Mixingul funcțional ca aport al său în spațiul public [613999]

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018
2017/2018

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Îndrumător:
Prof.dr.arh. Dorin ȘTEFAN

Student: [anonimizat] „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018
2017/2018

DE LA RELEVARE CĂTRE CREAȚIE
Mixingul funcțional ca aport al său în spațiul public

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018
2017/2018

CUPRINS

Introducere …. …………………………………………………………………… …. pg. 1

CAPITOLUL I: Relevarea …… ……………………………………………… pg. 3
CAPITOLUL II: Relevatul ………………. …………………………………… pg. 6
CAPITOLUL III: Creația în spa țiul public …….………………….………… .. pg. 13
CAPITOLUL IV: De la creație către relevare ..….………………….……… . pg. 19
CAPITOLUL V: De la relevare către creație ……. ……………………….… . pg. 23
INDEX ILUSTRAȚII ………………………………………………………………… pg. 28
Bibliografie ……………………………………………… .…………………………. pg. 29

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

1

Introducere

Amplasament: Cartier Aviației, București
Titlul lucrării de diplomă: Startup hub

Descrierea problematicii:

Ținând cont de titlul temei de diplomă si caracterul său, din start avem de -a face cu o
îmbinare de fu ncțiuni de tip privat adică locuirea individuală și cea colectivă cu funcțiuni le
public e anexate aces teia, anume spatii de tip pub/bar und e se poate lua și masa și , spațiile de
birouri ce privesc și influențează în mod direct amplasamentul . Cum în acest a se vor putea
îmbina ulterior alte tipuri de funcțiuni de altă natură vom afla pe parcursul cercetării.
Când vorbim despre un astfel de subiect în ziua de astăzi putem spune de multe ori că
acesta, prin natura sa, își găsește ușor locul în urban itate. Totuși ca sa putem vorbi de o
direcție s ănătoasă de dezvoltare, aceasta funcțiune a locuirii în urban ”cere” în contemporan o
funcțiune anexată pentru a fi îndeplinit acest lucru. De obicei această revitalizare este mai
eficientă dacă are un element de natură culturală integrat .
În altă ordine de idei, în termeni filozifici, avem ca subiect de studiu fenomenologia și
reprezen tarea arhitecturală ca mijloc de comunicare modernă la nivel urban pe de -o parte și
arhitectura obiectul finit, cr eația acestuia pe de altă parte ca piesă ce începe să funcționeze
odată adaptată în sistemul urban . Rezultatul obiectului finit în astfel de s ituații ne pune în fața
problemei de limit ă dintre public și privat și de nivel ul la care aceasta este resimțit de
participantul zilelor noastre.
Subiectul studiului astfel, născut din reprezentarea existentului strict în raport cu
viziunea potențialului acestuia , adăuga t relevării, ne duce la prima întrebare: Reprezentarea
exactă, pură a unei acțiuni, forme etc. (artistice sau nu) este considerată creație sau rămâne în
stadiul strict de relevare și care ar fi elementul ce le diferențiază ?
Metoda de cercet are a acestui subiect, care desigur este mult mai amplu și mai
cuprinzător, este de a compara prin contrast sau a da exemp le concrete cu privire la problema

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

2
de față prin : interviuri, articole etc. iar rezultatul ideal al acestei lucrări este punctarea
modului în care spațiile publice și cele private devin interdependente în arhitectur ă și desigur
sublinierea limit ei clare a acestei îmbinări.

Plan de idei :

Keywords:
Revitalizare, cultur ă, startup, hub, inovație, sinestezie, activism, semi -public, public -privat,
activare , dezvoltare, validare ;

Structura pe capitole:

Capitolul 1 punctează necesit atea de a releva existentul în procesul de proiectare și ce
mesaj poate transmite acesta, folosind exemple concrete și diferite asocieri cu lumea artei
precum și cum o privire mai atentă asupra acestuia poate arăta diferite moduri de a se arăta ;
Capitoul 2 se referă la cum utilitatea și accesibilitatea obiectului relevat este conectat
de vecinătatea sa, raport ate la spațiul ce urmează a fi construit și cum acest ea influențează
creația ;
În capitolul 3 enunț factorii de apariție a i creației și elementele definito rii ale acestui
proces raportate la proiectul de diplom ă;
Capitolul 4 face referire la o derulare a existentului creat odată până la momentul 0
pentru înțelegerea aportului factorului de timp în proiectarea urbană;
Capitolul 5 este o sinteză asupra tuturor capitolelor cu accentul pus pe inserție si cum
acesta poate funcționa întocmai după apariția sa în oraș precum și rolul său în spațiu public.

În toate capitolele sunt prezente asocieri de natură culturală dar în s trânsă legătură cu
ideea principală de mixitate a func țiunilor ca process creator cu accentu l pus pe spa țiul
public , devenind astfel justificarea gestului de inserție în urban . Acestea sunt elaborate prin
trimiteri directe sau indirecte pe parcursul lucrării.

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

3

I. Relevarea

Pornind de la enunțarea din dex a relevării voi putea enunța ulterior utilitatea acestuia
în lucrarea de față. “RELEV A, relév, vb. I. Tranz. A pune, a scoate (ceva sau pe cineva) în
evidență, a evidenția, a sublinia; a observa, a remarca. A releva o calitate. ▭ Eu crez că asta
trebuie relevat. CARAGIALE, O. III 242. ◊ Refl. Caracterul de sistem al limbii se relevă,
între altele, atunci cînd în cercăm să ne însușim structura gramaticală a unei limbi străine.
MACREA, F. 18 ”1. În termeni arhitecturali a releva este scoaterea la lumină a ceea ce există:
obiectul, locul, faptul tradus prin limbaj de specialitate. Teoria începe de la faptul de a crea
obiectul arhitectural în urma unei contemplări asupra obiectului relevat ce con duce la crearea
unui produs finit palpabil cu care se poate lucra ulterior . Este vorba despre traducerea ca să
spun așa a obiectului arhitectural în termeni de specialitate re zultând piesa desenată în acest
caz. De ce este nevoie de acest sens (al translatării sale) până la urmă și cum ajunge să arate
o însumare de caracteristici aplicate unui obiect finit printr -un proces logic și ce ne poate
spune acesta despre apotrul mixingului în raport cu spațiul public ?
Începând cu redarea unor evenimente, fapte sau simple întamplări din mediul
palpabil, putem vorbi despre translatarea lor prin termeni de specialitate dar și în ansamblul
său să poartă fi citit într -un mod c lar universal de c ătre oricine. Tema aceasta pornește de la
rolul arhitectului care poate fi definit prin încremenirea acestor fapte în timp și spațiu.
Asociez acest lucru cu starea în care se afl ă un fotograf aflat în mo mentul imediat înaintea
facerii pozei unde se anticipează mișcarea pentru a imortaliza momentul potrivit de
surprindere a l obiectelor în ansamblul lor , mai exact pentru a surprinde cât mai multe fapte
într-o imagine cât mai sintetică . Pentru a ajunge la re zultatul dorit, fotograful are nevoie de
exercitiu de observare, acesta fiind posibil prin practică. Cu cât face mai multe poze, cu atât
simțul măsurii, al compoziției dar și al cromaticii în raport cu mediul înconjurător se
finise ază. La fel se întamplă și în arhitectură unde practica relevării devine un instrument de
bază în înțelegerea la scară a obiectului architectural în raport cu desenul, începând cu măsura
de la mic la mare (releveul: transpunerea existentului pe foaie la scară fie și doar a carcasei

1 sursa: https://dexonline.ro/definitie/RELEVARE

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

4
exterioare a construitului ), ca ult erior în lucrul -pe mic – (desen, schiță) să putem avea măsur ă
în lucru. Evidențierea are loc în special pe această nevoie de îndepărtare față de obiect, loc,
ansamblu și în același timp ș i de o apro piere în prealabil.
Execițiul de măsură menționat mai sus, în arhitectură, este dobândit prin desenul la
scară a unui loc și, prin cunoașterea fizică a ansamblului său la nivel urban. Acest lucru ajută
la vederea cât mai clară a tendințelor arhitecturale, urbanistice generate la un moment dat de
nevoi. Acestea sunt legate strâns de rezultatul existent și oferă în unele cazuri și indicii despre
apariția lor. De exemplu, relevând zona cartierului Aviației din București, ne familiarizăm cu
tipologia construit ului și observăm cum acesta, ușor ușor, devine o țintă pentru investitori
datorită permisivității sale cu privire la noile inserții peste țesutul existent . La prima vedere,
în plan, această zonă ni se arată o multitudine de tipologii diferite de construcții care par a fi
alăturate aleatoriu și apărute în grabă. Zona se arată ca având spații de locuire și pe alocuri,
coagulate punctual , apar spații de birouri și comerciale de di ferite gabarite iar sp ațiul verde
apare ca un reziduu în masa construit ă cu mici le excepții unde parcul se desfășoară în spațiul
său bine delimitat . Clădirile de învățământ și cele culturale sunt și ele ușor vizibile în masa
construită. De observat este și accesul de diferite g rade al circulației, mai exact a existenței a
trei străzi principale ce se intersectează două câte două și formează trei noduri de circulație ce
înconjoară spa țial zona și delimitează o insulă cu funcțiune predominantă de locuire . De
asemeni, nu trebuie s ă neglijăm detalierea acestora. Atunci când relevăm mediul înconjurător
al unui spațiu fără cunoașterea reală a locului prin vizită, viziunea asupra locului poate fi
distorsionată de factorii micro ai locului, cei ce generează spa țiul în genere. Aici vorbesc de
nevoia constantă de apropiere -depărtare asupra unui loc, spa țiu, problemă în general pentru
definirea cât mai fină a proporției. Raportul devine de ambele părți important. Adică dacă
vrem un rezultat cât mai adevărat în sensul bun al startului unui proiect, trebuie privit pe de -o
parte ansamblul, pe de altă parte detaliul în egală măsură, în ordinea: de la mic la mare.
În sensul de a înțelege importanța relevării ca prim pas în abordarea unei situații ce ne
poate aduce ulterior la o creație veritabilă, trebuie menționată ordinea ce trebuie parcursă
fizic pentru a îndeplini acest lucru și pentru a oberva întocmai cum acest lucru funcționează
în realitate . Astfel, acțiunea de a releva, trebuie să scoată la lumină încă din timpul p rocesului
ceea ce la prima vedere, în spatiul urban (micro) nu este perceptibil. Pentru o înțelegere cât
mai clară fac referire la întreaga zonă de studiu pe care o putem asocia cu un puzzle
incomplet, unde piesele lipsă devin în situația de față loturile nelocuite iar câte o piesă de
puzzle reprezintă un lot . Relevând , ne creăm pe foaie piesă cu piesă din puzzle -ul hărții

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

5
formându -se o imagine de ansamb lu a existentului cât mai clară. Într-un sens fenomenologic,
această piesă de puzzle suferă modificări pe parcursul studiului în diferite stadii ale sale
astfel: daca analizăm primăvara o zonă, ni se arată anumite informații despre cum este trăit
spațiul iar dacă studiul se petrece iarna de asemenea vom avea alt set de inf ormații suprapuse
aceleiași piese de puzzle. La fel se întâmpl ă și cu diferențele dintre seară și dimineață.
Intrând ceva mai în detaliu , în timpul transpunerii pe foaie a măsurătorilor lucrului
existent, ni se arat ă totodat ă și modul de construi re al acestuia prin ordinea de asamblare.
Aici, prin modul de ocupare al spațiului se poate citi motiva ția amplas ării unei ferestre de
exemplu sau a altor elemente de construc ție. Cu alte cuvinte fac o asociere banală pornind de
la o fereastră dintr -o camer ă folosită pentru țes ere, unde se poate înțelege ușor motivația
amplasării pe un teren sudic în care este necesară lumina pe parcursul zilei . Astfel se pot
deduce toate gesturile de organizare dintr -o locuință, încapere, etc. funcție de destinația
acestuia. Aceste informații despre existent le găsim în plan pe de -o parte dar și printr -o
suprapunere peste acesta de efecte arătate în timp, ale diferitelor stări ale locului.
Relevarea de față nu înseamnă neapărat doar transpunerea elementelor în pagină c i și
figurarea elementelor de aceeași natură pe aceeași pagină relevând situația existentă.
Rezultând analiza, ea poate arăta și modul în care diferitele clădiri interacționează între ele,
susținând astfel ca reprezentând prin mijloace proprii o situație, ea să poată transmite ulterior
o imagine mai concretă și mai reală a existentului. Aici mă refer ca prin mijloace artistice
aplicate ca niște straturi pe țesutul existent sau nu, printr -o redare de artistică prin asociere să
poată devenii mult mai expresiv ă și calitativă decât dacă am enumera faptele con crete în
termeni strict tehnici de specialitate. Exemplificând astfel, pentru descrierea unei atmosfere
redată de un spațiu fizic, putem f ace asocieri de naturi diferite. Fie asociind starea dată de
aceasta cu starea pe care o poate da o anumită melodie ori gen muzical, fie asociind cu modul
în ca re o pictură se arată, fie exemplificând astfel prin simple întâmplări ce amintesc de
senzația respectivă din alte tipuri de locuri. Mai putem exprima asocieri de a celeași naturi
prin exemplificarea de tip colaj a unei zone. Adica prin alăturarea elementelor ce au lasat un
impact puternic ce predomină în percepția noastră, așezându -le într -un mod ierarhic pornind
de la cel cu cel mai mare grad către cel de grad mini m. Dacă exemplificăm acest tip de
analiză putem observa că elementele distictive pot fi unele de mărime infimă în ansamblul lor
dar puternice și definitorii într -un cadru larg.

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

6

II. Relevatul

Când spun relevatul mă refer la obiectul existent ca o încremenire într-o fotografie a
elementelor din existent . Acum, făcând referire la piesele li psă din puzzle (loturile
neocupate) , când începem acțiunea de a -l completa putem spune că aceasta devine instinctivă
odată ce te apropii de sfârșitul completării imaginii de ansamblu deoarece ochiul devine
familiarizat cu limbajul locului. În sens fenomenologic M. Heidegger ar vedea aceste loturi
neocupate, aceste spații ce nu oferă conexiune și nu comunică cu mediul său înconjurător ca
aflăndu -se în această stare a lor , tocmai bazat pe acest motiv cer nevoia de atenție.
Asemănator cu o ustensilă ce nu își mai îndeplinește rolul creației sale atrage către sine
atenția, devenind astfel un obstacol în firul întâmplării lucrurilor în spațiul său ce are n evoie
de intervenție pentru a se integra , pentru a reveni în cotidian . Acest “puzzle” al hărții ne oferă
informații despre existent, ajungând prin completarea sa să poată fi intuit cu ceea ce poate a fi
completat ulterior . Dar ce se întâmplă cu situațiile în care abordarea este total străină locului?
În alt sens, asemeni asocierii cu pictorul, arhitectul își poate alege din limbajul general de
specialitate, termeni mai îndepărtați omului (nu arhitectului) în general la prima vedere
îndepărtat de loc dar care poate avea o însumare a mai multor pr incipii vizibile la nivel
macro, în privirea de ansamblu și astfel traduse în limbaj de specialitate se poate crea chiar o
operă arhitecturală. Aici, dacă la prima vedere pare să nu comunice obiectul cu imediata
apropiere a sa,el poate avea o conexiune mai strânsă din punct de vedere al funcțiunii.
Distanța în această situație devine un factor relativ.
În linii mari, d etaliind modul în care relevatul se prezintă, aces ta ne redă informa ții
atât despre modul s ău de formare rezult ând natura sa , cât și modul s ău de a fi, de a rela ționa
cu existentul s ău. Toate elementele urbane prezentate în planșă se întâlnesc într -un fel sau
altul în spațiul public. Consider importantă ca odată ce avem datele complete bine structurate
ale unui loc, să poată fi stabilită o ierarhe a modurilor de folosire, de ocupare a acestuia. Asfel
de valențe ale spațiilor le putem observa doar în parcurgerea acestora.
Asemănator piesel or de puzzle ce au o buclă prin decupaj, așa se îmbină și un lot cu
cel vecin al său pe o latură. Această limită este fie diferența dintre două spații private, dintre
un spațiu privat și unul public fie mai rar palpabilă diferența dintre două spații publice de

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

7

naturi diferite. De exemplu daca avem de -a face cu o zon ă unde func țiunile sunt clar
delimitate în plan prin volumetrie , mai exact acolo unde pe o parte a unei artere cu un grad
ridicat de circula ție se afl ă o zonă de locuin țe individuale iar de cealalt ă parte se afl ă un
cartier ( Aviației ) format d in locuin țe colective diferențiat prin gabarit ul vizibil mai mare fa ță
de cel de locuire individual ă, unde avem anexat ă și func țiunea comercial ă, modul de
parcurgere al str ăzii cât și rela ția pietonului cu fondul construit devine una total diferit ă față
de cealalt ă.
Artera porne ște dintr -o
intersecție cu stații de autobuz
pentru fiecare direcție în parte
exemplificat pe hartă (Fig. 1)
prin cercul punctat cu roșu ,
punctu l de plecare fiind accesibil
ușor de la periferie cât și dinspre
centrul orașului (N -S) și mai
puțin pe direcția V -E unde
accesul principal se poate face
din acest punct către E.
Fig.1 Reprezentare personală – Analiza circulației carosabile a zonei
din cartierul Aviației

Privind în ansambu se observă încercarea din partea zonei de locuire individuală de a
atrage pietonul și către sine prin deschiderea către public a spațiilor comerciale și de sănătate.
Spun încercare deoarece acestea irigă mai mult artera de circulație dec ât să pledeze pentru o
dezvoltare și în adancimea străzilor cum se petrece ușor în zona de locuințe colective ,
oferindu -i astfel bogăție stilistică . De multe ori aceste schimb ări dacă sunt prea bruște fac ca
percep ția trec ătorului s ă fie una de evitare a zonei, preferând să frecventeze locuri în care
spațiile îl invită către vizită. Aceste ruperi, diferențe majore atrag astfel atenția către sine
cerând într -un fel sau altul medieri. Pentru evitarea acestor ruperi cauzate de separarea arterei
de circulație carosabilă, simt necesar ă aducerea unor elemente caracteristice dintr -o zonă în
cealalt ă și către adâncimea sa, lucru care media în percepția trecătorului trecerea bruscă,
amintind totuși că ambele fac parte din aceeasi zonă.
Un exemplu concret a ceea ce observ ă la prima vedere cel ce parcurge spațiul din
partea locuin țelor colective c ătre zona de case individuale este timiditatea prezenței funcțiunii

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

8
de tip public și anume a magazinelor, a gr ădinițelor din fa ța blocului, cea a aleilor dintre
blocuri (spa țiu ceva mai intim fa ță de rela ția blocului cu o strad ă principal ă) etc. Vegetația nu
lipse ște însa privitul către aceasta devine privat de gardurile înalte. Aceste lipsuri apar din
exprimarea obsesivă a nevoi i de intimidate tipică locuin țelor individuale, nevoia de
privatizare a spa țiului, de a -l lua în posesie cu totul. Această mentalitate în marile orașe ale
țărilor vestice aproape că nu există, lăsând spațiul din imediata apropiere a locuinței sale de
multe ori deschis accesului public făcân d ca spațiul înconjurător al casei să fie tratat
asemănător cu cel de la bloc. Ca o intervenție în acest sens, în situația de față, nealterând
existentul, acolo unde este posibil merită sa adaptăm spațiul cu func țiuni ceva mai publice
menite s ă mai anime d in monotonia unei strazi înghițite de limita dură a caselor individuale.
Aici relevatul i ți redă informa ții și despre natura incintelor și de aici, individualit ățior
sale prin modul de ocupare al terenului, modul de acces, etc. Se pot citi u șor în astfel de
cazuri, de multe ori din elemente de detaliu, originea tipului de construc ție ca și elementele
stilistice de ansamblu. Fiind vorba despre București , un lucru destul de diferit observat la
prima vedere printr -o plimbare într -o țară ca Olanda a fost faptu l că vizibil itatea spațiului
privat al locuinței sale din partea publică pentru locuitori nu devine o problemă față percepția
contrarie a unei persoane de naționalitate română față de această deschidere .
La nivelui individualului se simte nevoia de relevare datorit ă nevoii de cunoaștere a
bogăției stilistice, pe c ând aplicarea acest uita asupra unei locuir i colectiv e devine ceva mai
banal ă, unde mijloacele de exprimare sunt limitate la nivel de amenajare u rmând asfel o
tipologie u șor deductibil ă. Chiar daca vorbim de banalitate la nivelul locuin țelor colective nu
înseamn ă că acestea nu sunt îmbogăț ite prin alte modalit ăți tocmai din aceast ă nevoie de
“sparge” cutia și de a ie și din banal cu ceva. Un tip de comportament de acest tip este de a -și
amenaja balconul cu elemente florale (caracteristic locuirii “la gradina”), sau de a -și colanta
geam urile pentru privarea vizibilităț ii – confort asigurat caselor individuale prin gardul înalt
caracteristic bu cureștean. Acest confort la nivel de închidere către sine este defapt o falsitate
a privatizării deoarece locuirea în privat este strans legată de acces.
Vizibilitatea spre interiorul unei case nu o face mai puțin privată ci aceasta poate deven i
publică o dată cu permisiunea accesului fizic către aceasta. Vorbesc despre mentalitatea
locuitorilor unui oraș ce diferă de la țară la țară.

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

9

De exemplu această
vizibilitate într -o țară precum
Germania este un element ce
nu deranjază întocmai
afișarea către publ ic a
spațiului interior și nu
consideră că îl face mai puțin
privat pe acesta însă dacă
vorbim despre tendința din
Fig.2 Tratarea limitei dintre public și privat în cazul unei locuințe din Berlin,
Germania, str. Strelitzer

țara noastră cu privire la această vizibilitate , ea este privită ca o violare a intimității relevând
astfel un caracter mult mai introvertit în acest sens. Astfel diferențele legate de limita dintre
public și privat aici devin mari de la regiune la regiun e funcț ie de convingerile fiecărui popor
în parte. De exemplu, românul preferă sa se izoleze aproape prin orice mijloc față de spațiul
public punând între locuința sa și spatiul exterior public cât mai multe elemente în straturi și
de aceea vorbesc despre tendințe și caracteristici tipice Bucure știului, despre cum sunt
acestea interpretate, adaptate sau însușite în Romania făra a omite comparații cu percepția
acestor concepte în afara țării noastre sau cu definiția lor în genere. Acestea sunt exemple
concr ete însa la nivel de ansamblu , pot menționa elemente prezente ce țin de modul de
ocupare al str ăzii, al însușirii sale, elemente le naturale – vegeta ția
ce poate juca un rol în această relație de mediere dintre public și
privat , relație compoz ițional ă: ritm, m ăsură, gabarit , pas etc. toate
acestea fiind legate de informațiile relevate prin comparație la nivel
de limită dintre public și privat.
Întorc ându-mă la asocierea arterei de circula ție cu func țiuni
diferite de-o parte și de cealalt ă a sa, aduc la cunostin ță elementele
prin care se pot diferen ția. Pe latura locui nțelor de tip colectiv ,
datorat gabaritului mare al cons trucției, frontul se po ate citi asemeni
unei perdele
Fig.3 Tratarea limitei dintre public și privat
în București, str. Ardeziei.

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

10
urbane cu rare locuri de trecere c ătre adâncime a sa, constituit dintr -o înalțime constant ă. În
schimb, dat orită înalțimilor și gabaritelor diferite din partea caselor , acestea redau un aspect
fragmentat și cu varia ții de înalțime ușor perceptibile c e redau un ritm mult mai vibrat fa ță de
partea de vis -à-vis. Parcurg ând artera se percepe u șor aceast ă diferență și se simte c ă zona de
blocuri atrage c ătre sine omul oferind un sentiment de siguran ță. Un element de multe ori
comun menit sa lege sau să medieze aceste mari diferen țe este cel vegetal tocmai prin acest
caracter e femer al s ău. Spa țiul verde este în urb an elementul cel mai c ăutat printre masele
imense de fond construit. Întocmai prezen ța sa ne face sa ne sim țim ceva mai eli berați de
stresul de zi cu zi tipic locuirii în urbanitate. Având asfel elemente vegetale compensatorii pe
partea locuirii colective le admit aici ca fiind elementul de fuziune în aceast ă diferen ță
major ă. Totu și, la nivel general urbanistic consider n ecesar ă folosirea spațiului verde într-o
manieră mai ampl ă sau nu, menit să deserveasc ă spațiile de tranziție dintr -o zonă la alta .
Deservitul de obicei se calculeaz ă funcție de o raz ă de deservire stabilit ă prin
normative ale spa țiilor verzi în acest caz și nu numai însa da ca se ia în considerare gradul de
accesibilitate către acestea consider că raza devine nul ă. Exemplificat de prezența sa în
loturile private unde acesta nu mai poate fi perceput de ambele părți simultan ci doar
observată prezența sa în treacăt. Cum spunea m mai devreme, a ccesibilitatea ne aduce mai
aproape de detaliu, mai aproape de a sim ți spațiile, de a le tr ăi în mod palpabil, lucru ce
acționează clar în sprijinul sănătății oamenilor dar unde uneori îngrădirea îi poate ține
departe de acest efect . Un exemplu în acest sens este o stradă circulabilă mai mult teoretic
datorită obstacolelor ce apar în parcurgerea ei cum ar fi condiția slab ă a drumului , aspectul
neîngrijit al clădirilor , al strazilor ș.a.m.d. Arhitectul are nevoie de o privire critică a ceea ce
există în lumea fizică și de o traducere în termeni de specialitate a problematicii ridicate la
acest nivel precum și un simț de observare căpătat în urma exercițiului de a releva . Aici vine
în ajutor spațiul relevat care , cu cât este mai amplu cu atât informațiile pot conduce la date
clare ce devin ușor de prelucrat ulterior , iar efectele așteptate se pot îndeplini îndeosebi
așteptărilor . Însă a vem nevoie și de imaginație în descrierea factorilor relevați prin asociere
cu elemente din alte meserii. Imaginația aceasta totuși apare în urma unui bagaj de cunoștințe
bogat, în ceea ce privește problematica unei probleme, dintr -o arie culturală vastă. Ca o
exemplificare descriptivă asupra unui spațiu la nivel de ritm, acesta, ritmul de parcurgere a
arterei menționate pe partea locuințelor collective, poate fi alert sau lent asemeni unei
melodii. Percepția poate fi diferită funcție de viteza de parcurgere la fel ca muzica. Apelând

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

11
la aceste tipuri de asocieri privirea noastră se antrenează în reperul dison anțelor și ne ajută să
găsim mai usor elementele armonioase dintr -o compozitie.
Menționez existentul releva t ce se arată în adev ărata sa față și își dezvaluie astfel
identitatea prin elemente prezentate prin contrast de natură publică și private dar și din punct
de vedere stilistic . Atenția noastră rămâne la limita dintre public și privat urmând apoi să
definim clar aceste bariere. În încercarea de defini re a spațiul public găsim termeni cheie
uzuali precum: calitatea spațiului, a vieții, mod de viață, uman itate, sustenabilitate însă acești
termeni nu sunt clar ierarhizați și nu se poate discuta despre unul fară a puncta legături cu
celelalte , rămânând un subiect în continuă schimbare cu privi re la rolul său în urban.
Aducând din nou l iantul în discuție vorbesc despre faptul că multe zone cer și un
spațiu de loisir , permis astfel de aglomerarea stilistică și cerut în egală măsură, dar privat
totuși de zgomotul mașinilor. Să fie ca o o ază în mijlocul masei de beton, un moment de
respiro. Spatiul verde ca l iant aici este de altfel un spatiu public și subliniez acest lucru pentru
nevoia sa de a fi acc esibil amplasamentul ui său. În legătură cu definirea mai clară a unui
spatiu, mixitatea despre care am men ționat , spatiile verzi ocup ă și ele un rol în mixingul
stilistic al spațiului public fiind pe același plan cu: străzi le, spații le de acces, scuaruri, din
afara sau din interiorul zonelor urbane, orice spațiu deschis unde publicul larg nu are
restricție iar acolo unde devine mai controlat, vorbim despre spații civice ca: biblioteci,
primării sau biserici.
O enumerare a elementelor ce țin de natura stilistică a Bucureștiului ajută la formarea
unei identităti care ulterior ne poate ghida intențiile în cazul unei inserții în acest oraș.
Francois Choay menționează în Urbanismul, utopii și realități faptul c ă “fiec are clădire
trebuie să fie diferită de celelalte, exprimându -și prin asta specificitatea. Accentul e pus pe
edificiile comunitare și culturale, pe spezele locuinței individuale.”2 referitor la
caracteristicele modelului culturalist. Vreau să punctez aici ceea ce se arată la nivel de oraș și
mai exact la nivelul Bucureștiului în acest sens , altfel spus la scara obiecului arhitectural
prezent din acesta , la limitările sa le de relaționare cu ve cinătățile și cum se arată această
specificitate . Ca o paranteză, printr -un traseu linear, l a prima vedere printr -o plimbare de la
petriferie către o raș, se arată ambiguitatea zonelor construite și trecerea de la o tipologie la
alta destul de bruscă. De ex emplu dacă parcurgem acest traseu de la periferie către centrul
orașului cu autobuzul, identificăm grad ual o densificare de a construitului astfel: plecând din

2 CHOAY Francoise – Urbanismul, utopii și realități – Capitolul Modelul Culturalist

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

12
aeroport, trecem ușor , ușor de la neconstruit către construit astfel: predominant neconstruit
până în zona Băneasa cu excepția porțiunii orașului Otopeni și complexului commercial
Băneasa după care întălnim zona Pieței presei Libere unde întalnim cele două turnuri ca și
capăt de perspectivă iar ulterior, către Arcul de Triumf întâlnim zone cu verde ață ce ascund
muzee și alte fucțiuni de tip public până aproape de Piața Victoriei unde se poate simții
apropierea de centrul urban printr -o aglomerare de construit. Urmand acest traseu până în
centrul orașului construitul se densifică și insula urbană devine una de tip închis. Relevatul
oferă informații asupra unui posibil dezechilibru în urban și asupra modului de abordare
stilistică. Bogăția stilistică arătată în acest traseu se găsește în fiecare zonă parcursă. Poate fi
împărți t pe fragmente astfel: z ona centrală a orașului Otopeni cu șoseaua principal ă bordată
de clădiri, zona Băneasa cu două subzone: cea a centrului commercial vizibil de departe și
zona ceva mai centrală cu un construit mai densificat, zona Pieței Presei Libere pănă la Piața
victorie i unde devine ceva mai boemă datorită locuințelor contruite în interbelic și prezenței
parcurilor și zona centrală de la Piața Victoriei până în centru unde Bucureștiul vechi încă își
mai arată fața trecutului completat de clădiri contemporan e. Pe tot parc ursul traseului
întalnim moduri diferite de abordare tipice pentru fiecare zonă iar dacă privim în ansamblu și
căutăm un element comun tuturor zonelor aș putea spune că mixul funcțional si stilistic le
leagă pe acest parcurs. Aici relevatul își arată punct ual aceste difere nțe ce red au un aspect de
colaj la îmbinarea zonelor de ansamblu unde vegetația acționează și ea în sensul îmbogăț irii
parcursul ui. Bineînțeles că o privire mai apropiată asupra acestora ar releva mai multe aspecte
definitorii dar ne oprim aici în definirea în linii mari a ceea poate transmite la prima vedere o
trecere rapidă printr -o succesine de spații despre tipul ș i modul de ocup are în oraș și ce
element le poate caracteriza pe toate . Expunerea aceasta a avut ca scop apropierea de
identitatea urbană a Bucurestiului pentru a determina ulterior limitele creației în urbanitatea
locală.
Aici trebuie menționat mai exact ce fapt ni se arată în relevat în comparație cu
dorințele noastre asupra a ceea ce vrem să scoatem noi la lumină din ceea ce este expus
privirii . Dorințele de aici sunt ghidate de faptul menționat anterior cu privire la ideologia
lucrului ce atrage atenția prin n eadaptarea sa la mediul înconjurător, prin nefuncționarea sa în
general.

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

13

III. Creația în spațiu l public

Crea ția arhitecturală apare în momentul însumării factorilor relevați în urma analizei
ca o completare a existentului, a pieselor lipsă la ni vel de ansamblu facând diferenț a față de o
creație apărută prin adăugare de însemnătate asupra unui lucru deja constituit.
Toate aceste calități de a exersa vederea bine pentru o diagnosticare cât mai aproape
de adevăr a unei situații sunt antrenate și dobândite de arhitect prin experiențe variate asupra
cauzalității din trecutul său sau nu, ce nu țin neaparat de profesia de arhitect ci de trăire în
general , de cultură .
Astfel spus, afirmația : “arhitectura nu este rezultatul muncii unei singure profesii, a
arhitecților”3 este întărită de convingerea că asupra obiectului arhitectural apar factori naturali
sau umani cu intenție ce transformă obiectul și după ce a fost conceput . Vorbind despre
intenționalitatea de mod elare a spațiului p ot enumera elementele ce îl definesc în primă fază
analitică , relevată : după gradul de accesibilitate pot ierarhiza ușor spațiile de la caracterul
public către cel p rivat, primul fiind e lementul ce ne privește pe toți simultan în întreținerea sa
fiind de natură sociologică . Această grijă față de public consider c ă trebuie s ă fie printre
primele elemente prezente dintr-o analiz ă critică , arătându -ne prin gradul său starea locului
(întreținut/reziduu) , modul de organizare spațială etc. deoarece intenționalitatea sa poate
exista la nivel de concepție dar să observăm ulterior că acesta nu funcțione ază întocmai cand
aruncăm o privire mai în detaliu după implementarea sa . De exemplu în încercarea de a
implementa un mod de abordare a une i situații a spațiului public aplicate într -un țesut prezent
în Germania, unde grija față de public este clar simțită în parcurgerea oricărui nivel, într -un
țesut din Romania unde pentru educația omului în acest sens poate fi percepută ca un gest
brutal. A sta înseamnă că încă este nevoie de cât mai multe exemple de validare pentru a
înțelege că starea spațiul ui public din imediata apropiere ne privește pe fiecare dintre noi.
Ținând cont de toți factorii ce acționează asupra unui loc în egală măsura, creația deja își
poate face apariția într -un fel sau altul fiind în cadrată în aceste limite date.

3 ȚIGĂNAȘ Șerban – Arhitecți, arhitectură și orașe ; Despre profesia de architect și cum se construiește în
România rece ntă – pg. 104

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

14

Îndepărtarea aici are rol de comparație la un nivel macro al situației . Un exemplu
banal comparativ din aria artistică este situația unui pictor se izolează de cotidian și își
transpune pe foaie cadrul dorit, imaginat, format din însumarea unor elemente generatoare
predominante ce îi creează subiectul principal al operei cu anum ite elemente subordonate
acestora, oferind astfel prin modul de așezare a lor în pagină un anumit mesaj contemporan
epocii sau cu trimitere la un lucru ceva mai futurist, de tip idealist. Acest lucru este și în
arhitectură valabil spunând că arhitectul își “alege” elementele arhitecturale cu care lucrează
din mediul înconjurător, cele cu un impact puternic vizibil asupra locului în care este așezat.
Vorbesc despre elementele rezultate
dintr -o analiză urbanistică în acest
caz de asociere, elemente care la un
pictor pot să apară într-un mod ceva
mai instinctiv, nejustificat și nu
neapărat în urma unei analize,
rezultând din acestea că îndepărtarea
de obiect în cazul arhitectului ține de
urban, tot de vederea de ansamblu
însă folosind mijloacele proprii în
acest sens.
Fig.4 Reprezentare proprie schematică a spațiului intermediar
dintre zona locuințelor ș i spațiul public – albastru:
accesul în clădire, galben: parcurs pietonal (civic)

Tudor Grădinaru spune că “Spațiul public este, pe de o parte, un concept utilizat în
arhitectură ș i urbanism, dar și unul înscris în sfera filosofiei și în cea a sociologiei politice.
Analogia cea mai interesantă care îi surprinde adevărata sa natură este cea de câmp, termen
împrumutat din fizic ă. Spațiul public poate fi, din această perspectivă, un câmp al
interacțiunii în care se manifestă și se dezvoltă relații spațiale, socio -politice și culturale. Este,
mai presus de orice, un sistem evolutiv, în permanentă actualizare .”4
Prin observarea multitudinii de moduri de a folosi spațiul public și prin diferența
percepută din exemplul arterei de circulație unde în acest caz este zona studiu stabilită pentru
evidențierea tipului de comunic are dintre ele , a tipologiilor diferite de locuire unde iese în

4 Articol web – ARGUMENT LA TEMĂ: SPAȚIUL PUBLIC – publicat la data de 20 Decembrie 2012, de
Grădinaru Tudor în revista Arhitectura

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

15
evidență în primă fază cum este perceput, parcurs, ocupat și modificat acest spațiu în timp
putem enun ța: spatiu privat dat către public și pe alocuri folosit ca punct de desfacere, spațiu
public al cadrului natural, unde își a duce și omul aportul și t otodată beneziciază de el și spațiu
civic men it să conecteze între ele aceste tipuri de spații. Aceste treceri sunt tratate diferit
funcție de obișnuințele caracteristice unei zone relevând prin elementele folosite în acest sens
specificitatea acesteia.
Din spati u civic interact ionăm unii cu alții și acces ăm diferite paliere sociale pentru
îndeplinirea nevoilor noastre. Astfel definim necesitatea mixingului func țional cât mai vast al
unei zone prin accesibilitatea sa față de locuitori. De aceea, într-o zona precum Avia ției, fiind
și zona principal ă de studiu, situată în București unde în ultimul timp s-a investit pe latura de
business datorit ă accesibilit ății sale din ora ș, totodată fiind o zon ă bine irigat ă din privin ța
circula ției, își gaseste u șor locul inten ția de completare a spa țiilor libere pe aceea și idee
lăsând loc anexării sale la funcțiuni conexe .
La nivel global , problema conectivit ății în urban devine un trend în ziua de astăzi .
Lidija Grozdanic spune “Mai multe incubatoare care vizează mediile urbane creează
oportunități de finanțare pentru companii care influențează în mod semnificativ modul în care
trăim, lucrăm și călătorim. Compania Y Combinator a finanțat deja companii precum Airbnb,
printre altele , în timp ce Impact Engine sprijină afacerile care se află în stadiu incipient și
care schimbă cartierele și condițiile urbane din zona Chicago. ”5 Astfel spus, această zon ă
primește ușor funcțiuni anexate laturii business fiind în plină dezvol tare pe acest palier. În
apropierea stației de metrou regăsim două accente verticale ce anunță prezența impunătoare
clădirilor de birouri, fiind prezente multe altele în apropierea lor. Apariția acestora încă își
spun cuvântul asupra zonei pe care o ocupă, cartierul fi ind într -o continuă dezvoltare în acest
sens. Oameni din diferite zone ale orașului vin să lucreze aici și beneficiază de tot ce are zona
de oferit fiind un mare plus din punct de vedere economic la nivel de cartier . Aici,
accesibilitatea se arată ca fiind o invitație de natură indirectă datorită avantajelor oferite, fapt
ce depășește cu mult orice gest de limbaj architectural fizic de chemare în acest sens.
O inserție în acest sens legată de caracterul spațial dat de ansamblu l său poate fi dat ă
printr -un spațiu de tip Startup hub la un nive l mai mic, destinat micilor întreprinzători cu
posibilități de dezvoltare , venind u-i acestuia în ajutor cu un caracter de completare a acestei
ramuri. Acest tip de program, prezentat ca o oportunitate pentru cei aflați l a început de drum

5 Articol web – 7 Urban and Architecture Trends to Watch in 2017 – publicat la data de 6 Iulie 2017 ,
de Lidija Grozdanic

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

16
în aria business -ului, cere spații destinate informării, îndrumării în acest sens, de reseach ușor
de accesat de că tre publicul interesat în acest sens. Accesibilitatea sa în oraș aici fiind un
punct forte, ea poate fi subliniată de o abordare liberă la nivel planimetric . Situl considerat
potrivit în situația de față este amplasat la intersecția șoselei Pipera cu strada Nicolae
Caramfil unde se află stația de autobuz cu legătur ă direct ă cu centrul orașului și aplasat și
aproape de stația de metrou . Accesarea sa din două direcții diferite de parcurgere amintește
de modalitatea traversării parcelei dintr-o parte către cealaltă, prezentă în țesutul istoric al
Centrului Vechi al Bucureștiului în tipologia hanului caracteristic locului u nde este
reprezentat în plan ca o insulă închisă cu gradină interioară . În interiorul său, spațiul are
nevoie de locuri de expunere și predominant de spații de tip coworking.
Spațiul civic este este compus din spa țiul carosabil și cel pietonal reprezentat din
trotuar . Aici se înt âlnesc și comunică între ele diferitele funcțiuni , ajutând oamenii să se
întâlnească în treacăt și ajunându -i să facă schimb de informații din cotidian. Dacă eliminăm
accesul carosabil și introducem o stradă interioară unei incinte dar deschisă oricărui
participant urban, vorbim tot despre spațiu civic dar într -o manieră mai boem ă, privat de
forfota urbană care i se adresează in principal omului . Nevoia uman ă de spațiu public a
existat dintotdeauna și ajutat de mixingul funcțional vine în satisfacerea participantului
creând un spațiu de promenadă. În A Pattern language este menționat rolul promenadei în
urban și condițiile de folosire ale sale: “Se pare că oamenii, din toate culturile, pot avea o
nevoie generală pentru fe lul de diferențiere umană pe care o promenada o face posibilă; dar
dacă este prea departe, efortul de a ajunge acolo pur și simplu depășește importanța nevoii. Pe
scurt, pentru a vă asigura că toți oamenii din oraș pot satisface aceste ne voi, trebuie să existe
promenade la intervale frecvente. ”6
Vorbind despre accesibilitate și totodată despre rolul ei în genere, analizez tipuri de
problematici apărute în această aripă. Pe acest principiu, u n lucru remarcant specific pe care îl
găsesc în această zonă apărut pe latura locuințelor individuale este lipsa trotuarului din spațiul
public din nevoia de accesibilitate a carosabilului , iar pietonul ajunge pe planul doi în urban
din cauza străzilor înguste ce le caracterizează. O soluție la prima vedere ar fi eliminarea
accesului carosabil în acest sens dar accesul mașinilor este mai mult decăt o necesitate astăzi
iar în căutarea unei căi de mijloc putem găsi astfel amenajarea unor locuri de parcare ce
deservesc mai multe locuinț e simultan. Acestă atitudine poate fi și ea ușor adoptată în situl

6 ALEXANDER Chrstopher, ISHIKAWA Sara, SILVERSTEIN Murray cu JACOBSON Max, FIKSDAHL -KING Ingrid,
ANGEL Shlomo – A PATTERN LANGUAGE – Editura Oxford University, 1977

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

17

propus, fluidizând astfel zona. În această economie de spațiu poate fi dată prioritate
pietonului astfel mult mai ușor, prin amenajarea cu parcurgeri stradale cât mai libere de
prezența car osabilului .
Prin comparație găsim spațiile destinate
pietonalului în centrele vechi ale marilor orașe unde acesta
se poate întinde chiar pe mai multe paliere. Spațiul public
destinat omului este tratat diferit de la funcțiune la
funcțiune putând astfel s ă fie adaptat modului de folosire a
clădirii care îl subordonează fără a pierde continuitatea
urbană. Vorbim despre spațiile de tip han unde se poate
Fig.5 Schemă de grupare a tipologiei
de han – curs Analiza Morfo -Tipologic ă
Urbană , an II , UAUIM

diferenția ușor modul de parcurgere al său față de o stradă folos ită doar ca spațiu de tranziție,
parcursul în han fiind citit ca folosire a lui într-un mod unitar având vizibilitate asupra
accesului în ansamblul său . Într-un han centrului Vechi accesul pi etonal este asigurat pe mai
multe niveluri ridicând principiul parcurgerii și pe vertical în unele cazuri însă își păstrează
destul de evident caracterul său public. Dacă vorbi m despre o adaptare a tipologiei de han în
situația de față consider o bună abordare a situației în care desfășurăm parcursul caracteristic
aici într -un mod liniar însă tot pe plan vertical pentru accentuarea adâncimii parcelei
caracterisitică odată în loc ul de față. As tfel tipologia cu structură te tip închisă devine
deschisă către ambele capete în această situație. Așa ajungem la o abordare te tipologie a
hanului adaptată:
Citesc astfel ca pe o nevoie
o aglomerare a func țiunilor cu
punct de desfacere într-un spa țiu
privat în astfel de zone pretat
programului propus unde partea
comercială este subliniată dar
desch isă publicului în interiorul
său (Fig. 5) ceea ce în zona public ă
a locuințelor colective din această
Fig.6 Reprezentare personală a adaptă rii tipologiei
de han în situația de față – plan

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

18

Fig.7 Reprezentare proprie schematică a spațiului intermediar dintre zona locuințelor individuale și spațiul
public – albastru: accesul în clădire, galben: parcurs pietonal (civic)

zonă este accesibilă predominant doar pe un singur nivel și acela al parterului . Văd aceast ă
deschidere c ătre public a spatiului privat ca pe o privire c ătre sine din exterior a spațiului .
Adaptarea (Fig.7) se naște
din modul de acces din stradă a
locuințelor însă propunerea
vizează și planul vertical. Astfel
caracterul parcelarului poate prin
forma sa, prin modul de acces,
prin vecinătăți, prin programe noi
să poată avea o l egătură la un alt
nivel aparent invizibil la prima
Fig.8 Reprezentare personala a adaptării tipologiei de han în
situația de față – secțiune

vedere, etc. să traseze limitele creației în mod indirect dar clar. În același timp ne poate dicta
pas cu pas către folosirea elemente lor constructive ce acționează întocmai în armonie cu
cerința programului stabilit dar totuși fiind în pas cu sistemele constructive caracterisice
vremii în care este realizat proiectul .

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

19

IV. De la creație către relevare

Ajunși în acest pas al creației putem antrena astfel traducere a țesutului existent printr –
o citire prin derulare a elementelor prezente citită ca o derulare . Asemeni demersului unui
arheolog prin pașii către datarea obiectului proaspăt descoperit, putem f ace asocierea prin
relevarea modului de construire găs ite în expunerea sa ca fiind caracteristice unei perioade
validate de către textele de specialitate , cronologic. Exemplifica t astfel în cazul de față
observăm din planurile vechi cum noul invadează spaț iul la prima vedere aleatoriu. Însă
acesta nu a fost lăsat la voia întamplării ci suprapunând planurile putem observa că apariția
noului în țesutul existent este condiționată în primul rând de accesibilitatea sa în oraș . Astfel
este explicată tendința de s upraînălțare a cl ădirilor din imediata apropiere a arterelor
importante de circulație. Acest fapt, în transformarea sa, dezechilibrează în primă fază
compoziția de ansamblu însă lasă loc posibilității de reechilibrare cerând și el la rândul său un
aproape stilistic tipic vremii . Aceste gesturi daca ar fi drastice nu ar fi permise din start decât
in situațiile în care ar deveni icon -uri, capete de perspectivă, elemente polarizatoare în sine.
Acest fapt poate trece ca o verificare a ceea ce a fost propus pentu validarea sa. Vorbim aici
despre spații aflate cu precădere în Bucureștiul urban. Această derulate poate desc rie
modaltitățile de tratare a nevoilor umane după forma sa. Luând planurile sale vechi observăm
că printr e primele forme de adunare în public sunt caracterizate de piața publică în spațiul
deschis natural.
În linii mari, zonele destructurate ale unui oraș sunt caracterizate ca fiind spații
reziduale, prezentându -se sub formă de resturi în conținutul unui țes ut. Pentru rezolvarea
acestui aspect și dintr -o nevoie de densificare continuă într -un oraș cu dezvoltare accelerată
consider ca fiind cea mai rapidă cale de rezolvare o tratare care pornește direct din punctul de
vedere al accesibilității a zonei în cauză , ajutând astfel completarea țesutului de tip insular
începând din interiorul său . De exemplu dacă avem de -a face cu o zonă fără structură internă,
putem prin conectarea împrejurului său prin mai multe axe stradale ce se întâlnesc în mijloc,
să creăm o intersecție ce acționează pe post de punct de pornire generator. Rezolvând cel mai
important pas: al acesării sa le, restul gesturilor devin mai intuitive ghidate de o direcție dată.

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

20

În intenția de a
completa spațiile goale din
nevoi contemporane, un
prim pas trebuie facut prin
crearea unui acces ce leagă
în primă fază două artere de
circulație, zone, porțiuni
diferite ale unui oraș
permițând dezvoltarea sa
încă din centrul zonei
destructurate.

Fig.9 Planul Institutu lui Geografic 1899 – decupaj în apropierea țesutului
din centrul i storic – București

Se observ ă cum înca din 1899 ocuparea parcelei se face începând de la nivelul străzii
către adâncimea sa. Astăzi, multe din parcele din imagine au fost subîmpărțite iar fronturile
au ajuns să fie ușor ușor completate și transformând cladirile îndividuale în clădiri cuplate.
Fiind vorba de proprietăți private, acestea își dezvoltă grădina mult în adâncimea sa. Acest
lucru la mo mentul respectiv era un lucru benefic deoarece înălțimea clădirii nu depășea 1 5m,
lăsând lumina să pătrundă în grădină. Astăzi însă, dezvoltarea pe verticală privează spațiul de
lumină și această grădină odată inundată de vegetație ajunge să se arate ca un reziduu între
masele construite. Se crează în această manieră în spații le mici rămase zone reci și slab
iluminate parcă aruncate într -un spate și folosite în ma re măsură pe post de depozitare
(cercurile roșii Fig.7) .
În altă ordine de idei, în zon a studiată (Cartierul Aviației), dezvoltarea a aparut într -o
manieră similară cu situația din centrul orașului dar într -un mod mai accelerat darorită
prediminantei neconstruite, devenit astfel în centru atenției investitorilor. Pentru că
dezvoltarea a avut loc brusc în această arie a Bucureștiului, amestecul stillistic se simte într –
un mod mult mai accentuat față de alte zone. În ordinea derulării apariției enumăr elementele
apărute: Global Worth tower, Orange business services, toate clădirile de birouri a flate la E
de accesul la metrou. Pe alocuri au apărut clădiri noi de locuințe în interiorul insulei mari
create de fronturile locuințelor colective, ce vin în continuarea acestora ca manieră, locuințe
individuale pe alocuri în zona parcelarului privat, com pletarea frontului vis -à-vis de

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

21
locuințele colective pe artera Nicolae Caramfil cu tipul de clădiri de birouri ample unde își
găsesc locul spitalele private, sedii ale firmelor, etc., locuințele colective propriu -zise ce au
despropriat parcelele private, l asând în amintirea sa o porțiun e centrală de case individuale și
locuințele individuale apărute din parcelarul vechi al Bucureștiului. Acest mod construit
recent se datorează în mare parte e voluției t ehnologice din ultimele decenii. Se observă faptul
că odată cu trecerea timpului, alăturarea unei construcții proiectate pe sistem constructiv nou,
unei case ce datează de mulți ani, devine anevoioasă iar diferența dintre acestea devine tot
mai vizibilă. În ciuda celor enumerate acest f apt pare să îl facă din ce în ce mai căutat în
privința locuirii. Cartierul este o zonă relativ mică ce poate fi parcurs ă în linie dreaptă în 20
de minute. Cu toate acestea el funcționează pe laturile sale economice și sociale într -un mod
armonios. În aces t parcurs, spațiul te poate îmbia cu natură pe partea lacului Herăstrău și în
spațiile dintre locuințele colective socialiste dar și în cele nou construite. Astfel este un
exeplu viu de mixing funcțional la nivel de ansamblu care poate fi aplicat și în în teriorul unei
clădiri cu spații predominant publice ce leagă în mod direct sau indirect funcțiunil e între ele.

Vorbind despre spațiile de promenadă în continuare , aici par să încerce să -și facă apariția
tocmai din pricina tendinței de a se arăta a bogăți ei stilistice dată de aceast contrast dat de
alăturarea noului cu vechiul. Problema rămâne însă pe palierul spațiul ui public îngust
caracterizat aflat pe partea locuințelor individuale, între zona centrală și parcul Herăstrău
unde plimbarea î n astfel de spații devine spații devine o problemă odată ce automobilele
împing sau chiar alipesc pietonul de limita de proprietate. Într-o zonă caracterizată de
dezvoltare rapidă, din nevoia de a accesa nevoile noaste, automobilul devine un obiect
indispen sabil. Trebuie totuși de ținut cont că spațiul public poate ajunge la saturație din
această pricină, odată ce acesta încurajază accesul către sine. Așa, o încurajare a folosinței
transportului în comun prin amenajarea punctelor de acces ale acestora, devin e totuși o
rezolvare provizorie.

Derulând timpul la un zoom in al situației observăm că unele străzi din zona de față
nu au existat ceea ce poate însemna ca a cestă segregare a parcelarului. A cest dat de stradă
încearcă să deservească mai bine privind acc esibilitatea locuințelor. Spun încearcă pentru că
pare a fi o problemă ce încă persistă. Printr -o încercare de a rezolva problema mașinilor,
alăturarea unei căi subterane menită astfel sa parcurgă situl ce unește două străzi, obținem
trei nivele de dală urban ă ce vin în susținerea propusă: subsolul, parterul și etajul 1.

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

22
Cele trei paliere vin în sprijinul parcurgerii acesteia perpendiculare pe strada principală
Nicolae Caramfil ridicând acest tip de intrând în adâncime pe planul spațial vertical, lăsân d
loc deschiderii către public într -o manieră primitoare. Gestul doar vine în sensul aceleiași
abordări, a celei de dat al unei străzi doar că de data aceasta ridicat pe plan vertical, lucru ce
se întâmplă de multe ori și în interiorul clădirilor noi const ruite din lipsa de spațiu.
Această zonă are prez intă la nivelul străzii toate tipurile de locuire în variate forme de
expimare a lor, de specificitate, de la locuințe sărace la ansamburi rezidențiale de lux. Zona
astfel, fiind atât de mixtă ca tipologie și beneficiând de o multitudine de servicii este una
foarte căutată de pătura socială înaltă a societății.
Un exemplu de proiect încadrat în utilizarea mixtingului a diferitelor funcțiuni
spațiale într -o singură clădire se află zonă unde ultimele tehnologii invadează urbanul .
INTERROBANG este situat în Seol, Gangnam -gu, Coreea de Sud și proiectat de Sae Min
Oh _ bang by min . Arhitecții menționează că datorită amplasamemtului “ clădirea nu numai
că trebuie să reacționeze cu sensibilitate la mediul înconjurător, ci și să se stabilească ca un
peisaj nefamiliar pentru a revigora strada în sine. În plus, clădirea, ca locuință în cartier,
trebuie să facă față schimbărilor potențiale a le programului său intern, cum ar fi birouri,
magazine de vânzare cu amănuntul, cafenele și un cartier rezidențial. ”7 La fel ca în zona
studiată, acest oraș are parte de o dezvoltare rapidă datorată evoluției tehnologice și pare să
fie o problemă comună ne voia de a se distinge din banal, nevoia de a venii cu un element de
accent într -o zonă aparent plictisitoare. Astfel, mixitatea prezentă în țesutul existent cere aici
și o abordare asemeni pe interiorul său.

7 http://www.archdaily.com/778066/interrobang -sae-min-oh-bang -by-min

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

23

V. De la relevare către creație

Punctul de pornire al al egerii acestui program apare din țesutul înconjurător existent,
într-o manieră predominantă. Analizat pe de -o parte pe latura fizică din privința volumetrică
și conexiunilor sale pe de altă parte a dimensiunii mai puțin vizibile cu privire la modul de
relaționare în timp a acestora. Astfel este lucrul ni se arată după o studiere mai îndeaproape a
zonei. Din punct de vedere stilistic , el ne arată sub multe forme cum se construiește în ziua de
astăzi. Fiind un cartier destul de nou, ap ărut la 1980 și datorită amplasamentului său în oraș a
cunoscut o dezvoltare accelerată față de alte cartiere ale Bucureștiului. Cartierul Aviației este
situat în pa rtea nordică a Bucureștiului construit pe locul unui fost aeroport : Aeroportul
Pipera , de unde a preluat și numele. Însumarea mixității funcționale la nivelul spațiului public
din acestea se arată în modul de tratare al său: străzile din interiorul locuințelor colective au
asigurat tranzitul pietonal prin amenajarea de trotuare separate de carosabil prin spații verzi.
Teoreti c, traversarea prin interiorul său ar trebui să se facă plăcuta însă prezența sufocantă a
mașinilor parcate pe ambele părți ale carosabilului fac străzile grau de traversat și orice
plimbare se transformă într -o adevărată aventură. Pe timpul verii se lasă arătate totuși
elementele ce îmbogățesc aceste spații când majoritatea locuitorilor sunt plecați în vacanță cu
mașina sau pur și simplu cei ce lucrează în zonă sunt în concediu și nu mai parchează mașina
între blocuri. Atunci se pot observa adâncimile stră zilor, vis -à-vis-ul, grădinile din fața
blocului, lumina de departe filtrată de prezența copacilor etc. Lungimea mare a străzilor nu
deranjază decât în măsura parcurgerii sale unde este nevoie să ajungi la următorul punct de
intersecție pentru a sta de vor bă cu o cunoștință de exemplu. În jurul spațiilor de joacă pentru
copii ajungi sa găsești spații mai alveola re ce permit astfel de popasuri însă de multe ori
gălagia acestora împiedica schimbul de informații posibil într -un mediu mai permisiv.
Această per misivitate o consider tratată în spațiul public, civic al străzii prin amenajări la
nivelul trotuarului mai alveolare într -un traseu lung și obositor ce te împinge să îl parcurgi
până la capăt odată angajat în plimbare.
Seara, spațiul dintre blocuri oferă o multitudine de parcepții asupra spațiului datorită
accesului gradat către întrarea propriu zisă din blocuri, unde uneori devin chiar fundături.

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

24
Intimitatea este dată de înălțimile relativ joase ale blocurilor socialiste față de cele prezente
din alte car tiere acestea ridicându -se pe 3 și 4 niveluri maxim, cu înălțime relativ constantă.
În intenția de a vedea de pe podul aviației peisajul corporatist în ansamblul său, din nou,
accesul devine un impediment deoarece partea pietonală există dar de lățime îngu stă cât să
treacă câte un singur om iar traficul aglomerat în ziua prânzului nu face deloc plăcută șederea
în astfel de locuri. O propunere banală la nivel zonal dar care poate avea beneficii asupra
acestui fapt este de a închide pe timpul nopții, unde traficul este redus la minim , în zile
speciale de sărbătoare, podul către accesul carosabil și sa fie des chis în totalitate pietonului.
Un fel de street delivery de dragul promenadei destinat poate corporatiștilor și nu numai. Prin
închiderea sa, accesul c arosabil pe aceeași direcție poate fi efectuat prin ocolirea acestuia
folosind accesul secundar. Importantă în urbanitate este calitatea spațiului public oferit și
valențele sale.
Astfel, spațiul poate fi redat pietonilor iar locuitorii își pot face o imag ine de
ansamblu mai permisivă cu privire la “monștrii” masivi ce adăpostesc birourile. Un exemplu
pe ideea de activare a spațiului public este proiectul echipei Foster + Partners din Marseille,
Franța, pavilionul Vieux Port8. Acesta invită pietonul să frec venteze spațiul chiar dacă este
vorba despre un spațiu mai deschis, un port. Caracterul bine determinat al zonei nu atrăgea în
primă fază pietonul ci mai mult pe cei strict interesați de legătura cu portul. Acest proiect a
apărut ca o invitație la urbanitate în acest caz în scopul deschiderii către un public mai larg .
Tot din spațiul public omul accesează diferite servicii comerciale pentru satisfacerea
nevoilor sale. Acestea, pentru a ieși în evidență, folosesc orice mijloace de a atrage omul din
traseul său către sine , de a interacționa cu el . Intr-un articol legat de dezvoltarea urbană
autorii Lara Caccia și Priscila Pacheco menționează că: “ Multe spații publice au fost uitate
treptat – nu mai sunt spații de locuit sigure care să -i miște pe oamen i. Pentru ca orașele să fie
locuri vibrante și sigure, trebuie să le gândim ca sisteme de părți interdependente și conexiuni
complexe, ca spații interactive și sociale. Recuperarea spațiilor urbane pentru oameni ține de
modul în care putem umaniza orașele noastre și cum facem străzile noastre mai comune. ”9.
Acest subiect este des întâlnit în problematica urbană de astăzi la nivelul întâlnirii spațiului
dat către carosabil ce mănâncă încet încet din spațiul odată rezervat pietonului. Multe proiecte
arhitecturale vizează acest tip de rezolvare însa este nevoie în primă faza de un lucru la

8 Articol Exemplu de proiect -Vieux Port Pavilion – Foster + Partners , 2013
9 Cum spațiile publice fac orașul orientat mai mult către oameni – Lara Caccia și Priscila Pacheco , 2015

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

25
infrastrucutra orașului, pregătind spațiul astfel încât sa mențină o dezvoltare mult mai lungă
în timp, calculată procentual.
În cadrul unui proiect participativ, Ash Asmin afirmă că “În canonul urban […],
afirmația că doar o legătură slabă ar putea exista între spațiul public și cultura civică sau
politica democratică este foarte puțin acceptabilă. Istoria planificării urbane este una dintre
încercăril e de a gestiona spațiul public în moduri în care se construie te socialul și implicare a
civică rezultată din întâlnirea dintre străini. ”10
Îeșirea aceasta în față se arată aici prin a menajarea folosind o gamă de culori cât mai
distinctivă a punctului de desfacere, ieșirea în stradă cu reclame, standuri promoționale ce
îngreunează traficul însă în unele cazuri poate overi particularitate funcție de zonă. Spațiile
culturale însă prin activitatea lor se afirmă mai m ult în satisfacerea n evoilor la nivel social,
conectând oamenii între ei , fără ca acestea să iasă în față abuziv . Rămânând pe palierul
conectivității, enumăr modalitățile și elementele prin care un om se poate conecta în urban. În
primă fază noi ne conectă m cu spațiul public/civic ca nevoie de traversare a acestiua pentru a
ajunge la destinația propusă. Destinația poate fi stabilită prin dorința de satisfacere a unei
nevoi cu excepția cazului în care vrem să ne recreăm printr -o plimbare unde destinația poat e
fi chiar acest spațiu civic parcurs pentru promenadă . Din acesta, prin deschiderea sa asupra
tuturor, ne putem conecta între noi fără intenționalitate prin întalnirea neprogramată cu un
vecin, o cunoștință, etc. , lucru ce ne ține în strânsă legătură cu s pațiul cotidian. Acestea se
nasc din dorința de a ne arăta către public și din faptul de a fi văzuți. În ziua de astăzi,
internetul pare să împingă spațiul public, civicul pe locul doi, accesându -l din ce în ce mai
mult ca pe un loc de tranziție. Conexiune a virtuală oferă astfel posibilități de accesare a
noutăților cu privire la cotidian fără a mai fi necesare aceste plimbări informaționale deoarece
acolo, ai posibilitatea de a te arăta și de a strânge legături din aria intereselor tale fără s ă mai
fie nev oie de deplasare. As tfel, distanțele fiind virtuale, pot crea legături mult mai strânse de
naturi diferite fără a fi vizibile însă în ari a fizică. Acest lucru cere în arhitectură programe cu
funcțiuni mixte ce poate reda participantului accesibilitatea pri n compensație care poate fi
regăsită în spațiul virtual precum și un volum de informații destul de consistent ce concurează
cu viteza și la -ndemâna informației primită online . În această manieră, arhitectura trebuie să
țină pasul cu evoluția tehnologică și să încerce să îmbine, să împrumute din dimensiunea
virtuală, aspecte ce pot ușura, anima etc. spațiul urban.

10 Ash Asm in, 2006 – Cultura colectivă și spațiul public urban

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

26
Dusă la extrem problematica urbanului , în sens utopic, Robert Fichman vorbește într –
un articol despre o continuare a utopiei a orașelor astfel: “Orașele nu vor mai fi necesare
pentru o civilizație avansată și prosperă din punct de vedere tehnologic, dar ele întruchipează
anumite valori dificile sau imposibil de realizat într -o civilizație fără orașe mari. Acestea
includ un sentiment de identitate, i storie, spațiu public și diversitate socială. Mai mult, chiar
și în Statele Unite, o țară dotată cu un spațiu aparent nelimitat, am aflat că este practic
imposibil să păstrăm spațiul deschis într -o regiune fără un oraș central care să concentreze
populația și activitatea. Urbanismul după sfârșitul orașelor înseamnă acceptarea faptului că
toate tendințele indică mizeria și extinderea unui mediu privatizat, descentralizat. Dar
urbanismul după sfârșitul orașe lor este, de asemenea, o mișcare de rezistență profu ndă și
fundamentală: rezistența la tendințele dominante care amenință să reducă diversitatea
regională. Urbanismul după sfârșitul orașelor înseamnă păstrarea orașelor mari, a orașelor
mici și a spațiilor rurale deschise, împotriva curentului care de altfel le-ar fi înghițit și le -ar fi
distrus .”11
În sens larg orice rezistență la nivelul proiectării în oraș ce vizează diveritele valori
ale spațiului public devine un gest de păstrare și accentuare la nivel urban. Vorbind despre
propunerea în sine, la nivelul incintei sale, se găsesc elemente ce adună oamenii fie prin spații
de pre zentare fie prin funcțiunea comercială predominantă la parter. Este vorba despre
inserția unor elemente și din aria business într -o parcelă ce măsoară 1700m2 la sol ce li se
adrezează celor interesați de corporatism dar care nu găsesc ușor îndrumare . La fel cum
virtualul leagă evenimente, oameni, așa și funcțiunile pot fi legate între ele în spațiul fizic,
ținând cont totuși de nivelul de accesibilitate din oraș. Ace st program, p rin mărimea
cumpătată ea poate să primească un public mult mai larg cu interese diferite deoarece dacă
facem o comparație cu prestanța unei clădiri de birouri din apropiere, prin modul în care
aceasta se impune, intimidează și face trecătorul să nu fie foarte interesat de invitația de a -i
parcurge spațiul. Lăsată g hitată de aceste nefuncționalități la nivelul spațiului public,
intervenția prin creația sa își găsește elemente compunere care mizează pe cât posibil pe
rezolvarea acestor inconvenie nte. Dând spațiu, omul îl poate ocupa funcție de nevoile de pe
moment, predându -l către alții ce urmează să îl folosească pe intervale relativ scurte de timp.
Neproiectândul cu un scop bine determinat la început, acesta primește din start adaptări
devenind un spațiu flexibil.

11 Robert Fichman – Beyond Utopia: urbanism after the end of the cities, 1998

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

27
Prin acest lucru, spațiul este în continuă transformare din momentul finalizării proiectului
lăsând omul să -și aducă aportul în arhitectura deja construită.
Menționând toate acestea, pentru a ne asigura că obiectul va funcționa întocmai în
urban, trebuie privit ă situația la nivel de ansamblu, cum comunică obiecul cu mediul
înconjurător, cu ce participă el în acest cadru precum și cum este el funcțional la interior și
coerent așezării sale. De asemenea trebuie ținuț cont de relați a interiorului cu exteriorul și
cum acesta este perceput de pieton în trecerea sa.
Programul de startup hub are nevoie de locuri de expunere către public ale idei lor,
spații de tip coworking unde se întâlnesc diferiți oameni și lucrează la modalitățile de
implementare și de birouri special amenajate pentru repezentanții firmelor ce finanțează
proiectele. Anexată acesteia, locuirea ca spațiu destinat în vederea folosir ii acestora , se
alipește ușor programului princ ipal. În vederea invitației cătr e parcurgere și a necesității sale
apar spații pentru diferite servicii precum și cele comerciale. Explicată astfel intervenția în
ciuda apatenenței sale la aria business și ins erată într -un țesut predominant de locuințe, ea
poate comunica mult mai bine cu vecinătatea sa, întocmai în vederea venirii sale ca element
de animare față de pieton la nivel stradal și nu numai. Această intervenție poate să contribuie
prin modul său de af irmare asupra spațiului public într -un mod benefic față de l ocuitorii
cartierului. Prin primirea publicului ca spațiu de adunare, prin caracterul de parcurgere al său,
putând să ramană în percepția trecătorului fie și doar ca un spațiu de tranziție, într -o
promenadă urbană. Acest program în sine necesită o disponibilitate a sa exprimată între
privatul business și spațiul public cotidian. Datorită acestui public larg căruia i se adresează el
mai degrabă cere o detașare de aria unde activează acest palier pen tru deschiderea publicului
cât mai larg.

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

28

INDEX ILUSTRAȚII

Fig.1 – Reprezentare personală – Analiza circulației carosabile a zonei
din cartierul Aviației – Planșă a Proiect ului de studiu de fundamentare a
prediplomei, 2016 -2017 ;

Fig.2 – Fotografie personală 2014: Tratarea limitei dintre public și privat în cazul unei locuințe
din Berlin,Germania, str. Strelitzer ;

Fig.3 – Fotografie personală 2017: Tratarea limitei dintre public și privat în București, str.
Ardeziei;

Fig.4 – Reprezentare proprie sche matică a spațiului intermediar dintre zona locuințelor și spațiul
public – albastru: accesul în clădire, galben: parcurs pietonal (civic) ;

Fig.5 – Schemă de grupare a tipologiei de han – curs Analiza Morfo -Tipologică Urbană, an II,
UAUIM ; – pagina 22,

Fig.6 – Reprezentare pe rsonală a adaptării tipologiei de han în situația de față – plan;

Fig.7 – Reprezentare proprie schematică a spațiului inte rmediar dintre zona locuințelor
individuale și spațiul public – albastru: accesul în cl ădire, galben: parcurs pietonal
(civic) ;

Fig.8 – Reprezentare personala a adaptării tipologiei de han în situația de față – secțiune;

Fig.9 – Planul Institutului Geografic 1899 – decupaj în apropierea țesutului
din centrul istoric – București , cu evidențierea zonelor de grădină în centrul insularului.

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ 2017/2018

29

Bibliografie:

ALEXANDER Chrstopher, ISHIKAWA Sara, SILVERSTEIN Murray cu JACOBSON Max,
FIKSDAHL -KING Ingrid, ANGEL Shlomo – A PATTERN LANGUAGE – Editura
Oxford University, 1977
CARMONA Matthew, de MAGALHÃES Claudio și HAMMOND Leo – Public Space, the
management dimention – Editura Routledge, 2008
CHOAY Francoise – Urbanismul, utopii și realități – Editura Paideia, 2002
HEIDEGGER Martin – Ființa și timp – Editura HUMANITAS, 2002
JODIDIO Philip – NEW FORMS, ARCHITECTURE IN THE 1990s – Editura Taschen’s
World Architecture , republicată , 30 Mar. 2001 ; (prima publicație: 1997)
ȚIGĂNAȘ Șerban – Arhitecți, arhitectură și orașe; Despre profesia de architect și cum se
construiește în România recentă – Editura SIMETRIA, 2014

Web grafie :
http://www.archdaily.com/340004/vieux -port-pavilion -foster -partners
http://www.archdaily.com/778066/interrobang -sae-min-oh-bang -by-min
http://archipreneur.com/7 -urban -and-architecture -trends -to-watch -in-2017/
Articol – 7 Urban and Architecture Trends to Watch in 2017 – publicat la data de July 6 ,
2017 , de Lidija Grozdanic
http://arhitectura -1906.ro/2012/12/argument -la-tema -spatiul -public/
Articol – ARGUMENT LA TEMĂ: SPAȚIUL PUBLIC – publicat la data de 20 Decembrie
2012, de Grădinaru Tu dor
https://dexonline.ro/definitie/RELEVARE
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/35/StartupEcosystem.png
http://thecityfix.com/blog/how -public -spaces -make -cities -more-people -oriented -priscila –
pacheco -lara-caccia/
http://www.publicspace.org/en/text -library/eng/b003 -collective -culture -and-urban -public –
space
https://www.scribd.com/document/17325188/Analiza -morfo -tipologica -urbana -A-M-T-U