Misiunea Osce In Republica Moldova
MISIUNEA OSCE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
C U P R I N S:
INTRODUCERE
I. REPUBLICA MOLDOVA ÎN CADRUL OSCE
I.1.Mandatul Misiunii OSCE în Moldova
I.2. Analiza cooperării RM–OSCE ca experiență de cercetare
în cadrul studiilor de licență
II. REPUBLICA MOLDOVA- OSCE: DOMENII DE COOPERARE
II.1. OSCE și democratizarea societății civile din RM
II.2. OSCE și alegerile din Republica Moldova
III.OSCE ȘI PROBLEMA SECURITĂȚII REGIONALE
III.1. OSCE în procesul de reglementare a conflictului transistrean
III.2. Rolul OSCE de monitorizare a proceselor de judecată
în Republica Moldova
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE (Materialele stagiului de practică
INTRODUCERE
Actualitatea temei. Tema proiectului este una foarte actuală, în contextul schimbării geopolitice ce au loc în zilele de azi și a schimbării permanente a hărții geografice. Misiunea OSCE, fie aceasta în Republica Moldova sau în altă țară europeană urmărește niște scopuri foarte bine stabilite, punctul de reper al fondării organizației îl constă fazele de destindere de la începutul anilor 1970 și anume când a fost creată Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) și avea ca scop servirea unui forum multilateral de dialog și negociere între țările de Vest și de Est. Întâlnirea de peste doi ani de la Helsinki și Geneva. CSCE a ajuns la un acord comun cu privire la Actul final de la Helsinki [19, p. 132], care a fost semnat la 1 august 1975. Acest document conținea o serie de angajamente-cheie privind problemele legate de drepturile politico-militare, economice și de mediu uman care au devenit puncte importante la așa numitul „proces de la Helsinki”. Acest proces a stabilit, deasemenea și zece principii fundamentale, numite “Decalog”, care reglementează așa numitul comportament al statelor față de cetățenii lor și față unul de celălalt.
Cu toate acestea, odată cu sfârșitul Războiului Rece, reuniunea la nivel înalt de la Paris din noiembrie 1990 a stabilit CSCE pe un nou curs [25, p. 94]. Încă în Carta de la Paris pentru o nouă Europă CSCE a fost chemată să joace un rol în gestionarea schimbării istorice în Europa și de a răspunde la noile provocări ale perioadei de după Războiului Rece, care a condus la instituțiile permanente de acceptare și de capacitate operațională ale acesteia. Ca parte a acestui proces de instituționalizare, numele acestuia a fost schimbat de la CSCE în OSCE [9, p. 298] printr-o decizie a Summitului de la Budapesta al șefilor de stat și de guvern din decembrie 1994. Așadar, organizația a trecut prin mai multe faze: Faza I a constat în atingerea unui consens în privința Cartei Albastre. Faza a II-a a fost faza de lucru, desfășurată la Geneva din 18 septembrie 1973 până în 21 iulie 1975. Rezultatul Fazei a II-a a fost Actul Final de la Helsinki, semnat de către 35 de țări participante în ultima fază, a III-a, ce a avut loc la Helsinki între 30 iulie și 1 august 1975.
Gradul de cercetare științifică a temei. Prezentul studiu a fost întocmit în baza explorării și cercetării unui șir de monografii care abordează subiectul Misiunii OSCE în Moldova, dar și nu numai. De aici am dedus și istoria misiunii, prin prisma numeroaselor lucrări studiate. Prin instaurarea oficiilor OSCE în țările europene și în acele țări care fie au conflicte în curs de desfășurare sau fie în state cu așa numitele „conflicte înghețate”, un exemplu ar fi statul nostru, Republica Moldova oficial și partea transnistreană pe alta. De aici își are începutul acest proiect de licență, de aici își are nucleul lucrarea mea. Organizația OSCE are în componență circa 57 de state participante cu un plus de 12 parteneri de cooperare din Asia, Australia și Marea Mediterană. Organele de decizie ale organizației OSCE sunt: Summitul, Consiliul Ministerial [31]. Consiliul Permanent este forul regulat de luare a deciziilor și se întrunește săptămânal. Organizația este condusă de un Președinte în exercițiu, pentru un mandat de un an. Activitatea sa este sprijinită de troica OSCE, formată de președinția anterioarei țări și de cea viitoare. Ce trebuie să mai știm despre OSCE? Organizația menține un dialog periodic și cooperare cu 11 state partenere și un număr mare de alte organizații internaționale, regionale și subregionale. Partenerii mediteraneani și asiatici de cooperare cuprind 11 state: Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Maroc, Tunisia, Afganistan, Australia, Japonia, Republica Coreea,, Thailanda și alte organizații Națiunile Unite, Uniunea Europeană, Consiliul Europei și NATO. Secretariatul OSCE este responsabil pentru menținerea relației atât cu Parteneri pentru cooperare cât și cu organizațiile partenere [34]. Aceasta este responsabilă pentru planificarea și organizarea de evenimente periodice cu partenerii, inclusiv și un seminar mediteranean anual și o conferință anuală cu un partener asiatic.
Secretariatul organizează, de asemenea și întâlniri bilaterale și multilatarale periodice la nivel de sediu între OSCE și organizațiile partenere și inițiativele pentru a construi sinergii și pentru a atinge punctele forte și avantajele fiecărei organizații. Scopul este de a împărtăși experiență, prevenirea diferitor conflicte de diferit gen, gestionarea crizelor, reabilitarea post-conflict, promovarea drepturilor omului și a alegerilor democratice, un exemplu ar fi alegerile parlamentare din Republica Moldova, din 30 noiembrie 2014 [4].
OSCE are aproximativ 550 de persoane în diferitele sale instituții și în jur de 2330 de operații în teren. La Viena [32] se află și sediul Reprezentantului OSCE pentru Libertatea Presei (RFOM). Cu un buget de €150.8 milioane (2011), OSCE are aproximativ 2830 de angajați, aproape 550 lucrează în Secretariatul OSCE și în alte instituții ale acestuia, în timp ce alții de specialitate sunt angajați într-una dintre prezentele 16 misiuni de teren și alte activități ce cuprind acesta [12, p. 97].
Pentru a consolida transparența și responsabilitatea în cadrul OSCE, precum și pentru a risipi frauda și administrarea neeficace, aceasta se implică cu o echipă de auditori interni și externi independenți ce examinează în mod regulat și evaluează activitățile organizației în sine. În caz de presupuneri sau suspectare a incorectitudinilor financiare ce afectează organizația va avea loc o anchetă pentru a stabili faptele și raportarea acestor fapte către secretarul general. Toate auditurile, evaluările și investigațiile sunt realizate în conformitate cu standartele internaționale. În linii generale, forumul OSCE lucrează pentru a spori securitatea militară și stabilitatea în Europa și acoperă unele dintre acordurile politico-militare fundamentale ale OSCE și a statelor sale participante. Forumul ajută să pună în aplicare măsurile de consolidare a încrederii și securității ca puncte de reper pentru a reglementa schimbul de informații militare și de verificare reciprocă între state, precum și a Codului de conduită, un document-cheie [28, p. 81] pentru asigurarea controlului democratic al forțelor de securitate.
Forumul dezvoltă de asemenea și normele de asistență practică pentru a aborda proliferarea armelor de calibru mic, de asemenea se referă și la neproliferarea armelor de distrugere în masă și supravegherea contactelor regulate, cooperarea precum și schimbul de informații militare între statele participante. Deci, aici putem observa o mulțime de ranguri cu care se ocupă organizația internațională, prin numeroasele exemple și rezultatele obținute pe parcursul anilor. Din cauza aceasta am ales această temă pentru proiectul meu de licență, din considerentele spuse mai sus. Arhitectura de securitate a Europei [25, p. 84] însă s-a schimbat, și OSCE a devenit mai puțin atractivă ca o consecință. Extinderea unităților NATO și Uniunea Europeană au fost factorii cruciali pentru organizație [27, p. 18].
Numeroase țări s-au alăturat acestor două organizații, care a avut mai mult pentru a oferi membrilor lor decât OSCE, și au făcut un beton de securitate, precum și garanții ca pricepere economică și financiară. NATO și UE au introdus [17, p. 123], de asemenea, carcase de Asociație în afară de membru cu drepturi depline și a avut ca efect o pierdere mare de relevanță a acestui actor non-guvernamental. Însă Misiunea OSCE încă mult timp își va mai arăta cuvântul său, pentru că după cum am spus, aceasta mereu a luptat pentru drepturile omului, pentru combaterea terorismului, egalitatea dintre genuri dar și alte probleme ce cuprind alte domenii. Astfel, putem vedea acțiunile sale ce țin de conflictele din Ucraina de azi, unde se vede clar o încălcare a normelor de conduită și o separare a lumii de Est cu cea de Vest.
Un exemplu de încălcare a drepturilor omului pe care OSCE și Comitetul European l-ar fi denunțat sunt cele unde, oficialii europeni au denunțat grave încălcări ale drepturilor omului ce au fost comise în Crimeea și au cerut să fie luate de urgență măsuri pentru a proteja minoritățile și libertatea presei în peninsula ucraineană anexată de Moscova [11, p. 170]. Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, Nils Muiznieks a reclamat anchetele efective și urmărirea a tuturor cazurilor de încălcări grave ale drepturilor omului care s-au produs în Crimeea din februarie 2014, inclusiv și recentele răpiri ale acestora. Acesta a mai menționat că trebuie de asemenea de luat de urgență măsuri pentru a garanta drepturile minorităților și securitatea lor, precum și libertatea presei și siguranța jurnaliștilor pentru o următoare ofensivă. Aici a avut loc și influența OSCE pentru democratizarea cetățenilor ucraineni și libertatei presei la un loc.
La elaborarea lucrării am utilizat mai multe documente, lucrări care redau cursul activității Misiunii OSCE în Republica Moldova. Materialele utilizate ar putea fi clasificate în mai multe categorii:
Documente, așa ca “Convenția cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova și “Declarația privind constatările și concluziile preliminare OSCE, privind alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014”;
Monografii ce descriu istoria Misiunii OSCE de la începutul său până în prezent, precum The Organization for Security and Co-Operation in Europe (OSCE), de Galbreath David.;
Articole ce redau o anumită problemă și eficacitatea OSCE în soluționare sau implicarea sa amănunțită în studiu, precum Ethnopolitical Conflicts in Eastern Europe and the OSCE, de Trobst Stefan.
Dar să ne întoarcem la probleme moldave ce țin de această misune în ținutul nostru, pentru a ajuta și la rezolvarea problemele acute de aici, Misiunea OSCE în Republica Moldova a organizat o mulțime de întrevederi și mase rotunde atât cu autoritățile noastre, cât și cu cele nistrene pentru a facilita și a da o undă verde pentru viitoarele relații [8, p. 25]. Astfel, au fost organizate întrevederi cu instituții juridice pentru o mai bună calitate a sistemului judecătoresc, o transparență a judecătorilor, avocaților. Deasemenea au mai fost organizate întâlniri cu instituțiile de stat ca cele de securitate, pentru o mai bună negociere cu regiunile autonome așa ca UTA Găgăzia sau neoficiala republică nistreană pentru a stabili anumite priorități spre o înțelegere mai bună, un comerț mai bun, o securitate mai bună. De aici își are și rădăcina Formatului 5+2 [10, p. 18], care este principala misiune al OSCE în Republica Moldova și anume prevenirea izbucnirii iarăși a conflictului transnistrean și încercarea prin dialog ca această problemă să fie soluționată, prin acest dialog 5+2. Deasemenea Organizația OSCE Moldova a ajutat Republica Moldova și regiunea transnistreana să se restabilească dupa războiul transnistrean, dar despre care mult mai concret voi vorbi mai târziu.
Scopul și obiectivele tezei. Scopul meu este să demonstrez ramurile primordiale ale Misiunii OSCE și rezultatul acesteia pentru a menține securitatea și pacea de pe teritoriul Republicii Moldova, dar și o securitate mai bună. De aici își are și rădăcina Formatului 5+2 [10, p. 18], care este principala misiune al OSCE în Republica Moldova și anume prevenirea izbucnirii iarăși a conflictului transnistrean și încercarea prin dialog ca această problemă să fie soluționată, prin acest dialog 5+2. Deasemenea Organizația OSCE Moldova a ajutat Republica Moldova și regiunea transnistreana să se restabilească dupa războiul transnistrean, dar despre care mult mai concret voi vorbi mai târziu.
Scopul și obiectivele tezei. Scopul meu este să demonstrez ramurile primordiale ale Misiunii OSCE și rezultatul acesteia pentru a menține securitatea și pacea de pe teritoriul Republicii Moldova, dar și din alte state. Chiar dacă un aport în domeniul dat îl au tot mai mult ONU și posibil NATO. În următoarele pagini, voi argumenta punctul meu de vedere, aspectele pozitive dar și cele mai puțin forte pentru contribuirea Misiunii OSCE în Republica Moldova la diverse probleme ce țin de aspect cotidian. Așadar mi-am propus următoarele obiective în cadrul studiului meu:
Să evidențiez punctele forte ale mandatul Misiunii OSCE în Moldova de la inițierea sa;
Să elucidez impactul OSCE asupra democratizării societății civile din Republica Moldova;
Să argumentez influența OSCE asupra alegerilor din Republica Moldova;
Să evidențiez rolul OSCE în procesul de reglementare a conflictului transnistrean;
Și desigur să demonstrez rolul OSCE de monitorizare asupra proceselor de judecată în Republica Moldova
De aici, din principalele direcții de cooperare ale Republicii Moldova cu OSCE, am ales cele mai importante și anume următoarele aspecte [35]:
OSCE, deținând rolul de mediator, contribuie esențial la reglementarea conflictului transnistrean, inclusiv prin organizarea procesului de negocieri, elaborarea proiectelor de documente la subiectele politice, militare. Șeful misiunii OSCE, precum și reprezentantul Președintelui-în-exercițiu pentru conflicte (se schimbă anual) reprezintă organizația în formatul de negocieri “5+2”.
OSCE, informează comunitatea internațională despre evoluțiile în procesul de reglementare a conflictului transnistrean.
OSCE, asistă la democratizarea societății civile moldovenești și dezvoltarea celei din regiunea transnistreană.
Noutatea științifică a lucrării constă într-o tratare extinsă și multidimensională a subiectului Misiunii OSCE în sine. Lucrarea reprezintă o încercare de a aborda în complex dimensiunile juridice ale instituției, și aspectele activității practice a acestora. De aceea am ales să explorez studiul dat într-o complexitate mult mai amplă. Astfel am cules o serie de lucrări în care am redat studiul meu în toată splendoarea sa. Este vorba fie de lucrări scrise, de către reprezentanții propriu-ziși ai acestor instituții, care au avut o experiență în domeniu și care au cunoscut cu lux de amănunte, atât succesele cât și insuccesele cu care s-au confruntat din prima perioadă a existenței sale. Printre aceștia se numără idei de bază atât a foștilor ambasadori ai Misiunii OSCE în Republica Moldova, printre care Jennifer Brush, dar și careva opinii ai actualului ambasador, Excelența Sa, Michael Scanlan.
Am mai folosit și un șir de lucrări ce cuprinde începutul de vârf al CSCE [9, p. 256] (acum OSCE), și întreaga sa activitate de-a lungul anilor săi. Desigur am redat și careva caracteristici și influențe ai Misiunii OSCE în Republica Moldova cu alte state, trecute prin aceleași conflicte și probleme, așa ca Ucraina de astăzi și Euro-Maidan, dar și Georgia, sau mai bine zis, războiul din 2008 cu careva relatări din 1992 din regiunea Abhazia, acum republica autonomă [30, p. 18]. Aș dori să concretizez și Misiunea OSCE în Ucraina (sau SMMU), lansată pe data de 21 martie 2014 își are ca scop o misiune civilă de monitorizare, menită să găsească un consens între parțile separatiste ale Ucrainei de astăzi [21, p. 2], împreună cu guvernarea de la Kiev. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), mai mult de atât, își va prelungi misiunea până în primăvara anului 2016, numărul acestora va fi suplimentat și el la circa o mie de oameni, supravegând cele două tabere separatiste [33].
O altă comparație utilizată în propriul proiect, este și Misiunea OSCE din Georgia, care însă și-a încheiat mandatul în 2008, după războiul propriu-zis din Osetia de Sud, Georgia [24, p. 176], dar în care a fost implicată și Federația Rusă. Aceasta, atunci a împiedicat observatorii OSCE să se întoarcă în Osetia de Sud, în pofida unui acord de încetare a focului în baza căruia ar fi trebuit să le permită accesul. Încălcări din partea guvernării de la Moscova, au mai fost și pasajele care sugerau că Tbilisi nu mai are suveranitate asupra Osetiei de Sud.
Structura lucrării. Lucrarea conține 61 pagini. Este structurată în trei capitole, precedate de 2 subcapitole, urmate de Introducere și desigur de Concluzii. Textul de bază este însoțit, în conformitate cu rigorile științifice, de Note bibliografice, Bibliografie, Cuvinte-cheie, Rezumate.
Cuvinte-cheie: OSCE, Republica Moldova, acord, negocieri, misiune, conflict, securitate regională, regiunea transnistreană, drepturile omului, democratizare, alegeri, controlul armelor, libertatea presei, egalitatea de gen.
I. REPUBLICA MOLDOVA ÎN CADRUL OSCE
I.1. Mandatul Misiunii OSCE în Moldova
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a înființat Misiunea în Moldova în luna februarie 1993 [23, p. 290]. Mandatul misiunii la acel moment prevedea să fie acordat ajutor în identificarea unei soluții pașnice pentru conflictul între conducerea centrală a țării și regiunea transnistreană care s-a desprins din interior. Misiunea își are sediul central în Chișinău și dispune de o reprezentanță în Tiraspol și un birou în Bender. Misiunea este condusă de către Ambasadorul Michael Scanlan din 1 august 2014, Scanlan are o experiență vastă de lucru în Europa de Est și țările post-sovietice. Înainte de numirea sa în funcția de Șef al Misiunii OSCE în Moldova, Scanlan a activat timp de 23 de ani în cadrul Departamentul de Stat al SUA, cel mai recent – în calitate de Director al Biroului pentru Relații cu Europa de Est la Washington și în calitate de Însărcinat cu Afaceri al Ambasadei SUA la Minsk. Misiunea OSCE are un număr total de circa 52 de angajați, dintre care 13 sunt internaționali și 39 locali. Bugetul Misiunii este 2.125.200 euro pentru anul 2014.
Obiectivul principal al Misiunii este de a contribui la realizările unei reglementări politice atotcuprinzatoare și durabile a conflictului transnistrean, la consolidarea independenței și suveranității Moldovei și atingerea unei înțelegeri cu privire la statutul special al Transnistriei. Sarcinile sale includ [13, p. 19], de asemenea, acordarea consultanței și expertizei în domeniul drepturilor omului și a minorităților, și privind transformarea democratică. În 1999, mandatul său inițial a fost lărgit pentru a include asigurarea transparenței în procesul de evacuare și distrugere a munițiilor și armamentului rusesc, precum și coordonarea asistenței financiare și tehnice în această privință.
Prioritatea de bază a activității Misiunii OSCE este să acorde ajutor la soluționarea conflictului transnistrean. Disputa dată își are rădăcinile în conflictul izbucnit în 1992 între autoritățile transnistrene și cele din conducerea centrală de la Chișinău. Ciocnirile violente de atunci s-au încheiat cu sute de victime și circa peste 100000 de refugiați. Un acord de încetare a focului a fost hotărât și fixat în iulie 1992 [2] și părțile s-au angajat să negocieze o reglementare a conflictului înghețat. Alte activități ale Misiunii cuprinde controlul și supravegherea armelor, chestiuni asociate cu drepturile omului și consolidarea statului de drept în Moldova, dezvoltarea unui mediu liber pentru mass-media dar și susținerea proceselor electorale. Astfel deducem următoarele ramuri ale misiunii ca: prevenirea și reglementarea conflictului, controlul asupra armelor, drepturile omului, statul de drept, libertatea și dezvoltarea mass-media, combaterea traficului de ființe umane, egalitatea de gen. În rândurile de mai jos voi caracteriza pe rând categoriile activităților OSCE:
Prevenirea și soluționarea conflictelor – OSCE lucrează pentru a preveni apariția conflictelor [18, p. 156] și pentru a facilita durata așezărilor politice cuprinzătoare pentru conflictele existente. De asemenea, ajută cu procesul de reabilitare în zonele post-conflictuale. Aceasta colaborează cu reprezentații Organizației Națiunilor Unite și a altor organizații internaționale care operează în zonele de conflict. De altfel putem observa, implicarea Transnistriei prin discuțiile 5 plus 2, care include părțile Republicii Moldova și Transnistria, având ca mediatori pe Federația Rusă, Ucraina și OSCE dar și Statele Unite și Uniunea Europeană în calitate de observatori.
Controlul asupra armelor – sfârșitul Războiului Rece a dus la o cantitate mare de arme de a deveni disponibil ilegale. OSCE, prin operațiunile sale de teren, ajută pentru a opri raspândirea acestor arme și oferă asistență cu distrugerea lor. Forumul pentru Securitate și Cooperarea, care este organul principal al OSCE și se ocupă cu aspectele politico-militare ale securității, contribuie la aceste eforturi prin dezvoltarea de acte, transferurile de arme convenționale și stabilirea principiilor de arme care guvernează neproliferarea lor.
Gestionarea frontierelor – OSCE urmărește să consolideze securitatea frontierelor în timp ce facilitarea călătoriilor legitime și comerț [20, p. 124], protejarea drepturilor omului și promovarea contactelor umane din diferite regiuni ale lumii sau a regiunilor moldave.
Combaterea traficului de ființe umane – traficul de ființe umane afectează practic toate statele OSCE, fie ca țări de origine sau destinație. Această formă de sclavie modernă este un pericol la adresa demnității umane, care implică de mai multe ori teroare psihologică sau violență. Traficul de ființe umane angajează probleme legate de drepturile omului și a statului de drept, de aplicare a legii și a controlului criminalității, de inegalitate și discriminare, de corupția de economie.
Combaterea terorismului – cu expertiza sa în prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor și de avertizare timpurie, OSCE contribuie la eforturile de nivel mondial în domeniul combaterii terorismului. Multe măsuri eficiente de combatere a terorismului se încadrează în alte zone în care OSCE este activ, cum ar fi formarea poliției și de supraveghere a frontierelor. OSCE deasemenea, se preocupă cu problemele legate de drepturile omului în ceea ce privește lupta contra terorismului.
Democratizarea – OSCE ajută statele participante în construirea unor instituții democratice, organizează alegeri libere, corecte și transparente [16, p. 132], promovarea egalității de gen, asigurarea respectării drepturilor omului, libertatea mass-media, drepturile monorităților și statului de drept și să promoveze toleranța și non-discriminarea.
Ce ține de activitățile economice, OSCE se concentrează pe problemele economice legate de securitate și favorizează cooperarea economică internațională. Aceasta ajută statele participante în consolidarea lor de afaceri și climatul investițional, raționalizarea cadrului de reglementare, combaterea corupției, spălării banilor și finanțării terorismului. De asemenea, promovează în mod activ gestionarea eficientă a migrației și a forței de muncă, rețelele de transport integrate internațional dar și alte domenii foarte importante [12, p. 121].
Educația – programele de educație sunt o parte integrantă a eforturilor organizației în prevenirea conflictelor și reabilitarea lor post-conflictuale. Proiectele de tineret OSCE includ domenii ca drepturile omului, mediu, toleranță și educație de genuri precum și suportul pentru minoritățile etnice.
Alegerile democratice – recunoscând că alegerile democratice constituie baza pentru un guvern legitim, OSCE participă ca observator în cele 57 de state participante. De asemenea, oferă asistență tehnică pentru îmbunătățirea cadrului legislativ și administrativ pentru alegerile din anumite țări. Unele operațiuni de teren ale OSCE desfășoară activități legate de alegeri, inclusiv formarea membrilor comisiilor electorale, mass-media și poliție precum și inițiativele de educație a alegătoriilor [1].
Activitățile de mediu – recunoscând și legătura strânsă dintre problemele de mediu și de securitate, asistă statelor participante OSCE, utilizarea durabilă și buna gestionare a resurselor naturale. Aceasta susține proiecte pentru îmbunătățirea gestionării apei, se ocupă cu degradarea solului și dispune în condiții de siguranță a deșeurilor toxice și radioactive. Aceasta funcționează pentru a crește conștientizarea problemelor de mediu și să promoveze participarea publicului la luarea deciziilor de mediu.
Egalitatea de gen – OSCE își propune să ofere șanse egale pentru femei și bărbați, precum și de a integra egalitatea de gen în politicile și practicile, atât în cadrul statelor participante cât și în Organizație în sine. Cu parteneri locali, inițiații OSCE derulează proiecte [20, p. 205] în întreaga regiune OSCE de abilitare a femeilor, precum și consolidarea capacităților și expertiza locală pe probleme de gen. Această colaborează cu autoritățile din revizuirea legislației și ajută la construirea mecanismelor naționale pentru a asigura egalitatea între femei și bărbați.
Buna guvernare – asistă statele participante OSCE în combaterea corupției și în construirea instituțiilor democratice ale statului responsabil.
Drepturile omului – prin „Documentul de la Copenhaga din 1990” [9, p. 356], statele participante OSCE angajează un set de legi pentru a respecta toate drepturile omului și a libertăților fundamentale, ce constituie o parte esențială a conceptului de securitate cuprinzătoare a OSCE. Deasemenea OSCE monitorizează situația drepturilor omului în cele 57 de state participante.
Libertatea mass-media – mass-media gratuită și bine dezvoltată sunt o piatră de temelie a societății democratice. OSCE monitorizează evoluția mass-mediei în statele sale participante pentru încălcarea libertății de exprimare. Aceasta include revizuirea legislației care reglementează mass-media [14, p. 38] , precum și monitorizarea cazurilor în care jurnaliștii sunt urmăriți penal pentru activitatea lor profesională sau care sunt victime ale hărțuirii. OSCE, de asemenea se angajează în dezvoltarea mass-media prin instruire și sprijin pentru viitorii redactori și jurnaliști.
Reformele militare – forumul pentru cooperarea în domeniul securității care se reunește săptămânal la Viena [32] și care oferă un cadru pentru dialog între statele participante privind conduita militară precum și cu privire la măsurile de consolidare a încrederii și securității. Activitățile practice pentru a ajuta statele în reformarea legislației lor, reducerea de personal sau de conversie a armatei lor, instruirea personalului privind drepturile militarilor și a dreptului umanitar și alte domenii legate de reformarea militară ce se efectuează de către operațiunile de teren ale OSCE precum și Centrul pentru prevenirea conflictelor sunt alte instrumente de care se preocupă OSCE.
Drepturile minorităților – OSCE identifică și caută soluționări rapide a tensiunilor etnice, care ar putea pune în pericol pacea sau stabilitatea. Ea promovează drepturile minorităților naționale și acordă o atenție deosebită a situației de romi și alte etnii.
Justiția – operațiunile justiției OSCE sunt o parte integrantă a eforturilor organizației în prevenirea conflictelor dar și reabilitarea situațiilor post-conflictuale. Activitățile legate de poliție a OSCE se concentrează pe provocările reprezentate de criminalitatea transnațională și organizată, traficul de droguri, arme și ființe umane dar și incapacitatea de a susține statul de drept și de încălcare a drepturilor omului. Activitățile includ educația și formarea de poliție, de poliție comunitară și reformele administrative și structurale. Multe operațiuni de teren ale OSCE [28, p. 92] pot rula propriile programe asupra reformei de poliție și dezvoltare.
Romii – OSCE promovează drepturile romilor prin proiecte privind participarea politică, educație, locuință, înregistrarea civilă, combaterea rasismului și a discriminării, precum și protecția drepturilor a persoanelor strămutate.
Statul de drept – concepția statului de drept constituie o piatră de temelie a drepturilor omului și a activităților de democratizare OSCE. Aceasta descrie nu numai cadrele juridice formale, ci urmărește de asemenea, justiția, bazată pe deplina acceptare a demnității umane.
Toleranța și Non-discriminarea – OSCE sprijină în mod activ cele 57 de state participante la combaterea tuturor formelor de rasism, xenofobie și discriminare, inclusiv antisemitismul și discriminarea tuturor dintre creștini și musulmani [16, p. 218].
Iata ramurile cele mai principale ale conlucrării cu OSCE din diferite domenii. Acum însă să ne referim la acele domenii ce cuprind teritoriul Republicii Moldova. În controlul asupra armelor vom vorbi despre munițiile perimate care prezintă o amenințare a securității pentru populația care locuiește în preajma acestora. Circa peste 20,000 de tone de astfel de substanțe încă au nevoie de evacuare de pe teritoriul Moldovei. Misiunea OSCE susține că munițiile și armamentul rămas de pe vremea fostei Uniuni Sovietice să fie adunate și distruse în mod transparent, și coordonează asistență financiară și tehnică utilă lor. La capitolul ce cuprinde drepturile omului [19, p. 201], misiunea OSCE în Moldova are capacitatea de a consulta autoritățile cu privire la problemele drepturilor omului și ale democratizării, precum combaterea torturii și maltratării. Spre exemplu, dacă misiunea susține activitățile de consolidare a rolului dar și capacitățile societății civile în monitorizarea locurilor de detenție. Președintele României, Traian Băsescu, consideră că ”acțiunile represive și provoatoare împotriva cadrelor didactice, părinților și copiilor care doresc să studieze în limba română sunt inacceptabile și trădează încălcarea consistentă a drepturilor omului în regiunea separatistă”.
Acesta mai adaugă că președintele României, domnul Traian Băsescu, solicită Misiunii Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) în Republica Moldova dar și tuturor celorlalte insituții responsabile să intervină anume pentru a asigura accesul tuturor elevilor, pe baza opțiunii făcută de părinții lor, la învățătură și la libera alegere a limbii române ca limbă studiu, cu atât mai mult cu cât această limbă de stat este în Republica Moldova. La asta se mai adaugă și că în anul 2004, a fost eruptă o criză în momentul în care autoritățile din stânga Nistrului au întreprins acțiuni împotriva a 8 școli din Transnistria [15, p. 37] care sunt administrate de autoritățile centrale din Moldova și care folosesc un curriculum școlar moldovenesc. De la începutul crizei, Misiunea monitorizează funcționarea școlilor moldovenești și este mediator între autoritățile centrale din domeniul învățământului și cele transnistrene în vederea identificării soluțiilor pentru rezolvarea problemelor stringente, precum și pentru prevenirea apariției noilor crize.
Statul de drept constă în respectarea supremației dreptului și este esențială pentru asigurarea demnității umane. Iar modificarea sistemului judecătoresc din Moldova în concordanță cu standardele internaționale face parte din eforturile principale ale OSCE prin susținerea statului de drept în aceast teritoriu [16, p. 231]. Misiunea OSCE desfășoară o inițiativă multilaterală de susținere a modificării organelor procuraturii prin organizarea diverselor întruniri ale experților pentru a asista autoritățile în elaborarea legislației și introducerea procedurilor juridice moderne. O altă ramură este combaterea traficului de ființe umane, în care misiunea controlează schimbările în legislația Moldovei în domeniul mass-mediei, inclusiv și în reforma sistemului audiovizualului. Misiunea OSCE constituie cursuri de instruire pentru jurnaliști în domeniul auto-legiferării mass-media, accesului la informație etc. De asemenea, Misiunea susține instituțiile mass-media libere, în efortul de a asigura libertatea mass-media și a varietății în întreaga țară.
Egalitatea de gen, este o altă ramură în lupta împotriva traficului de ființe umane și deține un loc primordial în activitatea Misiunii în cadrul drepturilor omului. Pentru Moldova această problemă este deosebit de contemporană, astfel, Misiunea constituie seminare pentru judecători, procurori, juriști, poliție și lucrători sociali pentru a le oferi dispozitive mai eficiente în lupta împotriva traficului, violenței în familie și a abuzului sexual al copiilor. Misiunea folosește diferite căi de a comunica mesajul asistenței largi, spre exemplu prin opere teatrale prezentate în localitățile rurale [33].
Libertatea și dezvoltarea mass-media [14, p. 44] este acea ramură, în care Misiunea OSCE din Republica Moldova susține o participare mai largă a femeilor în viața politică dar și cea publică din Moldova. Misiunea colaborează cu autoritățile și colectivitatea civilă asupra implicăriii în țară a standardelor internaționale în sfera egalității de gen și sprijină producerea și repartizarea cărților și a ghidurilor în domeniul dreptului pentru judecători, procurori și juriști. De asemenea, Misiunea susține rețeaua anti-trafic și de gen, care propune informații cu privire la activități, noutăți și evenimente din această ramură.
Aceste ramuri sunt foarte importante în Republica Moldova și duc o mare contribuție în dezvoltarea diferitor structuri atât a economiei cât și a diferitor structuri sociale, în care angajează societatea modernă pentru a ajuta la dezvoltarea sa.
Un alt act important este „Rezoluția atât a Guvernului Republicii Moldova cât și a OSCE privind teritoriul nostru”, în cadrul Sesiunilor Anuale, în care sunt descrise diverse puncte forte ca: “existența unui conflict nesoluționat a Republicii Moldova în regiunea transnistreană și reprezintă o amenințare la adresa securității și stabilității din Europa și zona OSCE” [23, p. 287], și „reafirmă angajamentele OSCE de a identifica o soluție la conflictul transnistrean prin intermediul procesului de negocieri în formatul 5+2”, prin care „ambele părți salută faptul că în prezent, anumite canale de televiziune din Republica Moldova au posibilitatea de a cuprinde audiență și în regiunea transnistreană, acțiune ce va contribui la crearea contactelor interumane pe ambele maluri ale rîului Nistru”, dar și “regretă suspendarea canalului din orașul Chișinău NIT, limitînd pluralismul politic în mass-media din Republica Moldova” din anul 2012 [8, p. 33]. De altfel Adunarea Parlamentară OSCE [31] “își exprimă convingerea că democratizarea pretutindeni în Republica Moldova ar contribui la atingerea acestui scop”, la aceasta se mai adaugă și “OSCE mai solicită Republicii Moldova să ia în considerare îmbunătățirea implementării legislației sale naționale și a angajamentelor OSCE în privința libertății de exprimare”.
Astfel putem evidenția că aceste puncte de fapt ajută la îmbunătățirea calității de viață a cetățenilor moldoveni, a rezolvării a acestui conflict înghețat și anume cel transnistrean, a democratizării societății civile dar și a alegerilor democratice corecte și transparente. De altfel putem observa și discrepanța dintre ele, în comparație cu criza din Ucraina asupra Securității Naționale [29, p. 2]. Următorul document de importanță majoră, Strategia Securității Naționale, urmează să determine modul practic de realizare a intereselor naționale, de contracarare a riscurilor și amenințărilor și de implementare a politicii de stat în domeniul securității naționale care a fost aprobat abia în 2007, la o distanța, care, în mare măsură, a pus sub semnul întrebării relevanța Concepției Securității Naționale din 1997, și care pune riscul de securitate a propriilor cetățeni.
Aproximativ de zece ani, OSCE deja luptă împotriva unei pierderi de relevanță.Această provocare provine de la un număr de motive: în primul rând, competiția cu alți actori; în al doilea rând, paralizia organizației datorită un split de est-vest și în al treilea rând, profilul difuz și gradul scăzut de vizibilitate a organizației. Arhitectura de securitate a Europei s-a schimbat, și OSCE a devenit mai puțin atractivă ca o consecință. Extinderea unităților NATO și Uniunea Europeană au fost factorii cruciali. Numeroase țări s-au alăturat acestor două organizații, care a avut mai mult pentru a oferi membrilor lor decât OSCE prin: un beton de securitate, precum și garanții ca pricepere economică și financiară. NATO și UE a introdus, de asemenea, carcase de Asociație în afară de membru cu drepturi depline și a avut ca efect o pierdere mare de relevanță a acestui actor non-guvernamental. OSCE se confruntă, de asemenea, cu o concurență în domeniile sale de activitate. Cu stabilirea de o politică comună de securitate și apărare, EU a devenit activ în zonele care au avut anterior fost considerate competențele de bază al OSCE, de exemplu, alegerea de monitorizare, conflictul misiunii de mediere și de câmp (ex. EUPM din Bosnia-Herțegovina, EUMM în Georgia după Războiul din 2008) [17, p. 151].
Aceasta a dus la o dublare a competențelor pe inegalitate determeni, așa cum Bruxelles cu resursele sale mult mai mari. De asemenea, există o suprapunere între OSCE și Consiliului Europei, în special în dimensiunea umană de protejare a drepturilor omului (ex., promovarea drepturilor omului și democrație). Viena și Strasbourg au mecanisme de coordonare de asemenea, bine stabilite. Diviziunea clară a muncii existente cu NATO, care, este o alianță de apărare și garantează securitatea militară a tuturor membrilor săi. ONU, la rândul său, a recunoscut OSCE ca o organizație regională, în timp ce OSCE în sine, privește sprijinul pentru ONU ca un domeniu de prevenire a conflictelor, și unul dintre sale sarcinile sale primordiale. Aici, de asemenea, cooperarea și divizia muncii sunt cruciale [24, p. 254]. Astel această discordanță dintre puterea pe care își și-o asumă OSCE este una deseori neeficace. Însă totuși misiunea europeană nu și-a pierdut niciodată din puteri și nu s-a lăsat frântă din cauza inecaficității sale din teren, pentru că la toate acestea se adaugă acele rezultate pozitive de-a rândul anilor.
Acum să ne referim la alt aspect, cel al negocierilor și al capacităților diplomatice dintre Misiunea OSCE și Republica Moldova. Acum însă mă voi referi la primul workshop de negocieri diplomatice dintre aceste două părți. Primul workshop a fost efectuat de către ofițerul de program Ted Feifer al Misiunii OSCE în Republica Moldova și a fost efectuat la Chișinău în anul 2004 [34]. Acesta a fost primul program de antrenament al OSCE în Republica Moldova. Ofițerul Ted Feifer, a efectuat un atelier de negociere și competențe diplomatice, cu 19 participanți la atelier, dintre care 10 persoane de tip internațional și 9 persoane de tip național, provenind din toate secțiunile de misiune.
Participanții au apreciat prezentările scurte și exercițiile realiste care le țin concentrate pe obiectivele programului. De asemenea participanții au avut o mulțime de ocazii de a practica și rafina negocierile și abilitățile diplomatice discutate. Un participant deasemenea a demonstrat că înțelegerea sporită a negocierilor cu persoane dificile chiar ar fi o oportunitate bună și utilă pentru o așa țară ca Republica Moldova. Toți participanții au considerat exercițiile și simulările pline de satisfacții. Alte exemple de implicare a Misiunii OSCE ar fi vizita de către ambasadorul sau alți delegați ai OSCE în diferite regiuni sau raioane ai țării noastre. Un prim exemplu ar fi vizita Șefului Misiunii OSCE în Moldova și anume a fostei ambasadoarei Jennifer Brush atunci când a vizitat unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, situată în partea de sud a țării, vizită efectuată la 16 noiembrie 2012 [15, p. 41]. Atunci aceasta s-a întâlnit cu guvernatorul Găgăuziei Mihail Formuzal, cu Dmitri Konstantinov președinte de atunci al Adunării Populare a Găgăuziei dar și cu Nicolai Dudoglo, primar de Comrat-capitala administrativă a unității. În timpul reuniunii au fost discutate aspecte ce țin de evoluțiile politice din Găgăuzia, perspectivele de dezvoltare a autonomiei găgăuze, relațiile dintre autoritățile regionale și centrale și modurile în care OSCE ar putea sprijini dezvoltarea Găgăuziei. Țin să reamintesc că unitatea teritorială autonomă Găgăuzia a fost înființată în 1994 cu scopul de a proteja și sprijini dezvoltarea limbii și culturii găgăuze.
O altă vizită ar fi atunci când Șeful Misiunii OSCE în Moldova a vizitat două orașe care sunt învecinate pe ambele maluri. Fosta ambasadoare Jennifer Brush a vizitat două orașe de pe râul Nistru și anume Râbnița și Rezina, la data de 13 martie 2013. Aceasta a discutat proiectele actuale, drepturile omului din regiune, minoritățile naționale și dezvoltarea economică în contextul mai larg al încurajării legăturilor dintre malurile râului. În Râbnița, Brush s-a întâlnit cu Tatiana Turanskaia, primar de Râbnița dar și cu reprezentanți ai businessului local, precum și cu directorul moldo-administrat ai școlii latine dar și cu școala ucraineană din Râbnița. În Rezina ea s-a întâlnit cu primarul orașului Mihail Cebotari. O altă vizită importantă ar fi Reprezentantul Special al Președintelui în Exercițiu al OSCE pentru procesul de reglementare transnistreană Ambasadorul Radojko Bogojevic a efectuat o vizită la Tiraspol dar și la Chișinău. La Tiraspol, pe data de 20 mai acesta s-a întâlnit cu negociatorul transnistrean Nina Ștanski dar și cu negociatorul părții moldovenești Eugen Carpov, în care au avut o rundă de discuții referitoare la reglementarea conflictului transnistrean [10, p. 32].
Aș dori să accentuez și vizita oficială a Ministrului Apărării Valerii Troenco cu Ambasadorul OSCE al Republicii Moldova și anume Michael Scanlan, la data de 31 octombrie 2014, în care au fost discutate diverse colaborări și domenii de discuții cu partea internațională. Astfel putem observa activarea OSCE în concordanță cu nevoile societății moldovenești.
I.2. Analiza cooperării RM – OSCE
ca experiență de cercetare în cadrul studiilor de licență
Pe parcursul anilor de studii în cadrul facultății Relații Internaționale, Științe Politice și Jurnalism sub îndrumarea profesorilor facultății, am audiat o varietate de cursuri care au contribuit în mod nemijlocit la elaborarea proiectului de licență. Un rol important la elaborarea proiectului de licență la avut cursul de lecții ,,Organizația Națiunilor Unite” în cadrul căruia mi-am făcut o privire de ansamblu și mi-am format conceptele și modul de organizare a temei proiectului de licență, și anume am aflat despre contextul internațional al instituirii misiunilor de menținere a păcii. Desigur un mare ajutor pentru studiul meu de licență l-a constat și cursul “Coflictul transnistrean”, unde un aport mare în reglementarea sa l-a constat instaurarea Misiunii OSCE în Republica Moldova. “Politica externă a Republicii Moldova”, este un alt curs care mi-a îmbogățit bagajul de cunoștințe în tot ce înseamnă, misiune, direcții și obiective.
Iar, în cadrul experienței acumulate la instituția de stat și anume a Ministerului Apărării, Departamentul Politici de Apărarare și de Planificare a Apărării am acumulat o vastă experiență și capacități de pregătire atât în situații complicate, cât și în situații mult mai simple, din punct de vedere profesional. Atunci când am avut ocazia să lucrăm în situații excepționale, au fost acele minute în șir pentru a complete o mapă cu documente sau pentru a remite un document. Am susținut practica în Departamenul Politici de Apărare și de Planificare a Apărării, acest departament are misiunea de a coordona procesul de elaborare, monitorizare și evaluare a politicilor, precum și a asigura aplicarea politicii de apărare și planificarea integrată a apărării și a coordona cooperării politico-militară internațională. Direcția politică de apărare și planificare a apărării elaborează și monitorizează implementarea documentelor de politici, coordonează procesul de elaborare a politicilor publice inițiate de către subdiviziunile interne sau alte autorități publice centrale, stabilește prioritățile și promovează obiectivele militare prin coordonarea interministerială, actori internaționali și agenții non-guvernamentale.
Stagiul de practică este unul foarte pozitiv pentru dezvoltarea personală a fiecăruia dintre noi. În activitatea mea personală, m-am concentrat și asupra a altor departamente, ca de exemplu cel al Biroului de Relații Moldo-Americane, unde am pus în practică cunoștințele personale de limbă engleză. Aici am implementat documente de politici, am stabilit prioritățile și am promovat obiectivele militare prin coordonarea interministerială, actori internaționali și agenții non-guvernamentali. Personal, am ajutat și la organizarea a unei recepții organizate de către Excelența Sa, Dnul William Moser, fost ambasador al Statelor Unite în Moldova, cu ocazia programului IMET și am pregătit o notă informativă pentru 80 de persoane și desigur invitațiilor lor. Mi-a plăcut foarte mult experiența acumulată aici pentru că a fost ceva nou pentru mine și am avut o responsabilitate dublă, nu am avut un program foarte încărcat însă întotdeauna am fost ocupați cu ceva pentru a putea lua cunoștință cu departamentul în cauză. Limbile de lucru au fost atât româna, engleza dar și rusa. Țin să adaug că Ministerul Apărării [1] are misiunea să elaboreze politica de apărare, să conducă și să coordoneze construcția și dezvoltarea Armatei Naționale, să determine riscurile și amenințările cu caracter militar și necesitățile privind pregătirea sistemului național de apărare pentru asigurarea securității militare a statului. Am întâlnit oameni noi, am avut convorbiri plăcute și am putut afla obiectivele cu care instituția lucrează în interiorul său. Dificultăți nu am întâmpinat datorită mediului prietenos, însă chiar atunci când am avut ceva obstacole și mă refer la acele de timp sau a insuficienței de timp, mereu ne ajutau colaboratorii de aici, și ne sfătuiam de multe ori. Înțelegeri interculturale nu au avut loc. Ba mai mult, fiecare găsea o limbă comună împreună și am stabilit relații prietenoase și calde.
Despre mediul de lucru pot să spun că a fost unul foarte plăcut, pentru că mereu a existat o comunicare între noi, am fost amabili și politicoși. Cultura într-adevăr a fost deosebită pentru că conducerea de la Ministerul Apărării este una profesionistă și cu o experiență bogată în spate, astfel încât m-am simțit o parte din această organizație. Sunt sigură că le-am făcut față așteptărilor și ca viziunile noastre organizatorice sunt pe măsura lor. Conducerea a avut grijă de noi și ca efect relația noastră rămâne și acum una bună. Stagiul de practică și anume de specialitate a dat rezultate bune și a fost unul eficient. Mai mult de atât, obiectul de cercetare a domeniilor ce ține de OSCE cuprinde un vast domeniu de informații utile pentru fiecare dintre noi. Mă refer atât la regiunea nistreană, atât de mult cunoscută nouă, căt și regiunea autonomă găgăuză, la discriminarea dintre minorități și apărarea drepturilor omului și democratizarea societății civile. Un exemplu ar fi atunci când Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa [13, p. 37] îi ajutau pe funcționarii publici din Găgăuzia-Yeri să stăpânească limba oficială și anume cea română. Am avut ocazia să ajut la organizarea unei recepții organizate de OSCE cu tematica întâlnirii la nivel înalt a oficialilor din partea noastră dar și a oaspeților. Mai mult ca atât am avut ocazia să trec printre pagini câteva informații referitor la colaborarea dintre Misiunea de teren a OSCE în Republica Moldova și Ministerul Apărării a statului nostru. Cooperarea dintre Armata Națională și OSCE discutată la Ministerul Apărării a adus roade fructoase pentru ambele părți și anume construcția unui depozit pentru stocurile de muniții convenționale în Bulboaca, modernizarea depozitelor de stocare a munițiilor, distrugerea diferitelor tipuri de bombe, precum și securizarea depozitelor de tehnică, armament și patrimoniu militar – acestea sînt doar cîteva dintre realizările celor două instituții, a căror beneficiari sînt militarii și cetățenii Republicii Moldova”, a menționat ex-ministrul Troenco.
Ministrul Apărării și-a exprimat încrederea că și campania de informare a populației Republicii Moldova privind pericolul muniției neexplodate – care se desfășoară, în prezent, în școlile din țară – va contribui la conștientizarea de către elevi a riscului obiectelor explozive. Ex-ambasadoarea Jennifer Brush a reiterat sprijinul organizației pentru Armata Națională, un partener de încredere în Republica Moldova. Aceasta a adăugat că mizează în continuare pe experiența personalului militar, în identificarea unor noi proiecte, care să contribuie la modernizarea instituției de apărare și să fie în beneficiul cetățenilor Republicii Moldova.
Experiența Armatei Naționale în domeniul securității fizice și managementului stocurilor de armament și muniții, în atenția OSCE este un alt domeniu. Ministrul Apărării și OSCE au semnat, la 28 octombrie 2010, Memorandumul de înțelegere cu privire la implementarea Programului complex în domeniul armelor de calibru mic și armament ușor. Documentul prevede construcția unui depozit pentru stocurile de muniții convenționale în Dănceni, modernizarea depozitelor de stocare a munițiilor din Florești, Cahul, Bălți și Chișinău, distrugerea diferitelor tipuri de bombe, precum și procurarea unui sistem mobil pentru verificarea vizuală a stocurilor de muniții. În cadrul discuției, oficialii au trecut în revistă cooperarea dintre cele două instituții, cu accent pe proiectele derulate în cadrul Memorandumului de înțelegere între Ministerul Apărării și Misiunea OSCE în Republica Moldova cu privire la implementarea Programului complex în domeniul armelor de calibru mic și armament ușor. Documentul, semnat în octombrie 2010, cu un buget total de circa 1,4 milioane euro, cuprindea opt proiecte separate, printre care construcția unui depozit pentru stocurile de muniții convenționale în Bulboaca, modernizarea depozitelor de stocare a munițiilor din Florești, Cahul, Bălți și Chișinău, distrugerea diferitelor tipuri de bombe, procurarea unui sistem mobil pentru verificarea vizuală a stocurilor de muniții, precum și organizarea unor cursuri de instruire în domeniul managementului tehnic al munițiilor. Patru din cele opt proiecte au fost deja realizate, alte patru fiind în derulare [23, p. 289].
Am putut vedea acele relații armonioase ce se completează una pe alta atunci când vine vorba despre colaborare și instaurarea a unui țel comun, așa ca întrevederea experților OSCE la Ministerul Apărării unde la data de 15 iulie 2014 — Ex-Ministrul Apărării, Valeriu Troenco, și comandantul Armatei Naționale, generalul Igor Gorgan, au avut o întrevedere cu grupul de experți ai țărilor donatoare în cadrul proiectelor organizate cu sprijinul Misiunii OSCE în Republica Moldova. Ex-Ministrul Apărării a menționat, în acest sens, aportul OSCE la nimicirea munițiilor cu termen expirat, inclusiv distrugerea bombelor de aviație cu fragmentare și a celor de tip OFAB, dar și rachetelor de tip 5V28. Prin intermediul Ministerului Apărării, a lansat programe și inițiative de reducere a riscului de explozie la depozitele de muniții ale Armatei Naționale, astfel contribuind la menținerea și ridicarea nivelului de securitate și siguranță în locurile de păstrare a acestora, ceea ce este un rezultat valoros pentru statul nostru.
Un alt punct forte al relațiilor dintre OSCE și Ministerul Apărării l-ar putea consta instruirea militarilor Armatei Naționale în managementul stocurilor de armament și muniții, unde la data de 31 octombrie 2014 — Ex-Ministrul Apărării, Valeriu Troenco a avut, o întrevedere cu ambasadorul Misiunii OSCE în Republica Moldova, Michael Scanlan. Părțile au discutat despre stadiul actual al relațiilor de colaborare dintre instituții, inclusiv progresul implementării proiectelor comune desfășurate în Armata Națională. Valeriu Troenco a mulțumit Misiunii OSCE pentru asistența oferită în cadrul programelor de instruire a militarilor în domeniul managementului stocurilor de armament și muniții și distrugere a munițiilor cu termen expirat din depozitele Armatei Naționale, specificînd importanța acestora pentru securitatea populației civile, dar și militarilor care activează în domeniu. La rîndul său, ambasadorul Scanlan a declarat că Armata Națională a fost dintotdeauna un partener de încredere al organizației pe care o conduce începînd cu luna iulie curent. Oficialul a specificat că armata moldovenească a făcut pași importanți în derularea programelor și proiectelor, ce au contribuit la modernizarea instituției de apărare, precum și la reducerea riscului de explozie la depozitele de muniții ale Armatei Naționale, lucru care demonstrează interesul față de valorile promovate de Misiunea OSCE.
Despre Misiunile de Pacificare pot descrie despre participația militarilor în intervențile și misiunile naționale și internaționale de menținere a păcii care rămîn a fi primordialele Armatei Naționale. Participația militarilor moldoveni în însărcinările de păceluire reprezintă un motiv a dorințelor statului de a avansa ideile păcii, echilibrității și securității în interiorul țării, cît și peste frontierele sale, transformându-se într-un stat care contribuie la întărirea păcii.
Începînd cu anul 2014, militarii moldoveni activează în misiuni sub sprijinul OSCE în Ucraina și Tadjikistan . Despre contingentul Armatei Naționale din cadrul forțelor mixte de menținere a păcii din zona de securitate pot vorbi că oprirea adversității în conflictul armat din raioanele de est ale țării s-au escaladat conform „Acordului privind principiile reglementării pașnice a conflictului militar în regiunea transnistreană a Republicii Moldova” subscris la 21 iulie 1992 la Moscova [2].
În menirea realizării preliminărilor menționate în Acord, a fost constituită Comisia Unificată de Control (CUC) ce prevedea trei delegații (a organelor constituționale a R. Moldova, Federației Ruse și administrației de la Tiraspol), și delegatul Ucrainei în comisie. De asemenea, la preocuparea CUC asistă și reprezentanții misiunii OSCE în R. Moldova alături de comisia nominativă. CUC prin dispozițiile sale a format Zona de Securitate pe lângă rîul Nistru, formată din trei raioane (nord — Rîbnița , centru — Dubăsari și sud — Bender) cu lungimea de 225 km și lățimea 12-20 km, din care erau necesare să fie izolate forțele militare și militarizate, scop îndeplinit de autoritățile din Chișinău și neândeplinit de administrația din Tiraspol, care pînă acum păstrează în Zona de Securitate forțe militare esențiale, inclusiv trei din cele patru brigăzi de infanterie motorizată și alte unități militare cu numărul de unitate de aproximativ 3.500 persoane. Prin deciziile CUC a fost formată Zona de Securitate a Forțele Mixte de Menținere a Păcii (FMMP) [3], numărând trei contingente: a Forțelor Armate ale Federației Ruse, Forțelor Armate ale R. Moldova și a guvernului de la Tiraspol. După subsemnarea Acordului de la Odesa din 20 martie 1998, la sfîrșitul anului în Zona de securitate a debutat activitatea observatorii militari ucraineni (10 militari), ce dinamizează în grupele patru-partite de observatori. Aceste echipe de observatori formează mecanismul de bază a controlului în condițiile din Zona de Securitate și de răspuns rapid la diverse incidente, fiind dependente de CUC și operativ Comandamentului Militar Unificat.
Este de evidențiat că toate deciziile CUC și a Comandamentului Militar Unificat se însușează doar prin consens. CUC desfășoară sesiuni planificate în fiecare zi de joi a săptămânii, iar în situații excepționale la cererea uneia din delegații se întrunesc ședințe extraordinare nu mai tîrziu de 24 ore de la momentul chemării. În sesiunile planificate CUC analizează și aprobă diferite hotărâri pe marginea raportului săptămînal al Comandamentului Militar Unificat privind circumstanța din Zona de Securitate, analizează problemele organizaționale (de numire a membrilor CUC, a Comandamentului Militar Unificat și observatorilor militari) și alte chestii care au fost introduse în agenda de zi a sesiunii sau planificate pentru discuții. La sesiunile extraordinare se analizează și se însușesc decizii privind soluționarea probleme și incidentelor ce se manifestă în Zona de Securitate și au nevoie de soluționare rapidă. Sesiunile planificate au loc în orașul Bender, iar cele extraordinare în locul precizat de delegații sau în orașul evidențiat.
Despre Misiunea OSCE ca experiență în cadrul studiilor de cercetare și a studiilor de practică este de vorbit mult, totuși ca studiu de cercetare sunt recunoscute următoarele puncte:
Facilitarea stabilirii unui cadru politic global pentru dialog și negocieri în vederea reglementării politice definitive a conflictului;
Colectarea informației cu privire la situație, incluzând cea militară, investigarea incidentelor specifice și evaluarea consecințelor lor politice;
Încurajarea negocierilor cu privire la statutul și retragerea trupelor străine;
Oferirea consultărilor juridice și expertizelor în domeniul drepturilor omului și minorităților, repatrierea refugiaților, democratizarea societății și definitivarea unui statut special pentru regiunea transnistreană;
Menținerea unei prezențe vizibile a OSCE în regiune și stabilirea contactelor cu toate părțile implicate în conflict.
Munițiile învechite prezintă o primejdie de securitate pentru locuitorii care domiciliază în apropierea acestuia. Peste 20,000 de tone de astfel de material încă mai trebuie evacuate de pe teritoriul Moldovei. Misiunea crează așa condinții ca armamentul și munițiile rămase de pe timpul fostei Uniuni Sovietice să fie adunat și nimicit în mod transparent, și coordonează toată asistență tehnică și financiară indispensabilă. Cu ajutorul Ministerului Apărării acest lucru poate fi înfăptuit și putem observa acest lucru datorită surselor mass-media susținute atât de către Minister cât și de părți terțe în care, munițiile vechi și armamentele periculoase sunt nimicite datorită geniștilor. Misiunea OSCE acordă asistență în procesul de distrugere a armamelor confiscate în Moldova și aceasta este un lucru laudabil, armamentul confiscat de către poliția din Moldova reprezintă unități de arme deteriorate, inutilizabile, cu modificări neautorizate în construcție sau păstrate ilegal. Unele arme au fost predate benevol pentru nimicire.
Prin participarea Armatei Naționale la eforturile globale de menținere a păcii și securității, consider că Republica Moldova își materializează, în primul rând, politica sa externă. În zilele noastre nu ne mai putem gândi la izolare. Astfel, singura soluție este cea de implicare activă și eficientă la eforturile internaționale de menținere a păcii, securității și stabilității. Prin urmare, participarea la aceste operațiuni internaționale are drept scop consolidarea poziției și imaginii Republicii Moldova pe plan internațional, ca partener de încredere în realizarea angajamentelor asumate. Totodată, prin participarea Armatei Naționale la operațiunile de menținere a păcii, aceasta își asigură creșterea performanțelor de antrenare, în condiții cât mai apropiate de cele ale câmpului de luptă, de menținere a capacității operative a unităților. Acest lucru este binevenit, deoarece nu este îndeajuns doar pregătirea teoretică. Astfel, participarea militarilor Armatei Naționale la misiunile internaționale are un impact pozitiv nemijlocit asupra acestora, prin menținerea și sporirea aptitudinilor profesionale, precum și prin asigurarea interoperabilității lor.
În efectuarea practicii în cadrul Ministerului Apărării am avut ocazia să dobândesc acele cunoștințe care mă vor ajuta în viitor, am aflat multe lucruri noi și utile, am pus în valoare capacitățile mele de student al [anonimizat] în cadrul Departamentului de Apărare și de Planificare a Apărării, am cules informații care m-au ajutat la scrierea tezei de licență, ba mai mult a existat o simbioza perfectă în scrierea tezei. Recepția organizată și întocmirea invitațiilor pot confirma acest lucru. Aș vrea să adaug că pe lângă practica efectuată în Minister, am participat și la Primul Model OSCE organizat în Republica Moldova. Timp de câteva zile am fost antrenați în calitate de ambasadori ai OSCE și a fost imaginat și un conflicte de către mai multe parți implicate unde au fost încălcate mai multe norme internaționale, ca combaterea terorismului, problema mass-mediei și încălcarea drepturilor omului. Până la urmă ne-am unificat toate părțile implicate în conflict, cu scopul de a ajunge la un consens. Am avut parte și de lecții pentru studierea tuturor ramurilor în care se ocupă OSCE.Am fost 30 studenți din diferite regiuni ale Moldovei, printre care Chișinău, Găgăuzia și din partea stângă a Nistrului. A fost o atmosferă prietenoasă între noi și ne-am dat seama ca limitele nu sunt trasate pentru a ne dezbina, ci pentru a ne uni din nou.
Studiile în cadrul OSCE prin legatura cu practica efectuată în cadrul Ministerului Apărării al Republicii Moldova m-au ajutat foarte mult și țin să pun în practică toate cunoștințele dobândite aici. OSCE mai joacă un rol primordial în deciziile de negocieri pentru a ajunge la unele legiferări durabile și atotcuprinzătoare a conflictului transnistrean. Din 2005, acest proces este perceput ca „5+2” și include OSCE, Ucraina și Rusia în calitate de mediatori, precum și Uniunea Europeană și Statele Unite – în calitate de observatori. Misiunea coordonează cu cele două părți cu scopul de a întocmi încrederea între oamenii ce locuiesc pe ambele maluri ale râului Nistru. Misiunea asistă de asemenea, ca observator la sesiunile Comisiei Unificate de Control, care este autoritatea de supraveghere al Forțelor de pacificare, formată din delegații ale Federației Ruse, Moldovei și Transnistriei, și Ucraina în calitate de observator opțional. Dar despre care voi vorbi mai târziu.
II.REPUBLICA MOLDOVA – OSCE: DOMENII DE COOPERARE
II.1. OSCE și democratizarea societății civile din RM
În cadrul mandatului OSCE în Moldova, Misiunea în sine oferă autorităților de aici diverse recomandări în domeniul drepturilor omului, dar și a democratizării, în domeniul combaterii maltratării și torturii, a reformei electorale, libertății religiei, promovării supremației legii, a libertății întrunirilor, dar și protecției drepturilor minorităților și a drepturilor lingvistice acestora. Misiunea OSCE monitorizează reformele legislative implementate în Moldova în domeniul dreptului omului și al statului de drept, urmărește implementarea acestora și oferă expertiză pe marginea proiectelor de legi. Școlile moldovenești din Transnistria se poate de spus că începând cu anul 2004, Misiunea OSCE deține rolul de mediator în problema celor 8 școli moldovenești din regiunea transnistreană, dar care sunt administrate de către Guvernul Moldovei și continuă să se conducă după curriculumul moldovenesc în timpul studiilor [7]. Misiunea monitorizează funcționarea școlilor moldovenești în regiunea transnistreană și este mediator între autoritățile de aici și cele din regiunea transnistreană în identificării soluțiilor pentru rezolvarea problemelor sensibile, precum și pentru prevenirea apariției a unor noi crize.
Libertatea întrunirilor este o altă problemă care se ocupă OSCE. În anul 2008, Guvernul Moldovei, în cooperare cu Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (BIDDO) și Misiunea în sine, a elaborat norme legale care au ajustat legislația Moldovei cu privire la libertatea întrunirilor realizându-se la standardele internaționale. Misiunea a susținut proiectul de monitorizare a libertății întrunirilor, implementată de către societatea civilă, precum și proiecte a capacităților colaboratorilor Ministerului de Interne. Promovarea drepturilor deținuților [15, p. 69] constituie o altă subramură a democratizării OSCE, Misiunea monitorizează eforturile Guvernului moldovenesc și ale societății civile pentru prevenirea cazurilor de tortură și a tratamentului degradant. Misiunea deasemenea, oferă expertiză și susținere pentru îmbunătățirea legislației și a practicilor instituționale, și realizează deseori vizite de monitorizare la locurile de detenție de pe ambele maluri ale râului Nistru. Misiunea OSCE este concentrată pe consolidarea rolului și capacității societății în monitorizarea locurilor de strict control. Misiunea a sprijinit eforturile Guvernului pentru instituirea și dezvoltarea Mecanismului Național de Prevenire în conformitate cu Protocolul Opțional la Convenția ONU împotriva torturilor. Misiunea coordonează proiecte care urmăresc consolidarea capacităților medicilor legiști, dar și ale experților medicali din locurile de strict control de pe ambele maluri ale râului Nistru; acordă asistență juridică gratuită, organizează ateliere de lucru care pregătesc deținuții minori pentru reintegrare socială după eliberare, și în alte probleme ce țin de drepturile omului. De asemenea, Misiunea OSCE urmărește cazurile ce țin de evenimentele post-electorale din anul 2009, care implică oficialii de nivel înalt.
Despre plângerile recepționate de la persoanele fizice se poate spune mult, Misiunea primește și răspunde la un număr mare de cereri individuale, dar și colective de la cetățeni de pe ambele maluri ale râului Nistru. Chiar în unele cazuri, petiționarii sunt sfătuiți să se adreseze pentru anumite despăgubiri, iar în alte cazuri, Misiunea OSCE abordează funcționarii responsabili pentru clarificări sau oricare alte revizuiri primite. Reforma judiciară, în sine constituie o altă etapă a Misiunii, sprijină eforturile autorităților moldovenești, care sunt îndreptate spre reformarea sistemului judiciar, pentru ca acesta să corespundă standardelor internaționale [20, p. 228]. Misiunea a urmărit eforturile naționale pentru consolidării independenții a sistemului judiciar, inclusiv gradul de prelucrare a recomandărilor expuse în raportul final al Programului OSCE de monitorizare pentru proceselor de judecată, care a fost efectuat în perioada 2006-2009 [5]. Scopul Programului de monitorizare, a constat în monitorizarea și informației cu privire la corespunderea standardelor procesului echivalent, la aceasta se adaugă sensibilizarea actorilor naționali dar și transnaționali despre dreptul la un proces de judecată democratic și despre încălcările comise pentru consolidarea capacităților societății civile. O atenție deosebită este acordată drepturilor martorilor și victimelor în procesul de judecată.
Misiunea, în cooperare cu OSCE/ BIDDO, au organizat o masă rotundă pentru a pune în discuție „Recomandările de la Kiev privind independența sistemului judiciar,” în urma căreia au fost propuse o serie de specificări pentru Republica Moldova, ce urmau să fie implementate în 2011-2012. Recomandările au avut scopul de a consolida independența Consiliului Superior al Magistraturii, dar și să stabilească anumite criterii de numire a judecătorilor, și reguli de pedepsire de încălcare a obligațiunilor sale. Contribuțiilor sale în procesul de reformare a sistemului judiciar, Misiunea OSCE a sprijinit analiza deciziilor adoptate de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului împotriva Moldovei, dar și au desfășurat o mulțime de cursuri de instruire pentru ofițerii de MAI. În anul 2010 Misiunea desfășuează conferințe în implementarea un proiect de evaluare a reformei organelor procuraturii, prin care a utilizat experiența țărilor baltice [26, p. 6]. Prin coordonarea în domeniul supremației legii, Misiunea OSCE a inițiat desfășurarea meselor rotunde în domeniul legii pentru a face schimb de informații, dar și pentru a îmbunătăți eforturile comune depuse de către organizațiile internaționale în vederea asistării instituțiilor în procesul de elaborare a legislației, consolidând capacitatea acestora de a implementa legi, dar și proceduri legale din sistemul judiciar pentru a corespunde standardelor internaționale. Susținerea legislativă în cooperare cu OSCE/ BIDDO, pune la obligația autorităților naționale, analize și recomandări pe marginea amendamentelor. Reforma electorală și Misiunea însuși, în cooperare cu Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului oferă recomandări și expertiză în îmbunătățirii legislației electorale, precum și a celei regionale din UTA Găgăuzia. Acest lucru a fost realizat prin analizarea legislației, expertiza implementării recomandărilor ale BIDDO/Comisiei de la Veneția, și a procedurilor de vot pentru cetățenii aflați peste hotare, prin discuțiile publice privind amendamentele potențiale sau cele deja adoptate la Codul Electoral, și prin activitățile de educație civică în perioada alegerilor. Mai jos voi vorbi mai concret despre toate aceste aspecte ale democratizării ale Republicii Moldova.
Organizația OSCE în sine, dispune de un birou special creat să abordeze problemele legate de democrație și instituțiile acesteia, denumit Biroul pentru Instituțiile Democratice și Drepturile Omului [ 12, p. 156], acesta este principala instituție ce se ocupă în principal cu "factorul uman" al securității. Oficiul, purta denumirea în trecut, drept Oficiul pentru alegeri libere, care a fost creat în 1990 de către Tratatul de la Paris (1951) și stabilit în 1991. Numele acestuia, a fost schimbat în 1992 pentru a-și reflecta noile sale răspunderi în urma Summitului de la Helsinki [9, p. 462]. Directorul BIDDO astăzi este Janez Lenarčič . Numărul angajaților este de 150. Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului are ca atribuții principale:
– promovarea alegerilor democratice, prin monitorizarea procesului electoral;
– asigurarea sprijinului în consolidarea instituțiilor democratice și a drepturilor omului și în întărirea instituțiilor societății civile și a domniei legii;
– contribuția la avertizarea și la prevenirea conflictelor, în special prin monitorizarea aplicării angajamentelor asumate de state în domeniul drepturilor omului și a altor obligații referitoare la dimensiunea umană a securității regionale.
Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului își are rădăcini în Biroul pentru Alegeri Libere înființat în anul 1990 prin Carta de la Paris pentru o Nouă Europă și noilor schimbări ce urmau să se producă. Statul nostru, mereu a avut acele convingeri, de a deveni mai democratic, mai liber, însă de multe ori aceasta a eșuat din cauza incapabilității de a răspunde crizei interne, dar și externe. Mai jos voi da câteva exemple despre acele încercări de a democratiza societatea moldovenească și de-a realiza acele norme de drept ce au ca conduită organizarea statului de drept. Organizatia pentru Securitate si Cooperare în Europa a depus eforturi mari începînd deja cu anul 1993 pentru a facilita obținerea unor soluții concrete privind activitatea educațională, statutul, dar și funcționarea școlilor din Transnistria, administrate de către autoritățile moldovenești, cu predare în grafia latină. Odată cu reluarea în anul 2011 a negocierilor privind soluționarea conflictului transnistrean și reântâlnirea în 2012 a întrunirilor Grupului de Lucru în domeniul Educatiei, problema este în prezent discutată la nivel politic. Disputa privind școlile își trage rădăcinile din 1989, cînd a fost reintrodusa grafia latină [7] pentru și cînd aceasta a fost declarată drept singura limba de stat a Moldovei. Problema limbii atunci a devenit un factor major ce a contribuit la conflictul din Transnistria. La sfîrșitul ostilităților din 1992, autoritățile transnistrene au preluat controlul asupra majoritatii teritoriului de pe malul stîng și orașului Bender și efectuat obligatoriu utilizarea grafiei chirilice pentru așa zisa limba moldoveneasca scrisă [26, p. 11]. Doar cîteva școli aflate pe teritoriul aflat sub controlul autorităților transnistrene au rămas sub administrația autorităților moldovenești, dintre ele fiind numai câteva școli cu predare în limba moldovenească, care insistaseră ca predarea sa fie realizată în grafia latină. Din 1994-1995 autoritățile transnistrene au sistat finanțarea tuturor școlilor ce nu utilizau atunci grafia chirilică. Un alt punct de divergent, fiind și diferențele programelor școlare moldovenești si transnistrene, în special disciplinele politice cum sunt istoria si geografia.
Dupa sistarea finanțării locale a școlilor, Ministerul Educatiei al Moldovei a început finanțarea acelor două școli din Tiraspol, Bender și Rîbnita și deja din Roghi si Corjova. Pe parcursul perioadei, părinții din aceste orașe au apelat la autoritățile locale cu ideea de a fonda școli private cu predare în grafia latină, însa au depus plângeri că aceste eforturi au fost blocate. Lupta dintre ei în unele localități s-a intensificat în așa fel, ca școlile unde se preda programul școlar moldovenesc și se foloseau de grafia latină au fost închise, iar profesorii concediati. În consecința, în Dubasari si Grigoriopol, părinții și profesorii au ales ca să mute școala lor deja în satele învecinate, aflate sub controlul autorităților moldovenești. În total, 8 școli cu predare în grafia latină au continuat instruirea cu ajutorul Ministerului Educației, 6 fiind situate pe teritoriul aflat sub controlul autorităților transnistrene și 2 fiind locate pe teritoriul din malul stîng, aflate sub controlul autoritatilor noastre [8, p. 39]. În vara anului 2004, autoritățile transnistrene au închis în mod forțat 3 școli din Tiraspol, Bender și Rîbnița.
După o condamnare din partea comunității internaționale, autoritățile transnistrene s-au retras de pe teritoriul școlilor și părțile au revenit la de negocieri. În final, 5 din cele 6 școli sub controlul autorităților transnistrene au primit înregistrarea în anul 2005, cu statut de instituții nestatale de învațamînt, cu menționarea că programul școlar va fi coordonat de ambele părți. După aceasta, au fost efectuate analize a manualelor și programului școlar. Însă toate întrunirile experților au încetat în anul 2006 și au fost reânoite doar în anul 2012. Confirmarea în cadrul întrunirilor efectuate în scopul acestui studiu au indicat disponibilitatea părților de a soluționa chestiunile privind reinițierea și costul contractelor de arenda. În cadrul întrunirilor reluate ale Grupului de Lucru în domeniul Educației, partea moldoveneasca a arătat chestiunile legate de funcționarea școlilor, fiind o prioritate a negocierilor [7]. Dar în același timp, partea transnistreană a menționat problema statutului școlilor în cadrul contextului juridic ca o prioritatea a sa. A fost clar că prioritățile ambelor Părți vor adresa de Grupului de Lucru facilitarea obținerii unor soluții dar și acorduri reciproc acceptabile.
Drept exemplu îl putem lua Liceul “Lucian Blaga” din Tiraspol, un liceu aplaudabil pentru meritele sale. Lecțiile de limba moldovenească în grafia latină au fost începute în anul 1989 în cadrul unei școli ruso-moldovenești din orașul Tiraspol, dupa adoptarea Legii privind limbile RSS Moldovenești [22, p. 9]. Deja la 1 septembrie 1991, administrația Tiraspolului au adoptat o decizie prin care a fost fondată prima școala, având ca predare limba moldovenească cu grafia latină. În anii 1991–1994, numarul elevilor în liceu a crescut. Însă, dupa proclamarea independenței Transnistriei, asupra licelui au fost exercitate presiuni de a adopta grafia chirilică, însă cadrele didactice s-au opus. În 1994, profesorii au refuzat să adopte programul de învațămînt oferit de direcția din Tiraspol și directorul atunci a fost concediat. Cu timpul, situația a ajuns la etapa la care este și în prezent: procesul de învațămînt este oferit în grafia latină potrivit programului de învațămînt al statului nostru. Pe data de 15 iulie 2004, miliția transnistreană a închis liceul în mod forțat, a distrus o parte din din liceu, cărțile și arhiva școlii, și a confiscate și alte proprietăți ale școlii. În 2005, școala a fost iarăși redeschisă după ce au fost efectuate reparații și în iulie 2005, școala a primit autorizația de la autoritățile transnistrene.
Școala de tip internat pentru copii orfani și rămași fără îngrijirea părinților din Bender, un alt model. Școala-internat pentru orfani din Bender a fost creată în 1957. În 1992, 1996, 2002–2003 și 2004 autoritățile transnistrene au încercat să transfere internatul sub jurisdicția sa. Însă profesorii și copiii s-au opus acestor încercări [7]. Înainte de 2004, aceasta a fost o școală internat și orfelinat moldo-rus ce primea copiii din diverse raioane așa ca Anenii Noi, Caușeni și Ștefan Vodă. Pe data de 26 iulie 2004, forțele de miliție ale Transnistriei au ocupat internatul, deconectînd apa și electricitatea, sigilând chiar și localul. Totuși, profesorii și elevii au intrat în cladire baricadându-se în interiorul acesteia, în timp ce fortele de miliție au înconjurat internatul. Pe 20 august, forțele de miliție în cele din urmă s-au retras. Înainte de 2004, relațiile cu autoritățile transnistrene au fost unele cooperative; însa după 2004, autoritățile transnistrene au încetat să trimită copiii din malul stâng al Nistrului la internat. În anul 2005, ultimii elevi ce studiau în limba rusa au reușit să absolvească internatul și în prezent școala este frecventată de către copii aflați sub jurisdicția Moldovei [20, p. 237].
În cadrul negocierilor din iulie a anului 2005, autoritățile transnistrene au fost totuși de acord să înregistreze unele școli administrate de către autoritățile moldovenești, doar cu înțelegerea ca înregistrarea Internatului să fie efectuată din motivul activitatii suplimentare a acestuia ca orfelinat. Totusi, negocierile au încetat chiar înainte ca înregistrarea să poată fi discutată. Drept consecință, internatul nu a depus niciodată o cerere de înregistrare către autoritățile transnistrene.
Gimnaziul din Corjova din anul 1989 a început să folosească grafia latină, însă a trecut înapoi la grafia chirilica în anul 1992 [7], chiar dacă aceasta contravenea dorinții părinților și elevilor. În anul 1995 părinții s-au întâlnit la diverse întruniri și au decis crearea unei școli cu statut privat în Corjova, având grafie latină. Fără a consulta administratia orașului Dubăsari un grup de părinți a ales a cerut clădirea a unei vechi grădinițe aparținînd a unui colhoz, a ales directorul școlii și au organizat o școală. Mai apoi, directorul și administrația școlii au fost chemați de către miliția transnistreană și de către serviciul de securitate pentru a le oferi explicații. Ei și-au apărat drepturile, susținînd că doresc ca copiii lor să studieze în grafie latină. Alte măsuri ulterioare nu au mai fost efectuate împotriva administrației sau directorului. În anul 1995 gimnaziul a început să fie finanțat de către Guvernul Moldovei. Știm că satul Corjova este un sat de pe malul stîng al rîului Nistru, care a avut scene dure a unor lupte crîncene în cadrul conflictului din anul 1992. Jurisdictia asupra satului este disputata și în present. Autoritățile transnistrene consideră satul ca fiind o suburbie a orașului Dubasari, controlat de către Transnistria, iar cele moldovenești consideră satul ca fiind unul separat, aflat sub jurisdictia lor. În sat sunt alocate atît forțe ale poliției moldovenești, dar și ale celor miliției transnistrene.
Mai sunt încă multe școli de acest tip, ce au un statut mai dificil, fiind amplasate pe teritoriul Transnistriei, unde se duc conflicte interne datorită grafiei sale latine și că se află sub jurisdicția Republicii Moldova. Procesul întreg de negocieri privind activitatea educațională, dar și statutul și înregistrarea școlilor în grafia latină ca predare din Transnistria a fost unul foarte dificil și minuțios, cu o durată de peste chiar un deceniu [10, p. 54]. Pe parcursul acestei perioade, s-au ajuns la compromisuri și acorduri– deseori cu ajutorul din partea OSCE – care, însă au ramas totuși neîndeplinite. O primă înregistrare care s-a soldat cu succes a fost obținută de către Gimnaziul din Roghi în cadrul negocierilor purtate de administrația gimnaziului cu autoritățile locale și regionale pe parcursul anilor 2002-2003. Către sfârșitul lui 2003, Înaltul Comisar OSCE pentru Minoritățile Naționale a primit la muncă un expert internațional pentru a ajuta la un limbaj de compromis pentru statutele liceelor din Tiraspol, Bender și Rîbnita dar și gimnaziul din satul Corjova, pentru a acorda susținere la înregistrarea lor de către autoritățile transnistrene. Totuși, ministrul de justiție din partea Transnistriei a refuzat înregistrarea lor. Astfel ambele părți s-au acuzat reciproc pentru eșuarea discuțiilor în baza acordului [7]. Doar când s-a închis forțat câteva școli în anul 2004 de către autoritățile transnistrene și intervenția a mediatorilor din partea OSCE, Ucraina și Federația Rusă. Părțile atunci au ajuns la un acord comun în august-septembrie 2004 privind înregistrarea cu statut temporar, și deja în iulie anul 2005 a fost acordată cea permanentă.
Odată cu reluarea discuțiilor în formatul 5+2 în anul 2011 și reânoirea activității a Grupului de Lucru în sfera educației în anul 2012, problemele de lungă durată ale tuturor școlilor, având ca predare în grafia latină au fost abordate de către ambele părți și au fost definite în lista punctelor propuse spre examinare [13, p. 46]. Partea moldovenească a propus ca să fie revizuită aspectul de soluționare a problemelor tehnice, cum ar fi reântoarcerea clădirii din Rîbnița, dar și înregistrarea Liceului Teoretic “Ștefan cel Mare și Sfînt” din Grigoriopol, contractele de arendă, arenda clădirilor. Ca răspuns la aceste puncte, partea transnistreană a scos problema licențierii și a propus o abordare mai simplificată a procedurii de licențiere, dar și discutarea problemelor tehnice și discutarea programului de învățământ.
Este bine de menționat că de la sfîrșitul anilor 1990 pîna în 2003, Misiunea OSCE, OSCE/ODIHR și Consiliul Europei au sprijinit diverse seminare privind predarea istoriei, cu participarea reprezentanților a ambelor părți și au fost desemnate pentru a lucra pe marginea acestor problem [27, p. 12]. Deși sistemele educaționale moldovenești și transnistreane au fost dezvoltate în mod diferit pe parcursul a mai multor ani, nu au existat niciodata o coordonare a acestui programului de învățământ între părți.
Pe baza studiilor, Misiunea OSCE în Moldova și Înaltul Comisar al OSCE pentru Minoritățile Naționale au recomandat de a se lua în considerație următorii pași în cadrul procesului în formatul 5+2:
Ambele părți au nevoie să confirme angajamentul de a depolitiza neînțelegerile legate de instituțiile de învățământ moldovenești din Transnistria și care sunt administrate de Republica Moldova și de a căuta soluții la toate chestiunile legate de statutul lor, de activitățile sale educaționale dar și de funcționarea acestora [7].
Soluțiile temporare vor include înregistrarea și licențierea lor fără a se efectua atestarea și acreditarea lor.
Licențierea liceelor trebuie considerată ca îndeplinită în procedure mai simplificate de coordonare generală a activităților sale educaționale care va fi mai diferită de procesul obișnuit de licențiere pentru acele școli private din Transnistria și anume prin – Acordul scris al școlilor pentru realizarea a unor inspecții anuale în domeniul securității, sănătății, a condițiilor sanitare-epidemiologice dar și de securitate anti-incendiară ale blocurilor. Aceste inspecții au avut loc deja la mai multe școli, însă la cererile individuale ale școlilor este nevoie de a se ajunge la un acord comun, pentru ca să fie efectuate de către reprezentanții a autorităților locale. La cereri, OSCE ar putea acorda ajutor la aceste inspecții comune. Analiza trebuie urmată mai apoi de o analiză independentă a programului de învațămînt efectuată de organizația internațională cu o experiență bogată, cum ar fi Consiliul Europei [28, p. 99].
Misiunea OSCE trebuie să organizeze o întîlnire dintre directorii dar și reprezentanții autorităților vamale. Aceste activitati extra-curriculare ar putea ajuta la edificarea a unor relații personale, pentru a spori înțelegerea reciprocă și pentru a facilita funcționarea școlilor la nivel local. Procesul de democratizare este un proces continuu, iar provocările care sunt prezente pe parcursul a întregii vieți, atât timp cât societatea, însăși face tentative de democratizare. Procesul de democratizare a Republicii Moldova își are începutul înainte ca aceasta să-și și obțină independența sa. Au fost efectuate mai multe vizite de către OSCE și alte instituții ale sale pentru a porni acest drum al democratizării ale statului nostru, astfel reprezentanții OSCE/ODIHR au ca scop să studieze și să analizeze politicile de stat în domeniul drepturilor omului din Republica Moldova, a respectării principiului supremației legii, a democratizării și a nediscriminării, precum și evaluarea nivelului de implicare a OSCE/ODIHR în Moldova.
Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (BIDDO) oferă sprijin, asistență și expertiză acelor state și a societății civile participante de a promova democrația, statul de drept, drepturile omului dar și toleranța și non-discriminarea. BIDDO participă ca observator la alegeri și oferă consultanță guvernelor cu privire la modul de a dezvolta și de a susține instituțiile democratice. Oficiul desfășoară programe de instruire pentru oficialii guvernamentali și organizațiilor non-guvernamentale cu privire la modul de a susține, de a promova și de a monitoriza drepturile omului [19, p. 236].
II.2. OSCE și alegerile din Republica Moldova
În urma invitațiilor din partea autorităților moldovenești, Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (BIDDO) a desfășurat o misiune în calitate de observare a alegerilor pentru alegerile parlamentare din data de 30 noiembrie [4]. ODIHR a evaluat conformitatea procesului electoral cu angajamentele luate de către OSCE, alte obligații internaționale și a standardelor pentru alegeri democratice, precum și legislația națională. Pentru ziua alegerilor, OSCE/BIDDO și-au unit eforturile cu delegațiile din Adunarea Parlamentară a OSCE [31], Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și Parlamentul European pentru a forma o Misiune Internațională de Observare a Alegerilor (MIOA). Declarația și concluziile preliminare emise de către MIOA la 1 decembrie 2014 a concluzionat că "alegerile din noiembrie 30 a oferit alegătorilor o gamă largă de alternative politice. Campania a fost influențată de aspirațiile geopolitice ale țării și retragerea târzie de un concurent electoral a ridicat întrebări cu privire la calendarul și circumstanțe acesteia. Concurenții s-au bucurat de accesul liber la mass-media, administrația electorală s-a bucurat de încrederea majorității părților interesate și procesul a fost în general bine administrat, cu excepția funcționării noului sistem electronic de prelucrare a alegătorilor în ziua alegerilor. "
Cadrul legal prevedea, o bază adecvată pentru desfășurarea alegerilor democratice. Codul electoral a fost modificat de la ultimele alegeri, cel mai recent în luna aprilie 2014. În timp ce unele modificări adresează parțial OSCE/ODIHR și Consiliului Europei recomandări, în special legate de activitatea administrației electorale, dar și o serie de recomandări rămân încă nesoluționate [27, p. 10]. Codul Electoral continuă să conțină ambiguități, dispoziții vagi și inconsecvente, care prezintă provocări la aplicarea consecventă și eficace a legislației. Într-un proces inclusiv, CEC a înregistrat 26 de concurenți (21 partide politice, 1 bloc electoral și 4 candidați independenți), rezultând într-o gamă diversă de alternative politice pentru alegători [4]. Părțile și blocurile au putut schimba listele de candidați până la 22 noiembrie, unii candidați potențiali au profitat de această dispoziție și a continuat să lucreze în capacitățile lor de oficiali guvernamentali de rang înalt, estompând distincția între funcția publică și campanii. Libertatea de exprimare, de asociere și întrunire au fost în general respectate. OSCE/BIDDO a observat un număr limitat de încălcări de campanie, mai ales legate de accesul inegal la locuri publice, afișele electorale vandalizate și panouri, precum și plasarea materialelor de partid, în locații neaprobate. În plus, MOA a observat o serie de evenimente de campanie în care studenții sau angajații de stat au fost necesare pentru a participa. Unii candidați nu au suspendat atribuțiilor lor oficiale, în conformitate cu legea.
Mass-media a permis concurenților să transmită mesaje electoratului general, și a oferit alegătorilor informații diverse despre campanile [14, p. 62]. Cu toate acestea, concentrarea semnificativă a dreptului de proprietate asupra mass-media audiovizuală și asocierea lor cu actorii politici a influențat libertate editorială și în conformitate cu interlocutorii, a dus la autocenzură. Organismul național de supraveghere mass-media nu a aplicat sancțiuni eficiente pentru prizele de acoperire dezechilibrat repetate, conform legislației în vigoare. Cadrul legal permite participarea minorităților naționale în alegerile pe bază de egalitate; cu toate acestea nu există măsuri speciale de promovare a reprezentării minorităților [20, p. 244]. Cerințe regionale existente pentru stabilirea partidelor politice și un prag ridicat de șase la sută pentru a intra în parlament, de facto, reprezintă o provocare pentru reprezentarea minorităților bazate pe nivel regional și subminează șansele reprezentării politice. Cei mai mulți concurenți au afirmat că au inclus reprezentanți ai diferitelor grupuri etnice în listele de candidați. Cu toate acestea, ei nu au furnizat aceste date către OSCE/BIDDO pentru a permite verificarea.
Drept introducere vreau să evidențiez că în urma unei invitații din partea autorităților Republicii Moldova și bazat pe recomandarea evaluării de misiune efectuate la 2-5 septembrie, Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (OSCE/BIDDO) a stabilit o Misiune de Observare a Alegerilor (MOA) pe 24 octombrie [4]. MOA a fost condusă de ambasadorul Jan Petersen și a constat din 14 experți din Chișinău și 22 de observatori pe termen lung, care au fost răspândiți în întreaga țară. Membrii misiunii au fost aleși de la 20 state participante ale OSCE. Pentru ziua alegerilor, OSCE / BIDDO a unit forțele cu delegațiile din Adunarea Parlamentară a OSCE, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) și Parlamentul European (PE) pentru a forma o Misiune Internațională de Observare a Alegerilor (MIOA) [33]. Peste 400 de observatori din 43 de țări au fost dislocați, inclusiv 307 pe termen lung și pe termen scurt, o delegație de 63 de membri din Adunarea Parlamentară OSCE, o delegație de 30 de membri din APCE, și 13 membri din delegația Parlamentului European. Votul nu a avut loc pe teritoriul controlat de autoritățile transnistrene. OSCE/BIDDO a evaluat dacă alegerile au fost în conformitate cu angajamentele OSCE, dar și alte obligații și standarde internaționale pentru alegeri democratice în conformitate cu legislația națională [23, p. 295].
Moldova este o republică parlamentară cu puterea executivă exercitată de guvern, condusă de un prim-ministru, și cu puterea legislativă învestită din 101 de membri [1]. Acesta este ales pentru un mandat de patru ani, prin reprezentare proporțională într-o singură circumscripție la nivel național. O treime din alegătorii înregistrați trebuie să participe la alegeri pentru ca acesta să fie valabil. Alegerile parlamentare din 2010 au dus la o coaliție de guvernare, denumită “Alianța pentru Integrare Europeană”, care s-a prăbușit în 2013, după un vot de neîncredere în legătură cu acuzațiile de corupție [6]. În ciuda unui peisaj politic fragmentat, o nouă coaliție, „Coaliția Pro-europeană”, a fost formată. Alegerile din 30 noiembrie au fost alegerile parlamentare a opta la număr de la proclamarea independenței în 1991 și a unsprezecea care trebuie respectate de către OSCE/ODIHR. Codul electoral a fost modificat cel mai recent în luna aprilie 2014. Modificările au inclus o creștere a pragurilor de intrare în parlament. În timp ce unele modificări adresat parțiale recomandărilor anterioare de la OSCE/ODIHR și a Consiliului Comisiei Europei pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția), în special legate de administrația electorală, rămân fără răspuns. Mai multe modificări semnificative la Codul Electoral propuse în 2014 nu au reușit să fie adoptate și rămân în așteptare [15, p. 83]. Acestea includ revizuiri a partidului și reglementările financiare a campaniei, includerea cotelor de gen pentru listele de partid, și o prelungire a perioadei de votare în străinătate. Aceste propuneri au fost elaborate cu implicarea CEC și societatea civilă înaintea alegerilor din 2014 și au trecut printr-un proces de consultare și negociere extinse. În plus, cadrul legal este pentru a răspunde cerințelor de dezvăluire de proprietate mass-media. Mulți interlocutori OSCE/BIDDO și-au exprimat dezamăgirea față de reformele cuprinzătoare și incluzive pentru că nu ar fi trecut și au atras atenția asupra lipsei de voință politică de a reforma cadrul juridic.
Cadrul legal ar trebui modificat cu scopul de a asigura dreptul la vot și este pe deplin protejat în conformitate cu angajamentele OSCE și obligațiile internaționale [12, p. 162]. Dispozițiile legale care suspendă capacitatea juridică și acordă tutelă ar trebui revizuite. Deasemenea sunt limitări cu privire la dreptul de a candida pentru o funcție, inclusiv pentru personalul militar, care ar trebui să fie minime. În scopul de a obține reprezentarea, partidele politice trebuie să primească șase la sută din voturile valabile, care urmează să aloce locuri în parlament. Pragul pentru blocurile electorale din 2 partide este de 9 la sută, iar pentru blocurile de 3 sau mai multe partide, aceasta este de 11 la sută. Alegerile au fost administrate de o structură cu trei niveluri, care cuprinde CEC, 35 consilii electorale de circumscripție (CC), 2073 din birourilor secțiilor de votare, inclusiv 95 de secții de votare din străinătate și 26 de secții de votare desemnate pentru alegătorii cu domiciliul în Transnistria. CEC s-a bucurat în general de încrederea majorității concurenților electorali și a părților interesate. Sesiunile sale s-au desfășurat într-un mod profesionist, colegial și transparent, cu ordine de zi publicate în prealabil și deciziile luate disponibile online. CEC a fost eficient în pregătirile sale, precum și s-a întâlnit cu alți concurenți în termeni legali. CEC a dezvoltat un program cuprinzător de formare și a întrunit 450 de sesiuni de funcționari electorali, judecători, observatori și reprezentanți ai concurenților, în perioada observatorie [27, p. 8].
Potrivit CEC, numărul alegătorilor eligibili a fost de 3226446 în comparație cu 2734000 de alegători la alegerile parlamentare din 2010 [6]. CEC a menționat că această creștere a rezultat din includerea alegătorilor cu reședința în străinătate și în Transnistria. Numărul final de candidați a fost 1885, dintre care 31 la sută au fost femei. Puține femei au fost plasate în poziții câștigătoare pe listele de candidați. Cu toate acestea, numărul total de femei în cele din urmă ales în Parlament a crescut. Au fost necesari candidați independenți pentru a colecta cel puțin 2.000 de semnături de sprijin din alegătorii eligibili. Un alegător poate semna în sprijinul înregistrarea a unui singur candidat independent. Aceasta este o restricție inutilă și, în plus, ar putea afecta viața privată alegătorilor, astfel cum autoritățile au posibilitatea de a verifica afilierea lor politică.
Concurenții puteau începe oficial campania electorală după înregistrarea de către CEC, rezultând într-un început eșalonat al campaniei. Partidele și blocuri putea fi înregistrate la 10 octombrie și începeau campanie imediat, în timp ce candidații independenți puteau începe colectarea semnăturilor de sprijin de la acel moment. Acest lucru a dat stabilitate partidelor politice și blocuriloe electorale, ceea ce constituia un avantaj asupra altora noi. Aceasta a afectat negativ egalității de șanse de campanie ale concurenților diferiți, și a fost în contradicție cu punctul 7.6 din Documentului OSCE [19, p. 245] de la Copenhaga din 1990 și de bune practici electorale. Campania a fost vizibil pașnică, și a devenit mai activă în ziua alegerilor ce se apropia, în special în afara Chișinăului. Perioada de tăcere campanie a început la 29 noiembrie și a fost, în general respectată. Cele mai multe campanii au fost realizate prin intermediul mass-media, prin panouri și afișe. Partidele mari au efectuat numeroase evenimente publice, mai ales în orașele mari. OSCE/BIDDO a observat 36 de astfel de evenimente.
Peisajul media se caracterizează printr-un număr considerabil de puncte de vânzare, inclusiv 64 de canale de televiziune (5 cu acoperire națională), 57 de posturi de radio, aproximativ 400 de publicații tipărite și numeroase mass-media online [14, p. 74]. Din păcate, provocările importante în ceea ce privește independența, transparența și sustenabilitatea financiară a mass-media persistă. Reprezentantul OSCE pentru libertatea mass-media a salutat eforturile propuse legislativ menite să limiteze concentrarea proprietății și de creștere a transparenței proprietății. Cu toate acestea, legislația nu a fost modificat până în prezent. La 19 septembrie, Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova a depus o plângere la Curtea Constituțională pentru a contesta prevederile Codului Electoral ce obligă radiodifuzorii privați naționali să organizeze dezbateri și să ofere timp de antenă gratuiți concurenților. Aceasta a precizat că aceste obligații sunt compatibile cu principiul Codului că mass-media are dreptul să difuzeze informații fără interferențe din partea autorităților. Cel mai important, este că aceasta a sugerat că obligațiile afectează libertatea constituțională de exprimare și drepturile de proprietate ale radiodifuzorilor privați. Tribunalul a respins să ia în considerare plângerea pe motive procedurale, după ce a susținut că reclamantul nu avea mandate [4].
La 27 octombrie, OSCE/BIDDO a început monitorizarea mass-media pe baza analizelor calitative și cantitative. Libertatea de exprimare a fost respectată în timpul perioadei de observare. Monitorizarea mass-media de către BIDDO/OSCE a arătat că radiodifuzorii publici, inclusiv Moldova 1, Radio Moldova și televiziunea regională Gagauz TV (GTR), precum și Pro TV Chișinău au reflectat campania într-un mod echilibrat. Cu toate acestea, programele de știri ale mass-media publice au fost caracterizate prin absența generală a raportării critice și analitice. CCA are ca sarcina legală de a supraveghea respectarea de difuzare media cu legea și să impună sancțiuni asupra media. În plus, CEC decide litigiile legate de mass-media între concurenți [15, p. 95]. Instanțele sunt responsabile pentru examinarea plângerilor privind presa scrisă și pe internet. OSCE/BIDDO nu a fost informată cu privire la orice astfel de plângeri. Reprezentanții romilor și-au exprimat îngrijorarea la BIDDO/OSCE că comunitatea lor este subreprezentată în continuu în organele alese. Acestea au raportat că nu s-au reprezentanții romi în calitate de candidați. CEC deasemenea susține un registru pentru toate comunicările primite, inclusiv plângeri și deciziile ulterioare, dar legea nu impune publicarea lor. Deciziile cu privire la plângerile dintre concurenți au fost postate online. Cu toate acestea, OSCE/BIDDO a fost informată de către CEC pentru că le-a examinat plângerile din partea alegătorilor sau împotriva comisiilor electorale, însă nu în Codul Electoral, dar în conformitate cu Legea cu privire la petiții, care are termene de revizuire mult mai mult, variind de la 15 zile la 3 luni. În unele cazuri, plângerile au fost soluționate în mod informal de către CEC prin consiliere sau cererea de soluționare pe cale amiabilă, spre deosebire de Codul Electoral [20, p. 256]. OSCE/BIDDO a primit copii ale mai multor plângeri care au fost depuse împotriva acțiunilor de CC, dar care nu au fost tratate de către CEC. În perioada de campanie electorală mecanismul de soluționare a litigiilor a fost folosit robust de concurenți, prin care CEC și instanțele de judecată din Chișinău au servit ca organe de adjudecare. OSCE/BIDDO a fost informată că foarte puține plângeri au fost depuse la instanțele regionale și a menționat că aceste instanțe au avut o înțelegere variată de rolul lor în procesul de plângeri.
Conform recensământului din 2004, care include teritoriul aflat sub controlul autorităților moldovenești, minorităților naționale cuprinde mai mult de 20 la sută din populație. Acestea includ ucraineni (8,4 la sută), ruși (5,9 la sută), găgăuzi (4,4 la sută), bulgari (1,9 la sută), și romi (0,3 la sută) [4]. În timp ce minoritățile susține adesea tradițiile lor de a folosi limbile lor respective în comunitățile lor, ei comunică mai ales în limba rusă, care este recunoscută legal ca limbă de comunicare interetnică. Cunoașterea limbii de stat rămâne limitată între părțile populației de minoritate națională. Cadrul legal permite participarea minorităților naționale în alegeri pe picior de egalitate. Cu toate acestea, cerințele existente regionale pentru crearea de partide politice și pragul de a intra în parlament, de facto, reprezintă provocări pentru reprezentarea minorităților bazate pe nivel regional și subminează șansele lor de reprezentare [16, p. 273]. Această problemă a fost ridicată în special de către reprezentanții de la Unitatea teritorială Autonomă Găgăuzia. Autoritățile nu au asigurat măsuri speciale de promovare a reprezentării minorităților.
Autoritățile ar putea lua în considerare, după consultarea cu grupurile minorităților naționale, introducerea de mecanisme speciale care să încurajeze o mai mare participare și reprezentare a minorităților în viața publică și politică. Cei mai mulți concurenți pretinși, aveau reprezentanți ai diferitelor grupuri etnice în listele de candidați, reflectând astfel compoziția diversă a societății. Cu toate acestea, aceste date nu au fost furnizate la MOA OSCE/ODIHR. Administrația electorală, de asemenea, nu compilează date dezagregate de etnie a candidaților pentru a permite o analiză referitoare la minorități. Un număr limitat de candidați minoritari au fost pe liste, dar au mai fost poziționați pe liste. Partidele politice ar putea lua în considerare modurile de a identifica reprezentanții minorităților, în special a femeilor, prin dialog cu comunitățile locale. Partidele politice ar putea promova nominalizări din minorităților naționale pe poziții câștigătoare pe listele de candidați și să încurajeze participarea lor la structurile de partid.
Reprezentanții romilor și-au exprimat îngrijorarea în OSCE/BIDDO că comunitatea lor este subreprezentată continuu în organele alese. Acestea au raportat că nu au fost reprezentanți din partea romilor drept candidați. Ar trebui depuse eforturi pentru a promova o mai bună reprezentare politică a romilor la toate nivelurile, inclusiv prin programe de educație electorale ce vizează în mod specific comunitatea de romi [27, p. 8].
Deasemenea au fost stabilite câteva recomandări, astfel acestea sunt cuprinse în tot textul și sunt oferite cu scopul de a spori desfășurarea alegerilor în Republica Moldova și pentru a sprijini eforturile de a le aduce în deplină conformitate cu angajamentele OSCE și alte obligații internaționale și standardele alegerilor democratice [4].
Cadrul legal ar putea beneficia de o analiză cuprinzătoare pentru a elimina diferențele și ambiguitățile, precum și contradicțiile dintre Codul electoral și alte legi. Ar trebui să fie întreprinse reforme legislative cu mult timp înainte de alegeri, prin consultări deschise și incluzive, cu toate părțile interesate electoral. Acestea ar trebui să fie abordate într-un context de probleme mai largi, cum ar fi statul de drept și încrederea publicului în sistemul judiciar.
Ar putea fi acordat desemnarea unui organism independent, cu mijloace și resurse pentru a supraveghea finanțara campaniilor și de a impune sancțiuni în cazurile de încălcare. În cazul în care acest organism rămân a fi CEC, ar trebui să fie învestit cu autoritate de supraveghere completă și responsabilități și ar trebui să le exercite cu mai multă hotărâre. Obligațiile de raportare ar trebui să fie mai detaliate. Verificarea, mecanismele de supraveghere și de punere în aplicare ar trebui consolidate în conformitate OSCE/ODIHR.
Ca un organ permanent responsabil pentru conducerea generală a alegerilor, CEC ar putea anticipa și aborda mai eficient ambiguitățile sau lacunele din lege, cât mai curând posibil în procesul electoral.
Codul Audiovizualului ar putea fi modificat pentru a spori transparența proprietății și pentru a limita concentrarea proprietății.
Cadrul legal ar trebui modificat cu scopul de a asigura dreptul la vot în conformitate cu angajamentele OSCE și obligațiile internaționale. Dispozițiile legale care suspendă capacitate juridică și acordă tutelă ar trebui revizuite.
Semnăturile de sprijin și cerințele de înregistrare pentru candidații independenți ar putea fi revizuite cu scopul de a se asigura că astfel de candidați au șanse realiste de a concura pe picior de egalitate cu alți concurenți.
Ca recomandarea anterioară, deciziile privind locurile de secții de votare din străinătate ar trebui să fie luate în mod transparent și pe baza unor criterii clare și coerente, care pot include numărul de cetățeni cu drept de vot într-o anumită țară și/sau locație.
Contradicțiile juridice între Codul electoral și Legea privind protecția datelor cu caracter personal, cu privire la afișarea publică a datelor de alegători din listele electorale ar trebui să fie rezolvate. Până atunci, CEC ar trebui să asigure punerea în aplicare uniformă a procedurilor de control public a listelor electorale.
În conformitate cu bunele practici, trebuie luată în considerare limitarea posibilității alegătorilor de a se înregistra în ziua alegerilor pentru a evita posibilitatea de înregistrări multiple.
În conformitate cu obligațiile și practicile internaționale care vizează promovarea egalității de gen, ar fi necesitatea de a depune eforturi mai mari pentru a include mai multe femei pe listele de candidați, inclusiv în poziții câștigătoare, ceea ce ar trebui să se facă de către partidele politice.
Ca recomandare anterioară, perioada de campanie ar trebui să se înceapă în aceeași zi pentru toți concurenții electorali pentru a asigura condiții de concurență echitabile în timpul campaniei electorale.
Trebuie de revizuit reducerea flexibilității în adaptarea listelor de partid de ziua alegerilor, în vederea eliminării posibilităților de elucidare a prevederilor, astfel prevenind abuzul de funcție publică, oferind alegătorilor informații coerente despre candidat și care să le permită să facă o alegere informală.
Obligațiile impuse radiodifuzorilor privați la nivel național, este binevenită pentru a oferi timp de antenă gratuită și să organizeze dezbateri, ceea ce ar putea fi revizuit. Ar putea fi acordat timp dacă aceste obligații își vor îndeplini obiectivul propus și în lumina libertății de exprimare. Un radiodifuzor nu ar trebui să decidă cu privire la formatul propriilor programe legate de alegeri.
Pentru a spori un veritabil mandat de serviciu public, inclusiv a capacității de raportare de investigație și de analiză, ar trebui luate măsuri mai cuprinzătoare pentru a consolida independența financiară și editorială a organismelor publice de radiodifuziune. Astfel de măsuri ar putea include reducerea dependenței de bugetul de stat și a proceselor de luare a deciziilor mai independente.
Pentru a promova o acoperire cu adevărat diversă, asociațiile jurnaliștilor, consiliile de presă, organizații non-guvernamentale și mass-media ar putea fi încurajate să adopte măsuri de autoreglementare pentru raportarea de știri imparțiale și eticii jurnalistice și responsabilitățile indicate.
Oficiul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (OSCE/BIDDO) este principala instituție a OSCE care asistă statele participante "să asigure respectarea deplină a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, să respecte statul de drept, pentru a promova principiile democrației și [12, p. 164] pentru a construi, consolida și proteja instituțiile democratice, precum și să promoveze toleranța în societate "(1992, Summit-ul de la Helsinki Document). Acest lucru este menționat ca dimensiunea umană a OSCE. Aceasta are sediul în Varșovia (Polonia) și a fost creat ca Biroul pentru Alegeri Libere de la Summit-ul din Paris din 1990 și a început activitatea în mai 1991 [17, p. 168]. Un an mai târziu, numele Oficiului a fost schimbat pentru a reflecta un mandat extins pentru a include drepturile umane și democratizarea. Astăzi are peste 150 de angajați. OSCE/ODIHR este agenția de plumb din Europa în domeniul observării alegerilor. În fiecare an, se coordonează și organizează dislocarea a mii de observatori pentru a evalua dacă alegerile în regiunea OSCE se desfășoară în conformitate cu angajamentele OSCE, alte obligații și standarde internaționale pentru alegeri democratice, precum și cu legislația națională [18, p. 201]. Metodologia sa unică oferă o analiză aprofundată în procesul electoral în întregime. Prin intermediul proiectelor de asistență, OSCE/ODIHR ajută statele participante să îmbunătățească cadrul lor electoral.
Activitățile de democratizare ale biroului includ: statul de drept, sprijinul legislativ, guvernarea democratică, migrația și libertatea de mișcare, și egalitatea de gen. OSCE/BIDDO implementează un număr de programe de asistență specializate cu scopul de a dezvolta structurile democratice. OSCE/BIDDO ajută, de asemenea, statele participante "în îndeplinirea obligațiilor lor de a promova și proteja drepturile omului și libertățile fundamentale în concordanță cu angajamentele OSCE de dimensiune umană”. Acest lucru este realizat prin colaborarea cu o varietate de parteneri pentru promovarea colaborării, a construi capacitatea și să ofere expertiză în domenii tematice, inclusiv a drepturilor omului în lupta împotriva terorismului, consolidarea protecției drepturilor omului și a persoanelor traficate, educației pentru drepturile omului, monitorizare a drepturilor omului precum și securitatea femeilor [28, p. 103]. În domeniul toleranței și non-discriminării, OSCE/BIDDO oferă suport statelor participante în consolidarea raspunsurilor lor la crimele de ură și cazurile de rasism, xenofobie, antisemitism și alte forme de intoleranță. Activitățile OSCE/BIDDO legate de toleranță și non-discriminare sunt axate pe următoarele domenii: legislație; de formare de aplicare a legii; monitorizarea, raportarea și urmărirea pe răspunsurile la ură, crimele motivate și incidentele; precum și activitățile educaționale de promovare a toleranței, respectului și înțelegerii reciproce [20, p. 264].
OSCE/ODIHR oferă consultanță statelor participante cu privire la politicile lor privind romii și sinti. Aceasta promovează consolidarea capacităților și crearea de rețele între romi și sinti, și încurajează participarea reprezentanților romi și sinti în organele de elaborare a politicilor. Toate activitățile ODIHR se desfășoară în strânsă coordonare și cooperare cu statele OSCE, instituțiile OSCE și operațiunile de teren, precum și cu alte organizații internaționale participante. MOA OSCE/BIDDO a fost deschisă la Chișinău prin conferință de presă la data de 24 octombrie [4]. Șeful misiunii a avut întruniri cu Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene, cu CEC, cu Ministerul Afacerilor Interne dar și cu reprezentanți ai partidelor politice, societății civile, mass media, Misiunii OSCE în Moldova și cu comunitatea internațională. MOA a stabilit relații cu actorii electorali la toate nivelurile posibile. Adunarea Parlamentară OSCE (AP OSCE), Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) și Parlamentul European au anunțat mai apoi că vor trimite delegații de observatori pentru a observa ziua alegerilor [33].
Președintele în exercițiu al OSCE l-a numit pe Emin Onen fiind în calitate de Coordonator special și ca lider al misiunii OSCE de observare pe termen scurt pentru aceste alegeri. Arta Dade (Albania) a condus delegația AP OSCE, Jean-Claude Mignon (Franța) a condus delegația APCE și Igor Šoltes (Slovenia) a condus delegația PE [28, p. 85]. Ambasadorul Jan Petersen (Norvegia) este șeful misiunii OSCE/BIDDO de Observare a Alegerilor (MOA), detașată din 22 octombrie. Alegerile din 30 noiembrie [4] au oferit alegătorilor o gamă largă de alternative politice. Campania a fost influențată de aspirațiile geopolitice ale țării și anularea întîrziată a înregistrării unui concurent electoral a ridicat întrebări referitoare la timp și circumstanțe. Concurenții s-au bucurat de acces neobstrucționat la mass media: cu toate acestea, majoritatea mass media radio-TV, cu excepții notabile inclusiv mass media radio-TV publice, au fost expuse interferențelor de ordin politic. Administrația electorală s-a bucurat de încrederea majorității actorilor cheie și procesul a fost în general administrat bine, cu excepția funcționării noului sistem centralizat pentru procesarea alegătorilor în ziua alegerilor.
Plus la aceasta, OSCE/BIDDO, promovează dezbaterile și negocierile privind finanțarea partidelor politice în Republica Moldova și organizează seminare și întruniri pentru a încuraja colaborarea deschisă și democratică între candidații la vot [35].
III.OSCE ȘI PROBLEMA SECURITĂȚII REGIONALE
III.1. OSCE în procesul de reglementare a conflictului transnistrean
Reglementarea conflictului transnistrean întotdeauna a impus atingerea a unui compromis în vederea soluționării finale acestuia la masa de negocieri propriu-zisă. Cu toate acestea, durata negocierilor însă dovedește că părțile implicate nu întotdeauna reușesc să rezolve problema, fie din cauza unor conjuncturi sau a altor factor, dar speră că între timp, acestea se vor schimba, înclinînd balanța în favorul uneia dintre ele [8, p. 41]. Motivul principal, după părerea mea pentru care diferendul rămîne nesoluționat constă în faptul că părțile sesizează în mod diferit semnificația a acestui conflict ce se întinde de ani de zile.
Din documentele oficiale, dar și din declarațiile înalților demnitari rezultă că Republica Moldova înțelege procesul de reglementare a acestui conflict în conformitate cu Legea Supremă adoptată în anul 1994 [1]. În acest sens, putem afirma că Republica Moldova depune în continuare eforturi pentru a lichida toate eventualele motive care provoacă îndoieli populației de pe malul stîng al Nistrului, dar și populației noastre. La rîndul său, Transnistria percepe reglementarea acestuia ca pe un proces de recunoaștere a dreptului său deplin la independență, proclamată la începutul anilor 1990, adică înaintea independeței statului nostru de facto. Pe baza lor sunt invocate anumite argumente istorice, la care se fac referiri la un pretins “pericol românesc”, pe care transnistrenii ar fi reușit să-l distrugă, respingînd „agresiunea fraților noștri români“. Un rol important în baza acestor negocieri îl joacă și Federația Rusă, și anume prin sprijinul acestui stat și anume financiar acordat părții nistrene [26, p. 13].
Este important să enunțăm faptul și că propaganda de la Tiraspol a reformulate această rațiunea de a fi a independentă. S-au păstrat date documentare de la sfîrșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, potrivit cărora regimul separatist a fost chiar inspirat și susținut de forțele URSS după ce Federația Rusă, a fost prima dintre fostele republici sovietice, care și-a proclamat suveranitatea pe 12 iunie 1990. Desigur, regiunea transnistreană are ceva specific ei. Procesul de negocieri însă, se desfășoară pînă la implicarea UE și SUA în calitate de observatori, însă care a avut mai mult rolul unei fum de perdele de după care actorul cel mai puternic își exercită interesele sale, legitimîndu-și prezența militară, dar și oferind cetățenie rusă locuitorilor din regiune stângă. Demararea procesului de negocieri dintre ambele părți a fost o condiție periculoasă pentru trecerea controlată a diferendului transnistrean dintr-o stare nestabilă într-o stare mai „înghețat“. Pentru conflictul transnistrean, întotdeauna au fost specifice mai multe momente, iar principalul constă în faptul că această supraputere, a Federației Ruse, care apare în trei ipostaze: ca fiind participant interesat, mediator și desigur ca garant al reglementării [11, p. 183]. Prima perioadă a acestor negocieri a debutat cu semnarea, pe 21 iulie 1992, de către președinții rus și moldovean, Boris Elțin și Mircea Snegur, a unei Convenției cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană. Eveniment a fost precedat de apelul lui Snegur, care solicita organizarea a unei întâlniri la nivel înalt pentru încetarea acestui conflict. Întîlnirea a avut loc la Moscova, pe 3 iulie 1992 [2], însă fără participarea reprezentanților din partea transnistriei. Deciziile se refereau la încetarea ostilităților, la separarea părților implicate în decurs de 7 zile, identificarea a unui statut politic al Transnistriei, retragerea unităților Armatei a 14-a. Federația Rusă a confirmat mai apoi că Republica Moldova trebuie să fie completă, iar Transnistria să fie parte componentă a acesteia, dar cu un statut special politic.
Deja în ianuarie 1993, în transnistria au fost publicate numeroase proiecte documentare Cu privire la delimitarea atribuțiilor și Cu privire la crearea confederației moldovenești. În martie 1993, reprezentantul al președintelui Rusiei, Vladilen Vasev, a făcut o vizită și a prezentat la Chișinău și Tiraspol un pachet de documente care definea poziția Federației Rusiei privind negocierile dintre Moldova și transnistria, și deja în aprilie, la tiraspol, a avut loc întîlnirea lui Mircea Snegur și Igor Smirnov, la care au fost deja și semnate protocolul și mai multe declarații privind rolului Federației Ruse și al OSCE în apropierea pozițiilor părților acestea [18, p. 274]. Părțile atunci au convenit să înceapă procesul de negocieri, să elimine barierele dar și să stabilească contacte reciproc avantajoase. Părțile au recunoscut că transnistriei trebuie să i se ofere un statut juridic special, urmînd să-i fie delegate atribuții statale inclusiv la nivel internațional. În luna iunie 1994, la Bender a fost semnat Acordul cu privire la principiile de cooperare dintre Comisia Unificată de Control (CUC) și OSCE în Zona de Securitate. Iar pe 21 octombrie 1994, Republica Moldova și Rusia au semnat 3 documente importante: Cu privire la statutul juridic, modul și termenele de retragere a formațiunilor militare ale Federației Ruse, aflate temporar pe teritoriul Republicii Moldova, însă pe un termen mai îndelungat, Cu privire la utilizarea aerodromului Tiraspol de către aviația de transport a Forțelor Armate ale Federației Ruse și Cu privire la garanțiile sociale și asigurarea cu pensii a foștilor militari și a membrilor familii lor [3].
La 14 februarie 1995, Sovietul Suprem al Transnistriei a adoptat Hotărîrea cu privire la organizarea unui referendum referitor la retragerea Armatei a 14-a și mai apoi a făcut apel către Duma de Stat a Rusiei pentru ca să se abțină de la ratificarea acordului cu Moldova privind retragerea forțelor armate ruse. Mai apoi,o săptămînă mai tîrziu, la Moscova, președinții Boris Elțin și Mircea Snegur au revenit deja la discuția privind soarta Armatei a 14-a. Președintelui Snegur atunci i s-a propus să analize crearea unei baze militare rusești. Snegur mai apoi a respins această propunere, însă a acceptat anumite concesii privind statutul Transnistriei. După reuniunea de la Moscova, la Tiraspol a avut loc și o întîlnire dintre Smirnov și Snegur, intermediată de Rusia și OSCE. În luna iunie a aceluiași an, a demarat elaborarea Memorandumului privind determinarea statutului politic al Transnistriei. Proiectul a fost publicat pe 7 septembrie 1996 și conținea prevederi ca: neaplicarea forței în relațiile bilaterale, soluționarea pe cale pașnică a divergențelor prin intermediul Rusiei, Ucrainei, și desigur a OSCE, dar și participarea Transnistriei la formarea politicii externe a Moldovei, continuarea activității forțelor pacificatoare, elaborarea mecanismului de garanții și altele etc. Și așa a luat sfîrșit perioada postmilitară, pe parcursul căreia transnistria a păstrat prezența militară a Rusiei pe baza principiilor pentru a deveni o parte a procesului de negocieri și pentru a obține ștampile vamale moldovenești fară anumite piedici. Deja la 8 mai 1997, la Moscova, Petru Lucinschi și Igor Smirnov au semnat, în prezența reprezentanților OSCE, Memorandumul cu privire la bazele normalizării relațiilor dintre Republica Moldova și transnistria. Potrivit documentului dat Republica Moldova și transnistria sînt părți egale în procesul de edificare a statului comun. Potrivit OSCE, Boris Elțin și Leonid Kucima, au semnat și o declarație comună [23, p. 292].
În următoarele 3 luni au avut loc 6 întruniri ale experților din ambele părți, însă deja în septembrie 1997 tratativele deja s-au blocat, din pricina proiectului Acordului cu privire la soluționarea definitivă a conflictului dar și a delimitării atribuțiilor între Republica Moldova și Transnistria, elaborat de OSCE, dar care fost respins de către transnistria pe motivul că nu ar fi ținut cont de propunerile sale. Abia la 17 februarie 1998 negocierile au fost deblocate. În cadrul unei întîlniri de lucru, în prezența delegaților Rusiei, Ucrainei și OSCE, Lucinschi și Smirnov au semnat acest Protocol privind pregătirea proiectelor de documente legate de asigurarea vamală, educația, comerțul extern, combaterea infracțiunilor aspre, mecanismul de participare a Ucrainei la operațiunea de pacificare dar și punerea în funcțiune a podului din Dubăsari [10, p. 68]. Cel mai important eveniment rămâne a fi cel din 1999 la Summitul OSCE de la Istanbul, a angajamentelor privind evacuarea trupelor rusești de pe teritoriul raioanelor de est ale Republicii Moldova pînă la sfîrșitul lui 2002. Deja peste aproximativ un an, în luna martie 2000, sub egida Ministerului de Externe al Ucrainei, s-a desfășurat o întrunire cu participarea reprezentanților din partea Rusiei și OSCE, la care au fost discutate principiile statului comun [22, p. 13]. Și deja pe 9 august 2000, președintele Putin a emis decretul despre crearea a unei Comisiei de Stat pentru asistență în vederea reglementărilor politice a problemei transnistrene, care a activat mai bine de un an. Domnul Evgheni Primakov a fost desemnat și președinte al acestei comisii.
Pe 16 mai 2001, Voronin a avut o întrevedere cu Smirnov și a semnat cîteva documente importante:
Protocolul cu privire la armonizarea legislației fiscale și vamale;
Protocolul cu privire la atragerea și garantarea reciprocă a investițiilor străine;
Protocolul cu privire la recunoașterea reciprocă pe teritoriul;
Republicii Moldova și Transnistriei a actelor emise de instituțiile de resort;
Protocolul cu privire la stimularea activității libere a mass mediei.
La rîndul lor și autoritățile ucrainene au invitat la reluarea procesului de negocieri în format trilateral. În situația dată, OSCE a început să lucreze la un proiect de statut juridic pentru transnistria, care deja a fost prezentat pe 3 iulie 2002 la Kiev. Planul OSCE atunci reproducea, articolele din Constituția Federației Ruse referitoare la subiectele federale, fiind favorabile pentru Republica Moldova. Autoritățile transnistrene s-au prefăcut atunci că nu observă propunerile OSCE, iar în Republica Moldova forțele politice de opoziție atunci l-au opus criticii numai pentru faptul că sugera federalizarea țării. În luna decembrie 2002, Vladimir Voronin propunea OSCE elaborarea a unui plan așa numit „federalizare asimetrică“ a Moldovei pentru soluționarea a conflictului transnistrean. Și începutul lui 2003, au fost deja făcute publice principiile pe baza cărora experții OSCE, ai Moldovei, dar și ai transnistriei urmau să elaboreze acest model [8, p. 47]. Iar pe 14 februarie 2003, președintele Vladimir Voronin a făcut public un proiect de acord care prevedea etapele soluționării conflictului: semnarea unui acord politic de principiu dintre RM și transnistria, dar și elaborarea unei noi constituții pe baza principiilor federaliste propuse în proiectul OSCE.
În același timp, Vladimir Voronin i-a solicitat și președintelui Vladimir Putin să elaboreze un document cu privire la soluționarea a acestui conflict transnistrean, dar a făcut-o în mod secret, „pe la spatele Europei către care aspirăm“. Însă acest motiv a fost refuzat. Motivul refuzului a fost presiunile din partea opoziției, care organizase mitinguri cu participarea a numeroaselor persoane ce protestau împotriva semnării documentului elaborat în secret, precum și din partea partenerilor (OSCE, UE) [27, p. 6]. După confuzia cu Memorandumul Kozak, procesul de negocieri însă a fost suspendat pentru mai mult timp,dar consecința cea mai neplăcută a fost acea „răcire“a relațiilor dintre Moldova și Federația Rusă. Așa a început și etapa „post-Kozak“ a perioadei de confruntări, cînd identificarea soluțiilor pentru conflictul transnistrean a fost transferată în afara procesului. Voronin a enumerat 5 chestiuni care necesitau consensul dintre părți implicate dar și garantarea suportului pentru:
asigurarea integrității teritoriale a Republicii Moldova;
crearea unor condiții pentru participarea garantată a întregii societăți în cadrul procesului democratic liber pe tot teritoriul Republicii Moldova;
diversitatea culturală, etnică și lingvistică drept valoare fundamental a statului polietnic RM;
formarea spațiului unic de securitate al Republicii Moldova pe baza dezvoltării și consolidării neutralității permanente, a garantării neutralității strategice a țării;
soluționarea definitivă a problemei transnistrene pe baza principiilor federative ale organizării de stat.
Iar pe 16-17 mai 2005, la Vinnița, a avut loc o nouă rundă de consultări între părțile aflate în conflict și mediatorii procesului de reglementare a problemei transnistrene. Tema principală a fost discuțiile privind planul ucrainean de soluționare a diferendului. Atunci reacția Misiunii OSCE în Moldova la propunerile Ucrainei a fost una desigur pozitivă [21, p. 3]. Reprezentații Republicii Moldova, ai Transnistriei, ai OSCE și ai Ucrainei au decis atunci să invite UE și SUA pentru a participa la procesul de negocieri ca statut de observatori. Atunci pozițiile SUA și UE au fost luate în considerație doar în măsura în care ele puteau contribui la acea evitare a prejudiciilor pe care le-ar fi adus politica rusească în acea regiune. Iar la 10 iunie 2005, Parlamentul Republicii Moldova a mai adoptat o Declarație cu privire la planul de reglementare transnistreană, fiind propus de Ucraina și de către două apeluri din partea comunității interne internaționale, ce se referă la criteriile de democratizare, la principiile și la condițiile de demilitarizare a regiunii transnistrene a Republicii Moldova. Pe 22 iulie 2005 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat, în a doua lectură, Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al regiunii transnistrene. Atunci proiectul de lege a fost prezentat de către președintele Republicii Moldova Vladimir Voronin și conținea prevederi despre ce au convenit mai apoi membrii unei comisii parlamentare cu participarea reprezentanților a tuturor fracțiunilor. Potrivit legii adoptate și care mai există, regiunea transnistreană este în componența Republicii Moldova, care își exercită împuternicirile în conformitate cu prevederile constituționale [1].
Mai apoi autonomia transnistreană a urmat să fie reprezentată de către un parlament local, care va purta denumirea Consiliul Suprem. Desigur că, primele alegeri vor fi organizate de către OSCE [6], dar care vor avea loc după demilitarizare, după evacuarea trupelor ruse, și după democratizarea regiunii. Documentul mai preconiza și adoptarea a unei legi speciale cu privire la statutul juridic special al transnistriei, și să prevadă crearea unui sistem de garanții interne pe baza a unui proces de negocieri. Șeful Misiunii OSCE în Moldova din acea perioadă, William Hill [23, p. 296], a salutat adoptarea legii, menționînd că lucrul cel mai important este că aceasta garanta acordarea unui statut special Transnistriei în componența Republicii Moldova. Delegarea părților vor putea fi discutate doar după ce în regiune vor avea loc alegeri democratice și transparente, menționa domnul Hill, pentru organizarea împuternicirilor OSCE ar fi putut acorda asistență acestor părți. Ceilalți participanți la procesul de negocieri au avut unele rețineri, Rusia și Ucraina lăsînd să înțeleagă că acea legea a fost adoptată în mod unilateral de către Parlamentul moldovean, fără consultarea părții nistrene. Iar pe 30 iulie 2005, Guvernul Republicii Moldova a mai adoptat 2 hotărîri în stare de urgență: 1) Cu privire la confirmarea garanțiilor principale pentru populația transnistriei și 2) Cu privire la regularizarea fluxurilor de mărfuri ce constituie obiectul activității de comerț exterior al Transnistriei. Hotărîrile au fost luate la inițiativa președintelui de atunci Voronin, în vederea executării Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al transnistriei adoptate de Parlament la 22 iulie 2005. În cadrul consultărilor discutate între reprezentanții părților în conflict și mediatorii din partea OSCE, a Ucrainei și a Federației Ruse, desfășurate la 27-28 septembrie 2005, la Odesa, SUA și Uniunea Europeană au fost invitate să participe la procesul de negocieri cu statut de observatori. În calitate de observator al UE și SUA a fost stabilit pe baza a unui protocol OSCE cu privire la obligațiile și drepturile observatorilor în procesul de negocieri [29, p. 6].
Între 15 și 16 decembrie 2005, la Tiraspol și Chișinău a mai avut loc o nouă rundă de negocieri în problema transnistreană în formatul „5+2“, la care deja au mai participat și reprezentanții părților moldovenești și transnistrene, dar și mediatori din partea OSCE, Federația Rusă și Ucrainei, și observatori din partea UE și SUA. Participanții la negocieri au adoptat un protocol, ce avea ca puncte ca OSCE să pregătească un proiect de mandat al misiunii sale internaționale de evaluare a situației din Transnistria în urma desfășurării alegerilor democratice și transparente în regiune, partea transnistreană la rândul său urma, să furnizeze informații cu privire la trupele și armamentul pe care le deținea, cu pachetul de documente referitoare la măsurile de încredere dar și de securitate, prezentat părților de către OSCE în iulie 2005. Participanții la rundă s-au adresat președintelui OSCE cu rugămintea de a trimite în Transnistria o misiune de monitorizare a complexului militar industrial din regiune și deja au discutat situația din zona de securitate, pe marginea căreia OSCE a făcut o serie de recomandări părților. Următoarea rundă de masă trebuia să aibă loc pe 26-27 ianuarie 2006, la Tiraspol și Chișinău.
Cei doi președinți remarcau rolul operațiunilor de menținere a păcii din regiune, referindu-se și la oportunitatea transformării într-o operațiune de garantare a păcii sub egida OSCE în urma reglementării conflictului transnistrean. Declarația a celor doi președinți nu a fost comentată oficial de partea moldovenească, dar a fost calificată de ministrul Șova ca implicare în afacerile interne ale Republicii Moldova. Nemulțumirea părții moldovenești s-a datorat intenției Rusiei de a acorda celor 1500 de militari ruși fiind în Transnistria statutul de pacificatori și de a convinge pe OSCE să accepte rămînerea acestora în regiune sub egida forului euroatlantic [17, p. 174]. Deja la 26-27 ianuarie 2006, la Chișinău și Tiraspol a avut loc o nouă rundă de negocieri în problema transnistreană în formatul „5+2“, cu participarea reprezentanților din partea moldovenească și transnistreană, a mediatorilor din partea OSCE, Federației Ruse și a Ucrainei și a observatorilor din partea SUA și UE. Runda s-a încheiat cu semnarea unui protocol comun. Alte prevederi ale protocolului comun mai conțineau proiectul prezentat de OSCE cu privire la crearea a unei misiuni internaționale de evaluare a situației din Transnistria în organizarea a unor alegeri libere în regiune și constatau disponibilitatea părții transnistrene de a continua consultările cu reprezentanții părților referitoare la transmiterea către partea moldovenească a informației despre trupele și armamentul deținut. Însă în cele din urmă, pe 25 ianuarie 2006, partea ucraineană a declarat că anulează decizia pînă la clarificarea condiționată al măsurilor preconizate. William Hill, șeful Misiunii OSCE de atunci în Republica Moldova, s- a arătat rezervat față de rezultatele rundelor. Spunând că discuțiile decurg anevoios, pentru că fiecare parte are propriul punct de vedere, care se deosebește în mod radical de opinia părții opuse. Potrivit lui Hill, unul dintre cele mai dificile subiecte era legat de organizarea unor alegeri libere și democratice [23, p. 288].
Între 7-9 februarie 2006, în Republica Moldova s-a aflat într-o vizită de documentare o delegație a reprezentanților consiliilor ruse și ucrainene de securitate, condusă de către prim vice secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Zubakov Iurie și din partea Ucrainei, Serghei Pirojkov. Și pe 7 februarie, delegația a avut o întrevedere cu președintele Voronin. În întrevederea propriu-zisă, părțile au remarcat importanța securității regionale în contextul conflictului transnistrean și au discutat despre mecanismul de evacuare dar și distrugere a armamentului rusesc din Cobasna și despre monitorizarea uzinele din complexul militar-industrial al regiunii separatiste. Cei doi, au anunțat mai târziu pregătirea a unei misiuni internaționale de monitorizare a sub egida OSCE, care urma să aibă ultimul cuvînt vizavi de subiect. Liderul transnistrean Igor Smirnov s-a arătat mulțumit de concluziile misiunii ruso-ucrainene, declarînd că, misiunea OSCE va arăta că Transnistria nu se ocupă de fapt cu producția și contraband a armelor de foc, și atunci autoritățile de la Chișinău vor trebui să-și ceară scuze față de ei, pentru acuzațiile false și „publicitatea negativă“. Pe de altă parte, ministrul moldovean al Reintegrării de atunci, Vasili Șova, sublinia că vizita reprezentanților consiliilor ruse și ucraineane de securitate nu a fost una de monitorizare, ci a fost cauza doar în urma unei misiuni internaționale de monitorizare sub egida OSCE [10, p. 72]. Și atunci s-a stabilit ca Problema monitorizării internaționale a complexului militar-industrial al Transnistriei să fie examinată la următoarea rundă de negocieri, programată pentru 27-28 februarie 2006.
Între timp, în zona nistreană a fost organizat un așa numit “referendum”, desfășurându-se, precum fusese anunțat, pe 17 septembrie 2006. Potrivit autorităților transnistrene, scrutinul a fost monitorizat de circa 130 de observatori internaționali din Europa Centrală dar și cea din Vest, CSI, inclusiv un grup de deputați ai Dumei de Stat a Federației Ruse. Aceștia la sfârșit au dat publicității cîteva concluzii finale, în care au declarat că referendumul a fost desfășurat în conformitate cu legislația transnistreană. OSCE, SUA, UE, Ucraina și alte state și organizații internaționale au declarat că nu recunosc referendumul dat și rezultatele acestuia. Federația Rusă nu a recunoscut nici ea referendumul. Au fost cazuri când consultațiile moldo-ruse se desfășurau în afara formatului de negocieri „5+2“, fără participarea și informarea celorlalți mediatori și observatori despre conținutul dialogurilor dintre Moldova și Rusia [11, p. 257], fapt ce trezea îngrijorarea partenerilor implicați în conflict. Însă acest lucru și până în zilele de azi trezesc controverse și este un fapt greu de rezolvat până în zilele de azi, care de fapt este un conflict întins de câteva decenii și este un lucru greu și trist pentru multe familii ce locuiesc dincolo de Nistru, în așa numitul teritoriu transnitrean.
III.2. Rolul OSCE de monitorizare a proceselor de judecată în Republica Moldova
Programul de Monitorizare a Proceselor de Judecată a fost elaborat de Misiunea OSCE în Moldova în parteneriat cu Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (OSCE/BIDDO). Monitorizarea a început la 19 aprilie 2006 în următoarele instanțe de judecată din municipiul Chișinău: judecătoriile de sector Botanica, Buiucani, Centru, Ciocana și Rîșcani, Curtea de Apel Chișinău și Curtea Supremă de Justiție. Din septembrie 2007, Programul de Monitorizare a Proceselor de Judecată s-a extins în regiunea de sud-est a țării, unde au fost monitorizate următoarele instanțe de judecată: judecătoriile raionale Anenii Noi, Căușeni și Ștefan Vodă, și Curtea de Apel Bender. Monitorizarea instanțelor de judecată a luat sfârșit la 30 noiembrie 2008 [5]. Programul de Monitorizare a Proceselor de Judecată a avut drept scop evaluarea respectării standardelor internaționale ale unui proces echitabil și a drepturilor subiective corespunzătoare ale inculpatului, victimei și martorului, precum și analiza funcționării a instanțelor de judecată în general, în măsura în care aceasta a fost posibil de observat în procesul de monitorizare a ședințelor de judecată.
Au fost depistate câteva constatări privind drepturile inculpatului în cadrul unui proces echitabil, așa ca: Dreptul la judecarea în mod public a cauzei care este, în general, respectat [12, p. 139]. Numărul mic al sălilor de ședință și preferințele multor judecători și grefieri constituie principalele cauze ale numărului mare de ședințe desfășurate în birourile judecătorilor, ceea ce restrânge dreptul publicului de a asista la ședințele de judecată. Lipsa pe panourile de informare din instanțe a informației complete și exacte cu privire la examinarea cauzei reprezintă un impediment. Monitorii au remarcat o creștere a procentajului listelor de ședință afișate public în instanțele din Chișinău și o situație mai bună în acest sens în instanțele de judecată din sud-estul țării. Dreptul de a fi judecat de o instanță independentă și imparțială a fost afectat de angajarea frecventă a judecătorilor în comunicări neoficiale cu părțile, care au continuat în pofida deciziei Consiliului Superior al Magistraturii de a interzice expres asemenea comunicări, fapt care generează îndoieli privitoare la imparțialitatea judecătorilor [16, p. 92]. Curțile de Apel și Curtea Supremă de Justiție deliberează asupra mai multor cauze simultan, fapt ce trezește întrebări privind faptul dacă deciziile luate pentru fiecare caz în parte nu sunt influențate de emoții sau impresii ce derivă din alte cauze. Dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei: dreptul de a fi prezent la propriul proces pare să fie bine respectat. Monitorii au atestat câteva încălcări evidente ale principiului egalității armelor și principiului contradicții, cum ar fi: întreruperea avocaților apărării de către judecători și tendința multor judecători de a se angaja activ în audierea părților, preluând în unele cazuri rolul procurorului [27, p. 4]. În Curtea de Apel Chișinău monitorii au remarcat o problem specifică, și anume faptul că judecătorii nu acordă atenție întrebărilor sau pledoariei avocatului apărării decât în cazul în care acesta este un avocat renumit. Judecătorii par să confere mai puțină importanță continuității reprezentării inculpatului de către avocatul apărării, în comparație cu importanța reprezentării statului de același procuror pe întreaga durată a procesului.
Dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil este afectat negativ de întârzieri și amânări, care au un caracter ascendent. Judecătorii fac eforturi vizibile pentru a asigura examinarea cauzei într-un termen rezonabil, dar acest fapt deseori are loc în detrimentul altor drepturi. Dreptul la prezumția de nevinovăție a fost încălcat în cazurile în care judecătorii au manifestat o lipsă de interes față de declarațiile părților [5]. În cazuri izolate, monitorii au remarcat că procurorul a folosit termenul „criminal” atunci când se adresa inculpatului. Mai este utilizată practica ținerii inculpaților în cătușe sau în cuști de metal în timpul procesului. Dreptul la asistență juridică și dreptul de a dispune de timpul și înlesnirile necesare au fost respectate în ceea ce privește prezența sau desemnarea unui avocat al apărării. Au fost remarcate situații în care avocatul apărării fie era nepregătit, fie era pasiv. În câteva cazuri, avocații apărării nu cunoșteau circumstanțele elementare ale cauzei. Atunci când reprezentau clienții care beneficiau de asistență juridică din oficiu/garantată de stat, avocații apărării aveau tendința de a fi mai pasivi și manifestau mai puțin interes decât atunci când erau contractați de client. Instanțele de judecată din Chișinău au continuat practica dubioasă de desemnare a avocaților din oficiu cu puțin timp înainte de începerea ședinței de judecată. Această practică a avut un caracter descendent către finele programului, când Legea cu privire la asistența juridică garantată de stat a intrat în vigoare. În regiunea de sud-est a țării, o asemenea practică nu a fost atestată [20, p. 34].
Dreptul la interpret este afectat negativ de lipsa cronică a interpreților, în special a interpreților de alte limbi decât rusa. Calitatea traducerii este inadecvată, inclusiv din cauza lipsei unei instruiri în domeniul limbajului juridic și a unei remunerării corespunzătoare. Au fost atestate multe cazuri în care judecătorul își asuma rolul interpretului și grefierului, suplimentar la cel de judecător (și traducea și dicta grefierului ce să scrie în procesul verbal al ședinței de judecată). S-a menținut practica dubioasă de desfășurare a ședinței în două limbi alternative – limba de stat și limba rusă – fără a se asigura traducerea [5]. Dreptul la securitate fizică este afectat negativ de lipsa condițiilor adecvate în instanțe și a atenției corespunzătoare din partea procurorilor și judecătorilor în vederea asigurării drepturilor victimelor și martorilor. Monitorii au remarcat situații în care inculpatul amenința victima în mod direct, mai ales în cazurile de trafic de ființe umane și violență domestică, iar judecătorul și procurorul nu întreprindeau nici o acțiune în legătură cu aceasta [16, p. 23]. Dreptul de a fi tratat cu respect a fost afectat atunci când victimele și martorii erau supuși unui tratament lipsit de tact. Judecătorii deseori omiteau să le amintească victimelor și martorilor că ei au dreptul să-și citească declarațiile înainte de a le semna. Dreptul la inviolabilitatea vieții private, în general, este respectat de către judecători, care, de regulă, decid să țină ședințe închise, pentru a proteja interesele victimei, în cazurile de trafic de ființe umane, de violență în familie și de infracțiuni sexuale. Monitorii au remarcat, totuși, că asemenea decizii erau deseori luate de judecători în mod unilateral, fără a se consulta cu victim [12 p. 24]. Judecătorii și alți participanți la proces au continuat să pună întrebări nepotrivite și irelevante despre viața intimă a victimei.
Dreptul la servicii adecvate de interpretare: Aplicarea acestui drept este mai problematic pentru victime și martori decât pentru inculpați. Monitorii au remarcat multe cazuri în care judecătorii nici nu au căutat un interpret, deși victima sau martorul avea nevoie de el în mod evident. Dreptul la asistență juridică: Victimele și martorii au dreptul la asistență juridică. Totuși, monitorii au constatat că puține victime au fost asistate de un avocat, de cele mai multe ori reprezentarea juridică fiind asigurată de un ONG, monitorii nu au atestat nici un caz în care martorii să fie reprezentați legal. Dreptul la examinarea cauzei într-un termen rezonabil: Victimele și martorii, de regulă, dădeau dovadă de punctualitate la primele ședințe ale procesului de judecată, însă ulterior își pierdeau interesul din cauza numeroaselor întârzieri și amânări [5].
Procesul echitabil reprezintă un principiu fundamental al tuturor societăților democratice. Din perspectiva drepturilor omului, dreptul la un proces echitabil poate fi conceput ca un drept al tuturor celor acuzați de comiterea unei infracțiuni la respectarea unor anumite procedure atunci când statul îi trage la răspundere. Dreptul la un proces echitabil este un instrument de protecție a unor alte drepturi, inclusiv a drepturilor civile și a drepturilor omului, întrucât servește drept garanție a remedierii judiciare, prin intermediul instanțelor de judecată, pentru orice persoană ale cărei drepturi au fost încălcate. Dintr-o perspectivă socială mai largă, dreptul la un proces echitabil este un mijloc de tragere la răspundere a infractorilor, dar și de evitare a condamnărilor eronate ale persoanelor nevinovate. Articolul 6 al Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția Europeană), garantează dreptul la un proces echitabil, de o interpretare amplă din partea Curții Europene a Drepturilor Omului (Curtea Europeană) și a fost una din normele Convenției cu cea mai dinamică evoluție [9, p. 25].
Ca stat participant la OSCE din 1992 [33], Republica Moldova a acceptat, ca măsură de sporire a încrederii, prezența observatorilor la procesele desfășurate în instanțele de judecată naționale. Moldova recunoaște astfel că monitorizarea proceselor contribuie la asigurarea unei bune funcționări a sistemului judiciar și la protecția eficientă a drepturilor omului. După cum se menționează în Documentul OSCE de la Copenhaga:
Statele participante, dorind să asigure o mai mare transparență la implementarea angajamentelor asumate prin Documentul Final de la Viena în ceea ce privește dimensiunea umană a CSCE, decid să accepte, ca măsură de sporire a încrederii, prezența observatorilor delegați de Statele participante și a reprezentanților organizațiilor neguvernamentale, și a altor persoane interesate în cadrul proceselor desfășurate în instanțele de judecată după cum prevede legislația națională și dreptul internațional, este evident că procesele pot fi desfășurate în ședință închisă numai în circumstanțele stabilite de lege și în conformitate cu obligațiile de drept internațional și cu angajamentele internaționale. Pornind de la experiența OSCE/BIDDO în alte state, s-a ajuns la concluzia că rețelele de monitorizare naționale a proceselor de judecată contribuie la cunoașterea de către societatea civilă a procedurilor judiciare și a funcționării justiției [5], și sporesc credibilitatea sistemului judiciar în ochii cetățenilor.
Scopul general al Programului de Monitorizare a Proceselor de Judecată, după cum a fost formulat în Documentul inițial al Programului din 17 iulie 2005 [5], constă în sporirea conformării Republicii Moldova cu angajamentele sale în cadrul OSCE și cu alte standarde internaționale privind dreptul la un proces echitabil, consolidarea statului de drept și promovarea respectului pentru drepturile omului. În particular, scopul Programului rezidă în monitorizarea și răspândirea informației privind conformarea cu standardele unui proces echitabil, în crearea capacității societății civile de a monitoriza și de a prezenta informații precise despre procesele de judecată și în sporirea gradului de conștientizare a oficialităților naționale și internaționale relevante cu privire la dreptul la un proces echitabil și la încălcările acestuia.
O atenție specială se acordă drepturilor victimelor și martorilor în cadrul proceselor de judecată. La baza Programului de Monitorizare a Proceselor de Judecată stă concepția general acceptată, conform căreia monitorizarea organizată și sistematică a instanțelor de judecată uniformizează procesul de observare și acumulare a informației și oferă instrumente ample de examinare a sistemului judiciar [16, p. 378], înregistrând cu imparțialitate atât punctele forte, cât și deficiențele sale. Informația obținută prin observarea proceselor de judecată va oferi Misiunii OSCE, OSCE/BIDDO și altor organizații interesate posibilitatea de a conlucra cu autoritățile naționale în vederea îmbunătățirii sistemului judiciar, ceea ce va contribui la sporirea echității și protecției drepturilor omului în Moldova. Scopul final al unei astfel de abordări a monitorizării proceselor este de a asigura un sistem judiciar imparțial și obiectiv, de a asigura protecția drepturilor omului, atât ale inculpaților, cât și ale persoanelor vătămate, prin conformarea deplină cu standardele internaționale ale unui proces echitabil și de a educa publicul și societatea civilă în ce privește buna funcționare a sistemului judiciar.
Obiectivele generale ale Programului de Monitorizare a Proceselor de Judecată sunt divizate în trei categorii [5]:
1) monitorizarea aplicării standardelor procedurale internaționale ale unui proces echitabil;
2) promovarea respectării drepturilor omului și principiilor supremației legii;
3) consolidarea capacității societății civile locale în sfera monitorizării și raportării.
Obiectivele specifice ale implementării Programului de Monitorizare a Proceselor de Judecată în Moldova sunt următoarele:
obținerea informației sistematice și imparțiale privind procesele penale, din perspective respectării standardelor internaționale ale unui proces echitabil;
monitorizarea utilizării limbilor și a asistenței interpreților în cadrul proceselor de judecată;
monitorizarea procedurilor judiciare, a conduitei și practicilor tuturor participanților la procesele de judecată care afectează securitatea victimelor și a martorilor și răspunderea inculpatului, accentul fiind pus pe respectarea standardelor drepturilor omului;
stabilirea exactă a sferelor și modelelor de nerespectare a standardelor internaționale ale unui proces echitabil și asistarea autorităților naționale la sporirea conformării cu aceste standarde;
mărirea gradului de conștientizare a oficialităților relevante și a populației în general cu
privire la dreptul la un proces echitabil și încălcările acestuia;
asigurarea participanților la proces relevanți și a autorităților naționale cu informații și analize ale încălcărilor principiului unui proces echitabil, pentru a fi folosite ca instrument de încurajare a structurilor relevante să introducă în lege și în practică modificările corespunzătoare și necesare;
consolidarea capacității societății civile locale de a monitoriza procesele într-un mod profesionist și în conformitate cu standardele internaționale și de a raporta cu exactitate observațiile sale organismelor naționale și internaționale relevante.
Programului de Monitorizare a Proceselor de Judecată, Misiunea OSCE în Moldova a încheiat memorandumuri de înțelegere cu Consiliul Superior al Magistraturii și Procuratura Generală. Aceste organe au fost parteneri importanți la implementarea Programului. Misiunea OSCE a semnat un acord de cooperare și cu Centrul de Drept Căușeni [5], care a fost partenerul de implementare al Programului în regiunea de sud-est a țării.
Programul de Monitorizare a Proceselor de Judecată s-a concentrat asupra următoarelor categorii de cauze penale: traficul de ființe umane, traficul de armament și muniții, violența în familie, infracțiunile contra justiției, corupția și alte infracțiuni comise de persoane cu funcție de răspundere.
Acest Program de Monitorizare a Proceselor de Judecată [5] s-a concentrat asupra standardelor procesuale, și nu asupra fondului fiecărei cauze în parte. Prin urmare, rolul monitorilor nu consta în evaluarea probelor sau în concentrarea atenției asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului, ci, mai ales, în aprecierea respectării regulilor procesuale, a drepturilor inculpatului, martorului și ale victimei și a procedurii judiciare în general. Toată informația acumulată de monitori a fost tratată cu confidențialitate.
Rapoartele analitice ale Programului de Monitorizare a Proceselor de Judecată au fost întocmite de experți locali și internaționali, în baza constatărilor monitorilor. Autorii au analizat chestionarele îndeplinite de monitori și rapoartele lor lunare/trimestriale. Proiectele rapoartelor au fost revăzute de personalul Misiunii OSCE în Moldova și al OSCE/BIDDO [4]. Ulterior, proiectele rapoartelor au fost expediate Consiliului Superior al Magistraturii și Procuraturii Generale, pentru comentarii și revizuire. Comentariile și observațiile acestora au fost luate în considerare la finalizarea fiecărui raport. Instanțele de judecată moldovenești reprezintă un sistem din trei niveluri. Primul nivel sunt judecătoriile, care examinează cauzele în primă instanță, având competență jurisdicțională generală. La acest nivel, sunt examinate toate cauzele prevăzute de Partea specială a Codului Penal, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, precum și demersurile și plângerile împotriva hotărârilor și acțiunilor organului de urmărire penală, examinează chestiuni legate de executarea sentinței și alte chestiuni date prin lege în competența sa. Judecătoriile sunt amplasate în fiecare centru al unității administrativ-teritoriale din țară și în fiecare sector din Chișinău.
Al doilea nivel sunt Curțile de Apel, care examinează în primă instanță cazurile atribuite în [15, p. 156] competența lor de Codul de procedură penală, apelurile împotriva sentințelor pronunțate în primă instanță și recursurile împotriva hotărârilor judecătorești care nu pot fi atacate cu apel. Curțile de Apel examinează atât fondul, cât și aspectele de drept ale cauzelor. În țară există cinci Curți de Apel. La cel de-al treilea nivel se află Curtea Supremă de Justiție, amplasată în Chișinău. Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva hotărârilor emise în primă instanță sau în apel, recursurile în anulare și poate examina în primă instanță cazurile în care inculpatul este Președintele țării. De regulă, Curtea Supremă de Justiție examinează aspectele de drept ale cauzelor și, doar în cauzele intentate împotriva Președintelui țării, poate examina și fondul cauzei. Pe lângă examinarea cauzelor individuale, Curtea Supremă de Justiție are în competența sa emiterea hotărarilor explicative referitoare la chestiuni legate de jurisprudență, întru promovarea aplicării uniforme a legislației penale și de procedură penală. Aceste hotărâri au un rol important în modelarea jurisprudenței. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) este responsabil de organizarea și funcționarea sistemului judecătoresc în Moldova, fiind garantul independenței autorității judecătorești. CSM constă din 12 membri. El înaintează candidaturile la funcția de judecător, pentru a fi numiți, promovați, transferați sau eliberați din funcție de către Președintele țării sau Parlament, și are obligația de a asigura respectarea de către judecători a eticii și disciplinei [19, p. 65]. CSM are sarcini importante legate de administrarea justiției, inclusiv adoptarea de instrucțiuni privind modalitatea de distribuire a cauzelor în instanțe, supravegherea organizării și funcționării instanțelor de judecată și propunerea bugetului anual pentru sistemul judiciar. Date fiind atribuțiile sale, CSM are un rol esențial la asigurarea funcționării eficiente a instanțelor de judecată și a unui proces echitabil și respectării altor drepturi în cadrul proceselor judiciare.
Procuratura este o instituție autonomă în cadrul autorității judecătorești. În limitele atribuțiilor și competenței, ea apără interesele generale ale societății, ordinea de drept, drepturile și libertățile cetățenilor, conduce și exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanțele de judecată. Procuratura este o instituție unitară, centralizată și ierarhizată, cu subdiviziuni teritoriale și specializate, controlate de Procuratura Generală. Relevante pentru Programul de Monitorizare a Proceselor de Judecată [4] au fost procuraturile teritoriale, care reprezintă acuzarea în procesele examinate în primă instanță, cu excepția cazului când această sarcină este atribuită unei procuraturi specializate. În această din urmă categorie intră procuratura anticorupție și procuraturile de nivelul Curții de Apel.
Calitatea lucrului și performanțele procurorilor sânt supravegheate de procurorii ierarhic superiori, până la Procurorul General. Persoanele fizice pot înainta plângeri procurorilor ierarhic superiori și ulterior în instanță privind acțiunile sau actele procurorilor. Avocații apărării exercită profesia de avocat în baza unei licențe, eliberate de Ministerul Justiției în conformitate cu Legea cu privire la avocatură. Avocatul își reprezintă clientul în baza unui contract scris, cu excepția cazului în care clientul este soțul/soția avocatului sau rudă cu acesta până la al patrulea grad inclusiv. În cazul asistenței juridice garantate de stat, avocatul reprezintă clientul în baza unui contract, pe care avocatul îl încheie cu oficiul teritorial al Consiliului Național pentru asistență juridică garantată de stat, și a deciziei acestuia din urmă de desemnare a avocatului [16, p. 64]. Împuternicirile avocatului se confirmă în cazul reprezentării private prin mandatul eliberat de către biroul de avocați, în care se indică numele și prenumele avocatului, numele și prenumele clientului, numărul și data eliberării licenței pentru exercitarea profesiei de avocat, numărul și data încheierii contractului de asistență juridică și volumul împuternicirilor sau în cazul asistenței juridice garantate de stat, cu includerea informației despre participarea din oficiu (avocat care acordă asistență juridică garantată de stat).Calitatea asistenței juridice în fiecare caz poate fi evaluată de Comisia pentru etică și disciplină a Baroului, în situația în care clientul a înaintat o plângere. Baroul nu dispune de un mecanism general de asigurare a calității. Dreptul la un proces echitabil [4] este esențial pentru democrație, pentru supremația legii și protecția drepturilor omului, deoarece oferă un mecanism pentru apărarea valorilor democratice și a altor drepturi ale omului și garantează echitatea procesuală persoanelor acuzate de comiterea unor fapte infracționale. În pofida realizării unor îmbunătățiri ale standardelor procesului echitabil în perioada implementării Programului de Monitorizare a Proceselor de Judecată, totuși mai există probleme care urmează a fi soluționate. În special, nu întotdeauna sânt implementate în mod adecvat în practică standardele juridice consacrate în lege. Faptele constatate în cadrul Programului de Monitorizare a Proceselor de Judecată au demonstrat că, în general, tradițiile moștenite din trecut continuă să influențeze sistemul judiciar moldovenesc, întârziind conformarea, de fapt, cu standardele internaționale și naționale ale unui proces echitabil.
Unul din principalii factori care împiedică asigurarea prestației optime a judecătorilor și a altor participanți este tradiția subordonării și dependenței sistemului judiciar de alte ramuri ale puterii de stat [20, p. 35]. Poziția inferioară a justiției în sistemul de guvernare este evidențiată prin alocațiile bugetare insuficiente, care rezultă într-o infrastructură materială de calitate inferioară și un cadru operațional ineficient. Clădirile deteriorate, insuficiența spațiului și echipamentului, volumul de lucru excesiv, salariile mici și calitatea nesatisfăcătoare a resurselor umane – toate afectează negativ prestația judecătorilor și a altor participanți la proces. Aceste probleme urmează a fi soluționate prin alocarea investițiilor capitale și curente, prin sprijinirea modificării cadrului operațional și educarea unor noi abilități și priceperi ale funcționarilor, pentru a facilita un pas decisiv spre implementarea în practică a standardelor procesului echitabil. Cultura operațională din sistemul judiciar mai este influențată de atitudinea dominant care presupune că justiția este un instrument „de luptă cu criminalitatea”, și nu un arbitru neutru și obiectiv.
O astfel de atitudine, îmbinată cu o loialitate precară față de normele deontologice, care încurajează înfăptuirea justiției cu demnitate și compasiune, deseori rezultă în favorizarea părții acuzării, fapt ce periclitează o serie de garanții ale unui process echitabil și subminează încrederea publicului în justiție. Judecătorii, în particular, trebuie să conștientizeze faptul că, în actualul sistem de guvernare, ei reprezintă o putere independentă, care are îndatorirea superioară de a proteja democrația, supremația legii și drepturile omului. Judecătorii urmează să depună toate eforturile pentru a ridica standardele etice [15, p. 53], a asigura administrarea și soluționarea solemnă, imparțială și eficientă a cauzelor. Este nevoie de decizii strategice noi și efective, urmate de alocarea unor resurse suficiente și de depunerea unor eforturi concentrate din partea ramurilor politice ale puterii de stat și a autorităților judiciare, pentru a îmbunătăți starea materială a instanțelor judecătorești, a le moderniza din punct de vedere tehnic și a perfecționa calitatea resurselor umane, acestea fiind necesare pentru a asigura emiterea în termen a unor hotărâri judecătorești penale echitabile.
Îmbunătățirea statutului și sporirea profesionalismului grefierilor și interpreților judiciari. Asigurarea faptului că cerințele de calificare, aplicate față de ei, includ cunoașterea standardelor unui proces echitabil, conștientizarea propriei importanțe procesuale și familiarizarea cu cerințele deontologice [4]. De asemenea, asigurarea instruirii lor profesionale continue, iată unele din recomandările forte pentru a asigura un rezultat mai eficace în programul de drept al fiecărui persoane.
CONCLUZII
Misiunea OSCE în Republica Moldova a desfășurat de-a lungul anilor o activitate complexă, axându-se pe diverse probleme societale, dar mai ales pe soluționarea conflictului teritorial al Republicii Moldova. Conflictul transnistrean în comparație cu alte conflicte din alte teritorii internaționale în care implicit face parte și Misiunea OSCE cuprinde influența actorilor și a factorilor externi cu privire la condițiile interne din jur ca cele din fostele republici sovietice și statul nostru, Republica Moldova, acest conflict rămânând a fi unul agresiv din punct de vedere social, material dar și psihologic. Analizând influența actorilor externi cu privire la cursul evenimentelor din Republica Moldova, scopul meu a fost de a separa contribuția actorilor direcți sau indirecți ce fac parte neimplicit din aceast conflict, chiar dacă la etapa actuală rămâne a fi unul “înghețat”, în special ce dovedește dezvoltarea social psihologică și a potențialului conflict material dintre aceste părți. Pentru a analiza influența părților mai mult sau mai puțin interesate în cursul evenimentelor ce s-au petrecut în Republica Moldova și în cadrul altor state, trebuie să ținem seama de evoluțiile interne din cadrul fostelor state membre. Este esențial de a se face distincția acțiunilor desfășurate și la ce etapă se afla conflictul în acel moment. În timp ce actorii externi, au totuși puterea de a influența cursul unui anumit conflict, chiar și indirect, impactul acțiunilor lor sunt determinate de diverși factori la nivel intern. Pentru cazul Republicii Moldova, care va fi discutat în primul rând, Federația Rusă, Ucraina, și România sunt identificate ca părți terțe interesate a conflictului, în timp ce OSCE și ONU au fost implicate în calitate ca părți interesate, însă în mod indirect.
Mai mult de atât, dacă ar fi să comparăm evoluțiile geostrategice ce se petrec în mapapond, Republica Moldova ca un consumator de securitate, de-a lungul independenței sale are de înfruntat o mulțime de probleme, ce ține de securitatea națională a statului nostru. Și conflictul transnistrean indică acest lucru, acest conflict înghețat a fost produs cu scopul de a menține acea zonă de influență a fostei URSS, acum Federația Rusă asupra micilor zone strategice. Raioanele de est ale Republicii Moldova împiedică parcursul statului nostru de a-și urma calea europeană spre un viitor mai prosper pentru fiecare dintre noi. Ideea constă în faptul că suntem aproape înconjurați de zonele și conflictele înghețate create de către Federația Rusă, pentru a-și menține puterea și influența în zone atât de importante și necesare pentru ea. Criza din Ucraina demonstrează acest fapt. Pentru că, criza din Ucraina are un “efect de bombă”, urmând să explodeze în orice moment și să se escaladeze într-un adevărat război, cuprizând mai multe națiuni. Un moment foarte periculos pentru statul nostru, ce ar putea abdica în diferite tipuri asupra teritoriului nostru și asupra securității statale.
Coridorul acesta, pe care îl crează Federația Rusă prin Odesa, este un moment strategic, pentru a fi mai aproape de noi, de gurile Dunării și de Marea Neagră pentru a ne stăpâni și a ne cuceri înapoi de ce nu, lucru înfăptuit cu mulți ani înapoi în istorie. Chiar dacă Europa, în prezent înfruntă o provocare destul de serioasă în domeniul securității de după Războiul Rece. Mai mult de atât, nu trebuie să ignorăm faptul că această “ciocnire” al crizei din Ucraina, dar și din alte state ce cunosc același preț al democrației, cum ar fi Republica Moldova dar și Caucazul din Sud nu ar trebui să fie neglijate.
Misiunea OSCE în Republica Moldova, prin angajamentele pe care și le-a asumat în 1993, atunci când și-a deschis misiunea și biroul în statul nostru, contribuie activ și la democratizarea societății și a statului de drept. Misiunea OSCE susține îndeletnicirea grupului din parlament, ce se ocupă cu examinarea statului special pentru regiunea autonomă Găgăuzia. Discuțiile cuprind teme ca adoptarea unei Strategii pentru a integra minoritățile naționale din statul nostru, strategie elaborată implicit cu sprijinul OSCE. La aceasta se mai adaugă și faptul că Parlamentul Republicii Moldova va contribui la stabilizarea capacităților Adunării Populare din Găgăuzia. Aceasta o altă ramură cu care se ocupă OSCE, și anume cea de promovare a politicilor de integrare a minorităților din Republica Moldova.
Democratizarea societății și a statului de drept, acordarea acelui ajutor pentru școlile cu predara în limba română din zonele trasnistrene, demonstrează că Misiunea OSCE în Republica Moldova nu se oprește aici, ba mai mult tinde să fie acea organizație non-guvernamentală poziționându-se echilibrat în primele locuri de organizații ce ar face față noilor provocări survenite atât din partea zonei de risc major, cum ar fi cea transnistreană, acordă ajutor republicii autonome Găgăuzia, prin implicarea și adoptarea unor strategii speciale pentru a deține relații mult mai armonioase cu minoritățile naționale ale statului nostru, OSCE se implică activ și la nimicirea acelor armamente primejdioase și nelegale de pe statul moldav, prin acordarea sprijinului financiar, organizează seminare pentru libertatea mass-mediei, prin transparență și dreptul la libertatea de opinie, combaterea traficului de ființe umane și egalitatea între genuri.
Misiunea OSCE nu se oprește aici, din momentul aderării Republicii Moldova la misiune, aceasta mereu s-a bucurat de o susținere permanentă din partea OSCE, în special în contextul reglamentării conflictului transnistrean, fiind principalul actor internațional colectiv, implicat plenar în procesul de soluționare dat, dar putem urmări și numeroasele acțiuni de colaborare a diferitelor ramuri ale OSCE și Republica Moldova, pe altă parte.
BIBLIOGRAFIE
DOCUMENTE
Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994. In: Monitorul Oficial, nr.1, 12.08.1994.
Convenția cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova. In: Monitorul Oficial, nr. 345, 21.07.1992.
Declarația cu privire la principiile de activitate și protecție socială a observatorilor militari și contingentului pentru regimul de încetare a focului și securitate în zona de conflict, In: Monitorul Oficial, nr. 515, 20.05.2010.
Declarația privind constatările și concluziile preliminare OSCE, privind alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014. Accesibil pe: http://www.osce.org/ro/odihr/elections/moldova/128551, 30.11.2014 [Accesat la 3 mai 2015].
Raportul final privind Programul OSCE de monitorizare a proceselor de judecată în Republica Moldova. Accesibil pe: http://www.osce.org/ro/moldova/70946, 04.11.2008 [Accesat la 23 aprilie 2015].
Raportul interimar nr.1, privind alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009. Accesibil pe: http://www.osce.org/ro/odihr/elections/36517, 05.04.2009 [Accesat la 4 februarie 2015].
Raportul OSCE privind școlile cu predare în grafia latină, administrate de Moldova, în Transnistria. Accesibil pe: http://www.osce.org/ro/moldova/99063, 07.11.2012 [Accesat la 13 mai 2015].
MONOGRAFII
Bianov, Gheorghe. Moldova-Transnistria eforturi comune pentru un viitor prosper. Chișinău: Bons Offices, 2009. 107 p.
Bloed, Arie. The Conference on Security and Co-Operation in Europe Basic Documents 1993-1995. Hague: Martinus Nijhoff Publishers, 1997. 924 p.
Boțan, Igor. Reglementarea transnistreană: o soluție europeană, Chișinău: Adept, 2009. 88 p.
Chifu, Iulian. The Perception of Russia in Romania, Republic of Moldova and Ukraine, București: Curtea Veche, 2010. 396 p.
Galbreath, David. The Organization for Security and Co-Operation in Europe (OSCE), London: Routledge, 2007. 176 p.
Gorelova, Elena. Costurile conflictului transnistrean și beneficiile soluționării lui, Chișinău: Cu drag, 2009. 70 p.
Mason, Janet. The Organization for Security and Co-Operation in Europe: Media Protection Watchdog, Kansas: ProQuest, 2008. 142 p.
Munteanu, Igor. Moldova pe calea democrației și prosperității, Chișinău: Cartier, 2005. 259 p.
O’Flaherty, Michael. The Human Rights Field Operation Law, Theory and Practice, Ireland: Ashgate Publishing, 2007. 484 p.
Rosas, Allan. The Osce in the Maintenance of Peace and Security Conflict Prevention, crisis management and peaceful settlement disputes, Hague: Martinus Nijhoff Publishers, 1997. 275 p.
Schnabel, Albrecht, Carment, David (Ed.). Conflict Prevention from Rhetoric to Reality. Organizations and institutions, Lanham: Lexington Books, 2004. 437 p.
Siciallianos, Linos-Alexandros, Bourlogianne-Vraila, Christiana. The Prevention of Human Rights Violations, Athena: Martinus Nijhoff Publishers, 2001. 303 p.
Tucfyka, Kurt. OSCE Yearbook 2008, Hamburg: Nomos Verlagsgesellschaft, 2008. 364 p.
ARTICOLE
Fouere, Erwan. Ukraine and Security Disorder in Europe: A Defining Moment for the OSCE? In: Centre for European Policy Studies (CEPS), Brussels, 2014. p. 1-3.
Geoană, Mircea. OSCE after Istanbul Summit: The View of the Romanian Chairmanship, In: Foreign Policy, A Quarterly of the Foreign Policy Institute Vol. XXVI, 2001, No.1-2, București, p. 8-14.
Hill, William. Russia, the Near Abroad, and the West: Lessons from the Moldova-Transdniestria Conflict, In: Centre for European Policy Studies (CEPS), Washington, 2013. p. 287-297.
Hopmann, Terrence. Conflict Prevention in Europe: Does the OSCE Have a Future? In: Centre for European Policy Studies (CEPS), Washington, 2010. p. 254-256.
Hopmann, Terrence. Managing Conflict in Post-Cold War Eurasia: The Role of the OSCE in Europe’s Security Architecture, In: International Politics Vol. XXXX, London, 2003. p. 75-100.
Neukirch, Klaus. Russia and the OSCE- The Influence of Interested Third and Disinterested Fourth Parties on the Conflicts in Estonia and Moldova, In: International Politics, London, 2001. p. 1-20.
Pourchot, Georgeta. The OSCE: A Pan European Society in the Making. In: Journal of European Integration, No.33, Texas, 2011. p. 1-21.
Trachsler, Daniel. The OSCE fighting forrenewed relevance, In: Center for Security Studies (CSS), No. 110, Zurich, 2012. p. 79-105.
29. Trobst, Stefan. Ethnopolitical Conflicts in Eastern Europe and the OSCE, In: International Politics, London, 1998. p. 1-20.
30. Tușa, Enache. Focare De Conflict În Spațiul Caucazian, In: Universul, București, 2004.
p. 1-43.
SURSE ELECTRONICE
31. About the OSCE PA. Accesibil pe: http://www.oscepa.org [Accesat la 3 mai 2015].
32. În două zile la Viena va fi organizată o reuniune în format 3 plus 2. Accesibil pe: http://www.interlic.md/2009-10-05/in-doua-zile-la-viena-va-fi-organizata-o-reiuniune-in-format-3-plus-2-12265.html [Accesat la 3 februarie 2015].
33. Misiunea OSCE în Moldova în acțiune. Accesibil pe: http://www.osce.org/moldova [Accesat la 18 martie 2015].
34. The Organization for Security and Co-Operation in Europe. Accesibil pe: http://osce.usmission.gov/infoosce.html [Accesat la 18 aprilie 2015].
35. The Organization for Security and Co-operation in Europe (OSCE). Accesibil pe: http://www.mfa.gov.md/osce-en/selected-speeches [Accesat la 24 aprilie 2015].
BIBLIOGRAFIE
DOCUMENTE
Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994. In: Monitorul Oficial, nr.1, 12.08.1994.
Convenția cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova. In: Monitorul Oficial, nr. 345, 21.07.1992.
Declarația cu privire la principiile de activitate și protecție socială a observatorilor militari și contingentului pentru regimul de încetare a focului și securitate în zona de conflict, In: Monitorul Oficial, nr. 515, 20.05.2010.
Declarația privind constatările și concluziile preliminare OSCE, privind alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014. Accesibil pe: http://www.osce.org/ro/odihr/elections/moldova/128551, 30.11.2014 [Accesat la 3 mai 2015].
Raportul final privind Programul OSCE de monitorizare a proceselor de judecată în Republica Moldova. Accesibil pe: http://www.osce.org/ro/moldova/70946, 04.11.2008 [Accesat la 23 aprilie 2015].
Raportul interimar nr.1, privind alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009. Accesibil pe: http://www.osce.org/ro/odihr/elections/36517, 05.04.2009 [Accesat la 4 februarie 2015].
Raportul OSCE privind școlile cu predare în grafia latină, administrate de Moldova, în Transnistria. Accesibil pe: http://www.osce.org/ro/moldova/99063, 07.11.2012 [Accesat la 13 mai 2015].
MONOGRAFII
Bianov, Gheorghe. Moldova-Transnistria eforturi comune pentru un viitor prosper. Chișinău: Bons Offices, 2009. 107 p.
Bloed, Arie. The Conference on Security and Co-Operation in Europe Basic Documents 1993-1995. Hague: Martinus Nijhoff Publishers, 1997. 924 p.
Boțan, Igor. Reglementarea transnistreană: o soluție europeană, Chișinău: Adept, 2009. 88 p.
Chifu, Iulian. The Perception of Russia in Romania, Republic of Moldova and Ukraine, București: Curtea Veche, 2010. 396 p.
Galbreath, David. The Organization for Security and Co-Operation in Europe (OSCE), London: Routledge, 2007. 176 p.
Gorelova, Elena. Costurile conflictului transnistrean și beneficiile soluționării lui, Chișinău: Cu drag, 2009. 70 p.
Mason, Janet. The Organization for Security and Co-Operation in Europe: Media Protection Watchdog, Kansas: ProQuest, 2008. 142 p.
Munteanu, Igor. Moldova pe calea democrației și prosperității, Chișinău: Cartier, 2005. 259 p.
O’Flaherty, Michael. The Human Rights Field Operation Law, Theory and Practice, Ireland: Ashgate Publishing, 2007. 484 p.
Rosas, Allan. The Osce in the Maintenance of Peace and Security Conflict Prevention, crisis management and peaceful settlement disputes, Hague: Martinus Nijhoff Publishers, 1997. 275 p.
Schnabel, Albrecht, Carment, David (Ed.). Conflict Prevention from Rhetoric to Reality. Organizations and institutions, Lanham: Lexington Books, 2004. 437 p.
Siciallianos, Linos-Alexandros, Bourlogianne-Vraila, Christiana. The Prevention of Human Rights Violations, Athena: Martinus Nijhoff Publishers, 2001. 303 p.
Tucfyka, Kurt. OSCE Yearbook 2008, Hamburg: Nomos Verlagsgesellschaft, 2008. 364 p.
ARTICOLE
Fouere, Erwan. Ukraine and Security Disorder in Europe: A Defining Moment for the OSCE? In: Centre for European Policy Studies (CEPS), Brussels, 2014. p. 1-3.
Geoană, Mircea. OSCE after Istanbul Summit: The View of the Romanian Chairmanship, In: Foreign Policy, A Quarterly of the Foreign Policy Institute Vol. XXVI, 2001, No.1-2, București, p. 8-14.
Hill, William. Russia, the Near Abroad, and the West: Lessons from the Moldova-Transdniestria Conflict, In: Centre for European Policy Studies (CEPS), Washington, 2013. p. 287-297.
Hopmann, Terrence. Conflict Prevention in Europe: Does the OSCE Have a Future? In: Centre for European Policy Studies (CEPS), Washington, 2010. p. 254-256.
Hopmann, Terrence. Managing Conflict in Post-Cold War Eurasia: The Role of the OSCE in Europe’s Security Architecture, In: International Politics Vol. XXXX, London, 2003. p. 75-100.
Neukirch, Klaus. Russia and the OSCE- The Influence of Interested Third and Disinterested Fourth Parties on the Conflicts in Estonia and Moldova, In: International Politics, London, 2001. p. 1-20.
Pourchot, Georgeta. The OSCE: A Pan European Society in the Making. In: Journal of European Integration, No.33, Texas, 2011. p. 1-21.
Trachsler, Daniel. The OSCE fighting forrenewed relevance, In: Center for Security Studies (CSS), No. 110, Zurich, 2012. p. 79-105.
29. Trobst, Stefan. Ethnopolitical Conflicts in Eastern Europe and the OSCE, In: International Politics, London, 1998. p. 1-20.
30. Tușa, Enache. Focare De Conflict În Spațiul Caucazian, In: Universul, București, 2004.
p. 1-43.
SURSE ELECTRONICE
31. About the OSCE PA. Accesibil pe: http://www.oscepa.org [Accesat la 3 mai 2015].
32. În două zile la Viena va fi organizată o reuniune în format 3 plus 2. Accesibil pe: http://www.interlic.md/2009-10-05/in-doua-zile-la-viena-va-fi-organizata-o-reiuniune-in-format-3-plus-2-12265.html [Accesat la 3 februarie 2015].
33. Misiunea OSCE în Moldova în acțiune. Accesibil pe: http://www.osce.org/moldova [Accesat la 18 martie 2015].
34. The Organization for Security and Co-Operation in Europe. Accesibil pe: http://osce.usmission.gov/infoosce.html [Accesat la 18 aprilie 2015].
35. The Organization for Security and Co-operation in Europe (OSCE). Accesibil pe: http://www.mfa.gov.md/osce-en/selected-speeches [Accesat la 24 aprilie 2015].
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Misiunea Osce In Republica Moldova (ID: 122337)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.