Mizele Regiunilor de Dezvoltare In Asigurarea Coeziunii Teritoriale

Economie

Mizele Regiunilor de Dezvoltare In Asigurarea Coeziunii Teritoriale

Byadmin ianuarie 1, 2024

Rezumat:

Lucrarea de față analizează modul în care existența regiunilor influențează asigurarea coeziunii teritoriale: va mări procesul de regionalizare gradul de coeziune teritorială? Cum influențează decupajul regional coeziunea? Scopul acestei lucrări este reprezentat de găsirea unui model regional care să minimizeze în teritoriu disparitățile create de gradul diferit de accesibilitate la serviciile publice de interes general. În acest sens, a fost analizată accesibilitatea la o serie de servicii de interes general, pentru a identifica zonele cu probleme. În următorul capitol au fost analizate modele de regionare din presă, în ceea ce privește accesibilitatea la SPIG: în acest sens au fost analizate toate regiunile cu ajutorul unor calcule statistice pentru a obține rezultate cât mai corecte. În ultimul capitol a fost realizat un model de regionare intercomunală la nivelul actualei regiuni Nord-Est, în două variante: una în care este respectată limita județeană, și ce-a de-a doua, în care intercomunalitățile depășesc limita administrativă a județelor. Bineînțeles, capitolele descrise anterior sunt completate de un capitol metodologic, în care au fost descrise toate etapele realizării materialelor cartografice care însoțesc analiza, acestea fiind realizate cu ajutorul SIG.

Cuvinte cheie:

Coeziune teritorială, regiune, regionare, intercomunalitate, accesibilitate, servicii publice de interes general, disparitate

Abstract:

This paper examines how the existence of regions is influencing territorial cohesion: will increase districting the degree of territorial cohesion? In what manner the regional trimming will affect cohesion? The aim of this paper is finding a pattern that can minimize territorial disparities created by the different degree of accessibility to services of general interest. For that, it was analized the accessibility to a number of services of general interest, to identify problematic areas. In the next chapter, some districting models from the media were analized to determin the accessibility to SEGI of each region. Statistical methodes were used to obtain accurate results. In the last chapter, it was sugested a model for intercommunality districting for North-East Region in two versions: the first one respects the limit of county and the other doesn’t consider the limit of county important. All methodes and the steps followed in research and used to obtain all the cartographic material are described in a methodological chapter.

Keywords:

Territorial cohesion, region, districting, intercommunality, accessability, services of general interest, disparities

Introducere

Motivația alegerii acestei teme constă în primul rând în actualitatea ei, procesul de regionare fiind extrem de mediatizat și politizat. De asemenea asigurarea coeziunii teritoriale este unul dintre cele mai importante obiective ale Uniunii Europene, alături de coeziunea socială și economică.

După cum afirmă motto-ul Uniunii Europene, „Unitate prin diversitate”, coeziunea teritorială se referă la admiterea faptului că teritoriile sunt diverse, fiecare cu particularitățile sale, dar tocmai această diversitate reprezintă motorul dezvoltării. Totodată, prin politica de coeziune se urmărește eliminarea barierelor cauzate de distanță, deoarece teritoriile nu sunt izolate, ele trebuie să colaboreze. Doar o integrare și o cooperare puternică între regiuni conduc la dezvoltare prin exploatarea sinergiilor și complementarităților.

Întrebarea de la care s-a pornit procesul cercetării a fost următoarea: în ce măsură crearea unor regiuni va mări gradul de coeziune teritorială? Este necesar procesul regionării în vederea asigurării coeziunii teritoriale? Deoarece conceptul de coeziune teritorială implică foarte multe dimensiuni, iar spațiul prezentei lucrări nu permite o analiză amănunțită a tuturor, s-a considerat primordială analiza accesibilității la serviciile publice de interes general. În acest sens, scopul lucrării este acela de a găsi un model de regionare care să minimizeze disparitățile din teritoriu create de gradul diferit de accesibilitate la serviciile publice de interes general.

Pentru realizarea scopului lucrării au fost stabilite o serie de obiective: în primul rând, ca în orice cercetare s-a pornit de la consultarea bibliografiei de specialitate, pentru a fi clarificate o serie de concepte, dar și pentru aprofundarea unor metode de analiză utilizate. Următorul obiectiv a constat în stabilirea indicatorilor analizați, precum și a setului de date necesar. Alte obiective au fost realizarea unui instrument de regionare și a unor modele de regionare intercomunală.

În urma numeroaselor dezbateri s-a ajuns la concluzia că regionalizarea este importantă, pentru că este necesar asigurarea unui transfer de putere dinspre capitală spre regiuni, tocmai datorită faptului că regiunile sunt mai capabile să gestioneze resursele de care acestea dispun. Mai mult decât atât, se consideră că nivelul regional este capabil să îndeplinească mai bine nevoile populației având cunoștințe mai bune despre ceea se întâmplă în teritoriu.

I.Cadrul teoretic

I.1- Conceptul de coeziune

Conceptul de coeziune teritorială a apărut din nevoia de a acorda o atenție cât mai mare teritoriului european, odată cu aderarea cât mai multor țări la Uniunea Europeană, fiind a treia dimensiune a Strategiei Europa 2020, alături de coeziunea economică și socială. Primele mențiuni asupra coeziunii teritoriale se fac în Perspectiva de dezvoltare spațială europeană în anul 1999; în acest document se face referire la faptul că odată cu dezvoltarea economică și integrarea socială granițele interioare își pierd rolul și că se creează relații de interdependență între orașele și regiunile statelor membre. Totodată, se consideră că în implementarea politicilor comunitare trebuie acordată o atenție deosebită factorilor spațiali încă din stadiul de început, tocmai pentru a evita disparitățile regionale. În anul 2007, la Reuniunea ministerială informală privind dezvoltarea urbană și coeziunea teritorială, de la Leipzig, este adoptată Agenda teritorială a Uniunii Europene, document în care coeziunea teritorială este definită ca fiind „un proces de cooperare permanent, care implică diferiți actori și factori interesați în dezvoltarea teritorială la nivel politic, administrativ și tehnic” (Agenda teritorială, 2007). Această cooperare se poate realiza doar printr-o comunicare eficientă între toți factorii interesați în dezvoltarea teritorială: sectorul privat, comunitatea științifică, sectorul public și alte sectoare. Agenda teritorială este un instrument ce are ca scop asigurarea coeziunii teritoriale la nivel european, și în acest sens sunt formulate o serie de priorități ale dezvoltării teritoriale:

consolidarea dezvoltării policentrice și a inovării prin crearea unor rețele de regiuni urbane și orașe;

crearea de parteneriate între zonele urbane și cele rurale;

promovarea clusterelor regionale de concurență și inovare;

consolidarea și extinderea rețelelor transeuropene;

gestionarea transeuropeană a riscului;

consolidarea structurilor ecologice și a resurselor culturale, ca valoare adăugată pentru dezvoltarea economică;

Un document de o importanță majoră este „Cartea verde privind coeziunea teritorială” în care sunt definite principalele direcții de acțiune și modul în care realizarea acestora contribuie la realizarea coeziunii teritoriale. La nivelul Uniunii Europene nu s-a ajuns încă la o definiție unanim acceptată de către toate statele membre, însă prin prezentul document se structurează reflecția în jurul a trei concepte: concentrare, conectivitate, cooperare. Concentrarea, se referă la faptul că există anumite teritorii în care activitatea economică este mai concentrată decât populația, acest fapt reprezentând un avantaj în măsura în care prin gruparea unor activități în locații specifice se creează o mai mare accesibilitate la servicii medicale, învățământ superior etc. Pe de altă parte, concentrarea are și dezavantaje, multe din orașele mari întâmpinând probleme de degradare urbană și excluziune socială. O soluție în evitarea acestor probleme o reprezintă depășirea diferențelor de densitate prin evitarea concentrării excesive a creșterii.

Al doilea concept, conectivitatea, se referă la depășirea factorului distanță prin promovarea unor rețele eficiente de transport, rețele energetice sigure și acces echitabil la serviciile publice de interes general. Cea de-a treia dimensiune, cooperarea, asigură realizarea celor două de mai sus prin coordonarea politicilor de la nivel local, regional, național cu cele europene.

I.2- Regiune. Regionare. Regionalizare

Regiunea este un concept cu mai multe dimensiuni:

o arie geografică omogenă și care are o identitate naturală puternică (ex: regiune montană, regiune litorală);

un teritoriu cu o omogenitate și identitate economică importantă (ex: un spațiu polarizat deo zonă metropolitană sau o arie caracterizată de activități specifice;)

o unitate politico-administrativă administrată de reprezentanți ai administrației naționale;

un teritoriu cu o identitate culturală și istorică diferită; (CEMAT, 2007)

Teritoriul este „o unitate spațială contiguă care este utilizată, organizată și administrată de un grup social, un individ sau o instituție cu scopul de a restricționa și controla accesul la oameni și locuri.” (Gregory, 2009) Termenul de teritoriu se utilizează preponderent în sens politic deoarece implică puterea de a limita accesul la diferite regiuni. Pornind de la aceste definiții s-a ajuns la concluzia că amenajarea teritoriului este expresia spațială a politicilor economice, sociale, culturale și ecologice.

La nivelul țării noastre, pentru implementarea politicilor europene privind coeziunea s-a creat politica de dezvoltare regională care nu este altceva decât un „ansamblu de măsuri planificare și promovate de autoritățile administrației publice locale și centrale, în parteneriat cu diverși actori în scopul asigurării unei creșteri economice, dinamice și durabile, prin valorificarea eficientă a potențialului regional și local, în scopul îmbunătățirii condițiilor de viață.” Pentru aplicarea acestei politici, în România s-au creat opt regiuni de dezvoltare. Conform legii 151/1998, regiunea de dezvoltare este o asociere de teritorii județene, care constituie cadrul de implementare și de evaluare a politicii de dezvoltare regională. Regiunea de dezvoltare nu este o unitate administrativ-teritorială și nu are personalitate juridică. Totodată, regiunile actuale au fost înființate și cu scop statistic, având nivelul 2 în Nomenclatorul unităților teritorial-statistice (NUTS 2).

Regionarea este un proces de împărțire a unui teritoriu în mai multe regiuni, după o serie de criterii clar stabilite: peisagistic, funcțional, politico-administrativ, mental. Ulterior procesului de regionare, apare regionalizarea, care este expresia politico- administrativă. În România, procesul de regionalizare presupune ca actualele regiuni de dezvoltare să devină unități administrativ- teritoriale cu personalitate juridică. Aceste regiuni sunt o necesitate în contextul actual european, acela al asigurării creșterii economice și dezvoltării sociale echilibrate și durabile a regiunilor.

Odată cu regionalizarea, apare și procesul de descentralizare care presupune diminuarea concentrării puterii la nivel central, și repartizarea în teritoriu a autorităților și instituțiilor publice. Descentralizarea permite colectivităților locale și serviciilor publice să se administreze singure și să se raporteze permanent la nevoile populației din regiunea respectivă dar și la resursele existente, asigurând un anumit grad de autonomie locală. (Tabără, 2013)

1.3- Intercomunalitatea

În unele state membre, mai există un alt nivel regional, și anume, intercomunalitatea sau nivelul LAU1. Intercomunalitatea este un model de cooperare comunitară consacrat de administrația publică franceză, definită astfel: „intercomunalitatea permite comunelor să se regrupeze sub forma unei noi instituții publice, fie pentru asigurarea în comun a anumitor servicii, fie pentru elaborarea unor proiecte de dezvoltare economică, proiecte de amenajarea teritoriului sau urbanistice.” Pentru România, în Legea administrației publice locale nr.215/2001, la articolul 11, se definește asociația de dezvoltare intercomunitară: „două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze, în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, cu personalitate juridică, de drept privat și de utilitate publică.” Tot în cadrul acestei legi se menționează că scopul acestor asociații este de a realiza în comun proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional, sau furnizarea în comun a unor servicii publice. O altă formă de cooperare este reprezentată de Grupurile de acțiune locală (GAL), constituite pentru implementarea programului LEADER. GAL-ul este o asociere de mai multe comune, situate în aceeași zonă geografică, care au în comun aceleași nevoi de dezvoltare socio-economică. Există o serie de criterii care trebuie respectate: numărul locuitorilor trebuie să fie între 10000 și 100000, iar densitatea populației nu trebuie să depășească 120 loc/kmp. GAL-urile au ca scop absorbția de fonduri mai ales în zonele rurale slab dezvoltate. În acest moment în România există 81 de GAL-uri.

I.4-Serviciile publice de interes general

Într-o comunicare a Comisiei Europene, din 20.12.2011, se definesc serviciile de interes general ca fiind „serviciile pe care autoritățile publice ale statelor membre le consideră ca fiind de interes general și care, prin urmare, fac obiectul unor obligații specifice de serviciu public. Termenul desemnează atât activitățile economice, cât și servicii neeconomice.” Serviciile publice de interes general joacă un rol important pentru îmbunătățirea calității vieții tuturor cetățenilor și pentru lupta împotriva excluderii și izolării sociale. Eficiența și calitatea acestor servicii constituie un factor de competitivitate și de coeziune maximă prin faptul că atrag investiții în regiunile mai puțin favorizate.În raportul final ESPON privind Serviciile de interes general, acestea sunt împărțite în servicii sociale de interes general și servicii economice de interes general. În cadrul serviciilor sociale se încadrează piața locurilor de muncă, educație, sănătate, servicii de asistență socială. La serviciile economice de interes general se încadrează rețelele de gaz, electricitate, servicii poștale, servicii bancare, transport, comunicații, managementul resurselor de apă și managementul deșeurilor. O altă clasificare a serviciilor de interes general evidențiază două categorii: servicii bazate pe investiții (gaz, apă, transport, electricitate, servicii poștale, comunicații electronice) și servicii bazate pe consum (educație, sănătate, asistență socială, locuire, cultură).

II. Metodologie

II.1- Fluxuri de lucru

II.1.1- Fluxuri de lucru pentru calculul accesibilității

Pentru calcularea accesibilității la diferite servicii s-au parcurs o serie de etape, începând în primul rând cu selecția datelor necesare, care au fost preluate din rezultatele ultimului recensământ și prelucrate pentru crearea unei baze de date coerente. Pentru fiecare localitate în parte s-a adăugat numărul de spitale, numărul de bănci și numărul de universități, pentru a avea o situație exactă a existenței acestor servicii în teritoriu. După finalizarea acestei etape, s-au realizat o serie de etape în programul ArcGis 10.1 cu scopul de a obține o serie de materiale cartografice care să reflecte mai ușor situația existentă. Fondul de hartă utilizat a fost preluat de pe site-ul Agenției Naționale de Cadastru și publicitate imobiliară, iar odată cu introducerea datelor, acesta a fost reproiectat în proiecție Stereo 70. Pentru că fondul de hartă era sub formă de poligoane reprezentând unitățile administrativ- teritoriale la nivel comunal, a fost necesară transformarea acestora în puncte (centroide), după acest pas urmând atribuirea de coordonate fiecărui punct. Odată finalizată această etapă, a urmat extragerea localităților care dețin pe rând spitale, universități și bănci, această operațiune realizându-se automat cu selecție după atribute.

Figura 1-Fluxuri de lucru în ArcGis 10.1 până în momentul obținerii fondurilor de hartă cu serviciile.

Pentru obținerea nodurilor de transport s-a urmat o altă procedură. Dintr-o rețea open-source, s-au extras joncțiunile create prin intersecția drumurilor naționale.

Odată obținute fondurile de hartă cu serviciile se trece la pasul următor care presupune calcularea distanțelor dintre localități și cea mai apropiată localitate care deține un anumit serviciu. Această etapă se realizează cu ajutorul instrumentului Closest Facility. Pentru a putea utiliza acest instrument trebuie creat mai întâi un Network Data Set pe baza rețelei de transport, care permite modelarea conectivității și a fluxurilor. La finalul acestor etape se obține un fond de hartă cu linii care unesc localitățile de cea mai apropiată facilitate. În tabela de atribute din spatele fondului de hartă există o coloană cu distanțele de la localități la serviciul solicitat. Aceste distanțe sunt aduse cu ajutorul funcției join în fondul de hartă cu puncte, iar la final aceste valori se interpolează utilizându-se metoda Inverse Distance Weighting. Această metodă funcționează pe principiul că influența unui serviciu se diminuează odată cu creșterea distanței față de acesta.

Figura 2- Fluxuri de lucru pentru obținerea hărții accesibilității.

II.1.2- Fluxuri de lucru pentru crearea de noi regiuni de dezvoltare

Pentru a putea analiza situația actuală a regiunilor de dezvoltare dar și a unor modele propuse de regionare, a fost nevoie ca mai întâi să creez fondurile de hartă pentru fiecare variantă de regionare propusă. În vederea realizării acestora, în funcție de coduri, am grupat județele și am acordat fiecărei regiuni un cod unic de identificare. În aceeași manieră am creat toată modelele de regionare. Pentru a realiza o analiză comparativă între modelele obținute, a fost necesară calcularea unor indicatori statistici pentru fiecare model și regiune în parte referitori la distanțele calculate anterior și anume: media, deviația standard, varianța și amplitudinea.

II.1.3- Fluxuri de lucru pentru crearea de intercomunalități

Pentru a crea intercomunalități este necesar ca toate comunele din regiunea de dezvoltare să fie unite între ele. Acest lucru este posibil prin realizarea unui graf neorientat care să permită deplasarea în interiorul regiunii între toate localitățile. Înainte de a începe crearea grafului, a fost realizată o bază de date coerentă cu următorii indicatori: cifra de afaceri, numărul de salariați, numărul de emigranți, bilanțul economic al localităților, accesibilitatea la spitale, licee și banci; toți indicatorii au fost transformați în scoruri Z, care la final au intrat în componența unui indicator compozit. Odată realizată baza de date, se transformă poligoanele în puncte și se dau coordonatele x și y. Următoarea etapă constă în crearea unei matrici de modelare a relațiilor spațiale, adică se specifică vecinii fiecărei localități. După acest pas se vor aduce datele din matrice în tabela de atribute a localităților, obținându-se astfel două seturi de coordonate, care transformate în linii vor crea graful. După obținerea grafului, în tabela sa de atribute se va aduce și setul de date obținut anterior. Pentru că graful creat are rolul unei rețele, se crează un network data set, căruia i se va adăuga ca impedanță parametrul idw_disim, care este de fapt indicatorul de similaritate. Pentru realizarea de intercomunalități se utilizează instrumentul Location-Allocation, care permite localizarea facilităților într-o manieră care să furnizeze serviciile în cea mai eficientă manieră. Graful realizat anterior nu respectă limitele de județ, ceea ce însemnă că dacă două comune vecine fac parte din județe diferite, modelul nu recunoaște limita administrativă și le va asocia în aceeași intercomunalitate. Pentru respectarea limitelor județene se va crea un nou graf care va elimina conexiunile interjudețene; în interiorul fiecărui județ va exista câte un graf.

Figura 3- Fluxuri de lucru pentru crearea de intercomunalități.

II.2- Materiale

Pentru realizarea materialelor cartografice a căror metodologie a fost descrisă mai sus, au fost necesare în primul rând o serie de date. În acest sens s-au utilizat date provenind de la Centrul de Cercetare CUGUAT-TIGRIS, precum și date provenite în urma desfășurării Recensământului populației și locuințelor din anul 2011. Alte date utilizate au constat în fonduri de hartă cu unitățile administrativ-teritoriale ale României, furnizate de site-ul ANCPI, precum și o serie de date privind rețeaua de transport rutier a României, date open-source, furnizate de site-urile geofabrik.de și geo-spatial.org. De asemenea pentru prelucrarea și obținerea materialelor cartografice finale și a analizelor necesare pentru obținerea rezultatelor finale s-au utilizat o serie de softuri, începând cu Pachetul Microsoft Office, utilizat în principal la prelucrarea setului de date. Volumul cel mai mare de muncă s-a realizat în programul ArcGis 10.1, iar în final s-a realizat o prelucrare grafică a materialelor cartografice cu ajutorul programului Adobe Illustrator.

III. Accesibilitatea la serviciile publice de interes general

Unul dintre factorii care contribuie la creșterea coeziunii teritoriale este gradul mare de accesibilitate la serviciile publice de interes general. Accesibilitatea desemnează gradul în care un serviciu este disponibil pentru un număr cât mai mare de persoane. Serviciile publice de interes general presupun o gamă foarte largă de servicii sociale și economice; din această gamă de servicii am ales pentru analiză doar o parte reprezentativă pentru situația actuală a României: servicii educaționale, medicale, bancare și transporturi.

III.1 Accesibilitatea la serviciile bancare

Pentru calcului accesibilității la serviciile bancare au fost luate în calcul doar localitățile cu mai mult de trei bănci, și această datorită faptului că trebuie să existe un minim de competitivitate pentru a crește calitatea acestor servicii. Pentru calculul acestui indicator s-a considerat distanța față de cea mai apropiată localitate care deține minim trei bănci, indiferent dacă acestea se situează în mediul urban sau rural. Calculul distanței s-a făcut doar pe baza rețelei de transport rutier.

Figura 4.Accesibilitatea la serviciile bancare.

Din harta de mai sus se poate observa că zonele din jurul orașelor sunt favorizate, mare parte din serviciile bancare fiind situate în mediul urban. Odată cu depărtarea de ariile de influență ale orașelor, scade și accesibilitatea, deci crește distanța până la prima localitate care oferă această gamă de servicii. Cea mai mare distanță de parcurs până la prima localitate cu minim trei bănci este între 60-86 km, aceste zone fiind greu accesibile datorită condițiilor naturale, cu deosebire în arealul carpatic dar și în Colinele Tutovei, Dobrogea și Nord-estul țării, la granița cu Republica Moldova. Zonele care beneficiază de accesibilitate ridicată se concentrază pe mai multe axe, cum ar fi: Culoarul Siretului până la Galați-Brăila, care are continuitate de la nord la sud, cu o ramificație către est pe direcția Pașcani-Iași; o altă axă extrem de accesibilă se conturează dinspre Bacău spre Brașov urmărind axele de transport rutier; această axă se continuă spre Ploiești și București; de la București, prin intermediul Canalului Dunăre-Marea Neagră se asigură legătura cu Constanța; alte axe de accesibilitate se află pe Valea Oltului și se continuă spre Craiova, pe Culoarul Mureșului spre Timișoara, frontiera vestică beneficiind de valori mari ale accesibilității. Se diferențiază arealele depresionare, unde și densitatea orașelor este foarte ridicată; în zonele joase, se conturează arii de polarizare în jurul localităților în care serviciile bancare sunt prezente, restul teritoriului fiind dezavantajat, nu atât lipsei de rețele de transport, cât mai ales a lipsei de orașe, multe dintre acestea fiind mari zone agricole (ex: Balta Mare a Brăilei).

III.2- Accesibilitatea la spitale

Serviciile sanitare sunt poate unele dintre cele mai importante servicii de interes general, accesul la acestea fiind poate unul dintre cei mai utilizați indicatori pentru determinarea nivelului de trai al unei societăți. În lucrarea de față s-a calculat distanța pănă la primul spital, și nu s-au luat în analiză cabinetele de medicină de familie, și nici sanatorii sau centre sociale. Dacă în cazul băncilor exista o anumită continuitate în teritoriu, aici se observă că această continuitate este prezentă doar acolo unde există o densitate mare a așezărilor urbane și mai ales a polilor de dezvoltare. În acest sens o arie continuă cu accesibilitate mare la spitale este conturată în jurul salbei de orașe de pe Valea Prahovei, continuând apoi spre sud cu Ploiești, și spre est către Pitești și Craiova, cu o ramificație spre Sibiu. De asemenea, o altă arie polarizată intens se formează în jurul Bucureștiului. Alte arii în care distanța până la cel mai apropiat spital este până în 15 km se găsesc în jurul metropolelor regionale și a polilor de dezvoltare, cum ar fi Timișoara, Arad, Zalău, Galați, Constanța, Iași, Cluj, Târgu-Mureș. În afara zonelor montane înalte, mai există și alte areale cu acces scăzut la spitale, cum ar fi estul județului Botoșani, Colinele Tutovei, Dobrogea Centrală. Conform hărții accesibilității la spitale, cea mai mai parte dintre localități au acces la un spital într-o rază de 25 km, ceea ce tradus în timp înseamnă aproximativ 30 de minute.

Figura 5- Accesibilitatea la spitale.

III.3- Accesibilitatea la noduri de transport rutier

În lucrarea de față am considerat noduri de transport rutier joncțiunile dintre drumurile naționale și cele europene, și autostrăzi. Accesibilitatea la nodurile de transport este extrem de importantă, și arată cât de rapid se poate ajunge la intersecția cu un drum de importanță națională, care mai departe leagă toate reședințele de județ între ele. Prin accesibilitate mare la nodurile de transport se asigură o mobilitate ridicată, și mai mult decât atât este asigurată o conectivitate mare între teritorii, care este una din condițiile esențiale în vederea asigurării unei coeziuni teritoriale cât mai puternice.

Așa cum se observă și din figura nr.3, teritoriul României nu beneficiază de o accesibilitate ridicată la nodurile de transport, doar ariile din proximitatea marilor orașe fiind mai bine deservite de rețeaua de transport, mai ales că drumurile naționale leagă între ele toate reședințele de județ.

Figura 6- Accesibilitatea la nodurile de transport rutier.

Dacă în zonele montane înalte, o accesibilitate redusă este explicată de relieful inaccesibil, există areale din zonele mai joase care sunt deconectate de restul teritoriului, distanța până la primul nod rutier depășind 50 de km, ajungând chiar la peste 100 de km. Acest lucru face ca și restul serviciilor să pătrundă mai greu, aceste zone rămânând izolate, atât fizic, dar și la nivel socio-cultural.Tocmai din acest punct de vedere este considerată coeziunea teritorială a treia dimensiune după coeziunea economică și socială, pentru că numai prin accesibilitate ridicată se poate face transferul de servicii și informații în zonele mai puțin avantajate. Teritoriul României nu prezintă o mare densitate a nodurilor de transport, acestea concentrându-se în jurul marilor orașe, în restul teritoriului existând areale complet lipsite de acces la drumuri de importanță națională. Accesibilitatea la nodurile de transport este primordială și indispensabilă pentru accesibilitatea celorlalte tipuri de servicii. Coeziunea teritorială poate fi asigurată în primul rând prin conectarea teritoriilor între ele, realizarea unei rețele de transport eficient fiind unul din obiectivele principale ale politicii de coeziune.

III.4- Accesibilitatea la universități

În contextul actual în care accentul se pune pe cercetare și inovare, accesul la universități este extrem de important, acestea fiind adevărate pepiniere pentru forță de muncă înalt calificată. Este vizibil că în orașele cu funcție universitară se desfășoară activități economice cu valoare adăugată mare.

Figura 7- Structuri create de distanța până la cea mai apropiată universitate.

În harta de mai sus sunt evidențiate structurile teoretice generate de accesul la cea mai apropiată universitate. Cel puțin la nivel teoretic teritoriul României este bine deservit de universități, însă în realitate domină cele trei mari centre București, Iași și Cluj-Napoca, care dețin cel mai mare număr de studenți. Accesul la învățământul superior este cu atât mai important cu cât este nevoie de personal înalt calificat pentru crearea de clustere de dezvoltare și inovare pe tot teritoriul țării, pentru o dezvoltare echilibrată și pentru diminuarea disparităților din teritoriu.

Figura 8- Accesibilitatea la universități.

În ceea ce privește distanța față de cea mai apropiată universitate, harta de mai sus ilustrează faptul că în România accesibilitatea este una bună, puține localități situându-se la mai mult de 65 km de o universitate, dar aceste zone sunt izolate, multe aflându-se în spațiul montan. Alte zone cu probleme în acest sens sunt Colinele Tutovei, nordul Dobrogei și Lunca Dunării în sectorul bălților, zonă care în mod natural are o accesibilitate redusă. În restul teritoriului, există zone continue și relativ omogene din punct de vedere al accesibilității la universități, acest lucru datorându-se micilor centre universitare care asigură continuitatea și crează impreună cu marile centre o serie de areale foarte bine deservite. Se observă în acest sens mai multe nuclee de concentrare: Pitești- Târgoviște- Ploiești- București, Iași- Roman- Bacău, Cluj-Napoca – Târgu Mureș, Arad- Timișoara-Lugoj- Reșița, Deva-Alba Iulia- Sibiu, Petroșani-Târgu Jiu. Mai apar o serie de centre universitare izolate: Galați, Constanța, Brașov, Suceava , Craiova și Oradea, dar care au o importanță mai mare la nivel regional. De asemenea există decalaje între est și vest, jumătatea vestică având valori mari ale accesibilității datorită numărului mai mare de orașe cu funncție universitară. Chiar dacă centrele universitare mari acaparează cea mai mare parte din fluxurile de studenți, centrele universitare mici au un rol extrem de important mai ales în cazul unei populații care nu-și permite financiar să-și schimbe domiciliul pe perioada studiilor, preferând să facă naveta în cel mai apropiat oraș cu funcție universitară.

IV. MODELE DE REGIONARE. ANALIZĂ COMPARATIVĂ

IV.1- Decupajul regional actual- varianta PDL

Figura 9- Decupajul regional actual.

După calculul accesibilității la serviciile de interes general, s-au calculat o serie de indicatori pe fiecare regiune de dezvoltare pentru a verifica dacă un anumit decupaj regional asigură un grad de coeziune mai ridicat. În acest sens, pentru decupajul actual s-au calculat: media distanțelor, deviația standard, varianța și amplitudinea pentru accesibilitatea la localitățile cu cel puțin trei bănci, la spitale, universități și noduri de transport.

În ceea ce privește accesul la cea mai apropiată localitate cu minim trei bănci, se poate observa din tabelul nr.1 că media distanțelor are valori diferite în fiecare regiune și în funcție de dimensiunea acestora. Atfel, valorile cele mai mari ale mediei distanțelor se înregistrează în regiunile Nord-Est cu valoarea de 20,95 km, Sud-Est cu o valoare de 22,45 km. Pe de altă parte există și regiuni de dimensiuni mari cu o medie a distanțelor mai mică, cum este regiunea Sud-Muntenia care înregistrează valoarea de 17,63. Acest fapt demonstrează că regiunea Sud-Muntenia are o accesibilitate mult mai mare la serviciile bancare comparativ celelalte regiuni. În cazul regiunilor de dimensiuni mai reduse și media distanțelor va fi mai redusă, așa cum se întâmplă în cazul regiunilor Centru și Vest, acest fapt fiind confirmat și de deviația standard care are valori de 9,96 km pentru regiunea Centru, și de 10,46 km în Vest. Când toate valorile distanțelor dintre localități și facilități se abat în medie de la medie cu doar aproximativ 10 km înseamnă ca regiunea este una coezivă, și fără decalaje semnificative în interiorul regiunilor. Din tabelul de mai jos se poate constata că regiunea de Sud-Est are probleme mari de accesibilitate la bănci înregistrând valori mari atât în ce privește deviația standard, dar și mai vizibil valorile amplitudinii sunt cele mai mari în această regiune, de 86 de km, ceea ce înseamnă că există diferențe foarte mari în interiorul acestei regiuni: Pe de o parte există zone cu accesibilitate foarte mare la serviciile bancare, iar pe de altă parte există localități situate la peste 85 de km de cea mai apropiată localitate cu minim trei bănci.

Tabelul nr.1- Comparație între regiuni privind distanța față de cea mai apropiată localitate cu minim trei bănci.

Un al doilea tip de accesibilitate analizată la nivel regional este accesibilitatea la serviciile sanitare (spitale), care este un indicator extrem de important pentru a arăta gradul de dezvoltare al unei societăți.

Tabelul nr.2- Comparație între regiuni privind distanța față de cel mai apropiat spital.

Exceptând regiunea București-Ilfov, care de departe este una cu accesibilitate mare la serviciile sanitare, fapt confirmat de toți indicatorii: distanța medie este de aproximativ 14 km, iar deviația standard de 9,4 km; totodată această regiune înregistrează valorile amplitudinii cele mai reduse ceea ce însemnă ca acest serviciu este reprezentat în teritoriu destul de omogen. Din nou, regiunile Sud-Muntenia, Centru și Vest sunt caracterizate de accesibilitatea mare la spitale. Valorile distanțelor medii până la cel ma apropiat spital sunt cuprinse între 17 și 19 km, iar deviația standard are valori între 9 și 11 km. Pentru a confirma cele spuse mai sus, se observă că aceste regiuni prezintă valori ale amplitudinii reduse, până în 57 de km, ceea ce conduce la ideea că spitelele sunt prezente omogen în teritoriu, și că nu există decalaje majore în interiorul regiunilor. Regiunile Nord-Est, Sud-Vest, Sud-Est și Nord-Vest, deși nu au valori foarte mari ale mediilor distanțelor și ale deviației standard, și par relativ accesibile, amplitudinile foarte mari denotă caracterul discontinuu al spitalelor în teritoriu; zonele din proximitatea orașelor au valori foarte mari ale accesibilității în timp ce în zonele rurale spitalele sunt aproape inexistente, de aici rezultând decalajele mari din interiorul regiunilor. Zona cu cele mai mari probleme este zona de Sud-Est, care are valori ale amplitudinii de 86,10 km, urmată de Nord-Vest și Nord-Est.

Al treilea indicator analizat este accesibilitatea la nodurile de transport rutier, impotant pentru a determina ce grad de conectivitate la rețeaua de drumuri națioanale are o anumită regiune.

Tabel nr.3- Comparație între regiuni privind distanța față de cel mai apropiat nod rutier.

În ceea ce privește accesibilitatea la nodurile de transport, comparativ cu indicatorii de mai sus, situația se schimbă, regiunile cu valorile cele mai mici ale mediei distanțelor față de cel mai apropiat nod rutier fiind Centru, Nord-Vest, Vest și Sud Vest. Pentru Regiunea Centru această valoare este explicată de faptul că inelul rutier intracarpatic este conectat cu rețeaua din exteriorul arcului carpatic, valorile deviației standard și cele ale amplitudinii confirmând că aceste conexiuni sunt realizate numai prin zonele accesibile (pasuri, trecători, defilee), de aceea distanța maximă până la primul nod rutier este atât de mare, pentru că există obstacole care nu pot fi traversate. Regiunile Vest, Nord-Vest și Sud-Vest prezintă valori ale mediei distanțelor mai reduse datorită conexiunilor cu țările vecine care fac trecerea spre Europa Centrală și de Vest. Cu toate acestea valorile cele mai mici atât în cazul deviației standard cât și a amplitudinii le înregistrează regiune Vest, probabil prin prisma polului regional Timișoara. Regiunea de Nord-Est este cea mai dezavantajată în privința accesului la noduri rutiere, media distanțelor având valoarea de 28,8 km, iar abaterea medie de la medie este de 36,92 km, valoare foarte mare comparativ cu restul regiunilor. În același timp, valoarea amplitudinii este foarte ridicată, de 176,55 km, ceea ce semnifică existența unor decalaje foarte mari în interiorul regiunii privind repartizarea nodurilor rutiere.

Al patrulea indicator analizat este accesibilitatea la cea mai apropiată universitate.

Tabelul nr.4- Comparație între regiuni privind distanța față de cea mai apropiată universitate.

În privința accesului la universități, exceptând regiunea București- Ilfov, se remarcă regiunea de dezvoltare Vest, care deține o medie a distanțelor față de cea mai apropiată universitate de 44,55 km; tot în aceeași manieră, deviația standard are valoarea cea mai redusă, fiind de 23,73 km, iar amplitudinea este de numai 111,16 km. Și regiunea Nord-Est se remarcă printr-o medie a distanțelor de 51,67 km, distanța maximă parcursă până la cea mai apropiată universitate fiind de 126,47 km, ceea ce demonstrează ca zona este bine deservită în această privință. Pe de altă parte, regiunea Sud-Est este caracterizată de o medie a distanțelor foarte mare, de aproximativ 80 de km, acest fapt datorându-se poziției periferice a celor două centre Galați și Brăila.

IV.2- Modelul I de regionare- varianta PSD

Figura 10- Modelul I de regionare.

Acest model presupune crearea mai multor regiuni, cu scopul ca acestea să fie mai funcționale, să se elimine decalajele interregionale dar mai ales cele intraregionale. Schimbarea constă în repartizarea unor județe la alte regiuni, sau crearea unor regiuni noi. În continuare vor fi analizați aceiași indicatori din subcapitolul anterior pentru a evidenția dacă aceste schimbări sunt benefice sau dimpotrivă accentuează disparitățile.

În ceea ce privește accesibilitatea la serviciile bancare, în cazul regiunilor care au rămas cu aceleași județe componente, situația rămâne aceeași. Ceea ce trebuie remarcat este faptul că acolo unde regiunile și-au modificat decupajul, având un număr de județe mai mic, valorile indicatorile s-au schimbat în bine, în sensul în care valorile mediei distanțelor , deviația standard și amplitudinea au valori mai reduse. În acest sens, regiunea Sud-Est care a rămas în componență cu patru județe, are valori mai mici ale deviației standard și ale amplitudinii, față de modelul anterior de regionare, ceea ce demonstrează ca decupajul propus în modelul acesta este mai avantajos, cel puțin în ceea ce privește accesibilitatea la serviciile bancare.

Tabelul nr.5- Comparație între regiuni privind distanța față de cea mai apropiată localitate cu trei bănci.

Aceeași situație există și în cazul regiunilor nou create, Sibiu și Centru, media distanțelor fiind sub 19 km, iar deviația standard a scăzut considerabil față de situația decupajului anterior. Valorile amplitudinii nu fac decât să confirme că gradul de accesibilitate a crescut, micșorându-se astfel decalajele intraregionale, distanța maximă față de o localitate cu minim trei bănci fiind sub 50 km. Pe de altă parte, Dobrogea, deși este o regiune de mici dimensiuni, rămâne una cu probleme, înregistrând cele mai mari valori ale indicatorilor comparativ cu restul regiunilor.

Situația nu este foarte diferită nici în cazul accesibilității la serviciile sanitare, aceleași modificări se produc odată cu crearea noilor regiuni: regiunea Sud-Est este avantajată de noul decupaj, valorile mediei distanțelor și ale deviației standard scad mult comparativ cu situația anterioară. Schimbări se produc și în cazul regiunilor Sibiu și Centru: pentru că a rămas cu un număr mai mic de județe, în regiunea Centru, toate valorile indicatorilor au scăzut, media distanțelor fiind de 18 km, deviația standard de 9,52 km și cel mai important, aici se înregistrează cea mai mică valoare a amplitudinii, de 41 km, ceea ce arată o distribuție uniformă în teritoriu a unităților spitalicești; pentru regiunea Sibiu nu se poate realiza o comparație cu modelul de regionare anterior, însă se observă că valorile indicatorilor sunt mult mai reduse comparativ cu restul regiunilor.

Tabelul nr.6- Comparație între regiuni privind distanța față de cel mai apropiat spital.

Regiunea cu cele mai bune valori privind toți indicatorii este Sud-Muntenia, cu o medie a distanțelor de 17,33 km și o deviație standard de 8,91 km. Accesibilitatea foarte ridicată este confirmată de valoarea amplitudinii de aproximativ 45 km. Aceste valori confirmă că în interiorul regiunii spitalele sunt distribuite omogen, asigurând astfel un acces echitabil pentru toți cetățenii la acest serviciu vital. La polul opus, Dobrogea are valorile cele mai mari, fiind cea mai dezavantajată regiune: media distanțelor față de cel mai apropiat spital depășește 27 km, deviația standard fiind de 18,85 km. Valoarea amplitudinii de 86,10 km, confirmă situația din teren și anume că jumătatea nordică a acestei regiuni este lipsită de servicii sanitare, acestea fiind prezente doar la sud de orașul Constanța.

Și în cazul accesibilității la nodurile rutiere situația este asemănătoare, tot regiunile nou formate suferind schimbări ale valorilor indicatorilor. Dacă în cazul indicatorilor anteriori separarea județelor Constanța și Tulcea era benefică pentru regiunea Sud-Est, de data aceasta diferențele sunt foarte mici, iar Dobrogea este beneficiara unei accesibilități foarte bune la nodurile rutiere, cu valori ale mediei distanțelor de 17,5 km, deviația standard de 14,67 km, una dintre cele mai mici, iar valoarea amplitudinii este cea mai redusă dintre toate regiunile acestui model, fapt explicat prin poziția strategică a unor orașe cu funcție portuară foarte importantă la nivel național și european, dar și importanța turistică a acestei zone.

Tabelul nr.7- Comparație între regiuni privind distanța față de cel mai apropiat nod rutier.

Și regiunea Centru se remarcă printr-o scădere a valorii mediei distanțelor, dar și a deviației standard, aplitudinea însă a rămas la aceeași valoare, ceea ce înseamnă că în continuare există decalaje în interiorul regiunii. Regiunea Sibiu înregistrează valori mai mari ale mediei distanțelor și ale deviației standard decât regiunea Centru, însă o valoare a amplitudinii mult mai mică, de 92,67 km, față de 123,43 km valoarea regiunii Centru. Acest fapt indică o omogenitate mai mare a distribuției nodurilor rutiere în regiunea Sibiu, față de regiunea Centru, unde nodurile rutiere se concentrează în imediata proximitate a orașelor de dimensiuni mai mari.

Dacă în cazul tuturor indicatorilor analizați mai sus, acest prim model de regionare a adus schimbări importante ale valorilor accesibilității, în cazul accesului la învățământul universitar nu apar modificări deși decupajele regiunilor s-au schimbat. De exemplu, deși fosta regiune Sud-Est s-a separat în alte două regiuni, nu s-au produs schimbări majore, acest fapt fiind reflectat de valoarea amplitudinii care are aceeași valoare în ambele regiuni, explicația rezidând în poziția periferică a celor două centre.

Tabelul nr. 8- Comparație între regiuni privind distanța față de cea mai apropiată universitate.

Diferențe mai vizibile există la regiunile Sibiu și Centru. Crearea regiunii Sibiu a determinat o scădere a mediei distanțelor până la cea mai apropiată universitate, cât și a deviației standard. Pe de altă parte, eliminarea județelor Sibiu și Alba din componența regiunii Centru, a făcut ca valorile mediei, deviației standard și amplitudinii să crească, pentru că singurele centre universitare rămase în regiune sunt Brașovul și Târgu-Mureș, având o poziție periferică. Pentru regiunea Vest, trecerea județului Hunedoara la regiunea Sibiu și dispariția centrului universitar Deva are concecințe negative, atât valorile mediei distanțelor cât și cele ale deviației standard au crescut, gradul de accesibilitate la universități scăzând.

IV.3-Modelul II de regionare- varianta PNL

Figura 11- Model de regionare propus de PNL.

Modelul de mai sus intervine cu mai multe schimbări decât cel anterior. Moldova este împărțită în două regiuni: Moldova Nord și Moldova Sud căreia i se alătură și județul Buzău; apare regiunea Dunărea de Jos; județele Sibiu, Brașov, Covasna și Harghita fac parte din regiunea Carpatica; de asemenea regiunea Transilvania apare formată din patru județe: Alba, Cluj, Bistrița-Năsăud, Mureș. Urmând tiparul anterior, vor fi analizați pe rând toți indicatorii de accesibilitate la serviciile publice de interes general.

În ceea ce privește accesibilitatea la localitățile cu minim trei bănci, decupajul regional prezentat mai sus, cu un număr de județe egal în fiecare regiune, face ca valorile indicatorilor să fie apropiate, până acum acest model fiind cel mai coerent. Deși valorile mediei distanțelor și ale deviației standard sunt apropiate între ele, se remarcă anumite regiuni cu valori mai mici sau mai mari decât celelalte. În acest sens, regiunea cu valorile cele mai mici este Muntenia, cu o medie a distanțelor de 17,08 km și o deviație standard de 9,48 km, fapt explicat prin poziția gravitară în jurul Bucureștiului și prin apartenența județului Prahova la această regiune.

Tabelul nr.9- Comparație între regiuni privind distanța față de cea mai apropiată localitate cu minim 3 bănci.

Distanța maximă până la prima localitate cu minim trei bănci este de 51,36 km, ceea ce indică faptul că Muntenia este o regiune coezivă din punct de vedere al accesibilității la serviciile bancare. O altă regiune cu accesibilitate mare este Carpatica, media distanțelor fiind de 17,6 km, iar deviația standard de 10 km. Amplitudinea are valoarea cea mai mică dintre toate regiunile, 44,61 km, ceea ce însemnă că localitățile care au minim trei bănci sunt distribuite uniform în teritoriu. Pe de altă parte există și regiuni care înregistrează valori mai mari comparativ cu restul. De exemplu, cea mai mare valoare a mediei distanțelor o deține regiunea Moldova Sud, 21,85 km, dar deviația standard este mai mică decât a altor regiuni; totodată valoarea amplitudinii este una aflată între minima și maxima modelului, ceea ce conduce la concluzia că deși este nevoie să se parcurgă o distanță mai mare până la prima localitate care deține acest serviciu, repartizarea acestor facilități în teritoriu este una echitabilă, care nu accentuează disparitățile. O regiune cu probleme este Dunărea de Jos, care are valori ridicate atât pentru media distanțelor și deviația standard, dar mai ales amplitudinea, care are aici cea mai mare valoare la nivel național. Pe lângă faptul că distanța medie care trebuie parcursă pentru a beneficia de aceste servicii este mai mare decât în restul regiunilor, acestea sunt poziționate concentrat în jurul zonelor urbane, ruralul fiind lipsit complet de aceste facilități. O altă regiune cu valoare mare a amplitudinii este Transilvania, dar aici valoarea se explică prin cadrul natural al regiunii, care în unele sectoare este lipsită de așezări umane. Restul regiunilor au valori intermediare celor menționate mai sus, și sunt caracterizate în general de valori ale accesibilității ridicate.

Tabelul nr.10- Comparație între regiuni privind distanța față de cel mai apropiat spital.

Și în cazul accesului la spitale, se observă că desființarea regiunii de Sud-Est și crearea regiunilor Moldova Sud și Dunărea de Jos, reprezintă un avantaj, constituindu-se astfel două regiuni mai coezive. Dacă în cazul anterior, Dobrogea, formată din județele Tulcea și Constanța avea o medie a distanțelor de 27,13 km, crearea regiunii Dunărea de Jos prin fuziunea cu județele Călărași, Ialomița și Brăila are urmări pozitive, media distanțelor scăzând până la valoarea de 24 km, iar deviația standard este de 14,61 km. În privința amplitudinii nu se poate face însă nimic, prezența unor localități izolate în Delta Dunării fiind responsabilă de această valoare. De asemenea, crearea regiunii Moldova Sud are un impact pozitiv asupra creșterii gradului de accesibilitate la servicii sanitare, valoarea deviației standard de 9,6 km confirmând acest aspect. O regiune extrem de avantajată de noul decupaj este Muntenia, care odată cu eliminarea județelor Călărași, Ialomița și Buzău, este beneficiara unor valori foarte bune care confirmă ca această regiune este una coezivă: media distanțelor este de 16,46 km, deviația standard de doar 8,65 km și o amplitudine de 41,54 km, aceste valori fiind cele mai mici înregistrate la nivel național. Toate aceste valori se explică atât prin influența capitalei, dar și prin eliminarea unor județe cu probleme, care influențau valorile negativ. Regiunile Oltenia și Moldova Nord, înregistrează valori ale deviației standard de peste 12 km și ale aplitudinii peste 60 de km, fiind caracterizate de aglomerarea acestui serviciu în orașe, existând dezechilibre majore între rural și urban. Alte regiuni, cum sunt de exemplu Crișana și Carpatica, chiar dacă nu se remarcă prin valori reduse ale mediei distanțelor și ale deviației standard, valorile reduse ale amplitudinii atestă că aceste regiuni sunt coezive teritorial.

Dacă pentru accesibilitatea la bănci și spitale modelul de mai sus reușește să diminueze disparitățile, pentru accesibilitatea la nodurile rutiere se produce fenomenul invers. Asocierea județelor în regiunile acestui model nu este favorabilă creșterii accesibilității, ci dimpotrivă se modifică foarte mult valorile acesteia.De exemplu, crearea regiunilor Moldova Nord și Moldova Sud nu îmbunătățește cu nimic valorile accesibilității, ba chiar au valorile cele mai mari ale mediei distanțelor și ale deviației standard.

Tabelul nr.11- Comparație între regiuni privind distanța față de cel mai apropiat nod rutier.

Comparativ cu decupajul regional anterior se constată ca Moldova Nord nu suferă modificări majore, însă Moldova Sud are de această dată valori foarte mari, mai ales ale amplitudinii, 176,55 km; fosta regiune Sud-Est reușea să minimizeze decalajele din teritoriu, având o valoare a amplitudinii de 80 km. Din valorile amplitudinii se poate observa că toate regiunile au o dispunere a nodurilor rutiere concentrată în jurul orașelor, restul regiunii fiind lipsit de aceste facilități. Singurele regiuni care se bucură de o dispunere omogenă sunt Transilvania, Banatul și Muntenia, acest fapt datorându-se unor sectoare importante de drumuri care traversează județele componente ale acestora. Dintre regiunile enumerate mai sus, Transilvania este cea care înregistrează valoarea cea mai redusă a amplitudinii și acest fapt se explică prin intersecția a numerose drumuri europene cu cele naționale: de exemplu, drumul european E81 se intersectează cu E68 și E60, E58 se intersectează cu E578. În Transilvania, media distanțelor până la cel mai apropiat nod rutier este de 15 km, iar deviația standard nu depășește 12 km. Banatul este deasemenea traversat de o serie de drumuri europene, mai ales că există în această regiune o serie de puncte de trecere a frontierei. Pentru Muntenia accesibilitatea mare la noduri de transport este explicată prin proximitatea capitalei, dar și prin traversarea acestei regiuni de autostrada București- Pitești și de Valea Prahovei, zonă cu accesibilitate generală ridicată.

Tabelul nr.12- Comparație între regiuni privind distanța față de cea mai apropiată universitate.

În ceea ce privește accesibilitatea la universități modelul actual aduce schimbări pozitive, reușind să minimizeze media distanțelor până la cel mai apropiat centru universitar. Regiunea cu valorile cele mai mici este Banatul, fapt datorat în primul rând numărului mare de centre din zonă: Arad, Timișoara, Lugoj, Reșița, Deva și Petroșani; această densitate de centre face ca distanța maximă până la cea mai apropiată universitate să fie de 111 km. Ceea ce se remarcă la acest decupaj regional este faptul că fiecare regiune are minim două centre universitare, mai puțin regiunea Dunărea de Jos, care are un singur centru la Constanța, fapt care se reflectă în valorile mai mari ale mediei distanțelor și deviației standard. O altă regiune cu o valoare a mediei distanțelor mare, peste 70 km, este Moldova Sud, care deși deține două centre, Galați și Bacău, acestea sunt situate la distanțe mari, și nu reușesc să polarizeze întreaga regiune, mai ales județul Buzău care pare izolat de restul regiunii. Această situație se repetă și în cazul regiunii Carpatica, cu centrele universitare Brașov și Sibiu. Valoarea mediei distanțelor depășește 61 km, ceea ce se explică prin faptul că Brașovul are o influență mai mare în regiune, reușind să polarizeze și județele Covasna și Harghita, pe când Sibiul are o arie de influență locală, nedepășind granițele județului.

IV.4- Modelul III de regionare

Figura 12- Modelul III de regionare.

Cel de-al treilea model regional propus urmărește decupajul regiunilor istorice, tocmai pentru a verifica dacă acestea sunt caracterizate de o anumită funcționalitate.

Tabelul nr.13-Comparație între regiuni privind distanța față de cea mai apropiată localitate cu minim trei bănci.

Comparând valorile din tabelul de mai sus cu cele de la modelele anterioare se observă că în ceea ce privește accesibilitatea la servicii bancare, decupajul regional nu are o influență pregnantă datorită faptului că aceste localități au o distribuție relativ omogenă în teritoriu și glisarea unui județ într-o regiune sau alta, nu influențează cu nimic valorile mediei distanțelor și ale deviației standard. Ca și în restul modelelor există regiuni mai bine deservite de serviciile bancare, datorită unei densități mai mari a localităților ce dețin servicii bancare. În acest sens, în regiunea Muntenia, media distanțelor până la cea mai apropiată localitate cu minim trei bănci este de 18,49 km, iar deviația standard de 9,72 km. Alte regiuni cu accesibilitate ridicată la acest serviciu mai sunt Banatul și Maramureșul, cu valori ale amplitudinii de aproximativ 40 km, dar această accesibilitate se explică prin raportarea distanțelor la un număr redus de localități. Și Transilvania deține valori reduse ale mediei distanțelor și ale deviației standard (11,38 km); chiar dacă amplitudinea are o valoare de 76,25 km, aceasta se explică prin prezența zonelor montane înalte.

Tabelul nr.14- Comparație între regiuni privind distanța față de cel mai apropiat spital.

În ceea ce privește accesibilitatea la spitale, comparativ cu modelul de regionare anterior, se observă că valorile mediei distanțelor și ale deviației standard sunt mai mari, și asta datorită numărului mai mare de unități administrativ-teritoriale componente ale regiunilor. Cu toate acestea se constată ca există regiuni de dimensiuni mari care au valori reduse ale deviației standard și ale amplitudinii,cum este de exemplu Muntenia, cu valoarea mediei distanțelor de 17,93 km, și deviația standard de 9,32 km, ceea ce demonstrează că această zonă are accesibilitate mare la serviciile sanitare, explicată printr-o densitate mare de localități care asigură acest serviciu. În tabelul de mai sus, se observă că mai există regiuni cu valoarea amplitudinii redusă, dar această valoare se datorează numărului mic de unități administrativ- teritoriale ale acestor regiuni.

Accesibilitatea la cel mai apropiat nod rutier, variază mult în cazul acestui model, valorile mediei distanțelor variind între 27 și 16,64 km. Regiunea cu cea mai redusă accesibilitate este Moldova, în care media distanțelor este de 27,66, și deviația standard de 34,42 km. Tot în această regiune se înregistrează amplitudinea maximă, 176,55 km, care demonstrează că nodurile rutiere se concentrează în jurul orașelor, rețeaua reușind să conecteze orașele între ele, și mai puțin ruralul de urban. O regiune cu accesibilitate mare la nodurile de transport rutier este Dobrogea, care se explică prin faptul că aici sunt localizate o serie de orașe cu funcție portuară, cât și prin importanța turistică a acestei regiuni.

Tabelul nr.15- Comparație între regiuni privind distanța față de cel mai apropiat nod rutier.

Tabelul nr.16- Comparație între regiuni privind distanța față de cea mai apropiată universitate.

În privința accesului la cea mai apropiată universitate, se observă că regiunile de dimensiuni mai mici au valori reduse atât ale mediei, cât și a a deviației standard, dar valorile amplitudinii depășesc pragul de 100 km în toate regiunile. Modificarea dimensiunii regiunilor Muntenia și Transilvania, face ca media distanțelor până la cea mai apropiată universitate să crească, la fel și deviația standard. Aceeași situație se petrece și în Moldova. În Dobrogea, deși numărul de unități administrativ-teritoriale este mult mai redus decât în restul regiunilor, media distanțelor până la cea mai apropiată universitate are cea mai mare valoare, deoarece singurul centru, Constanța, este situat periferic regiunii, și nu reușește să polarizeze decât localitățile componente ale județului omonim.

După o analiză amănunțită a tuturor indicatorilor analizați pentru fiecare model de regionare propus, am ajuns la concluzia că modelele propuse de PSD și PNL sunt cele care reușesc să reducă disparitățile din teritoriu și să creeze regiuni coezive. În analiza mediei distanțelor și a deviației standard pentru toți indicatorii de accesibilitate, s-a constatat că între cele două modele nu există diferențe, valorile compensându-se una pe cealaltă. Valorile amplitudinii au fost cele care au făcut diferența între cele două modele. Deși și în acest caz valorile au fost foarte apropiate, modelul propus de PSD reușește să reducă disparitățile teritoriale mai bine decât varianta PNL.

V.Regionarea intercomunală. Studiu de caz: regiunea de dezvoltare nord-est

Pentru că la nivelul României nu există încă un nivel intermediar de administrație (LAU 1), am considerat util și interesant crearea unui model de regionare intercomunală.

Figura 13- Intercomunalități care respectă conturul județean.

Modelul de regionare intercomunală funcționează pe baza unui indicator compozit de similaritate. Acest indicator este creat prin agregarea într-o formulă matematică a altor indicatori considerați importanți pentru delimitarea și diferențierea comunelor pentru crearea de intercomunalități. De exemplu, în modelul prezentat în figura de mai sus au fost utilizați următorii indicatori: cifra de afaceri, bilanțul economic, numărul de emigranți, accesibilitatea la SPIG (spitale, bănci, licee), care agregați în indicele de similaritate dau o notă caracteristică fiecărei comune. Totuși, plaja de acțiune a acestui model este limitată, tocmai pentru a asigura coerență teritorială; modelul lucrează cu relații de vecinătate (Contiguity Edges Only) pentru a obține structuri coerente, comunele componente ale unei intercomunalități trebuie să fie vecine. În funcție de valorile indicatorului de similaritate, comunele se agregă în jurul unui centru, considerat centrul intercomunalității; acestea pot avea dimensiuni foarte diferite în cuprinsul unui teritoriu, deoarece se agregă diferit în funcție de valorile indicatorului. De exemplu, se observă că acolo unde centru intercomunalității este un oraș, caracterizat de o putere economică și de accesibilitate mare la serviciile publice de interes general, față de comunele din jur, acesta reușește să polarizeze un număr mai mare de comune decât reușește să o facă un centru de comună. În realizarea modelului de mai sus, s-a mai utilizat o constrângere spațială, limita județeană. Astfel, intercomunalitățile create sunt situate doar în interiorul teritoriului județean, chiar dacă dincolo de limita județului existau comune cu trăsături similare. Din acest motiv, s-a considerat necesară crearea unui model care să depășească barierele județene, pentru a vedea exact modul în care se agregă comunele, și dacă intercomunalitățile nou create sunt mai funcționale.

Figura 14- Model de regionare intercomunală fără respectarea conturului județean.

Comparând cele două modele, se poate observa că în mod „natural” intercomunalitățile depășesc conturul județean, ceea ce înseamnă că limita administrativă județeană este una artificială, care nu mai ține cont de nevoile localităților.

Concluzii

În contextul actual al Strategiei Europa 2020, care se urmărește o dezvoltare echilibrată și coerentă a teritoriului european, politica de coeziune este cel mai important instrument de lucru în vederea realizării obiectivelor propuse. În acest sens, pentru România, mărirea gradului de coeziune teritorială se traduce printr-o accesibilitate ridicată a populației la serviciile publice de interes general și prin eliminarea disparităților dintre regiuni, dar mai ales din interiorul acestora. Prin analiza indicatorilor de accesibilitate, s-au depistat zonele cu potențial, dar și cele care au probleme mari, oferind astfel o imagine clară a situației actuale, care poate servi la implementarea unor politici de remediere acolo unde este necesar. De asemenea, prin analiza amănunțită a modelelor de regionare vehiculate în presă de diferite partide politice, a scos la iveală modelele care nu reușesc să îmbunătățească situația accesibilității, de multe ori accentuând disparitățile; pe de altă parte, două din cele patru modele analizate reușesc să diminueze decalajele teritoriale, și să asigure accesul echitabil la servicii pentru toate regiunile, diferența între aceste modele făcând-o poziția acestora în teritoriu, unul din modele reușind să asigure o accesibilitate mai mare. Din analiza accesibilității la serviciile analizate, s-a constatat că teritoriul României este slab conectat în interior, fiind necesare investiții majore în rețeaua de drumuri, tocmai pentru a asigura o conectivitate mai bună, atât interregională, cât și intraregională. În prezent drumurile naționale nu reușesc să conecteze decât orașele reședință de județ între ele, spațiul rural rămânând deconectat de restul teritoriului.

Crearea de intercomunalități este o etapă importantă procesului de regionare, elaborarea unui model de regionare fiind extrem de utilă, acest instrument adresându-se sectorului politico-administrativ. Bineînțeles, modelul are o serie de limitări, însă acesta poate fi îmbunătățit, prin accesul la o bază de date completă și mai ales prin observații pe teren, tocmai pentru realizarea unor structuri teritoriale coerente; scopul final al acestor instrumente este acela de mărire a gradului de coeziune teritorială și alinierea la standarde europene, în vederea creșterii calității vieții.

În lucrarea de față s-a reușit demonstrarea faptului că accesibilitatea este o trăsătură foarte importantă, și crearea unor regiuni administrative trebuie să țină cont de acest factor, însă nu este suficientă analiza accesibilității pentru realizarea procesului de regionare, pentru stabilirea unor regiuni coerente fiind necesară analiza mai multor indicatori.

Bibliografie selectivă:

Covăsnianu Adrian- Regiunile de dezvoltare în România europeană. Între deziderat politic și realitate teritorială

Gregory, Johnston, Pratt, Watts, Whatmore- „The Dictionary of Human Geography”, Blackwell Publishing 2009

Muntele Ionel, Groza Octavian, Țurcănașu George- Coeziune teritorială și disparități în Moldova

Radu Ioan, Cioc Mihai- Performanțele serviciilor publice de interes general și integrarea europeană

Stănică, Viorel- Dezvoltare comunitară- note de curs

Tabără Vasile- Regionalizarea administrativă în România: Riscuri și oportunități

Trașcă Daniela Livia, Aceleanu Mirela Ionela, Sahlian Daniela – Eficiența în plan teritorial a politicii de coeziune în România (Volumul XX(2013), no.1, pp.64-74, Economie teoretică și aplicată

Key texts in Human Geography- Edited by Phil Hubbard, Rob Kitchin and Gill Valentine, SAGE, 2008

Perspective asupra coeziunii teritoriale- reprezentări cartografice

Raport- Conferința Coeziune teritorială și competitivitate în contextul Strategiei Europa 2020

„Studiu privind identificarea direcțiilor prioritare de reformă a Politicii de Coeziune post-2013 din perspectiva României”

Teritoriul României în context european -Raport de sinteză privind rezultatele ESPON relevante pentru fundamentarea politicilor publice

Webografie:

http://advocacy.ro/sites/advocacy.ro/files/files/pagina-audiere/alte_documente/2012-12/sinteza_audierii_publice_-_regio_11.12.2012.pdf – Audierea publică: Regionalizarea României. De ce?

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/reports/pdf/sum_en.pdf – ESDP European Spatial Development Perspective

http://www.infocooperare.ro/Files/Agenda_teritoriala_200931944240.pdf-Agenda teritorială a Uniunii Europene

http://www.mdrl.ro/_documente/transparenta/consultari/coeziune_teritoriala/cartaverde.pdf – Cartea verde privind coeziunea teritorială

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/nuts_nomenclature/local_administrative_units – Nomenclature of territorial units for statistics

http://www.galpoduinalt.ro/ce_este_programul_leader.html – programul LEADER, definirea GAL-urilor

http://www.renascc.eu/documente/romania_ro_733ro.pdf -raport privind ajutoarele de stat acordate pentru compensarea serviciilor de interes economic general din românia în perioada 2009-2011

http://europa.eu/legislation_summaries/competition/state_aid/l23013b_ro.htm -Cartea albă privind serviciile de interes general

http://www.espon.eu/main/Menu_Projects/Menu_AppliedResearch/SeGI.html -SeGI- Indicators and perspectives for services of general interest in territorial cohesion and development