi la talie și drepți pe picior, cu o curea în talie. Interesul omului este de a atrage atenția privitorului asupra zonelor favorizate de veșminte și nu de cele defavorizate. Acest lucru stă în mâinile designerilor pricepuți și talentați. Acest subiect al corectării defectelor cu ajutorul veșmintelor este un subiect interesant. Mereu vom găsi un mic defect la corpul nostru pe care pe moment doar cu ajutorul hainelor îl putem remedia.

Începem cu partea de sus a corpului și anume capul, dacă acesta este mare nu trebuie amplificat cu accesorii cum ar fi pălării sau căciuli voluminoase. Gâtul lung dacă este prea subțire poate părea normal prin punerea unei eșarfe, fular sau batic băgate în interiorul gulerului sau de un tricou care are gulerul răsucit. În schimb dacă gâtul este prea scurt privirea trebuie atrasă în altă parte, asupra desenelor de pe tricou, modelul bluzei, cravata sau a oricărui lucru mai jos de piept. Când vine vorba de brațe prea scurte acestea par mai lungi dacă se văd manșetele bluzei care atrag privire asupra marginilor.

Dacă vorbim de talia subțire, aceasta poate fi pusă în evidență cu ajutorul curelelor împodobite, talia subțire permite posesorului să poarte costumul cu două rânduri de nasturi. Însă talia groasă pune probleme, purtarea unei veste la costum sau separat dar care are aceeași culoare cu pantalonii, prelungește în sus.

Picioarele de cocostârc sunt deseori re proporționate cu restul înălțimii prin poziționarea mai jos de șold a contrastului de luminozitate sau culoare dintre partea de sus (bluza) și partea de jos (pantaloni). Astfel în acest caz se poartă cămașa scoasă din pantaloni depășind banda de jos a puloverului. Dacă o persoană de statură mică, are picioarele scurte și poartă astfel cămașa, va fi un dezastru total, deoarece îi va scurta și mai mult din picioare. Și nu în ultimul rând vorbim și despre picioarele strâmbe care pot fi acoperite cu ajutorul pantalonilor groși sau rigizi sau chiar sub cizme. Purtarea unei perechi de pantofi

mai mici face ca șoldurile să pară mai mari și invers, o labă masivă reduce din masivitatea

staturii.

2.3 Evoluția costumului

Dacă vorbim despre haine, omul este singura vietate care își acoperă trupul, în rest toate arată așa cum le-a lăsat Dumnezeu. Dacă ar fi ca toți oamenii să umble fără veșminte, cuprinși de frig, fără încălțăminte dacă ne imaginăm acest lucru ne dăm seama de importanța pe care o au hainele. Pentru formarea unei imagini umane, costumului îi trebuie incluse coafura, machiajul și toate celelalte intervenții care duc la formarea acesteia.

Vorbind atât de mult despre veșminte și despre elementele pe care le conțin, am putea vorbi și despre principala funcție pe care o are costumul, aceasta este încă de la apariția lor, aceea de protecție.

În concepția anumitor bărbați apariția hainei s-a produs doar pentru a proteja trupul de frig, ploaie sau ninsoare acest lucru ducând bărbații care au aceste concepții pur si simplu să arunce pe ei orice le cade în mână. Ei nu pun accent pe îmbrăcăminte, astfel hainele sunt alese ori de soție, ori de mamă, nici măcar nu își dau seama dacă persoana de lângă ei are o rochie sau o haină nouă. Desigur nu trebuie să nu dăm importanță funcției practice a hainelor, așa cum impermeabilul are funcție de a proteja trupul de ploaie așa și blana protejează trupul de frig. De asemenea pentru protejarea corpului de foc sau de lovituri a dus la crearea costumelor pentru pompieri sau mineri.

De la hainele care aveau doar rolul de a proteja trupul și de a acoperi anumite părți tabu ale trupului s-a ajuns la dezvoltarea unei mici locuințe, cu microclimat, cu rezervor de aer, aparatură care să regleze presiunea, un costum de scafandru acesta fiind si punctul de plecare pentru crearea costumului de cosmonaut.

Cea de-a doua funcție care este și ea la fel de importantă este cea de comunicare socială. Omul prin modul în care se îmbracă, prin felul în care se tunde și cu ajutorul unor anumite elemente transmit rolul și locul fiecăruia în societate. Costumele pe care le poartă bărbații transmit anumite mesaje, de tipul de orânduire a unui sat, ierarhia cetățenilor după rang și avere și relațiile dintre ei. De asemenea ele mai comunicau sexul, categoria de vârstă, funcția, rangul, averea și neamul din care provin.

Așa cum am aflat anterior diferențele de sex au fost puternic marcate, fusta lungă contrastând cu pantalonii bărbătești. Bărbatul s-a feminizat sau femeia s-a masculinizat, ei s-au întâlnit pe undeva la mijloc, ca în Grecia antică sau ca în prezent, de ajutor fiind hainele unisex. Dacă în antichitate hainele arătau însemne ale funcției pe care o ocupa fiecare persoană, în zilele noastre aceste însemne au rămas valabile doar în cazul ceremoniilor publice, cum ar fi acelea religioase unde preoții poartă odăjdii tradiționale, judecătorii sunt îmbrăcați în robă iar uneori cu perucă. În zilele noastre cei care poartă de regulă uniforme sunt polițiști, doctorii.

De asemenea, Vlad Laurențiu în cartea Pagini ale identității naționale, spun că „Diferențele de rang și avere au fost marcate în toate timpurile prin contraste de mărime, culoare și materiale. Stăpânitorii s-au ridicat deasupra oamenilor obișnuiți prin supradimensionarea trupului, pe verticală prin coroane sau coifuri înalte, pantofi cu toc și vârf ascuțit, iar pe orizontală prin mantii voluminoase, cum e cea din hermină, a regilor. Scopul era ca supușii să se simtă prin comparație mărunți și neînsemnați“. Putem vorbi și despre diferențele de neam, fiecare neam având portul său tradițional ca și steag. Costumul mai comunică și date de ordin național. Un bun exemplu ar putea fi chimonoul la japonezi, dar și detaliile ca dungile catrințelor în Maramureș.

După aceste informații putem spune că orice costum este încărcat de date cu semnificație socială. Din totdeauna oamenii politici de succes reprezentau prin înfățișarea fizică modele de urmat chiar dacă nu reprezentau standardele de frumusețe stabilite.

Cea de-a treia funcție a costumului este cea estetică. De obicei în momentul în care vedem o persoană o percepem rapid, deși ne impresionează printr-un rând de mesaje, ca tonurile muzicale ce urmează într-o melodie. Aceste mesaje se adună într-un final într-un acord sau dezacord ceea ce duce la părerea noastră finală despre persoana respectivă.

Dacă vorbim de lucrurile care atrag atenția, putem să vorbim asupra căror părți se fixează privirea în momentul în care un bărbat îmbracă un costum. Centrul geometric cade pe abdomenul persoanei deoarece acesta nu atrage atenția. De acolo atenția se ridică mai sus, la pata senină a cămășii și pata de culoare care este cravata, acesta reprezentând centrul de interes. Urcând ajungem la figura luminoasă a persoanei, aici privirea rămâne mai mult timp, acest lucru se datorează motivelor psihologice, privirile sau reacțiile privitorului sau celui privit se întâlnesc. În continuare privirea se îndreaptă către un punct de interes secundar, acesta fiind batista de la buzunarul sacoului sau cât se vede din manșetele cămășii. Parcursul acesta al privirii se numește drum compozițional.

Conform lui Boucher Francois: „De la cap, privirea coboară pentru a detalia întregul costum, întâlnind în cale multe orizontale, care-i barează drumul. Prima este linia umerilor, care cu cât e mai dreaptă, mai rigidă ca la militari, cu atât sugerează forța mușchilor încordați, o carură puternică. Dimpotrivă, umerii căzuți, cum se purtau în vremea romantismului în secolul al XIX-lea, trădează fragilitatea și vulnerabilitatea sufletelor sensibile. A doua orizontală, la marginea de jos a jachetei, aproape că nu se vede la costumele din aceeași stofă. Ultima orizontală este cea care încheie silueta la nivelul solului, unde tivul pantalonului și talpa pantofilor se află aproape le același nivel“.

Costumul în opinia lui Roland Barthes are funcția de a semnifica. Un exemplu este acela când Charles de Gaulle în 1961, apărea în uniformă pe ecranele de televiziune astfel costumul era un adevărat semn al puterii.

Așa cum a fost perceput mereu, costumul este un element care face diferențe între clasele sociale, ocupații, neamuri etc. Există relații legate puternic între istoria costumului și istoria societății, însă aceste relații sunt foarte îndoielnice. Odată cu Revoluția Franceză, severitatea pentru egalitate a eliminat pentru o perioadă ornamentațiile neobișnuite. Istoricii care au analizat schimbările modei ne spun că istoria nu intervine în deciziile ei, dar uneori poate accelera unele schimbări, în situația marilor modificări istorice.

Astfel, în continuare vom vorbi despre cauzele care aparțin fiecărei civilizații sau epoci, dar vom încerca să vorbim și despre cele mai importante evenimente care au avut o influență asupra evoluției costumului. Începuturile costumului îi oferă acestuia diferite roluri în funcție de epoci dar și de tradiții. Avem cu o oarecare exactitate perioada apariției costumului; în Occident acesta și-a făcut apariția între anii 40 și 200 000 înaintea erei noastre.

Așa cum începe orice lucrare despre istoria costumului prin invocarea rituală a izvoarelor biblice vom da un exemplu consacrat cel al lui Adam și al Evei.

Când Adam și Eva au gustat din fructul cunoașterii: „li s-au deschis ochii și au descoperit că erau goi; și culegând frunze de smochin s-au acoperit cu ele “, astfel în momentul în care Dumnezeu îi izgonește din Rai, le „face bărbatului și femeii sale haine și îi îmbracă“. Dar acest lucru nu are aceeași semnificație ca în zilele noastre, acest costum, dar al lui Dumnezeu, era perceput ca un semn al decăderii omului, dar și al disimulării.

În preistorie au apărut primele ace, acestea fiind create de către omul Cro-Magnon și de către omul Neanderthal. Aceștia au întâmpinat multe perioade reci, iar pentru a supraviețui se îmbrăcau cu haine din piele de animale acestea fiind cusut foarte târziu. Deși principala funcție a costumului era de apărare împotriva frigului, omul Cro-Magnon era preocupat mai mult de podoabe, cum ar fi pandelocurile din fildeș, mărgele din fildeș și os, din dinți de vulpe, de urs sau de cerb, copite de antilope.

În epoca aurignaciană ( 40000 a. Chr.) podoabele s-au înmulțit, dar au apărut și materiale care colorau veșmintele. În această perioadă costumul începe să-și piardă principala sa funcție, de protejare, devenind mai importantă funcție estetică. Veșmintele din paleolitic conțineau țesături de iarbă și de scoarță, fibre vegetale împletite, blănuri ornate cu mărgele, chiar și ciucuri de lână, cosițe de in sau de păr colorat.

Odată cu sfârșitul ultimei perioade glaciare apare omul modern.(8 000-3 000 a. Chr.) se ușurează accesul la materiile prime. Dar din neolitic (3 000-2 000 a. Chr.) datează țeserea lânii și a inului.

În perioada epocii bronzului bărbații purtau o rochie de lână prinsă în talie cu o centură, căzând până la genunchi, iar anumite ipostaze, o fustă, o mantă ovală aruncată peste umeri. Această perioadă a începuturilor este una din cele mai importante din evoluția costumului, ea fiind urmată de numeroase etape până la perioada modei contemporane.

Vom face o scurtă descriere a tuturor etapelor.

În perioada antichității, costumul celor dintâi vremuri este mult mai cunoscut. Perioadele de la Egipt la Bizanț datorită înfloririi culturale, fac să fie costumul considerat o artă. Costumele acestei perioade sunt: costumul egiptean, costumul grec, costumul roman și costumul Imperiului Bizantin.

Următoarea perioadă este cea a Galiilor, Galo-Romaniilor și a Franciilor. Această perioadă nu este la fel de bogată față de perioada precedentă. Însă după cucerirea romană, aceștia confecționează costume mult mai complexe.

Dacă până acum costumul masculin și cel feminin nu se deosebeau prea mult, însă de la mijlocul secolului al XIV-lea și până la sfârșitul lui, aceste două costume se deosebesc în totalitate. Costumele acestei perioade sunt: costumul epocii romanice, costumul perioadei gotice, costumul popular și costumul ecleziastic.

Costumele italiene care își fac apariția în perioada Renașterii, prin delicatețe și eleganță cuceresc Europa. A doua jumătate a aceluiași secol se remarcă prin adoptarea unui stil mult mai sobru.

Putem vorbi de a doua jumătatea a secolului al XVII-lea, când moda spaniolă este mai flexibilă și îi dă voie modei franceze să-și facă apariția, modă care are succes în perioada lui Ludovic al XIV-lea. În această perioadă iau naștere costumele: à la française, în această perioadă dispare rigiditatea, nuanțele închise ale costumului. În secolul al XVIII-lea costumul à la française, cunoaște cu adevărat perioada de glorie, sub domniile lui Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea, făcându-și loc moda englezească, care va acapara întregul spațiu geografic și va împinge apariția costumului burghez din secolul al XIX-lea.

Între anii 1800-1850, sub dominația lui Napoleon care era interesat de ordinea și liniștea socială, iau sfârșit toate lucrurile ieșite din comun ale Revoluției. Își face încet, încet loc un val de modernitate și înțelegere. Se adoptă un costum clasic, elegant și cu funcție practică. De asemenea în această perioadă facem cunoștință și cu influențele romantismului care, până acum, influențase doar arta.

Perioada anilor 1850-1890 reprezintă o trecere lentă care pregătește momentul inițial al apariției modei contemporane. Conform DEX-ului, contemporan înseamnă: ,,Care există, trăiește, se petrece în zilele noastre, care se raportează la prezent, la epoca de față, actual”.

Costumul rămâne la fel de important, așa cum spune și François-Marie Grau: ,,..moda câștigă o libertate nouă, prin crearea, pe de o parte, a ceea ce se cheamă haute-couture, care deposedează vechile elite de pecetea ce-o puneau asupra tendințelor modei iar, pe de altă parte, prin apariția confecțiilor industriale care vor extinde foarte mult tendințele modei în societate”.

Prima persoană care a avut măreața idee a manechinelor în viață a fost Charles-Federic Worth (1825-1895) dar și primul care a lansat haut-couture ce a avut succes, atât în Europa, cât și în America. Cu ajutorul acestor manechine în viață el putea prezenta mult mai bine colecțiile de haine, de altfel foarte apreciate de marile personalități ale vremii, cum ar fi: Împărăteasa Elisabeth a Austriei, prințesa Paula de Metternich,, dar și contesa de Castiglioni, Virginia Oldoni. Dacă până la acea vreme croitorii erau doar niște simpli furnizori care mergeau la domiciliul clientelei, odată cu faima de care este cuprins Worth acesta a ajuns să-și aleagă propria clientelă și putea oricând să refuze un anumit client.

Grupul de persoane care reprezentau până atunci ceea ce era mai valoros și impuneau anumite reguli vestimentare era clasa politică, însă haut-couturul francez câștiga în fața acestora, detronându-i.

O nouă și revoluționară invenție pentru modă, este mașina de cusut care apare în jurul anilor 1860, cu ajutorul căreia se puteau croi haine în număr mai mare și mai ales scăderea prețurilor, ceea ce permitea unui număr mai mare de oameni să achiziționeze. Cu ajutorul acestei inovații s-au deschis în aproape toată Europa magazine, un exemplu ar fi La belle Jardinière care își avea sediul bineînțeles în Franța. Hainele care se găseau în interiorul magazinului erau împărțite în trei mari categorii: haine de atelier, costume pentru fiecare zi și haine de duminică.

În perioada celui De-al doilea Imperiu, costumul masculin urmează cu exactitate anumite reguli, el fiind compus dintr-o haină neagră, o redingote, o jachetă sau faimosul veston, o vestă și un pantalon care merge în tonuri simple. Haina neagră care este o piesă de rezistență se purta seara sau la festivități dacă avea gulerul de catifea. Faimoasa redingotă, era scurtată dar și din ce în ce mai rar purtată ea fiind înlocuită cu două piese, o nouă jacheta care este asemănătoare cu redingote, dar mai scurtă și mai rotunjită la partea de jos a jachetei. Vestonul este schimbat total, este mai întâi petrecut și asortat apoi drept, larg și mare. Pantalonul purtat de bărbat este în 1859, este colant, după care mai larg, culoarea este uni, cu dungi verticale sau carouri.

Ca și accesorii se poartă cravatele delicate sau din contră cu noduri mari, însă în perioada anilor 1860 se poartă ridicate gulerele și plastroane scrobite. Se poartă de asemenea barba sau mustața,cu vârfurile ridicate, haute-de-forme de mătase.

La Belle Époque- care se traduce Epoca Frumoasă, de la 1890 la 1939, este perioada de dinaintea Primului Război Mondial, când costumul feminin cât și cel masculin trec printr-o serie de modificări. Abia în această perioadă costumul își găsește forma finală, este format din trei piese: veston, o vestă și un pantalon. Vestonul este petrecut sau drept, de asemenea este de culori închise sau în dungi verticale. Vesta este închisă cu ajutorul nasturilor până în partea de sus, având un guler fals și asortat cu o cravată, care are un nod papillon iar colantul purtat de bărbați este acum puțin mai larg și are un pliu vertical pe partea din față. Costumul este de obicei asortat cu o pălărie melon, seara haut-de-forme iar vara cu pălăriile de paie.

Își face apariția smochingul care ajută haina neagră, de seară să intre în umbra, smochingul cu reverele de mătase și cu pantalonii cu galoane late.

Odată cu terminarea Primul Război Mondial începe emanciparea femeii; acestea încep să poarte bluze, pantaloni, salopete bufante iar rochile dezveleau gleznele.

Paul Poiret este cel care a inventat sutienul modern, dorind eliberarea corpului femeii de orice constrângere. Acesta se felicită: ,,Căci, în numele libertății am preconizat căderea corsetului și abandonul sutienului”.

După terminarea și celui de-al doilea Război Mondial, își face ușor, ușor apariția moda contemporană. Această apariție semnifică marele succes al prêt-à-porter-ului, însemnând democratizarea modei, cu numeroase influențe și semnificând un eveniment destul de important al perioadei. Deși confecția industrială își păstrează aceeași faimă nu foarte favorabilă, fiind considerată neaducătoare de producție. La începutul anilor 1950, cu ajutor din partea publicității, campaniile publicitare au reușit să facă o schimbare și să promoveze producerea de veșminte de marcă, ușor de procurat de majoritatea persoanelor. Prima colecție de acest gen este cea a lui Pierre Cardin,care a avut loc în 1959, în magazinul Printemps, iar Chambre Syndicale de Haute Couture a fost ultra scandalizată de acest lucru, recurgând la gestul extrem de a-l îndepărta din structura sa.

Odată cu dezvoltarea publicității cu ajutorul căruia se comercializează, dar și cu noile dezvoltări tehnice, industria prêt-à-porter-ului se dezvoltă și devine cel mai mare creator de modă. Există trei caracteristici care definesc moda contemporană și acestea sunt: ,,banalizarea folosinței, diversitatea și universalitatea tendințelor”. În această perioadă costumul, nu mai este cel care poziționează persoana după statutul social, poziția, sau funcția pe care o ocupă. Dacă cu ani în urmă cadrele militare erau obligate să poarte costumele militare și în timpul liber, în perioada contemporană aceștia îl poartă doar în timpul serviciului.

Odată cu aceste schimbări și odată cu banalizarea costumului, cu greu mai deosebești o persoană cu un grad mai mare, de un subaltern, după aspectul vestimentar.

De asemenea nici persoanele din regiuni diferite nu se mai deosebesc prin aspectul vestimentar, veșmintele nemaifiind create special pentru anumite zone.

Conform lui Jeanne Martinet, întâlnim încă: ,,o adevărată clasificare a ținutelor

ce ar putea fi purtate în funcție de activități, de ocazii, de circumstanțe: de oraș, pentru aer liber, pentru sport (cu o specificitate a sporturilor), pentru serate, cocktail etc.

La locul de muncă – și în absența uniformei sau a veșmintelor propriu-zise ale profesiei- societatea așteaptă de la fiecare, în funcție de activitatea pe care o desfășoară, comportamente vestimentare adecvate […]. Dacă un ziarist se prezintă fără cravată sau haină la un jurnal televizat, direcțiunea canalului va primi numeroase scrisori de protest. Reacțiile publicului dau măsura acceptabilului și inacceptabilului”. Un lucru caracteristic al acestei perioade este varietatea toaletelor. Dacă în perioada burgheză, bărbatul putea îmbrăca o jachetă și un veston în culori închise, asortate cu un pantalon, în perioada contemporană bărbatul poate să aleagă între o varietate mare de costume de stofă, un bleu jeans cu tricou, o cămașă de bumbac, sau un pantalon de catifea cu pulover, cu o gamă largă de culori, materiale și forme.

Bruno du Ruselle scria: ,,Sensul hainei ca mijloc de expresie personal cucerește spiritele, nu ca odinioară la nivelul micului detaliu care te deosebește de un altul, ci ca ansamblu al îmbrăcămintei, al formei și culorii. Fiecare poate alege ceea ce convinge gustului propriu, caracterului său, fizicului, fără a se preocupa de ceea ce apare în magazine”. Moda devine din ce în ce mai universală și există decât o singură și aceeași modă. Costumul masculin în moda contemporană, mai exact ținutele clasice nu s-au schimbat foarte mult, ele fiind încă formate din costume, drepte sau petrecute, asortate cu o cămașă și o cravată, sau un mantou, ele nediferențiindu-se foarte mult de cele din secolul al XIX-lea. Apariția și purtarea unor ținute mult mai comode, cu o gamă mai largă de articole vestimentare ca de exemplu: blue jeans, tricouri, maieuri, șorturi, bluzoane, pantaloni din bumbac sau catifea renunțând la purtarea în majoritatea timpului a pantalonilor de stofă, salopete, sahariene, veste. Gama de culori lărgindu-se, bărbații pot purta toată paleta de culori, de la culori purtate doar de femei până la culorile închise. De asemenea nu e ciudată combinația de materiale sau de articole, de exemplu un bărbat care va îmbrăca o pereche de pantaloni de bumbac, în combinație cu un tricou sau un sacou, în combinație cu blue jeans. Farid Cheoune afirmă: ,,Garderoba clasică, stabilită de eticheta socială și profesională, nu a dispărut, dar ea tinde să se topească într-o vestimentație adesea polivalentă, fără destinație specială, în care subiectivitatea este cea care contează mai mult”.

Perioada blue jeans, în 1853, când Oscar Levi Strauss a croit o pereche de pantaloni din pânză de cort, nu se gândea cu siguranță la succesul de care se va bucura în perioada după război. Acest pantalon avea cinci buzunare, un șliț cu nasturi la vedere, cu tigheluri portocalii, cusături întărite, între picioare și în colțurile buzunarelor, cu capse de aramă, cu o tentă de indigo, cuceresc întreaga Europă și s-au vândut peste două miliarde de exemplare.

Blue jeans-ul devenit un articol vestimentar al modei contemporane, de neînlocuit care și-a extins varietatea, ei fiind: bruți, albaștri, negri sau orice culoare, cu diverse tăieturi, spălați cu apă cu leșie, frecați cu piatră ponce sau învechiți. Oscar Levy Strauss a scos pe piață peste 30 de modele pe tot globul. Acești blue jeans sunt purtați de orice persoană indiferent de vârstă și sex, fiind purtați indiferent de statutul social, sau venit.

Odată cu succesul câștigat de blue jeans, haut couture a înregistrat o scădere a succesului său. O problemă ar fi cererea cumpărătorului, pe care îl interesează mai mult cantitatea decât calitatea. Haut couture rămâne importantă, inspirând prêt-à-porter-ul marilor creatori de modă, cum ar fi Pierre Cardin, Yves Sain-Lasurent, Paco Rabanne, Mme Torrente, însă aceștia nu mai găseau aceeași putere pe care o dețineau după terminarea războiului. Haut couture nu se schimbă, ea păstrând volutele, drapajele, strasurile, tăieturile strălucitoare și rămânând în același timp vis sau artă.

Moda militară și-a pierdut din strălucire și culoare care altă dată atrăgea atenția ajungând la sfârșitul secolului XX, doar utilă. Cele care încă mai sunt purtate sunt cele compuse dintr-un pantalon, o haină care are buzunare mari, un centiron, o beretă sau o caschetă. Uniformele horse-guards-ilor, ale absolvenților de la Saint-Cyr și de la Politehnică, ale royal scottish-ilor, dar și al anumitor gărzi elvețiene fac trimitere la folclor.

Royal scottish Horse-guards

Concluzionând acest subcapitol, numit evoluția costumului, am descoperit faptul că în Occident, costumul și-a pierdut adevărata sa valoare socială, obținând doar o semnificație simbolică. Semnificația schimbându-se, semnificând din ce în ce mai puțin ceea ce semnifica cu secole în urmă și anume clasa sau statutul social. Acest lucru duce la o aproape imposibilă distingere între superior și subaltern. În nicio altă perioadă nu a fost o mai mare varietate de culori, materiale sau forme, și inventarul costumelor atât de mare, ca în perioada modernă.

Astfel, evoluția costumului va fi o dovadă a democratizării societății care respectă diferențele.

CAPITOLUL III

ANALIZA STILURILOR VESTIMENTARE MASCULINE

Stilul este acea calitate pe care o avem încă din naștere și care poate ieși la iveală doar prin educație și cunoașterea de sine. Acest lucru nu ține de numărul de haine pe care îl deținem în dressing sau eticheta acestora.

Uneori ne punem întrebări „Haina îl face pe om?” sau „Omul face haina?”, și am ajuns la concluzia că dacă haina nu îl face pe om, dar cel puțin îl redă ca o persoană cu o anumită poziție socială. Stilul vestimentar poate oferi detalii importante fără să știm sau să realizăm acest lucru. Stilul vestimentar pe care îl adoptă un bărbat reprezintă indicatorul după care acesta va fi judecat de societate, acesta fiind numit cartea sa de vizită.

Deși nu trebuie niciodată să judecăm o carte după copertă, stilul adoptat de către bărbat este cel mai relevant mod de a obține numite indicii despre el fără al cunoaște înainte.

Un bărbat pentru a arăta bine și pentru a transmite o impresie bună societății trebuie să aibă un gramaj de narcisism, care îl ajută să-și acorde o mai mare atenție, în general tipologia bărbaților care acordă o mare parte a timpului aspectului fizic este numit bărbatul metrosexual.

În ziua de astăzi, moda este considerată o metodă pentru a se putea diferenția, indivizii între ei. Deseori este suficient o apariție pentru a transmite o informație, stilul adoptat putând transmite respect, onoare, distanță, rigiditate sau căldură față de interlocutor. Toate aceste informații transmise de stil împreună cu atitudinea abordată întăresc mesajul pe care îl transmite individul.

Un prim stil pe care am dorit să-l analizăm este cel al renumitului designer vestimentar, Cătălin Botezatu, un personaj destul de controversat atât prin atitudine cât și prin vestimentație.

Cel de-a doilea stil vestimentar este cel al omului politic Radu Mazăre, considerat printre cei mai bine îmbrăcați oameni politici din România prin stilul adoptat de acesta.

3.1 Analiza stilului vestimentar al lui Cătălin Botezatu

Cătălin Botezatu, este cel mai cunoscut designer român în țară dar mai ales peste hotare, unul din puținii designerii care se poate lăuda cu prezentări de modă organizate pe toate continentele.

Începând cu New York, Las Vegas, la Windock în Namibia, Sun City în Africa de Sud, Islanda, Indonezia și în toate marile capitale din Europa. Cătălin Botezatu câștigat de asemenea foarte multe premii în strălucita sa carieră în domeniul modei.

S-a născut la 3 decembrie 1966, în Alexandria, acesta a urmat cursurile unei case de modă din București, pentru ca în 1985 să obțină diploma de model pentru prezentări în afara granițelor țării. Cătălin a mai fost premiat la Frankfurt, cu titlul de cel mai bun manechin al anului în Europa.

A urmat cursurile Institutului European de Modă din Milano. Cu ajutorul venit din partea lui Gianni Versace care i-a oferit ocazia să lucreze timp de șase luni în atelierele sale. Ulterior a devenit director de stil al casei de modă Europa din București, după care și-a înființat propria casă de modă, Delphi. Și-a deschis prima casă de modă în țară în 1996 și numeroasele colecții lansate sunt: „Buddha Bar”, „Egyption”, „Kyoto”, „Angels”, „Ameno”, „Chicago” etc. și o linie de lenjerie masculină. La Paris, designerul român a susținut o paradă a modei în cadrul evenimentului „Herritage Mode et culture – Paris 2007”, organizat la Ambasada României, sub înaltul patronaj al Ministerului Afacerilor Externe.

În 1999, Cătălin Botezatu a realizat primul shooting și cea mai mare prezentare de modă susținută peste hotare de către un designer român, la Amir Palace din Tunisia. Același lucru l-a realizat și în anul 2000 in Egipt când a devenit primul creator de modă din lume care a obținut permisiunea de a realiza un shooting în celebrele locuri sacre din Egipt – piramide, Sfinx și în mai multe temple – pentru colecția "Egyption". Colecția a fost prezentată la Cairo și Luxor.

În anul 2004, Cătălin Botezatu, a devenit primul designer român care beneficiază de două pagini de prezentare în cadrul celebrei reviste Book Moda (Haute-couture, august 2004).

În luna mai a anului 2005, la București, Cătălin Botezatu a lansat linia de costume de baie "Chicago" în cadrul unui mega show marca Fashion TV Paris. La doar o săptămână după acest show colecția a putut fi văzută pe scena celebrului cabaret Moulin Rouge din Paris, creatorul român devenind astfel primul designer din lume care și-a prezentat colecția pe această scenă.

În anul 2007, Cătălin Botezatu a devenit primul designer care a realizat o colecție haute-couture inspirată din designul unui automobil. Colecția "Maserati Collection" este prezentată cu succes la FTV Summer Fashion Festival 2007 odată cu lansarea în România a noului Maserati Granturismo.

În luna octombrie a anului 2007, Cătălin Botezatu a devenit primul creator de modă care a realizat o prezentare de lenjerie, în timpul unei curse aeriene, la altitudinea de 10.000 metri, pe ruta București-Paris.

Prin intermediul îmbrăcămintei comunicăm celorlalți așteptările noastre asupra modului în care dorim să fim tratați: un costum clasic comunică dorința noastră de a ne relaționa la nivel oficial, o îmbrăcăminte mai puțin „formală” poate fi interpretată ca intenție de a da o notă mai caldă, mai personală unei relații.

La o primă vedere, ținuta lui Cătălin Botezatu comunică despre  acesta câteva informații în legătură cu:

tipul său de personalitate. Personalitatea lui Cătălin Botezatu este una dominant creativă, novatoare și nonconformistă, el acordând o mare atenție până și celor mai mici detalii.

statutul social și nivelul veniturilor sale. Hainele pe care le îmbracă acesta sunt haine de calitate, numeroasele accesorii de bun gust ce sugerează bunăstarea și succesul de care se bucură.

nivelul și factura educației primite. De exemplu, dacă la vestimentația sa, Cătălin poartă un stilou asortat cu bricheta, butonii sau acul de cravată toate acestea pot sugera rafinament și educația aleasă pe care o are;

experiență și profesionalism. Dacă designerul poartă o ținuta perfect adecvată ocaziei aceasta sugerează experiența acumulată în astfel de întâlniri și statutul de profesionist pe care îl deține acesta;

atașamentul față de compania pe care o reprezintă și față de valorile ei;

Așa cum știm, din nenumărate articole din ziar, dar și din nenumăratele prezentări de modă, cuvântul opulență este sinonim numelui său. El este împătimitul petrecerilor luxoase, hainelor de firmă, al accesoriilor, bineînțeles exclusiviste toate acestea făcând parte din variata lui gamă de plăceri de lux. Acesta a atras atenția de fiecare data când și-a făcut apariția la evenimentele mondene, strălucind prin vestimentație, dar și prin atitudine.

Așa cum spune și autorul Jean C. Flugen, moda în general este legată cu tendința de a te face remarcat.

Cătălin Botezatu nu ezită să îmbrace haine excesiv de scumpe, pentru el 150.000 de euro este o sumă destul de mică când vine vorba de propria imagine. Cum fiecare apariție a faimosului designer este analizată și foarte discutată, acesta are grijă să surprindă.

La o cină caritabilă care a avut loc la Palatul Parlamentului, ,,Împreună cu un zâmbet”, designerul așa cum a obișnuit prin eleganță și o ținută foarte atent accesorizată, a uimit pe toată lumea, acesta îmbrăcând un black-tie, dinner suit, Tom Ford, fiind un cod vestimentar semi-formal. Acest costum este format din sacou, vestă și pantaloni și o cămașă albă; până aici a abordat stilul clasic. Accesoriile au făcut diferența acesta a pus un papion de porțelan de culoare neagră, o pereche de pantofi bineînțeles serie limitată, comandați în Italia la celebrul târg Pitti Uomo. Aceștia au fost senzația serii, fiind de un albastru electric și plini cu pietre care sclipeau și atrăgeau atenția. Foarte puțini bărbați pot, și știu să poarte lucruri care sclipesc fără să arate ciudat. Pantofii au fost în aceeași cromatică, cu batista din mătase de la piept, știind că ar fi greșită asortarea batistei cu papionul.

Acesta a îndrăznit și mai mult adăugând ținutei o pereche de ochelari John Richmond, curea Yves Saint Laurent, brățări cu briliante și ceas Ice Cube Cartier dând astfel ținutei un aer și mai extravagant. Ținuta din acea seară a fost extrem de apreciată de criticii de modă, aceasta ridicându-se la nivelul evenimentului organizat .

La un eveniment monden care a avut loc la Palatul Parlamentului, Bote, așa cum este alintat de presă, a impresionat printr-o ținută în totalitate neagră, această culoare fiind cea care exprimă în totalitate eleganță, rafinament, control și încredere.

Piesa de rezistență a fost un palton John Richmond din cașmir, care era brodat cu mărgele tubulare din onix, o piesă rară care ar costa în jur de 15.000 de euro. Partea de jos a ținutei era completată de o pereche de pantaloni negri, Gucci, o pereche de pantaloni ușor slim, cu un pliu în partea din față, puțin mai scurți care oferă o alungire a picioarelor și de altfel ofereau ținutei un aer tineresc fiind diferiți de modelul clasic de pantaloni. De asemenea, pantalonii erau susținuți de o curea Louis Vuitton, tot de culoare neagră.

În picioare, de asemenea, a purtat o pereche de pantofi Louis Vuitton, care au fost creați pentru prezentările casei de modă, pe care acesta ar fi declarat că a plătit 3.800 de euro.

Însă piesele de rezistență și de valoare economică le reprezintă accesoriile pe care le-a purtat designerul la acest eveniment. Acesta a purtat 11 brățări cu briliante, în valoare de 70.000 de euro, la care a asortat un inel Cartier din aur alb.

Pe mâna stângă a purtat un ceas Corum din aur cu un preț de 50.000 de euro; acesta îi accentuează ținuta și face să emane siguranță și reflectă modul de viață pe care îl duce designerul, de asemenea jobul și veniturile.

În concluzie, marele creator român, la acest eveniment, a purtat o ținută informală, el ocolind de data aceasta, costumele care nu era adecvate unei apariții la o petrecere, dat fiind că urma să-și petreacă seara în oraș.

Putem spune că unei vestimentații inițial considerate oarecum banală, culorile, confortul, prestanța, croielile, accesoriile pot schimba, într-o oarecare măsură, comportamentul, dând încredere celui care poartă ținuta respectivă. Putem spune că ținuta designerului era confortabilă acesta putând oricând renunța la palton. Ținuta este deseori influențată de condițiile de mediu, însă forma îmbrăcămintei este influențată de caracteristicile personalității celui care o poartă, dar și caracteristicile sale mintale.

Astfel, la Cătălin Botezatu, principala funcție a hainelor, aceea de protejare a corpului pierde în fața dorinței de a atrage atenția și de a epata cu orice preț.

Așa cum știm din presă, Cătălin Botezatu este un metrosexual declarat întrunind toate caracteristicile unui metrosexual. Este bărbatul emancipat, stilat, sofisticat, aceste lucruri se văd atât din stilul lui vestimentar, cât și din stilul lui de viață. Este o persoană potentă financiar și înzestrată cu un simț estetic puternic. El investește foarte mult timp și mulți bani, în propria imagine, pentru el contând aparențele și impresia pe care o lasă celorlalți. Deși nu mai este tânăr, având vârsta de 48 de ani, el încă se considera așa și nu se neglijează în niciun fel. Merge în călătorii luxoase și face sesiuni shopping, petrece foarte multe ore prin beauty shop-uri împreună cu prietenii săi și discută ore în șir despre fashion.

Având o poziție socială foarte bună își petrece timpul în cele mai în vogă cluburi, servind doar cocteiluri sau vin de colecție. Ca un metrosexual, în adevăratul sens al cuvântului, își lăcuiește unghiile, nu se rade doar pe față, folosește creme scumpe, își face lifting. Cum vedem din aparițiile lui are pasiunea accesoriilor de marcă, investind sume exorbitante pentru a străluci.

Acesta proiectează imaginea unei persoane foarte sensibile, prin declarațiile lui în care își expune, în fața camerelor de luat vederi trăirile, dezamăgirile în dragoste, având la activ și câteva tentative de suicid, care reflectă fragilitatea psiho-emoțională. Câteodată, se reflectă în vestimentația și comportamentul său și în gesturile sale și o latura feminină, de care este conștient. Are foarte mulți prieteni, însă la capitolul dragoste, declară că nu are timp, punând cariera pe primul loc. Într-un cuvânt, pe lângă calitățile lui de mare designer internațional, el este un mare produs de marketing, a cărui imagine este promovată cu ajutorul mass-mediei, prin care face reclamă muncii sale, dar câștigă și un mare capital de imagine.

Cătălin Botezatu deține foarte multe haine de colecție ale casei de modă Giorgio Armani, apreciind foarte mult munca creatorului. De altfel acesta îi urmează și sfaturile lui și le are foarte bine întipărite în minte aplicând aceleași principii și în colecțiile proprii.

Giorgio Armani oferă 10 sfaturi pentru a arăta bine:

,,1. Pentru a arăta elegant nu trebuie să depui mult efort.. Elegantă este persoana care nu s-a străduit prea mult să arate deosebit.

2. Cel mai bine să purtași hainele de culoare neagră și albastru închis. Aceste culori te fac să arăți mai bine făcut și mai suplu.

3. Dacă ai o haină calitativă și la un preț bun, te vei simți mai bine îmbrăcat, decât într-una ieftină.

4. Dacă lucrezi în domeniu sportului sau ai o masă musculară mare, atunci cel mai bine e să-ți faci haine la comandă.

5. Atunci când arăți sexy parcurgi 50% din drumul spre succes. Astfel oamenii vor fi atrași de aspectul tău exterior.

6. Cel mai important element al garderobei unui bărbat este sacoul. Prin urmare, trebuie să ai grijă de starea acestuia, să fie bine cusut și să stea pe un umeraș întotdeauna.

7. Pantofii sunt unul dintre puținele elemente ale garderobei pe care nu trebuie să economisești. Ei trebuie să arate bine și scump (sfat urmat bineînțeles și de Cătălin Botezatu care investește averi în încălțăminte, colecții limitate sau chiar personalizate de marile case de modă).

8. Eleganța este cheia succesului: Încearcă să tinzi spre ea!

9. Cel mai bine e să cumpărați haine de culori neutre și să nu aibă diferite imagini care sar în ochi.

10. Cămașa albă, costumul și cravata neagră. Lumea nu-ți va zice niciodată, dar în acestea vei arăta mereu elegant și atractiv” .

În 2011, Cătălin Botezatu a realizat un shooting inedit în Egipt, acesta

îmbrăcând așa cum s-a făcut cunoscut într-o ținută destul de excentrică și sofisticată, semnată Giorgio Armani. Un astfel de costumul a fost folosit în videoclipul faimoasei Lady Gaga, și îmbrăcat de către miliardarul rus Arkadi.

Acest costum este format din veston, geacă, pantaloni și cizme din piele, existând doar 3 astfel de exemplare în toată lumea. Costumul a costat 1 milion de euro însă organizatorii pictorialului au plătit doar 10.000 de euro.

Designerul are un fizic mezomorf, atletic și înalt, el fiind perceput ca o persoană puternică, cu spiritul aventurii, cu încredere deplină în el.

Având acest fizic, acest costumul care este inspirat din stilul fostelor uniforme ale ofițerilor naziști din trupele SS, i se potrivește de minune, iar culoarea neagră care semnifică, control, împreună cu atitudinea adoptată de acesta, îl face să pară exact din acel film.

Organizatorii au ales colecția Luxuri Emporio Armani, ținând cont de aceste calități dar și de faptul că Botezatu este un înfocat admirator al creaților Giorgio Armani.

Cătălin Botezatu pretențios din fire, își alege singur pictorialele în care apare. Perfecționist, creatorul are grijă, de vestimentație, accesorii dar și de decorul în care se desfășoară, toate acestea fiind reprezentative firii sale excentrice.

Acest costum de piele nu poate fi purtat la orice fel de eveniment, la o zi onomastică, eveniment caritabil sau lansări de carte, este un costum complet din piele, sobru din cap până în picioare care îi permite persoanei care îl poartă să arate seriozitate, așadar acesta este recomandat pictorialelor cu poveste sau videoclipurilor. Însă piesele separate și asortate altor piese vestimentare ar putea realiza un alt film vizual.

Vestimentația lui Cătălin Botezatu reflectă personalitatea, bunul-gust, statutul social, respectul pe care îl are pentru interlocutorul său.

De-a lungul timpului el a optat pentru următoarele tipuri de ținute:

Ținuta „casual” care exprimă libertate în vestimentație și este mai puțin protocolară în sfera activității profesionale. Sacoul a fost înlocuit cu bluze, tricouri, cămașă căzută peste pantalon. Ținuta „casual” nu interzice extravaganța: bijuterii strălucitoare, pantaloni scurți, haine tip sport.

Ținuta „Business –,,Casual” sau ,,Smart-casual”

Business casual, indică un stil vestimentar îngrijit și elegant pentru a putea fi purtat în timpul unei întâlniri de afaceri, dar și îndeajuns de comod.  Îmbrăcămintea trebuie să transmită mesajul de business la fel ca o ținută de afaceri tradițională.

Ținuta business comunică și informații despre compania pe care o reprezintă persoana și despre atitudinea acestei persoane și acelei companii față de partenerul de afaceri.

Ținuta business pentru bărbați constă în costum, cămașă cu mânecă lungă și, în mod obligatoriu, cravată. Manșetele cămășii vor fi cu aproximativ cu două degete peste lungimea mânecilor sacoului.  Butonii de la manșetă vor fi mai curând bijuterii sobre, decât simple accesorii vestimentare. Acul de cravată și ceasul sunt accesorii conservatoare care merg pe aceeași linie. Pantofii sunt din piele, de regulă, de culoare neagră. Uzual, este considerat ca fiind cumva prea conservator portul cravatelor negre sau albe. Acestea rămân strict obligatorii în mediile de afaceri mai rigide.

Ținuta sobră, formală, conservatoare; stilul clasic și convențional rămâne întotdeauna cel mai potrivit, fiind recomandat și în domeniul afacerilor, în special în activitatea financiar-bancară:

Pentru Cătălin Botezatu, ținuta sobră, un stil clasic și convențional presupune:

cămașă albă, cu cravată simplă (culori sobre, nețipătoare, în dungi și modele simple) sau cămașă cu dungi fine și o cravată cu imprimeu simplu;

haină la un rând de nasturi (care dă o ținută zveltă și care poate să stea și descheiată) sau haină la două rânduri de nasturi, care este adecvată pentru persoane înalte și nu prea solide, care trebuie să stea totdeauna încheiată;

ținuta oficială, respectiv costum cu vestă, din materiale închise la culoare, care creează impresia de suplețe, sau în imprimeuri mărunte; la costum este indicată cămașa cu mânecă lungă; cămașa cu mânecă scurtă se poartă fără haină, când este foarte cald, în afara orelor de serviciu;

încălțămintea, de preferință clasică, cu șireturi, trebuie să fie bine întreținută; ciorapii vor fi de culoare închisă (negri, bleumarin sau gri închis), atunci când costumul este de culoare sobră; la costum maro sau kaki se poartă ciorapi maro;

cravata se va asorta cu costumul și cămașa; un bărbat înalt va purta cravate ,,lungi”, în timp ce unul scund va purta cravate ,,scurte” potrivit taliei; atunci când este purtat în permanență, papionul devine o caracteristică a individului.

bijuteriile bărbătești vor fi întotdeauna sobre, discrete, lipsite de extravaganță și de bună calitate.

Fie că este vorba de îmbrăcămintea de la birou, sau cea de seară, Cătălin Botezatu oferă anumite sfaturi prin care îl ajută pe cel care îmbracă haina să nu cadă uneori în ridicol, dorind să iasă în evidență prea mult.  „Despre trenduri se poate vorbi mult, dar în primul rând sfatul pe care vi-l dau este să fiți foarte critici cu ținuta pe care o aveți și pe care o priviți în oglindă atunci când vă aflați în fața unei oglinzi și când plecați din casă. Pentru că nu este foarte importat să te îmbraci în trenduri, cât să te simți bine, lejer, să te simți liber. Poate este contrar a ceea ce fac eu, dar nu trebuie să vă luați neapărat după creatori «nebuni» și după ce lansează.  Important e să aveți simțul penibilului atunci când puneți ceva pe dumneavoastră“, explică designerul. 

Dacă în perioada romană femeile purtau o mare varietate de bijuterii, inele pe toate degetele, agrafe, coloane, brățări atât pe brațe, la încheietura mâinii dar și pe glezne. Diademe de aur cu pietre prețioase, iar bijuteria ceea mai valoroasă erau cerceii, pandantiv, purtate în număr cât mai mare pentru a atrage atenția prin zgomotul scos.

Spre deosebire de femei, bărbații aveau o singură bijuterii, inelul. În perioada republicană bărbații aveau voie să poarte un singur inel însă în epoca imperiului bogătașii parveniți aveau degetele încărcate cu inele foarte valoroase. Inelul reprezenta un semn distinctiv iar imprimarea lui având valoarea unei semnături.

Însă odată cu feminizarea bărbatului în perioada acesta a început să poarte multe dintre bijuteriile care erau destinate femeilor, aceștia poartă cercei, brățări, numeroase inele, lanțuri, genți etc. Acestea sunt considerate acum accesorii unisex.

Datorită numeroaselor accesorii purtate de către Cătălin Botezatu, care se știe că este un adept al bijuteriilor de lux, dar și al culorilor uneori prea țipătoare, unele accesorii purtate sunt chiar practice iar altele sunt pur și simplu decorative, dar ele mai fac și fac conexiunea estetică între elementele ținutei și definesc apartenența stilistică. Toate aceste accesorii dar mai ales sensibilitatea de care a dat dovadă, i-au pus la îndoială orientarea lui sexuală.

Așadar, o carte nu ar trebui judecată după copertă, dar, în viteza societății de astăzi, coperta vinde. Conținutul devine astfel la fel de important precum coperta. Desigur, toate celelalte detalii ar trebui să funcționeze impecabil, pentru ca reușita să fie completă. Dar, în această lume competitivă merită să înțelegem importanța vestimentației și rolul ei în formele actuale de manipulare psihologică.

Astfel, investiția de resurse adecvate în imaginea personală ne va multiplica, capacitatea de a reuși.

3.2 Analiza stilului vestimentar al lui Radu Mazăre

Radu Ștefan Mazăre,  este un om politic, de profesie inginer, este membru al partidului PSD, și ocupă funcția de primar al orașului Constanța din anul 2000. Radu Mazăre s-a născut pe data de cinci iulie 1968, la București, nu este căsătorit, dar are un fiu, pe care îl cheamă tot Radu. Începând cu 1990, Radu Mazăre a desfășurat activități în mass-media constănțeană.

În anul 2000, acesta fost ales primar independent al Constanței. Ca edil s-a remarcat prin introducerea unor taxe locale controversate, cum ar fi cea de acces în stațiunea Mamaia. A câștigat în continuare mandat după mandat, fiind ales cu peste 50 la sută din votul electoratului constănțean. Primăria Constanța a fost adjudecată de pesedistul Radu Mazăre, care a obținut 87.945 de voturi arătând dorința oamenilor de a se lăsa conduși de acesta.

Radu Mazăre, este pasionat de mașini de epocă în care investește sume exorbitante, însă pe care le consideră jucări, el declară: ,,Bărbații sunt niște copii mari, diferă doar prețul jucăriilor între un bărbat și un copil.” De asemenea mai are pasiuni pentru kite-surfing și călători luxoase.

Este o persoană căreia îi place să termine ceea ce a început, nu îi place să piardă vremea nici în politică, nici cu discuții inutile care nu duc la nimic. Este un om căruia, deși are vârsta de 46 de ani, îi place să trăiască viața atingând ambele extreme. Este o persoană generoasă, un exemplu de generozitate a fost în perioada când a fost parlamentar și și-a donat salariul unor școli, cămine de bătrâni și persoanelor nevoiașe.

Datorită statutului pe care îl ocupă, acela de a lua decizii importante pentru milioane de oameni, politicianul, Radu Mazăre are și alte îndatoriri. Pentru a se prezenta în fața oamenilor și pentru a-i putea reprezenta acesta trebuie să aibă o înfățișare plăcută, să fie prezentabil, așa cum cere statutul pe care îl are.

Este primul om politic, primar care adoptă un astfel de stil, din dorința de a epata interpretează anumite roluri în societate, pe care le joacă cu succes reușind de fiecare dată să intre în pielea personajului, oricât de scandalos ar fi personajul interpretat.

Înfățișarea lui este considerată una cameleonică asumându-și rolurile pe care le interpretează.

Unul dintre rolurile pe care le-a interpretat a fost cel al unui soldat din trupele SS, unul dintre cele mai controversate și criticate roluri, dar și aplaudate de către simpatizanți.

În 2009, politicianul-manechin de ocazie așa cum se autointitulează, în cadrul galei de modă Milano Mamaia Night, a optat pentru o uniformă de ofițer nazist. Controversa a luat amploare în momentul în care acesta a defilat alături de fiul său, acesta din urmă costumat în ordonanță. Uniforma nu era una oarecare și nu

putea înșela privitorul, neputând fi considerată pur și simplu o uniformă, deoarece avea aplicată și emblema Partidului Nazist, vulturul cu svastica în gheare, prezentă atât în piept cât și pe caschetă. Cascheta aproape îi acoperea fruntea și ochii abia i se mai vedeau, oferind un aer misterios ținutei care are un rol esențial în relațiile interumane. Întreaga uniformă impune respect, așa cum știm naziștii controlau aproape întreaga Europă. Impresia pe care a lăsat-o edilul a fost aceea că apreciază și susține actele întâmplate în aceea perioadă. Atacurile împotriva acestuia și a ținutei au fost numeroase, însă acesta și-a cerut scuze în public mai ales evreilor care s-au simțit jigniți de către acesta.

El și-a justificat alegerea vestimentară ca un omagiu adus ofițerului german, Claus von Stuffenberg, care a murit executat în urma încercării sale de a-l asasina pe Adolf Hitler. Această ținută este una plină de semnificații, reușind să reziste în fața criticilor de modă, însă polemicile care au roit în jurul acestui subiect au făcut înconjurul lumii.

Pentru Radu Mazăre hainele sunt indicator psihologic, exprimându-și sentimentele și plăcerile prin fiecare apariție publică. Hainele reprezintă propria personalitate, propriile gândiri și îi permite acestuia să se distingă de restul primarilor.

Acestuia nu îi plac lucrurile comune, și-a dorit întotdeauna să nu fie ca restul, și a reușit mai ales prin stilul vestimentar abordat, unul nonconformist și plin de libertate. Moda este considerată în ziua de astăzi ca un mod de diferențiere între indivizi, și de asemenea ea oferă fiecărui individ oportunitatea de a juca un rol.

Așa cum ne-a obișnuit, Radu Mazăre, epatează din nou din punct de vedere vestimentar. Acesta poartă, în cadrul manifestărilor dedicate Zilei Marinei, un costum de marinar format dintr-o bluză albă cu dungi orizontale de culoare albastru închis, culoarea mării, specific costumului de marinar. Dungile contrastează într-un mod evident, sunt clasice și mult mai sofisticate decât alte combinații de culori, echilibrând silueta. La această bluză a asortat o pereche pantaloni de un alb imaculat, modelul pantalonilor nefiind cel clasic de marinar, ci o pereche de pantaloni din perioada contemporană, modelul cigarette. Acest model de pantalon îi pune în evidență fizicul oarecum octomorf, cu un aspect oarecum fragil, subțire și înalt. El este perceput ca o persoană ambițioasă, suspicioasă, tensionată, nervoasă, aceste lucruri reliefându-se și în numeroasele dispute publice în care a făcut un adevărat spectacol pentru a-și susține punctul de vedere. Pentru completarea ținutei acesta a purtat pe cap un chipiu asortat cu restul elementelor vestimentare.

Culoare albă predomină întreaga ținută, aceasta semnifică puritatea, sinceritate, și atrage atenția asupra feței, ochii fiind acoperiți cu o pereche de ochelari pentru a proteja privirea de soarele arzător sau chiar pentru a ascunde privirea; dar și asupra pielii care este de o culoare măslinie specifică omului care trăiește la mare. El se consideră un adevărat macho și încearcă de fiecare dată să reliefeze acest lucru prin asortarea la ținutele lui, a unor femei, care îi accesorizează ținuta prin frumusețe dar și prin hainele sexy purtate. El consideră că femeia este doar un accesoriu care este perfect asortat cu un bărbat macho.

Însă tipologia de bărbat a edilului este metrosexualul, chiar dacă nu se împacă foarte bine cu acest statut. Este genul de bărbat care are întotdeauna ceva de spus, cu un aer aristocrat, emancipat, stilat și cu un simț estetic dezvoltat, fiind considerat printre cei mai bine îmbrăcați oameni politici. Acest lucru este posibil doar prin investirea de foarte mulți bani și timp în imaginea sa. Ține foarte mult la aparențe și dorește întotdeauna să iasă în evidență printr-un stil de viață luxos și prin aparițiile sale excentrice. Poartă numeroase accesorii caracteristice femeilor dar care în ziua de astăzi sunt purtate și de bărbați, culori mult prea feminine, și în primul rând acordă un prea mare interes imaginii sale, decât un bărbat macho, care consideră că trebuie plăcut așa cum este el, și se uită rar în oglindă.

Cu ajutorul dedublărilor sale acesta obține sume imense de bani iar când vine vorba de dragoste acesta declară că este un veșnic îndrăgostit, dar declară că nu crede că se va căsători vreodată, considerându-se un celibatar convins. Însă la fiecare spectacol pe care îl susține acesta este înconjurat de femei frumoase, fiind un mare iubitor de frumos.

Stilul vestimentar al acestuia are ca o caracteristică principală modul excentric și jucăuș propriu de a combina hainele. Dacă cere părerea unui designer pentru o anumită ținută, cu ajutorul accesoriilor acesta își pune amprenta asupra ei. Stilul lui este unic, este singurul primar din România care are asemenea apariții, cu o înfățișare cameleonică, care își intră cu adevărat în rol și joacă până la capăt.

Primarul s-a remarcat de fiecare dată prin ținutele sale care stârnesc de fiecare comentarii, fie ele bune sau rele. Urcat pe catwalk-ul Fashion Summer Festival 2013, s-a metamorfozat de această dată într-un rege african.

Reușind din nou să atragă privirile și să fie senzația serii, acest costum care face parte dintr-o colecție couture, este compus dintr-o rochie de catifea cu imprimeu de leopard, peste genunchi, la baza gâtului a purtat un guler puternic, accesorizat cu pietre bătute manual care ofereau o strălucire părții de la gât în jos. Această metamorfozare permite o armonizare dintre exterior și interior; el considerându-se un adevărat conducător al câtorva milioane de oameni, ca edil al Constanței, astfel el poartă pe cap o coroană cu pene și accesorizată cu pietre care arată statutul de conducător. Ca un adevărat rege luptător, fiind singurul primar care participă la diverse spectacole ca și actor pentru a promova regiunea în care își desfășoară activitatea, acesta poartă în mână o suliță și chiar imită o poziție de felină ale oamenilor junglei. În picioare nu poartă nimic, defilează desculț, așa cum o făceau toți africanii. Această ținută are o poveste în spate, este în același timp excentrică și luxoasă, de aceea edilul Radu Mazăre s-a pretat perfect acestei prezentări.

În concluzie, putem spune că, Radu Mazăre este genul de bărbat care a înțeles jocul modei, și îl joacă foarte bine. Acesta a înțeles că importanța hainelor, de asemenea a imagini dar și a stilului pe care îl adoptă. Și este întotdeauna considerat de ceilalți ca fiind o persoană extravagantă, doar pentru faptul că are propriu stil care îi reprezintă caracterul și care atrage numeroase priviri pozitive.

Când ține spectacole excentrice și își joacă rolul în fața camerelor, acesta își părăsește atribuțiile sale și le primește pe cele alea personajului. El vrea doar să atragă atenția, extravaganța fiind în floare, el putând fi numit ,,maestru deghizărilor”.

Vestimentația conturează portretul original, specific și adecvat cu ceea ce trăim, simți și dorim să fim văzuți de ceilalți. Atitudinea abordată, este foarte importantă, împreună cu stilul adoptat transmite respect, onoare, distanță, rigiditate sau căldură. Radu Mazăre uneori prin ținute reușește să ironizeze anumite persoane publice.

Radu Mazăre este o apariție controversată. Știe să poarte ținute clasice elegante care îl și prind foarte bine (smoking-ul), ținute smart casual și sport, care sunt toate de calitate aparținând unor mărci de top. În antiteză sunt aparițiile sale excentrice atunci când joacă un personaj, la diverse evenimente, apariții care nu se înscriu în imaginea omului politic clasic.

Stilistul, Iulia Albu i-a criticat ținutele lui Radu Mazăre: ,, În general, mie îmi place cum se îmbracă Radu Mazăre. Aici este un costum. Din păcate se vede calitatea proastă a materialelor. Ar trebuie să angajeze pe cineva care să îi facă niște costume cum trebuie. În momentul ăsta nu este ce trebuie. Dacă este un costum de scena, atunci este o mare reușită. Văzut de aproape, este un mare fiasco. Pentru Mazăre am nota 5”.

Pentru Ovidiu Buta, Radu Mazăre, „pare să conducă un circ și nu un oraș”, cel puțin din punct de vedere vestimentar. „Din garderoba lui atât de …eclectică, nu puteau lipsi un costum de baie demn de Borat, combinații de culori preluate direct de la Rio, sacouri si pantaloni care ar fi făcut cariera in „Opera de trei parale”, spune Buta. 

CONCLUZII

În urma analizei și a documentării făcute am constat că există o mare legătură între modă și comunicare, cu ajutorul veșmintelor transmitem numeroase mesaje.

În această epocă a aparențelor, moda este un obicei, o diferențiere între indivizi, această diferențiere ține în primul rând de siluetă, stil, teme, dar și de culorile pe care individul le adoptă.

Cu ajutorul modei, el își exprimă sinele, particularitățile psiho-morale, grupurile sociale și nu în ultimul rând, a-și acoperi trupul. O mare diferență pe care am constatat-o în urma acestei analize este faptul că principala funcție a costumului, cea de protecție a trupului împotriva intemperiilor, a pierdut în favoarea funcției estetice. Doar pentru a epata și pentru a se face remarcați, indivizii aleg o vestimentație sumară, expunându-și trupul privirilor trecătorilor, chiar dacă afară sunt zero grade, chiar dacă haina este incomodă astfel încât nu poți sta jos, ei uită de toate acestea doar pentru a face o impresie bună celorlalți. Am observat de asemenea că veșmintele ajută individul să joace un rol în societate, să pară ceea nu este, chiar dacă gesturile pe care le face îl pot demasca foarte ușor. Din dorința de a parveni, oamenii din clasa de jos tind să-i imite pe cei din categoria celor bogați.

De asemenea, în urma documentărilor și analizelor, am constatat faptul că interesul bărbaților pentru modă a crescut considerabil, acest lucru se datorează dorinței de a arată mai bine și a fi apreciat, de ce nu chiar invidiați de ambele sexe. Odată cu această dorință și creștere a interesului, am identificat o clasificare a tipologiilor de bărbați din spațiul urban care ne-a ajutat să înțelegem noii termeni apăruți și să realizăm o mai bună clasificare a stereotipurilor masculine.

Am identificat și o legătură strânsă între modă și înfățișare, un bărbat frumos fiind întotdeauna apreciat, bine făcut, care are grijă de el, câștigă în detrimentul unui bărbat care nu pune preț și nici nu investește în imaginea lui, nici timp și nici bani.

Parcurgând toate etapele evoluție codurilor vestimentare, am identificat toate schimbările suferite de acestea odată cu secolul al XVI-XVIII-lea până în perioada contemporană, dar și evoluția costumului bărbătesc, care a suferit schimbări majore odată cu sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial.

Moda este schimbătoare, acest lucru îl știu și cele două persoane publice analizate, Cătălin Botezatu și Radu Mazăre. Două persoane foarte atente cu vestimentația lor, care își asumă orice haină purtată și care își exprimă cu desăvârșire gândurile, sentimentele și statutul social prin vestimentație și accesorii. Sunt adepte a unor stiluri nonconformiste, excentrice și a căror apariție publică transmite diverse trăiri. Foarte ușor poți să faci diferența între un om de rând și Cătălin Botezatu sau Radu Mazăre, atât prin banii investiți în propria imagine care vinde mass-mediei dar și prin atitudine.

Ambele personaje au fost aspru criticate pentru anumite ținute purtate, de exemplu Radu Mazăre a fost criticat că este mai degrabă un circar decât un primar, iar Cătălin Botezatu a fost făcut homosexual, din cauza accesoriilor mult prea feminine purtate.

Realizăm că uneori din dorința de a ne distinge cât mai mult de restul indivizilor, și de a epata, nu ținem cont de anumite reguli vestimentare și reușim să greșim, fiind aspru criticați sau chiar îndepărtând persoanele din jur.

În concluzie, haina este un obiect, un produs economic care primește frecvent încărcături sentimentale dar este și un limbaj. Omul se creează prin vestimentație, comunică și se comunică prin aceasta.

BIBLIOGRAFIE

ARNHEM, R., Artă și percepție vizuală, București, Meridiane, 1979.

BARTHES, Roland, Système de la mode, Paris, Seuil, 1967.

BEAULIEN, Michele, Le costume antique et medieval, Paris, PUF, 1951.

BOUCHER, François, Histoire du costume en Occident, Paris, Flammarion, 1965.

BUCURENCI, Dragoș, ,,Nimic despre metrosexuali..”, în Dilema veche, III,nr.118, 28 aprilie, 2006.

BUTA, Ovidiu, Victima modei, Iași, Polirom, 2006.

CHENOUNE, Farid apud François-Marie Grau, Istoria Costumului, Editura Meridiane, București, 2002.

CHIRU, Irena, Comunicare interpersonală, București, Tritonic, 2003.

CONSTANTIN, Ioan-Mladin, ,,Metrosexual, übersexual, tehnosexual, retrosexual, pomosexual… Încă un pas Înspre internaționalizarea vocabularului”, în Annales universitatis apuleneis. Series philogica, 2007.

DESLANDRES, Yvone; MULLER, Florence, Histoire du costume au XX siècle, Paris, Somogy, 1986.

Dicționar explicativ al limbii române, București, Univers Enciclopedi, 1998, p.217.

DIDIER, Grumbach, Istorii ale modei, București, Fundației Pro, 2001.

DRIMBA, Ovidiu, Istoria culturii și civilizației, București, Saeculum, 2003.

DUDUCIUC, Alina, Sociologia modei. Stil vestimentar și dezirabilitate socială, Iași, Institutul european, 2012.

FLUGEL, C. Jean, The Psychology of Clothes, London, Hogarth Press, 1930.

FRIEDMAN, Daniel, Una histoire du blue-jean, Paris, Ramsay, 1987.

Geneza, 3, 21.

Geneza, 3, 7.

GRAU, François-Marie, Istoria Costumului, București, Meridiane, 2002.

HARMS, Ernst, ,,Psychology of clothes’’ în The American Journal of Sociology, 1938.

HERMES, Ernst, apud CHELCEA, Adina, Comunicarea nonverbalã: gesturi și postură, București, Comunicare.ro, 2005.

IONESCU, Raluca, Mtrosexualul. Un mit urban contemporan, Iași, Lumen, 2006.

JOHANSEN, Rudolf Broby, Body and Clothes, New York, Richard Book Corporation, 1968.

JONES Dylan, Regulile domnului Jones pentru bărbatul modern, București, Curtea Veche, 2007.

KROCBER A.L, RICHARDSON, J., Three centuries of women’s dress fashion, Berkeley și Los Angeles, Universzti of California Press, 1940.

LANZMAN, J., RIPERT, P., Cent ans de prêt-à-porter: Weill, Paris, PAU, 1992.

LEVANTE, F., Roland, Masculinity Reconstructed-Chamging the rules of manhood at work in relationships and in family life, New York, Plume, 1996.

LIPA, E., Iulius apud CHELCEA, Adina, Comunicare nonverbală: gesture și postură, București, Comunicare.ro, 2005.

LURIE, Alison, The Language of Cloth , Random House, November 12, 1981.

MARTINET, Jeanne, ,,L’analyse sémiologique” în Cahiers Fundamenta Scientiae, Strasburg, Université Louis Pasteur, 1979.

MURRAY, Jacqueline, The power of Dress: An Insider's Guide To Corporate Dress And Culture, Semiotics Publishing Company, 1 decembrie, 1989.

NANU, Adina; Ovidiu Buta, Bărbatul și moda, Editura Polirom, Iași, 2009.

Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației, București, Saeculum, 2003, pp.67-70.

POIRET, Paul, En Habillant l'Epoque, Paris, Grasset and Fasquell, 1998.

QUEEN, Carol; SCHIMEL, Lawrence, PoMoSexuals: Challenging Assumptions About Gender & Sexuality, San Francisco, Cleis Press, 10 octombrie 1997.

RUSELLE, Bruno du, La mode, Paris, Imprimerie nationale, 1980.

SALZMAN, Marian, The Future of Men: The Rise of the Übersexual and What He Means for Marketing Today, Palgrave Macmillan, September 17, 2006.

SPENSER, Carol, În armonie cu tine însuți, , Oradea, Aquila 93, 2008.

SS-S.S., ,,Tehnosexualii- o nouă specie umană”, în ,,Ziarul” , 13 aprilie 2005.

STAHL, H.Henri, apud CHELCEA, Adina , Comunicarea nonverbalã: gesturi și postură

ȘTEFĂNESCU, Simona, Sociologia Comunicării, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2009-2010.

VLAD, Laurențiu, Pagini ale identității naționale, București, Meridiane, 2001.

SURSE ELECTRONICE

http://adevarul.ro/locale/constanta/litoral-2013-radu-mazare-rege-african-descult-pene-cap-sulita-2-metri-1_5210a7f4c7b855ff56eb38c8/index.html, consultată la data de: 15.06.2014

http://dexonline.ro/definitie/lifting, consultată la data de 27.05.2014.

http://etimologias.dechile.net/?ubersexual, consultată la data de 27.05.2014.

http://ro.urbandictionary.com/define.php?term=retrosexual, consultată pe 28.05.2014.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Heterosexualitate, pagină consultată la data de 27.05.2014.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Metrosexualitate, consultată la data de 27.05.2014.

http://www.blog-emploi.com/author/priscilla/, consultată la data de: 13.06.2014.

http://www.catalinbotezatu.ro/catalin-botezatu-biografie.html, consultată la data de 05.06.2014.

http://www.descopera.ro/dnews/10523921-de-ce-nu-mai-poarta-barbatii+pantofi -cu-tocuri-inalte, consultată la data de 05.05.2014.

http://www.ele.ro/fashion/stiri-fashion/stefan-banica-radu-mazare-si-adrian-enache-desfiintati-de-stilistul-ovidiu-buta-31069, consultată la data de: 15.06.2014.

http://www.emaramures.ro/stiri/Tipareste-Stire.aspx?NewsID=92448, consultată la data de 08.06.2014

http://www.kfetele.ro/verdictul-iuliei-albu-pentru-radu-mazare–ana-maria-prodan–denisa-nechifor–antonia-si-sophia-vezi-ce-note-au-primit_388.html, consultată la data de 16.06.2014.

http://www.one.ro/fashion/designeri/pierre-cardin-profil-de-designer-8315749, consultată la data de 11.06.2014.

http://www.stiri-presa-online.ro/10-sfaturi-despre-stil-de-la-giorgio-armani/, cosultată la data de 07.06.2014.

http://www.ziare.com/radu-mazare/biografie, consultată la data de 14.06.2014.

http://www.ziaresireviste.ro/index.php?details=on&id=49502&page=revista_presei#.U6MNk_l_uT4, consultată la data de 19.06.2014

https://www.google.ro/search?q=radu+mazare&espv=2&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=u_qiU8ndGYGBywOKyYHAAw&sqi=2&ved=0CAYQ_AUoAQ&biw=1366&bih=667#q=radu+mazare+costum+de+baie&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=jhnCeij1IdJERM%253A%3BS9iVhlhKgrUFoM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.ziarultimpul.ro%252Fimages%252Fuploads%252Fphoto-717.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.ziarultimpul.ro%252Farticol%252F552%252Fmazare-si-loredana-imn-pentru-mamaia-foto.html%3B800%3B531, consultată la data de 19.06.2014.

https://www.google.ro/search?q=radu+mazare&tbm=isch&ei=YaehU76dAYfa4QTQuYC4Ag#q=radu+mazare+in+costum+de+baie&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=jhnCeij1IdJERM%253A%3BS9iVhlhKgrUFoM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.ziarultimpul.ro%252Fimages%252Fuploads%252Fphoto-717.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.ziarultimpul.ro%252Farticol%252F552%252Fmazare-si-loredana-imn-pentru-mamaia-foto.html%3B800%3B531, consultată la data de 18.06.2014.

www.tehnosexual.org.

http://www.tion.ro/accesoriile-pot-face-diferenta-intre-un-stil-vestimentar-remarcabil-si-unul-obisnuit-p/1287628, consultată la data de 19.06.2014.

BIBLIOGRAFIE

ARNHEM, R., Artă și percepție vizuală, București, Meridiane, 1979.

BARTHES, Roland, Système de la mode, Paris, Seuil, 1967.

BEAULIEN, Michele, Le costume antique et medieval, Paris, PUF, 1951.

BOUCHER, François, Histoire du costume en Occident, Paris, Flammarion, 1965.

BUCURENCI, Dragoș, ,,Nimic despre metrosexuali..”, în Dilema veche, III,nr.118, 28 aprilie, 2006.

BUTA, Ovidiu, Victima modei, Iași, Polirom, 2006.

CHENOUNE, Farid apud François-Marie Grau, Istoria Costumului, Editura Meridiane, București, 2002.

CHIRU, Irena, Comunicare interpersonală, București, Tritonic, 2003.

CONSTANTIN, Ioan-Mladin, ,,Metrosexual, übersexual, tehnosexual, retrosexual, pomosexual… Încă un pas Înspre internaționalizarea vocabularului”, în Annales universitatis apuleneis. Series philogica, 2007.

DESLANDRES, Yvone; MULLER, Florence, Histoire du costume au XX siècle, Paris, Somogy, 1986.

Dicționar explicativ al limbii române, București, Univers Enciclopedi, 1998, p.217.

DIDIER, Grumbach, Istorii ale modei, București, Fundației Pro, 2001.

DRIMBA, Ovidiu, Istoria culturii și civilizației, București, Saeculum, 2003.

DUDUCIUC, Alina, Sociologia modei. Stil vestimentar și dezirabilitate socială, Iași, Institutul european, 2012.

FLUGEL, C. Jean, The Psychology of Clothes, London, Hogarth Press, 1930.

FRIEDMAN, Daniel, Una histoire du blue-jean, Paris, Ramsay, 1987.

Geneza, 3, 21.

Geneza, 3, 7.

GRAU, François-Marie, Istoria Costumului, București, Meridiane, 2002.

HARMS, Ernst, ,,Psychology of clothes’’ în The American Journal of Sociology, 1938.

HERMES, Ernst, apud CHELCEA, Adina, Comunicarea nonverbalã: gesturi și postură, București, Comunicare.ro, 2005.

IONESCU, Raluca, Mtrosexualul. Un mit urban contemporan, Iași, Lumen, 2006.

JOHANSEN, Rudolf Broby, Body and Clothes, New York, Richard Book Corporation, 1968.

JONES Dylan, Regulile domnului Jones pentru bărbatul modern, București, Curtea Veche, 2007.

KROCBER A.L, RICHARDSON, J., Three centuries of women’s dress fashion, Berkeley și Los Angeles, Universzti of California Press, 1940.

LANZMAN, J., RIPERT, P., Cent ans de prêt-à-porter: Weill, Paris, PAU, 1992.

LEVANTE, F., Roland, Masculinity Reconstructed-Chamging the rules of manhood at work in relationships and in family life, New York, Plume, 1996.

LIPA, E., Iulius apud CHELCEA, Adina, Comunicare nonverbală: gesture și postură, București, Comunicare.ro, 2005.

LURIE, Alison, The Language of Cloth , Random House, November 12, 1981.

MARTINET, Jeanne, ,,L’analyse sémiologique” în Cahiers Fundamenta Scientiae, Strasburg, Université Louis Pasteur, 1979.

MURRAY, Jacqueline, The power of Dress: An Insider's Guide To Corporate Dress And Culture, Semiotics Publishing Company, 1 decembrie, 1989.

NANU, Adina; Ovidiu Buta, Bărbatul și moda, Editura Polirom, Iași, 2009.

Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației, București, Saeculum, 2003, pp.67-70.

POIRET, Paul, En Habillant l'Epoque, Paris, Grasset and Fasquell, 1998.

QUEEN, Carol; SCHIMEL, Lawrence, PoMoSexuals: Challenging Assumptions About Gender & Sexuality, San Francisco, Cleis Press, 10 octombrie 1997.

RUSELLE, Bruno du, La mode, Paris, Imprimerie nationale, 1980.

SALZMAN, Marian, The Future of Men: The Rise of the Übersexual and What He Means for Marketing Today, Palgrave Macmillan, September 17, 2006.

SPENSER, Carol, În armonie cu tine însuți, , Oradea, Aquila 93, 2008.

SS-S.S., ,,Tehnosexualii- o nouă specie umană”, în ,,Ziarul” , 13 aprilie 2005.

STAHL, H.Henri, apud CHELCEA, Adina , Comunicarea nonverbalã: gesturi și postură

ȘTEFĂNESCU, Simona, Sociologia Comunicării, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2009-2010.

VLAD, Laurențiu, Pagini ale identității naționale, București, Meridiane, 2001.

SURSE ELECTRONICE

http://adevarul.ro/locale/constanta/litoral-2013-radu-mazare-rege-african-descult-pene-cap-sulita-2-metri-1_5210a7f4c7b855ff56eb38c8/index.html, consultată la data de: 15.06.2014

http://dexonline.ro/definitie/lifting, consultată la data de 27.05.2014.

http://etimologias.dechile.net/?ubersexual, consultată la data de 27.05.2014.

http://ro.urbandictionary.com/define.php?term=retrosexual, consultată pe 28.05.2014.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Heterosexualitate, pagină consultată la data de 27.05.2014.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Metrosexualitate, consultată la data de 27.05.2014.

http://www.blog-emploi.com/author/priscilla/, consultată la data de: 13.06.2014.

http://www.catalinbotezatu.ro/catalin-botezatu-biografie.html, consultată la data de 05.06.2014.

http://www.descopera.ro/dnews/10523921-de-ce-nu-mai-poarta-barbatii+pantofi -cu-tocuri-inalte, consultată la data de 05.05.2014.

http://www.ele.ro/fashion/stiri-fashion/stefan-banica-radu-mazare-si-adrian-enache-desfiintati-de-stilistul-ovidiu-buta-31069, consultată la data de: 15.06.2014.

http://www.emaramures.ro/stiri/Tipareste-Stire.aspx?NewsID=92448, consultată la data de 08.06.2014

http://www.kfetele.ro/verdictul-iuliei-albu-pentru-radu-mazare–ana-maria-prodan–denisa-nechifor–antonia-si-sophia-vezi-ce-note-au-primit_388.html, consultată la data de 16.06.2014.

http://www.one.ro/fashion/designeri/pierre-cardin-profil-de-designer-8315749, consultată la data de 11.06.2014.

http://www.stiri-presa-online.ro/10-sfaturi-despre-stil-de-la-giorgio-armani/, cosultată la data de 07.06.2014.

http://www.ziare.com/radu-mazare/biografie, consultată la data de 14.06.2014.

http://www.ziaresireviste.ro/index.php?details=on&id=49502&page=revista_presei#.U6MNk_l_uT4, consultată la data de 19.06.2014

https://www.google.ro/search?q=radu+mazare&espv=2&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=u_qiU8ndGYGBywOKyYHAAw&sqi=2&ved=0CAYQ_AUoAQ&biw=1366&bih=667#q=radu+mazare+costum+de+baie&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=jhnCeij1IdJERM%253A%3BS9iVhlhKgrUFoM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.ziarultimpul.ro%252Fimages%252Fuploads%252Fphoto-717.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.ziarultimpul.ro%252Farticol%252F552%252Fmazare-si-loredana-imn-pentru-mamaia-foto.html%3B800%3B531, consultată la data de 19.06.2014.

https://www.google.ro/search?q=radu+mazare&tbm=isch&ei=YaehU76dAYfa4QTQuYC4Ag#q=radu+mazare+in+costum+de+baie&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=jhnCeij1IdJERM%253A%3BS9iVhlhKgrUFoM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.ziarultimpul.ro%252Fimages%252Fuploads%252Fphoto-717.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.ziarultimpul.ro%252Farticol%252F552%252Fmazare-si-loredana-imn-pentru-mamaia-foto.html%3B800%3B531, consultată la data de 18.06.2014.

www.tehnosexual.org.

http://www.tion.ro/accesoriile-pot-face-diferenta-intre-un-stil-vestimentar-remarcabil-si-unul-obisnuit-p/1287628, consultată la data de 19.06.2014.