Mixul de Marketing In Administratia Publica

Mixul de marketing în administrația publică

Introducere

În actuala lucrare, intitulată “Mixul de marketing în administrația publică”, am prezentat aspectele teoretice și importanța noțiunii de marketing în societatea de astăzi, elaborarea și componentele mixului de marketing, modul cum se manifestă marketingul în administrația publică și noile tendințe și orientări ale mixului de marketing.

Având în vedere că, termenul de marketing a început să fie din ce în ce mai utilizat în zilele noastre, m-a determinat să demonstrez faptul că fără o strategie bine pusă la punct și fără un mix echilibrat, care este format din “cei 4P”, și anume produs, preț, plasament și promovare, companiile nu pot avea succes, această disciplină fiind indispensabilă atât în spațiul privat, cât și în cel public, în mod special datorită lărgirii pieței si măririi concurenței.

Motivul pentru care am ales să dezvolt această tema, a fost faptul că marketingul în sine s-a manifestat încă din cele mai vechi timpuri, făcând trimitere la ideea de vânzare și cumpărare, și fie că vrem, fie că nu vrem, cu toții facem parte din această activitate, indiferent de poziția în care ne aflăm, a vânzătorului sau a cumpărătorului. Tocmai de aceea, clientul este considerat a fi actorul principal din sfera marketingului.

Obiectivele previzionate au fost definirea tuturor conceptelor din literatura de specialitate a noțiunilor de marketing, mix de marketing,elaborarea și elementele acestuia, marketing în administrația publică, dar și efectele mixului de marketing asupra șomajului din România.

Obiectivele atinse sunt reprezentate de identificarea elementelor mixului de marketing și a eficienței acestora în cadrul companiilor, a metodelor de îmbunătățire a mixului și a scopului marketingului în administrația publică.

Metodele de cercetare folosite în lucrare sunt cele cantitative și calitative, deoarece pe parcursul lucrării s-au folosit analize SWOT, analize comparative, tabele privind diferite caracteristici, grafice și analizarea acestora in funcție de date, fiind folosite cărți și lucrări de specialitate ale unor autori precum Philip Kotler, Mircea Aurel Niță, Alexandru Nedelea, Baker M. , Sică Stanciu, Florina Pînzaru, etc. , articole și diverse site-uri de specialitate.

Lucrarea de față este structurată pe cinci capitole, ultimul fiind reprezentat de studiul de caz.

Astfel că, în primul capitol sunt evidențiate fundamentele marketingului, în care consumatorul este plasat in centrul activităților, iar clientul fiind actorul principal al pieței. De nevoile acestora se leagă destinele tuturor firmelor, deoarece oferta trebuie să acopere întotdeauna cererea. Schimbarea frecventă și permanentă a nevoilor și dorințelor consumatorilor, face ca mediul de marketing să evolueze rapid, pentru ca ofertanții să fie capabili să răspundă în timp util acestor nevoi, dezvoltându-se astfel și o concurență destul de acerbă.

În cel de-al doilea capitol se subliniază importanța mixului și strategiilor de marketing în cadrul firmelor. Acestea trebuie să găsească mixul perfect, care este format din patru elemente principale precum produsul, prețul, distribuția( plasamentul) și promovarea, pentru a obține un profit optim prin intermediul unor investiții minime. De altfel, se evidențiază și etapele elaborării mixului de marketing.

Capitolul al treilea este destinat marketingului in administrația publică. Acesta are rolul de a îmbunătății calitatea vieții cetățenilor, misiunea instituțiilor publice fiind aceea de a fi în permanență în slujba cetățeanului. Sunt prezentate principiile după care se ghidează marketingul în administrația publică, caracteristicile acestuia, cum s-a dezvoltat marketingul in spațiul public, mediul de marketing din administrația publică și analiza SWOT a instituției publice.

In cel de-al patrulea capitol sunt evidențiate noile tendințe și orientări in ceea ce privește mixul de marketing. Se va demonstra că tehnologizarea va avea un impact destul de mare asupra segmentelor de piață, în mod special asupra celor formate din tineri.

Ultimul capitol, al cincilea, este destinat studiului de caz privind rata șomajului după aderarea României la Uniunea Europeană. Se va analiza evoluția șomajului din momentul apariției Legii nr.1/1991 și până în 2006, și din momentul aderării in Uniunea Europeană, adică din anul 2007 până în ziua de azi. Se vor analiza datele specifice fiecarei perioade și se va face legătura cu mixul de marketing, demonstrându-se că a avut și are în continuare un rol important în evoluția ratei șomajului din țara noastră.

Am ales această temă deoarece consider că este un subiect despre care toată lumea ar trebui să fie la curent, prin prisma faptului că fiecare dintre noi în viața de zi cu zi suntem consumatori și avem un impact uriaș asupra pieței, facem parte din întregul proces al mixului de marketing, în funcție de nevoile și dorințele noastre se desfășoară activitățile din zona marketingului, și mai ales datorită faptului că este o disciplină ce va evolua în permanență și chiar va fi interesant de văzut cum va arăta întregul proces de marketing în viitor.

1. Fundamentele marketingului

1.1. Conceptul de marketing

Termenul de marketing este din ce în ce mai utilizat în zilele noastre, chiar dacă teoretic este “una dintre cele mai vechi activități ale omului" și face trimitere la ideea de vânzare și cumpărare.

Lărgirea pieței și mărirea concurenței, fac ca această disciplină să fie indispensabilă în cadrul unei companii, astfel că dependența de consumatori și încercarea de a scoate întotdeauna un profit optim și de a deține monopolul în ceea ce privește piața, au făcut ca majoritatea companiilor să apeleze la o promovare agresivă. Într-o epocă modernă, televiziunea, mass-media și radioul stau la baza acestei promovări agresive. Există astfel un cerc vicios în care foarte mulți consumatori sunt prinși, manipulați fiind, și chiar constrânși să cumpere respectivele produse sau servicii.

“Există atâtea definiții ale marketingului câte cărți sunt pe acest subiect.”

În încercarea de a defini marketingul aș dori în primul rând să subliniez citatul de mai sus ce scoate clar în evidență diversitatea cu care este privit acest termen. Prin intermediul unor cuvinte cheie precum consumatori, știință, servicii, profit, analiză, putem spune că marketingul este știința ce reprezintă o “politică integrată”,vitală în cadrul unei companii, dependentă de consumatori, care în urma unor bine stabilite analize de piață reușesc să vândă servicii sau produse în scopul obținerii unui profit optim prin intermediul unor costuri minime.

Alte definiții ale marketingului:

“Marketingul este un tip de gândire, care include toate funcțiile întreprinderii și este adaptat pieței.” (Hans – Dieter Zollondz – Fundamentele marketingului, 2007)

Părintele marketingului, Philip Kotler, considera că marketingul se referă la “ activitatea umană îndreptată în direcția satisfacerii nevoilor și dorințelor prin intermediul procesului schimbului.” (Philip Kotler – Principiile marketingului)

” Marketingul este un întreg sistem de activități economice referitoare la programarea, prețurile, promovarea și distribuția produselor și serviciilor menite să satisfacă cerințele consumatorilor actuali si potențiali.”( W. J. Staton – Fundamentals marketing, 1981)

1.2. Piața: Cerea, oferta și actorii

1.2.1. Actorii

Clientul ( Primatul clientului)

Evoluția marketingului de-a lungul anilor a condus la ideea că alături de consumator, principalul actor în sfera marketingului în ziua de azi este clientul, pentru că în jurul nevoilor acestuia se conturează întregul plan strategic. În viziunea lui Gronroos (1990, p. 235) : “ Marketingul are ca sarcină organizarea, menținerea și consolidarea relațiilor cu clienții. Obiectivele întreprinderii trebuie să garanteze și satisfacerea nevoilor grupurilor partenere.”

Clientul este:

“ regele ” tuturor companiilor;

În niciun caz nu este o persoană de neglijat, acesta face parte din întreaga afacere, fiind persoana în funcție de ale cărei nevoi se stabilesc costurile;

Este cel care aduce profitul companiilor;

Este persoana care nu dorește să-i fie deranjată integritatea;

Este conștient că joacă un rol important în supraviețuirea companiilor;

Nu acționează întotdeauna rațional, fiind influențat de sentimente sau emoții;

Nu dorește să fie constrâns atunci când vine vorba de luarea unei decizii cu privire la cumpărarea sau nu a produselor;

Consumatorul

Este evident faptul că fiecare dintre noi suntem consumatori în viața de zi cu zi pentru că, organismul uman are nevoie de elemente precum hrană, haine, adăpost. Consumatorul este considerat a fi “ actorul principal al pieței” pentru că în orice moment criteriile sale de evaluare a produselor se pot schimba, afectând astfel piața de consum. De ce? Pentru că de cele mai multe ori un produs nu este cumpărat doar pentru utilitatea lui, ci pentru ceea ce reprezintă. Acest comportament al consumatorului face să întărească și mai mult ideea de marcă. Puterea și imaginea unei companii influențează de obicei alegerea consumatorului. Chiar dacă ar apărea pe piață un produs asemănător, la un preț mai avantajos este greu de schimbat percepția acestora, pentru că în primă fază devin reticenți la ceea ce înseamnă schimbarea, cu toate că, teoretic, ar achiziționa același produs.

“ Comportamentul consumatorului reprezintă un concept multidimensional ce desemnează, ca abordare de ansamblu, totalitatea actelor decizionale realizate la nivel individual sau de grup, legate direct de obținerea și utilizarea de bunuri și servicii, în vederea satisfacerii nevoilor actuale care preced și determină aceste acte. “

Figura 1 – Comportamentul consumatorului – conform

Este clar faptul că odată dobândit un produs, apar noi interese și obiective de îndeplinit pentru consumator, deoarece el încearcă permanent să obțină sortimentele de produse care îndeplinesc criteriile acestuia și care se apropie cel mai mult de nevoile sale.

Important este de văzut și diferența dintre consumatorii individuali și organizațiile sau grupurile de consum. Desigur că ambele părți au în comun nevoia de a consuma, dar față de consumatorul individual, grupurile nu cumpără exclusiv pentru satisfacerea nevoilor proprii, ci pentru nevoile unui cadru mai larg sau mai restrâns de oameni pe care îl reprezintă. Prin urmare există 5 domenii care nu pot fi ascunse consumatorului: piața, canalele de distribuție, produsul, ambalajul, reclama. Aceste domenii sunt obligatorii pentru că toate sunt strict dedicate și adresate consumatorului. Însă sunt mai puțin la îndemana consumatorului pentru că provin strict din activitatea companiilor, ofertanților prezenți în sfera producției și serviciilor.În fapt, acestea sunt principalele elemente care stârnesc interesul atât al consumatorului cât și al ofertanților. Ideea este una cât se poate de simplă: consumatorii critică, evaluează, cercetează, resping anumite produse sau servicii care nu îndeplinesc criteriile acestora sau care pur și simplu nu-i reprezintă, le acceptă și pun în balanță veniturile acestora cu un anumit nivel al prețurilor, devin implicați sau nepăsători la mijloacele de promovare si distribuție. Pe de altă parte, companiile, producătorii sau vânzătorii, încearcă la rândul lor să influențeze cât mai mult decizia consumatorului, luând hotărâri de natură strategică: intervin modificări asupra prețului, ce se cumpară la un nivel scăzut nu se mai produce, etc. .

Astfel că acest ciclu continuu creat și pus în aplicare de ofertanți în jurul consumatorului, prin intermediul foarte flexibil al variabilelor în funcție de prospectarea pieței, face doar să stimuleze consumul, plasând consumatorul în centrul atenției și preocupărilor ofertanților.

1.2.2. Piața

Figura 2 – Consumatorul 1.2- conform

Piața este pionul ce stă la baza tuturor deciziilor de marketing ale unei companii. Piața reprezintă modul de manisfestare economică a nevoilor regăsite sub formă de cerere, iar producția de bunuri sau mărfuri sub formă de ofertă care are scopul de a acoperi cererea și întregul proces de cumpărare. Această confruntare a cererii cu oferta are scopul de a absorbi cât mai mulți consumatori implicând consumatorii impliciți și “ noncosumatorii relativi “ , adică și pe cei care nu au posibilitatea financiară de a cumpara sau recurg la alte soluții.

Piața poate fi definită ca un grup de oameni care:

au caracteristici, interese sau probleme commune;

pot folosi produsul în avantajul propriu;

au puterea financiară necesară să îl achiziționeze;

pot fi atrași printr-un mijloc de publicitate;

Exemple de piețe potențiale ar putea fi: sportivii amatori; familiile cu nou născuți; studenții; adolescenții; familiile defavorizate; turiștii; amatorii de muzică; etc. .

Piața este alcătuită din toate categoriile de agenți din societate: producători, ofertanți, vânzători, cumpărători, consumatori și intermediari.Piața efectivă este cea care are nivelul de vânzări atins într-un anumit moment, tranzacțiile de piață efectuate și confruntarea propriu-zisă a cererii cu oferta, în timp ce piața potențială indică așteptările efective ale firmei din punct de vedere al dimensiunii pieței( raportul dintre cerere și ofertă, rezultat în urma unui studiu de caz).

Astfel, categoriile de piețe sunt împărțite în funcție de anumite criterii de clasificare:

În funcție de natura obiectului tranzacțiilor

Piața produselor și serviciilor, reprezentată de bursa mărfurilor;

Piața forței de muncă;

Piața capitalului și plasamentelor financiare;

În funcție de natura clientului

Piața bunurilor de consum, în care consumatorul este suveran;

Piața organizațională ( firme, companii, organizații);

Piața bunurilor publice( sănătate, infrastructură, educație, etc. ); statul este regizorul;

În funcție de zonă

Piața internă ( pe teritoriul României);

Piața externă ( produse fabricate in România, dar vândute în străinătate);

Piața internațională, reprezentată de totalitatea piețelor externe;

Piața mondială( contracte efectuate atât în interiorul cât și în exteriorul granițelor tării);

Piața este conturată în jurul a 4 elemente care au un rol esențial în activitatea de marketing, deoarece ele influențează în mod direct eventualele decizii strategice. Important este de observat faptul că toate aceste elemente încep cu litera “ O “ :

Obiecte(produsele fabricate): reprezintă cea mai ușoară cale pentru manager în dorința de a-și defini sau stabili piața;

Ocupanții( cei ce cumpără produsele): în funcție de următoarele criterii, firma va diferenția cumpărătorii astfel: – în funcție de categoria de persoane;

în funcție de veniturile și puterea de cumpărare a eventualilor cumpărători;

Ocazii( care este cel mai bun moment de a vinde produsele): anumite produse sunt consumate într-o perioadă a anului( haine, fructe, înghețată, etc. ) sau a zilei( gustări, prânz, etc. ) ;

Obiective( încercarea de a determina motivul cumpărătorilor de a achiziționa un anumit produs): este cel mai greu element de observat și anticipat, pentru că potențialii cumpărători au anumite așteptări legate de beneficiile aduse în urma consumului produsului, nefiind achiziționat doar pentru ceea ce reprezintă;

1.2.3. Cererea

Cererea de bunuri și servicii face referire la cantitatea de mărfuri de care au nevoie consumatorii. Din punct de vedere al microeconomiei, consumatorul este purtătorul cererii ce încearcă în permanență să tindă spre atingerea nivelului maxim de utilitate și satisfacție, în ceea ce privește produsul.

Privind lucrurile într-un mod mai general putem spune că cererea reprezintă cantitatea de bunuri sau servicii pe care potențiali cumpărători sunt dispuși să o achiziționeze la un anumit preț într-o anumită perioadă de timp dată.

Cererea este exprimată prin raporturile dintre:

Cantitatea maximă a unui produs și disponibilitatea de a-l cumpăra la un anumit preț;

Prețul maxim pentru care cumpărătorul este dispus să plătească pentru achiziționarea unui bun dorit;

Astfel că, în funcție de modificarea prețului unitar și a cantității cerute rezultă legea generală a cererii, care spune:

Creșterea prețului unitar al unui produs determină scăderea cantității cerute a produsului respectiv;

Scăderea prețului unitar al unui produs determină creșterea cantității cerute a produsului respectiv;

Figura 3 – Curba cererii de bunuri și servicii – confom

Există însă factori foarte importanți care determină creșterea sau scăderea cererii unui produs:

modificarea veniturilor cumpărătorului;

modificarea de prețuri a produselor;

numărul de potențiali cumpărători;

dorințele și preferințele consumatorilor

Elasticitatea cererii în funcție de preț, se realizează în funcție de modificarea prețului unui anumit produs dat și a celorlalte produse, iar aceasta se măsoară prin intermediul coeficientului de elasticitate directă și indirectă.

Coeficientul de elasticitate directă arată modificarea cererii unui produs în funcție de schimbarea prețului al acestuia și se calculează ca raportul dintre noua cantitate solicitată a unui produs și noul preț al aceluiași produs.

Însă elasticitatea directă este una negativă pentru că prețul și cererea sunt invers proporționale de cele mai multe ori.

Coeficientul de elasticitate indirectă arată modificarea cererii unui produs în funcție de schimbarea prețului unui alt produs. Se calculează ca raportul dintre noua cantitate solicitată a unui produs și noul preț al unui alt produs.

Elasticitatea cererii în funcție de venit se realizează în funcție de venitul actual al consumatorului după modificare și venitul acestuia înainte de modificare. Creșterea veniturilor are ca rezultat schimbarea atitudinii consumatorului față de anumite produse în funcție de posibilitățile sale financiare actuale.

Prin urmare, atât elasticitatea directă cât și cea indirectă sunt importante pentru ofertanți, pentru ca aceștia urmăresc în permanență maximizarea profitului, fiind nevoiți să ia decizii în funcție de raporturile existente între prețuri, veniturile totale și elasticitate.

1.2.4. Oferta

Reprezintă cantitatea maximă de produse sau servicii, ce are ca principal obiectiv acoperirea cererii și pe care o vând clienților la un anumit preț, într-o anumită perioadă de timp determinată, în vederea obținerii unui profit maxim.

Ca și cererea, oferta de piață depinde de preț, lucru ce face ca oferta să exprime cantitatea pe care ofertanții doresc să o vândă la un anumit preț, acela fiind considerat prețul minim pentru cantitățile de produse destinate vânzării.

Este bine de știut că în economia pieței, oferta ia naștere în urma anumitor analize realizate de agenții economici. Pe lângă faptul că eventuala cantitate de bunuri sau servicii destinată satisfacerii nevoilor consumatorilor ar trebui să fie suficientă, calitatea acestora este necesară, pentru că oamenii au nevoie de certitudini, câștigarea încrederii acestora fiind foarte importantă.

Cu siguranță că majoritatea agenților economici își doresc în primul rănd să vândă o cantitate de produse la un preț și o calitate care să atragă cât mai mulți cumpărători, chiar dacă nu-și formează un grup de consumatori loiali. Dar dacă anumiți agenți economici încearcă să satisfacă anumite nevoi oferind consumatorilor produse de o calitate net superioară, dar la un preț mai mare? Aparent acest lucru pare a fi destul de riscant, pentru că cel mai probabil va avea acces la aceste produse doar categoria consumatorilor cu un venit relativ mai mare. Însă loialitatea acestora va fi una ridicată, iar relația consumator – ofertant ar putea fi una de durată și foarte puternică în cele din urmă.

Asftel, s-ar putea crea eventuale mărci, consumatorii cu un nivel al venitului mai scăzut ar putea în cele din urmă să apeleze la acest gen de produse sau servicii, pentru că au capacitatea de a le satisface nevoile mult mai bine. Desigur,acest gen de abordare necesită în primul rând timp și răbdare.

Prin urmare, există anumite aspecte pe care producătorii și agenții economici nu trebuie să le omită:

determinarea nivelului de producție pentru care se obține profitul maxim.

Obținerea unui profit maxim presupune ca suplimentarea fiecărei unități de producție să necesite un cost cât mai mic. În caz contrar are loc loc creșterea costului marginal, adică a sporului de cost necesar pentru sporirea producției și se diminuează eficiența.

Cantitatea oferită de producător depinde astfel de condițiile sale de producție reflectate în costul mediu, de costul marginal și de prețul de vânzare.

pragul rentabilității unei firme reprezintă punctul pentru care un anumit nivel al producției, prețul este egal cu costul mediu, astfel că profitul este nul.

Raportăndu-ne la concurență, producătorii trebuie să fie preocupați să depășească acest prag al rentabilității.

elasticitatea ofertei în raport cu prețul.

Elasticitatea ofertei reprezintă modificarea ofertei la eventualele variații ale prețului de vânzare. Producătorii sunt nevoiți să atace piața în care oferta are elasticitatea cea mai mare, deoarece prin intermediul unor prețuri mai ridicate, încasările și profitul vor fi maxime, iar cumpărătorii vor fi nevoiți să se orienteze către o piață cu elasticitatea cea mai mică, pentru a putea cumpăra cantități mai mari cu prețuri relativ mai mici.

1.3. Concurența

Pentru a cunoaște succesul, o firmă este obligată să satisfacă cerințele clienților la un nivel superior față de concurența ei. Pe lângă faptul că agenții economici trebuie să se adaptazeze nevoilor consumatorilor, aceștia urmăresc să obțină și un avantaj concurențial, adică percepția consumatorilor față de oferta acestora să fie peste oferta concurenților.

Putem spune totuși că nu există o anumită strategie fixă, abordabilă și care să aibă un randament ridicat pentru toți concurenții. Fiecare firmă își face strategia în funcție de posibilitățile financiare în primul rând, dar și în funcție de mărimea și poziția pe care le are față de cele ale concurenților. Cu siguranță că firmele mari, deja cunoscute, devenite mărci, între timp își pot permite să apeleze la anumite strategii pe care firmele mai mici nu și le pot permite sau care necesită o doză de risc suplimentară. Cu toate acestea, pentru firmele mari pot apărea atât succese cât și insuccese, în timp ce firmele mici pot concepe strategii ce pot depăși rata de rentabilitate chiar și a unei firme mari.

Cel care beneficiază întotdeauana de pe urma concurenței este consumatorul, pentru că este singurul care poate să ofere un răspuns la costurile mai reduse ale produselor, la cantitatea, calitatea și facilitățile de care beneficiază.

Astfel, concurența poate fi definită ca fiind o luptă continuă între agenții economici în încercarea de a atrage cumpărători și de a obține un profit cel puțin sigur, fiind considerată și ca un „ principiu economic” , care contribuie la dezvoltarea economico – socială.

Lipsa concurenței pe piață ar însemna ca fiecare agent economic să-și fixeze propriile prețuri fără să țină cont de preferințele consumatorului. Oamenii, chiar dacă sunt conștienți că prețul este unul ce nu justifică atât calitatea cât și cantitatea produsului, pot fi constrânși la un moment dat, pur și simplu de nevoia achiziționării acelui produs.

Însă atunci când un produs este fabricat de mai mulți agenți economici, aceștia vor influența cu toții piața, niciunul dintre ei neavând puterea și capacitatea să-și pună amprenta într-un mod solitar pe piață, fiind nevoiți să se adaptaze prețurilor deja existente.

Prin urmare, în această bătălie pentru a atrage cât mai mulți consumatori, agenții economici recurg la scăderea prețurilor, până la nivelul la care aceștia pot supraviețui, riscând uneori și falimentul. Dar este bine de constatat că această scădere a prețurilor este invers proporțională cu o eventuală cantitate de produse fabricate și vândute.

În eventualitatea în care o firmă crește prețul peste media deja existentă pe piață, interesul consumatorilor va scădea, iar efectul ar fi unul dezastruos: falimentul.

Există astfel câteva efecte benefice ale concurenței:

satisfacerea cererii consumatorilor;

promovarea inovației;

alocarea eficientă a resurselor;

limitarea puterii economice și implicit a celei politice;

distribuția justă a veniturilor;

În funcție de metodele întâlnite și folosite în luptă, concurența se împarte în concurența loială și concurența neloială.

Concurența loială reprezintă utilizarea corectă a acestor metode de către agenții economici și respectarea legalității și a accesului liber pe piață.

Concurența neloială reprezintă apelarea la anumite mijloace cu scopul de a cuceri și a menține poziția deținută pe anumite piețe. Cele mai multe țări prevăd măsuri stricte pentru eliminarea actelor de concurența neloială.

Astfel, putem spune căse pot întâlni diferte forme ale concurenței, și anume: concurența perfectă; monopol; concurența monopolistă; concurența duo și oligopolistică.

Concurența perfectă presupune raportul de piață în care agenții economici își vând produsele la prețul pieței deja existente neavând capacitatea necesară să influențeze în vreun fel modificarea acestuia, însa nici cumpărătorii nu pot modifica prețul după voința lor, indiferent de cantitatea de produse achiziționate. Se produce astfel un echilibru al prețului existent pe piață. Pentru păstrarea acestui echilibru este necesară existența unui număr cât mai mare de agenți economici și cumpărători, de putere concurențială aproximativ egală, pentru ca niciunul din ei să poate influența cantitățile de produse cerute sau oferite și nivelul prețului.

Este bine de știut faptul că intrarea și ieșirea de pe o anumită piață sunt libere, neexistând bariere judiciare, instituționale sau de altă natură.

Monopolul se află la polul opus față de concurența perfectă, deoarece firma aflată în acest context poate fixa prețul dar și cantitatea de produse ce urmează a fi vândute. A nu se confunda însă cu dominația absolută asupra pieței, deoarece pe termen lung niciun agent economic nu este scutit de concurența internă sau externă, pentru că cererea unui bun se află în relație inversă cu nivelul prețului.

Monopolul are avantajul enorm de a investi în inovare, în producerea de noi produse și servicii, pentru că puterea economică în fațariscului este una foarte mare, în timp ce maximizarea profitului se realizează prin intermediul discriminării prețului, chiar dacă nu este cel mai etic lucru din punct de vedere al moralității. Se profită astfel de pe urma nevoilor clienților dependenți de utilizarea acelui produs, monopolul având protecție totală față de intrarea rivalilor pe piață.

Concurența monopolistă este alcătuită din două tipuri de piață: concurența și monopolul. Pe scurt concurența monopolistă reprezintă existența atât a unui număr mare de agenți economici și producători cât și a unei game largi de produse. Cumpărătorii astfel nu mai sunt obligați să suporte unicul preț din zona monopolului, având posibilitatea de a alege combinația perfectă pentru ei din punct de vedere al prețului și cantității.

Numărul mare de producători face ca fiecare dintre ei să-și stabilească propriile prețuri și propriile cantități destinate vânzării, nefiind interesați de situația celorlalți concurenți, obținerea ulterioară a unui supraprofit incitând diverși producători să acționeze pe ramura respectivă. Este însă de observat faptul că automat cererea, prețul și profitul vor scădea, elemente ce determină scăderea cifrei de afaceri a firmei. Astfel că, firma nu va realiza profit, prețul va scădea sub costul mediu, iar inevitabil se vor produce pierderi.

Concurența oligopolistică se întâlnește de obicei în statele mai dezvoltate din punct de vedere economic. În sfera oligopolului regăsim un număr limitat de agenți economici, care de obicei au dificultăți de intrare pe piață și care au un impact relativ mare. Fiecare dintre acești agenți economici își poate stabili cantitatea de produse destinate vânzării, dar nu pot stabili prețul de vânzare și profitul, pentru că depind de acțiunile celorlalți producători. Pot exista, însă, dificultăți la intrarea pe piață.

Tabelul 1 – Analiza comparativă a tipurilor de concurență – adaptat

1.4. Funcțiile marketingului

Funcțiile marketingului sunt definite a fi acele activități ce conduc către o performantastrategie de marketing. Sunt activități ce au ca scop ajungerea produselor și serviciilor către consumatori. Astfel că funcțiile marketingului se definesc ca fiind totalitatea acțiunilor din sfera: furnizării; transportului; depozitării; vânzării; cumpărării de produse sau servicii.

Funcțiile marketingului se clasifică după cum urmează:

investigarea pieței, a necesităților de consum – funcție premisă;

conectarea dinamică a firmei la mediul economico-social – funcție mijloc;

satisfacerea în condiții superioare a nevoilor de consum – funcție obiectiv;

maximizarea eficienței economice – funcție obiectiv;

În viziunea lui F. Phillips si D. J. Duncan, funcțiile marketingului sunt:

funcții implicând transferul titlului de proprietate: cumpărarea, vânzarea;

funcții implicând distribuția fizică: transportul, depozitarea/stocarea;

funcții care facilitează realizarea celor anterioare: standardizarea și dozarea, finanțarea, asumarea riscului;

1.5. Specializarea marketingului

Schimbările continue din zonele mediului economic, social și politic au creat noi oportunități și perspective dezvoltării marketingului, ce au capacitatea de a se adapta noilor cerințe și nevoi ale oamenilor, permitând dezvoltarea specializării marketingului pe diferite zone de aplicație. Există astfel trei criterii ce evidențiază specializarea marketingului:

profilul activității sau natura domeniului economic;

aria teritorială de desfășurare a activității economice;

nivelul de organizare economică;

Fig 1.4.Specializarea marketingului în funcție de obiectul activiății

Profilul activității economice reprezintă principalul criteriu al specializării marketingului.Acestcriteriu este alcătuit din trei specializări esențiale: marketingul bunurilor de consum, marketingul bunurilor de capital și marketingul serviciilor.Este de menționat faptul că marketingul agricol sau agromarketing nu se mai regăsește în clasificarea domeniilor menționate mai sus, deoarece existau diferite produse ce erau necesare populației într-o anumită limită, iar raportul cerere-ofertăera unul rigid cu particularități zonale. Acest domeniu privește problematica bunurilor agricole.

Marketingul industrial sau marketingul bunurilor de capital, reprezintă domeniul bunurilor destinate consumului industrial – mai exact, nu sunt niciodată destinate consumului final. Conform lui M. Baker, există câteva caracteristici distincte față de marketingul bunurilor de consum, cum ar fi: cantitatea de achiziții ale produselor industriale este mai mare, efectuându-se și pe o scară mai largă; produsele necesită o complexitate tehnică de realizare mai ridicată; achiziționarea se face în grup; motivul achiziționarii produselor este unul rațional; cumpărătorii reprezintă un grad ridicat de concentrare.

Marketingul serviciilor, sau marketingul în sectorul terțiar, este cel mai dinamic domeniu al marketingului datorită progesului uriaș în ultimele decenii pe piața serviciilor și a particularităților serviciilor în raport cu bunurile: intangibilitatea, inseparabilitatea de prestator, eterogenitatea și perisabilitatea.

În cazul marketingului serviciilor regăsim: marketingul turistic, marketingul bancar, marketingul transporturilor, sau marketingul serviciilor publice și marketingul serviciilor private.

Aria teritorială de desfășurare a activității economicese împarte în marketing intern și marketing internațional.

Marketingul intern se realizează strict pe teritoriul unei țări, la nivelul pieței naționale sau după caz, locale, în timp ce marketingul internațional vizează piețele din afara granițelor, fiind un rezultat al comerțului la nivel mondial, având ca ramuri marketingul de export și marketingul de import.

Nivelul de organizare economică, ceeste reprezentat de micromarketing are ca scop buna funcționare a firmei în sfera economiei în timp ce macromarketingul se realizează la nivelul economiei naționale.

Cu trecerea anilor, însă, specializarea marketingului s-a remarcat printr-o extindere rapidă prin domenii noneconomice sau necomerciale. Noul domeniu apărut poartă numele de marketing social, în cadrul căruia vom regăsi și marketingul organizațiilor non-profit.

Dacă în general în sfera tradițională a marketingului se regăsesc patru elemente, precum firma( factorul vizat), piața, produsul sau serviciul destinat vânzării și plata bănească pentru obținerea produsului, aceste elemente sunt prezente și în sfera marketingului social, dar într-o formă schimbată. Mai exact, obiectul nu este neapărat un produs material, iar compensația nu se realizează obligatoriu în bani.

De remarcat este faptul ca în domeniul marketingului social s-au dezvoltat diferite compartimente, precum: marketingul politic, marketingul educațional, marketingul sănătății publice, marketingul cultural, marketingul sportiv, marketingul religiei, marketingul ecologic, etc..

1.6. Mediul de marketing

Faptul că firma ca enitate economică nu este singura pe piață ce influențează sau este influențată de anumiți factori externi, mediul acesteia trebuie foarte bine analizat, fiind punctul de plecare al oricărei activități de marketing.

Mediul de marketing reprezintă totalitatea actorilor și forțelor din exteriorul marketingului, care au efect asupra capacității managerilor de marketing de a realiza și a întreține relații reușite cu clienții vizați.

Astfel că, prin studierea cu atenție a mediului, marketerii pot să revizuiască și să aplice anumite strategii de marketing, pentru a face față noilor provocări și de a profita de eventuale ocazii favorabile.

Mediul de marketing al unei firmei este alcătuit din: mediul extern și mediul intern.

1.6.1. Mediul extern

Componentele ce alcătuiesc mediul extern nu evolueazăcu aceeași viteză sau în același mod. Au rolul de a forma o structură complexă în care organizațiile să-și poată desfășura în cele mai bune condiții activitatea. După modul, natura și efectele acestor componente, mediul extern se împarte în următoarele:

Mediul stabil, ce este caracterizat de lentoarea și previzibilitatea cu care se realizează evoluția activității de marketing a firmei, fără prea multe probleme de adaptare.

Mediul instabil este reprezentat de schimbări frecvente ale componentelor mediului, fiind cel mai întâlnit mediu cu care actualele firme sau întreprinderi se întâlnesc în ziua de astăzi. Este necesară o previzionare a evenimentelor din zona pieței, a direcției acestora, dar și creșterea capacității de adaptare a unor eventuale schimbări.

Mediul turbulent este un mediu cu efecte negative asupra firmei, deoarece va avea probleme în a se adapta unor eventuale schimbări, riscând până și falimentul. Schimbările componentelor ale acestui mediu sunt greu de anticipat, luând forme și direcții imprevizibile.

Componentele mediului extern sunt: micromediul și macromediul firmei.

Micromediul este format din elemente mediului extern, cu care firma intră în contact direct și permanent, pentru a-și putea îndeplini obiectivele impuse. Aceste elemente sunt:

furnizorii de mărfuri, sunt cei care asigură resursele necesare de materii prime întreprinderilor, în baza unui acord de vânzare cumpărare;

prestatorii de servicii, sunt persoane fizice sau juridice, care prin intermediul serviciilor acestora ajută la îndeplinirea obiectivului întreprinderii. În rândul acestora, însă, nu se încadrează intermediarii și/sau prestatorii de servicii bancare;

furnizorii forței de muncă( unitățile de învătământ, oficiile de forță de muncă, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă);

clienții – sunt cel mai important element al mediului extern. Sunt persoanele cărora le sunt adresate bunurile sau serviciile;

concurenții – sunt cei care își dispută aceeași categorie de clienți, furnizori sau prestatori de servicii;

organismele publice;

Macromediul este format din elementele mediului extern, pe care firma nu-i poate controla sau influența în vreun fel anume, care acționează în mod indirect, pe termen și cu o intensitate mai mică. Aceste elemente sunt:

mediul demografic reprezintă populația ce se află în raza de acțiune a firmei, putând fi chiar o sursă a forței de muncă a acesteia, dar și un element de previzionare a cererii de mărfuri. Un rol important îl au indicatori ca : numărul populației, repartizarea pe sexe, vârsta, numărul familiilor, rata natalității, tipurile de etnii, analfabeții, persoane cu studii elementare, cu studii medii, universitare, etc. ;

mediu economic;

mediul tehnologic – are rolul de a aduce la cunoștință modul în care se obțin produsele sau serviciile. Este unul dintre cele mai importante elemente ale macromediului;

mediul cultural – reprezintă valorile, obiceiurile, tradițiile, credințele societății;

mediul politic – reprezintă structurile societății, clasele sociale, forțele politice, implicarea statului în economie, stabilitatea climatului intern, zonal și internațional;

mediul instituțional;

mediul natural – este din ce în ce mai adus în discuție din cauza crizei materiilor prime, creșterea costului energiei, creșterea gradului de poluare;

Raportându-ne la toate aceste elemente ale mediului extern prezentate mai sus, putem scoate în evidență importanța și complexitatea acestora, având diverse forme de legătură între firmă și mediul său.

1.6.2. Mediul intern

Reprezintă totalitatea elementelor ce asigură realizarea obiectivului stabilit al firmei. Aceste elemente sunt dependente între ele având un conținut static și unul dinamic.Mediul intern este alcătuit din elemente ce pot fi controlate cu ușurință în interiorul firmei.

Acestea sunt:

resursele umane ( forța de muncă, cine desfășoară activitatea);

resursele materiale;

resursele financiare;

informații ( legate de ce urmează să se întâmple în sfera pieței);

Concluzii

Marketingul reprezintă un set de acțiuni bine stabilite, ce nu pot fi omise, cu scopul de a crea produse sau servicii, în vederea satisfacerii nevoilor cetățenilor, de a le avea în permanență în prim plan, iar în final de a cuceri piețele deja existente.

Piața este un mediu economic în care oferta este întotdeauna obligată să acopere cererea, pentru ca o firmă să poată supraviețui și să-și îndeplinească obiectivele.

Cumpărătorii și consumatorii sunt cei care fac ca piața să evolueze și să fie într-o continuă mișcare pentru că nevoile acestora se schimbă de la o zi la alta.Idei, nevoi, așteptări și standarde noi se pot răspândi cu o viteză uimitoare. Această viteză este determinată de legătura oamenilor stabilită cu ajutorul tehnologiei, de creșterea continuă a comunităților virtuale și de o dorință permanentă a cumpărătorului de a avea cele mai noi, cele mai bune și mai la modă produse.

Astfel că, în urma unor analize și strategii bine definite, firmele trebuie să fie întotdeauna pregătite pentru a ține pasul cu aceste schimbări.

Mediul de marketing reprezintă totalitatea actorilor și forțelor din exteriorul marketingului, care au efect asupra capacității managerilor de marketing de a realiza și a întreține relații reușite cu clienții vizați.

Mediul de marketing este alcatuit din: mediul extern si mediul intern

Bibliografie

1) Baker, M (editor) – The marketing Book, Third Edition, Butter Worth, Heinemann, Oxford, 1994,

2) Buell Victor P. , Marketing Management: A Strategic Planning Approach – Mc Graw – Hill Book Company, New York, 1984

3) Haifer, J. R. , Orsoni, J. – Marketing, Vuibert gestion,Paris, 2001

4) Aurel Niță, Conf. univ. dr. , Științe economice, marketing și management, Curs

5) Alexandru Nedelea, Bazele marketingului, editura Sedcom Libris, Iasi, 2009

6) Flaviu Meghisan; Consumatorul; Editura Universitatea Craiova; 2010

7) Ioan Mihut; Marius Pop; Consumatorul și managementul ofertei; Editura Dacia; Cluj Napoca; 1996

8) J. T. Russel, W. R. Lone, Manual de publicitate, Teora; Bucuresti, 2002, Alexandru Nedelea, Bazele marketingului, Sedcom Libris, Iasi, 2009

9) Ciprian Pavel, Constantin Negruț, Bazele marketingului, Editura Eurobit, Timișoara, 2011

10) Cecilia Elena Vaduva, Prețuri și concurența, Academica Brancusi, Targu-Jiu, 2008

11) Maria Macris, Cererea și oferta în economia concurențiala de piață, Editura Arves, Craiova, 2009

12) Horia Mihai Raboca, Curs de marketing, Cluj, 2010

13) Viorel Cornescu, Doru Curteanu, Paul Marinescu, Sorin Toma, Management – de la teorie la practică, Editura Universității din București, București, 2003

14) Sică Stanciu, Bazele generale ale marketingului, Editura Universității din București, București, 1999

15) George-Daniel Ardelean, Bazele marketingului, curs, Satu Mare

16) Philip Kotler, Principiile marketingului, Editura Teora, București

2. Mixul de marketing – cei 4 P

2.1. Conceptul de marketing-mix

Strategia de marketing este esențială în vederea planificării și elaborării mixului de marketing, fiind ansamblul unor instrumente tactice și controlabile ce au scopul de a produce un răspuns pozitiv din partea categoriei de consumatori vizați.

Însă implementarea unei strategii de marketing este o acțiune complexă, ce se realizează cu ajutorul unui set de elemente bine stabilite, ce reprezintă exact modalitățile de atingere a obiectivelor și influențare în mod direct a cererii pentru anumite produse sau servicii.

Astfel, conform lui Philip Kotler, mixul de marketing reprezintă „ ansamblul instrumentelor controlabile și tactice de marketing( produsul, prețul, plasamentul și promovarea) cu scopul de a produce reacția dorită pe piața țintă, fiind una dintre cele mai vechi și utile concepte de marketing”.

Acest set de elemente este cunoscut și sub numele de „ cei 4-P” și are rolul de a detalia diversele strategii de marketing și a influența piața în legătură cu eficiența și calitatea maximă a produselor.

Tabelul 2.1. – Elementele mixului de marketing

Este interesant de observat faptul că tot mai mulți specialiști consideră că îmbinarea celor 4 elemente este insuficientă. Majoritatea consideră că populația este un factor esențial și complex, dar și cercetarea amănunțită în vederea utilizării a celui mai bun amestec a elementelor mixului de marketing.

Sunt și voci însă care sunt de părere că personalul ar putea fi un element foarte important ce ar trebui adăugat, deoarece calitatea personalului și modul de a interacționa cu eventualii consumatori, ar putea să-i determine să apeleze la serviciile lor.

Este foarte important de subliniat faptul că mixul de marketing nu este și nu va fi niciodată un amestec stabil, deoarece componentele sale, dar și proporțiile în care se combină sunt într-o continuă schimbare, depinzând de factori atât de natură endogenă( resursele financiare, numărul personalului, resursele tehnice, calitatea personalului, etc.), cât și de natură exogenă, ce nu pot fi controlați de firmă.

2.2. Elaborarea mixului de marketing

În elaborarea mixului de marketing se urmărește în primul rând combinarea „ celor 4-P” într-un mod cât mai eficient pentru a face față actualilor sau viitorilor rivali de pe piață.

„A face mixuri de marketing înseamnă a aloca resurse financiare și a manipula combinațiile de variabile explicative ale vânzătorilor, astfel încât efectul cules pe piață sub forma volumului vânzărilor sau a profitului să fie favorabil și cât mai mare.”

Mixul de marketing

Produsul Prețul Plasamentul Promovarea

Gama de produse Prețul de catalog Canale Promovarea vânzărilor

Calitatea Rabaturile Acoperirea Publicitatea

Aspectul Facilitățile Locurile Forța de vânzare

Caracteristicile Perioada de plată Stocurile Relațiile publice

Marca Condițiile de creditare Transportul Promovarea directă

Ambalarea

Dimensiunile

Serviciile

Garanțiile

Retururile

Figura 4 – Cei 4P ai mixului de marketing- conform

Astfel, elaborarea mixului de marketing se realizează în 3 etape:

1)Se identifică și se aleg variabilele de marketing în raport cu informațiile extrase în urma unui studiu de piață. Este foarte important de adus la cunoștință faptul că cele 4 elemente clasice ale mixului de marketing sunt indispensabile, alături de care, pentru completarea și eficientizarea întregului mix mai pot apărea și alte variabile.

Fiecare element este important, deoarece în funcție de amprenta pe care și-o lasă asupra obiectivului firmei, se elaboreazămai multe variante ale mixului de marketing, văzut ca un vector ( cu 4 dimensiuni: produs, preț, distribuție, promovare; fiecare având fluctuații la un anumit moment).

Așadar, pentru alegerea celei mai bune combinații, trebuie să se includă toate elementele ce au o oarecare influență asupra obiectivului stabilit, indiferent cât este de mică, acest lucru presupunând raportarea la strategia și tacticile la care se recurge pentru atingerea obiectivului.

2)Se pune în aplicare combinația de mix considerată a fi cea mai bună pentru o perioadă de timp dată.

Pentru a avea un impact cât mai ridicat pe piață în urma mixului de marketing ales, P. L. Dubois și A. Jolibert au elaborat 4 principii prin care să asigure nu doar o bună dozare a elementelor, cât și coerența acțiunilor acestora:

asigurarea unei coerențe bune între acțiunile de marketing și mediul întreprinderii. Nerespectarea acestei reguli poate duce la probleme precum: ignorarea dorințelor consumatorilor, acțiunilor concurenților sau a legislației.

Asigurarea unei bune coerențe între acțiunile întreprinderii și potențialul său uman, tehnic, financiar, comercial, logistic.

Asigurarea unui bun dozaj, a unei bune coerențe a acțiunilor de marketing între ele.

Asigurarea unei bune coerențe, legături a acțiunilor de marketing în timp.

Putem spune că indiferent de combinația de mix pe care o alegem, aceasta nu reprezintă o soluție definitivă; poate suferi modificări pe parcurs în funcție de strategia pe care o aplici, de conjunctură, dar și de timpul de care ai nevoie, toate aceste obstacole aducând după sine și reformularea mixului și chiar implementarea a mai mulor mixuri pentru fiecare piață în parte.

3)Cea de-a 3-a etapă constă în evaluarea atât cantitativă, cât și calitativă a mixului de marketing. Are scopul de a pune în balanță rezultatele obținute cu obiectivul fixat inițial, descoperirea erorilor și îmbunătățirea mixului printr-o combinare mai eficientă a elementelor mixului de marketing.

Cu cât personalul decident este mai pregătit și bine instruit, cu atât calitatea mixului va fi mai mare. Trebuie menționat și faptul că cele 4 elemente ale mixului de marketingului reprezintă ideile și strategiile ofertanților de a manipula și de a atrage cumpărători. Astfel că, firmele vor încerca întotdeauna să se pună în locul consumatorului, așa dezvoltându-se și ideea de „ cei 4-P”.

4-P 4-C

Produsul Cerințele și nevoile clientului

Prețul Cheltuielile acestuia

Plasamentul Comoditatea în achiziționare

Promovarea Comunicarea

Figura 5 – Corelarea 4P-4C- conform

Doar firmele ce vor respecta această corelație dintre „ cei 4P ” și „ cei 4C ”, vor reuși să-și influențeze cumpărătorii în așa fel încât mixul folosit să devină competitiv pe piață și să aibă cel puțin profitul pe care și l-au stabilit inițial.

2.3. Politica de produs

Produsul este considerat a fi cel mai important element ce stă la baza un afaceri. O firmă întotdeauna va încerca să aibă o diversitate cât mai mare a produselor pe care le propune consumatorilor, dar și o calitate superioară, în așa fel încât piața țintă să fie dispusă să plătească un preț mai mare pentru aceste produse, față de cele ale concurenților.

Produsul are rolul de a satisface permanent nevoile consumatorilor, ce poate fi oferit sub forma unui material, serviciu, persoană, idee.

Cu toate ca ofertanții văd produsul doar ca pe un obiect, consumatorii încearcă să se folosească și să se bucure de avantajele unui eventual produs. Există însă și câteva criterii ce stau la baza definirii unui produs. Acestea sunt:

Proprietățile fizice și tehnice ale produsului( volum, greutate, aspect);

Elemente cheie ale produsului ( marca produsului, numele, prețul, avantaje, instrucțiuni de folosire, serviciile asigurate pentru produs);

Informațiile legate de produs ( au scopul de a capta atenția potențialilor cumpărători și de a le influența decizia de cumpărare);

Imaginea produsului ( întotdeauna trebuie să aibă un caracter simbolic, plin de însemnătate, de care cumpărătorii să se simtă reprezentați).

Pentru a avea succes și pentru a întelege importanța produsului, ofertanții trebuie să-l privească întotdeauna din perspectiva clienților. Mai exact, trebuie să înteleagă beneficiile și satisfacțiile pe care le va aduce în urma consumului.

Astfel că, pentru a contura conceptul unui produs mai ușor, marketerii se văd nevoiți să urmeze anumite etape sau niveluri succesive:

Nucleul sau nivelul fundamental – este funcția de bază a produsului. Se referă la scopul și beneficiul principal al obiectului( cuptorul are rolul de a găti, ceasul are rolul de orientare în timp, o masă poate avea rolul de a lua cină împreună cu familia, etc. ).

Produsul generic – este cel care oferă funcția de bază.

Produsul așteptat se referă la caracteristicile, funcțiile și beneficiile la care se așteaptă consumatorul.

Produsul amplificat reprezintă nivelul la care un anumit produs a ajuns față de celelalte deja existente pe piață; avantajele diferențiale care-l deosebesc de celelalte produse.

Produsul potențial, reprezintă nivelul la care un produs ar putea ajunge, din punct de vedere al adăugirii unor funcții sau avantaje care momentan nu există.

În literatura de specialitate se regăsesc anumite criterii de clasificare a produselor. Prin prisma concepției de marketing, cele mai importante 3 criterii sunt:

Natura produselor;

Destinația produselor în consum;

Durata de utilizare a produselor;

În funcție de natura lor regăsim:

Bunuri – sunt produse tangibile;

Servicii – acestea nu au caracteristici fizice și se caracterizează în primul rând prin calitate, având caracteristici simbolice

În funcție de destinația de consum, produsele se clasifică după cum urmează:

Produse de larg consum, care la rândul lor includ:

a) produse cu cumpărare curentă: sunt acele produse pe care cumpărătorul le achiziționeaza destul de des, cu minim efort. La rândul lor, acestea se împart în:

– produse de strictă necesitate( care sunt achiziționate cu regularitate);

– produse cu cumpărare impulsivă( de obicei sunt achiziționate spontan);

– produse de depanare( sunt achiziționate doar atunci când este neapărată nevoie);

b) produse cu cumpărare cugetată: sunt acele produse care sunt achiziționate numai în funcție de anumite caracteristici, precum: calitatea, prețul, aspectul.

c) produse de specialitate: sunt produse cu caracteristici unice, pentru care consumatorii tind să facă eforturi speciale pentru a le achiziționa. De obicei, principala caracteristică a acestor produse este marca.

d) produse fără căutare: sunt acele produse pe care cumpărătorii nu au intenția să le achiziționeze, fie că le cunosc sau nu.

2) Produse industriale: sunt produsele destinate consumului productiv. Acestea sunt caracterizate de modalitatea de producție și de costul cumpărătorului. Se disting astfel următoarele categorii:

a) materii prime: fac parte din componența produsului finit, fiind baza acestuia. Materiile prime cuprind produsele agricole (ce au o perisabilitate și producție sezonieră) și resursele naturale (ce au un caracter limitat, termeni și prețuri diferite);

b) produse manufacturate;

c) bunuri de echipament: sunt acele produse care nu se regăsesc în componența produsului finit, dar care contribuie direct la fabricarea lui;

În funcție de durata de utilizare, bunurile se împart în:

Bunuri durabile – în mod normal, aceste produse necesită un număr de angajați mai ridicat, au un preț mai mare, iar vânzătorul oferă anumite garanții; sunt bunuri ce sunt folosite pentru o perioadă mai lungă de timp;

Bunuri perisabile – sunt acele categorii de bunuri ce se consumă foarte repede, astfel că sunt comercializate într-un număr cât mai mare, la un preț mai mic, bazându-se foarte mult pe o promovare intensă pentru a atrage cât mai mulți consumatori.

2.4. Politica de preț

Față de celelalte elemente ale mixului de marketing, care produc doar costuri, prețul este cel care produce venitul unei firme. Drept urmare, orice firmă va încerca întotdeauna să ridice prețurile până la limita maximă posibilă, însă doar în funcție de oferta pe care aceștia o au.

Putem spune astfel că firmele vor încerca să estimeze ce impact vor avea prețurile mai ridicate asupra profitului. Există un caz în care președintele unei companii a mărturisit faptul că daca ar mări prețul unui produs cu un singur dolar, aceasta creștere de preț va genera un profit de câteva milioane de dolari.

Însă pentru a stabili un anumit preț al produselor, o firmă trebuie să respecte anumite criterii, precum:

Prețul trebuie să fie în concordanță cu obiectivele deja stabilite ale firmei( profit, costuri, cota de piață, vânzări, supraviețuire);

Prețul trebuie să se încadreze în posibilitățile consumatorilor;

Prețul trebuie să reflecte calitatea produsului;

Prețul trebuie să concureze cu celelalte prețuri deja existente pe piață;

Prețul trebuie să fie stabilit în funcție de costuri;

Prețul trebuie să țină de cont de modalitatea de distribuție;

Prețul trebuie să reflecte durata de viață a produsului;

Figura 6 – Factorii de influență a prețului-conform

Foarte important este de menționat faptul că strategia de preț reprezintă un element foarte important la introducerea unui produs pe piață. Trebuie avută în vedere disponibilitatea unei categorii de consumatori, care sunt dispuși să ofere un preț mai ridicat decât alți cumpărători pentru anumite bunuri sau servicii. Aceasta strategie poartă numele de strategia prețului înalt și este benefică pentru firmele ce încearcă să lanseze un produs care nu se regăsește în acel moment pe piață, sau cu o calitate net superioară decât cele deja existente.

O altă strategie importantă este cea de penetrare a pieței în care se stabilește un preț relativ scăzut al produsului pentru a putea să pătrundă cât mai rapid pe cât mai multe segmente ale pieței. Această strategie de preț este recomandată atunci când există o foarte mare concurența în ceea ce privește nivelul prețurilor, sau când puterea de absorbție a pieței este foarte mică din motive precum inflația sau șomajul.

Există companii care își stabilesc prețurile în funcție de valoarea respectivului produs. Acestea încearcă să estimeze prețul maxim pe care consumatorii vor fi dispuși să-l plătească. Nu înseamnă că și vor cere acest preț, pentru că este posibil ca acesta să nu fie acceptat. Vor încerca să obțină valorea produsului plus un „surplus al consumatorului”, adică vor încerca să adauge anumite beneficii și astfel vor stabili un preț pentru întreaga ofertă.

Astfel vor exista oferte „ mai puțin pentru mai puțin” și „ mai mult pentru mai mult” . Desigur, orice companie va încerca să-și influențeze consumatorii să achiziționeze cât mai mult. Prin urmare vor încerca să acorde un preț special pentru întreaga ofertă, fiind mai mic decât în cazul în care s-ar achiziționa fiecare componentă a ofertei.

2.5. Politica de distribuție

Fiecare marketer este nevoit să hotărască în ce mod își va pune marfa la dispoziție pentru piața țintă. Așadar, posibilitățile sunt de a vinde direct sau prin intermediari. Avantajul este că indiferent de alegere, ambele se pot face în cadrul aceluiași tip de afacere.

Astfel distribuția se referă la traseul parcurs de bunuri, începând de la producător până la consumator.

Canalul de distribuție reprezintă un ansamblu de organizații independente implicate în procesul de asigurare a disponibilității produsului pentru consum ori pentru utilizare.

Totuși, pentru a crea un canal de distribuție trebuie foarte bine analizat segmentul de piață pe care firma dorește sa acționeze, prin intermediul a câtorva etape.

Prima etapă este reprezentată de segmentul de piață ales și strategia de poziționare. Este necesară identificarea nivelului cererii din fiecare segment pe care firma acționează, pentru că un canal de marketing nu asigură doar deplasarea produsului către consumator, ci prin serviciile oferite adaugă valoare produsului.

Cea de-a doua etapă este definirea canalului optim. Mai exact se creează un canal de marketing care are rolul de a satisface cerințele consumatorilor.

În cea de-a treia etapă firma va hotarî care segmente vor fi servite și care nu. Această decizie este luată în funcție de ce cumpără și mai ales cum cumpără consumatorii.

Odată cu definirea canalelor de marketing și a segmentelor de piață, este necesar să se ia anumite decizii referitoare la:

Folosirea unor canale directe sau indirecte(așa cum am menționat mai sus în introducerea politicii de distribuție);

Stabilirea lungimii canalului de distribuție( numărul de intermediari pe la care trece produsul în drumul său către consumatori);

Stabilirea tipului de intermediari;

Stabilirea numărului de intermediari la fiecare nivel al canalului de distribuție;

Folosirea mai multor canale de distribuție în același timp;

Selectarea membrilor canalelor de distribuție;

Aruncând o scurtă privire pe cele prezentate până acum, am putea trage concluzia că doar firma producătoare alege distribuitorii. De fapt, de cele mai multe ori cei care distribuie lanțurile de distribuție sunt cele care își aleg producătorii cu care vor lucra. Există și cazuri în care distribuitorii ajung să se lupte în mod direct cu producătorii, datorită mărcilor de distribuitor, mărci de produse cu aproximativ 20% mai ieftine decât celelalte produse din motive precum: lipsa taxei de raft sau a reducerii costurilor de distribuție.

2.6. Politica de promovare

Promovarea este cel de-al patrulea element al mixului de marketing și are rolul de a acoperi toate instrumentele de comunicare care pot furniza un mesaj destinat unei piețe țintă. Aceste instrumente sunt în număr de cinci, și anume:

Publicitatea Este modalitatea ideală prin care consumatorii află de existența companiilor, de intențiile acestora, de produsele ce urmează a fi destinate vânzării sau de anumite servicii.Având în vedere că publicitatea implică cele mai ridicate costuri față de celelalte costuri, este foarte important ca reclamele să fie de o bună calitate, deoarece, cu cât creativitatea lor este mai mare, cu atât vor crea o imagine pozitivă în rândul consumatorilor, va crește gradul de preferință sau pur și simplu brandul va începe să devină cunoscut. Dacă reclamele nu sunt atractive pentru consumatori, este recomandat să se investească în celelalte instrumente care nu sunt la fel de costisitoare ca publicitatea. Publicitatea are o eficiența maximă atunci când este îndreptată spre un grup țină mai redus.Aceasta se bazează pe cei cinci „M” : misiunea( să convingă grupurile țintă de cumpărători); mesajul( poate fi o risipă de bani dacă mesajul nu este unul atrăgător); media( reprezintă mijloacele prin care mesajul se va face auzit); bani-money( daca o companie are tendința să cheltuiască mai puțin în ceea ce privește publicitatea, va constata că de fapt va înregistra costuri mai mari, pentru că produsele acestora nu vor fi suficient de mult promovate); măsurători( se referă la impactul pe care compania îl are asupra vânzărilor).

Promoțiile Publicitatea niciodată nu va aduce schimbări rapide în ceea ce privește schimbările, astfel că majoritatea companiilor încearcă să atragă cumpărători aplicănd diferite promoții. Promoțiile au rolul de a slăbi preferințele consumatorilor pentru anumite branduri pentru a face față concurenței. Astfel consumatorii au tendința să aleagă cel mai acceptabil set de branduri, în loc să prefere vreun anume tip de brand. Aceștia vor verifica în permanență care branduri vor aplica reduceri, achiziționând acele tipuri de branduri care se înscriu în limitele pe care comsumatorii și le-au impus.Există însă și riscul ca după o scădere drastică a prețurilor, companiile să-și piardă din cota de piața, dacă acestea nu sunt în concordanță cu pretențiile și posibilitățile consumatorilor. Așadar, este nevoie de mult curaj pentru a tăia din fondurile destinate promovărilor de vânzări, în detrimentul investirii a mai multor bani pentru o publicitate sau servicii mai bune.

Relațiile publice( PR) În structura activităților promoționale sunt cuprinse și relațiile publice, care au cunoscut o deosebită amploare în ultimele decenii. Sunt foarte numeroase companii și organizații, inclusiv din țara noastră, care, recunoscând însemnatatea acestei modalități de promovare, au consacrat chiar o funcție specifică, respectiv cea de reaponsabil sau chiar manager de relații publice (la noi în limbajul curent aceasta funcție este denumită chiar prin inițialele din limba engleză PR – „Public Relations”). Activitatea de relații publice include mai multe mijloace de realizare, specialiștii subliniind necesitatea adaptării acestora în funcție de categoria de public vizată, respectiv din mediul intern sau din cel extern al organizației moderne.Activitatea de relații publice în rândul angajaților unei organizații urmărește creareacelui mai bun climat pentru a obține o maximă performanță la toate nivelurile de conducere și de execuție. De asemenea, relațiile publice interne se referă, după caz, și la acționariisau deținătorii de părți sociale din capitalul social. Sistemul intern de comunicații trebuie să mențină angajații în cunoștință de cauză cu toate deciziile luate, fiecare fiind stimulat să aibă un spirit creator, în scopul realizării sarcinilor cu maximum de eficiență. În organizațiile mari, cu o dispersie teritorială semnificativă, se fac eforturi mari pentru a se asigura raporturi adecvate între managementul central și salariații din teritoriu. Specialiștii iterează în acest sens utilitatea unor rețele proprii de televiziune, publicații specifice sau scrisori ale conducerii, vizite personale ale vârfurilor manageriale etc., pentru a se asigura unitatea de acțiune la toate eșaloanele. La rândul lor, relațiile publice externe ale organizației moderne vizează nu numai furnizorii și consumatorii finali, ci și întreaga comunitate în care activează organizația, respectiv comunitatea de afaceri și cea socială. Astăzi se pune chiar problema responsabilității sociale a organizației moderne, care se implică tot mai mult în problemele comunității, în diverse forme, care depășesc scopul imediat al obținerii de profit. Relațiile publice sunt abordate de specialiști pe multiple planuri care deși depășescuneori cadrul strict al pieței, rămân în sfera marketingului. De exemplu, Philip Kotler și colaboratorii aduc în discuție rolul important al relațiilor publice nu numai în promovarea unor produse sau servicii, dar și aportul acestora la promovarea organizațiilor în sine sau chiar a țărilor.

Forța de vânzareO componentă specifică a sistemului de comunicare asociat organizației moderne o reprezintă forțele de vânzare care deși în primele perioade de dezvoltare a marketingului au fost incluse în politica de distribuție, reprezintă în prezent una dintre cele mai dinamice componente ale politicii promoționale. În deplină consonanță cu esența marketingului, forțele de vânzare se află în așa-zisa „primă linie” a activităților de marketing real, personalul de contact cu clienții fiind cel care realizează actele de vânzare-cumpărare. De pe această poziție de „frontieră” între producător și consumatorul final, forțele de vânzare sunt chemate să îndeplinească obicetive cum sunt: identificarea piețelor potențiale, vânzarea propriu-zisă a produselor sau serviciilor, definirea profilului clienților și localizarea lor geografică, culegerea de informații relevante despre clienți și concurență, negocierea și încheierea de contracte, realizarea de activități de merchandising și publicitate la locul vânzării, acordarea de consultanță tehnică și comercială utilizatorilor industriali și intermediarilor, prestarea unor servicii de marketing legate de utilizarea produselor (sau a serviciilor).

Marketingul directPublicitatea directă(dupa unii autori, între care și Philip Kotler), sau marketingul direct(potrivit altor specialiști) se înscrie, de asemenea, în arsenalul acivităților promoționale, depășind însă de multe ori cadrul strict al politicii promoționale. Se are în vedere în acest context faptul că marketingul direct este și o formă de vânzare, nu numai de promovare în sine a produselor sau serviciilor unei companii. Fără a intra în detalii referitoare la controversele dintre specialiști în definirea sau încadrarea marketingul direct în sfera amplă a marketingului, este notabil faptul că, în marketingul modern, acest instrument (oricum ar fi definit, este vorba de un instrument de marketing) și-a dovedit deja viabilitatea. Sunt tot mai numeroase organizațiile moderne care includ și marketingul direct în eforturile lor de sprijinire a vânzărilor clasice. Ca urmare a unor eforturi de cristalizare conceptuală, specialiștii aduc în discuție inclusiv componente specifice ale mixului de marketing direct: baza de date, oferta, comunicarea, logistica. Aceste componente ale mixului marketingului direct îmbracă numeroase particularități prin raportare la componente similare asociate marketingului clasic. Se au în vedere în acest context, îndeosebi oferta, comunicarea și logistica în marketingul direct.

Concluzii

Astfel, conform lui Philip Kotler, mixul de marketing reprezintă „ ansamblul instrumentelor controlabile și tactice de marketing( produsul, prețul, plasamentul și promovarea) cu scopul de a produce reacția dorită pe piața țintă, fiind una dintre cele mai vechi și utile concepte de marketing”.

Mixul de marketing nu este și nu va fi niciodată un amestec stabil, deoarece componentele sale, dar și proporțiile în care se combină sunt într-o continuă schimbare, depinzând de factori atât de natură endogenă( resursele financiare, numărul personalului, resursele tehnice, calitatea personalului, etc.), cât și de natură exogenă, ce nu pot fi controlați de firmă.

Produsul este considerat a fi cel mai important element ce stă la baza un afaceri. O firmă întotdeauna va încerca să aibă o diversitate cât mai mare a produselor pe care le propune consumatorilor, dar și o calitate superioară, în așa fel încât piața țintă să fie dispusă să plătească un preț mai mare pentru aceste produse, față de cele ale concurenților.

Prețul este cel care produce venitul unei firme, astfel incât, orice firmă va încerca întotdeauna să ridice prețurile până la limita maximă posibilă, însă doar în funcție de oferta pe care aceștia o au.

Astfel distribuția se referă la traseul parcurs de bunuri, începând de la producător până la consumator.

Distribuția se referă la traseul parcurs de bunuri, începând de la producător până la consumator.

Promovarea este cel de-al patrulea element al mixului de marketing și are rolul de a acoperi toate instrumentele de comunicare care pot furniza un mesaj destinat unei piețe țintă.

Bibliografie

1) Philip Kotler, Armstrong Gary, Principiile marketingului, Editura Teora, București, 2004

2) Florescu G.( coordonator), Marketing, Editura didactică și pedagogică, București, 1981

3) Prutianu S. , Munteanu C. , Caluschi C. , Inteligenta Marketing Plus, Editura Polirom, Iași, 1999

4) Philip Kotler, Despre marketing, Editura Curier Marketing, București, 2003

5) Letiția Rad, Mixul de marketing, Editura Risoprint, Cluj, 2007

6) Luchian Mihai, Mixul de marketing, Editura Politehnium, Iași, 2013

7) Florina Pinzaru, Noțiuni fundamentale de economie. Introducere în management și marketing, curs, București, 2007

8) Luminița Nicolescu, Marketingul, premisa succesului în afaceri, Universitatea Virtuală de Afaceri, București, 2003

9) Balaure, V., Popescu, I. C., Serbanica, D. – Tehnici promoționale, Editura Metropol, București, 1994

10) Serbanica, D. – Relații publice, Editura ASE, București, 2003

11) Zaharia, R., Cruceru, A.- Gestiunea forțelor de vânzare, Editura Uranus, București, 2002

12) Veghes, C. – Marketing Direct, Editura Uranus, București, 2003

3. Fundamentele marketingului in administrația publică

3.1. Marketing in administrația publică

3.1.1. Conceptul de marketing în administrația publică

Apariția noțiunii de marketing în administrația publică a apărut datorită rolului pe care îl aveau și încă îl au serviciile publice din țara noastră în încercarea de a crește calitatea vieții cetățenilor, însă din păcate România a rămas destul de în urmă în tot ceea ce înseamnă acest domeniu. Extinderea continuă a domeniilor de aplicare ale marketingului în diverse sectoare ce țin strict de activitatea umană au condus la conceptul de marketing în administrația publică.

Astfel acest concept poate fi definit ca fiind un „conglomerat de principii, metode și tehnici pentru întelegerea și perfecționarea activităților de marketing și de execuție din instituțiile administrației publice( primării, consilii locale, prefecturi, consilii județene, guvern, președinție, ministere, etc. ) și a comportamentului de marketing al funcționarilor publici, permanenți și/sau aleși din sectorul public”.

Administrația publică are scopul de a satisface într-un mod cât mai rațional și eficient, exigențele și nevoile din ce în ce mai ridicate ale cetățenilor săi. Instituțiile din sfera administrației publice trebuie să fie permanent pregătite, creatoare, dinamice și să răspundă în timp util cerințelor cetățenilor.

Este foarte imporant de cunoscut faptul că toate aceste puteri publice și administrative nu au ca scop obținerea unui profit în urma vânzării anumitor bunuri sau servicii, deoarece acestea sunt organizații cu o vocație socială; vor încerca permanent să-și îndeplinească obiectivele de interes general, adica vor încerca să influențeze comportamentul, viziunea și atitudinea anumitor categorii de public. Mai exact, de exemplu pentru dezvoltarea și creșterea nivelului cultural al cetățenilor, Ministerul Culturii va avea ca scop stârnirea curiozității cetățenilor să viziteze cât mai multe muzee, să participe la diverse spectacole culturale de teatru, muzică, artă; pentru scăderea ratei șomajului, ministerele trebuie să convingă antreprenorii, companiile, managerii, să angajeze cât mai mulți tineri; pentru a îmbunătății starea de sănătate a populației, Ministerul Sănătății va încerca să-i determine pe cetățeni să meargă la controale periodice de verificare a stării de sănătate și să renunțe la anumite vicii.

Asa cum o companie are ca obiectiv realizarea unui studiu de piață pentru a fi la curent cu starea pieței, același lucru este valabil și pentru oricare dintre instituțiile publice din sfera administrației publice, deoarece a analiza piața înseamnă a cunoaște și a întelege toți factorii care fac referire la nevoile cetățenilor și la cum se va proceda pentru satisfacerea acestora.

Astfel că putem spune că toate organizațiile din administrația publică au căpătat acest caracter concurențial, fiind un comportament ce a luat naștere în sfera organițiilor private; în permanență organizațiile publice vor încerca să se adapteze și să țină pasul cu evoluția marketingului modern.

Dacă ar fi să ne raportăm la societatea din zilele noastre, putem observa faptul că atât guvernele cât și administrațiile locale au început să înteleagă importanța aplicării marketingului în activitatea lor, deoarece prin intermediul acestui lucru au șansa de a fi mai aproape de cetățean și de a-i întelege nevoile,iar în urma unei bune strategii, instituțiile publice vor putea să aibă acces în permanență la cerințele pieței și la o adaptare cât mai bună la dinamica acesteia.

3.1.2. Principii de marketing în administrația publică

Raportându-ne la conceptul și scopul marketingului în administrația publică putem identifica anumite principii care teoretic ar trebui să aplice și sfera acestui domeniu. Astfel, regăsim:

Administrația publică se află strict la dispoziția și în serviciul cetățeanului Rolul instuțiilor publice ale statului este acela de a satisface nevoile cetățenilor, asftel că absolut toate resursele administrației sunt destinate îndeplinirii acestui scop. Este cel mai important principiu al marketingului în administrația publică.

Principiul flexibilității Instituțiile trebuie să se adapteze mediului în care își desfășoară activitățile. Acestea trebuie să fie în permanență pregătite să răspundă pozitiv în urma transformării continue a circumstanțelor. Acest principiu este foarte important, deoarece schimbările frecvente ce au loc în societatea din zilele noastre, fac obligatorie adaptarea cât mai rapidă a instituțiilor la transformările sociale, desigur pentru a răspunde în timp util cerințelor cetățenilor. Aceste schimbări frecvente în societatea modernă au condus la:

Promovarea strategiilor active de dezvoltare teritorială;

Creșterea capacității liderilor instituțiilor publice de a se adapta la aceste schimbări frecvente;

Cunoașterea exactă a situației din mediul social;

Întregul spațiu administrativ trebuie să fie la curent cu cerințele sociale actuale și să fie capabil să le previzioneze pe cele viitoare. Însă ca acest principiu să fie respectat este nevoie ca instituțiile publice ale statului să fie exemplar pregătite pentru a răspunde în timp util exigențelor cetățenilor. Pe baza studiilor de piață efectuate, sistemul administrativ va încerca să prevadă care sunt domeniile care vor cunoaște schimbări majore, unde vor crește mai mult cerințele cetățenilor, pentru a-și intensifica eforturile strict în direcția potrivită.

Aceste principii sunt esențiale în buna funcționare a lucrurilor din sfera administrației publice. Pentru o societate sănătoasă, deschisă către schimbări din ce în ce mai frecvente, instituțiile publice trebuie să se dedice întru totul în primul rând îmbunătățirii vieții cetățenilor prin satisfacerea nevoilor acestora. Astfel că cei care au rolul de a contribui la această îmbunătățire, mai exact funcționarii publici, trebuie să stăpânească atât metodele, cât și tehnicile marketingului public.

3.1.3. Caracteristicile marketingului în administrația publică

Caracteristicile marketingului în administrația publică fac referire în principal la conceptul în sine al marketingului public, la metodele de lucru și la obiectivele acestuia. Printre aceste caracteristici, regăsim:

Caracterul integrator Se caută consolidarea relațiilor din administrația publică, cu scopul de a găsi soluții utile pentru perfecționarea întregului sistem administrativ. Sunt incluse toate domeniile sociale: învățământ, sănătate, asistență socială, etc. ;

Caracterul politic Marketingul public stă la baza deciziilor executivului din sfera administrației publice. Executarea acestor decizii administrative sunt îndeplinite de către funcționarii publici, reprezentanți ai puterii publice, ținând seama de orientarea politică dar și de programul de guvernare al formațiunilor politice de care aparțin;

Caracterul de diversitate Marketingul public se regăsește în instituții cu competență generală și specială, dar și în instituții centrale și locale. Această caracteristică face referire la întreagul spațiu administrativ, atât central cât și local, în care se pot delimita ramuri ale marketingului în administrația publică centrală de stat, în cea a instituțiilor publice autonome și în celelalte categorii de unități sociale care aparțin sectorului public;

Caracterul de sinteză Marketingul public încearcă să preia din domenii precum dreptul, economia, psihologia, sociologie, metode și tehnici care sunt menite să îmbunătățească calitatea spațiului administrativ, fiind puse în aplicare de către funcționarii publici.

Indiferent că anumiți angajați din administrația publică nu au contact direct cu cetățenii, și acești funcționari au „clienții” lor. Mai exact,au sarcina de a se ocupa de ceilalți colegi ai acestora din respectiva instituție. Acețtia poarta numele de clienți interni. Putem spune astfel căfiecare dintre noi suntem clienți, pentru că la un moment dat vom avea nevoie de anumite servicii, informații sau asistență.

3.1.4. Orientarea către cetățeni

În actualul sistem birocratic puterea publică are obligativitatea de a se orienta către toate activitățile publice care conduc la satisfacerea nevoilor cetățenilor și inclusiv la bunăstarea acestora. Față de companiile private care își pot aleg categoriile de consumatori, sistemul public nu are această posibilitate, publicul fiind unul și același, neavând posibilitatea de a alege sau de a face vreo selecție între anumite categorii de consumatori. Mai mult decât atât, întreaga activitate prestată pentru el se presupune a fi benefică pentru cetățean.

Având în vedere că fiecare cetățean este plătitor de taxe și impozite, adică implicit contribuabil la bugetul local, pe lângă statutul de consumator, acesta capătă și statutul de finanțator al serviciului public. Astfel imaginea și credibilitatea instituțiilor publice devin adesea fragile în fața criticilor, exigențelor și interpretărilor cetățenilor.

Acest statut al publicului se datorează următorilor factori:

Aspirația tot mai mare a administrațiilor și a utilizatorilor serviciilor publice;

Exemplul de model de consumator extras din regula de funcționare a organizațiilor private;

Dezvoltarea noilor produse care așază produsele în situații concurențiale;

Deschiderea către concurență a fostelor servicii care dețineau monopolul și care au fost nevoite să-și modifice componentele;

Trecerea de la oferta deficitară, la oferta excedentară;

Odata cu reforma serviciului public, care a fost nevoit să se adapteze la influențele și evoluțiile tehnice din era noastră, cât și de viața politică, s-a urmărit îmbunătățirea relației dintre cetățean și instituțiile publice. Acest obiectiv implică automat creșterea calității serviciilor publice și creșterea capacității autorităților locale de a identifica nevoile cetățenilor și de a le satisface în timp util.

Toate aceste lucruri au condus la unul din principiile de bază ale marketingului în administrația publică, pe care le-am prezentat deja mai sus, și anume orientarea instituției publice strict către cetățeni.

Cetățeanul se definește a fi „ locuitorul unei țări, care acționează în concordanță cu un set de reguli( drepturi și îndatoriri), în problemele sau afacerile publice.” Acesta acționează doar în sfera publică, unde are ocazia să comunice și să interacționeze cu ceilalți cetățeni.

Administrația publică, care are obligația să fie apropiată de cetățean și care se bazează pe opțiunea electorală a acestuia, încearcă să creeze și să promoveze o legatură de parteneriat între ofertanții de servicii publice și consumatori. Desigur, acesta ar trebuie să fie un lucru firesc, însă, pentru a reuși, instituțiile publice trebuie să identifice și să îndeplinească nevoile consumatorilor cât repede și la o calitate superioară.

Orientarea către cetățeni în adevăratul sens al cuvântului înseamnă ca instituțiile abilitate ale statului să fie la curent cu nevoile cetățenilor din absolut toate circumscripțiile. Din păcate, de foarte multe ori birocrația excesivă este cea care împiedică , care întârzie și chiar conduce la imposibilitatea de a duce la bun sfârșit satisfacerea dorințelor consumatorilor. Cauza principală a acestui important impediment este dată de faptul că actualii funcționari publici nu au reușit să se adapteze și să conștientizeze faptul că activitățile și procedurile acestora nu mai corespund acelor nevoi. Cu toate acestea, funcționarii sunt cei care pot influența în mod pozitiv sau negativ percepția cetățenilor asupra instituției publice.

În cadrul fiecărei instituție ar trebui să se regăsească un anumit cod de conduită care să cuprindă:

Cetățeanul este cea mai importantă persoană în oricare din următoarele situații: comunicare prin telefon, prin poștă, online sau în mod direct;

Cetățeanul nu depinde angajații instituțiilor publice, ci ei depind de el;

Cetățeanul în niciun caz nu întrerupe munca funcționarului, el însăși reprezintă scopul acelei munci;

Cetățeanul nu este în afara activității funcționarilor, acesta face parte din munca lor;

Cetățeanul nu reprezintă o simplă cifră statistică;

Cetățeanul nu este cineva cu care angajații instituțiilor publice ar trebui să se certe;

Cetățeanul este cel care comunică nevoile și dorințele funcționarilor;

Atâta timp cât instituțiile și organismele publice vor aborda această tactică de orientare către cetățeni, se va crea o legătură de încredere între sistemul administrativ din țara noastră și cetățean,doar traversând această punte probleme locale vor avea rezolvare.

Este foarte important ca fiecare cetățean să se simtă ca fiind parte din întreagul sistem administrativ. Orice idee sau soluție la rezolvarea unei probleme, venită din partea cetățenilor trebuie luatăîn considerare și analizată cu foarte mare atenție. Desigur, vor exista situații în care ideile acestora vor fi respinse. În cazul acesta, reprezentanții administrației publice vor avea obligația să explice cetățeanului de ce respectiva idee nu poate fi abordată și implementată. De asemenea, atât sugestiile cât și reclamațiile venite din partea cetățenilor nu au voie să fie ignorate.

3.1.5. Publicul țintă

Unul dintre cele mai importante aspecte legate de însemnătatea și importanța marketingului în administrația publică este reprezentat de necesitatea și obligativitatea ca instituțiile statului să fie capabile să se adapteze cerințelor diferitelor grupuri țintă de cetățeni.

Acest public țintă este unul extrem de variat și diversificat, prin urmare instituțiile statului au tendința să aibă contact direct cu următoarele categorii de public:

Publicul intern al organizației: șefi de birou, funcționari, manageri;

Publicul extern al instituției publice: presa, gurvern, comunitatea locală, clienți;

Public primar, secundar și marginal. Sunt acele categorii ce intră în legătură doar cu anumite tipuri de instituții publice, precum ministerele sau agențiile;

Publicul tradițional și viitor. Angajații și cetățenii actuali alcătuiesc categoria publicului tradițional, pe când tinerii din noua generație alcătuiesc publicul viitor. Foarte important de menționat faptul că ca ambele categorii au o importanță semnificativă într-un eventual succes al organizației;

Publicul oponent, neimplicat și susținător. De obicei organizațiile din spațiul public au contact direct cu reprezentanții acestor trei categorii de public.

3.1.6. Dezvoltarea marketingului în administrația publică din România

Odată cu eliberarea României din regimul comunist, s-a considerat a fi imperios necesară realizarea unei reforme bazate pe democrație a administrației publice, dar și găsirea soluțiilor necesare integrării europene în acest domeniu. Orientarea către client este momentan obiectivul principal al sectorului public, însă odată cu aderarea României în Uniunea Europeană, lucrurile au început să capete contur și să se schimbe într-un ritm destul de alert.

Chiar dacă după anul 1989 au fost cațiva ani de cumpănă în care România a înregistrat schimbări majore atât în plan politic cât și economic, țara noastră a început să facă progrese notabile în ceea ce privește implementarea anumitor reforme legislative și administrative, cu scopul de a adopta legislația Uniunii Europene.

Trecerea bruscă la economia de piață a generat numeroase modificări economice, sociale și politice în România,astfel că printre cele mai importante schimbări se regăsesc în planul concret de organizare și funcționare a administrației publice, ce se bazează pe principii de modernitate și eficiență, de apropiere de cetățeni, de aliniere la actualele norme europene pentru a fi capabilă să răspundă în timp util la exigențele și rigorile specifice. Prin aceste schimbări, administrația publică a dobândit o identitate proprie, cu o filozofie nouă și care generează o configurație aparte.

Din păcate promovarea marketingului reprezintă o reală problemă pentru administrația publică din zilele noastre, și asta din cauza faptului că cetățenii nu au încă încredere deplină în capacitatea de soluționare a problemelor din spațiul administrativ de către instituțiile statului. Cu toate acestea, se observă faptul că există încercări timide de a utiliza valențele manageriale ale marketingului în acest sector.

Absolut toate instituțiile din administrația publică românească trebuie să aibă ca principal obiectiv satisfacerea nevoilor populației, însă nu toate se dedică 100% acestui scop și plasează cetățeanul în centrul preocupărilor sale.

Există însă o presiune constantă ce atârnă greu pe umerii instituțiilor din administrația publică în vederea satisfacerii necesităților și cerințelor cetățenilor. În acest caz, regăsim:

Amplificarea presiunii asupra bugetelor publice și necesitatea găsirii de noi soluții pentru creșterea eficienței și performanțelor instituțiilor administrației publice centrale și locale;

Restructurarea continuă a funcționarilor și serviciilor sectorului public;

Tendința privatizării sau a externalizării unor servicii prin outsourcing;

Necesitatea legitimității administrației publice în raport cu cetățenii / contribuabilii;

De-a lungul anilor s-a încercat creșterea transparenței modului de lucru în spațiul administrativ și promovarea deschiderii către cetățeni. Progresele au fost vizibile, mai ales că au fost implementate acte normative ce reglementează liberul acces la informațiile de interes public sau obligativitatea transparenței decizionale.

„Administrația modernă impune ca autoritațile publice să vegheze la buna funcționare a pieței serviciilor publice și să garanteze interesul general, în special satisfacerea nevoilor primordiale ale cetățenilor și conservarea bunurilor publice, atunci când piața nu reușește să o facă.”

Din păcate, în România există o rată destul de scăzută a încrederii cetățenilor față de administrația publică, principalul argument fiind slaba credibilitate pe care o oferă sistemul administrativ din țara noastră. De obicei, presa și societatea civilă sunt văzute ca fiind principalii formatori de opinii, deoarece au posibilitatea de a transmite anumite mesaje cu un conținut negativ la adresa funcționarilor publici. Aceste, cel puțin teoretic, neadevăruri, pot afecta munca funcționarilor, existând posibilitatea de autodenigrare, scăderea respectului de sine și demoralizare a acestora.

Tocmai de aceea funcționarul public din România din zilele noastre este privit prin intermediul acestor imagini din presă sau prin percepția directă a opiniei publice, ca fiind incompetent, slab motivat, birocrat, corupt, politizat și arogant. Iar din păcate, toate aceste deficiențe sunt atribuite și întregului sistem administrativ.

Chiar și așa, realitatea din actualul sistem administrativ ne demonstrează faptul că de foarte multe ori, funcționarii publici din instituțiile publice au un comportament neadecvat și greu de tolerat. Acest defect este cauzat de faptul că autoritățile din acest domeniu se află într-o poziție de monopol, lucru ce determină organismele publice să se manifeste printr-o lipsă totală de flexibilitate în ceea ce privește adaptarea acestora la nevoile și dorințele cetățenilor. Se observă astfel faptul că foarte multe instituții publice își fixează un anumit timp pentru soluționarea problemelor. Reglementările prevăd ca răspunsul la aceste cereri să fie dat în termen de maximum opt săptămâni, însă de foarte multe ori se dau cu mult peste limita impusă de lege.

Pe lângă toate aceste deficiențe, se pare că sistemul administrativ din țara noastră nu caută să elaboreze formulare mai eficiente și accesibile cetățenilor, astfel că imaginea per total a administrației publice este că eficiența și calitatea muncii instituțiilor publice este influențată de această birocrație exagerată, complicată, care îngreunează și chiar împiedică satisfacerea nevoilor și cerințelor cetățenilor.

Realizarea unei reforme la nivel administrativ în țara noastră este esențială. Însă acest proces nu presupune doar înlocuirea, eliminarea sau crearea anumitor instituții, iar mai apoi adaptarea acestora la noile condiții din domeniul marketingului, ci presupune și schimbarea mentalității funcționarilor publici. Aceștia trebuie să înteleagă că într-o societate modernă, care este permanent dispusă și deschisă unei evoluții continue, orientarea principală de marketing a acestora trebuie să fie îndreptată într-un procent de 100% către satisfacerea nevoilor cetățenilor.

Se recomandă astfel impunerea anumitor programe de instruire și formare a funcționarilor publici ce intră în contact direct cu publicul, pentru o mai bună informare și îndrumare în vederea parcurgerii și întelegerii cât mai ușoare a formulalelor.

Pentru îmbunătățirea marketingului din administrația publică se impune implementarea conceptului în sine al marketingului la nivelul tuturor structurilor organizațiilor. Astfel, se va încerca adoptarea următoarelor măsuri:

Organizarea unor activități care să contribuie la întelegerea și recunoașterea necesității racordării preocupării administrației publice la cerințele concrete ale pieței și ale mediului;

Orientarea activității practice în direcția satisfacerii acestor cerințe prin asigurarea unui cadru organizatoric corespunzător;

Integrarea fluxului principal al comunicărilor în domeniul marketingului administrației publice din România;

Dezvoltarea abilităților de lucru cu publicul la funcționarii care au în fișa postului asemenea atribuții;

Reducerea presiunii exercitate de afluxul mare al publicului asupra instituțiilor din administrația publică;

Reducerea birocrației;

Crearea unor puncte informaționale extrainstituționale pentru o mai bună orientare a cetățenilor;

Educarea populației în vederea utilizării în relația cu instituțiile statului a mijloacelor de comunicare la distanța: telefon, internet, poștă;

Amenajarea spațiilor interioare din instituțiile publice și asigurarea unei atmosfere confortabile;

Mediatizarea mai intensă a activității administrației publice;

Pentru a putea fi aplicate principiile marketingului în administrația publică, prezentate mai sus, vor trebui luate în considerare următoarele aspecte:

conceptul de marketingul să fie prezent la nivelul tuturor instituțiilor din administrația publică;

marketingul va avea rolul de a contribui promovarea unei organizații moderne în administrația publică;

sistemele informaționale vor face ca marketingul public să reprezinte o sursă de informații în vederea elaborării politicilor de dezvoltare locală;

Pentru o mai bună aplicare a principiilor marketingului în administrația publică s-a elaborat o serie de propuneri, după cum urmează:

1) Cetățeanul va fi chestionat cu privire la serviciile oferite de către instituțiile publice, pentru a se putea constata dacă acestea coincid cu așteptările lui. În acest caz, cetățenii vor fi încurajați să depună reclamații sau sugestii ori de câte ori este necesarpentru a îmbunătăți calitatea serviciilor și imaginea sistemului administrativ.

2) Atitudinea funcționarilor publici care au contact direct cu cetățenii să se caracterizeze prin cunoștințe ridicate și dorința de a le împărtăși, disponibilitate, amabilitate, interesul continuu manifestat fațăde satisfacerea nevoilor populației;

3) Cetățeanul trebuie să aibă sentimentul că primește servicii de cea mai bună calitate. Cu cât un serviciu este mai bun și depașește nivelul așteptărilor impuse de cetățeni, cu atât imaginea asupra administrației publice va fi îmbunătățită. Același lucru este valabil și în cazul în care, funcționarii publici își recunosc în mod deschis anumite greșeli.

4) Cetățeanul nu trebuie să fie implicat în problemele interne ale instituțiilor din administrația publică.

5) Instituțiile trebuie să preconizeze eventuale nevoi ale cetățenilor și să afle care sunt așteptările cu exactitate ale acestora. Așteptările populației vizează: calitatea serviciului, rapiditatea serviciului, amabilitatea, încrederea, punctualitatea, simplitatea.

Așadar, reforma din spațiul administrativ românesc nu înseamnă doar reforma din punct de vedere structural sau organizațional. Este necesar să se producă schimbări în primul rând la nivelul pregătirii și atitudinii funcționarilor publici, să li se aducă la cunoștință și să li se implementeze această optică de marketing. Cu multă răbdare, profesionalism și muncă, administrația publică din România va evolua mai repede decât ne-am aștepta.

3.2. Mediul de marketing în administrația publică

Mediul de marketing în administrația publică reprezintă totalitatea subiecților, forțelor și condițiilor interne și externe, prin intermediul cărora autoritățile publice încearcă să creeze și să mențină o strânsă legătură cu cetățenii. Mediul de marketing în administrația publică este cadrul cel mai eficient prin care se asigură elaborarea celei mai eficiente strategii de marketing, ținându-se cont de forța organizației, de punctele tari, dar și depunctele slabe.

Rolul liderilor din cadrul instituțiilor publice este acela de a recunoaște oportunitățile din cadrul mediului de marketing și să le valorifice și să fie capabil să contracareze eventualele pericole sau amenințări.

Mediul de marketing se împarte în două categorii: mediul intern și mediul extern, ambele având modalități proprii de acțiune în cadrul instituțiilor publice.

Mediul internal marketingului din sfera administrației publice este alcătuit din: managementul și stilul de conducere, organigrama instituției, resursele materiale și umane și variabilele mixului de marketing( pe care le-am prezentat deja mai sus, în primul capitol).

Factorii interni ce au un oarecare impact asupra activității de marketing sunt:

resursele instituției publice;

personalul instituției publice;

cultura de marketing a instituției publice;

managementul instituției publice;

Fiecare element al mediului intern de marketing are un rol esențial în influențarea satisfacerii fiecărui cetățean. Astfel toate compartimentele spațiului administrativ sunt obligate să colaboreze pentru a putea satisface nevoile cetățenilor.

O cât mai bună colaborare între liderii organizațiilor, departamentelor, între funcționarii publici, dar mai ales înclinarea și cultura de marketing a tuturor angajaților, reprezintă o modalitate eficientă de a consolida relațiile organizațiilor cu mediul extern.

Mediul extern este alcătuit din totalitatea factorilor ce influețează în mod direct sau indirect activitatea instituției publice, ce nu pot fi controlați în vreun fel. Mediul extern este alcătuit din micromediu și macromediu.

3.2.1. Micromediul de marketing in administrația publică

Micromediul este alcătuit de cei mai apropiați participanțiai mediului instituției publice care au puterea de a afecta îndeplinirea satisfacerii cetățenilor. Cu toate acestea, instituția publică poate să anticipeze schimbările din zona micromediului și să le influențeze în așa fel încât să modifice dimensiunile rezultatelor acestora.Componentele micromediului administrației publice sunt: furnizorii, cetățenii și publicul.

Furnizorii sunt cei care pun la dispoziție instituțiilor resursele necesare de care au nevoie pentru a-și desfășura în condiții normale activitatea. Pentru că ne aflăm în zona administrației publice cele mai importante societăți sunt cele care furnizează energie electrică, apă, echipamentul tehnic, etc. , dar și cele care furnizează personal.

Cetățenii, fiind clienții sectorului public, se situează într-o triplă ipostază: de solicitant, de contribuabil și de beneficiar al serviciilor puse la dispoziție de către administrația publică.

Așa cum deja am menționat mai sus, obiectivul principal al marketingului în administrația publică este de a dezvolta o relație puternică, bazată pe încredere și transparență între instituțiile publice și cetățeni. Această relație este influențată de următoarele elemente strategice:

orientarea către cetățeni, pentru a obține o calitate superioară a serviciilor;

personalizarea serviciului public în funcție de cerințele individuale ale purtătorilor cererii;

reducerea timpului de distribuție a serviciului public;

creșterea transparenței administrației publice;

extinderea acțiunilor de parteneriat cu cetățenii-clienți;

conlucrarea cu societatea civilă;

Publicul este alcătuit din grupurile, organizațiile și indivizii care pot avea un anumit impact asupra intereselor organizației publice, datorită opiniilor sau acțiunilor lor. Aceștia pot fi atât un sprijin în desfășurarea activităților organizației, cât și un obstacol în calea acțiunilor sale.

Componentele publicului sunt:

publicul financiar( bănci, firme de asigurare, etc. );

mass-media( presa, televiziunea, posturile radio);

instituții guvernamentale;

grupuri de interese politice și civice;

publicul extern, ce reprezintă opinia publică, formatorii de opinii;

publicul intern, format din angajații instituției publice și funcționarii publici;

3.2.2. Macromediul de marketing in administrația publica

Macromediul instituției publice este alcătuit din totalitatea factorilor externi, ce acționează asupra instituțiilor în mod indirect, având influența pe o arie largă și pe termen lung. Acești factori nu pot fi controlați în vreun fel anume de organizațiile administrative.

Pentru că instituțiile publice nu pot influența macromediul, acestea trebuie să adopte o politică de marketing benefică pentru a putea fi capabilă să prevină prin activitatea lor posibilele amenințări venite din exterior.

Componentele macromediului de marketing sunt: mediul natural, mediul demografic, mediul economic, mediul tehnologic, mediul socio-cultural, mediul politic și juridic.

3.2.2.1. Mediul natural

Mediul natural este alcătuit din totalitatea resurselor naturale din fiecare unitate administrativă. Mai exact, ne referim la componentele mediului înconjurător: climă, reflief, faună, floră, zăcăminte, etc. , care trebuie protejate de instituțiile din administrația publică, cu ajutorul unor proiecte pe termen lung și mediu. Se va încerca astfel reducerea poluării, conservarea resurselor naturale, încercarea de producere a energiei prin metode ecologice, etc. .

Odată cu trecerea anilor, poluarea a devenit o problemă extrem de delicată pentru oricare dintre state, deoarece a început să afecteze din ce în ce mai mult calitatea vieții oamenilor. S-a încercat astfel găsirea anumitor soluții ce ar putea avea capacitatea cel puțin să încetinească acest fenomen. Statul are un rol esențial în încercarea de a stopa problema poluării, astfel ca își face simțită prezența mai ales prin legislațiile tot mai aspre din acest domeniu.

Încă din anul 1993, România se bazează pe o legislație foarte modernă de protecție a mediului. Din păcate foarte multe legi din țara noastră sunt încălcate, fără să se ia vreo masură anume, iar investițiile statului destinate protejării mediului sunt practic inexistente.

În condițiile date, marketingul ecologic a devenit indispensabil. Trebuie menționat faptul că tot ecologismul este o mișcare organizată și susținută în mod special de către cetățeni, organizațiile nonguvernamentale și organismele guvernamentale, ce are scopul de a îmbunătăți și chiar de a maximiza calitatea mediului de viață al oamenilor și implicit calitatea vieții acestora.

Din fericire lupta mișcării ecologiste împotriva poluării mediului înconjurător nu a fost lipsită de rezultate, cei responsabili reușind să determine la nivel global schimbarea cadrului legislativ privind mediul și afacerile.

3.2.2.2. Mediul demografic

Mediul demografic este alcătuit din populația unei unități administrative. Având în vedere că menirea administrației publice este aceea de a se adapta cerințelor cetățenilor și de a satisface nevoile acestora, se vor utiliza diverse studii sociologice și statistici privind colectivitățile umane.

Cercetările din mediul demografic sunt extrem de utile, deoarece ajută la elaborarea unei informări utile privind organizarea teritorială, nivelul urbanizării sau numărul populației.

Mai mult decât atât, pentru ca administrația publică să se poată adapta în cele mai bune condiții la cerințele cetățenilor, este foarte important să se ia în considerare diversitatea și nivelul socio-cultural al populației, mai ales că activitatea din punct de vedere administrativ din mediul rural este cu mult diferită față de activitatea din mediul urban. Analizele demografice au un rol foarte important în ceea ce privește implicația populației asupra politicilor publice. Așadar, sunt anumite aspecte ce vor trebui analizate în vederea noilor tendințe:

variația numărului de copii scolarizați;

variația numărului de persoane care sunt în căutarea unui loc de muncă într-o anumită perioadă a anului;

volumul populației cu un venit salarial;

numărul aproximativ al familiior care au nevoie de ajutor social;

Chiar dacă este evident faptul cănu se poate obține o prognoză exactă a unor aspecte precum vârsta, caracteristicile gospodăriilor sau locul geografic în care se situează populația, aceste statistici sunt cât se poate de relevante pentru autoritățile locale din țara noastră, deoarece este în interesul atât al cetățenilor, ale căror cerințe pot fi îndeplinite într-un timp mai redus și la o calitate mai mare, cât și al instituțiilor publice, deoarece le va ușura munca destul de mult.

Serviciile din sfera administrației publice s-au dezvoltat, creându-se o infrastuctură puternică și bine structurată de departamente pentru deservirea serviciilor publice. Această tendință a fost foarte mult încurajată de către Uniunea Europeană, care pune foarte mult accent pe apropierea de cetățean.

Putem spune astfel că demografia are efecte atât pe termen lung cât și pe termen scurt asupra activităților instituțiilor publice, ceea ce va face să continue studierea din ce în ce mai aprofundată a prognozelor demografice.

3.2.2.3. Mediul economic

Factorii de natură economică au un impact uriaș asupra întregii administrații publice. Acești factori au puterea de a influența și perturba următoarele:

a) Piața internă și externă, în funcție de studiile efectuate asupra cererii, își stabilește produsele și serviciile, aceasta fiind o strategie cu un impact atât material cât și structural asupra funcționării instituțiilor din administrația publică;

b) Puterea de cumpărare a populației se află în relație directă cu rata activității de producție a serviciilor, creându-se astfel, o presiune specifică asupra instituțiilor din administrația publică, care vor demonstra capabilitatea acestora;

c) Nivelul și ritmul dezvoltării economice dimensionează puterea de influențare asupra capacității de dezvoltare a instituțiilor publice;

d) Potențialul financiar al țării poate să influențeze atât în mod pozitiv cât și negativ activitatea instituțiilor din administrația publică;

Marketingul din sfera administrației publice trebuie să ia în calcul atât creșterea cererilor de servicii publice, cât și extinderea mediului de afaceri din zonele administrative în care acționează instituțiile publice.

3.2.2.4. Mediul tehnologic

Cu toții știm că actuala civilizație în care trăim este efectul numeroaselor tehnologii apărute. În întreaga lume au început să se aloce sume din ce în ce mai mari pentru domeniul cercetării. De exemplu, în Uniunea Europeană, guvernele sprijină diferite programe de cercetare, facând economii financiare uneori impresionante pentru susținerea acestora, pentru a face față costurilor și pentru a face concurență marilor puteri mondiale, precum Statele Unite ale Americii, Japonia, China, Rusia, etc. .

Raportându-ne la cele menționate anterior, și marketingul din administrația publică a fost direct influențat de această evoluție continuă a tehnologiilor, prin prisma prestărilor de servicii, modernizarea logisticii, creșterea mijloacelor electronice, informatice, a calității serviciilor și micșorarea prețului de prestare a acestora.

Utilizarea și îmbunătățirea tehnologiilor informației și comunicațiilor pot avea un rol esențial la păstrarea realației în cele mai bune condiții dintre cetățean și guvern, mai ales că diferite categorii de populație, în mod special cei cu anumite studii superioare, pretind pe lângă o eficiențăridicată a serviciilor la un preț cât mai scăzut, și o bună transparență a întregii activități din instituțiile publice. Astfel a apărut noțiunea de e-government.

E-government presupune oferirea de servicii publice în format electronic pentru cetățeni și mediul de afaceri, o alternativă mai eficientă și mai ieftină, care să permită guvernului să fie mai aproape de cetățeni și să-și adapteze serviciile conform cerințelor acestora.

Această guvernare bazată pe noile tehnologii electronice reprezintă noua viziune a administrației publice în ceea ce privește eficientizarea aparatului administrativ, prin intermediul digitalizării și a noilor tehnici de management prinvind informațiile.

3.2.2.5. Mediul socio-cultural

Mediul socio-cultural este alcătuit din totalitatea elementelor exterioare instituțiilor publice, de natură socio-culturale, dar care afectează în mod direct activitatea acestora. Printre aceste elemente regăsim:

diferențele dintre populația urbană și cea rurală;

nivelul social al cetățenilor și capacitatea acestora de a influența rezultatele instituțiilor publice;

nivelul de învățământ, care reflectă pregătirea profesională și culturală a forței de muncă;

activitățile culturale;

educația și mentalitatea cetățenilor, care determină gândirea și comportamentul acestora;

activitățile științifice;

Mediul social Face referire la totalitatea factorilor externi care influențează în mod direct psihicul și comportamentul funcționarilor publici, cât și a organelor interne. În aproape oricare stat, mediul social este cel care influențează activitatea organizațiilor publice, care evoluează în funcție de rigorile și cerințele mediului social. Această influență asupra administrației publice din partea societății, poate fi de natură funcțională, însă doar atunci când organismele publice sunt dispuse să se adapteze anumitor schimbări. Această deschidere către evoluție este absolut necesară pentru ca administrația publică să poată îndeplini în cele mai bune condiții exigențele cetățenilor, ce au un caracter pozitiv.

Mediul culturalReprezintă ansamblul de instituții și factori care influențează comportamentul, percepția, mentalitatea și valorile de bază ale cetățenilor. Astfel că instituțiile publice, a căror activitate este strict orientată către cetățean, așa cum am menționat de altfel la începutul capitolului, sunt nevoite să se adapteze nivelului cultural al populației, cu scopul de a facilita o mai bună comunicare între acestea și cetățeni. Cultura este un unitar alcătuit din elemente precum: limba, religia, educația, obiceiurile, sistemul de valori, cultura materială și organizarea socială. Desigur, atunci când ne referim la cultură, prima dată scoatem în evidență educația. Importanța sistemului educațional este una uriașă, deoarece contribuie la îmbunătățirea profesională a cetățenilor, la ridicarea de cultură a acestora, și a unei mentalități potrivite economiei de piață. Normele sociale din ziua de astăzi consideră că pe lângă stat și justiție, familia, educația și religia sunt cele care creează valori demne de respectat în societate, deoarece familia reprezintă primul factor esențial de integrare în societate, apoi în funcție de apartenența cetățenilor la diferite grupuri( prietenii, vecinii, colegii de muncă, etc.), iar mai apoi educația care presupune acumularea de cunoștințe, idei, concepții, convingeri și atitudini. Astfel cetățenii capătă atitudini și poziții diferite față de societate, ce vor conduce la apariția anumitor categorii de oameni: cei care conduc societatea, cei care o critică, cei care o apară, cei care vor să schimbe societatea, cei care vor să se dezică de societate sau cei care pur și simplu așteaptă ceva în schimb de la societate.

3.2.2.6. Mediul politic și juridic

Mediul politic și juridic este alcătuit din totalitatea instituțiilor guvernamentale, a legilor și a grupurilor de interes care exercită o presiune ce poate influența și limita activitatea organizațiilor și cetățenilor din societate.

Administrația publică, în mod special din țara noastră, este foarte mult influențată de mediul politic, deoarece este principala metodă aputerii politice de a controla întregul sistem administrativ și de a menține ordinea de drept. Mai mult decât atât, pentru a-și putea exercita funcțiile în stat, administrația în general trebuie să se bazeze pe o putere politică care are autoritate ridicată față de cetățeni. Cu toate acestea, vine un moment în care și puterea politică este influențată în mod direct de către administrația publică, prin pregătirea proiectelor de legi și a deciziilor, fiind indispensabilă la executarea lor.

Mai exact, atât instituțiile publice, guvernanții, cât și oamenii politici, pot avea o influența foarte ridicată asupra mediului privat. Atunci când cei care guvernează și care se află la putere fac lobby anumitor companii sau industrii, ei vor pregăti, dezbate și vota legile în așa fel încât să fie favorabile sau nefavorabile acestora.

Chiar dacă de-a lungul timpului s-a încercat să se mascheze sau să se ascundă aceste lucruri, în condițiile în care există un sistem de achiziții defectuos, care de foarte multe ori a făcut rabat de la formula și calea corectă a licitației, oamenii din sfera politicului au reușit să influențeze anumite decizii ale guvernului privind achiziționarea a diferite bunuri de la companie sau alta, fenomenul fiind folosit și la niveluri inferioare ale administrației publice.

3.2.3. Analiza SWOT a instituției din administrația publică în funcție de mediul de marketing

Pentru a-și putea îmbunătăți serviciile, instituțiile publice din țara noastră trebuie să analizeze cu foarte mare atenție atât punctele tari cât și punctele slabe ale mediului intern, dar și oportunitățile și riscurile mediului extern al organismelor publice din colectivitățile locale.

1) Analiza mediului internLa un anumit interval de timp, instituțiile publice ar trebui supuse unei analize riguroase, pentru evaluarea punctelor tari și slabe, pentru a se putea stabili dacă au competențele necesare să fructifice eventualele oportunități.

Adesea punctele tari pot fi reprezentate de calitatea superioară a funcționarilor publici, organizare, mediu, relațiile publice și imagine. Aceste puncte tari sunt rezultatul pregătirii profesionale avansate ale personalului angat, experiența și aptitudinile de lucru ale acestora.

În schimb punctele slabe sunt doar elemente ale mixului de marketing, însă care pot provoca numeroase dezavantaje. Identificarea punctelor slabe nu are ca scop denigrarea și scăderea credibilității companiilor, ci au scopul de a face o analiză obiectivă și corectă a situației din acel moment, pentru ca pe viitor aceste puncte slabe să se transforme în puncte tari. Instituțiile publice pot avea de-a face cu diferite puncte slabe, precum:

birocrația;

corupția;

slaba pregătire a funcționarilor publici din instuție;

lipsa de flexibilitate;

lipsa de receptivitate față de cerințele cetățenilor;

lacune în relația cu cetățeanul;

lipsa de transparență;

gradul scăzut de informatizare a organizației;

insuficiența resurselor financiare;

ponderea scăzută a personalului cu studii superioare;

lipsa unor strategii generale;

lipsa de experiența a angajaților;

absenteismul din rândul angajaților;

gradul ridicat de uzură a mijloacelor de transport;

lipsa corelării între departamente și între funcționari;

2) Analiza mediului externare ca scop principal analizarea micromediului de marketing din instituțiile publice și noilor tendințe din sfera macromediului de marketing. Astfel, se pot identifica cu ușurințăoportunitățile și riscurile mediului extern pe termen scurt, mediu și lung.

Analiza SWOT în administrația publică

Concluzii

Apariția noțiunii de marketing în administrația publică a apărut datorită rolului pe care îl aveau și încă îl au serviciile publice din țara noastră în încercarea de a crește calitatea vieții cetățenilor, însă din păcate România a rămas destul de în urmă în tot ceea ce înseamnă acest domeniu.

Administrația publică are scopul de a satisface într-un mod cât mai rațional și eficient, exigențele și nevoile din ce în ce mai ridicate ale cetățenilor săi. Instituțiile din sfera administrației publice trebuie să fie permanent pregătite, creatoare, dinamice și să răspundă în timp util cerințelor cetățenilor.

În actualul sistem birocratic puterea publică are obligativitatea de a se orienta către toate activitățile publice care conduc la satisfacerea nevoilor cetățenilor și inclusiv la bunăstarea acestora.

Trecerea bruscă la economia de piață a generat numeroase modificări economice, sociale și politice în România,astfel că printre cele mai importante schimbări se regăsesc în planul concret de organizare și funcționare a administrației publice, ce se bazează pe principii de modernitate și eficiență, de apropiere de cetățeni, de aliniere la actualele norme europene pentru a fi capabilă să răspundă în timp util la exigențele și rigorile specifice. Prin aceste schimbări, administrația publică a dobândit o identitate proprie, cu o filozofie nouă și care generează o configurație aparte.

Bibliografie

1) Alexandru Nedelea, Marketing în administrația publică, Editura didactică și pedagogică, Suceava, 2006

2) V. A. Munteanu, Management public local, Tipo Moldova, Iași, 2003

3) C. Florescu, P. Malcomete, N.Al. Pop (coord.), Marketing. Dicționar explicativ, Ed.

Economică, București, 2003

4) L. Matei, Management public, Ed. Economică, București, 2001

5) Cartea albă privind serviciile de interes general, http://europa.eu/legislation_summaries/competition/state_aid/l23013b_ro.htm

6) I. Petrescu, F. Muscalu , Tratat de management public, Ed. Univ. “Lucia Blaga”, Sibiu, 2003

7) C.L. Buțiu , Percepția funcției publice de către cetățeni, Economie și administrație locală, nr. 1/2006

8) V.A. Munteanu, Marketing public, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2006

9) Al. Nedelea, Marketing, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2003

4. Tendințe noi și orientări privind mixul de marketing

Având în vedere situația economică actuală la nivel global, mediul de afaceri a avut de suferit schimbări majore în ceea ce privește strategia de elaborare amixului de marketing. Noile tendințe și schimbările frecvente din zona mediului de marketing, au condus către un element cheie, și anume comunicarea și interacțiunea mai dinamică între oameni, firme, societate și sectoare economice, făcând posibilă o mai bună adaptare la noțiunea de globalizare și fragmentare a pieței. Astfel cătehnologia din ziua de astăzi va avea un cuvânt greu de spus și anume va influența în mod direct această accelerare continuă a procesului de schimbare și evoluție.

Marketingul va fi nevoit să găsească soluții din ce în ce mai moderne și eficiente. Una dintre direcțiile de acțiune spre care s-a îndreptat marketingul și care deja este implementată și cu siguranță va rezista în timp, este aceea de utilizare tot mai frecventă a dispozitivelor și a platformelor, cum ar fi telefoanele performante, tabletele și internetul care se pare că au condus către o comunicare mult mai eficientă și interactivă, la accesarea a diferitor baze de date și la crearea anumitor rețele de socializare care au început să aibă un impact din ce în ce mai vizibil asupra marketingului.

Un bun exemplu în acest caz ar fi dispariția din ce în ce mai evidentă a reclamelor. Se pare că povestea ce se ascunde în spatele produselor sau serviciilor a început să fie mai atractivă pentru consumatorii din ziua de astăzi, tocmai datorită acestei introduceri masive a comunicării în strategia de marketing a companiilor. Un alt exemplu ar fi acela ca oamenii au început să cumpere într-un număr din ce în ce mai mare direct de pe internet, deoarece este mult mai confortabil și mult mai rapid să cumperi online decât să străbați un număr considerabil de magazine, care teoretic produc și vând aproximativ aceleași produse. Prin urmare, marketerii au decis să propună consumatorilor cât mai multe oferte avantajoase pentru diverse pachete de produse sau servicii.

Așadar, tehnologia va avea un cuvânt greu de spus în evoluția marketingului, deoarece numeroasele tehnologii deja apărute vor sta la dispoziția marketingului, iar marketingul va trebui să aleagă soluțiile tehnologice și destinatarii acestora. Cu siguranță că odată cu trecerea anilor, succesul companiilor va depinde în totalitate de inovarea permanentă. În acest sens, se va impune automat digitalizarea permanentă, deoarece această tehnologie digitalăa ajutat de-a lungul anilor, atât companiile, cât și oamenii să aibă acces la anumite posibilități pe care nu le avuseseră niciodată. Așa cum deja am specificat, dezvoltarea tehnologiei are la bază internetul. Practic, în zilele noastre internetul este indispensabil, acesta a ajutat la o transparență mai ridicată a afacerilor și la democratizarea acestora, la stingerea de conflicte dintre consumatori și comercianți și la creșterea volumului de informații la nivel mondial.

Totuși soluțiile tehnologice vor trebui sa vină însoțite si de o tehnologie inteligentă, care ar permite, astfel încât ea săofere diverse avantaje atunci când este folosită. Este foarte important de subliniat faptul că absolut toate tehnologiile apărute în societate vor aduce beneficii economice substanțiale. Întreagul potențial valoric al tehnologiei și utilizarea sa continuă nu va face decât ca marketingul să aibă numai de câștigat, iar strategiile de marketing vor fi elaborate în funcție de noile tendințe în materie de tehnologie apărute.

4.1. Consumatorii și piețele în viitor

Odată cu această creștere accelerată a populației la nivel global, dar cu tendințe mai accentuate de creștere în țările mai dezvoltate, vor apărea mai mulți clienți și segmente de consumatori tineri, care vor avea un rol important din punct de vedere al cererii la nivel global. Aceștia vor dori însă ca absolut toate produsele să fie adaptate fiecărui consumator în parte. Prin urmare, marketingul va trebui să fie personalizat și să doboare anumite limite și bariere în ceea ce privește toleranța socio-economică și politică.

Și în cazul consumatorilor, internetul și noile tehnologii vor revoluționa și vor avea un cuvânt greu de spus asupra consumatorilor și companiilor. Tehnologiile din domeniul comunicării vor asigura un mediu propice consumatorilor de a interacționa și socializa. În ziua de astăzi rețelele de socializare precum Facebook sau Twitter sunt principalele și cele mai utilizate metode de comunicare prin internet, pe când comunicarea mobilă va continua să ofere accesul liber al consumatorilor la informații legate de firmă, marcă, produse, prețuri, disponibilitatea produselor, retragerea anumitor produse sau companii și conflicte. În continuare încrederea va fi un element extrem de important al deciziei de cumpărare. Datorită accesului la informație prin internet, la volumul ridicat de informații, al nivelului de educație ce se află într-o continuă creștere, majoritatea consumatorilor vor avea posibilitatea să culeagă informații legate de produse, servicii sau firme. Consumatorii vor începe să devină din ce în ce mai exigenți, vor solicita transparență totală asupra calității bunurilor și serviciilor, a prețurilor și a procedurilor de afaceri.

Fidelitatea consumatorilor, în special a celor tineri, tinde să devină fragilă, deoarece aceștia pot fi influențați mai mult de prieteni, de apropiați, decât de companiile în sine, prin mijloacele sale de promovare. De aceea, va exista o presiune permanentă din partea consumatorilor tineri, deoarece firmele riscă să piardă fidelitatea acestui segment și chiar valoarea mărcii produselor.

Chiar și așa, piața la nivel global a început să se lărgească oferind oportunități mai multe la o calitate mai ridicată. Ea va fi rezultatul creșterii populației, extinderii geografice și valorii mai mari. Așadar, concurența pe piețele din întreaga lume va deveni tot mai disputată.Un alt element care va determina creșterea concurenței, va fi apariția în număr cât mai mare al firmelor cu ambiții din ce în ce mai mari, atât regionale, cât și globale. Aceste firme nu trebuie nicidecum să fie în vreun moment subestimate, deoarece succesul acestora poate să apară imediat, dacă acestea vor propune o strategie competitivă, cum ar fi: raportul dintre calitate și preț sa fie unul mai bun, marje mai reduse sau o viteză superioară.

Pentru a putea face față acestui nou tip de concurența, firmele vor trebui să continue procesul de inovare și să-și mențină avantajele competitive dacă vor să aibă un număr de vânzări mai ridicat și să-și sporească profitul. Conform studiului efectuat de Deloitte( „Consumer 2020: Reading the signs” , 2012, p. 4), „tendința de creștere a clasei medii globale va fi una semnificativă și va ajunge la aproximativ două miliarde de noi consumatori în urmatoarele decenii”. Din păcate, această populație, chiar dacă va avea o putere de cumpărare mai mare, va contribui la creșterea consumului global, fapt ce conduce spre accelerarea ritmului de epuizare a resurselor. Astfel, va exista posibilitatea ca nevoile și cerințele consumatorilor să fie îndeplinite cu o dificultate din ce în ce mai crescută, iar pentru a face față, firmele vor avea ca principală orientare de marketing sustenabilitatea ce va deveni fără doar și poate o afacere inteligentă.

4.2. Schimbări în ale mixului de marketing

3.2.1. Politica de produs

Se pare că tendința principală a politicii de produs va fi aceea de scurtare substanțială a ciclului de viață al produselor, iar cele care au garanția că vor avea o durabilitate mai mare, vor începe să dispară încetul cu încetul. De ce? Pentru că în viitor veniturile anuale ale companiilor se vor baza în mare parte pe vânzarea acestor produse nou apărute pe piață. În schimb, costurile destinate lansării acestor produse vor fi unele substanțiale, va deveni un proces destul de complex și de riscant pentru marketeri, deoarece dacă anumite companii nu încearcă să introducă cât mai rapid produse pe piață, există o șansă destul de mare să lanseze ceva ce este deja disponibil pe piață. Astfel ritmul de inovare va cunoaște o accelerare rapidă ce va obliga firmele să fie în permanență inovatoare, fiind o condiție esențiala pentru a avea succes.

Un număr din ce în ce mai ridicat de clienți nu vor mai fi multumiți doar cu faptul că dețin acel produs. Aceștia vor deveni atât de exigenți încât ei se vor aștepta ca produsele să fie realizate în conformitate cu așteptările și nevoile fiecăruia, pentru a avea senzația că achiziționează ceva ce are o utilitate și o satisfacție mult mai ridicată.

Acest fenomen de îmbogățire a ofertelor va face ca piețele să se diversifice devenind o adevărată provocare pentru firme, care vor fi nevoite să concureze între ele pe mai multe segmente de piață.

În continuare marca produselor va avea un impact uriaș asupra consumatorilor, deoarece este cea mai ușoară modalitate de a-i comunica și confirma clientului că produsul îndeplinește absolut toate beneficiile pe care le promite. Așadar imaginea bună a mărcii va fi esențiala în aceste tendințe privind scurtarea ciclului de viață al unui produs.

Tabel 1 – Topul celor mai valoroase 10 mărci din lume – adaptat

4.2.2. Politica de distribuție și de preț

Momentan distribuția este cunoscută ca fiind cea mai stabilă componentă a mixului de marketing, în care schimbările au loc foarte rar. În viitor tehnologia va avea un cuvânt greu de spus și va influența foarte mult costurile distribuției.

Îmbunătățirea și mărirea eficacității rețelelor de distribuție vor depinde de noile tehnologii care nu doar vor mări calitatea fluxurilor de informații, ci vor și reduce costurile necesare distribuției, făcând întregul proces mai eficient și mai rapid. Se va crea astfel un lanț virtual ce va ajuta la o mai bună vizibilitate a ofertei produselor, a distribuției fizice a acestora și a capacității firmei de a schimba activitățile fizice cu cele virtuale. În plus, se vor consolida relațiile cu clienții, deoarece firma se poate folosi de acest flux informațional uriașsă ofere produse de o înaltă calitate acestora, aplicând noi modalități.

Prin urmare, marketerii vor fi nevoiți să găsească soluții pentru a ușura accesul clienților la informațiile legate de produsele disponibile, prețurile acestora, locurile unde sunt disponibile pentru vânzare, etc. .

Aceste schimbări vor conduce la eliminarea intermediarilor și deci la scurtarea canalelor de distribuție. Vânzările online vor crește din ce în ce mai mult și vor elimina treptat distribuția fizică tradițională. Marketingul online și mobil, va fi o nouă tendință care va aduce numeroase beneficii consumatorilor precum: achizițiile comparative, examinarea mărfurilor din magazine în detaliu, relații interactive mai bune. Posibilitatea de a compara, viteza și eficiența achizițiilor online consultarea, dispariția intermediarilor sunt cele mai importante caracteristici ale achiziționarii pe internet care îi vor face pe consumatori să fie mai satisfăcuți și care vor reduce numărul de retaileri, dar mărirea dimesiunii acestora. Astfel acești retaileri s-ar putea confrunta cu un mediu concurențial puternic, dar vor avea capacitatea și forța să pună presiune constantă asupra producătorilor, în mod special a celor de bunuri de consum ambalate. Așadar firmele vor încerca să-și creeze propriile canale de distribuție prin intermediul internetului, reducând considerabil costurile, deoarece nu va mai fi nevoie să apeleze la intermediari.

Din punct de vedere al prețului, concurență va fi la fel de puternică și în următorii ani, iar comercianții nu vor mai avea posibilitatea să fixeze un preț mare produselor noi intrate pe piață, din cauza tehnologiilor avansate care oferă posibilitatea cumpărătorilor să apeleze la diferite surse de diferențiere a prețurilor și a calității produselor respective. Cu toate acestea, tehnologia va fi o modalitate perfectă de îmbunătățire a interacțiunii dintre producători și consumatori în ceea ce privește prețul produselor pentru a fi în avantajul atât al producătorilor, cât și al cosnumatorilor.

4.3.3. Politica de promovare

Comunicarea în marketing are un rol esențial de a atrage clienții către mărcile, bunurile și serviciile companiilor. Consumatorii sunt atrași în mod special de faptul că au posibilitatea de a selecta mesajul printr-o modalitate mai rapidă, adică prin cercetarea website-urilor. De aceea, firmele au început să investească foarte mult în promovarea produselor în spațiul online.

Din ce în ce mai mulți oameni încep să aibă posibilitatea de a se conecta la internet și de a dispune de un telefon performant. Astfel că tot mai multe reclame apar în spațiul virtual pentru că oamenii au început să petreacă din ce în ce mai mult timp pe internet. Cu toate acestea, eventualii clienți nu vor să se simtă fortați să achiziționeze anumite produse, nu vor să fie sufocați de reclame inutile, tocmai de aceea firmele vor începe să conceapă reclame cu o durată mult mai scurtă, care să cuprindă esențialul. Povestea în sine a spotului publicitar va fi foarte importantă, deoarece doar așa se poate capta atenția consumatorilor.

Fiind în era tehnologizării, încetul cu încetul se va renunța la promovarea prin flyere, tot felul de bannere, angajarea unui personal care săfacă promovare produselor în stradă. Am putea spune că acestea sunt modalități foarte bune de comunicare și interacționare cu eventualii clienți. Însă în viitor se va urmări digitalizarea acestor lucruri pentru că,în primul rând, vor necesita costuri mult mai reduse. Mai mult decât atât, firmele vor avea șansa să comunice cu un volum mult mai ridicat de consumatori prin intermediul website-urilor, rețelelor de socializare, vor avea ocazia să afle mult mai ușor ce așteptări au clienții, ce schimbări au loc în percepția acestora, în gusturile acestora, pentru că preferințele lor se schimbă într-un ritm amețitor.

Mai exact, promovarea și comunicarea fizică va înceta să existe, pentru că interesul firmelor este să acopere cât mai multe segmente de piață. Astfel mediile digitale oferă posibilitatea clienților de a interacționa în comunicarea de marketing, folosind diferite forme precum comentarea textelor sau a conținuturilor multimedia găzduit de platforme precum site-urile, blogurile sau forumurile.

Factorul cheie al succesului comercianților va fi utilizarea căilor corecte de a interacționa online cu clienții, managementul corect al acestei interacțiuni și folosirea datelor digitale despre consumatori în scopul îmbunătățirii produselor. Mai mult decât atât, îmbunătățirea transparenței sau interacțiunii cu clienții va fi posibilă doar dacă firmele vor rămâne aproape de consumatori și vor colabora cu aceștia.

Concluzii

Marketingul va fi nevoit să găsească soluții din ce în ce mai moderne și eficiente. Una dintre direcțiile de acțiune spre care s-a îndreptat marketingul și care deja este implementată și cu siguranță va rezista în timp, este aceea de utilizare tot mai frecventă a dispozitivelor și a platformelor, cum ar fi telefoanele performante, tabletele și internetul care se pare că au condus către o comunicare mult mai eficientă și interactivă, la accesarea a diferitor baze de date și la crearea anumitor rețele de socializare care au început să aibă un impact din ce în ce mai vizibil asupra marketingului.

Tehnologiile din domeniul comunicării vor asigura un mediu propice consumatorilor de a interacționa și socializa.

Fidelitatea consumatorilor, în special a celor tineri, tinde să devină fragilă, deoarece aceștia pot fi influențați mai mult de prieteni, de apropiați, decât de companiile în sine, prin mijloacele sale de promovare. De aceea, va exista o presiune permanentă din partea consumatorilor tineri, deoarece firmele riscă să piardă fidelitatea acestui segment și chiar valoarea mărcii produselor.

Bibliografie

1) Victor Danciu, Economie teoretică și aplicată, Volumul XX, Numarul 5( 582), București, 2013, p. 31

5. Studiu de caz – Evoluția ratei șomajului după intrarea României în Uniunea Europeană

De-a lungul anilor, odată ieșită din fostul bloc comunist, România s-a confruntat cu foarte mari probleme în ceea ce privește rata șomajului. Factori precum criza politică de la începutul anilor 1990, problemele financiare prin care a trecut România de-a lungul anilor, criza economică globală, închiderea a numeroase fabrici, uzine, întreprinderi, migrarea forței de muncă în țări cu posibilități financiare mai ridicate, au condus către o rată a șomajului foarte ridicată în ultimii ani.

Astfel că, obiectul studiului de caz este analizarea ratei șomajului în România după aderarea la Uniunea Europeană, care au fost beneficiile și cum ar putea să evolueze în următorii ani.

Șomajul are tendința să se manifeste ca fiind un dezechilibru al pieței muncii la nivel național, ce este influențat de factori demografici, economico-sociali și culturali.

Conform Legii nr. 1/1991, ce a fost republicată ulterior cu modificări în Legea 86/1992, sunt considerați șomeri persoanele apte de muncă, ce nu pot fi încadrate pe piața muncii din lipsă de locuri de muncă disponibile corespunzătoare pregătirii lor.

„ Biroul Internațional al Muncii” , specifică faptul că orice persoană care are vârsta mai mare de 15 ani, este apt de muncă, nu are loc de muncă, este disponibil pentru o muncă salarială, sau caută un loc de muncă, este considerată a fi șomer.

Sursele șomajului În România, șomajul se datorează a trei canale principale:

Canalul demografic, în care se regăsesc tinerii ce au atins vârsta minimă de a fi apți de muncă, însă fără a avea vreo pregătire profesională prealabilă, dar și persoanele care sunt în căutarea primului loc de muncă;

Canalul sistemului de învățământ, în care se regăsesc absolvenții instituțiilor de învățământ, indiferent de nivel, dar cu o pregătire profesională;

Canalul eliberării forței de muncă, format în urmarea restrângerii de activitate, închideri de întreprinderi, retehnologizare, reprofilare, etc. ;

Aceste trei canale au la rândul lor la bază mai multe surse care au efect major asupra creșterii ratei șomajului:

Disponibilizarea anumitor părți ale forței de muncă datorită dispariției locurilor de muncă și a industriilor;

Sistemul de învățământ din ce în ce mai depașit și învechit nu mai oferă o pregătire adecvată tinerilor absolvenți cărora să le dea posibilitatea aplicării și adaptării mai rapide la un loc de muncă;

Creșterea lentă a numărului locurilor de muncă;

Rigiditatea pieței muncii;

Accentuarea tendințelor de specializare și segmentare;

Cauzele șomajului Se regăsesc atât în sfera macroeconomică, cât și în cea microeconomică. Câteva dintre cauzele care își fac și și-au făcut simțită prezența de-a lungul anilor într-un mod destul de intens în economia din România sunt:

Selecția naturală;

Psihologia;

Sistemul politic;

Delăsarea și eșecurile individuale;

Ambiția și mentalitatea oamenilor;

Dificultăți din partea angajaților de a se adapta la noile schimbări din structura economică;

Progresul tehnic;

Ajutorul social( ajutor de șomaj și de sărăcie);

Dezechilibre pe piața muncii, piața bunurilor și piața monetară;

Criza financiară;

Volumul importurilor masive de produse;

Renunțarea voluntară la muncă;

Scăderea investițiilor și rata inflației ridicată;

Instabilitatea cadrului legislativ;

Imigrarea și emigrarea în masă;

Prin urmare consecințele șomajului se regăsesc în problemele economice atât la nivel național cât și la nivel invidividual. Incapacitatea și imposibilitatea oamenilor de a avea un loc de muncă stabil produc efecte de natură economică, social-biologică și politică. Cu cât perioada șomajului este mai mare, cu atât șomerii se vor complace în această situație devenind total dezinteresați, iar frustrarea provenită din diferența foarte mare dintre salariul avut anterior și ajutorul de șomaj va avea efecte grave în ceea ce privește încrederea în propriile forțe, cunoștințele și aptitudinile invidului, ducând deseori din păcate chiar și la depresie.

5.1. Dimensiunea și evoluția șomajului până în anul 2006

De-a lungul celor 24 de ani de tranziție dimensiunile, dinamica, formele și caracteristicile șomajului în țara noastră, au evoluat de la un an la altul și de la o lună la alta. Odată cu apariția Legii nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, șomajul a început să fie evidențiat pe baza înscrierii la oficiile de șomaj.

Începutul anilor 90’ a fost foarte dificil de gestionat din cauza crizei politice pe care România a traversat-o. Chiar dacă în anul 1991 media anuală a ratei șomajului era de doar 1,8% , adică puțin peste 200 de mii de șomeri, în anul imediat următor, aceasta a început să crească îngrijorator. Mai exact, luna decembrie a acelui an a înregistrat o cotă a ratei șomajului de 8,2% și cu o medie anuală de 5,4%. Așadar de trei ori mai mare într-un interval de doar 1 an.

Realizând o analiză mai profundă a datelor lunare până în anul 2006, vom observa că rata șomajului a avut o evoluție oarecum oscliantă deoarece a crescut constant, cu mici variații lunare în perioada anilor 1991-1995, urmate de mici scăderi, o apropiere de cotele din anii 1994-1995, în intervalul de ani 1997-2000, iar mai apoi o scădere constantă din 2001 până în 2006, excepție făcând anul 2002. Foarte important de menționat este faptul că apogeul numărului de șomeri a fost atins în anul 1994, fiind aproximativ 1,25 milioane de români fără un loc de muncă.

Tabelul 1 – Evoluția șomajului în România în perioada 1991-2000- îmbunatățit

Astfel, dacă analizăm cu atenție dinamica lunară a șomajului în aceast interval de timp vom putea extrage următoarele idei:

Rata șomajului în anul 1991 a fost una accelerată, numărul de șomeri crescând în mod constant, în special programul de urmărire a șomajului început și a ajutoarelor de șomaj, care reprezentau o sursă sigură de venit, cel puțin pentru o perioadă;

Perioada anilor 1992-1993 a fost una de creștere agresivă, chiar dacă în luna aprilie a anului 1992 se constata o scădere ușoară a numărului de șomeri;

Anul 1994 a reprezentat apogeul numărului de șomeri din țara noastră. Nici mai mult, nici mai puțin de aproximativ 1,25 milioane de oameni duceau lipsa unui loc de muncă;

Începând cu anul 1995 rata șomajului a început să traverseze o perioadă de descreștere. Mult mai vizibilă a fost în anul 1996, când rata scăzuse cu puțin peste 3 puncte procentuale, mai exact 3,2%. Lucrurile păreau, așadar, că se vor îndrepta, dar însă nu pentru mult timp ;

Până în luna aprilie a anului 1998, numărul de șomeri a continuat să scadă. Din păcate, luna următoare a aceluiași an a condus din nou la creșterea șomajului.

Foarte interesant de observat este faptul că media anuală a ratei șomajului din anul 1999, a atins un punct istoric. Este cea mai mare rată înregistrată vreodată în România, și anume 11,4%. Curios este faptul că numărul de șomeri a fost cu 110.000 mai mic decât numărul înregistrat în anul 1994. Acest lucru a fost posibil datorită imigrării ilegale în masă a românilor în țări precum Spania sau Italia, începând cu anul 1998;

După anul 1999, șomajul a avut o tendința ușoară de scădere, dar în statisticile BIM, această scădere are loc începand cu anul 2002;

În anul 2002 s-a înregistrat cea mai ridicată rată lunară a șomajului, 13,5%;

Față de anul 2003, în anul 2004 numărul de persoane disponibilizate a fost cu 92.442 mai mic, mai exact 278.080;

5.2. Evoluția șomajului în România de la intrarea în Uniunea Europeană și până astăzi

România a devenit stat membru al Uniunii Europene pe 1 ianuarie 2007, dupa ce Tratatul de Aderare, semnat pe 25 aprilie 2005 a fost ratificat de către toate statele membre.

România a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană în anul 1995, iar în anul 1999, Consiliul European de la Helsinki a hotărât deschiderea negocierilor cu o parte dintre statele care depuseseră cererea de aderare, între care și România. Negocierile au fost deschise în prima jumătate a anului 2000 și s-au derulat până la sfârșitul anului 2004, când Consiliul European a marcat încheierea negocierilor.

Câteva dintre beneficiile de care România a profitat au fost: libera circulație a mărfurilor, libera circulație a persoanelor, libera circulație a lucrătorilor, recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale, libera circulație a serviciilor, libera circulație a capitalului, etc.

Dar oare aderarea României la Uniunea Europeană a avut un impact pozitiv și asupra șomajului din țara noastră?

În anul 2007, țara noastră înregistra o rată o șomajului de 4,3% si 380 de mii de șomeri, cu 100 de mii mai puțini decât anul precedent. Părea a fi un început promițător. Intrarea României în Uniunea Europeană părea să atragă interesul investitorilor străini. Însa, ca și în ziua de astăzi, corupția și birocrația din țara noastră au diminuat investițiile străine masive. În 2008 s-a menținut această tendință de scădere, chiar dacă nu era evidentă, dar cifrele se apropiau de cele din luna martie a anului 1992, unde erau tot de aproximativ 4%.

Din păcate, începând cu anul 2009, în urma crize economice mondiale care a afectat extrem de mult economia din România, șomajul a avut foarte mult de suferit în următorii 6 ani, chiar dacă anul 2013 părea a fi momentul de revenire. Chiar dacă România a beneficiat de sume importante de bani din parte Fondului Monetar Internațional, se pare că aceștia nu au fost investiți în crearea locurilor de muncă.

Condițiile impuse de liderii instituției Uniunii Europene au fost unele aspre, aceștia impunând o perioadă de austeritate care a afectat în mod flagrant șomajul din România. Oamenii își găseau tot mai greu un loc de muncă stabil, erau angajați pe perioade scurte, cel mai des interval de timp fiind de 6 sau 12 luni. Datorită acestei perioade de austeritate, oamenii erau dispuși să accepte chiar și mai puțini bani doar pentru a avea un venit sigur, chiar dacă de scurtă durată. Astăzi România pare să fie pe drumul cel bun din punct de vedere al șomajului, rata ajungând în luna mai a acestui an la 4,93% , iar numărul de șomeri la 445.494. Rămân însă multe semne de întrebare în legătură cu banii împrumutați de la Fondul Monetar Internațional și desigur aceasta datorie de peste 20 de miliarde de Euro.

Tabelul 2 – Evoluția șomajului în România în perioada 2007-2015- adaptat

La începutul trimestului al II- lea al anului 2008, rata șomajului înregistrat la nivel național a fost 3,8%, mai mică cu 0,2 puncte procentuale față de aceeași perioadă a anului 2007. Din totalul de 337.084 de persoane șomeri, 91.388 sunt șomeri indemnizați și 245.696 sunt șomeri neindemnizați. Referitor la șomajul pe sexe, în rândul bărbaților era o rată de 3,9, iar în rândul femeilor a crescut cu 0,1 puncte procentuale, ajungând la 3,7%.În graficul de mai jos este prezentată evoluția ratei șomajului în perioada anilor 2006, 2007 și 2008, la finele celui de-al II- lea trimestru.

Figura 1 – Evoluția șomajului în primele 6 luni ale anilor 2006, 2007 și 2008- conform

Se constată astfel că pe parcursul ultimilor ani, rata șomajului tinde să descrească în mod constant, specific de altfel acelei perioade. Șomajul înregistrat are un nivel scăzut, iar șomerii sunt în general persoane care nu beneficiază de drepturi bănești și care își găsesc un loc de muncă, condițiile economice din fiecare zonă regională fiind un factor important al dezvoltării șomajului.

Sfârșitul primului trimestru al anului 2009 a însemnat o creștere bruscă a ratei șomajului în România. Acest lucru a fost datorat de începutul crizei economice la nivel mondial, ce a afectat destul de mult țara noastră în ultimii ani. Așadar, rata șomajului înregistrată în acel moment a fost de 5,6%, mai mare cu 1,5 puncte procentuale decât aceeași perioadă a anului 2008. Graficul de mai jos este destinat să prezinte numărul șomerilor înregistrați de la intrarea României în Uniunea Europeană și până la începutul crizei economice ce a început să macine economia țării vizibil de la începutul anului 2009.

Figura 2 – De la aderarea în Uniunea Europeană la criza economică mondială-conform

Se observă, cum am menționat și mai sus, o creștere semnificativă a numărului de șomeri, datorită numărului mare de șomeri indemnizați care au fost disponibilizați.

La finalul anului 2009, se înregistrau conform tabelului prezentat mai sus, aproximativ 575 de mii de șomeri, cu aproape 75% mai mult decât în anul precedent și o rată a șomajului de 6,3%.

Este foarte interesant de urmărit faptul că România a dorit în luna martie a anului 2009 împrumutul sumei de 20 de miliarde de euro de la Fondul Monetar Internațional. În cele din urmă România a primit o sumă ceva mai mică, mai exact 12 miliarde de euro, datorită în principal instabilității politice și juridice din acea perioadă. Surprinzător, liderii de atunci ai țării au hotărât ca din cele 12 miliarde de euro primiți, doar 4,9 să fie utilizați pentru acoperirea deficitului bugetar. Restul de 7,1 de miliarde au intrat în Banca Naționala Română, decizie destul de bizară având în vedere faptul că rata șomajului era în creștere continuă și ca existau din ce în ce mai mulți șomeri, foarte mulți dintre ei fiind bugetari disponibilizați. Mai mult decât atât, Fondul Monetar Internațional a impus niste condiții de austeritate destul de aspre, astfel că în martie 2010 s-a decis tăierea cu 25% a salariilor bugetarilor.

Figura 3 – Numărul șomerilor indemnizați față de numărul total al șomerilor în primele două trimestre ale anului 2010- conform

Și atunci, care a mai fost rostul banilor împrumutați, dacă rata șomajului în 2010 a atins cea mai mare cotă din ultimii 10 ani, și anume 7,83% și un număr de șomeri de puțin peste 710 mii?

Așadar, conform datelor din figura de mai sus, reiese clar faptul că mai mult de jumătate din numărul total de șomeri din primele 2 trimestre ale anului 2010 au fost șomeri indemnizați, adică persoane ce au fost disponibilizate și au fost nevoite să trăiască din ajutorul social de șomaj o bună perioadă de timp.

Se pare totuși că în anul 2011 s-a făcut remarcat un progres evident în ceea ce privește șomajul în România. Dacă în 2010 rata șomajului era de peste 7,8%, în 2011 aceasta a fost de aproximativ 5,4%, iar numărul de șomeri în jur de 500 de mii.

Figura 4 – Numărul de șomeri în perioada 2008-2011- conform

Analizând cu atenție graficul de mai sus, vom observa faptul că, practic, anii 2009 și 2011 sunt în oglindă, însă sunt invers proporționali. Liderii de la ce acea vreme au fost de părere că întreaga strategie privind disponibilizările și măsurile de austeritate impuse în anul 2010 au condus la redresarea cel puțin temporară a șomajului în România. Cifrele le dădeau dreptate, dar factori precum mărirea inflației și a prețurilor deveniseră probleme de ordin național.

Mai jos vom regăsi și un grafic privind rata șomajului pe sexe în anii 2010 și 2011. Se observă păstrarea tendinței a nivelului șomajului, dar și a păstrării diferențelor între șomajul feminin( 4,83%) și cel masculin( 5,38%), diferență care se păstrează aproape constantă de-a lungul acestor doi ani.

Figura 5 – Rata șomajului pe sexe în anii 2010 și 2011 – conform

Se pare că anul 2012, a fost aproape identic cu anul precedent din punct de vedere al șomajului. La finalul anului erau înregistrați 448.381 de șomeri și o rată a șomajului puțin peste 5,08 puncte procentuale.

Tabelul 3 – Structura șomajului pe vârstă în anul 2012- îmbunătățit

Din păcate la sfârșitul anului 2012, putem observa in tabelul de mai sus, că numărul de șomeri sub 25 de ani ajunsese la o cifră destul de îngrijorătoare, majoritatea acestora fiind absolvenți de învățământ superior sau mediu. Lipsa de experiență în câmpul muncii, îi determină de cele mai multe ori pe angajatori să se orienteze în mod special spre persoanele cu cel puțin 2-3 ani de experiență profesională.

De fapt, principala cauza a acestui număr mare de șomeri în rândul tinerilor sub 25 de ani, o reprezentă nesiguranța firmelor, incapacitatea acestora de a supraviețui, de a avea o strategie de marketing eficientă care să aducă profit și tocmai de aceea timpul era prețios pentru aceștia, nepermitându-și să riște și să investească în tinerii absolvenți. Chiar și așa viața acestor firme, ca și în prezent de altfel, era una relativ scurtă.

Figura 6 – Numărul de șomeri din mediul rural și urban în trimestrul al III-lea al anului 2012- conform

După cum se poate observa, numărul șomerilor, de-a lungul anilor din mediul rural este în mod constant cu aproximativ 100 de mii de șomeri, față de numărul de șomeri din mediul urban. Acest lucru se datorează în mod special imposibilității mai ridicate de ocupare a locurilor de muncă de persoanele de la sat, decât cele de oraș. Un alt factor ar putea fi și lipsa pregătirii profesionale sau al absolvirii unui nivel superior de invățământ.

Nici anul 2013 nu a adus mari schimbări în ceea ce privește șomajul. Din păcate, anii 2011, 2012,2013 si 2014 au fost ani liniari, neânregistrându-se progrese in acest domeniu. Ba mai mult, la sfârșitul anului 2013 numărul de șomeri în rândul tinerilor sub 25 de ani crescuse cu aproape 10 mii de persoane. La sfârșitul anilor 2013 și 2014 s-au înregistrat practic aproape același număr de șomeri, aproximativ 475 de mii, rata șomajului fiind cu doar 0,01 puncte procentuale mai mică decât cea din 2013.

Foarte interesant de specificat, este faptul că în anul 2014, din cei 475 de mii de șomeri înregistrați, un număr halucinant de 357.372 sunt persoane cu un nivel al instruirii primar, gimnazial sau profesional. Așadar, slaba calitate a sistemului de învățământ din Romania are la rândul ei un impact uriaș asupra șomajului din țara noastră.

În anul 2015, s-au înregistrat progrese vizibile, numărul de șomeri ajungând la 445.494, iar rata șomajului a reușit să scadă pentru prima dată din 2009 încoace sub 5 puncte procentuale, mai exact la 4,93%, iar numărul de șomeri cu vârsta sub 25 de ani a scăzut cu aproximativ 45% față de anul 2013.

Așadar, România de-a lungul anilor s-a confruntat cu foarte mari probleme în ceea ce privește șomajul, dar oare doar motive precum problemele financiare cauzate de criza economică și sistemul politic din țara noastră au condus către o rată ridicată a șomajului?

Făcând legatura cu mixul de marketing vom realiza că sunt câteva cauze inexplicabile care au determinat numărul mare de șomeri, neputând găsi vreo scuza celor implicați în sfera marketingului. Chiar dacă ne aflăm în anul 2015 și facem parte din Uniunea Europeană de mai bine de opt ani de zile, în instituțiile publice din România, nu există departamente special destinate marketingului. Din păcate statul, cel puțin până de curând nu a încurajat firmele, companiile și întreprinderile private să angajeze persoane tinere și lipsite de experiență în caâmpul muncii.

Din punctul meu de vedere, strategiile și elaborarea mixurilor de marketing în ceea ce privește locurile de muncă din țara noastră sunt foarte slabe, deoarece majoritatea firmelor se bazează pe strategii ce au un efect oarecum pozitiv doar pe termen scurt, niciodată pe termen mediu sau lung.

Promovarea reprezintă cel mai imporant element al mixului de marketing în ziua de astăzi și chiar este indicat să se investească foarte mult în acest segment. Din păcate majoritatea firmelor din Romania nu sunt de aceeasi parere. Incapacitatea acestora de a avea o viață lungă și de a prospera, a făcut ca investițiile în promovarea locurilor de muncă să fie minime. Iar dacă produsul, în acest caz, locurile de muncă, nu sunt aduse la cunoștința oamenilor, aceștia se vor afla în imposibilitatea de a aplica pentru acele posturi libere.

Și chiar dacă sunt la curent cu aceste noutăți, oamenii au nevoie de garanții, au nevoie de un loc de muncă stabil în care să poată evolua atât din punct de vedere profesional cât și financiar. Ambalajul în care sunt îmbrăcate locurile muncă, trebuie să fie unul atractiv și să inspire încredere și siguranță.

Majoritatea firmelor cu o instabilitate financiară ridicată, refuză să mai investească în formarea profesională a tinerilor. Acestea preferă persoane cu o experiență profesională mai ridicată, în ideea și în speranța că vor beneficia de un profit rapid. Dar oare, experiența profesională acumulată în doi sau trei ani a unei persoane lipsite de vocație într-un domeniu este mai importantă decât talentul și potențialul unui tânăr care până atunci nu avusese nicio experință în câmpul muncii?

Investițiile în aceste persoane tinere se vor dovedi a fi extraordinare pe termen mediu și lung, pentru că o persoană care prestează servicii în care aptitudinele și talentul său sunt ridicate poate aduce un profit mai mare în cele de urmă decât în cazul celor lipsiți de vocație în domeniul respectiv.

Și chiar dacă se investește în formarea profesională a tinerilor, majoritatea nu vor beneficia de un salariu în acel interval de timp. Abia după terminarea stagiului de formare vor primi un salariu, să-l numim „simbolic”, fiind în imposibilitatea de a părăsi acel loc de muncă pentru o anumită perioadă de timp în care, teoretic, firmele iși vor recupera investițiile.

Iar acum vine intrebarea normală: Oare toți oamenii sunt dispuși să accepte un loc de muncă, cu un salariu minim, ce reprezintă prețul oferit de firme în schimbul prestărilor de servicii ale acestora, pe o perioadă de exemplu, de 6 sau 12 luni? Cel mai probabil,nu. Pentru că foarte multe persoane, preferă să beneficieze de acel ajutor de șomaj, care le aduce un venit, mai mic ce-i drept, dar în schimb nu vor fi nevoiți să muncească. Sau o vor face, dar nu într-un cadru legal.

Din păcate, în România există peste 380 mii de șomeri ce au terminat cel mult școala primară, gimnazială sau profesională. Revenind la suma de bani împrumutată de la Fondul Monetar Internațional de către țara noastră, consider că ar fi fost mult mai indicat ca în urma unor cercetări detaliate să se determine segmentele de piață în care nivelul de ocupare al locurilor de muncă este unul foarte scăzut. Cele 7,1 miliarde de euro intrate în Banca Națională Română, ar fi putut fi destinate pentru investirea în proiecte atât în spațiul privat cât și în cel public, în domenii precum agricultură, panificație, dezvoltarea infrastucturii, etc. , acestea nefiind domenii care ar fi necesitat absolvirea unui nivel superior de invatamant.

Din cauza proastei strategii de marketing, foarte multe firme ajung să dea faliment într-un interval destul de scurt de timp. Însă vom constata că marea majoritate antreprenorilor se complac în situația dată, vor inchide firma respectivă, vor deschide alta, vor aplica aceeași slabă strategie de marketing, iar acest ciclu nesfârșit nu va avea ca efect, decât afectarea somajului pe termen lung în România.

Concluzii

Șomajul are tendința să se manifeste ca fiind un dezechilibru al pieței muncii la nivel național, ce este influențat de factori demografici, economico-sociali și culturali.

Începutul anilor 90’ a fost foarte dificil de gestionat din cauza crizei politice pe care România a traversat-o. Chiar dacă în anul 1991 media anuală a ratei șomajului era de doar 1,8% , adică puțin peste 200 de mii de șomeri, în anul imediat următor, aceasta a început să crească îngrijorator. Mai exact, luna decembrie a acelui an a înregistrat o cotă a ratei șomajului de 8,2% și cu o medie anuală de 5,4%. Așadar de trei ori mai mare într-un interval de doar 1 an.

În anul 2007, țara noastră înregistra o rată o șomajului de 4,3% si 380 de mii de șomeri, cu 100 de mii mai puțini decât anul precedent.

România a primit o sumă de 12 miliarde de euro, datorită în principal instabilității politice și juridice din acea perioadă. Surprinzător, liderii de atunci ai țării au hotărât ca din cele 12 miliarde de euro primiți, doar 4,9 să fie utilizați pentru acoperirea deficitului bugetar. Restul de 7,1 de miliarde au intrat în Banca Naționala Română, decizie destul de bizară având în vedere faptul că rata șomajului era în creștere.

Din cauza proastei strategii de marketing, foarte multe firme ajung să dea faliment într-un interval destul de scurt de timp. Însă vom constata că marea majoritate antreprenorilor se complac în situația dată, vor inchide firma respectivă, vor deschide alta, vor aplica aceeași slabă strategie de marketing, iar acest ciclu nesfârșit nu va avea ca efect, decât afectarea somajului pe termen lung în România.

Bibliografie

1) Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă( ANOFM), statistică ale șomajului, http://www.anofm.ro/statistica

2) Teme europene, Aderarea României la Uniunea Europeană: capitolele de negociere, Nr. 20, http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_20.pdf

3) Anuarul Statistic al României 1992-2004, Buletinul de statistică 1997-2006, Anchetele asupra forței de muncă în gospodării (AMIGO) 1994-2005

4) Dr. Mimi Petrisan, Șomajul in România, articol, Munchen, 2008

Concluzii generale

Bibliografie generala

1) Baker, M (editor) – The marketing Book, Third Edition, Butter Worth, Heinemann, Oxford, 1994,

2) Buell Victor P. , Marketing Management: A Strategic Planning Approach – Mc Graw – Hill Book Company, New York, 1984

3) Haifer, J. R. , Orsoni, J. – Marketing, Vuibert gestion,Paris, 2001

4) Aurel Niță, Conf. univ. dr. , Științe economice, marketing și management, Curs

5) Alexandru Nedelea, Bazele marketingului, editura Sedcom Libris, Iasi, 2009

6) Flaviu Meghisan; Consumatorul; Editura Universitatea Craiova; 2010

7) Ioan Mihut; Marius Pop; Consumatorul și managementul ofertei; Editura Dacia; Cluj Napoca; 1996

8) J. T. Russel, W. R. Lone, Manual de publicitate, Teora; Bucuresti, 2002, Alexandru Nedelea, Bazele marketingului, Sedcom Libris, Iasi, 2009

9) Ciprian Pavel, Constantin Negruț, Bazele marketingului, Editura Eurobit, Timișoara, 2011

10) Cecilia Elena Vaduva, Prețuri și concurența, Academica Brancusi, Targu-Jiu, 2008

11) Maria Macris, Cererea și oferta în economia concurențiala de piață, Editura Arves, Craiova, 2009

12) Horia Mihai Raboca, Curs de marketing, Cluj, 2010

13) Viorel Cornescu, Doru Curteanu, Paul Marinescu, Sorin Toma, Management – de la teorie la practică, Editura Universității din București, București, 2003

14) Sică Stanciu, Bazele generale ale marketingului, Editura Universității din București, București, 1999

15) George-Daniel Ardelean, Bazele marketingului, curs, Satu Mare

16) Philip Kotler, Principiile marketingului, Editura Teora, București

1) Philip Kotler, Armstrong Gary, Principiile marketingului, Editura Teora, București, 2004

2) Florescu G.( coordonator), Marketing, Editura didactică și pedagogică, București, 1981

3) Prutianu S. , Munteanu C. , Caluschi C. , Inteligenta Marketing Plus, Editura Polirom, Iași, 1999

4) Philip Kotler, Despre marketing, Editura Curier Marketing, București, 2003

5) Letiția Rad, Mixul de marketing, Editura Risoprint, Cluj, 2007

6) Luchian Mihai, Mixul de marketing, Editura Politehnium, Iași, 2013

7) Florina Pinzaru, Noțiuni fundamentale de economie. Introducere în management și marketing, curs, București, 2007

8) Luminița Nicolescu, Marketingul, premisa succesului în afaceri, Universitatea Virtuală de Afaceri, București, 2003

9) Balaure, V., Popescu, I. C., Serbanica, D. – Tehnici promoționale, Editura Metropol, București, 1994

10) Serbanica, D. – Relații publice, Editura ASE, București, 2003

11) Zaharia, R., Cruceru, A.- Gestiunea forțelor de vânzare, Editura Uranus, București, 2002

12) Veghes, C. – Marketing Direct, Editura Uranus, București, 2003

1) Alexandru Nedelea, Marketing în administrația publică, Editura didactică și pedagogică, Suceava, 2006

2) V. A. Munteanu, Management public local, Tipo Moldova, Iași, 2003

3) C. Florescu, P. Malcomete, N.Al. Pop (coord.), Marketing. Dicționar explicativ, Ed.

Economică, București, 2003

4) L. Matei, Management public, Ed. Economică, București, 2001

5) Cartea albă privind serviciile de interes general, http://europa.eu/legislation_summaries/competition/state_aid/l23013b_ro.htm

6) I. Petrescu, F. Muscalu , Tratat de management public, Ed. Univ. “Lucia Blaga”, Sibiu, 2003

7) C.L. Buțiu , Percepția funcției publice de către cetățeni, Economie și administrație locală, nr. 1/2006

8) V.A. Munteanu, Marketing public, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2006

9) Al. Nedelea, Marketing, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2003

1) Victor Danciu, Economie teoretică și aplicată, Volumul XX, Numarul 5( 582), București, 2013, p. 31

1) Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă( ANOFM), statistică ale șomajului, http://www.anofm.ro/statistica

2) Teme europene, Aderarea României la Uniunea Europeană: capitolele de negociere, Nr. 20, http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_20.pdf

3) Anuarul Statistic al României 1992-2004, Buletinul de statistică 1997-2006, Anchetele asupra forței de muncă în gospodării (AMIGO) 1994-2005

4) Dr. Mimi Petrisan, Șomajul in România, articol, Munchen, 2008