Miturile Se Afla Printre Noi

Mass-media reprezintă astăzi principalul mod de informare al oamenilor, cuprinzând numeroase canale. Deși este în prezent necenzurată, oferind și dezbătând informații despre absolut orice subiect, mass-media nu a atins înca nivelul maxim de maturitate, acest lucru fiind vizibil din cauza cantității în care se produce, și nu a calității. Se pare că a devenit mult mai important ca știrile să fie din ce în ce mai multe și cu detalii cât mai insignifiante, decât să fie clare, concise și de calitate. Astfel, spre exemplu, găsim multe articole apărute în presă cu titluri ca: “Rihanna a pozat topless pentru o revistă”, “Rihanna a purtat o vestimentație cotroversată la Paris” sau altele asemănătoare, neavând însa, nicio legătură cu meseria ei, cu ceea ce face, și anume cântatul. Promovarea imaginii sale nu se mai face doar prin melodiile lansate, prin albume, concerte, turnee sau interviuri, ci și prin acitvitățile de zi cu zi, prin modul în care se îmbracă sau prin brandurile pe care le poartă. În afară faptului că, pentru a atrage o audiență mare și pentru a păstra constant interesul „aprins” al acesteia, mass-media are tendința de a deforma realitatea, mai mult sau mai puțin. Aceste mici neconcordanțe dintre canalele media, se produc din dorința de a obține exclusivitate, de a fi cât mai presus decât concurența, de a avea un plus. Astfel, se produce o informare ușor greșită a publicului și, uneori, contradicții între aceștia.

În lucrarea de față, voi încerca să identific două mituri ale lui Barthes în mass-media autohtonă românească, din anul 2014. Miturile există în presa scrisă, online, și în televiziune, chiar dacă noi nu suntem tot timpul conștienți de acest lucru. Deși vedem unele imagini sau titluri de articole care la prima vede ne sugerează o anumită idee, privind mai în amănunt și, bineînțele, ajutați de puțină imaginație, descoperim o perspectivă cu totul nouă a aceleiași iamgini/titlu. “A studia unele fenomene sub aspect semiotic însemnă a lua în considerare modul specific în care ele produc semnificații, interpretări”[1] – plecând de la acestă idee, conform căreia “lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par”, vom prezenta cele mai relevante aspecte din teoria lui Barthes, despre mit, ca “sistem secund” al semiologiei.

Semiotica (știința semnelor) are două sisteme ce aparțin unor teoreticieni ai literaturii, prin care se analizează semnele. Primul dintre ele, modelul triadic, aparține “părintelui lingvisticii moderne”, elvețianul Ferdinand de Saussure. Acesta se referă la “celebrul” triunghi

[1] Martine JOLY “Introducere în analiza imaginii”

semiotic care definește semnul. Semnul poate fi definit prim trei elemente: un cuvânt, o reprezentare, un obiect care se află în lume. Aceste elemente, sunt reprezentate în schema tridimensională prin semnificant (Sa), referent (R) și semnificat (Se). Cele trei elemente ale triunghiului semiotic nu sunt de același fel: semnificantul și semnificatul reprezintă elemente culturale, iar referentul ține de natură, de lume. Semnul, definit ca un intreg conceput din asocierea unui concept cu o imagine, se percepe “cu unul sau mai multe dintre simțurile noastre. Îl putem vedea (un obiect, o culoare, un gest), auzi (limbajul articulat, strigătele, muzica, zgomotele), mirosi (parfum, fum), atinge sau gusta”.[2] Cel de-al doilea sistem semiotic este reprezentat de mit și îi aparține semioticianului francez Roland Barthes. Acesta cuprinde și el schema tridimensională menționată, însă aici, ceea ce înseamnă semnificant, semnificat și semn, în lucrarea lui Barthes, se identifică cu forma, conceptul și nu în ultimul rând, semnificația. Ceea ce corespunde, în primul sistem, semnului, se transformă, pentru cel de-al doilea, în doar semnificant.

În încercarea de a identifica și exemplifica mituri ale lui Barthes, în mass-media autohtonă, am ales două exemple de construcții mitice: un exemplu vizual și unul verbal, sursele găsindu-se anexate la sfârșitul lucrării. Acestea sunt reprezentate de o imagine și un titlu de articol:

Fotografia unor femei – www.bzi.ro ( “Așa arată dragostea adevarată! S-au ras în cap dupa ce prietena bolnavă de cancer și-a pierdut părul” ) – contextual sănătății;

Titlul unui articol de pe site-ul postului tv – Antena 3 – www.antena3.ro (“Statul risipește milioane de euro, deși instituțiile se plâng că e criză economică”) – contextul politic.

Contextele din care am ales cele două mituri sunt de ordin politico-economic, dar și social. Titlul articolului a fost sustras de pe un site de știri online, un site ce aparține unui canal de televiziune cunoscut, al trustului Intact Media. Articolul face parte atât din domeniul economic, încât este vorba despre criza economică și lipsa banilor de care se “plâng” instituțiile, dar și politic, deoarece este vorba despre modul în care statul cheltuie banii pe ce nu trebuie.

[2]Idem

Fotografia aleasă provine de pe un site cu profil socio-cultural și se referă la o problemă medicală. Site-ul are trei secțiuni foarte importante, în care se găsesc numeroase articole folositoare din domenii precum: “sănătate”, „cultură” și „turism”, dar și o secțiune mixtă, cu rubrici interesante precum:„mistere”, „știați că”, „știință”, „religie”, „descoperiri” și „crime”.

Indiferent despre ce fenomen vorbim, fie că este unul vizual (imagine, desen), fie că este verbal (text – titlu sau articol), acestea reprezintă niște compoziții, realizate de cineva (autori, compozitori), pentru a comunica ceva (un mesaj), deci nu sunt la voia întâmplării. Pentru realizarea lor, a mesajelor, se folosește un cod (scrierea, fotografierea, desenarea, ilustrarea, compoziția) ce va fi decodat de către receptor/cititor/ascultător.

Site-ul www.bzi.ro publică marți, 18 martie 2014, un articol cu poze sugestive, despre o problemă esențială la nivel internațional, cu care ne confruntăm din ce în ce mai mult, și anume o boală – cancerul. În analiza ce urmează, voi identifica mitul imaginii alese, explicându-l pe baza celor două sisteme semiotice menționate și a elementelor sale, atât din perspectiva unui recepor

avizat, cât și a unuia neavizat.

La primul nivel al sistemului semiotic primar, cel al semnificantului, ne este prezentată o imagine. Aceasta este o fotografie, în care ne sunt înfățișate trei femei. La nivelul semnificatului, observăm faptul că cele trei femei nu au păr, sunt rase în cap. Un alt lucru care se evidențiază rapid în fotografie, este faptul că cele trei femei zâmbesc și au o atitudine foarte pozitivă. De asemenea, se poate observa că celei trei femei au vârste diferite. Combinându-le pe cele două, semnificantul și semnificatul, obținem un semn. Astfel, concluzionăm faptul că cele trei femei sunt bolnave, suferind de cancer. Deși ele trec printr-o perioadă atât de grea a vieții lor, fotografia denotă un curaj și un pozitivism imens din partea lor, care nu doar că afișează cel mai frumos zâmbet posibil, dar se și fotografiază împreună, semn că doar așa pot depăși cu brio acest necaz.

Trecând la cel de-al doilea nivel semiotic, mitul, semnul devine semnificantul. Astfel, forma este reprezentată de fotografia cu cele trei femei, bolnave de cancer, care și-au acceptat problema, iar conceptul îl reprezintă încearcrea lor de a o depăși împreună, fiind aproape una de cealaltă și sprijinindu-se la greu. Semnificația fotografiei este însa, pentru receptorul avizat, cu totul alta. Dintre cele trei femei din imagine, doar una dintre ele este cea care suferă de nemiloasa boala. Celelalte două, prietene ale sale, și-au ras podoaba capilară atunci când, din pricina bolii, femeia suferindă, a început să-și piardă părul. Astfel, din solidaritate pentru suferin-

ța ei, acestea au făcut acest mic sacrificiu, care este însă un gest imens de prietenie, pentru a-i putea fii alături pe parcursul suferinței sale.

Pentru un receptor neavizat, acestă fotografie reprezintă doar o imagine cu trei femei bolnave de cancer, care s-au împrietenit cu ocazia suferinței comune și care au făcut o poză împreună. Acesta este motivul pentru care Barthes accentuează faptul că sensul complex rezultat în urma variatelor combinații de semne, reprezintă altceva decât suma sensurilor. Astfel, cu cât analizăm mai profund, din punct de vedere semiotic, un fenomen, cu atât putem să-i descoperim o amplă gamă de diverse semnificații.

Postul de televiziune Antena 3, publică pe site-ul său, www.antena3.ro, miercuri, 30 aprilie 2014, un articol cu un titlu potrivit – “Statul risipește milioane de euro, deși instituțiile se plâng că e criză economică” – care se pliază perfect pe una dintre marile probleme ale societății contemporane, și anume criza economică, și modul în care statul persiflează populația, risipind bani fără folos. În analiza ce urmează, voi identifica, asemeni analizei precedente, mitul titlului articolului, în comparație cu textul acestuia, explicându-l pe baza celor două sisteme semiotice menționate și folosite anterior, și a elementelor sale, de asemenea, atât din perspectiva unui recepor avizat, cât și a unuia neavizat.

La primul nivel al sistemului semiotic primar, cel al semnificantului, ne este prezentată o propoziție formată din cuvinte compuse din formă sonoră și sensul lor. La nivelul semnificatului, avem deja sensul global al cuvintelor și compoziția frazei, formată din trei propoziții (întrucât avem trei verbe: “risipește”, “se plâng”, “e criză”). Sensul, mai departe, ne este oferit din îmbinarea semnificantului cu semnificatul, care ne oferă ideea primară a articolului și anume că în ciuda lipsei de bani generală, statul “aruncă banii pe fereastră” pe lucruri aproape inutile. Astfel, deși banii sunt puțini, instituțiile locale sau centrale ale statului fac cheltuieli însemnate,

uitând parcă, de faptul că este criză.

Trecând la cel de-al doilea nivel semiotic, mitul, semnul devine semnificantul. Astfel, forma este reprezentată de o frază formată din propoziții cu cuvinte compuse din formă sonoră și care ne prezintă ideea că, in ciuda lipsei banilor, statul își permite, totuși, să risipească banii pe lucruri neimportante, față de adevăratele priorități ale țării, iar conceptul este cu atât mai surpinzător, cu cât, instituțiile se și plâng de faptul ca nu sunt bani. Adică, mitul creat aici (semnificația), pentru receptorul avizat, este acela al sfidării până la maximum a poziției economice din tară, pentru niște lucruri mărunte și fără sens pentru condiția țării.

Pentru receptorul neavizat, acest titlu rămâne doar la nivelul „simplu” consform căruia este criză, dar statul risipește niște bani. În ceea ce privește producătorul de mit, acesta a apelat la un tertip mai ascuns, întrucât receptorul se axează pe ideea de “criză” și “irosire a banilor “, fără a realiza din prima, faptul că statul se contrazice: ori nu sunt bani ori sunt.

În lucrarea prezentată anterior, am încercat să demonstrez că în mass-media românească, a zilelor noastre încă se mai „fabrică” mituri și că ele pot fi identificate conform teoriei lui Barthes, mitul ca „sistem semiologic secund”. De asemenea, am prezentat modul în care acestea se pot „demonta”. Astfel, miturile fac parte din viața noastă, indiferent dacă realizăm asta sau nu.

ANEXE:

Fotografia unor femei – www.bzi.ro, 18 martie 2014

Sursa:

http://www.bzi.ro/asa-arata-dragostea-adevarata-s-au-ras-in-cap-dupa-ce-prietena-bolnava-de-cancer-si-a-pierdut-parul-423652

Titlul de pe site-ul Antenei 3, www.antena3.ro, 30 aprilie 2014, “Statul risipește milioane de euro, deși instituțiile se plâng că e criză economică”

Sursa:

http://www.antena3.ro/romania/statul-risipeste-milioane-de-euro-desi-institutiile-se-plang-ca-e-criza-economica-251836.html

“Primăvara este plină de surprize. Deși se plâng că e criză economică și banii sunt puțini, instituțiile statului, fie ele locale sau centrale, nu se zgârcesc când vine vorba de a face cheltuieli însemnate.

Fostul premier Emil Boc, acum primar la Cluj-Napoca, a decis că este cazul să îi facă pe clujeni să fie într-o formă fizică de invidiat. Pentru asta a decis să arunce aproape jumătate de milion de euro fără TVA pentru echipamente de fitness în aer liber.

De o atenție specială se bucură și vilele de protocol ale demnitarilor de la mare. RA-APPS este gata să pună la bătaie 20.000 de euro pentru asigurarea curățeniei pentru vilele din Nepun.

Cheltuieli uriașe e gata să facă și Poșta Română. Deși e aproape să stingă lumina, conducerea companiei cheltuiește aproape 4 milioane de euro pentru servicii de transmisii de date, interconexiune și internet.

Ca și cum asta nu ar fi de ajuns, responsabilii de la Poșta Română au decis că își pot permite și niște computere noi cu accesoriile necesare, plus mobilierul pentru aceste aparate în valoare de aproape 17 milioane de euro.”

Bibliografie

Bibliografie de referință:

Martine JOLY “Introducere în analiza imaginii”

Roland Barthes “Mitologii”

Site-uri:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ferdinand_de_Saussure

http://ro.wikipedia.org/wiki/Roland_Barthes

http://www.bzi.ro/asa-arata-dragostea-adevarata-s-au-ras-in-cap-dupa-ce-prietena-bolnava-de-cancer-si-a-pierdut-parul-423652

http://www.antena3.ro/romania/statul-risipeste-milioane-de-euro-desi-institutiile-se-plang-ca-e-criza-economica-251836.html