Mobilul care stă la baza înclinației spre evaziune . [602677]

Capitolul II
Mobilul care stă la baza înclinației spre evaziune .
Măsuri de prevenire și combatere a fenomenului de evaziune fiscală

Pentru a putea înțelege cu adevărat fenomenul de evaziune fiscală și pentru a putea
elabora și aplica măsuri eficiente de combatere a acestuia, trebuie , în primul rând să
înțelegem cauzele acestui fenomen.
Spuneam la început că evaziunea fiscală sau fuga din calea impozitelor este adesea, și
în mod justificat asociată cu presiunea fiscală, oamenii încercând să se apere de o povară
fiscală apasătoare. Acest lucru este însă numai în parte adevărat iar presiunea fiscală excesivă
reprezintă doar una dintre cauzele evaziunii. Dovada este aceea că evaziunea există peste tot
în lume și acolo unde presiunea fiscală este exagerat ă și acolo unde fiscalitatea este mai
relaxată. Ceea ce diferă de la o țară la alta este amploarea fenomenului.
În România în ceea ce privește prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, acționează
și măsurile care sunt prevăzute în actele normative care au intrat în vigoare în anii 2002 –
2003 și anume organizarea cazierului fiscal al contribuabililor ca mijloc de evidență și
urmărire a disciplinei financiare a acestora și pentru întărirea administrării taxelor și
impozitelor datorate bugetului. În cazie rul fiscal sunt menționate persoanele fizice, persoanele
juridice precum și acționarii , asociații dar și reprezentanții legali ai persoanelor juridice, care
au la activ fapte sancționate de legile financiare, vamale dar și de cele care privesc disciplina
financiară. Aceste sancțiuni pot fi înscrise în cazierul fiscal doar în cazul în care au rămas
definitive și irevocabile.
Prin intermediul Constituției se prevede ca toate taxele și impozitele se stabilesc prin
lege de către Parlament iar apoi sunt promul gate de către președintele țării. Majoritatea
veniturilor se obțin de la agenții economici care sunt obligați să achite taxele și impozitele
către bugetul de stat, bugetele locale, bugetele asigurărilor sociale de stat dar și pentru
fondurile speciale extr abugetare. Toate aceste taxe și impozite trebuie respectate de către toți
contribuabilii cu strictețe. Nimeni nu trebuie să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale
stabilite prin actele normative.

1
Totuși organele de control constată numeroase abateri care păgubesc statul cu
milioane sau chiar miliarde de lei, astfel cei ce se sustrag de la plata obligațiilor fiscale
îmbogățindu -se ilegal.

2.1 Cauzele evaziunii fiscale
În viziunea profesorului Dan Drosu Șaguna 1, cauzele evaziunii fiscale sunt multiple
având o serie de factori care o favorizează. În primul rând trebuie amintiți factori de ordin
legislativ și administrativ.
a) Primul factor fiind excesivitatea sarcinilor fiscale , mai cu seamă pentru unele categorii
de contribuabili, excesivitatea care are îns ă drept motive tocmai amploarea pe care o are
evaziunea fiscală.
Din punct de vedere legislativ, o fiscalitate exagerata este înțeleasă prin prisma
numărului foarte mare de obligații fiscale la care a fost obligat contribuabilul româ n, în
perioada realizată, dar și al i nstabilității în timp a legislaț iei instituitoare de impozite și taxe .
În practica internațională, eficiența unui sistem fiscal nu se măsoară atât prin
importanța venitului fiscal, cât prin gradul de consimțire la impozite care este invers
proporțional cu gradul de rezistență la impozite, deci cu evaziunea fiscală.
Este destul de dificil să se stabilească un prag cantitativ, la care contribuabilul ia
decizia de a evaziona fiscal, acesta depinde atât de sectorul de activitate cât și d e alte aspecte
cum ar fi cele psihologice sau culturale, mai dificil de cuantificat.
Sistemul legislativ fiscal , pe lângă faptul că este incomplet acesta prezintă și mari
lacune și imprecizii , creează pentru contribuabilul evazionist un spațiul larg de m anevră, în
încercarea lui de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale legale.
Contribuabilul poate practica evaziune și în cazul în care sancțiunea pentru această
faptă este mica sau probabilitatea de a fi indetificată și sanționată fapta este mică. Acest
comportament se poate produce indiferent de rata de impozitare , în general indiferent deci de
presiunea fiscală, evaziunea fiscală putând să se producă chiar dacă presiunea fiscală scade.
În domeniul sancționării sustragerii de la plata obligații lor fiscale , România a
beneficiat de o lege a combaterii evaziunii abia în anul 1994 ( Legea nr 87/1994 privind
combaterea fenomenului de evaziune fiscală) și actualizată de Legea 241/2005. Până în

1 Dan Drosu Șaguna , „ Tratat de drept financiar și fiscal ” , Ed All Beck , București 2001

2
momentul acela aparatul fiscal neavând instrumetul necesa r pentru a acționa în mod legal
pentru diminuarea fraudei fiscale, consecința fiind aplificarea fenomenului evazionist 2.
Slăbiciunea administrației ficale poate fi efectul pe de o parte al corupției, iar pe de
altă parte al incapacității logistice sau pr ofesionale a acesteia. Indiferent care ar fi cauza
slăbiciunii administrației fiscale, atunci când aceasta devine notorie sau chiar când este
instuită de contribuabil, acesta accesează evaziunea fiscală.
O altă cauză a evaziunii fiscale de data aceasta e ste a celei realizate la adăpostul legii,
o constituie acordarea mult prea lejeră și nefundamentată a facilităților fiscale. În România ,
din 1990 și până în prezent s -a emis un număr mare de acte normative care conțin numeroase
facilități fiscale , în spe cial în scopul dezvolării activităților economice prin atragerea de
capital strain. Aceste faciliăți fiscale au fost folosite ca instrumente de evaziune fiscală
tolerată adică la adăpostul legii. Contribuabilii care primesc aceste facilități fiscale se
comportă în continuare în speranța primirii de noi facilități, astfel generând un comportament
menit să evite sarcina fiscală, în concluzie să evazioneze fiscal. Deformarea
comportamentului ca urmare a acordării acestor facilități este deosebit de dăunător a tât pe
termen scurt cât și pe termen lung deoarece creează o cultură specifică evazionistă precum și
asteptări cu privire la aceste tipuri de facilități fiscale.
Acordarea de facilități fiscale produce o prejudicire a intereselor financiare ale statului
chiar de către stat însuși , de aceea evaziunea produsă în acest caz este o evaziune fiscală
specială: acordarea facilităților prin ea însăși nu generează evaziune la nivelul
contribuabililor, deși generează un prejudiciu la nivelul bugetului de stat.
O altă cauză care ține tot de factori de ordin legislativ și administrativ este existența
unui aparat fiscal ineficient . Cauzele care țin de ordin administrativ sunt :
 personal insuficient numerit și calitativ, astfel instituțiile neavând posibilitatea de a
controla eficient, ci doar o mica parte a persoanelor fizice și juridice
 dotarea infucientă cu mijloace materiale necesare administrației în vederea atribuțiilor
ce îi revin
 salarizarea inadecvată a organelor de control pe linia depistării și combaterii ev aziunii
fiscale cu efect asupra raportării corecte a neregulilor constatate

2 Mihai Aristotel Ungureanu „ Finanțe publice. Sinteze și aplicații ” , ediția a II -a , Ed Conphys 2007

3
b) Cel de -al doilea factor fiind cel care ține de psihologia contribuabilului și infucienta
educație fiscală și civică a acestuia.
Conștința fiscală este fără îndoială strâns lega tă de educația fiscală, care adesea este
deficitară. Nu este mai puțin adevărat că educația fiscală dă roade iar princiipile sale devin
credibile dacă statul nu înșală așteptările contribuabililor, nu îi supune unui jug fiscal greu de
suportat și cheltuieș te banii publici în interesul celor care suportă greul impozitelor.
În concepția contribuabilului a înșela statul nu înseamnă a fura și numeroși sunt aceia
care nu ezită să se sustragă de la plata obligațiilor lor fiscale neavând sentimentul că ar comite
ceva grav. Dar ei uită însă faptul că neplătindu -și impozitele către stat, acesta se vede nevoit
să majoreze sarcinile fiscale pentru contribuabilii onești astfel că înșelând statul atentează în
mod indirect la avuția celorlalți contribuabili 3.
Conform l ui C.N. Tăutu „Educația contribuabilului este astăzi atât de puțin formată,
încât el nu are decât o preocupare : să plătească cât mai puțin și dacă se poate deloc. Nu este
om oricât de bogat și am putea zice onorabil, care să aibă mustrarea de cuget că, pr in uneltiri
viclene, a ajuns să plătească ca impozite jumătate sau mai puțin din ce ar fi drept 4.
Și aici ca, de altfel, în alte domenii, conștiința românului nu a evoluat, cinismul fiscal
fiind în zilele noastre cu totul deficitar. În fapt, nesupunerea față de legile fiscale este mai
frecventă și mai puternică față de alte legi datorită propriilor caracteristici. Valoarea unei
legi, prestigiul și autoritatea sa sunt date de generalitatea, permanența și imparțialitatea sa.
Altfel spun rânduiala legală e ste asigurată de reguli abstracte aplicabile tuturor și în principiu
pentru totdeauna. Or, legea fiscală nu este adesea nici generală, nici permanentă și nici
imparțială.
c) Cauze de natură politică
Acestea sunt legate de folosirea impozitelor nu numai ca resurse pentru acoperirea
cheltuielilor publice ci și ca instrumente ale politicii sociale și ale politicii economice, deci de
activizarea lor ca pârghii fiscale. Aceasta a făcut să apară teoria fraudei fiscale ca rezistență la
o presiune. Potrivit acestei a clasele sociale ce suportă greul impozitelor se consideră
îndreptățite să fugă din calea acestora, opunându -se astfel presiunii pe care o exercită clasa ce
deține puterea, care adesea nu rezistă tenației de a arunca povara fiscală asupra altor categorii
sociale, creând privilegii fiscale pentru ea însăși. Istoria fiscală oferă suficiente exemple de

3 Constantin I. Tulai „ Finanțe publice și Fiscalitatea ” , Ed Casa cărții de stiință , Cluj -Napoca 2003
4 C.N Tautu „ Evoluția și tehnica impozitelor directe din România „ Teză de doctorat , București 1940 , citat de
Cons tantin I. Tulai în cartea „ Finanțe publice și Fiscalitatea ” , Ed Casa cărții de stiință , Cluj -Napoca 2003

4
discriminări fiscale abusive, demonstrând totodată pericolul redistribuirii masive a avuției de
dragul așa zisului egalitarism social 5.
Politica fiscală util izează impozitele și ca instrumente ale politicii economice, ca
pârghii de stimulare a unor activități sau sectoare dezirabile și de inhibare sau decurajare a
altora. Și aici însă intervenționalismul fiscal trebuie să rămână rezonabil nu numai pentru a nu
alimenta tentația sustragerii ci și pentru a nu modifica șansele competitorilor de piață.
d) Factori de natură economică care alimentează și ei tentația sustragerii de la plata
impozitelor.
Acestea deoarece adesea situația economică personală a contribuabilul ui infuențează decisiv
atitudinea sa față de fisc, iar conjunctura economică generală își pune și ea amprenta asupra
acestui comportament. Acești factori țin de percepția contribuabilului cu privire la nivelul
venitului rămas după plata impozitelor și capa citatea lui de a satisface toate nevoile
individuale ale contribuabilului.
Sunt opinii potrivit cărora înclinația contribuabilului spre evaziune este în raport
invers proporțional cu nivelul veniturilor impozabile și direct proporțional cu rata fiscalităț ii.
În privința acestui raport care există între nivelul veniturilor impozabile și înclinația înspre
evaziune fiscală, se susține ca, în țările în curs de dezvoltare, frauda fiscală atinge 80 -90 %
din veniturile fiscale care ar trebui să fie percepute de aceste țări. Însă în aceste țări, nivelurile
reduse ale veniturilor supuse impunerii sunt acompaniate de sisteme fiscale în care dezordinea
domnește, atât în ceea ce privește legiferarea fiscală cât și în ceea ce privește urmărirea
aplicării legislației r espective, cu efecte directe asupra sporirii corupției aparatului fiscal și
mărimii veniturilor fiscale atrase la buget 6.
e) Cauzele tehnice ale fugii de impozite
Acestea sunt legate de complexitatea sistemului fiscal. Metodele de evaluare
sofisticate, dife rențierea excesivă a cotelor, existența unor facilități variate, multiplicarea
deducerilor legale și posibilitatea alegerii modului preferat de impunere sunt tot atâtea
elemente tehnice care fac controlul fiscal extreme de dificil și creează sanșe multiple de la
sustragere.
Sunstragerea de la plata impozitelor nu este însă singura, ci doar prima formă a
rezistenței individuale față de impozite. Rezistența colectivă la impozite a existat în toate
timpurile și peste tot, imbracând forme mai mult sau mai puț in violente, mai mult sau mai
puțin spectaculoase sau radicale . Reacția brutală sub forma revoltelor fiscale a existat din

5 Constantin I. Tulai „ Finanțe publice și Fiscalitatea ” , Ed Casa cărții de stiință , Cluj -Napoca 2003
6 Mihai Aristotel Ungureanu „ Finanțe pub lice. Sinteze și aplicații ” , ediția a II -a , Ed Conphys 2007

5
totdeauna dar și -a schimbat forma de -a lungul vremii. Antifiscalismul modern este promovat
de numeroase organisme special create pen tru protecția contribuabililor7. Mișcările
antifiscale există și în prezent. Uneori contribuabili nemulțumiți de povara fiscală organizează
demonstrații de stradă, greve fiscale, etc. În zilele noastre au apărut noi forme ale contestării
impozitelor, pro movându -se rezistența ideologică și doctrinală. Specialiști reputați și oameni
politici responsabili militează astăzi pentru relaxarea fiscalității. Cu toate acestea fuga de
impozite este un „sport ” foarte popular peste tot în lume.
Cunoscând cauzele opo ziției față de impozite și formele pe care le îmbracă rezistența
la impozite în continuare vedem care sunt efectele acesteia 8:
„ Într -o abordare sociologică spune C.Corduneanu, frauda fiscală constituie o
contestare a puterii statului de către contribuabili care nu sunt mulțumiți de modul în care
acesta redistribuie veniturile în societate, de sacrificiul care le este cerut, comparativ cu alte
grupuri sociale și față de avantajele obținute. De accea subliniem mai întâi că fuga de
impozite este m ai mult prezentă acolo unde impunerea este inechitabilă și unde statul risipește
bunul public sau îl folosește în interesul clasei privilegiate.
Pe plan economic, fuga de impozite creează distorsiuni favorizându -i pe evazioniști și
dezavantajându -i pe con tribuabilii onești în competiția pe piață. Serioase distorsiuni și
inechități apar și pe plan social deoarece cei care își onorează obligațiile fiscale vor suporta
într-un final direct sau indirect povara fiscală suplimentară provocată de sustragerea de la
plată a evazioniștilor.
Totuși organele de control constată numeroase abateri care păgubesc statul cu
milioane sau chiar miliarde de lei, astfel cei ce se sustrag de la plata obligațiilor fiscale
îmbogățindu -se ilegal.
Acțiunile de control efectuate de către instituțiile statului indică în principal aspecte
specifice fiecărei categorii de obligații fiscale, aceste vor fi prezentate în subcapitolul următor.

7 Constantin I. Tulai „ Finanțe publice și Fiscalitatea ” , Ed Casa cărții de stiință , Cluj -Napoca 2003
8 C.Corduneanu ”Sistemul fiscal în știința finanțelor, Ed Codes 1998 citat de Constanti n I. Tulai în cartea „
Finanțe publice și Fiscalitatea ” , Ed Casa cărții de stiință , Cluj -Napoca 2003

6

2.2 Mijloace și căi de realizare a evaziunii fiscale
Ramurile în care evaziunea fiscală indenti ficată de organele financiar – fiscale la
persoanele fizice, persoanele juridice precum și acționarii , asociații dar și reprezentanții legali
ai persoanelor juridice sunt : impozitul pe profit ,TVA -ul și accize, alte taxe și impozite 9.
a) În ceea ce priveșt e impozitul pe profit deficiențele constatate frecvent se referă la :
 Reducerea bazei de impozitare prin includerea pe costuri a unor cheltuieli fără
documente justificative sau nelegale
 Omisiunea înregistrării integrală a veniturilor realizate
 Majorarea cheltuielilor cu dobânzi aferente creditelor pentru investiții
 Înregistrarea unor cheltuieli supradimensionate
 Deducerea unor cheltuieli personale ale asociațiilor sau dobânzi acordate propriei
societăți de către patroni
 Transferul veniturilor impozabile s ocietății nou înființată aflată în perioada de
scutire de la plata impozitelor de profit, concomitent cu înregistrarea de pierderi de
către sociatetatea mama
 Încadrarea eronată în perioadele de scutire
 Determinarea impozitului pe profit prin aplicarea neco respunzătoare a prevederilor
legale
 Neînregistrarea în contabilitate a diferențelor stabilite prin actele de control
 Necalcularea impozitului aferent veniturilor rezultate din activități economice
b) În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată acțiunile de control evidențiază
următoarele fapte care conduc la evaziune fiscală :
 Aplicarea eronată a deducerilor
 Neevidențierea și nevirarea taxei pe valoare adăugată aferentă avansurilor încasate
de la clienți
 Necuprinderea operațiunilor care intră în sfera taxei pe valoare adăugată
 Omisiunea înregistrării ca plătitor la atingerea plafonului stabilit prin actele
normative
 Aplicarea eronată a cotei zero pentru operațiunile de export
 Sustragerea de la plata TVA pentru importurile de bunuri prin prezentarea în vamă
a unor acte fictive de donație

9 Mihai Aristotel Ungureanu „ Finanțe publice. Sinteze și aplicații ” , ediția a II -a , Ed Conphys 2007

7
 Emiterea de facturi și chitanțe fiscale cu TVA fără ca agentul economic să fie
plătitor
 Omisiunea înregistrării TVA aferentă sco ntului de mărfuri existente la data
solicitării retragerii din evidența plătitorilor
 Necalcularea d e către bănci a TVA aferentă veniturilor obț inute din valorificarea
bunurilor gajate
 Neutilizarea sau utilizarea defectuasă a formularisticii tipizate
 Sustragerea de la plata TVA prin declarearea unor importuri ca fiind temporare
 Erori de calcul
c) În ceea ce privește impozitul pe veniturile obținute din salarii, faptele care conduc la
evaziune fiscală sunt următoarele :
 Neimpozitarea tuturor sumelor plătite salariaților
 Necumularea drepturilor salariale în vederea impozitării
 Aplicarea incorectă a impozitării drepturilor salariale
 Omisiunea înregistrarii impozitului pe salarii
 Omisiunea înregistrării impozitului pe salarii suplimentare
 Necalcularea și nereținerea impozitului pe salarii
 Nerespectarea legislației privind impozitarea, cumulul , scutirile și reduc erile de
impozit
d) În ceea ce privește accizele, constituie fapte de evaziune fiscală următoarele :
 Neimpozitarea tuturor sumelor
 Necalcularea accizelor aferente modificării concentrației alcoolice
 Reducerea de alcool din materii prime primite spre prelucrare
 Omsiunea includerii accizelor în prețul de vânzare al produselor
 Neevidențierea în contabilitate a accizelor
 Sustragerea de la plata accizelor prin schimbarea denumirii alcoolice în facturile
de import
e) În ceea ce privește taxele vamale, următoar ele fapte constituie evaziune fiscală :
 Utilizarea unor cote inferioare decât cele legale
 Omisiunea cuprinderii tuturor sumelor impozabile în baza de impozitare
 Subevaluarea mărfurilor în momentul întocmirii declarației de impunere
 Schimbarea destinației mărfurilor importate sau efectuarea de importuri temporare
false

8
f) În privința celorlalte taxe și impozite datoare bugetului de stat și bugetelor locale ,
abaterile cele mai des întâlnite sunt :
 Evidențierea la valori inferioare a clădirilor în contabilitate
 Nedepunerea la organele fiscale a declarațiilor care privesc clădirile aflate în
patrimoniu, a mijloacelor de transport, a terenurilor aflate în administrarea
agenților economici
 Neconstituirea , nevirarea sau calcularea eronată a impozitului pe dividende
 Declarearea anumitor date eronat
 Menținerea impozitului pe dividende aferente avansurilor acordate în cursul
anului, care după realizarea profitului și aproparea bilanțului au avut destinația
dividende

În concluzie, „Legea pentru prevenirea și combater ea evaziunii fiscale cuprinde un
sistem unitar al diferitelor modalități de săvârșire a faptelor de evaziune fiscală, cu sancțiuni
penale și contranveționale care au și rolul edicativ pentru contribuabili în scopul stopării pe
viitor a faptelor de evaziune fiscală și încasării tuturor veniturilor statului. Sancțiunile penale
și contravenționale impun pentru organele de control financiar -fiscal cunoașterea perfectă a
actelor normative, a stabiliri cu compentență și grijă a faptelor penale și contravenționale
privind evaziunea fiscală, pentru ca sancțiunile să fie încadrate cât mai bine în prevederile
legii, iar aprecierea în aplicarea pedepselor între limite, cer din partea organelor competente
un grad ridicat de cunoaștere , corectitudine și cinste profesion ală.
Agenții economici au obligația de a cunoaște și de a a respecta cu strictețe normele
financiar – fiscale și contabile pentru a nu fi pasibili de pedepsele stabilite prin „Legea pentru
prevenirea și combaterea evaziunii fiscale ”. Această lege era ma i mult decât o necessitate și
gravitatea pedepselor pe care le instituie îi va determina pe cei care săvârșesc fapte de
evaziune fiscală să se gandească mai mult înaintea săvârșirii acestor fapte, doarecele riscul pe
care și -l asumă acum nu este legat de p ierderea unor sume de bani , pe care le plătesc sub
formă de amenzi , ci este în joc ceva mult mai valoros și anume libertatea lor.

9

2.3 Măsuri de prevenire și combatere a fenomenului de evaziune fiscală
Ca fenomen cu multiple implicații negative pe plan financiar, economic și social
evaziunea fiscală se impune a fi combatută. Lupta împotriva evaziunii fiscale are în vedere
limitarea la maxim posibil a acesteia și a efectelor sale negative, aceasta duc ându -se pe două
planuri, pe o parte pe planul prevenir ii, iar pe de altă parte pe planul represiunii fenomenului.
Mijloacele prin care se poate realiza aceasta diferă de la o forma a evaziunii la alta.
În ceea ce privește evaziunea fiscală tolerată, aceasta poate f i evitată, numai, prin
îmbunătățirea cadrulu i juridic prin care a devenit posibilă, însă, de cele mai multe ori
existența unor interese politice, economice și sociale, determină tolerarea tacită acestui
fenomen.
Metodele și tehnicile de combatere a fraudei fiscale, în special în planul prevenirii
acestuia, trebuie să aibă în vedere, în principal perfecționarea sistemului fiscal pe de o parte,
și pe de alta parte perfecționarea controlului fiscal.
Perfecționarea sistemului fiscal poate fi realizată prin îmbunătățirea politicii fiscale,
bugetare și totodată prin reducerea presiunii fiscale.
Este necesară asigurarea menținerii unui sistem fiscal cât mai echitabil, pe cât se poate
fără prea multe excepții de la regula generală de impunere, eliminarea sau reducerea la maxim
a exonerărilor, reducerilor, anumitor deduceri care dau naștere multiplelor interpretări din
partea contribuabililor și administrațiilor, cât și nemulțumirilor din partea celor care nu
beneficiază de ele.
Perfecționarea controlului fiscal , ca pârghie de combatere a fenomenului de e vaziune
fiscală, trebuie să urmărească în primul rând10 :
 Organizarea structurilor de control fiscal, planificarea și s trategia programului de
control
 Specializarea personalului din structura controlului fiscal și motivarea corespunzatoare
a acestuia
 Asigu rarea mijloacelor de acțiune necesare (dotare tehnica, baze de date usor
accesibile, sistem informațional flexibil)
 Perfecționarea schimbului de informații asupra tehnicilor de control între diversele
administrații fiscale naționale
 Eliminarea corupției

10 Mihai Aristotel Ungureanu, “Finanțe publice. Sinteze și aplicații” Ediția a II -a, Editura Conphys 2007

10

În ceea ce privește înfrânarea fenomenului evazionist acesta poate fi realizat printr -o
sancționare corespunzătoare a celor vinovați. Studiile efectuate și aplicate în deosebi în
țările puternic dezvoltate au demonstrat că aplicarea celor mai aspre măsuri nu au numai
un rol reparator de a încasa impozitul stabilit cu ocazia descoperirii lui , ci și un rol relativ
pentru descurajarea acestor fapte prin aplicarea corectă și fără disciminare a sancțiunilor
aferente faptelor comise. Din acest motiv sancțiunil e fiscale trebuie să fie diversificate și
suficient de aspre în raport cu gravitatea faptelor. Trebuie avut în vedere și faptul că într -o
economie cu un grad înalt al corupției în rândul funcționarilor publici, ratele de penalizare
foarte înalte pot determ ina nu atât reducerea evaziunii fiscale cât mai ales intensificarea
corupției.
În perioada actuală așa cum am precizat și mai sus evaziunea fiscală reprezintă un
fenomen de proporții, cu implicații alarmante în viața economico – socială. Măsurile de
comba tere a evaziunii fiscale trebuie să acționeze în următoarele domenii 11: legislative,
administrativ și educațional.
În ceea ce privește domeniul legislativ se urmărește elaborarea unei legislații fiscale
corespunzătoare, concise, clare și totodată concrete . De asemenea este necesară elimiarea
deducerilor și reducerilor care dau naștere unor interpretări multiple.
Din punct de vedere administrativ , măsurile presupun crearea unui sistem
informațional operativ și complex, asigurarea instrumentelor și structu rilor administrative
adecvate combaterii eficiente a evaziunii fiscale, formarea de specilialiști cu o moralitate
și un profesionalism impus de formele și dimensiunile evaziunii.
Sub aspect educațional este urmărită asigurarea condițiilor necesare educați ei tuturor
contribuabililor în sensul respectării legislației fiscale în vigoare.
Aria în care se manifestă evaziunea fiscală în țara noastră este destul de largă și pune
în fața organelor de control financiar și fiscal a Ministerului Finanțelor Publice s arcini și
probleme deosebite.
Măsuri de prevenire și combatere a evaziunii fiscale impun 12:
 Adaptarea legislației la cerințele unui sistem fiscal modern
 Controlarea cu prioritate a marilor contribuabili prin creșterea calității controlului
 Formarea profes ională a inspectorilor fiscali într -un cadru organizatoric propriu

11 Mihai Aristotel Ungureanu, “Finanțe publice. Sinteze și aplicații” Ediția a II -a, Editura Conphys 2007
12 Iulian Văcărel, “Finanțe publice”, Ed. Didactică și Pedagogică, Editia a XI -a, București 2007

11
 Dezvoltarea serviciilor de informare și asistență fiscală pentru educarea
contribuabililor din punct de vedere fiscal
Pentru a putea fi combătut întru -un mod cât mai eficient fenomenul eva zionist trebuie
urmărit în permanență deoarece este un fenomen complex cu implicații negative pe diverse
planuri.
Printre măsurile care pot contribui la limitarea ariei evaziunii fiscale în România,
menționăm13 :
 Unificarea legislației fiscale și o mai bun ă sistematizare și corelare a acesteia cu
ansamblul cadrului legislativ din economie;
 În legislația fiscală trebuie să se regăsească, pe lângă prevederile care aduc pedepse ,
și cele care pot determina un comportament economic normal, care să conducă la
limitarea ariei evaziunii fiscale
 Eliminarea acelor prevederi din actele normative care pot favoriza evaziunea fiscală și
o mai buna corelare a facilităților fiscale
 Reorganizarea structurilor teritoriale ale aparatului Ministerului Finanțelor, astfel
încât să se elimine paralelismele și suprapunerile din activitatea organelor de control
financiar și fiscal, în ceea ce privește supravegherea fiscală, controlul fiscal și
combaterea evaziunii fiscale, și asigurarea coordonării unitare în profil teritorial și la
nivel central a tuturor activităților de control;
 Editarea unei publicații specializate de către Ministerul Finanțelor, care să faciliteze
interpretarea unitara a cadrului normativ privind identificarea și combaterea evaziunii
fiscale;
 Trecerea în prim plan a controlului prin excepție (sondaj) și pe un plan secundar a
controlului permanent și excesiv;
 Stabilirea unui raport, care să tindă spre optim, între salariu și stimulente pentru
cointeresarea aparatului fiscal
 Implementarea unui sistem informatic c are să furnizeze datele necesare pentru
identificarea, analiza și combaterea fenomenului evazionist;
 Instituirea unui sistem intern de pregatire permanentă a personalului din aparatul
Ministerului Finanțelor cu atribuții în identificarea și combaterea evaziunii fiscale.

13 Iulian Văcărel, “Finanțe publice”, Ed. Didactică și Pedagogică, Editia a XI -a, București 2007

12

Pentru indentificarea și pentru combaterea evaziunii fiscale sunt necesare 14:
a) Intensificarea controalelor fizice , asigurarea unor forțe adecvate pentru control și
regândirea priorităților de control. În această privință o atenție d eosebită trebuie acordată
pregătirii și perfecționării profesionale a inspectorilor de control fiscal
b) Îmbunătățirea eficienței controalelor prin aplicarea experienței dobândite în decursul
desfășurării acțiunilor de control. Una din metode în acest sens a r putea fi sintetizarea
cunoștințelor, problemelor și soluțiilor adoptate în cursul acțiunilor de control, o altă
metodă ar putea fi elaborarea unor manuale de control fiscal destinate inspectorilor
c) Alocarea unor noi resurse financiare și umane destinate c ontrolului ,dar și orientarea
celor existente spre acele zone care reprezintă un risc ridicat de producere a evaziunii
fiscale. Asigurarea unui buget propriu de cheltuieli și venituri pentru administrația
fiscală poate crea premisele creșterii calității și randamentului controlului fiscal.
Extinderea utilizării metodei analizei de risc ar asigura o alocare mai judicioasă a
resurselor și orientarea inspectorilor spre controlul acestor contribuabili care prezintă un
risc ridicat de evaziune fiscală.
d) Introduce rea unui sistem de control computerizat. Informatizarea procesului întreg de
administrare fiscală ar avea ca rezultat crearea unor baze de date complete, corecte și
permanent actualizate , care să cuprindă atât to contribuabilii cât și toate obligațiilor l or
fiscale. Existența unor astfel de baze de date ar asigura condițiile necesare pentru
realizarea unui control masiv, pe documente pentru toți contribuabilii și pentru selectarea
contribuabililor care prezintă un risc ridicat, în vederea desfășurării cont rolului pe teren.
e) Perfecționarea schimbului de informații în ceea ce privesc tehnicile de control. Întărirea
colaborării cu organele de control fiscal din cadrul altor administrații fiscale naționale
constituie o modalitatea de perfecționare a tehnicilor d e control fiscal
f) Identificarea modalităților de eludarea a obligațiilor fiscale. Centralizarea constatărilor
cuprinse în actele de control pot furniza informații importante referitoare la mijloacele în
care au fost efectuate operațiunile de eludare a oblig ațiilor fiscale. Ulterior aceste
informații pot fi grupate în funcție de impozitele la care fac referire sau în funcție de
domeniul de activitate în care au fost întâlnite și pot constitui un capitol din ghidul de
control pus la dispoziția inspectorilor.

14 Iulian Văcărel, “Finanțe publice”, Ed. Didactică și Pedagogică, Editia a XI -a, București 2007

13
g) Identificarea și înlăturarea slăbiciunilor și defectelor din legislația în vigoare. Pe baza
constatărilor menționate mai sus , constatări efectuate de organele de control dar și pe
baza informațiilor deținute de celelalte funcții ale administrării pot fi g estionate
deficiențele apărute ca urmare a aplicării legislației și pot fi formulate propuneri pentru
îmbunătățirea acesteia.
h) Elaboararea unor acte normative pe baza cărora să se poată accede la contrurile bancare
prin intermediul cărora s -au efectuat deco ntările pentru livrările ilegale. Crearea unui
cadrul legal care să permit ă administrației fiscale să obțină informații privind conturile
bancare ale contribuabililor și tranzacțiile efectuate de aceștia prin intermediul băncilor
constituie un instrument v aloros pentru organele de control fiscal , pentru obținerea
tuturor informațiilor necesare în vederea stabilirii corecte a obligațiilor fiscale ale
contribuabililor și reducerea evaziunii fiscale
i) Identificarea modalităților prin care piața ilegală este apr ovizionată și crearea unui
sistem de prevenire a fraudei. Colaborarea între toate instituțiile statului, care sunt
implicate în lupta împotriva crimei organizare, a fraudelor și a evaziunii fiscale ar putea
să asigure crearea unei baze de date care să conț ină toate modalitățile prin care se poate
realiza frauda fiscală, iar pe baza lor s -ar putea elabora acte normative și proceduri
aplicabile pentru prevenirea și combaterea acestui fenomen.
Ca urmare a amplorii fenomenului de evaziune fiscală se impune, r egândirea și
reproiectarea sistemului de administrare a veniturilor publice și a sistemului de control al
subiecților economici în ceea ce privește respectarea legislației fiscale. Totodată se impune și
o analiză aprofundată a mecanismelor interne ale fen omenului evazionist , care să permită
dezvăluirea unor instrumente și măsuri mai eficiente pentru ținerea sub control a fenomenului.
Principala modalitate de combaterea acestui fenomen este prin intermediul măsurilor
legislative. În acest sens au fost el aborate :
1. Legea prinvid prevenirea și combaterea evaziunii fiscale nr 241/2005 publicată în
Monitorul Oficial nr 672/27.07.2005
2. Legea nr 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței și exercitarea
demnităților publice, a funcțiilor publice în mediul de afaceri, prevenirea și
sancționarea corupției
Prima parte a Legii nr 241/2005 definește noțiunea de evaziune fiscală și sunt stabilite
obigațiile contribuabililor care desfășoară activități permanente sau temporare, generatoare de
venituri i mpozabile. În ce -a de-a doua partea sunt prevăzute capitole distincte de infracțiuni și
pedepse, dar și contravenții și infracțiuni.

14

Sancțiunile fiscale sunt multiple și ele pot fi clasificate în raport cu severitatea și modul de
aplicare, astfel 15:
 amenda fiscală (contravențională) este mijlocul cel mai obișnuit pentru sancționarea
abaterilor fiscale, considerate contravenții și se aplică de organul de control în sumă
fixă;
 amenda penală, aplicată de instanța judecătorească pe baza actelor de control fiscal
pentru fapte considerate infracțiuni;
 dobânda reparatorie sau majorările de întârziere și penalitățile pentru neplata integrală
și la termen a impozitelor și taxelor datorate;
 confiscarea bunurilor, că o măsură complementară, potrivit legii;
 repara rea prejudiciului adus statului în cazul evaziunii fiscale prin aceea că organul de
control are legiferat dreptul de a stabili, prin estimare, nivelul impozitului sau taxei
datorate, utilizând orice documente și informații referitoare la activitatea și per ioada
desfășurată.
Măsurile alături de sancțiunile fiscale menționate mai sus, care fac obiectul noilor
reglementări, constituie o dezvoltare și reconsiderare a sis temului fiscal din țara noastră.
În concluzie fenomenul evazionist trebuie evaluat în întreaga lui complexitate , pentru
prevenirea, combaterea dar și descurajarea lui impunându -se cu necesitatea stabilirea unor
strategii fundamentale, coerente, convergente în baza cărora pot fi mobilizate cât mai repede
și eficient resursele și eforturile disponibile în vederea identificării activităților generatoare de
venituri ilicite, descoperiri zonelor unde se produc fapte de evaziune fiscală cu scopul
diminunării acestui fenomen deosebit de periculos pentru întreaga societate.

15 Legea privind combaterea evaziunii fiscale nr. 241/2005, publicată in M.O. nr. 672/27.07.2005