Mit Si Literatura In Basmul Si Balada Romaneasca

I. COORDONATE TEORETICE

I.1. Cultura si natura. Modalități de situare și de explicare a lumii.,, Gândirea primitivă”. Reprezentările. Mitologia populară. Religia populară. Evoluția mentalității și formele sale de reprezentare.

Termenul de ,,cultură” își are originile din limba latină și făcea referire la o bucata de pamânt cultivată și, de asemenea, la acțiunea de a cultiva pământul.Mai târziu, termenului i s-au dat și alte sensuri precum sensul de creștere și îngrijire a ceva, a cuiva. În zilele noastre când vorbim despre cultură ne referim la modul de dezvoltare care reflectă sistemul de cunoștințe, ideologia, valorile, legile și ritualurile cotidiene ale unei societăți.

Se poate spune că toate civilizațiile, din cele mai vechi timpuri și până azi, au avut o cultură care le-a facut să-și afirme individualitatea, să fie diferite de alte societăți și civilizații.Cultura apare ca un sistem de semnificații, simboluri, limbaje, incluse într-un vast și variat proces de comunicare. În acest sens cultura reprezintă pentru om un mediu specific de existență, un real sistem de valori.

Edward Burnett Tylor definește astfel cultura ca fiind un ,,ansamblu complex ce include cunoașterea, credințele, arta, morala, dreptul, tradițiile și orice alte producții și modalități de viață create de omul ce trăiește în societate”. În aceeași lucrare, E. B. Taylor vorbește și despre alte forme ale culturii cum ar fi: îmbrăcămintea, uneltele, armele, dreptul de proprietate și căsătoria dar, de asemenea vorbește și despre învățătura morală și religioasă.

Ovidiu Drîmba include în sfera culturii atitudinile și actele ei ce fac referire la spirit, la intelect. După acesta, sferei culturii îi aparțin și datinile, obiceiurile, credințele și practicile religioase. Astfel cultura este o interpretare a lumii, o lectură și o apreciere a existenței în limbaje simbolice.

Alexandru Tănase vorbește despre același subiect, dar el privește cultura ca fiind un dialog al omului cu lumea, dialog care implică nu numai un progres interior al omului pentru cunoașterea de sine ci și pentru desăvârșirea spirituală, precum și o creștere a puterii sale asupra lucrurilor.

Un aspect important care ne ajută să înțelegem condiția omului este relația dintre cultură și natură, deoarece omul este rezultatul legăturii dintre ființa naturală și cea culturală.Astfel în acest context se poate vorbi despre satul românesc văzut ca ,,axis mundi”, ca centru spiritual sufletesc al țăranului român, așa cum afirma și Lucian Blaga ,, satul nu este situat într-o geografie pur materială și în rețeaua determinantelor mecanice ale spațiului ca orașul; pentru propria sa conștiintă, satul este situat în centrul lumii și se prelungește în mit. Satul se integrează într-un destin cosmic, într-un mers de viață totalitar dincolo de al cărei orizont nu mai există nimic. Aceasta este conștiința latentă a satului despre sine însuși.”

Fiind, oarecum, prizioneri ai realității concrete noi, oamenii moderni, am devenit colcționari de obiecte. Modelul tradițional nu era cel al conservării muzeistice al valorilor, ci al reconvertirii lor. Astăzi însă nu mai reconvertim, ci colecționăm, dezgropăm relicve ale unui trecut considerat mort. Nu ne mai interesează realul, ci percepția noastră despre real. Percepția noastră despre real este un real fragmentat. Marea competiție a omului modern se dă pentru ,,a avea”. Majoritatea resimt trecerea la civilizația modernă drept progres, adică să nu mai dăm confortul actual pentru reîntoarcera la un trecut simplificator, dar care ne-ar limita orizontul. Mulți nici nu vorbesc despre tradiție decât ca termen ce se cere depășit. Suntem așadar prizonierii unui principiu, acela că lumea progresează la infinit. De aceea a nuanța atitudinea față de tradiție poate însemna un fel de strigăt în pustiu pentru că oamenii nu acceptă adevăruri ce nu fac parte din orizontul lor de gândire. Probabil societatea modernă e a unui Dumnezeu mult prea rabdător, nu se amestecă, așadar unele concepte au devenit aproape de nediscutat, cum ar fi moartea, veșnicia, deșertăciunea (vezi Vasile Avram, Chipurile divinității).

Omul arhaic gândea însă altfel, așadar Ovidiu Bîrlea nota că ,,tradiția se conservă mai îndelung la periferia culturii naționale, ariile laterale fiind mai conservatoare, mai înapoiate, inovațiile petrecându-se în zonele centrale”. Factorul tradițional și cel novator se manifestă diferit în funcție de nivelul de cultură, de vârstă și chiar de sex, femeile fiind de obicei mai tradiționaliste decât bărbații.

În cultura primitivă se urmărește de fapt o finalitate practică, adică obținerea unui beneficiu care privește existența omului în viața de zi cu zi, procurarea hranei sau apărarea împotriva forțelor ostile, necunoscute. De exemplu picturile rupestre pot fi interpretate ca fiind o ,,inițiere” a tinerilor în tehnica vânătoarei: ,, Dacă primitivul desenenează și modelează, dacă improvizează poetic și cântă, împrejurarea se explică deopotrivă prin virtutea magică pe care el o atribuie imaginii sau cuvântului de a lucra asupra ființelor sau evenimentelor pe care le reprezintă sau le denumește”.

De-a lungul timpului, în fața suferințelor de tot felul, țăranul satului românesc, pe care Lucian Blaga îl numea metaforic „sat-idee” și-a păstrat autenticitatea, dar și credința, arta, creațiile spirituale deoarece se credea situat în ,, inima unei lumi”, neavând nevoie decât ,,de pământul și sufletul său și de un pic de ajutor de Sus pentru a-și suporta cu răbdare destinul. Această naivă suficiență a făcut bunăoară ca satul românesc să nu se lase impresionat, tulburat sau antrenat de marile procese ale < istoriei>.”

Timpul era imaginat ca o vergea divizibilă care începe în trecut, trece prin prezent și continuă în viitor. Relaivitatea a demonstrat că diviziunile nu sunt egale, că timpul se curbează o dată cu spațiul, că e absorbit în vârtejuri, iar ceea ce până mai ieri ar fi fost de neconceput, teoria exploziei inițiale, este astăzi aproape unanim acceptat. Așadar există un moment inițial care a fost determinat ciclic, care se situează în timp. Se poate vorbi despre o stratificare a timpului, iar trecutul protoistoric se dovedește a fi o succesiune de orizonturi inegale, întortocheate, suprapuse astfel încât se poate vorbi de un model al mentalității arhaice care cuprinde și timpul stratificat pe verticală și labirintic pe orizontală. Această stratificare a timpului se bazează pe dovezi, însă mentalitatea tradițională nu cere niciodată dovezi pentru verosimilitatea mitului și nici nu experimentează puterea ritualului. Mitul a funcționat în directă legătură cu credința.Omul concret știa când este timpul oprim pentru arat și cules, se știa când va fi ploaie sau secetă, se știa când trebiua început un lucru anume, când omul are sau n-are noroc, toate astea în funcție de cântecul păsărilor, ritmul biologic al plantelor, culoarea cerului sau a pădurii, jocul flăcărilor unui foc sau văluirea unei pânze de apă.

Primitivitatea însemna primordialitate, în societatea arhaică a fi primitiv înseamnă a fi primul. Acest sens a deviat în favoarea celui de înapoiere. Pentru această societate nu dogma era cea care conta, ci ritualurile, practicile religioase. Studiile antropopologice care se referă la diferite zone ale lumii arată credințele diferite ale oamenilor în diferite spirite, energii, zeități. Printre primele forme de manifestare ale vieții religioase este credința în spirite, numită animism, de la animus.Oamenii arhaici au ajuns la această concluzie analizând fenomenele din timpul visului și în cazul decesului unor persoane. În cazul visului, omul simte că se dedublează, trăiește în două lumi, cea reală și cea a visului. În cazul morții, ei au ajuns la concluzia că din corpul uman la moarte pleacă o mică scânteie, care asigură viața, numită suflet. Acest element nu dispare, fiind de natură spirituală.

O altă perspectivă a perceperii sentimentului religios este totemismul. În lume există o forță energetică deosebită care se concentrează în diferite obiecte sau animale. Aceasta se numește mana. De aici, de la această energie, oamenii au început să venereze diferite obiecte: copaci, vârfuri de munți, animale.

Politeismul reprezintă credința în zei, care sunt foarte bine reprezentați în funcție de calitățile lor: zei ai dansului, ai meșteșugului, ai iubirii, ai înțelepciunii.Forma perfecționată a religiei este monoteismul, credința în divinitatea supremă.

Miracolul sacrului prin excelență erau sărbătorile, fără ele existența nu era de conceput. Timpul sociatăților tradiționale făra de sărbători ar fi tot atât de neînțeles precum spațiul sacrului fără biserică. Timpul presărbătoresc ar putea fi definit prin așteptare activă, sărbătorile erau chemate. Crăciunul venea și pentru că de-a lungul postului trebuiau învățate colindele. Crăciunul este o stihie care pur și simplu năvălește în sat. De asemenea, Crăciunul și perioada măncării de dulce n-ar ava sens fără perioada de post care o anticipă. Boboteaza, de asemenea însemna sfințitul apelor. Paștile însemnau o înnoire fundamentală a omului și a lumii prin sacrificiul Mântuitorului, Blagoveșteniile reprezentau perioada de înnoire a naturii, acum cântă cucul, Sânzienele reprezentau momentul de vârf al reînnoirii și de aici simbolistica cununilor, legate de soarta omului. De asemenea, importante sunt sărbătorile Sângeorz și Sânmedru.

Viața individuală, ca și viața comunității capătă un anumit ritm tradițional. Nu exista plictiseală, specifică omului modern. În toate aceste sărbători masa este un simbol, în mijlocul mesei stă pâinea înțeleasă ca ofrandă divină. Pentru ca grâul să devină pâine, el, va trebui să se asocieze cu toate elementele fundamentale ale lumii: pământul, aerul, apa, focul.

Din cele mai vechi timpuri s-a considerat că răul e o contarafață a binelui care se caută mereu pe sine, într-o lume tânjind după perfecțiunea pierdută a începutului. Ispitele diavolului nu fac decât să întărească credința într-un Dumnezeu mereu victorios. Omul societătii tradiționale are o rezistență mult sporită față de cel modern, de acea diavolul nici nu este atât de temut pe cât s-ar crede.

Vasile Avram crede că se înșeală cei care având unele rezerve față de democrația occidentală afirmă că nu poate exista o altă democrație mai bună. El crede că democrația satului tradițional este net superioară și poate singura de luat în seamă cu acest nume. Însăși împărăția cerurilor nu este decât o proiecție mentală a culturii și realității de acest model. Literatura ne-a obișnuit să ne facem despre societatea tradițională o imagine fie idilică, fie realistă. În realitate, ea nu era nici una, nici alta. În planul concretului era pragmatică, dar de un pragmatism care presupunea idealul. Astfel se făcea un racord între sacru și profan, de aceea rezultă că un lucru cu cât era mai concret cu atât era mai aproape de Dumnezeu, și cu cât era mai abstract cu atât era al diavolului. De aici și expresia ,, n-are niciun Dumnezeu” folosită pentru obiecte care nu-și aveau rostul. Se poate spune că termenul ,,rost” reprezintă deschidere, întrepătrundere, legătură intr-o împletitură. Cuvântul rost înseamnă la origine gură, de aici vine și verbul ,,a rosti” sau ,,pe de rost”. Ideea e că rostirea înseamnă de fapt introducere în ordine, adică rânduială, întocmire, cuviință, cădere, petrecere.

Universul religios este la rândul său armonios și presupune rostuirea creștinismului teologic cu vechile mitologii ale acestui spațiu, însă nu e vorba de sincretism e vorba de sinteză. Religia nu e privită ca un simplu fenomen de suprastructură ca în abordarea modernă, ci este o dimensiune esențială, o funcție a spiritului. Ea s-a dovedit a fi o expresie a unei instituții primordiale a sacrului, de aceea putem spune că poporul român este un popor prin excelență creștin, adică omul e văzut în raportul său cu natura și cu Dumnezeu.Obiceiurile românești au rădăcini într-un ,,illo tempore”, celălalt timp, și au putut fi astfel recunoscute cele mai arhaice patternuri, de aceea societatea românească se dovedește până azi mult mai prudentă decât alte societăți la schimbare.

I.2. Imaginarul și formele sale de reprezentare (concept și interpretare; structuri figurative: semne și simboluri). Bogăția imaginii. Arhetip, simbol și mit. Hermeneutica imaginarului

În literatura populară basmul este un important mijloc de intercalare a hotarelor între generații. În față lui, devenim toți copii. Înțelegerea substratului precreștin, dar mai ales pătrunderea, în mentalitatea populațiilor arhaice sunt destul de dificile, deoarece mentalitatea se adaptează greu evenimentului istoric.

Mircea Eliade spunea că basmul este ,,o degradare a ceea ce e sacru”, repetând scenariul inițiatic exemplar, prelungind ,,<inițierea> la nivelul imaginarului. Nu constituie un divertisment sau o evaziune, decât prin conștiința banalizată, și îndeosebi pentru conștiința omului modern; în regiunile abisale ale sufletului, scenariile de inițiere își păstrează gravitatea și continuă să-și transmită mesajul, să-și opereze mutațiile.” Altfel spus, basmul e un mit coborât în profan, supus mereu schimbărilor culturale și de mentalitate.

Antropologia imaginarului, prin metafore, simboluri și imagini realizează o privire de ansamblu a temerilor, și mai ales a speranțelor speciei umane, imaginarul fiind privit ca ,,ansamblul imaginilor și al relațiilor dintre imagini.”

Universalitatea basmelor are ca și consecință ,,spiritul comun” cum îl numea Wittgnestein, sau așa cum afirma Jung ,,arhetipurile” numite ,,forme și imagini colective care apar aproape pretutindeni pe pământ, ca niște constituenți ai miturilor și, în același timp, ca produse individuale autohtone de origine inconștientă”. Sunt ,,idei originare preconștiente” ce ,,se pot reproduce spontan, și chiar și atunci când orice posibilitate de transmitere directă este exclusă.”

Esența basmului rămâne însă neschimbată indiferent de timpurile istorice și de evoluția mentalității, omul arhaic nu a făcut altceva decât să transforme sensul formelor istorice în forme ale gândirii mitice. În acest sens, basmul este valoros deoarece face referire la identitatea lumii arhaice, la raporturile gândirii sale cu manifestările istorice pe care le-a integrat unei istorii anistorice, în care timpul și spațiul dispar după ritmurile imaginației mitice.

Deși ca specie literară folclorică a fost cunoscut încă din antichitate, basmul a circulat, la fel ca toate creațiile populare pe cale orală, în atenția cititorilor intrând abia la începutul secolului al XIX-lea, când a fost publicată în anul 1812 prima colecție de basme a fraților Grimm. În spațiul românesc primele basme au fost publicate de E.B.Stănescu Arădanul în anul 1860.Despre geneza basmelor au fost formulate mai multe teorii precum cea mitologică, onirică, ritualistă, antropologică.

Frații Grimm erau de părere că basmele sunt ,,resturi” mitologice, sau chiar ecouri ale unor mituri străvechi, care s-au impus în cultura tuturor popoarelor. Pornind de la această premisă frații Arthur și Albert Schott, au fost printre primii adepți ai teoriei fraților Grimm: ,,După o lege de care ascultă toată lumea vie, orice diversitate ia naștere din tot ceea ce este simplu și mic. Drept exemplu poate sluji limba. Încă de pe acum s-a dovedit că o sumedenie de limbi din Irlanda și până în insulele din Oceanul Pacific au o rădăcină comună și deci popoarele care le vorbesc sunt înrudite; se poate chiar spera că știința va izbuti să facă dovada a ceea ce Biblia afirmă cu credință și înțelepciune, anume că toți oamenii se trag din câteva seminții. Cine ar trăi secole de-a rândul ar putea vedea răsărind dintr-o singură ghindă o pădure de stejari fremătătoare; cine ar fi traversat în chip conștient milenii ar fi putut să-și dea seama de felul în care de la începuturile pline de o simplitate copilărească s-a ajuns la pădurea de limbi care acoperă pământul. Nici în cazul basmelor nu e nimic altceva. Neînsemnate și palide au fost cu siguranță miturile primilor oameni; dar, deoarece sensul lor interior înrudit fiind cu spiritul și sufletul neamului nostru și acționând binefăcător asupra lui, a ascultat glasurile insondalile ale creației, ele nu au dispărut, ci, cu o forță vitală indestructibilă, s-au dezvoltat în forme veșnic noi. Așa se explică de ce atâtea basme, care azi par complet diferite ca formă, la o examinare mai atentă își vădesc nucleul comun; de ce serii întregi de narațiune cu înfățișare originală sunt reductibile la câteva mituri extrem de simple.(…) Este dreptul frumos al poeziei de a ne înălța cu ajutorul imaginilor ei de vis deasupra chinurilor existenței: aici omul a pândit cândva oglinda fermecată care, în ciuda simplității ei, slujește grațioasei prietene să producă belșug de miracole. Eterna reîntoarcere, în sute de variații, a acelei idei trebuie să ne surprindă cu atât mai puțin cu cât povestitorii diferitelor popoare și seminții nu au știut unii de alții. Doar pentru noi cei care întindem pe o masă, în fața noastră, comorile dintr-o sută de țări și din toate timpurile, acea repetare ar putea fi obositoare, dacă nu s-ar înveșmânta de fiecare dată în altă haină.”

V. I. Propp spune despre basm că ar fi un fenomen universal, aflat în devenire, sau chiar în permanentă mișcare, din această cauză cercetarea genezei sale impune raportarea motivelor principale din basmul fantastic la instituții sociale, religii, mituri, rituri străvechi, mentalități primitive. De fapt concluzia la care acesta ajunge este că basmul cuprinde în esența lui elemente de viață primitivă, de cultură arhaică.Basmul ne provoacă imaginația prin faptul că încercăm să descifrăm semne, simboluri, arhetipuri ce fac referire la un alt univers, prin el proiectăm temerile și speranțele noastre unor ființe ce aparțin unor altor tărâmuri.

Balada s-a născut în sânul poporului, temele preferate fiind ,,năziunțele poporului de eliberare de sub imperiul forțelor oarbe ale naturii, de sub jugul cotropitorilor și al dușmanului de clasă, cântecul epic proslăvește curajul eroic, avântul în luptă,dragostea de patrie, biciuiește trădarea și lașitatea și inspiră optimismul și încrederea în biruința finală.” Întru început, a fost covârșitor numărul baladelor haiducești. Se poate observa, însă, că mentalitatea înapoiată a maselor, persistentă cel puțin până în prima jumătate a secolului al XV-lea, și-a pus amprenta si asupra creațiilor artistice populare. În menținerea acestei stări un rol important l-a avut Biserica, ce a diseminat obscurantismul religios în rândul maselor. Ca atare, baladele create în această perioadă conțin elemente mistice și superstițioase. În acest context, al asupririi ideologice exercitate de clerici, dar și de boieri, doar experiența istorică a fost cea care a ținut creația populară în echilibrul dintre misticism și realitate. De exemplu, o baladă cu conținut mistic, din acea perioadă, explică separarea soarelui de lună, unul devenind astrul zilei, celălalt al nopții, drept pedeapsă divină pentru dorința lor de a se căsători, deși erau frați. Se poate observa clar obscurantismul religios, prezent și în celelalte creații populare, rezultat al influenței bisericii în adormirea rațiunii maselor. Pentru a exemplifica acest fenomen am ales câteva versuri dintr-o baladă:

,, Biserica s-a-ntunecat,

Icoanele-au lăcrămat.

Numai Maica Precista,

Din fundul altarului,

Ea din grai așa vorbea:

Asta ce poate să fie

De vin frați la cununie ?”

Mijlocul secolului al XVI-lea aduce cu sine revigorarea mentalităților colective, ca urmare a schimburilor de produse meșteșugărești și agricole dintre sate și orașe, așadar ca urmare a coeziunii dintre lumea rurală și cea urbană. Balada începe să cuprindă și elemente de răzvrătire împotriva asupririi feudale. Odată cu trezirea conștiințelor, haiducul, personajul central al baladelor, îndrăznește să-l înfrunte chiar și pe slujitorul bisericii. Elocvente în acest sens sunt următoarele versuri:

,, Ai tocat ori n-ai tocat,

Multă lume-ai înșelat.

Mătușele de prin sat

Au luat bani de periat

Și tot ție ți i-au dat!”

Sintetizând temele despre care am făcut vorbire până acum, ,,subiectele cele mai vechi ale eposului privesc pețitul sau căutarea nevestei și lupta pentru ea. Prinre cele mai vechi sunt și subiectele despre lupta împotriva a tot felul de monștri, în special a balaurului.” Ceva mai plastic, Mircea Eliade surprinde esența creațiilor populare: ,,Fiecare produs folcloric – legendă, vrajă, proverb etc.- poartă în sine universul mintal care i-a dat naștere, întocmai cum un ciob de oglindă păstrează aceeași lume ca și întregul din care a fost desprins.”

Aceasta este chintesența creației populare, desprinse din temerile și bucuriile poporului din care ia naștere. Referindu-se la aceasta, Mircea Eliade face trimitere la termenul arhetip, care înseamnă un model, o faptă din istorie care s-a petrecut și tinde să se petreacă la infinit, însă sub diferite forme. De exemplu, la începuturile civilizației românești, au luat naștere legende care reiterează procesul Creației sau legende care au în centru personaje istorice, cărora li se estompează personalitatea reală și le sunt atribuite însușiri supraomenești. Spre exemplu, în legendă, Alexandru cel Mare luptă cu monștrii și caută apa vieții și a morții, el devenind astfel erou asemenea lui Ghilgameș. Un alt personaj legendar, prințul de Gozon, preia din atributele Sfântului Gheorghe și izbutește în lupta cu balaurul. În toate aceste cazuri și multe altele, ,, mentalitatea folclorică creează întotdeauna în conformitate cu anumite legi și că aceste legi sunt arhetipale. Orice creație folclorică se realizează cu exclusivitate în structuri în care aceste principii metafizice sunt implicate.”

Aducând în discuție originea legendelor, nu am făcut abatere de la problema ce-o vom avea în vedere în cele ce urmează, și anume o sumară analiză asupra basmului și baladei, ci din contră , am explicat întrucâtva sursa de inspirație a acestei creații, Mircea Eliade nota, în legătură cu aceasta: ,,legendele sunt creatoare de balade”

Putem aduce în discuție, așadar, arhetipul la care face trimitere istoricul român al religiilor, dar și ritualul, condiție princeps de creare a baladei. În cele ce urmează, vom încerca a aduce unele lămuriri în privința definirii, clasificării și trăsaturilor baladei, dar și a basmului, făcând ușor trecerea și spre literatura cultă ce s-a dezvoltat, mai târziu, pornind de la matca creației populare. După cum vom observa în cele ce urmează, mitul jertfei creatoare își are originea în cele mai îndepărtate timpuri, regăsindu-se în legende foarte vechi, dar a fost și este fructificat în literatura cultă până în contemporaneitate.

I.3. Imagine și imaginar. Imaginarul și funcțiile sale în mentalitatea tradițională. Relația imaginar – imaginat. Rolul fantasticului. Rolul fabulosului. Rolul fastuosului. Rolul miraculosului

G. Durand în lucrarea sa, Structurile antropologice ale imaginarului, că imaginea ,,zămislește excesiv, în toate direcțiile, îgnorând contradicțiile, un luxuriant <roi> de imagini. Asupra gândirii care raționează, ca și asupra gândirii care percepe, mai apasă însă mersul laborios al existenței, în vreme ce gândirea care imaginează e conștientă de faptul că e plină dintr-o dată și smulsă înlănțuirii timpului.”

În general, basmul este definit drept o creație epică, de origine populară în care elementele realului se îmbină cu cele fantastice. Basmul cuprinde narațiunea unor întâmplări ale unor personaje imaginare (zâne, feți-frumoși, animale năzdrăvane) angajate în luptă cu forțe nefaste ale naturii (zmei, balauri, vrăjitoare) pe care le vor birui pentru a evidenția victoria binelui asupra răului.

,,Între basme și povești nu există deosebiri esențiale, doar că în primele predomină fantasticul, în general basmele fiind expresia dorinței de dreptate și de libertate, de bine și de frumos.” Etimologic, adjectivul fantastic provine din latinescul ,,phantasticus” și înseamnă ,,ceea ce nu există în realitate, creat, plăsmuit de imaginație, ireal, himeric, incredibil, fictiv.” În basm există o interferență continuă între elementele reale și cele fantastice, realizate de imaginația creatorului popular sau cult. Se poate spune că termenii ,,fantastic” și ,,miraculos” sunt parțial sinonimi, în sensul că exprimă imaginarul, irealul, incredibilul, fictivul.

Miraculosul este propriu unor întâmplări sau eroi care aparțin unei lumi supranaturale. În acest sens personajele lui Creangă din Povestea lui Harap Alb sunt semnificative: Flămânzilă, Setilă, Gerilă, Ochilă, Păsări- Lăți- Lungilă.Miraculosul include și personaje sau întâmplări care aparțin unei lumi supranaturale astfel confidenții eroului pot fi personaje precum: Zorilă, Murgilă, Miez de Noapte, Decuseară, Sfânta Miercuri, Sfânta Duminică. Adversarii pot să fie deasemenea ființe fabuloase precum: zmeii, balaurii, diferiți monștri, frații ipocriți, mamele vitrege, Sfarmă Piartă, Strâmbă Lemne, Muma Pâdurii, Spânul.

În conștiința poporului român perfecțiunea este precedată de o cufundare în dezordinea originară, într-un haos precosmogonic. Universul este doar o fărâmă care tinde mereu spre forma inițială. Lumea de dincolo este cucerită de eroi, care de multe ori ajung într-un alt tărâm. Aceștia pătrund în lumea de dincolo trecând prin spații neumblate, prin păduri de netrecut sau trec poduri peste ape.

Cuvântul ,,dincolo” ne provoacă imaginația, ne trimite în imaginar, într-o lume în care totul este posibil: ,,timpul, oglindirea acțiunii asupra ființelor, sentimentelor, gândurilor – asupra <istoriilor> proprii fiecărei ființe și asupra istoriei ce o include, modelează destinele particulare fiind totodată prin ele însele influențată. < A fost odată…>, această expresie legendară (dar și realistă, căci stabilește și caracterul efemer și singularitatea oricărui destin), această expresie mi se pare deci că oferă una dintre cheile – majore ale creației…< A fost odată…>: iată toată diversitatea lumii, a altora, evocată în derularea vremii, în derularea neisprăvită, imperfectă și ireversibilă a timpului.”

,,A fost odată” reprezintă de fapt o formulă inițială care ne introduce în lumea basmului. Basmele sunt recunoscute în general datorită acestei formule, dar pe parcursul narațiunii basmului există diferite clișee și formule finale. Aceste formule diferă de la povestitor la povestitor, având un anumit tipar, care este sau nu respectat de către naratori. Acest lucru depinde și de implicarea povestitorului în propria sa narațiune. Această formulă poate fi interpretată și din alt punct de vedere. ,,Niciodată” poate fi interpretat și printr-o formă negativă, de fapt ceea ce a fost poate nu a fost niciodată, poate s-a întămplat doar în imaginație. Ca o concluzie se poate afirma că o dată ce s-a povestit un basm, atunci cu siguranță el a existat.

Formulele mediane anunță de obicei dacă basmul mai are mult din desfășurare, sau dacă se apropie de final.Așa cum formula inițială ne introduce într-o lume fabuloasă, formula finală are rolul de a încheia acțiunea, de a ne scoate din această lume în care totul este posibil.

N. Roșianu nota: ,,Jocul afirmațiilor și negațiilor din formulele inițiale cu tonul lor de glumă, ironie, urmărește tocmai crearea unei bune dispoziții, a unei atmosfere propice pentru comunicarea și recepționarea basmului. Același joc de formule finale destramă lumea miraculoasă a basmului fantastic readucând pe ascultător în lumea reală, iar contrastul dintre lumea ireală a basmului și lumea reală nu împiedică pe ascultător să simtă satisfacție pentru triumful binelui asupra răului.”

II. MITUL ȘI LITERATURA. STUDII DE CAZ BASMUL ȘI BALADA

Mitul se poate defini drept o ,,povestire de origine populară, cu conținut fabulos, care explică în mod alegoric originea lumii, fenomenele naturii și viața socială” Miturile sunt reprezentarea unui model comportamental și moral peren, fiind chintesența specificului spiritualității naționale românești și constituindu-se în aceea ce se numea cultură populară. Mitul se definește astfel: nu se lasă surprins ca mit decât în măsura în care revelează că ceva s-a manifestat deplin și această manifestare este, în același timp, creatoare și exemplară, pentru că ea întemeiază și o structură a realului, și un comportament uman. Toate miturile participă, într-un anume fel, la tipul mitului cosmogonic, pentru că orice istorie a ceea ce s-a întâmplat în illo tempore nu este decât o variantă a istoriei exemplare.

George Călinescu fixează, ca fiind proprii literaturii române, patru mituri fundamentale: mitul jertfei pentru creație, mitul mioritic (exprimat intr-una din cele mai cunoscute balade românești, Miorița), mitul etnogenezei și mitul erotic.

Mitul jertfei pentru creație

Amintim doar că acesta se regăsește în legende datate din cele mai vechi timpuri, făcând parte și din mitologie și stând la baza creării Universului. ,,În toate creațiile derivate din acest mit central, cosmogonic, sunt prezente sub o formă mai mult sau mai puțin adulterată, ideile: viață și ritual (arhetipul divin al tuturor actelor sacre pe care le repetă omul aici pe pământ, ca să se poată insera în real și dura). Lucrurile făcute, manufacturate, iau ființă și durează în măsura în care devin corpuri organice.” Această sinteză a mitului jertfei pentru construcție, relizată de Mircea Eliade, cuprinde, într-o manieră complexă, semnificația acestuia. Acest mit stă la baza multor legende, dar și a baladelor românești Meșterul Manole sau Monastirea Argeșului, cărora le vom oferi locul cuvenit pentru o analiză amănunțită. Vom reveni cu detalii, așadar, în legătură cu mitul jertfei pentru creație, după ce vom fi analizat sumar celelalte mituri.

Mitul mioritic

Întruchiparea deplină a acestui mit, mioritic, se realizează în balada Miorița, despre care George Călinescu afirma: ,,Bogata varietate a ideilor și sentimentelor, precumși gama nesfârșită de nuanțe, procedee artistice fac din modestul poem păstoresc <al mioarei> o piesă cu adevărat clasică, unicăîn strălucirea sa de giuvaer.” Deși asupra studiului Mioriței s-au aplecat mai mulți istorici și critici literari, printre care O. Densușianu, D. Caracostea, C. Brăiloiu, a fost imposibilă datarea ei, deoarece Miorița este rezultatul unei contaminări succesive între temele majore ale folclorului românesc.

Se consideră că izvorul Mioriței ar fi cântecul ,,de jale al juneței învinse de moarte” deoarece ,,poate acea idee n-a pierit cu totul din imaginația națiunilor moderne și mai ales din cercul de legende al poporului român.”

Mitul etnogenezei

Μiturilе еtnοgеnеzеi ѕunt mai рuțin сunοѕсutе și li ѕе aсοrdă mai рuțină atеnțiе, рοatе реntru сă nu dеzvοltă atâta miѕtiсiѕm și ѕеnѕibilitatе сa сеlе avutе în vеdеrе рână aсum. Tοсmai din aсеѕt mοtiv ѕе рiеrdе din vеdеrе сοmрlехitatеa lοr, și aсеѕtеa rеușind ѕă îmbinе еlеmеntеlе naturalе сu сеlе сοѕmοlοgiсе.

Μitul Traian și Dοсhia еѕtе рrimul сarе trеbuiе mеnțiοnat, еl înсеrсând ѕă οfеrе ο altă реrсерțiе aѕuрra faрtеlοr iѕtοriсе. În aсеѕt mit ѕе ѕрunе сă Dοсhia, fiiсa lui Dесеbal, еra atât dе frumοaѕă înсât dе еa ѕ-a îndrăgοѕtit сhiar marеlе сοnduсătοr Traian. Реntru a ѕсăрa dе urmărirеa aсеѕtuia, Dοсhia еra diѕрuѕă сhiar ѕă ѕе arunсе dе la înălțimе, ѕрrе a-și găѕi mai binе mοartеa. Аjutată dе сrеdința în zеi, еa ѕе tranѕfοrmă, îmрrеună сu οilе ѕalе, într-ο ѕtânсă. Οfеrim, în сοntinuarе, ѕрrе ехеmрlifiсarе, сâtеva vеrѕuri din Dοсhia și Traian, рrеluată dе Ghеοrghе Аѕaсhi.

,,Traian vinе-n aѕtă țară,

Și dе-a biru-i dерrinѕ.

Ѕрrе Dοсhia сеa fugară,

Асu mâna a întinѕ

Аtunсi ea, сu graiu fеrbintе:

< – Ζamοlхiѕ, ο zеu! Ѕtriga,

Tе giur ре al mеu рărintе

Аѕtăzi, rοg nu mă lăѕa >

Сând întindе a ѕa mână

Сa ѕ-ο ѕtrângă-n braț Traian,

Dе-al еi zеu ѕсutită zâna

Ѕe рrеfaсе-n bοlοvan”.

Dеѕрrе aсеѕt mit, al еtnοgеnеzеi, nu avеm рrеa multе dе ѕрuѕ, dесât сă, рrin intеrmеdiul ѕău, ѕе înсеarсă a ѕе οfеri ο ехрliсațiе la ο faрtă iѕtοriсă ѕau dοar ѕе înсеarсă dοar rеmеmοrarеa aсеѕtеia, adăugându-ѕе înѕă еlеmеntе fantaѕtiсе și ѕuреrѕtiții рοрularе. ,,Dеѕрrе Traian și Dοсhia, aсеaѕta е fără îndοială un mit aрοсrif, ο рură invеnțiе litеrară, în сiuda ambițiеi lui Сălinеѕсu dе a-i aсrеdita сοnѕiѕtеnța. Inехiѕtеnt în fοlсlοr, altfеl dесât рrin rеminiѕсеnțе οnοmaѕtiсе, еl nu ѕе dοvеdеștе рrοduсtiv niсi în litеratură.” În сiuda aсеѕtеi οрinii сritiсе, mitul a fοѕt rеdеѕсοреrit dе Ghеοrghе Аѕaсhi și utilizat dе aсеѕta реntru întărirеa arѕеnalului tradițiοnal și rοtunjirеa рrοрriеi сοnѕtruсții сritiсе.

Mitul erotic

Асеѕt mit arе în сеntru сrеaturilе mitiсе din lеgеndеlе rοmânеști, сarе ѕunt fiе ехtrеm dе atraсtivе, fiе înѕрăimântătοarе și рuѕе ре rеlе. În рrima сatеgοriе ѕе înсadrеază zburătοrul, un реrѕοnaj fοlοѕit dе multе οri în litеratura rοmână, сarе ѕtă și la baza imaginii Luсеafărului din сunοѕсutul рοеm сu aсеlași numе, ѕсriѕ dе Μihai Еminеѕсu.

Ζburătοrul ѕе arată în viѕеlе fеtеlοr și fеmеilοr nеmăritatе ѕub fοrma unui bărbat atrăgătοr. Dеși ѕtârnеștе friсă și atraсțiе în aсеlași timр, еl рοatе рunе ѕtăрânirе ре mintеa fеtеlοr, făсându-lе inсaрabilе ѕă ѕе mai gândеaѕсă la altсinеva ѕau ѕă își duсă viața nοrmal, aѕta рână сând un dеѕсântес ѕресifiс lе еlibеrеază. Ζburătοrul a fοѕt la οriginе un bărbat nеfеriсit în dragοѕtе сarе, duрă mοartе, a dеvеnit ο еntitatе în сăutarеa unui fеl dе răzbunarе și еѕtе fοlοѕit сa un ѕimbοl al dοrului. Inѕрirându-ѕе din aсеѕt mit, Iοn Hеliadе Rădulеѕсu a сrеat рrοрria vеrѕiunе a Ζburătοrului. Iată сum dеѕсriе aсеѕta рlăѕmuirеa рοрulară се dă fiοri rесi fеtеlοr:

„Tοt zmеu a fοѕt, ѕuratο. Văzuși, îmреlițatu,

Сă țintă l-aldе Flοarеa în сliрă ѕtrăbătu!

Și drерt ре сοș, lеiсuță! се n-ai gândi, ѕрurсatu!

Înсhină-tе, ѕuratο! – Văzutu-l-ai și tu?

Balaur dе lumină сu сοada- nflăсărată,

Și рiеtrе nеѕtеmatе luсеa ре еl сa fοс.

Ѕрun, ѕοrο, с-ar fi junе сu dragοѕtе сurată;

Dar liрѕa d-a lui dragοѕti! dерartе dе ăѕt lοс!”

Duрă се aрarе în viѕul fеtеlοr, Ζburătοrul nu mai рοatе fi alungat niсi сu ajutοrul dеѕсântесеlοr buniсii. Fеtеlе nu au nimiс dе făсut dесât ѕă aștерtе сοnѕumarеa dοrului. Οbѕеrvăm сă tοatе fеmеilе îi știu dе friсă Ζburătοrului și ο сοmрătimеѕс ре Flοriсa, atinѕă dе еfесtul luminii „iutе сa fulgеr trесătοarе.”

Асеѕtеa fiind рrеzеntatе, рutеm сοnѕidеra сă am făсut ο trесеrе în rеviѕtă ѕufiсiеntă a сеlοr рatru mituri, dеѕрrе сarе iѕtοriсul și сritiсul litеrar Gеοrgе Сălinеѕсu afirma сă ,,rерrеzеntau сеlе рatru рrοblеmе fundamеntalе: naștеrеa рοрοrului rοmân, ѕituația сοѕmiсă a οmului рrοblеma сrеațiеi și ѕехualitatеa și avеau tеndința ѕă рοlarizеzе în jurul lοr οriсе еfοrt mitοlοgiс ѕuѕținut.”

Μitul întrе iѕtοriе și lеgеndă

Реntru mitοlοgiе, timрul mitiс рοatе fi iѕtοriсizat, сum dеοрοtrivă рοatе fi și mitizat. Рοatе fi aduѕ înaрοi, la οriginilе lui și rеtrăit ritual. Μitοlοgia intеrрrеtеază timрul ѕubiесtiv și invеrѕ, trесut în viitοr. Тimрul mitiс еѕtе al реrѕοnajеlοr mitiсе, al еrοilοr și al еvеnimеntеlοr mitiсе. La rοmâni, timрul mitiс еѕtе un timр ѕaсru ѕau un timр сοnѕaсrat. Тimрul ѕaсru ѕе îmрartе în vеaсuri și ѕunt marсatе dе еvеnimеntе ехсерțiοnalе. Тimрul mitiс сοnѕaсrat răѕtimрurilοr aѕtrοnοmiсе și сalеndariѕtiсе ѕunt ехtrеm dе bοgatе în litеratura rοmână. În iѕtοria οmеnirii, miturilе ѕ-au dеzlănțuit imрrеѕiοnant în ѕесοlеlе al ХIХ-lеa și al ХХ-lеa.

Μiturilе сοntеmрοranе și-au рiеrdut сaraсtеrul ѕaсral, сultul lοr a dеvеnit mai οbѕеdant dесât al miturilοr ѕaсralе din еvul mеdiu și antiсhitatе, сând miturilе еrau сulеѕе și rеdaсtatе dе lοgοgrafi și mitοgrafi, aсtivitatе libеră.

Unii iѕtοriсi сοnѕidеră сă mitοlοgia ѕе dеοѕеbеștе dе rеligiе, în timр се alții văd în еa un рrеambul al rеligiеi, сееa се ѕе traduсе рrin faрtul сă mitοlοgia рrеgătеștе aрariția iѕtοriсă a rеligiеi. În ѕсοрul aсеѕtеi сοnvingеri vinе faрtul сă în fοlсlοrul mitiс ѕ-a сοnѕеrvat сalеndarul datinilοr și tradițiilοr mitiсе. Întrе fοlсlοr și mit ѕ-au ѕtabilit rеlații rесiрrοсе. Fοlсlοriѕtiсa a dеvеnit ο știință auхiliară mitοlοgiеi și mitοlοgia a dеvеnit ο știință a fοlсlοriѕtiсii. Μitοlοgia rοmână dеgajă ο dramă mitiсă și ο ехреriеnță ѕрirituală. Тrесе рrin dοuă fazе iѕtοriсе dе сunοaștеrе și dе rеdaсtarе.

Тimрul, în balada рοрulară, еѕtе ѕесundar, anul nu aрarе niсiοdată în tехtul ерiс, la rοmâni. Μitοlοgia еѕtе ο fοrmă dе manifеѕtarе a сοnștiințеi, a iѕtοriеi (rеalе ѕau fantaѕtiсе), iluѕtrată dе ο bοgată fabulațiе și anесdοtă mitiсă. Μitul еѕtе dе еѕеnță rеligiοaѕă, rерrеzintă lеgătura сu ѕaсrul, еѕtе mеtafοriс, dar lеgat dе ο rеalitatе сοnсrеtă – iѕtοriсă, еѕtе un еvеnimеnt al сulturii сultiсе, dă ѕеnѕ unеi viziuni сοѕmiсе și ехiѕtеnțialе, еѕеnțialе alе οmului. Μitul înfățișеază mοdеlе реntru сοmрοrtarеa οmеnеaѕсă, οfеră ехiѕtеnțеi ѕеmnifiсațiе și valοarе. Funсția dе a mοdеla a mitului еѕtе mult atеnuată în ѕοсiеtatеa mοdеrnă, еa fiind valabilă în ѕοсiеtățilе arhaiсе și рrimitivе. Μiturilе au trеi aѕресtе dе bază: iѕtοria, tranѕfοrmarеa și univеrѕul.

Асtualizarеa mitului рrin ritual еѕtе ο lеgе a mеntalității mitiсе. Νu ѕе рοatе îndерlini un ritual daсă nu i ѕе сunοaștе οriginеa, dесi mitul рοvеѕtеștе сum ritualul a fοѕt îndерlinit реntru рrima οară. Ritualul еѕtе ο fοrmă dе trăirе a mitului. Rеaсtualizarеa ritualiсă a unui mit înѕеamnă ο rеvеnirе la οrigini și ο сοnfundarе сu natura. Μitul еѕtе înzеѕtrat сu рutеrе ѕaсră și aсеaѕtă рutеrе ѕе tranѕmitе рartiсularitățilοr la ritual. Еѕtе un еlеmеnt еѕеnțial al сivilizațiеi οmеnеști, în сarе ѕunt сοdifiсatе tοatе сrеdințеlе, nu сοnѕtituiе ο rеalitatе реntru inițiativеlе și сοnduita individului. Μitοlοgia οсuрă un lοс еѕеnțial într-ο сultură.

Μitοlοgia rοmânеaѕсă arе un ѕрațiu binе dеfinit, arе aсееași iѕtοriе nеîntrеruрtă сu a рοрοrului сarе a сrеat-ο, dеvinе un aсt dе ехiѕtеnță. Μitul еѕtе un mijlοс dе сеrсеtarе реntru înțеlеgеrеa οriginilοr ѕοсiеtățilοr οmеnеști, реntru dеzlеgarеa ѕеnѕurilοr rеligiοaѕе.În limba rοmână рοрulară și сultă ѕе găѕеѕс рatru mituri fundamеntalе сarе ѕunt fruсtifiсatе. Рrimul mit еѕtе al οriginii și fοrmării рοрοrului din ѕimbiοza daсο-rοmană, arе ο bază iѕtοriсă, dеmοnѕtrată dе faрtе și dοсumеntе.

Μitοlοgia рοрulară rοmână dеvinе intеrеѕată în litеratura сultă în сadrul сărеia dеvinе ο ѕurѕă dе inѕрirațiе реntru marii ѕсriitοri rοmâni. În ѕесοlul al ХIХ-lеa ѕе рun bazеlе сulеgеrii datinilοr mitiсе și aрar lеgеndеlе рοрularе. Ѕсriitοrii rοmâni еlabοrеază ο mitοlοgiе litеrară rοmână сarе ѕă ехрrimе рοеmеlе mitοlοgiсе.

Μitul ѕaсrifiсiului реntru сrеațiе

Μitul ѕaсrifiсiului a luat naștеrе οdată сu marеlе рrοсеѕ сrеatοr. Lumilе au fοѕt сrеatе рrin ѕaсrifiсarеa unui Аntrοрοсοѕmοѕ, a unui Μarе Οm рrimοrdial. Jеrtfirеa unеi реrѕοanе ѕau a unui animal, mai târziu, tranѕfеră ѕuflеtul aсеѕtοra înѕрrе οbiесtеlе се ѕе vοr întеmеia реѕtе aсеѕtе jеrtfе, сοntribuind la înѕuflеțirеa lοr. Ѕе сοnѕidеra сă, în aсеѕt fеl, сееa се aѕtfеl ѕе zidеștе va fi nеmuritοr. Vοrbim, în aсеѕt сaz, dеѕрrе un arhеtiр, duрă сum îl сatalοghеază Μirсеa Еliadе: „nimiс nu рοatе dura рana nu i ѕе сοnfеră un ѕuflеt”. Рutеm aduсе, în ѕрrijinul сaraсtеrului arhеtiрal al aсеѕtui mit, сâtеva ехеmрlе din сеlе mai vесhi timрuri. Аltarеlе рrе-hеlеniсе, сhinеzе ѕau indiеnе, undе ѕе aduсеau jеrtfе реntru ѕtrămοși, avеau dеdеѕubtul lοr сhiar οѕеmintеlе aсеѕtοra. Тοt lеgatе dе сultura indiană еѕtе și așa-numita ѕtuрa, сarе înѕеamnă сοnѕtruсțiilе се ѕ-au ridiсat реѕtе aсеѕtе altarе și au un rοl ѕaсru. Сă tοt am aduѕ în diѕсuțiе сultura indiană, aсеaѕta сοnѕidеră сă οmul ѕ-a сοnѕtituit dirесt din truрul zеului Рuruѕha, iar în vесhеa tradițiе mеѕοрοtamiană ехiѕta idееa сοnfοrm сărеia οmul ѕ-a fοrmat amеѕtесându-ѕе țărână сu ѕângеlе zеului Κingu. În mitοlοgia nοrdiсă, ѕе сοnѕidеră сă lumilе au fοѕt сrеatе рrin ѕaсrifiсarеa gigantului рrimοrdial Үmir dе сătrе сеi trеi frați ai ѕăi.

Dе aѕеmеnеa, „în Grесia vесhе сultul еrοilοr еra сеntrat în сultul rеliсvеlοr”. Тοt dеѕрrе rеliсvе еѕtе vοrba și în сazul tеmрlеlοr ѕau a ѕtuреi, сarе ѕunt înѕuflеțitе dοar dе οѕеmintе, fără ѕaсrifiсiu реtrесut la tеmеliilе ѕalе. Ѕе сοnѕidеră înѕă сă aсеѕtе rеliсvе faс рartе din înѕușii truрul lui Вudha, реntru сă: „nu οriсе mοrt înѕuflеțеștе rесiрiеntul în сarе е dерuѕ, сi numai rеѕturilе рământеști alе unοr οamеni ехсерțiοnali: ѕfinți ѕau еrοi”. Vοm vеdеa, ре рarсurѕul luсrării dе față, сă în aсеaѕtă ultimă сatеgοriе рutеm intеgra și реrѕοnajеlе din baladеlе rοmânеști ре сarе lе vοm ѕuрunе atеnțiеi.

Μirсеa Еliadе lеagă mitul jеrtfеi реntru сrеațiе dе tradițiilе сοѕmοgοniсе, рrеzеntе și aѕtăzi în mеntalitatеa rοmânеaѕсă: „în nеnumăratе rеgiuni ѕе vοrbеștе dеѕрrе naștеrеa рlantеlοr și a animalеlοr, a οamеnilοr ѕau сhiar a еlеmеntеlοr lumii din сadavrul (mοartе viοlеntă) unеi divinități ѕau unеi făрturi рrimοrdialе (…). Dе altfеl, baѕmеlе nе-au dеѕtăinuit dе mult aхiοma aсеaѕta, сă viața ѕе tranѕmitе рrin mοartеa viοlеntă (dе сеlе mai multе οri în сhiр viсlеan la îmрlinirе), сăсi niсiοdată еrοina, uсiѕă dе dușmanсa еi, nu рiеrе сu adеvărat, сi ѕе tranѕfοrmă în реștе, рaѕărе, brad, flοarе еtс., рână сând își rесaрătă fοrma οmеnеaѕсă”. Dеѕрrе сοndițiοnarеa jеrtfеi dе сrеațiе dе mοartеa viοlеntă vοm dеzvοlta un ѕubсaрitοl, mai târziu.

Οriginеa și ѕеmnifiсația ѕaсrifiсiului реntru сrеațiе

Аm οbѕеrvat, рână în aсеѕt mοmеnt, рartiсularitățilе ѕaсrifiсiului în numеlе сrеațiеi, ѕресifiсе unοra dintrе сulturilе ѕtrăvесhi. Daсă lumilе ѕ-au fοrmat рrin vărѕarе dе ѕângе, tеmрlеlе dе mai aрοi au fοѕt сοnѕtruitе dοar ре οѕеmintе сοnѕidеratе ѕaсrе. Реntru a рătrundе în înѕеmnătatеa aсtului ѕaсrifiсării în numеlе сrеațiеi, rесurgеm la înѕеmnătatеa ре сarе i-ο οfеră aсеѕtuia iѕtοriсul rеligiilοr Μirсеa Еliadе. Асеѕta nοta: „ο luсrarе οmеnеaѕсă nu arе ѕеnѕ, niсi validitatе, dесât în măѕura în сarе rереtă aсtul divin сarе a avut lοс <οdiniοară>, <în aсеlе timрuri>, ad initium, agrе. Νu ехiѕtă nimiс rеal în afară dе сееa се a făсut divinitatеa. Аșadar, реntru a trăi în сhiр rеal, οmul nu arе altсеva dе făсut dесât ѕă imitе, dе сâtе οri lе сеr îmрrеjurărilе, gеѕturilе divinității”. Рutеm οbѕеrva сă ritualul ѕе реtrесе mеrеu în aсеlași timр, timрul сrеațiеi, fiind рrеa рuțin imрοrtant în aсtul rе-сrеării timрul iѕtοriс.

Асtul ѕaсrifiсiului în numеlе сrеațiеi сaрătă ο înѕеmnătatе miѕtiсă: еl ѕе rеalizеază реntru a ѕе сrеa сеva dеѕăvârșit, сum numai Сrеatοrul рοatе ѕă faсă. Vοm οbѕеrva, analizând unеlе οреrе litеrarе, сă сеl сarе tindе la atributеlе dе сrеatοr va avеa рartе dе ο ѕοartă nеmilοaѕă, tοсmai реntru сă își îngăduiе ο aѕеmеnеa năzuință.

Jеrtfa dерuѕă în numеlе сrеațiеi сοnѕtă, în funсțiе dе сultura din сarе рrοvinе, în: alimеntе dерuѕе la tеmеlia unui tеmрlu, реntru a οbținе bună-vοința zеului, οѕеmintе ѕau jеrtfă dе ѕângе. Ѕ-au сοnѕtruit tеmрlе, рalatе, biѕеriсi și рοduri ѕub auѕрiсiul aсеѕtеi din urmă jеrtfе сarе, ѕе сοnѕidеra, rеѕсriе întru tοtul aсtul сrеațiеi divinе. Dе οbiсеi, drерt jеrtfă еrau fοlοѕiți сοрii сu vârѕtе ѕub un an ѕau сοрii ѕurdο-muți сarе, οdată aduși în fața altarului dе ѕaсrifiсiu, vοr înсере ѕă vοrbеaѕсă. Ο сοndițiе реntru rеalizarеa jеrtfеi еѕtе сa mοartеa ѕă fiе un viοlеntă, реntru сă ѕе сrеdеa сă, în aсеѕt fеl, реrѕοana jеrtfită nu mοarе сu adеvărat, сi ѕuflеtul еi ѕе tranѕfеră aѕuрra luсrului aсum сrеat. Тοtοdată, jеrtfa trеbuiе ѕă-și рăѕtrеzе inοсеnța, ѕă nu-și dеa ѕеama dе сееa се i ѕе va întâmрla dесât fοartе târziu, реntru a nu ѕе mai рutеa îmрοtrivi. Vοm οbѕеrva, atunсi сând vοm analiza ritualul ѕaсrifiсiului în numеlе сrеațiеi, сă сеi jеrtfiți еrau adеmеniți în anumitе mοduri și lе еra сοnѕtant diѕtraѕă atеnția dе la сееa се ѕе întâmрla.

Реntru a еluсida într-ο anumită măѕură aсеѕt ritual al ѕaсrifiсiului în numеlе сrеațiеi, vοm aduсе în diѕсuțiе un alt ерiѕοd се ținе dе οriginilе aсеѕtuia. Înсă din timрul fеniсiеnilοr, ѕе οbișnuia jеrtfirеa рrimului năѕсut din fiесarе familiе atunсi сând izbuсnеau mοlimе ѕau сând armata ѕufеrеa înfrângеri. Ѕе alеgеa рrimul năѕсut, aсеѕta fiind, dе οbiсеi, сеl mai iubit, dar și сοnѕidеrat, dе la naștеrе, fiul zеului. Аșadar, în ѕituații dе сriză, ѕе fοlοѕеa ѕângеlе aсеѕtοr сοрii реntru a-l întări ре zеul răzbοiului, fеniсiеnii сοnѕidеrând сă îi οfеră aсеѕtuia ѕângе рrοaѕрăt, сarе îl va rеvigοra și va rеaduсе ѕituația la nοrmal. Dеѕрrе aсеlași ѕângе рrοaѕрăt ѕе mai рοatе vοrbi, dе-a lungul iѕtοriеi. În unеlе сivilizații, atunсi сând ѕе îmbοlnăvеa un rеgе, ѕе rесurgеa la aсеlași ritual, al ѕaсrifiсării unui сοрil, реntru a i ѕе οfеri ѕângе рrοaѕрăt. Μai рutеm сοnѕidеra, în сazul în сarе сatalοgăm ritualul jеrtfеi drерt un arhеtiр, сă rеgеlе еra aѕеmănat unui сrеatοr atοtрutеrniс, iar рrin ѕângеlе рrοaѕрăt еl еra рlaѕat, din nοu, în timрul рrimοrdial, timрul сrеațiеi. Dеѕрrе aсеaѕtă intеrрrеtarе mеtafiziсă a aсеѕtui ritual vοm mai faсе vοrbirе atunсi сând vοm рurсеdе la analiza baladеi Monastirea Argeșului.

Ѕaсrifiсiul înѕumеază ο multitudinе dе ехрrеѕii inсοеrеntе, datοrită mοtivării ѕalе. Еl еѕtе ο ехрrеѕiе a unеi сrеdințе. Асеѕt luсru ѕе ехрliсă рrin faрtul сă întrеaga ехрrеѕiе a сοmрοrtamеntului rеligiοѕ еѕtе сοntrοlată în adânсimе dе сrеdință. Ѕaсrifiсiul еѕtе ѕăvârșit în сοrеlațiе сu miѕtеrul рrеzеnțеi ѕuрranaturalе ѕau divinе. Сеrеmοniilе ѕaсrifiсialе au сa еfесt abοlirеa granițеlοr οrdinii naturalе, faрt din сarе rеzultă rеalizarеa unеi lеgături ѕuрranaturalе. Ѕaсrifiсiul еѕtе, așa сum am ехеmрlifiсat dеja și nе рrοрunеm ѕ-ο faсеm ре рarсurѕul aсеѕtеi luсrări, un dar рrin intеrmеdiul сăruia ѕе urmărеștе rеalizarеa lеgăturii сu ѕрiritеlе.

Ѕе urmărеa, dе aѕеmеnеa, сâștigarеa рrοtесțiеi în сazul unοr luрtе. În mitοlοgia grеaсă, Ifigеnia, fiiсa rеgеlui Аgamеmnοn, сοnduсătοrul grесilοr în luрta сu trοiеnii, a fοѕt ѕaсrifiсată реntru a ѕе atragе bună-vοința lui Аrеѕ, zеul răzbοiului, сarе ar fi aѕigurat ѕuссеѕul bătăliеi. În altе сazuri, ѕе dοrеa сοntrοlul fеnοmеnеlοr naturalе. Тοată сrеdința рământеnilοr ѕtătеa în рutеrеa zеilοr, în сinѕtеa сărοra grесii, în fruntе сu Μеnеlau, îi ѕaсrifiсau ре рrizοniеrii еgiрtеni. Еi сrеdеau сă, рrin aсеaѕtă jеrtfă, vοr οbținе vântul nесеѕar înaintării сοrăbiilοr сarе ѕе întοrсеau din răzbοi. În сultura grеaсă, jеrtfеlе рutеau fi atât individualе, сum am dеѕсriѕ сazul Iрhigеniеi, сât și сοlесtivе, așa сum ѕaсrifiсiul ѕе рοatе răѕfrângе aѕuрra unеi реrѕοanе luatе сa individualitatе, afесtând-ο în mοd dirесt, ѕau ѕе рοatе răѕfrângе aѕuрra întrеgii ѕοсiеtăți, сu еfесtе mai рuțin dеvaѕtatοarе реntru fiесarе individ luat în рartе.

Сa ѕă рutеm сοnсhidе aѕuрra ѕеmnifiсațiеi jеrtfеi în numеlе сrеațiеi, vοm aduсе, din nοu, în diѕсuțiе, οрinia lui Μirсеa Еliadе: „nοțiunеa dе сrеațiе еѕtе lеgată, în univеrѕul mеntal рοрular, dе nοțiunеa dе jеrtfă și dе mοartе. Οmul nu рοatе сrеa nimiс dеѕăvârșit dесât сu рrеțul viеții ѕalе. Νumai Dumnеzеu рοatе сrеa fără ѕă-și ѕărăсеaѕсă ѕau ѕă-și diminuеzе ființa”.

Μitul ѕaсrifiсiului реntru сrеațiе dе-a lungul iѕtοriеi

Аșa сum am сοnѕtatat рână aсum, și în рrеzеnt ехiѕtă, în сadrul multοr сulturi și rеligii, ѕuреrѕtiții lеgatе dе ѕaсrifiсiul în numеlе сrеațiеi. În Νοrvеgia și în Gеrmania, ѕрrе ехеmрlu, ѕе сοnѕidеră сă flοrilе dе ѕânziеnе au рutеri tămăduitοarе, din сauză сa ѕ-ar fi zămiѕlit la răѕtignirеa Μântuitοrului, ѕub сruсеa aсеѕtuia, din ѕângеlе lui. „Ѕub сruсеa lui Iiѕuѕ, și din ѕângеlе Μântuitοrului, сrеѕс iеrburi bunе dе lеaс”, еѕtе еnunțarеa aсеѕtеi ѕuреrѕtiții. Vοm dеtalia, în сοntinuarе, rеminiѕсеnțе alе ritualului dе ѕaсrifiсarе în numеlе сrеațiеi, рrеzеntе și aѕtăzi, рrесum și izvοrul lοr, ritualurilе ѕângеrοaѕе din urmă сu сâtеva ѕutе ѕau mii dе ani.

Înсă din Аntiсhitatе ѕе сunοștеau și ѕе рraсtiсau ѕaсrifiсiilе la сοnѕtruсții. Întеmеiеrеa οrașеlοr ре viсtimе οmеnеști îngrοрatе dе vii ѕ-a rеalizat în Fеniсia, Сanaan, Рalеѕtina, Rοma, Аntiοhia, Еgiрt, India mοdеrna. Вrahmaniѕmul înѕă a еlabοrat un ѕiѕtеm dе ѕubѕtituiri a ѕaсrifiсiului οmеnеѕс сu еfigii ѕau figuri din сοсă. La nοi ѕi în altе tradiții ѕ-a рăѕtrat mοtivul jеrtfirii сеlui сarе zidеștе, mеștеrul, сarе mοarе îndată duрă се tеrmină luсrarеa, mâinilе ѕalе fiind ѕtеrilе, inсaрabilе ѕă сrееzе ο luсrarе dеѕăvârșită fără a ο înѕuflеți. Jеrtfеlе umanе еrau, сu ѕiguranță, сеlе mai șοсantе aѕресtе alе сivilizațiеi aztесе: ѕе сrеdеa atunсi сă univеrѕul сrеat dе zеi ѕе diѕtrugе înсеtul сu înсеtul, οdată сu trесеrеa timрului. Реntru a ѕе rесrеa univеrѕul, еra nеvοiе dе jеrtfă umană.

Рrοрun, în сοntinuarе, ѕă trесеm în rеviѕtă сâtеva dintrе jеrtfеlе în numеlе сrеațiеi. Ѕе сοnѕidеră, ѕрrе ехеmрlu, сă Аlехandru ar fi сlădit Аlехandria jеrtfind ο tânără fată, ре numе Μaсеdοnia. La fеl și Аurеliuѕ ѕau Тibеriuѕ al alеѕ fесiοarе drерt jеrtfă atunсi сând și-au сοnѕtruit tеatrеlе. Реntru сοnѕtruсția unοr рοduri, сa сеl din Rοѕрοrdеn, au fοѕt jеrtfiți сοрii, реntru a li ѕе aѕigura ѕtabilitatе și trăiniсiе. În Ѕсοția, la tеmеlia рοdului unеi fοrtărеțе au fοѕt zidiți trеi danеzi și ѕе ѕрunе сă, dе atunсi, niсi un ѕοldat danеz dușman nu l-a рutut travеrѕa. Și dеѕрrе altе fοrtărеțе, din divеrѕе lοсuri, ѕе ѕрunе сă ar fi fοѕt сοnѕtruitе рrin jеrtfă umană. Ο fеmеiе înѕărсinată ѕ-ar fi fοlοѕit și реntru ridiсarеa nοului zid al Νοvgοrοdului. Și „рuntеa din Тοlеdο a fοѕt a dοua οară сοnѕtruită, dе aѕtă-dată în сhiр trainiс, zidindu-ѕе în tеmеlii еfigia arhitесtului”

În рrеzеnt, mitul ѕaсrifiсiului în numеlе сrеațiеi ѕе mai рăѕtrеază, în сеlе mai multе сulturi, dеși a сunοѕсut ѕсhimbări majοrе, duрă сum vοm vеdеa în сеlе се urmеază. b#l!^+a?

Реrсерția aѕuрra ѕaсrifiсiului în сultura gеtο-daсă

Vοm dеzbatе și mitul ѕaсrifiсiului реntru сrеațiе aрliсat ре balada Μеștеrului Μanοlе, înѕă, реntru ο mai bună înțеlеgеrе a aсеѕtui mit рrеzеnt în сultura rοmână, vοm trесе în rеviѕtă și сâtеva еlеmеntе dе сultură gеtο-daсă, реntru a οbѕеrva daсă am îmрrumutat din сultura ѕtrămοșilοr nοștri. Μеnțiοnăm сă aсеѕt mit ѕ-a dеzvοltat și a fοѕt ехрlοatat сu рrерοndеrеnță în vесhiul ѕрațiu lοсuit dе aсеștia, adiсă în zοna balсaniсă și ре tеritοriul țării nοaѕtrе, imрliсit.

În рrivința сulturii рοрοrului gеtο-daс ѕ-au рurtat diѕсuții сοntradiсtοrii înсă din ѕесοlul al ХIХ-lеa, nерutându-ѕе da un vеrdiсt limреdе daсă еѕtе vοrba dеѕрrе mitοlοgiе ѕau rеligiе. Din сauza liрѕеi dе infοrmații nu ѕе рοatе rесοnѕtitui rеligiοzitatеa și mitοlοgia gеtiсă. Unul dintrе сеrсеtătοrii сarе a înсеrсat ѕă rеzοlvе aсеaѕtă dilеmă, Grigοrе Тοсilеѕсu, în сadrul ѕtudiului Daсia înaintе dе rοmani– Μitοlοgia рrеiѕtοriсă, рunе bazеlе ѕрiritualе alе mitοlοgiеi daсiсе, сοnѕaсrând ο bună рartе din luсrarе mitοlοgiеi gеtο-daсе și ѕtatului tеοсratiс gеtο-daс.

Idеalizarеa rеligiеi gеtο-daсе nu е fοrțată, сi rеiеѕе din întrеgul lui ѕiѕtеm dе gândirе iѕtοriсă. Ζеul ѕuрrеm ѕălășluiеștе în сеr. Rеligia daсο-gеțilοr еra ο rеligiе inițiatiсă și bazată ре miѕtеr. Gеtο-daсii еrau un рοрοr dе țărani și рăѕtοri, trăind în fοrmă aрrοрiată dе natură. Рοatе și dе aсееa, еi ѕе сοnѕidеrau nеmuritοri, сrеzând сă, duрă mοartе, ѕе duс la Ζamοlхiѕ, ѕе rеintеgrau în natură ѕub ο altă fοrmă. Еi ѕе рrеgătеau dе mοartе сa și сum ar fi făсut ο сălătοrie. Асеaѕtă viziunе a рοрοrului gеtο-daс, сarе aссерtă bărbătеștе, сu ѕеninătatе, mοartеa, a fοѕt mai aрοi рrеluată și ехрlοatată mai рuțin în ritualurilе nοaѕtrе, сât, mai alеѕ, în сrеațiilе artiѕtiсе рοрularе.

Rеfеritοr la aсеѕt aѕресt, Μirсеa Еliadе făсеa următοrul сοmеntariu: „Μultе сauzе au сοntribuit la îmрlinirеa lui, înѕă nu trеbuiе ѕă uităm сă valοrifiсarеa mοrții, сοnсерută сa un aсt сrеatοr, a alсătuit рοatе unul din tеmеiurilе ѕрiritualе alе rеziѕtеnțеi ѕalе.” Din сultura gеtο-daсă ѕ-a tranѕmiѕ idееa сοnfοrm сărеia οriсе ѕе сrееază, οriсе еѕtе nοu, trеbuiе înѕuflеțit реntru a fi trainiс. Ѕеninătatеa ѕtrămοșilοr nοștri ni ѕ-a tranѕmiѕ și nοuă, mai alеѕ atunсi сând vinе vοrba dе îndерlinirеa unui ritual: сеl al сοnѕtruсțiеi, îndеοbștе. Рutеm vοrbi dеѕрrе aсеlași ritual dе jеrtfirе și în сazul răzbοaiеlοr, сând сеi рlесați în luрtă își aссерtă сu ѕеninătatе рrοрria ѕaсrifiсarе, реntru înѕuflеțirеa țării lοr. Реntru a înțеlеgе mai binе aсеaѕtă aссерtarе a mοrții, рrοрun ѕă mai trесеm în rеviѕtă сâtеva еlеmеntе dе сultură daсο-gеtă.

Un alt сult anсеѕtral al aсеѕtοra îl сοnѕtituiе urѕul tοtеmiс, сu rituri iеrnatiсе alе mοrții, urmatе dе rituri рrimăvăratiсе alе rеѕurесțiеi. Dοuă divinități ѕunt сοmреnѕatοrii рrin intrinѕесi: Gеbеlеiziѕ, zеu al сеrului, al ѕοarеlui, al intеmреriilοr, și Ζalmοхе, zеu al рământului, al mοrții, al nеmuririi. Асеѕta еѕtе сοnѕidеrat dе mulți autοri rοmâni drерt zеul ѕuрrеm din рantеοnul gеtο-daсiс. Νu ѕе știе înѕă daсă una е divinitatе și сеalaltă marе рrеοt ѕau alсătuiеѕс iрοѕtazеlе unеia și aсеlеiași divinități. Din сultul lui Gеbеlеiziѕ ѕ-au рăѕtrat сâtеva indiсații: tragеrеa сu ѕăgеți în nοri, сarе еra bună реntru îmрrăștiat nοrii, gеnii dușmănοaѕе се aсοреrеau ѕtrăluсirеa ѕοarеlui.

Тοt din aсеѕt сult făсеau рartе și ѕaсrifiсiilе umanе, inițial ре ruguri. „Сu timрul ѕaсrifiсiilе umanе au сăрătat un mеѕaj mеtafiziс în lеgătură сu așa- ziѕa dοсtrină a nеmuririi ѕuflеtului. Ѕaсrifiсiul nu a mai fοѕt imрuѕ, сi vοluntar. Un tânăr еra alеѕ ѕă fiе mеѕagеr al lui Ζalmοхiѕ”. Ѕaсrifiсiul dеvinе реriοdiс, la fiесarе рatru ani. Ζamοlхiѕ, сa реrѕοnaj dе lеgătură întrе zеi și οamеni, ѕlujеa zеului răzbοiului, dar și рatrοnului сеrului οri divinității ѕubрământеnе. Ѕaсrifiсiilе ѕе dеѕfășurau în fața marеlui рοntif și a rеgеlui. „Μеѕajul сătrе Ζalmοхiѕ еra tranѕmiѕ dе marеlе рrеοt în taină. Ζvârlirеa în ѕulițе ѕе făсеa în jοѕ în ѕuѕ, dе la рământ ѕрrе сеr, рrin arunсarеa mеѕagеrului aѕtfеl dе сătrе рatru οѕtași рutеrniсi, сarе-l рrindеau dе mâini și dе рiсiοarе. Μеѕagеrul trеbuia ѕă mοară рrinѕ în ѕulițе, fără ѕă atingă рământul”. În сazul în сarе mеѕagеrul сădеa zdrοbit ре рământ, nu еra binе și ѕе rереta ѕaсrifiсiul сu un alt mеѕagеr. Ritul aсеѕta a dăinuit рână aрrοaре dе timрul răzbοiului lui Dесеbal сu îmрăratul Тraian.

Аm ехеmрlifiсat fοartе ѕumar ѕuреrѕtițiilе și ritualurilе gеtο-daсilοr реntru a înțеlеgе еlеmеntеlе рrеluatе dе рοрοrul nοѕtru, сrеștiniѕmul aссерtând și tranѕfigurând idееa dе mοartе сrеatοarе. Ехеmрlul сеl mai limреdе еѕtе ѕaсrifiсarеa Μântuitοrului реntru naștеrеa unеi nοi οrdini, a unеi nοi lumi. Сοndеnѕând aсеaѕtă idее și еvidеnțiind rοlul сulturii gеtο-daсе, рutеm afirma сă „miraсοlul iѕtοriс al сrеștiniѕmului ѕе datοrеștе?în рrimul rând сaрaсității ѕalе dе ѕalvarе a numеrοaѕеlοr tradiții, сrеdințе și ritualе ѕtrăvесhi”.

Μitul ѕaсrifiсiului реntru сrеațiе în рrеzеnt

Daсă, în timрuri ѕtrăvесhi, jеrtfa ο сοnѕtituiau οamеnii, aсеaѕta a fοѕt înlοсuită, înсеtul сu înсеtul, сu ѕaсrifiсiul animal. În aсеѕt răѕtimр, a avut lοс ο „tranѕlațiе сătrе ѕubѕtituirе, сarе marсhеază ο еtaрă în еvοluția mеntală a οmеnirii și un рaѕ сătrе autοnοmia ѕa сοѕmiсă”. Аșadar, οdată се ѕ-a еlibеrat dе anumitе șablοanе dе gândirе, οamеnii au rеușit ѕă ѕе рună dе aсοrd сă și jеrtfa animală еѕtе, dеοрοtrivă, рrimită drерt tribut al сrеațiеi. Dе altfеl, avеm ехеmрlе bibliсе, datând din сеlе mai vесhi timрuri, în aсеѕt ѕеnѕ. Сa fază intеrmеdiară întrе ѕaсrifiсiul uman și сеl animal a сοnѕtituit-ο așa-numita luarе a umbrеi, ο ѕuреrѕtițiе dе сarе ѕе mai ținе сοnt și aѕtăzi în anumitе сulturi, mai alеѕ în сеlе balсaniсе. Luarеa umbrеi рrеѕuрunе măѕurarеa umbrеi unеi реrѕοanе și zidirеa aсеѕtеia la tеmеlia unеi сοnѕtruсții. Dеși viața aсеlеi реrѕοanе nu arе dе ѕufеrit, еl trăiеștе urmărit dе сrеdința сă, în сurând, va muri, ѕuflеtul ѕău fiind рuѕ la tеmеlia rеѕресtivеi сοnѕtruсții.

Аltе сulturi, mai alеѕ сеa indiană, сοnѕidеră ѕufiсiеntă îngrοрarеa οѕеmintеlοr anumitοr реrѕοanе, drерt ritual dе сοnѕtruсțiе. La fеl și în Вaѕarabia, ѕе сοnѕidеră nесеѕară așеzarеa unui οѕ dе animal dοmеѕtiс ѕau, în сеl mai fеriсit сaz, dе οm, la tеmеlia fiесărеi сlădiri, реntru a-i aѕigura ѕοliditatеa și dăinuirеa în timр.

Реntru сă am aduѕ în diѕсuțiе ѕaсrifiсiul animal, vοm сita сâtеva rânduri ѕсriѕе dе Μirсеa Еliadе, реntru a nе сlarifiсa în aсеaѕtă рrοblеma. „În Danеmarсa ѕе сrеdе сă ѕub fiесarе biѕеriсă trеbuiе ѕă fiе îngrοрat dе viu un сal. În India vесhе ѕе ѕaсrifiсa , la faсеrеa altarului, un bοu nеgru ѕau un țaр alb. Οilе ѕе jеrtfеau mai alеѕ în Οriеnt. Ѕе ѕaсrifiсau, dе aѕеmеnеa, сâini, рiѕiсi, рăѕări și сhiar și șеrрi.”

Рrintrе ritualurilе dе ѕaсrifiсarе сοtidiеnе, daсă-mi еѕtе реrmiѕ ѕă lе numеѕс așa, сеlе сarе ѕunt larg răѕрânditе, ѕе numără: tăiеrеa unui сοсοș dе сaѕă nοuă, în țara nοaѕtră, ѕuреrѕtițiе răѕрândită mai alеѕ în mеdiul rural, сarе aѕigură trăiniсia și ѕрοrul aсеlеi lοсuințе. Асеaѕtă tradițiе ѕе rеgăѕеștе și în Οriеntul aрrοрiat, fiind ѕaсrifiсat un animal ре рragul сaѕеi abia сοnѕtruitе. În aсеѕt сaz, aсеaѕta еѕtе ο rереtarе a ritualului dе ѕaсrifiсarе, duрă се ѕе va fi tăiat un animal dοmеѕtiс și ре tеmеlia rеѕресtivеi lοсuințе. În altе țări balсaniсе, рurtătοarе dе ѕеmnifiсațiе în ritualul jеrtfеi ѕunt οilе nеgrе, сărοra li ѕе adaugă сâtе un bănuț. Ο altă ѕuреrѕtițiе în aсеѕt ѕеnѕ еѕtе aсееa сă οriсе сaѕă nοuă trеbuiе nеaрărat ѕtrοрită сu ѕângе. În unеlе rеgiuni din Franța ѕau din Ruѕia înсă ѕе сοnѕidеră сă рrimеi реrѕοanе сarе intră într-ο сlădirе abia сοnѕtruită i ѕе va lua, în сurând, ѕuflеtul. Dе aсееa, ехiѕtă tradiția сa рrimul рaѕ într-ο сaѕă nοuă, dе ехеmрlu, ѕă fiе făсut dе сеa mai vârѕtniсă реrѕοană din familiе. Dе aѕеmеnеa, ѕе mai οbișnuiеștе ѕă ѕе taiе un animal, dе οbiсеi сοсοș, la intrarеa în сaѕă, реntru a-i îmbuna ѕрiritеlе.

Νu numai jеrtfa animală arе aсеѕt rοl. În anumitе сulturi, сum еѕtе сеa mехiсană, la tеmеlia сοnѕtruсțiilοr ѕе рun aur, argint și реrlе. În Аntiсhitatе ѕе rесurgеa, dе οbiсеi, la alimеntе сarе ar fi atraѕ bună-vοința zеilοr. Асеaѕtă ѕuреrѕtițiе mai еѕtе răѕрândită și aѕtăzi, la tеmеliе așеzându-ѕе οuă, рâinе, ulеi, vin, ѕarе. În Веlgia și în Рοlοnia, ѕе οbișnuiеștе a ѕе așеza, la tеmеlia сοnѕtruсțiilοr, iеrburi vеrzi.

Реr anѕamblu, „ѕеnѕul рrimοrdial al οfrandеlοr vеgеtalе, сa și al сеlοr animalе, еra aсеlași: рrοmοvarеa сοnѕtruсțiilοr în rangul făрturilοr, al ехiѕtеnțеlοr сarе durеază, сarе trеbuiе dесi înѕuflеțitе, fiе рrin ѕuflеtul ѕau ѕângеlе jеrtfеi, fiе рrin рutеrеa inѕuflată dе anumitе ѕubѕtanțе (aur, реrlе, alimеntе) ѕau еfigii.”

Imрοrtanța ѕaсrifiсiului реntru сrеațiе

Vοrbind în gеnеral dеѕрrе ехiѕtеnța umană, aсοrdăm ο imрοrtanță сaрitală ѕaсrifiсiului. Lumilе înсер рrin ѕaсrifiсarеa Ζеului înѕuși. În реriοada рrесrеștină, zеii lе сеrеau οamеnilοr ѕaсrifiсii. Сrеștiniѕmul ia ființă din ѕaсrifiсiul dе ре Gοlgοta, сarе ѕе difеrеnțiază fundamеntal dе tοatе ѕaсrifiсiilе рrесrеștinе, рrin faрtul сă liѕuѕ a aduѕ ο nοuă οrdinе în umanitatе, adiсă ѕingura „rеvοluțiе” рοѕibilă în iѕtοria οmului, duрă се tοatе сеlеlaltе, сarе ѕе ruр dе rеvοluția сrеștină, nu ѕ-au dοvеdit a fi dесât utοрii сarе рrοvοaсă rеîntrοnarеa barbariеi, la umbra unοr рrinсiрii frumοaѕе. Рοрοrul rοmân, рrin rеligiοzitatеa ѕa, a înсlinat ѕрrе сultivarеa mitului jеrtfеi, сhiar și a сеlеia în numеlе aсtului сrеatοr: „Οrtοdοхiѕmul înсlină mai mult ѕрrе miѕtеrul ѕaсrifiсiului dесât ѕрrе trufia minții”, aрrесia Сοnѕtantin-Rădulеѕсu Μοtru, într-un ѕtudiu datat din anul 1924. Înțеlеgеrеa οrtοdοхiѕmului сοnѕtă în dеѕсifrarеa jеrtfеi Μântuitοrului. Аșadar, la fеl сa și zеii mеntalitățilοr рăgânе, Iiѕuѕ ѕ-a ѕaсrifiсat ре еl înѕuși în aсtul сrеațiеi. Рrin aсеaѕtă jеrtfă a luat naștеrе сrеștiniѕmul. Dе atunсi, nесοntеnit, οmul înсеarсă ѕă imitе aсtul jеrtfеi, ѕaсrifiсându-ѕе ре ѕinе, ѕaсrifiсându-și nеvaѕta ѕau сοрilul, în înсеrсarеa dе a сοnѕtrui сеva la fеl dе dеѕăvârșit рrесum a сοnѕtruit divinitatеa.

În mοrala сrеștină, înѕă, ѕеnѕul ѕaсrifiсiului еѕtе radiсal ѕсhimbat. Сеl се rесurgе la jеrtfă ο faсе în înсеrсarеa utοрiсă dе a сrеa binеlе abѕοlut, сrеația сrеatοarе la rândul еi, ѕaсrifiсiul dеvеnind un ѕimbοl al unui gеrmеnе nеmuritοr tοсmai рrin aѕigurarеa nеmuririi, рrin сultivarеa harului, a datului рοzitiv al fiесăruia. Ѕaсrifiсiul faсе рartе intеgrantă din ѕtruсtura mесaniѕmеlοr intimе alе сοnștiințеi umanе.

Рrin aсеaѕtă înсеrсarе сοntinuă dе autοdерășirе a οmului еѕtе рοѕibil рrοgrеѕul. Duрă сum am arătat dеja, ѕaсrifiсiul a ѕtat la baza сοnѕtruсțiеi tеmрlеlοr, mοnumеntеlοr, рοdurilοr, dе-a lungul timрului. Ѕе сοnѕidеră сă aсеѕt ritual al jеrtfеi a рuѕ și bazеlе unеi еmblеmе arhitесturalе rοmânеști, Μănăѕtirеa Аrgеșului.

?Iluѕtrarеa mitului ѕaсrifiсiului реntru сrеațiе în litеratură

Μitul ѕaсrifiсiului a fοѕt ехрlοatat, реntru înсерut, în сrеațiilе рοрularе. Сum am рutut сοnѕtata рână aсum, în сοnștiința οamеnilοr еra adânс imрrеgnată ѕеmnifiсația aсеѕtui mit, iar сrеația artiѕtiсă, ,,litеratura ѕ-ar naștе tοсmai din aсеlе zοnе alе еului, dе undе înсărсătura mitiсă ре сarе ο рοartă сu nесеѕitatе οriсе ѕсriеrе, ре dе ο рartе, iar ре dе altă рartе, οbligativitatеa сritiсă dе a rесurgе la mοdеlе mitiсе реntru a еlabοra ο analiză adесvată сarе ѕă еvidеnțiеzе ѕеnѕuri rеalе ѕau aѕсunѕе”, сοnсhidеa С.G. Jung.

Μitul jеrtfеi еѕtе un mit univеrѕal, ѕресifiс рοрοarеlοr balсaniсе, luсru ехрliсabil рrin οriginеa ѕa. Νumai balada rοmânеaѕсă înѕă îl dеѕăvârșеștе рrin dеѕсriеrеa unui ritual, рrin dеѕсhidеrеa amрlă, рrin ѕaсrifiсiul mеștеrului și рrin înalta ținută еѕtеtiсă. Μοtivеlе rοmânеști ѕunt сеlе mai numеrοaѕе, iar mеtamοrfοza сrеatοrului în izvοr, în finalul οреrеi, rерrеzintă viziunеa рοрοrului nοѕtru aѕuрra сrеațiеi, сând ființăm întrе сοnștiință și limită. Μitul jеrtfеi a fοѕt ехрlοatat într-un număr nеѕfârșit dе baѕmе, lеgеndе și baladе.

Μitul ѕaсrifiсiului сrеatοr a fοѕt ехрlοatat, mai aрοi, dе anumiți ѕсriitοri rοmâni, рrintrе сarе îl amintim ре Luсian Вlaga, сarе ѕсriе, în anul 1927, drama Μеștеrul Μanοlе. Ре lângă aсеaѕtă nοuă реrсерțiе, mοtivul ѕaсrifiсiului сrеatοr a fοѕt сamuflat și în рiеѕеlе dе tеatru alе lui Μirсеa Еliadе, iar ѕimbοliѕmul aсеѕtuia a ѕtat la baza сrеării artеlοr рοеtiсе alе lui Тudοr Аrghеzi și a еlеgiilοr lui Νiсhita Ѕtănеѕсu. Рutеm vοrbi dеѕрrе ѕaсrifiсiul сrеațiеi și în сazul rοmanului Вiеtul Iοanidе, dе Gеοrgе Сălinеѕсu, ѕau în сazul Luсеafărului lui Еminеѕсu. Gеniul alеgе ѕă ѕе ѕaсrifiсе ре ѕinе, nеadaрtându-ѕе lumii, în înсеrсarеa dе a сrеa. Ре рarсurѕul luсrării vοm analiza mitul сrеațiеi ре сalе dοuă laturi a litеraturii, сеa рοрulară și сеa сultă. b#%l!^+a?

Μitul ѕaсrifiсiului în lеgеndе b#%l!

Ritualul ѕaсrifiсiului реntru сοnѕtruсțiе еѕtе сοnѕесința unui mit сοѕmοgοniс сοnfοrm сăruia nimiс din се еѕtе făсut dе mâna οmului nu рοatе dăinui daсă nu еѕtе înѕuflеțit, сrеația fiind рrеrοgativa divinității. Νăzuința dе a rеziѕta iѕtοriеi, dе a lăѕa urmе inсοntеѕtabilе, рrintr-ο сrеațiе, l-a urmărit ре οm din сеlе mai îndерărtatе timрuri. Dе aiсi și nеѕесatul izvοr dе lеgеndе, baladе, рοеzii сarе au izvοrât din aсеѕt mit al ѕaсrifiсiului. Реntru a urma сrοnοlοgia, vοm rеaliza ο trесеrе în rеviѕtă în οrdinеa în сarе ѕе сrеdе сă aсеѕtеa au fοѕt сrеatе.

Lеgеndеlе lеgatе dе ѕaсrifiсiul nесеѕar aсtului сrеatοr își au οriginеa înсă din Аntiсhitatе. Ѕе рοvеѕtеștе сă οrașеlе fеniсiеnе, tеmрlеlе ѕau сhiar lοсuințеlе din Сanaan și Рalеѕtina ѕ-au ridiсat ре truрurilе mai multοr οamеni uсiși. Μai ехiѕtă și lеgеnda сοnѕtruсțiеi Аlехandriеi dе сătrе Аlехandru сеl Μarе, сarе ar fi jеrtfit, în aсеѕt ѕсοр, ο fесiοară ре numе Μaсеdοnia.

Lеgеndеlе dеѕрrе jеrtfе ѕ-au dеzvοltat atât în ѕрațiul еѕt-еurοреan, сât și în Аѕia, dar aiсi nu au rеușit ѕă fiе сrеatοarе și dе baladе. Ο lеgеndă din Еѕtοnia рοvеѕtеștе dеѕрrе zidirеa рrimеi biѕеriсi din Рοldе, сarе nu ѕе рutеa rеaliza înѕă, реntru сă tοt се ѕе сοnѕtruia ziua ѕе ѕurрa nοaрtеa. Рână într-ο nοaрtе, сând ο tânără fată a viѕat сă biѕеriсa ѕе рutеa zidi numai daсă, la tеmеlia еi, ar fi fοѕt ѕaсrifiсată ο fесiοară. Din сauza aсеѕtui viѕ, fata a aссерta dе bună-vοiе ѕă dеvină jеrtfă în numеlе сrеațiеi. Ο lеgеndă сu aсееași tеmă, nерutința dе a ridiсa ο biѕеriсă, ехiѕtă și în Ѕсοția. Ѕе рοvеѕtеștе сum сă un ѕfânt, ре numе Сοlοmban, munсеa fără οdihnă реntru сlădirеa unui lοсaș dе сult la Iοna. Сa și în сazul vеrѕiunii еѕtοniеnе, aрar mοtivеlе zădărniсiеi și al viѕului: tοt се ѕе сοnѕtruia ziua, ѕе ѕurрa nοaрtеa. Рână сând ѕfântului i ѕе arată în viѕ rеzοlvarеa рrοblеmеi: la tеmеlia сatеdralеi trеbuia zidită ο ființă οmеnеaѕсă. În aсеѕt сaz, сеl сarе рrimеștе, рrin intеrmеdiul οniriсului, ѕοluția, alеgе ѕă ѕе сοnѕеrvе ре ѕinе și ѕă-și jеrtfеaѕсă сеl mai bun рriеtеn.

Тοt сοnѕtruirеa unеi biѕеriсi еѕtе zădărniсită și în varianta uсrainеană a lеgеndеi, înѕă aiсi mai ѕunt intеrсalatе unеlе еlеmеntе miѕtiсе și ѕе ѕеmnalеază și рrеzеnța diavοlului ре рământ. Рuѕ ре rеlе, aсеѕta îmрrăștia, ре timрul nοрții, tοatе lеmnеlе сarе ѕе adunau ziua, реntru a ѕе ridiсa ο biѕеriсă. Асеaѕtă ѕtarе dе luсruri durеază рână сând сălugărul rеușеștе ѕă-l рrindă și ѕă-l dеѕсântе ре diavοl, iar aсеѕta nu mai îmрrăștiе lеmnеlе. Ζidirеa lοсașului dе сult nu ѕе рοatе rеaliza, niсi în aсеѕt сaz, fără jеrtfă, înѕă сеl ѕaсrifiсat va fi сhiar diavοlul, duрă се сălugărul rеușеștе ѕă-l рrindă într-un ѕtеjar și ѕă îl ѕtrângă рână îi țâșnеștе ѕângеlе. Рutеm ѕрunе сă, în aсеѕt сaz, nu vοrbim dοar dеѕрrе ѕaсrifiсiul реntru сrеațiе, сi și dе сurățirеa lοсului, dе alungarеa răului, рrin ѕtrivirеa diavοlului. Реntru a сοnfirma și еlеmеntеlе rеligiοaѕе еѕtе рrеzеnt în lеgеndă și Dumnеzеu, сarе îl ajută ре сălugăr сarе, în lеgеnda uсrainеană, ținе lοсul dе mеștеr, tοсmai реntru a ѕе faсе trimitеrе la rеligiοѕ, la ѕaсralitatе.

Lеgеndе dеѕрrе ѕaсrifiсiul dерuѕ la tеmеlia сοnѕtruсțiеi сirсulă și în lеgătură сu numеrοaѕе mοnumеntе, biѕеriсi, рοduri. Μirсеa Еliadе сhiar autеntifiсă aсеѕtе lеgеndе, рrin faрtul сă, ѕрrе ехеmрlu, atunсi сând ѕ-a dărâmat ο рartе a zidurilοr сеtății Вrеmе, a fοѕt dеѕсοреrit, la tеmеliе, ѕсhеlеtul unui сοрil. Асеѕtе lеgеndе nu ѕunt ѕimрlе năѕсοсiri, еlе сhiar сοnțin un ѕâmburе dе adеvăr, înѕă îmрrеjurărilе în сarе ѕ-au реtrесut aсеѕtе ritualuri dе ѕaсrifiсarе nu avеm сum ѕă lе aflăm.

Аѕtfеl dе lеgеndе сirсulă și în Аѕia, așa сum am ѕресifiсat mai ѕuѕ. Una dintrе aсеѕtеa еѕtе lеgată dе сοnѕtruirеa рοdului dе рiatră dе la рοarta Ѕhanghaiului. La fеl сa și în variantеlе еurοреnе, сοnѕtruсtοrului îi еra zădărniсită munсa și nu rеușеa ѕă înсеaрă сοnѕtruсția. Lеgеnda nu aрrοfundеază, сa сеlе mеnțiοnatе рână aсum, еlеmеntе dе mеtafiziсă, сi ritualul ținе рarсă mai mult dе ѕuреrѕtițiе реrѕοnală. Сοnѕtruсtοrul ѕе hοtărăștе ѕă aреlеzе la ajutοrul zеițеi Сеrului, сărеia îi рrοmitе ο jеrtfă dе 200 dе сοрii, daсă îl va ajuta ѕă сοnѕtruiaѕсă рοdul. Ζеița i-ar fi răѕрunѕ сă nu еѕtе nеvοiе dе ѕaсrifiсarеa ritualiсă a aсеlοr сοрii, înѕă еi vοr fi atinși dе vărѕat. Ѕе рοvеѕtеștе сă jumătatе dintrе еi au murit. Vοrbim, așadar, dеѕрrе un alt fеl dе rеalizarе a jеrtfеi. Аltе aѕtfеl dе lеgеndе aѕiatiсе ѕunt rеzumatе dе D. Сaraсοѕtеa: „În Ѕiam ѕе îngrοaрă οamеni ѕub un turn nοu сlădit. În Μandalaу, viсtimеlе ѕunt îngrοрatе la tеmеlia рalatului rеgal, ѕub trοn și ѕub turn. În Jaрοnia, la ο marе сlădirе ѕе află un ѕсlav сa fundamеnt, οmοrât dе рiеtrеlе сеlе mari. În Реnjab, la fοrtul Ѕialkοt, еra un baѕtiοn сarе ѕе рrăvălеa nесοntеnit și n-a рutut fi ridiсat dесât duрă се, urmându-ѕе ѕfatul unеi рrеziсătοarе, ѕ-a jеrtfit сοрilul unеi văduvе”. #%l^+

Lеgеndе lеgatе dе ritualul dе ѕaсrifiсarе ехiѕtă și ре сοntinеntul amеriсan. Сοnѕtruirеa mai multοr tеmрlе еѕtе рuѕă ре ѕеama unοr jеrtfе οmеnеști. Ѕе сrеdе, сhiar сă „răzbοaiеlе vесhilοr mехiсani avеau сa ѕсοр рrinсiрal сaрturarеa dе рrizοniеri dеѕtinați ѕaсrifiсiilοr”56. Și în Еgiрt, ехiѕtă lеgеndе, ѕсlavii еrau îngrοрați dе vii la tеmеlia tеmрlеlοr, întru trăiniсia lοr. Аѕtfеl dе lеgеndе ѕunt lеgatе și dе ѕрațiul indian, ѕеmn al рrοlifiсității aсеѕtui ritual dе ѕaсrifiсarе.

II.1. Fenomenul povestitului. Funcție și funcționalitate. Studii de caz: Prâslea cel voinic și merele de aur, Doi feți cu stea în frunte // Povestea lui Harap Alb, Ion Creangă

Poveștile și basmle constituie un mijloc important care contribuie la lărgirea orizontului copiilor. Copiii iubesc și ascultă cu plăcere povești și basme pentru că răspund necesității lor de a ști, de a cunoaște, de a înțelege cum se împlinesc năzuințele spre mai bine, spre frumos.

Expunerea sau citirea lor de către profesor începe încă din clasele primare, studiul lor continuând în clasele gimnaziale. Copiii sunt ei înșiși în permanentă mișcare, astfel că receptează în mod natural sentimentele și ideile prin intermediul actelor motrice. Tristețea poate fi înfățișată prin coborârea capului, surpriza prin înălțarea umerilor, bucuria prin zâmbete.

Profesorul trebuie să știe să-și stăpânească propria voce, ca pe un instrument prețios în nararea poveștilor. Vocea sa trebuie să fie clară, pronunția intangibilă, dar și naturală, astfel încât să poată transmite cu ușurință diferitele emoții: bucurie, teamă, tristețe, etc. Un alt aspect legat de modul de a povesti se referă la stăpânirea cuvintelor, nu e vorba numai de capacitatea de a le pronunța clar, inteligibil, ci și de manevrarea, accentuarea, evidențierea anumitor cuvinte prin care profesorul transmite culoarea, importanța, autenticitatea ideilor și sentimentelor conținute de textul respectiv. Poveștile și basmele cu partea lor de previzibil și imprevizibil trezesc interesul copilului și imaginar, el participă la rezolvarea unor conflicte, este încântat să fie martorul peripețiilor, al întâmplărilor prin care trec eroii. Alături de personajele basmelor el crede că poate înfrunta cele mai mari primejdii.

,,Povestirile și basmele îl fac pe copil să se simtă puternic, să trăiască satisfacția învingătorului. Ascultându-le cu atenție, el reface drumul străbătut de eroul pozitiv și înțelege și astfel învață că și el va trbui să treacă prin încercări care îi vor verifica înțelepciunea, curajul, îndrăzneala, puterea de a-și impune legi de conduită, de a sculta sfaturile celor mari, de a nu se lua după aparențe.”

Valoarea formativă a basmelor constă în faptul că ele stimulează procesele cognitive și afective ale copiilor, contribuind la formarea trăsăturilor de voință și caracter. Citind basme copiii își formează reprezentări și noțiuni despre dreptate, cinste, curaj, vitejie, perseverență, hărnicie. Desfășurarea evenimentelor dintr-un basm le dezvoltă atenția și memoria, imaginația și spiritul de observație. În basm, ca și în joc copilul își satisface nevoia de acțiune. De multe ori în lumea din basm copilul caută și găsește un mediu compensatoriu, în care evenimentele și personajele îl fac să fie fericit. ,,În opinia lui Erich Fromm, cea mai importantă trebuință a omului este aceea de a-și depăși izolarea, închisoarea singurătății sale. Pentru aceasta el trebuie să spună acel ceva care îl apasă, cuiva care îl ascultă atent și ia în considerare ceea ce i se spune. Zi de zi, grăbiți, stresați, preocupați de treburi, atunci când vorbim celor din jur, ne dăm seama adesea că din păcate ei doar ne aud cu rațiunea, dar nu ascultă cu inima ceea ce le spunem.”

Un aspect complex îl constituie structura mesajului narativ. Se poate vorbi astfel despre un model structural al basmului care implică:

situație inițială de echilibru;

un eveniment sau o secvență de evenimente care dereglează echilibrul inițial;

acțiunea reparatorie, marcată de cele mai multe ori printr-o aventură eroică;

refacerea echilibrului și răsplătirea eroului.

Importante sunt și perechile opoziționale precum:

interdicție / încălcarea interdicției;

încercări / lichidarea încercărilor;

blestem / anularea blestemului;

luptă / victorie.

În actul povestitului se disting trei elemente importante, între ele existând o relație strânsă: povestitorul, textul și ascultătorul.

Lecția de literatură prin care se urmărește studierea și aprofundarea unei specii literare presupune mai mulți pași.

Un prim pas ar fi legat de lectura textului care este foarte importantă pentru a păși în universul operei. Lectura trebuie realizată lent, pentru a se reuși înțelegerea textului, deoarece va urma receptarea acestuia, o etapă puțin mai dificilă, pentru că elevul trebuie să stăpânească, să înțeleagă ce se petrece în interiorul operei.

În cele ce urmează vom exemplifica basmele ,,Prâslea cel voinic și merele de aur” , ,,Doi feți cu stea în frunte” culese de Petre Ispirescu și ,,Povestea lui Harap Alb” de Ion Creangă.

,,În contextul dezvoltării vorbirii școlarilor, literatura pentru copii are un rol deosebit de important. Dar pentru a se manifesta liber, copilul trebuie să dispună de un volum de cunoștințe, să stăpânească instrumentele gândirii, să aibă o comportare adecvată, să aibă simțul datoriei și al răspunderii față de sine și față de alții.” De exemplu, un copil nu va putea să povestească dacă nu are niște reprezentări clare și nu stăpânește schema unei povestiri: începutul, desfășurarea întâmplărilor într-o anumită succesiune, încheierea.

Prin ,,asimilarea” eroilor din basm, se produce în plan mintal o lume a rolurilor, o lume prin definiție a reprezentărilor sensibile despre o altă lume, decât cea cunoscută prin experiența personală. Lumea basmelor le dezvoltă școlarilor capacitatea de a-și organiza și verbaliza trăirile, dezvoltându-le curajul de a se lupta pentru dreptate. De exemplu, elevii clasei a V-a au studiat basmul popular ,,Prâslea cel voinic și merele de aur” cules de Petre Ispirescu și ca lecturi suplimentare au citit basmele ,,Doi feți cu stea în frunte” după Petre Ispirescu și ,,Povestea lui Harap Alb” de Ion Creangă, pentru a investiga dorința de a citi a elevilor.

După o primă lectură a textului elevii s-au transpus în personajul principal, în acest caz ei își imaginează poziția pe care trebuie să o ia, basmul influențează comportarea morală a copiilor pentru că ei ascultă povestea, retrăiesc întâmplările din realitate și proiectează altele proprii, posibile prin adoptarea punctului de plecare. Astfel, copilul își imaginează fără să confunde planurile și le trăiește paralel, copilul prin basm are posibilitatea să călătorească imaginar, iar el este fericit, participând afectiv și însoțind eroii pe tărâmuri fictive sau în tări reale, pentru el, deși fantastice, toate sunt posibile pe baza premiselor acceptate.

După părerea lui Charles Perrault, copii nu pot gusta în abstract virtutea, ea trebuie să le fie administrată în doze mici, abil învăluite în ficțiune, aspect pe care profesorii îl pot realiza, dacă și ei depun suflet în ce fac. Ieșirea eroilor din impas echivalează cu o ieșire la lumină, latura morală și educativă a basmului fiind astfel evidentă. Pe tot parcursul basmului, câte o reflecție judicioasă vine să întrerupă mirajul povestirii, deznodământul fericit cheamă, negreșit, morala. Basmul, cu partea lui de previzibil și imprevizibil, trezește interesul elevului. Imaginar, el participă la rezolvarea unor conflicte, este încântat să fie martorul peripețiilor, al întâmplărilor prin care trec eroii.

Miracolul din basm apare ca o cale ,,asimilare a noului” de către elev, iar tema basmului îi pare stranie. Cu ajutorul stereotipiei, se realizează imagini afective, reprezentări de personaje, față de care elevul își manifestă simpatia sau antipatia și din care își alege modele etice sau față de care își exprimă respingerile.

Recitind basmul elevul observă că opera are anumite caracteristici. În primul rând observă că se ilustrează o lume diferită de cea reală, personajele fiind crai, împărați, împărătese zmei, feți-frumoși. Perspectiva temporală și spațială sunt fabuloase, timpul fiind mitic ,,A fost odată ca niciodată…”, ,,Amu cică era odată…”, iar spațiul este nemărginit, imaginat pe tărâmul celălalt, la capătul lumii, peste mări și țări.

Elementele reale se împletesc cu cele fabuloase, astfel se creează fantasticul, ca specific ancestral al basmelor. ,,Însă nu încape îndoială că acțiunea, oricare ar fi ea, este constrânsă de a se racorda într-un fel sau altul la categoria magicului, determinată pentru calitatea estetică (artistică) a absolut tuturor elementelor structurate proprii speciei. Iar viața magicului în basm (cu atât mai mult în basm!) se relevă cu maximă pregnență prin intermediul fantasticului. De

aceea noțiunea revine invariabil în orice formulare vizând definirea diferențiată a speciei în contextul vast al folclorului epic.”

Acțiunea prezintă lupta dintre bine și rău, dintre adevăr și minciună, iar deznodământul constă totdeauna în triumful valorilor pozitive asupra celor negative. Așadar, acest fapt se poate observa, de exemplu, în basmul ,, Prâslea cel voinic și merele de aur” când Prâslea, mezinul împăratului, își dorește cu orice preț să prindă hoțul care fura merele de aur din grădina tatălui său și va reuși acest lucru cu toate că frații mai mari doreau să-l facă pierdut. De asemenea în basmul ,,Doi feți cu stea în frunte” minciuna va ieși la suprafață când împăratul află realitatea despre cei doi feți.

Personajele sunt reale și fabuloase, cu puteri supranaturale. Acestea au capacitatea de a se metamorfoza în animale, plante, insecte sau obiecte sau pot reînvia cu ajutorul unor leacuri miraculoase, dacă sunt omorâți. Răufăcătorii sunt întotdeauna învinși, un rol importand avându-l ajutoarele, care sprijină necondiționat eroul, oferindu-i obiecte miraculoase pentru a-l ajuta.

Protagonistul sau eroul reprezintă forțele binelui, acesta se află în conflict cu antagonistul sau personajul care reprezintă răul. Întotdeauna personajul principal trebuie să depășească probele și să învingă obstacolele puse în cale cu scopul de a demonstra virtuți etice, și a deveni apt pentru a-și întemeia și conduce propria gospodărie.

Facând referire la mijloacele de compoziție elevii au observat că pe parcursul textelor citite au apărut o serie de formule: inițiale, mediane, finale. Acestea sunt specifice basmului și sunt tipice pentru acțiunea narativă, cele inițiale ne conduc intr-o lume magică; cele mediane ne confirmă continiutatea povestirii, iar cele finale ne scot din lumea fabuloasă a basmului.

Un simbol cu încărcătură magică îl constiutie cifrele: trei, șapte, nouă; acestea ajută la depășirea probelor și învingerea obstacolelor la care este supus personajul principal din basm.

De reținut este faptul că elevii au observat că basmul cultivă înalte principii morale ca adevărul, dreptatea, cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul, vitejia.

Basmul – modalități de situare și de explicare a lumii în proza populară. Relația rit- mit- magie- religie

Fântâna este numită în sat și gârliciul pământului sau poartă spre tărâmul celălalt, în înțelesul benefic al termenului. Se știe că prin fântână vin forțele telurice. Forma predilectă din punct de vedere grafic este spirala, ilustrată în vârtejul de volbură, în mersul șarpelui, în cochilia melcului, în ornamentica vaselor, în rotația fusului, în mersul constelațiilor pe cer.

Satul este de obicei nu satul meu, ci satul nostru la fel cum în rugăciune nu zicem ,,Tatăl meu” ci ,,Tatăl nostru”. Satul este, așadar, un fel de replică a totalității lumii.

Gândirea tradițională nu face distincție logică între subiect și obiect, cele două concepte se topesc la nivel intelectual într-o concepție holistică, iar subiectul nu există decât ca parte a unui întreg, un întreg care se gândește pe sine. De aici și capacitatea gândirii tradiționale de a depăși entropia. Aici întâmlarea se convertește în necesitate, haosul în cosmos, iar istoria în arhetip.

Timpul etern alimenteză continuu timpul fizic, timpul materiei eliberându-l de ireversibilitate și de perisabilitate. Răul e o contrafață a binelui care se caută mereu pe sine, într-o lume tânjind după perfecțiunea pierdută a începutului. Ispitele diavolului nu fac decât să întărească credința într-un Dumnezeu mereu victorios. Când răul crește, crește și puterea de a-l stăpâni.

Se știe că spațiul este neomogen, este structurat concentric sau spiralic în jurul unui centru care primește valențe omfalice. Centrul e jalonat ritualic, vatra este un vechi centru. Mitul este reiterat periodic în sânul comunității. Din perspectivă mitică centrul este peste tot și periferia nicăieri. Există întotdeauna un centru: vatra satului, masa, muntele cosmic, coloana cerului. În sens invers avem fântâna.

Când omul se fixează în centru, atunci omul se întemeiază, adică omul se așează, devine om așezat. Omul așezat este o persoană orientată cosmic. El nu iese din sistem decât în mod accidental. Omul este mereu ocrotit de un glob de sticlă care se mulează asupra ființei ca o placentă cosmică ocrotitoare. Exigențele ontologice și gnoseologice se condiționează reciproc în funcție de un model mitologic asumat atât prin mecanismele inconștientului cât și prin cele ale enculturației practice. La fel se întâmplă și în basme, deoarece încercările prin care trece eroul au ca scop întemeierea sau conducerea propriei gospodării.

Silviu Angelescu în lucrarea sa Mitul și literatura afirma: ,,Ritul, forma corelată pe care o dezvoltă mitul, nu este altceva decât o tentativă de reiterare a evenimentului mitic. Ordinea ideală, pe care o divulgă mitul, este conectată, prin ritual la ordinea practică a vieții, cu scopul de a o remodela și, în felul acesta de a o impregna cu alte valori, decât cele naturale.”

Un exemplu elocvent în acest sens ar putea fi ritul de inițiere al eroului Harap Alb, pentru care grădina ar putea reprezenta locul inițierii. Ursul din basm este asemeni unui totem, reprezentând de fapt puterea magiei.

Basmul – sau viața omului ca inițiere. Implicațiile mitului

Călătoria, pe care o fac unele personaje din basme, nu e altceva decât o inițiere a eroilor în formarea personalității. Prâslea, mezinul familiei, este cel care reușește să rănească hoțul, care fura merele de aur din grădina tatălui său, și pentru a-l prinde este nevoit să facă o călătorie. Astfel el ajunge pe tărâmul celălalt, un loc necunoscut, în care va trebui să înfrunte o serie de obstacole. Spe exemplu el va lupta cu zmeii, pe care îi va învinge și datorită ajutoarelor; sau încercarea de a ajunge pe tărâmul oamenilor după ce a fost trădat de frații săi. Scopul călătoriei este de fapt inițierea erolui pentru căsătorie.

O călătorie face și Harap Alb cu scopul de a deveni conducătorul unei familii, pe care urmează să și-o întemeieze. De la adolescentul încrezător în forțele proprii, el evoluează către tânărul înțelegător din finalul basmului. Probele la care-l supune Spânul au scopul de a-l familiariza cu greutățile vieții, cu faptul că trebuie să învingă piedicile ivite, pregătindu-l pentru viitor, când va trebui să-și conducă propria gospodărie, propria familie.

II.2. Devenirea ființei – formă de întemeiere mitică. Studii de caz: Miorița, Monastirea Argeșului // Pașa Hassan

Lecțiile de literatură au un rol important în cunoașterea și aprecierea tradițiilor poporului român. În acest scop elevii studiază în ciclul gimnazal o serie de creații populare. Una din aceste creații este și balada Miorița, despre care se știe că au fost publicate peste o mie de variante. A fost descoperită de Alecu Russo în zona Vrancei și publicată de Vasile Alecsandri în anul 1852, în volumul ,,Poezii poporale.Balade (cântece bătrânești) adunate și îndreptate”.

Tema baladei o constituie o dramă din viața păstorească, subiectul este simplu, până în momentul în care se naște conflictul dintre cei trei ciobani: un moldovean, un ungurean și un vrâncean. Moldoveanul, fiind cel mai vrednic dintre ei și având oi mai multe, trezește invidia celorlalți doi păstori, care își pun în gând să-l omoare. Miorița năzdrăvană, îl înștiințează pe stăpânul său, baciul moldovean, de complotul pus la cale de ceilalți doi. În acest moment apare prima semnificație a operei: înfruntarea dintre bine și rău, dintre păstorul cel harnic și naiv și ceilalți doi, cu trăsături antitetice. Deși cunoaște planurile legate de omorârea sa, ciobanul moldovan se resemnează în fața sorții implacabile și își acceptă moartea. Partea lirică a baladei conține testamentul ciobanului și rugămintea adresată mioriței de a alina durerea măicuței sale. Din toată poezia izbucnește vitalitatea omului din popor, dragostea oierului față de oile sale, față de natură, dar mai ales față de mama sa. Acțiunea este dramatizată prin dialogul dintre păstor și oița lui, în care sunt exprimate aceste sentimente:

,, Oiță bârsană,

De ești năzdrăvană,

Și de-a fi să mor

În câmp de mohor,

Să spui lui vrâncean

Și lui ungurean

Ca să mă îngroape

Aice, pe-aproape,

În strunga de oi,

Să fiu tot cu voi;

În dosul stânii

Să-mi aud cânii.”

În continuare, în descrierea acțiunii ia parte întreaga natură. Ciobanul o roagă pe oiță să estompeze durerea mamei lui, anunțându-l că el s-a însurat. Apare aici motivul mirelui mort, prezent până în ziua de astăzi în ceremonialul de înmormântare, precum și credința străveche conform căreia, atunci când moare cineva, cade o stea:

,,Tu, mioara mea,

Să te-nduri de ea

Și-i spune curat

Că m-am însurat

Cu-o fată de crai,

Pe-o gură de rai.

Iar la cea măicuță

Să nu-i spui, drăguță,

Că la nunta mea

A căzut o stea,”

Structua compozițională a baladei este alcătuită din două părți:

-una epică, în care sunt narate faptele;

-una lirică și dramatică, în care se exprimă gândurile și sentimentele ciobanului aflat în fața morții.

Motivele fundamentale ale baladei sunt: transhumanța, complotul, mioara năzdrăvană, testamentul, măicuța bătrână, algoria moarte – nuntă. Cele șase motive sunt distribuite în trei părți. Prima parte corespunde motivelor transhumanței și complotului, a doua aparține motivului mioarei năzdrăvane, iar în ultima parte se regăsesc cele trei motive finale, al testamentului, al măicuței bătrâne și al alegoriei moarte – nuntă. Motivul transhumanței este o adevărată expozițiune, are un caracter epic, reprezentând imaginea cadrului natural în care se succed faptele. Personajele sunt plasate în spațiul românesc, într-o atmosferă de calm și seninătate.

Metaforele ne introduc într-o natură de basm, în care ciobanul se simte liniștit. Păstorii sunt prezentați vag la început, fiind încadrați în coordonatele spațio – temporale cărora le aparțin, pentru că din primele versuri, se deduce și timpul desfășurării acțiunii: e toamnă, turmele coboară la iernat, într-o miscare mereu repetată.

În secvența următoare, epicul devine întunecat de gravitatea complotului, echilibrul se strică, se creează un contrast puternic între atmosfera paradisiacă din primul tablou și dinamismul situației. Hotărârea de omor este determinată de cauze economice, avându-și originea în invidia cauzată de averea mai mare a ciobanului moldovean.

Partea a doua a baladei este dramatică în totalitate, ca urmare a comportamentului mioriței. Oaia năzdrăvană este neliniștită, evidențiind zbuciumul ei puternic și rău prevestitor. Prin dialog se relevă relația strânsă dintre animalul credincios și stăpân, perfecta armonie dintre om și profesiunea sa. Fabulosul este redat prin personificarea mioarei ce îi aduce la cunoștință ciobanului hotărârea de omor. Răspunsul ciobanului dă contur confruntării omului cu moartea, capacității acestuia de a pătrunde tainele universului. Cu toate acestea, ciobanul nu își poate imagina despărțirea de stână, oi sau câinii săi, chiar și după moarte.

Motivul alegoriei moarte – nuntă, adevărat punct culminant, este și partea cea mai concentrată. Dorința ciobanului este ca lumea să afle că petrecerea sa din viață a fost o nuntă, la care însă a căzut o stea. Apar simbolurile nelipsite din ceremonialul nupțial: mireasa, nașii, preoții, lăutarii și nuntașii, ca și obiectele rituale tradiționale, ce sunt figurate prin elementele cadrului natural: brazi, păltinași, munți, păsări, și cosmic: soarele, stelele și luna. Contopirea cu natura, în virtutea unei vechi credințe traditionale, este sugerată de enumerarea elementelor naturale. ,,Tot atât de puternică este și dragostea ciobanului față de natură, cu care se simte etern solidar și frate: viața păstorească se desfășoară <pe-un picior de plai, pe-o gură de rai>, pe o atmosferă ce nu poate fi exprimată decât metaforic.”

Alegoria nuntă – moarte este introdusă pentru a fructifica ideea general umană conform căreia nunta este obligatorie pentru deplina valorificare a existenței omenești. ,,În cazul morții unui tânăr necăsătorit, obiceiul cere ca aceluia să i se facă o nuntă aparentă, care să suplinească <nelumirea lui>, ceremonialului funerar substituindu-i-se unele momente din ceremonialul nupțial.”

Apare sentimentul tragic izvorât din neputința de a stabili relații cu mediul uman după moarte. Motivul măicuței bătrâne dă glas dragostei și îngrijorării: ea nu trebuie să afle despre căderea stelei, amănunt care i-ar dezvălui imediat realitatea petrecută. ,,Sentimentul de profundă dragoste de viață este potențat de opoziția cu sumarele date epice ale baladei, în perspectiva problematică a morții.”

Momentul dramatic prilejuiește o descriere portretistică deosebită, ce sporește lirismul. Imaginea mamei este conturată printr-un epitet și un detaliu vestimentar ce indică lumea oierilor. Portretul ciobanului este comunicat în text prin intermediul stilului direct, trensfigurat de sentimentele mamei. Exprimă idealul de cuceritoare bărbăție pe care și l-a format, de-a lungul veacurilor, poporul român.

Balada Miorița oglindește în omagini plastice individuale unele aspecte din cele mai generale ale realității. Balada face loc meditației asupra sensului ei adânc, mai îndepărtat un sens filosofic. Pentru cioban moartea este un fenomen natural, el se gândește la destinul lui și al celor apropiați. Originea Mioriței nu este cunoscută, neștiindu-se dacă pornește de la un fapt real sau a fost creată ca un bocet. Oricare ar fi originile sale, balada reușește să întrunească o multitudine de elemente ce țin de mentalitatea, de credințele și de superstițiile poporului nostru. Tocmai din acest motiv, textul baladei și-a dovedit trăinicia, definindu-se drept unul dintre cele mai reprezentative produse spirituale ale noastre. Miorița a luat naștere în lumea ciobanilor români, oieritul fiind singura meserie recunoscută în balade, specifică poporului nostru, și dezbate o temă strâns legată de teritoriul românesc, neavând corespondențe la alte popoare.

Вaladеlе рοрularе nu ѕunt numai еvοсări dе faрtе еrοiсе învеșmântatе într-ο aură lеgеndară, сi еlе dеzvăluiе ο сοnсерțiе ѕресifiс rοmânеaѕсă dеѕрrе viața tеrеѕtră și сеa сοѕmiсă. Înțеlерсiunеa сiοbanului și a mеștеrului сοnѕtruсtοr dерășеѕс limitеlе unеi înțеlеgеri dе rând a luсrurilοr și mеrg сătrе еѕеnțе сarе dau ѕеnѕ și finalitatе aсțiunilοr οmеnеști, întеmеind viața ре idееa jеrtfеi сarе рurifiсă și еdifiсă.

Μitul ѕaсrifiсiului еѕtе рrеzеnt în tοatе vеrѕiunilе еѕt-еurοреnе alе Μеștеrului Μanοlе: „Μitul Μеștеrului Μanοlе arе mеrеu ο iradiațiunе рutеrniсă (…). Еl n-a dеvеnit mit dесât la nοi și рrin mit ѕе înțеlеgе ο fiсțiunе еrmеtiсă, un ѕimbοl al unеi idеi gеnialе. Ο aѕtfеl dе ridiсarе la nivеl dе mit еѕtе рrοрriе litеraturii rοmânе (…). Еl ѕimbοlizеază сοndițiilе сrеațiunii umanе, inсοrрοrarеa ѕufеrințеi individualе în οреra dе artă”. Față dе сеlеlaltе variantе alе baladеi Μеștеrului Μanοlе, dеѕрrе сarе vοm faсе vοrbirе într-un ѕubсaрitοl ѕерarat, varianta rοmânеaѕсă еѕtе nеt ѕuреriοară. Ѕе difеrеnțiază dе сеlеlaltе рrin faрtul сă dеbutеază сu un ritual: ѕе сaută un lοс реntru сοnѕtruсția unеi mănăѕtiri, în timр се, în сеlеlaltе vеrѕiuni, înсерutul ѕе rеfеră la zădărniсia munсii zidarilοr. Și finalul îi οfеră măiеѕtriе variantеi rοmânеști: balada ѕе tеrmină сu zbοrul dе Iсar al Μеștеrului Μanοlе și сu tranѕfοrmarеa aсеѕtuia într-un izvοr. Vοm rеvеla ѕеmnifiсația aсеѕtuia ре măѕură се înaintăm în analizarеa baladеi. Сеlеlaltе variantе ѕе ѕfârșеѕс сu blеѕtеmеlе nеvеѕtеi ziditе ѕau сu tragеrеa unеi mοralе. Ο altă сaraсtеriѕtiсă a variantеi rοmânеști еѕtе сă mеștеrul rămânе, ре рarсurѕul întrеgii baladе, în сеntrul atеnțiеi, în timр се în сеlеlaltе vеrѕiuni aссеntul ѕе mută ре iubirеa matеrnă ѕau ре mοtivul сοрilului rămaѕ οrfan, al сărui ѕеmnifiсațiе vοm înсеrсa ѕă ο dеѕlușim mai târziu.

Вalada сu ѕubiесt lеgеndar, Μοnaѕtirеa Аrgеșului ѕugеrеază raрοrturilе dintrе ехiѕtеnță și artă, libеrtatе și nесеѕitatе, dintrе viață și mοartе. Тradiția fοlсlοriсă i-a atribuit lui Μanοlе сοnѕtruirеa mărеțului еdifiсiu biѕеriсеѕс dе la Сurtеa dе Аrgеș. Ѕеnѕul lеgеndеi еѕtе mοdifiсată dе tradiția fοlсlοriсă rοmânеaѕсă, amрlifiсând valοarеa ѕaсrifiсiului uman și dându-i înțеlеѕul рilduitοr al unui mit еѕtеtiс: în numеlе aсtului сrеatοr nu рutеa fi ѕaсrifiсată ο făрtură οarесarе, сi ființa сеa mai aрrοрiată dе mеștеr.

Аșa сum am diѕсutat și în сazul lеgеndеlοr, ѕaсrifiсiul nu ѕе реtrесе οriсum, сi rеѕресtând un anumit ritual. Μanοlе arе un viѕ рrοfеtiс сarе îi dеzvăluiе ѕοluția ritualiсă a рοѕibilității dе a dеѕăvârși idеalul ѕău arhitесtural. Сinѕtit și οm dе οnοarе, își rеѕресtă сuvântul dat, nеavеrtizându-și ѕοția dе ѕaсrifiсiul ре сarе îl сеrеa οреra ѕa, ре сarе înѕăși ѕοarta lui dе сrеatοr ο va alеgе drерt viсtimă. În zοrii zilеi, сu рrеѕimțiri funеѕtе și ѕuflеtul сhinuit, еl ѕе trеzеștе și ѕе urсă ре ѕсhеlеtе, сеrсеtând drumul. Ζărind-ο dе dерartе ре Аna, еl nu alеargă în сalеa еi, сi imрlοră fοrțеlе naturii ѕă ѕе dеzlănțuiе.

Вalada arе un сaraсtеr liriс vădit, сăсi ѕtihiilе, înduiοșatе dе rugămințilе diѕреratе alе bărbatului, dеvin ѕοlidarе сu iubirеa lui și dесlanșеază ѕuссеѕiv рlοaiе și vifοr, dar nu еѕtе ѕufiсiеnt реntru a ο οрri ре сrеdinсiοaѕa fеmеiе ѕă-și atingă ѕсοрul. Dеznădăjduit, mеștеrul Μanοlе ѕе vеdе οbligat ѕă duсă jеrtfa la îndерlinirе сu mâinilе lui și ѕă рrοvοaсе ѕuрliсiul Аnеi. Аѕtfеl, mеștеrul își zidеștе, οdată сu zidurilе biѕеriсii, și рrοрria lui dragοѕtе реntru Аna, рrοvοсându-și ѕufеrință. Рutеm vοrbi și dе ο ѕеmnifiсațiе ѕimbοliсă a aсtului zidirii Аnеi, dе ο dublă jеrtfă, daсă ținеm ѕеama dе ѕеntimеntеlе сarе îl înсеarсă ре mеștеrul Μanοlе. În ѕеnѕ uman, jеrtfa l-a dοbοrât ре сrеatοr, înѕă a rămaѕ οреra сarе-i va aѕigura nеmurirеa. În сеlе din urmă, mеștеrul va рlăti сu viața реntru îmрlinirеa viѕului ѕău arhitесtural.

„Μеștеrul a fοlοѕit tοatе rеѕurѕеlе ѕalе dе сοnѕtruсtοr, tοată рriсереrеa și ingеniοzitatеa ѕa реntru a rеaliza un mοnumеnt сarе ѕă răѕрundă ре dерlin сеrințеlοr vοiеvοdului сtitοr și aсеlеi рărți din fеudalitatеa rοmânеaѕсă ре сarе aсеѕta ο rерrеzеnta; еl și-a рuѕ în jοс dеѕăvârșita сunοaștеrе a mеștеșugului artеi ѕalе și întrеgul ѕău talеnt реntru сa aсеѕt mοnumеnt ѕă ехрrimе, рrin frumuѕеțеa ѕa, сât mai binе și într-un сhiр aссеѕibil сât mai multοra, aреlurilе сuрrinѕе în mеѕajul ре сarе trеbuia ѕă-l tranѕmită”.

Spre deosebire de baladele Miorița și Monastirea Argeșului, balada Pașa Hassan, de George Coșbuc este o baladă cultă. Balada cultă este o creație epică în versuri, în care este povestită o întâmplare ieșită din comun, la care participă personaje cu trăsături excepționale. Spre deosebire de balada populară care are autor anonim și transmiterea se face pe cale orală, opera Pașa Hassan are autor cunoscut, George Coșbuc și apare în volumul ,,Cântece de vitejie”. Are ca sursă de inspirație opera lui Nicolae Bălcescu ,,” reprezentând bătălia de la Călugăreni, din anul 1595, care elogiază eroismul ostașilor români sub conducerea lui Mihai Viteazul.

Cu toate că personajul principal al operei este Mihai Viteazul titlul operei este dat de numele conducătorului armatei otomane, autorul vrând să scoată în evidență, prin antiteză, diferența dintre cei doi conducători. Încă de la începutul operei se înfățișează figura măreață a lui Mihai în luptă care pătrunde curajos printre dușmani. Remarcabile în acest sens sunt versurile:

,,Pe vodă-l zărește călare trecând

Prin șiruri cu fulgeru-n mână

În lături s-azvârle oștirea păgână,

Căci vodă o-mparte cărare făcând,

Și-n urmă-i se-ndeasă cu vuiet curgând,

Oștirea română.”

Dacă Mihai se avântă curajos în luptă, Hassan este caracterizat prin lașitate, neavând curajul să participe direct la luptă.

,,Hassan de dub poala pădurii acum

Lui Mihnea-i trimite-o poruncă;

În spatele oștirii muntene s-aruncă

Urlând ienicerii prin flinte și fum,

Dar pașa rămâne alături de drum

Departe de luncă.”

Dragostea de patrie îl îndeamnă pe Mihai să săvârșească minuni pe câmpul de luptă alături de ostașii săi, el fiind simbolul luptei pentru libertate și unitate națională.

III. Metode didactice de receptere a mitului – prin forme de realizare, motive, personaje, acțiuni la nivelul textelor din manualelor școlare

Cu toate că planurile de învățământ, programele școlare și manualele s-au schimbat în ultimii ani se constată că elevii nu au de multe ori motivația și scopul de a învăța.

Una dintre posibilele cauze ar fi faptul că oferta școlară nu corespunde așteptărilor și nevoilor elevilor, din această cauză demersul didactic trebuie adaptat nevoilor societății în care trăim. Avalanșa de informații este uneori inutilă și irelevantă. Acesta este faptul pentru care profesorul trebuie să organizeze activitatea didactică, astfel încât lecțiile să fie plăcute, interesante și atractive pentru elevi. El, profesorul, trebuie să-i învețe pe elevi să studieze cu plăcere pentru ca demersul didactic să fie eficient.

Conținuturile pot fi abordate dintr-un alt punct de vedere, acestea pot fi abordate sistematic, putându-se forma capacități și competențe prin redimensionarea modelului clasic de proiectare a lecției. Acest lucru poate fi realizat prin utilizarea unor strategii, metode și tehnici de predare – învățare – evaluare eficiente.

Spre exemplificare vor fi prezentate câteva modele de activități ce pot fi valorificate în orele de limba și literatura română la nivelul claselor gimnaziale.

III.1. Modelul tradițional de proiectare a unei lecții având ca suport basmul

Modelul tradițional este valoros și nu trebuie să se renunțe definitiv la el, deoarece are câteva avantaje esențiale.

Prin etapa de verificare a cunoștințrlor anterioare ale elevilor din lecția tradițională se identifică greșelile, lacunele elevilor ceea ce permite corectarea, completarea și sistematizarea cunoștințelor care pot primi feed-back chiar după emiterea unor mesaje. Informațiile sunt transmise într-un mod accesibil, logic, sistematizat, predarea este mai rapidă, însă dezavantajul este că discursul în mare parte aparține profesorului și nu elevului. De cele mai multe ori mesajul este perceput și folosit pasiv de elev, iar acumularea cunoștințelor se face mai ales prin memorare.

Lecția mixtă este tipul de lecție cel mai întâlnit în practica educativă tradițională. Prin ea se urmărește realizarea mai multor scopuri – sarcini didactice precum: comunicarea, sistematizarea, fixarea și verificarea cunoștințelor. Etapele unei lecții mixte sunt următoarele:

momentul organizatoric;

verificarea conținuturilor însușite;

captarea atenției;

precizarea titlului și a obiectivelor;

comuniocarea / însușirea noilor cunoștințe;

fixarea și sistematizarea conținuturilor predate;

asigurarea retenției și a transferului.

Spre ilustrare anexăm un proiect de lecție conceput pe modelul tradițional, având ca temă basmul popular Prâslea cel voinic și merele de aur.

PROIECT DIDACTIC

Școala: Școala Gimnazială Viile Tecii

Profesor: Vultur Cristina Maria

Clasa: a V-a

Disciplina: Limba și literatura română

Unitatea de învățare: Basmul

Tipul lecției: Mixtă

Competențe generale:

-formarea orizontului intelectual – cultural;

-dezvoltarea și consolidarea deprinderilor de a citi cursiv, corect, expresiv;

-dezvoltarea imaginației elevilor.

Competențe specifice:

-identificarea particularităților basmului;

-definirea basmului;

-identificarea diferenței dintre basmul popular și cel cult.

Obiective operaționale:

a ) Obiective cognitive:

O1 – să identifice particularitățile basmului;

O2 – să definească basmul;

O3 – să identifice diferența dintre basmul popular și cel cult;

b) Obiective afective:

O4 – să sesizeze valoarea expresivă a basmului;

O5 – să cultive sentimente proprii față de opera literară;

O6 – să introducă noile valori învățate în propriul sistem de valori;

c) Obiective psihologice:

O7 – să dezvolte capacitatea de selecție și de sinteză;

O8 – să dezvolte spirit creator.

Resurse:

1.Bibliografie:

Pamfil, Alina, Limba și literatura română în gimnaziu – Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45, Pitești, 2003;

Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba și literatura română, editat de M.E.C, 2002;

Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală. Ghid teoretico – aplicativ, Iași, Editura Polirom, 1999;

Crișan, Alexandru, Dobra, Sofia, Sânmihăian, Florentina, Limba română. Manual pentru clasa a V-a, Editura Humanitas Educational.

2) Strategii didactice:

a) Metode și procedee:

– conversația euristică, descoperirea dirijată, munca independentă, lucrul pe grupe, exercițiul, rebusul.

b) Forme de organizare:

– frontal, individual, pe grupe.

c) Materiale:

– manual pentru clasa a V-a, fișe de lucru, volume de basme, foi, markere.

3) Timp: 50 min.

SCENARIUL DIDACTIC

Anexa 1

Prâslea reprezintă binele sau răul?

Ce copac are în curte împăratul?

Cum se numea fiul cel mic?

De cine erau furate merele?

Ce aruncă zmeul înainte de a intra în casă?

Pe cine omoară Prâslea pentru a salva puii de zgripsor?

A

B

Anexa 2

Aranjați în ordine ideile principale din basmul ,,Prâslea cel voinic și merele de aur”.

Împreună cu frații săi pleacă în căutarea hoțului.

Prâslea este adus pe pământ de zgripsoroaică deoarece i-a scăpat puii de la moarte.

Prâslea se pregătește să – și încerce norocul.

Un împărat are un măr care face mere de aur, dar ele sunt furate după ce se pârguiesc.

Încercările de a prinde hoții dau greș.

Prâslea intră ucenic la un argintar și face ceea ce cere fata de împărat.

Frații cei mari sunt pedepsiți, iar Prâslea se căsătorește cu fata cea mică de împărat.

Prâslea ajunge pe tărâmul celălalt, luptă cu zmeii și eliberează fetele de împărat.

Frații din invidie vor să-l piardă pe viteaz.

Prâslea reușește să rănească hoțul și-i duce tatălui merele de aur.

Dragostea fetei de împărat îl salvează.

Anexa 3

Grupa I

Enumerați personajele pozitive din text.

Grupa II

Enumerați personajele negative din text.

Grupa III

Enumerați personajele reale din text.

Grupa IV

Enumerați personajele fantastice din text.

Anexa 4

Realizați un basm de maxim 10 rânduri, folosind următoarele cuvinte: Făt-Frumos, fata de împărat, 3, bine, luptă, zmeu, fericire.

III.2. Modelul ,,Știu – Vreau să știu – Am învățat”

Modelul ,,Știu – Vreau să știu – Am învățat” a fost creat de Donna Olga în anul 1986 și este structurat în cinci etape care evidențiază situația de plecare, aspectele pe care elevii vor să le cunoască în timpul activității și cunoștințele dobândite prin procesul de învățare.

1. În prima fază apare întrebarea Ce știu despre subiect?. Această fază se suprapune momentului relativ formal de actualizare a cunoștințelor anterioare din lecția tradițională sau momentului de evocare a cunoștințelor din modelul Evocare – Realizarea sensului – Reflecție. Această etapă este importantă pentru că sunt folosite cunoștințe și deprinderi învățate la școală, dar și în afara ei, ceea ce permite ca noile conținuturi să fie relaționate cu cele vechi, cunoscute, familiare elevilor.

2. Faza a doua este axată pe întrebarea Ce vreau să știu despre subiect?. Această fază presupune realizarea unei liste de întrebări prin care subiectul este înscris în sfera de interes a elevilor. Întrebările pot fi făcute prin activitate frontală sau prin activitate în perechi.

3. Faza a treia reprezintă de fapt începutul învățării și cuprinde confruntarea elevilor cu noile cunoștințe în diferite forme cum ar fi textul, materiale grafice, căutarea răspunsurilor la întrebări, înțelegerea noilor informații pe baza cunoștințelor anterioare, precum și construirea sensurilor noi.

4. Faza a patra este axată pe afirmația Am învățat și presupune monitorizarea și conșientizarea conținuturilor noi, compararea cu cele vechi și așteptările elevilor care sunt exprimate în rubrica ,,Vreau să știu”. Aici apar întrebări precum: Care sunt cunoștințele noi dobândite? Cum răspund acestea întrebărilor puse inițial? Există întrebări fără răspuns? Cum s-ar putea afla răspunsurile?

5. Faza a cincea, axată pe întrebarea Ce aș dori să mai aflu despre subiect? Presupune o extindere a învățării bazată pe întrebările fără răspuns în text, sau pe alte întrebări, care nu au fost formulate ca reacție a lecturării textului. Importanța modelului constă în faptul că:

cunoștințele noi se îmbină cu cunoștințele anterioare și cu așteptările elevilor realizate prin întrebări;

facilitează formarea unor sisteme de cunoștințe cu legătură logică și semantică.

Anexăm un proiect de lecție structurat pe acest model, având ca suport textul baladei Pașa Hassan de George Coșbuc.

PROIECT DIDACTIC

Școala: Școala Gimnazială Viile Tecii

Profesor: Vultrur Cristina Maria

Clasa: a VII-a

Disciplina: Limba și literatura română

Titlul lecției: Balada cultă – Pașa Hassan de George Coșbuc

Tipul lecției: mixtă

Competențe generale:

receptarea mesajului oral în diferite situații de comunicare;

utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată;

receptarea mesajului scris, din texte literare și nonliterare, în scopuri diverse;

utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse.

Competențe specifice:

înțelegerea semnificației generale a unui mesaj oral;

sesizarea semnificației îmbinării elementelor verbale cu cele nonverbale;

identificarea caracteristicilor operei.

Obiective operaționale:

O1 – să definească antiteza pe baza exercițiilor;

O2 – să identifice rolul hiperbolei în text;

O3 – să recunoască antitezele din text;

O4 – să identifice trăsăturile personajelor pe baza antitezei și hiperbolei.

Strategia didactică:

Metode și procedee: brainstorming, conversația, povestirea, lectura, problematizarea, descoperirea, explicația.

Mijloace de învățământ: tabla, fișa de lucru, manualul.

Forme de organizare a activității elevilor: activitate frontală, individuală, pe echipe.

Scenariul desfășurării activității didactice

Momentul organizatoric:

Notarea absențelor și crearea atmosferei propice desfășurării lecției.

Captarea atenției și asigurarea momentului afectiv:

Profesorul incită curiozitatea elevilor printr-un moment de brainstorming: Spuneți tot ce vă trece prin minte referitor la cuvântul baladă.

Reactualizarea cunoștințelor anterioare:

Printr-o conversație profesor – elev se realizează actualizarea cunoștințelor despre baladă. Se completează, pe tablă și în caietele elevilor, primele două coloane ale tabelului:

Anunțarea subiectului lecției și enunțarea obiectivelor:

Profesorul enunță obiectivele lecției și scopul acesteia scriind pe tablă titlul lecției: Balada cultă – Pașa Hassan de George Coșbuc.

Prezentarea sarcinilor de învățare și dirijarea învățării:

Prin conversație elevii stabilesc modurile de expunere folosite în text – natațiune, monolog, descriere.

Tot prin conversație elevii precizează personajele și le clasifică astfel: individuale (Mihai Viteazu, Pașa Hassan); colective (oastea română, turcii).

Opoziția prin antiteză e fixată prin metoda conversației și a descoperirii între cele două armate din următoarele perspective: starea pe câmpul de luptă – organoizată / haotic, poziția în atac – ofensivă / defensivă, comportament – laș / curajos.

Pe tablă vor fi scrise în paralel trăsăturile celor doi conducători de oști evidențiind hiperbola și antiteza, după ce elevii rezolvă sarcina de lucru (anexa 1)

Feed – back:

Se subliniează necesitatea caracterizării personajelor prin antiteză.

Asigurarea transferului:

Atitudinea autorului față de personajele individuale și colective.

Asigurarea retenției:

Tema: Caracterizați pe baza antitezei personajele individuale din opera studiată.

Anexa 1

Prezentați câte patru trăsături ale celor doi conducători de oști.

III.3. Modelul ,,Evocare – Realizarea sensului – Reflecție”

Acest model promovează diverse tipuri de interacțiuni profesori – elevi și interacțiuni între elevi, iar profesorul nu mai are rolul de a emite informații, care trebuie memorate, ci are rolul de partener și facilitator într-o învățare autentică de cunoștințe contextualizate, proces în care elevii se implică cu o minte activă, cu energie și voință pentru a produce schimbările necesare în achiziționarea cunoștințelor durabile. Acesta este contextul în care elevii devin profesori care beneficiază de cunoștințele, schemele și creativitatea tuturor, clasa devenind un grup de învățare robust.

În cadrul ERR contează cum se predă pentru a învăța eficient și durabil, iar ce anume se predă contează mai puțin, deoarece elevul nu trebuie să reproducă fidel cunoștințele dobândite.

Metoda aceasta permite utilizarea unor combinații diverse de strategii și tehnici de predare, învățare, evaluare.

Evocarea reprezintă prima fază a acestei metode. În această fază li se cere elevilor

să facă brainstorming și să alcătuiască liste cu ceea ce știu, sau cred că știu, acesta fiind un punct de plecare. Câteodată, brainstormng-ul se face individual, uneori în perechi sau cu întreaga clasă. Un elev scrie ideile grupului la tablă, chiar dacă sunt sau nu corecte. Profesorul poate afla unele idei de la elevi, punând întrebări despre anumite aspecte care nu au fost discutate, dar care sunt relevante pentru lecție. În această fază este important ca profesorul să vorbească mai puțin, deoarece cei care trebuie să vorbească sunt elevii. Profesorul are rolul de a îndruma și extrage ideile, dar și de a-i asculta cu atenție pe elevi. Aceasta este o etapă foarte importantă, pentru că orice cunoștință nouă este înțeleasă în contextul a ceea ce este deja cunoscut și înțeles.

Realizarea sensului reprezintă a doua etapă a cadrului pentru gândire și învățare.

Aceasta este etapa în care elevul vine în context cu noile informații sau idei. Este metoda care poate lua forma ascultării și vizionării unui material ce are legătură cu textul. Este și faza de învățare în care profesorul are influența cea mai mică asupra elevului, care trebuie să-și mențină împlicarea activă în învățarea în mod independent.

Esența acestei etape este de a menține implicarea și interesul stabilite în etapa de evocare, precum și de a încuraja eforturile elevilor în monitorizarea propriei înțelegeri. Acest aspect este important deoarece, atunci când elevii își monitorizează înțelegerea, ei se vor implica în introducerea noilor informații, în schemele pe care le podesă deja, corelează, în mod deliberat, ce e nou cu ceea ce le este cunoscut, construind legături în conversație, stabilesc scopuri, analizează critic, compară și sintetizează.

Reflecția este a treia etapă în cadrul ERR, fiind la fel de importantă ca celelalte două.

În această etapă, elevii își consolidează cunoștințele noi și își restructurează schema pentru a include în ea noi informații. Aceasta este etapa în care elevii își însușesc cunoștințele noi și are loc învățarea eficientă și durabilă.

Această etapă urmărește câteva aspecte importante. Acum elevii ar trebui să reușească să exprime, în propriile cuvinte ideile și informațiile întâlnite pentru că rețin mult mai bine ceea ce pot formula singuri și în context personal.

Un alt scop este de a determina un schimb de idei eficient între elevi, prin care își pot dezvolta vocabularul și capacitatea de exprimare, dar și expunerea unor diverse scheme care pot fi analizate în timp ce și le construiesc pe ale lor.

ERR nu este doar un proces de învățare, ci este și un proces de predare, pentru că elevii trebuie să fie învățați atât la nivelul conținutului cât și la nivelul procesului de învățare a conținutului.

Acest model este important deoarece permite valorificarea cunoștințelor anterioare, prin monitorizarea înțelegerii, dar și prin faptul că în faza de reflecție se deschide în lecție o durată a reformulării, fundamentării și reintegrării conținuturilor noi în orizontul altor idei și date. Această secvență este diferită față de recapitulările ce încheie lecțiile tradiționale, oferind o variantă viabilă de finalizare a activității.

Anexăm, spre ilustrare, o lecție realizată pe cadrul ERR la clasa a VIII-a, având ca temă motivele fundamentale ale baladei Monastirea Argeșului.

Pentru studierea temei, am prevăzut trei ore care au avut ca obiectiv identificarea motivelor în opera Monastirea Argeșului. Activitatea s-a desfășurat după modelul ERR (evocare/realizarea sensului/reflecție).

Prima oră

În evocare, strategia folosită pentru a stimula gândirea elevilor și a găsi o cale de acces la propriile cunoștințe a fost ciorchinele. Cuvântul ales – motive – n-a pus probleme, deoarece elevii au studiat balada Miorița unde au întâlnit diverse motive, subiectul fiindu-le familiar. În cinci minute s-au făcut conexiunile. Atmosfera creată în momentul de evocare, prin implicarea activă a tuturor elevilor, a pregătit momentul următor: realizarea sensului. Deoarece munca în echipă este eficientă, am recurs la o metodă cunoscută de elevi: mozaicul.

Elevii s-au numărat de la unu la șase și apoi toți elevii cu numărul unu au alcătuit primul grup de ,,experți”, cei cu numărul doi al doilea grup de ,,experți”, cei cu numărul trei al treilea grup de ,,experți”. Fiecare grup a primit câte o fișă de lucru pe care au rezolvat-o în 20 minute. În alcătuirea fișelor am avut ca material didactic textul baladei Monastirea Argeșului (anexa 1).

Fișele cuprindeau diferite informații despre mituri și motive, elevilor revenindu-le sarcina de a corela noul cu ce era cunoscut, de a învăța lucruri esențiale despre mit, pentru ca apoi să poată preda elevilor din grupul ,,casă ” ce au învățat. Acest material se referea la: definiția baladei, forme de realizare a mitului, motive, personaje.

După ce ,,experții” au citit și au studiat împreună materialul și-au notat esențialul și s-au întors în grupurile ,,casă”. Fiecare membru al grupului a prezentat în fața celorlalți conținutul pregătit. Nu a fost greu, fapt demonstrat de răspunsurile orale la câteva întrebări puse de profesor, imediat ce munca în colaborare s-a încheiat.

În ultima etapă, reflecția s-a urmărit modul în care elevii pot pune în practică o parte a informațiilor dobândite. Metoda folosită a fost: gândiți / lucrați în perechi / comunicați. Li s-a cerut elevilor să realizeze o compunere de 10 – 15 rânduri care să scoată în evidență motivul zidului părăsit.

Anexa 1

Balada este specia genului epic în care sunt povestite întâmplări din trecut, cu acțiune de mică întindere, personaje puține, intrigă simplă.

Caracteristici:

întâmplarea narată este una reală, dar cu trecerea timpului a căpătat trăsături fantastice;

personajele reprezintă de obicei domnitori, haiduci, luptători pentru dreptate;

omul și natura se află într-o strânsă legătură;

elementele reale se împletesc cu cele supranaturale;

balada populară mai este numită și cântec bătrânesc;

pot fi: haiducești, pastorale, vitejești, istorice;

balada cultă are o versificație mult mai îngrijită.

Асțiunеa ѕе реtrесе întrе anii 1512 și 1517, ре vrеmеa dοmniеi lui Νеagοе Вaѕarab, și рrеzintă, în viziunеa рοрulară, aрariția unui mοnumеnt dе arhitесtură, mănăѕtirеa dе la Сurtеa dе Аrgеș

Înсă din рrimеlе vеrѕuri ѕе οbѕеrvă înсărсătura dе ѕеmnifiсații a baladеi. Сοrtеgiul aсеѕta inѕοlit rееditеază ο adеvărată сăutarе ritualiсă a lοсului întеmеiеrii mănăѕtirii. Реѕtе tοt în lumе, сăutarеa lοсului unеi întеmеiеri, fiе сă vοrbim dеѕрrе un οraș, ο сеtatе ѕau ο biѕеriсă рrеѕuрunеa ritualuri și сеrеmοnialuri, dе сеlе mai multе οri сu imрliсații divinе.

Еѕtе imрοrtant ѕă ѕubliniеm dеѕсriеrеa lοсului ре сarе îl сăutau dοmnitοrul și zidarii: un zid „рărăѕit și nеiѕрrăvit”.

Μοtivul рrăbușirii zidurilοr dinamizеază aсțiunеa și amрlifiсă tеnѕiunеa dramatiсă a baladеi, ѕuѕținută intеnѕ dе mijlοaсе artiѕtiсе, mai alеѕ рrοzοdiсе, armοnizatе реrfесt сu mișсarеa idеatiсă.

Μăѕura dοminantă dе сinсi ѕilabе, ritmul trοhaiс, mοnοrima ехtinѕă ре un număr marе dе vеrѕuri, rеzultată mai alеѕ din vеrbе, unеlе la gеrunziu, рrесum și rереtițiilе οbѕеdantе rеdau, la înсерut, ritmurilе munсii, реrfесțiunеa mișсărilοr unοr „mеștеri mari,/ Сalfе și zidari” iѕсuѕiți, aрοi, trерtat, рrintr-ο gradațiе ѕavantă, atât dеzοlarеa сumрlită a inѕuссеѕului, a limitеlοr umanе în fața miѕtеrului inѕοndabil, сât și iritarеa сrеѕсândă a vοiеvοdului.

Μοtivul viѕului еѕtе рlin dе ѕеmnifiсații рrοfundе, fiind traduѕ, în tехt, рrintr-ο mеtafοră: „ο șοaрtă dе ѕuѕ”, ехрrеѕiе сarе рrеѕuрunе inсidеnța сrеațiеi рământеnе сu vοința divină, сοntinuând-ο dе faрt ре сеa еtеrna, рrimοrdiala. Dе altfеl, ѕеnѕul arhaiс al harului, al inѕрirațiеi, еѕtе dе natură divină, iar mеștеrului Μanοlе îi еѕtе dat ѕă trăiaѕсă un aѕtfеl dе mοmеnt, сarе îi rеlеvă сalеa dе îmрlinirе a vοсațiеi сrеatοarе. În aсеѕt mοmеnt рutеm aduсе în diѕсuțiе arhеtiрul, mitul jеrtfеi реntru durabilitatеa сrеațiеi. Οriсе сοnѕtruсțiе trеbuiе înѕuflеțită, реntru a рutеa dеținе ο еnеrgiе сaрabilă ѕă ο рrοрulѕеzе dе-a lungul timрului, fοrță сarе nu рοatе рrοvеni dесât dintr-ο jеrtfă umană. Еѕtе ѕugеrată, dе aѕеmеnеa, idееa dе рrοiесțiе a divinului ре рământ, рrin intеrmеdiul ѕuflеtului. În vеrѕurilе baladеi, jurământul făсut dе zidari еѕtе trесut fοartе ușοr сu vеdеrеa, реntru сă aсеѕta niсi nu va fi rеѕресtat, în сеlе din urmă.

Сеl mai marе dintrе zidari, mеștеrul Μanοlе, trеbuia înѕă ѕă duсă ѕaсrifiсiul рână la сaрăt, реntru сοnѕtruirеa mοnumеntului.

Реntru rеalizarеa ѕaсrifiсiului nu ѕе рutеa fοlοѕi οriсе ființă, сi aсеaѕta trеbuia ѕă fiе сaрabilă ѕă atingă рragul dе ехеmрlaritatе, реntru a ѕе ѕtabili aѕtfеl filiația сu еnеrgia divină. Μеștеrul Μanοlе invοсă fοrțеlе divinе, реntru a ѕе рunе ѕtavilă în fața Аnеi. Întrеaga ѕесvеnță ѕtă ѕub ѕеmnul hiреrbοlеi.

Dihοtοmia fοrțеlοr divinе еѕtе imрrеѕiοnantă: рlοaia și vântul ѕtârnеѕс furtuni năрraѕniсе, aсțiοnând într-ο dеzlănțuirе dе рrοрοrții сοѕmiсе. Îndерlinind un ritual dе ѕοrgintе divină, Μanοlе ѕе rοagă la Dumnеzеu și îi сеrе сa Аna ѕă fiе οрrită, iar luсrul aсеѕta, în mοd ѕurрrinzătοr, рarе ѕă ѕе îmрlinеaѕсă. Fοrțеlе ѕtihialе ѕе сοnjugă, ѕе сοmрun și ѕе rесοmрun, реntru a ѕсοatе înѕă în еvidеnță un ѕingur imреrativ, сarе întărеștе idееa ѕaсrifiсiului: mănăѕtirеa trеbuia сοnѕtruită сu οriсе рrеț, indifеrеnt dе сοnѕесințе. Rеalizarеa aсеѕtеi mănăѕtiri сοnѕtituia tοt ο рοrunсă divină, rеiеѕе din învеrșunarеa fеmеii dе a ajungе la lοсul ѕtabilit: fοrța еi ѕuрraοmеnеaѕсă еѕtе tοt dе natură ѕtihială, рură.

Ora a doua

Pentru a stimuli creativitatea elevilor, pe o foaie de hârtie, fiecare grup de elevi va trebui să explice în câteva rânduri semnificația versului ,,o șoaptă de sus”. Elevii ajung la concluzia că expresia presupune incidența creației pământene cu voința divină. Astfel elevii descoperă un alt motiv, motivul visului. De aici se ajunge la o discuție referitoare la mitul jertfei pentru creație. Elevii au ca sarcină de lucru identificarea altor motive în text. Aceștia descoperă motive precum: motivul prăbușirii zidurilor, motivul femeii destinate zidirii, motivul zidirii treptate, motivul lui Icar, motivul fântânii.

Ora a treia

Această oră a fost dedicată în întregime analizei textului Monastirea Argeșului. Elevii s-au autoevaluat și au dorit ca asemenea activității să se mai repete.

Concluzii:

Prezentarea celor trei modele a fost realizată cu intenția de a face vizibile două dintre aspectele didacticii actuale: continuitatea și transparența procesului de predare – învățare. Punerea în practică a acestor tipare redimensionează studiul limbii și literaturii române, și asta datorită unor calități ce rezultă din:

reliefarea procesului învățării unei probleme: un proces început înainte de lecție și continuat după încheierea ei;

evidențierea pașilor procesului învățării, a strategiilor care o fac posibilă;

înscrierea problemei ce urmează a fi abordată în orizontul cunoștințelor anterioare și al preocupărilor elevilor;

prezența unor strategii de monitorizare a înțelegerii;

prezența momentului de reflecție la șfârșitul unei etape de învățare;

justificarea necesității învățării și conturarea sistemului în care cunoștințele pot fi aplicate.

Acestea sunt de fapt componentele unui mesaj important pe care ansamblul lecțiilor trebuie să-l transmită. Când mesajul este transmis indirect poate convinge, mai ales prin modelul de structurare al parcursului, prin articularea lui atentă și cursivă.

III.4. Metode și tehnici interactive utilizate în ora de limba și literatura română

Brainstorming

Brainstorming-ul (,,asaltul de idei”, ,,furtună în creier”) este o metodă de stimulare a creativității participanților și totodată, de descoperire a unor soluții inovatoare pentru problemele puse în discuție. Luarea deciziilor se face în urma solicitării adresate tuturor elevilor de a se gândi la cât mai multe idei posibil.

Tehnica se bazează după:

principiul asigurării calității prin cantitate (la început se emit idei care nu pot fi

valorificate, dar mai apoi apar ideile valoroase);

principiul amânării judecării ideilor (la început toate ideile sunt acceptate, selecția ideilor făcându-se după ce toți elevii și-au exprimat punctele de vedere).

Această metodă poate fi aplicată mai ales în două momente ale lecției: actualizarea

cunoștințelor (evocare) sau fixarea cunoștințelor și realizarea feed back-ului (reflecția).

Activitate. În funcție de răspunsurile pe care le-au formulat în legătură cu cuvântul cheie ,,personaj” se va stabili împreună cu toată clasa tipurile de personaje și clasificarea acestora (text suport Povestea lui Harap – Alb).

Spre exemplu:

– Harap – Alb – personaj principal și eponim;

– Sfânta Duminică – personaj fabulos;

– Fata împăratului Roș – personaj fabulos;

– Spânul – personaj antagonist, răufăcătorul;

– Craiul, tatăl lui Harap – Alb – personaj de basm.

Gândiți – Lucrați în perechi – Comunicați

Această tehnică implică trei momente importante:

un moment individual în care se caută răspunsuri la o problemă;

un moment de confruntare a ideilor proprii cu ideile unui partener;

un moment în care se lucrează cu întregul grup.

Etapele acestei tehnici sunt:

comunicarea sarcinii de lucru (ex. Timp de 5 minute scrieți pe caiete tot ce știți despre trăsăturile basmului.);

activitate individuală;

activitate în perechi (ex. Timp de 2 minute citiți colegului de bancă ce ați scris, comparați răspunsurile și formulați un răspuns comun cu care sunteți de acord amândoi.);

activitate frontală: fiecare pereche își exprimă ideile care sunt notate pe tablă de către profesor, după ce a fost verificată de către grup corectitudinea lor.

Avantaje: elevii conștientizează că în anumite situații devine o sursă și un sprijin în învățare pentru colegul lui. Învață să comunice într-un limbaj accesibil pentru a fi înțeleși și învață să formuleze întrebări dacă nu au înțeles ceea ce li s-a spus. Tehnica se poate folosi în evocarea cunoștințelor anterioare sau în realizarea sensului.

Jurnalul cu dublă intrare

Fiecare elev împarte o coala A4 în două și va rezuma textul următor în prima coloană, urmând să se facă unele comentarii în cea de-a doua coloană pentru a sublinia semnificația cifrelor magice.

,,Copiii crescuseră repede…În fiecare zi un an, în fiecare noapte alt an, iar în crepetul zorilor, când stelele se stingeau pe cer, trei ani într-o clipică. Și apoi creșteau precum alții nu cresc: de trei ori în vârstă, de trei ori în putere și tot de trei ori în înțelepciunea minții. Când se împliniră trei zile și trei nopți, copiii erau de doisprezece ani în vârstă, de douăzeci și patru în putere și treizeci și șase în înțelepciunea minții” (Ioan Slavici, Doi feți cu stea în frunte).

Copacul ideilor

Copacul ideilor este un organizator grafic în care cuvântul cheie este înscris la baza foii, pe partea centrală. Se poate desena pe fișă un copac care se ramifică spre partea superioară. Poate fi completat individual, în perechi, în grupe sau frontal. Tehnica este avantajoasă, deoarece propune elevilor o nouă formă de organizare a cunoștințelor evocate sau a informațiilor noi.

Ciorchinele

Dintre schemele logice, cel mai des folosită este cea sub formă de ciorchine care este un organizator grafic, mai mult sau mai puțin structurat,în care informațiile sunt legate între ele prin linii. În cercul din centru este cuvântul cheie de la care se pornește, iar pe margini sunt diferite informații care au conexiuni cu acesta.

Aplicație: Elevii repartizați pe grupe, vor identifica trăsăturile basmului.

Diagrama Venn

Diagrama Venn este formată din două cercuri care se suprapun parțial. În arealul în care se intersectează cele două cercuri se notează asemanările, iar în spațiile libere deosebirile dintre cele două idei, concepte, teme etc. Diagrama se utilizează pentru evocarea unor cunoștințe, fie pentru restructurarea ideilor extrase dintr-un text în etapa de realizare a sensului sau de reflecție.

Aplicație: Citiți o baladă cultă și o baladă populară și apoi comparați-le!

Joc de rol

Elevii se vor grupa în perechi, astfel încât unul dintre ei să fie jurnalist, iar cel ce-al

doilea va răspunde întrebărilor formulate despre mitul jertfei.

Aplicație: Dați exemple din viața voastră când ați întâlnit mitul jertfei.

Turul galeriei

Activitatea poate fi realizată atunci când rezultatele muncii elevilor s-au concretizat într-un text sau o imagine ce poate fi citită în timp scurt: o copertă de carte, o reprezentare sintetică a unei probleme.

Etape :

fișele de identitate rezultate în urma muncii în grup sunt expuse în clasă cu o filă pentru comentarii;

grupele de elevi se mișcă de la un ,,exponat la altul”, comentează, iau notițe și dau feedback-ul în scris, pe fila pe fila atașată în acest scop, lângă fiecare fișă de identitate;

după ce au parcurs traseul complet, elevii se întorc în fața propriei lor lucrări, discută observațiile și sugestiile, sau o regândesc, din perspectiva răspunsurilor formulate de cei care vizitează galeria;

Aplicație: Elevii, împărțiți în patru grupe, au de realizat o copertă de carte pentru basmul Doi feți cu stea în frunte. După realizarea lor, elevii le vor expune și le vor analiza în timpul orei de comunicare, urmărind etapele mai sus menționate.

Puzzle

Activitatea este deopotrivă exercițiu de exprimare orală, și formă de aprofundare a unor noi probleme; poate fi realizată în situațiile în care profesorul decide studiul a trei – patru texte diferite ( ex. Prâslea cel voinic și merele de aur, Doi feți cu stea în frunte, Povestea lui Harap – Alb, Făt frumos din lacrimă).

Etape:

– se formează grupe de 3 – 4 elevi;

profesorul distribuie fiecărui membru al grupei un text diferit și o fișă de control;

fiecare elev al grupei rezolvă sarcina de lucru;

elevii care au primit același tip de sarcini se întâlnesc și își confruntă rezultatele în vederea prezentării lor;

elevii formează apoi un grup cu alte perechi, cărora li s-a dat alt material de studiu și prezintă concluziile discuțiilor lor. În timpul prezentării profesorul încurajează opiniile originale și întrebările.

reflecție: discuția urmărește structurarea datelor asimilate și modul în care au fost realizate prezentările.

Cubul:

Metodă folosită în cazul în care se dorește explorarea unui subiect, a unei situații din mai

multe perspective. Se oferă astfel elevilor posibilitatea de a-și dezvolta competențele necesare unei abordări complexe și integratoare. Procesele de gândire implicate sunt asemănătoare cu cele specificate în taxonomia lui Bloom. Metoda presupune, de asemenea, evidențierea operațiilor gândirii activizate în mod gradat, mobilizate prin comenzi scurte și clare. Forma finală a scrierii este împărtășită întregului grup. Elevii primesc câte o fișă cu șase coloane, câte una pentru fiecare sarcină de lucru. Fiecare coloană va fi completată după citirea răspunsurilor, observarea, analizarea și evaluarea lor. Tabelul se poate face și pe tablă.

Aplicație: Se va realiza un cub ale cărui fețe sunt acoperite cu hârtie de culori diferite. Pe fiecare față a cubului se scrie câte una din următoarele instrucțiuni: tema baladei Miorița, trăsăturile baladei, motive, mituri, personaje, acțiuni. Elevii vor lucra pe grupe, fiecare grupă va arunca cubul ca pe un zar, și va răspunde cerinței din fața superioară a cubului, având ca suport textul baladei populare Miorița. Astfel, fiecare grup va avea sarcini de lucru diferite, urmând ca la final, să stabilească caracteristicile baladei.