Mixul de Marketing Ecologic

UNIVERITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE PROTECȚIA MEDIULUI

PROGRAMUL DE STUDIU: SIGURANȚA ȘI SECURITATE AGROALIMENTARĂ

REFERAT

MIXUL DE MARKETING ECOLOGIC

PROMOVAREA- COMUNICAREA

PIAȚA- DISTRIBUȚIE

STUDENT:

RADUJ BRIGITTA

S.S.A, AN I,

ORADEA

2016

CUPRINS

CAP I. MIXUL DE MARKETING ECOLOGIC………………………..pag 3

CAP II. PROMOVAREA- COMUNICAREA………………………….pag 5

CAP III. PIAȚA- DISTRIBUȚIA……………………………………….pag 9

BIBLIOGRAFIA………………………………………………………….pag 12

CAP I. MIXUL DE MARKETING ECOLOGIC

Strategia și programul de acțiune ale ecomarketingului constituieuna din cele mai importante aspecte ale activității de marketing și reprezintă de fapt implementarea practică a conceptului.

Apariția noului concept de marketing- mix- aparținând economistului nord- american Mc.Carty – a revoluționat teoria economică, principiile și funcțiile enunțate putând fi aplicate în activitățile economice cu scop lucrativ.

Transpuse la nivelul bunurilor și serviciilor ecologice aceasta înseamnă că, strategia și programul de acțiune ale acestui segment de piață pot fi concepute prin stabilirea obiectivelor pornind de la cele patru funcții “P” enunțate de părintele acestui mix, respectiv Producție- Preț- Promovare- Piață.

În această viziune, strategia mixului de marketing ecologic poate fi sintetizată ca și a marketingului global, fiecare etapă având însă particularități bine definite.

Figura nr.1

Strategia mixului de marketing ecologic

Trebuie precizat faptul că, într-o întreprindere având scop lucrativ, strategia de marketing ecologic constituie o activitate extrem de complexă, putând să includă atât sectoare de producție, cât și cele de reprodicție (înlocuirea produselor uzate sau a părților din produse, precum și reciclarea sau recondiționarea deșeurilor). Aceste activități sunt considerate însă activități complementare strategiei ecomarketingului întreprinderii care promovează procesul de producție inițial.

Strategia de marketing ecologic face parte integrantă din procesul de menagment de piață al strategiei globale axate pe producția și valorificarea bunurilor și serviciilor ecologice sunt redate in schema nr.2.

Alături de schema de ansamblu a managementului de producție al întreprinderii sunt elaborate strategii pe toate etapele care caracerizează activitatea de marketing ecologic, potrivit celor patru funcții de “P” și anume Producție- Preț- Promovare- Piață.

Schema nr.2.

Procesul de conducere a strategiei de piață al unei întreprinderi producătoare de bunuri și servicii ecologice

ANALIZE EXTERNE

Analize de consum

Analize de competivitate

Analize industriale

Analize conjuncturale

ANALIZE INTERNE

Analize de perfomanță

Revizuirea strategiei

Obiective

Organizarea internă

Analize de cost

Resurse financiare

Forțe și slăbiciuni

OPORTUNITĂȚI, CARACTERISTICI ȘI DEFINIREA PROBLEMELOR STRATEGICE

STRATEGIA FORȚELOR ȘI SLĂBICIUNILOR, PROBLEME ȘI OBSTACOLE

IDENTIFICAREA OPȚIUNILOR STRATEGICE

MISIUNEA SPECIFICĂ

IDENTIFICAREA ALTERNANȚELOR STRATEGICE

OPȚIUNEA STRATEGICĂ

IMPLEMENTAREA PLANULUI

REVEDEREA STRATEGIEI ȘI EVENTUALA

CAP II. PROMOVARE- COMUNICARE

În activitatea de ecomarketing promovarea- cuvânt de asemenea, de origine anglo- saxonă, “promotion”- cuprinsă în cele patru elemente ale mixului, reprezintă ansamblul acțiunilor capabile să determine o creștere rapidă, dar provizorie a vânzărilor, prin atribuirea unui avantaj semnificativ, atât ofertantului, cât și distribuitorului și consumatorului.

Deși unii autori, printre care Ph.Kotter și G.H.G. Mc.Dougall/9/ consideră promovarea vânzărilor ca fiind o activitate concepută pentru a înlătura fidelitatea fată de o marcă, iar publicitatea, o activitate orientată spre crearea fidelității față de o nouă marcă, A.Lassegul/10/ îi atribuie o sferă de cuprindere mai largă. Astfel, în accepțiunea sa, obiectivul principal urmărit prin activitatea promoțională este cel de creare a cererii de bunuri și servicii ecologice pe termenn scurt- datorită schimbărilor provocate de evoluția progresului tehnico- științific- precum și de creare a stocurilor la distribuitor, pentru a atrage pe termen lung cumpătorii.

Acțiunile promoționale se materializează în folosirea a numeroase tehnici și metode care permit flexibilitatea și adaptabilitatea politicilor și strategiilor de marketing ecologic. Printre cele mai utilizate metode și tehnici de promovare se numeră următoarele:

Personalul de vânzare cu atribuții de:

Ecomarketing direct

Explicații comerciale și ecologice

Prezentări

Adunări, comunicări, instruire

Telemarketing ecologic

Acțiuni de promovare a vânzărilor:

Demonstrații/ încercări

Oferte gratuite de bunuri ( limitate)

Acorduri cu privire la achiziționarea unei anumite cantități de bunuri, însoțită de unele avantaje

Reduceri de preț

Târguri, expoziții

Publicitate

Jocuri și concursuri etc.

Anunțuri, informări, prezentări:

Explicații comerciale corecte

Conferințe și simpozioane

Telemarketing ecologic

Cataloage și liste

Brosuri și pliante

Material audio- visual

Publicitate:

Relații publice

Seminarii

Comunicări, conferințe

Presă, radio, TV etc

Schematic, locul activității de promovare în procesul de marketing ecologic se prezintă în figura nr.3.

Personalul de vânzare constituie grupul dominant al activității promoționale. Extinderea aplicării acestor instrumente depinde de abordarea individuală și stilul specific al întreprinderii.

Publicitatea, una din tehnicile principale de promovare a bunurilor și serviciilor ecologice are, în primul rând, rolul de creare a pieței și consolidării imaginii firmei, reputația sa prezentă și viitoare față de client. Ea reprezintă, de asemenea o importanță deosebită în desfășurarea normală a activității întreprinderii, precum și în negocierile cu clienții, informând asupra existenței și tipul de ofertă.

Figura nr.4. Ponderea mijloacelor de difuzare în totalul cheltuielilor publicitare pentru bunuri și servicii ecologice în S.U.A.

În S.U.A, de pildă, cele mai folosite medii de comunicare pentru atingerea acestor obiective sunt cele referitoare la publicitatea prin jurnale comercialeși sub forma expedierilor directe. Cheltuielile ocazionate cu publicitatea sub aceste două forme reprezintă 73,2 % din totalul fondurilor atribuite acestei tehnici de promovare pentru bunurile și servicii ecologice.

Cheltuielile publicitare pentru bunuri și servicii ecologice semnifică rolul esențial al publicității în strategia de promovare- comunicare a produselor. Ele semnifică, de asemenea, faptul că, obiectivele de publicitate nu pot fi separate de cele ale marketingului în ansamblu.

CAP III. PIAȚĂ- DISTRIBUȚIE

Comercializarea unui produs ecologic pe piață prin canalele de distribuie și promovare implică o înțelegere aprofundată a mecanismelor care o guvernează. Această înțelegere constituie esența activității ecomarketingului, deoarece, ține seama de comportamentul consumatorului, privilegiind piața și agenții care intervin pe această piață.

Strategia de penetrare pe piață a bunurilor și serviciilor ecologice reclamă astfel, reconsiderarea unor concept de bază care să permit caracterizarea cererii și a ofertei.

La modul cel mai general, piața este definită în teoria neclasică, ca fiind locul unde oferta se confruntă cu cererea.

În practică este frecvent utilizată metoda de determinare a unor indicatori cum sunt: piața potențială, piața actuală și rata de penetrare pe piață.

Potrivit economiștilor francezi, Pierre Louis Dubois și Alain Jalibert/ 11/, piața potențială reprezintț de fapt, acțiunea de prospectare a unei piețe sau a unui segment de piață, pentru a putea evalua cantitatea totală susceptibilă de a fi solicitată, în funcție de numărul consumatorilor potențiali.

Rata de penetrare- ca indicator al rapidității difuzării informației- rezultă din raportarea indicatorului pieței actuale la cel al pieței potențiale.

Acțiunea de prospectare a pieței constituie deci, o etapă deosebit de importantă în elaborarea strategiei de marketing ecologic.

Dacă potrivit teoriei economice, piața reprezintă locul unde cererea se confruntă cu oferta rezultând actul vânzării, această comercializare a produselor face ca, alături de producător (ofertant) și cumpărator(solicitant) să intervină numeroși alți agenți economici cum sunt:prescriptori, leaderi de opinie, agenți distribuitori, autorități publice și guvernamentale, Camera de Comerț, sindicate profesionale, patronate, instituții financiare și bancare, organizații internaționale( cu reglementări de mediu).

Piața apare astfel, ca un sistem complex de reglementare a schimburilorcare implică intervenția unui număr mai mare sau mic de agenți. De aici și integrarea comportamentului acestor agenți în strategia de marketing ecologic.

Un rol deosebit de important în cadrul acestei ultime etapă a strategiei revine canalelor de distribuire, filierele de producție și cele de distribuire fiind interdependente. În cadrul acestui sistem general, rolul distribuirii tinde să devină preponderent. Prin gradul lor înalt de calificare și diversificare atins, filierele de distribuire ajung să impună condițiile lorîn ceea ce privește utilizarea materialelor, serviciile, logistica, prețul- fapt care le conferă un rol important ca și cel al consumatorului final.

Îndeplinind rolul de ajustare între cerere și ofertă, distribuirea este creatoare de servicii.

În cadrul procesului de distribuire un loc deosebit îl ocupă agenții distribuitori. Având un rol activ în valorificarea pe piață a produselor ecologice, agentul distribuitor poate prospecta, stimula și orienta cererea, influențând totodată oferta, prin reconsiderarea condițiilor. Abilitatea de a se adresa celui mai bun canal de disribuire revine însă ofertantului, respectiv, producătorului.

Reușita programului de distribuire depinde însă de influența mai multor factori, printre care:

Strategia canalului de distribuire

Controlul canalului

Lungimea canalului

Numărulși calitatea intermediarilor care intervn

Cantitatea și calitatea bunurilor și serviciilor ecologice

Gradul de satisfacere a nevoilor și exigențelor consumatorilor.

Acest demers al programului de distribuire poate fi reprodus în schema nr.5

Fluxul de vânzare prin canalele de distribuire

Analizele de marketing cu privire la procesul de penetrare și comercializare pe piețele țărilor occidentale evidențiază existența mai multor canale de distribuire. Cele mai frecvent utilizate sunt canalele 1 și 2 respectiv Producător- Client și Producător- Reprezentant al producătorului- Client, ambele deținând 65,5% din cantitatea de bunuri valorificate (tabelul nr.1.)

Principalele canale de distribuire a bunurilor si serviciilor ecologice

Sub aspectul valorii mărfurilor însă, canalul de distribuire nr.3, respectiv, expedierea direct de la producător la client deține primul loc (75%), ceea ce înseamnă că produsele comercializate sunt de dimensiuni mai mici dar valori mult mairidicate (tehniciși tehnologii “curate de producție”, brevete, licențe, know-how, solf-wave.

Repartizate pe grupe de bunuri și servicii ecologice, ponderea vânzărilor vehiculate variază în funcție de branșa producătorului, cea a distribuitorului și cea a reprezentantului industrial respective a producătorului ( tabelul nr 2.)

Ponderea de distribuire a valorii vânzărilor pe unele grupe de bunuri și servicii ecologice

Bibliografie

Cămășoiu C, M.Rudăreanu, 1999 Marketing ecologic- Concepte, practice și oportunități de piață, Editura Centrul de Informare și Documentară Economică.

Delia Pop, 2009, Ecomarketing, De la provocare la necessitate, Editura Universității din Oradea