M.i.s.a Si Viziunea Crestin Ortodoxa Despre Aceasta

TEMA: M.I.S.A ȘI VIZIUNEA CREȘTIN ORTODOXĂ DESPRE ACEASTA

Cuprins

Introducere

CAPITOLUL I – M.I.S.A. Considerații generale

I. 1. Apariția și dezvoltarea M.I.S.A.

I. 1. 1. Prezentare generală a mișcării

I. 1. 2. Mișcare de tip guruist

I. 1. 3. Doctrina

I. 2. Gregorian Bivolaru – Liderul M.I.S.A….

I. 3. Organizarea în România

I. 3. 1. Fundamentele religioase ale sistemului yoghin de tip M.I.S.A.

I. 3. 2. Organizarea administrativă M.I.S.A.

CAPITOLUL II – Puncte doctrinare

II. 1. Tantra Yoga și Laya Yoga

II.1.1. Laya Yoga

II.1.2. Tantra Yoga

II. 2. Bazele Yoga: Yin și Yang

A. Învățătura M.I.S.A. despre fundamentele practicii yoga: Yin și Yang

II. 3. Câteva cuvinte despre alimentație

Alimentația necesară pentru “iluminare”

Înțelesurile spirituale ale postului la Sfinții Părinți

II. 4. Despre reîncarnare

A. Învățătura M.I.S.A. despre sufletul omenesc

B. Învățătura creștină despre sufletul omenesc

II. 5. Yoga și spiritualitatea

A. Yoga – tehnica de creștere spirituală

B. Dezvoltarea duhovnicească în creștinism și în Yoga

II. 6. Iisus Hristos – yoghinul vs. Dumnezeu-Omul

A. Învățătura despre Iisus Hristos din punctul de vedere M.I.S.A.

CAPITOLUL III – Abateri morale

III. 1. Cromoterapia

III. 1. 1. Ce este cromoterapia?

III. 1. 2. Culoarea veșmintelor pe care le purtăm și acțiunea acestora

III. 2. Urinoterapia

III. 3. Sexul cosmic

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

În ziua de azi trăim într-o societate secularizantă și secularizată în care ideologii de diverse orientări, cresc exponențial, fie ele mai vechi sau mai noi. Avem de aface din ce în ce mai mult cu apariția in ultimul deceniu a tot felul de noi mișcari religioase (NMR) care încearcă să atragă omul prin simplitatea lor, dar și prin faptul ca ele încearcă să fie pe placul omului modern.

O astfel de mișcare este si M.I.S.A. care apare pe teritoriul românesc cu un guru român cu mari pretenți de lider, ce afirmă că este luminat. Acestă mișcare are o mulțime de victime din rândul tinerilor și mai ales a tinerelor. Gruparea le promite adepților un echilibru fizic și mental și chiar mântuirea prin practicarea yoga, în special tantra-yoga.

Gruparea M.I.S.A. se prezintă a fi o organizație experimental-educativă ce militează pentru ridicarea indivizilor la un grad de spiritualitate superior, printr-o instrucție adecvată. Ei se consideră un fel de misionari, aleși special, ce au ca scop ridicarea indivizilor la o spiritualitate superioară.

M.I.S.A. are o învățătură orientală despre Dumnezeu, om și lume. Pentru ei Dumnezeu este o realitate impersonală, o conștiință cosmică. Pentru adepții mișcării gurul reprezintă autoritatea supremă, mantra yoghină conduce la o dependență absolută a adeptului față de guru, care este identificat cu Dumnezeul impersonal.

Însă această mișcare este una înșelatoare, care nu face altceva de cât să manipuleze oameni, să distrugă familiile, punând adepții la săvârșirea de diferite perversiuni sexale, la practicarea urinoterapie și la alte multe abateri morale.

Din prespectiva Bisericii M.I.S.A. reprezintă un real pericol, nu mumai pentru ea, ci și pentru stat, familie și pentru persoana umană.

În această lucrare va fi discutat în primul rand cine este acest “guru” și cum a aparut acestă mișcare, după aceea doctrina lor, ce abateri morale sunt săvârșite în această grupare și punctul de vedere al creștinismului cu privire la ea.

Este cu totul necesar ca ochii oamenilor să fie deschiși, pentru nu a cadea in capcana numită M.I.S.A., care reprezinta un pericol pentru societate, și cel mai importat reprezintă un pericol pentru scopul omului, și anume dobândirea mântuirii.

CAPITOLUL I – M.I.S.A. Considerații generale

I. 1. Apariția și dezvoltarea M.I.S.A.

I. 1. 1. Prezentare generală a mișcării

În anii 1970 mișcarea New Age, printr-un fenomen de rezonanță sincronică, a pătruns și în țara noastră, cu toată cenzura Partidului Comunist. În București se găseau câteva centre de practică yoga animate de câțiva „instructori” (Gregorian Bivolaru, Nineta Crainici, Tufoi, Mario-Sorin Vasilescu, Vulcănescu, Chiaburu) pentru Meditația Transcedentală.

În anul 1982 a marcat „scandalul meditației transcedentale”, declanșat de stoparea activității lui Ion Stoian (român rezident în Elveția) de către autoritățile de Stat. În urma măsurilor severe luate în acel moment, au fost desființate nu numai cursurile de yoga, ci și Institutul de psihologie, cluburile de arte marțiale: judo, karate, etc.

Libertatea a venit odată cu Revoluția din 1989 când a apărut M.I.S.A. (Mișcarea pentru Integrare spirituală în absolut), o grupare foarte periculoasă încadrată în contextul Noilor Mișcări Religioase (NMR).

Manipularea presupune mai multe etape. Prima etapă este seducția; urmează distrugerea personalității și reconstrucția acesteia după tipare specifice. Procesul de manipulare se bazează pe trei factori fundamentali: guru-ul, grupul și doctrina.

Gurul lasă impresia adeptului că are cheia rezolvării tuturor problemelor sale. De obicei, fin psiholog, el identifică punctele slabe ale victimei, le evidențiază, sugerând că are răspuns pentru toate cu o condiție: supunerea necondiționată. Acest lucru este necesar deoarece posedă „posedă duh profetic” și fiind ales divin, „prevestește cataclismele necesare” și deține mijloacele pentru a le evita. Victimei i se sugerează ideea de pericole iminente și perpetue.

Grupul are un rol foarte important desființând posibilitatea oricărei rezistențe. Novicelui i se acordă atenție, primind de la toți semne de afecțiune, înțelegere, tandrețe.

Doctrina este privită ca „primită de sus”, prin instrumentele la care neofitul nu are încă acces. Pentru acest motiv, părerile personale și orice facultate critică nu au ce căuta în sistem. Grupul cultivă ideea că relația cu „lumea” este periculoasă, iar conștiința propriei identități eo amenințare care poate provoca boli grave.

Liderul acestei grupări este Gregorian Bivolaru, care se recomandă pe sine a fi „maestru tantric”.

I. 1. 2. Mișcare de tip guruist

Noțiunea de „guru”, din punct de vedere etimologic, s-ar traduce prin cel care înlătură întunericul. Termenul de „guru” se împarte în două silabe: „gu” care se traduce prin „întuneric”, și „ru” care s-ar traduce prin „lumină”. Guru ar fi „Brahma care înlătură orice întuneric.”

Pentru indianul contemporan „guru” are două sensuri, după părerea lui Svami Șivananda, și anume: Siksha – Guru în postura sa de simplu învățător, așa cum este dascălul pentru elevi; Oiksha – Guru sau „guru ai inițierii”, „cel care conduce discipolul pe calea desăvârșirii”.

Guru este considerat a fi „calea desăvârșită care îl face pe discipolul spiritual să ajungă la conștiința cea mai înaltă. Adevăratul guru nu constă în apartenența sa umană, ci în revelația divină din el”.

Salvarea omului sau mântuirea depinde de acest guru. El poartă în sine „un har special” de care fiecare discipol are nevoie pentru eliberare, este opinia lui Ananda Marga.

O altă viziune despre guru este aceea a lui Maharj Ji care spune că „Nu-mi dau seama în ce măsură Dumnezeu ar fi egal cu guru, deoarece Dumnezeu ne dă naștere în această lume iar guru este cel ce mă dezleagă de legăturile vieții și ale morții… Eu nu vreau să-mi părăsesc guru, chiar dacă ar trebui să-L părăsesc pe Dumnezeu.

Mișcarea guru poate deveni ipotetic o putere politică. Guruismul în esență este o mișcare anti-emancipatoare, deoarece ideea de progres sau de ascensiune a omenirii este considerată a fi o iluzie. „Oamenii orientați spre guru (…) sunt pasibili de dictatură”. De asemenea guru este cel care posedă toată știința, care te eliberează, de aceea el trebuie ascultat necondiționat. Astfel el devine „preot – medic – rege” însumând în sine toate răspunsurile posibile, practic un zeu întrupat. El nu poate fi contrazis deoarece se contrazice calea spre eliberare, ori această poziție a guru-ului este cea tipic dictatorială, care nu acceptă să fie contrazis.

I. 1. 3. Doctrina

Sistemul Yoga este recomandat publicului român prin reclame de genul următor:

„Prin Yoga puteți redobândi sau realiza:

– Sănătate excelentă.

– Eliminarea stresului și a oboselii.

– Echilibru psihic.

– Trezirea capacităților paranormale latente din interiorul ființei.

– Voință mărită.

– Integrare armonioasă în societate.

– Cunoaștere accelerată de sine.

– Desăvârșire pe multiple planuri.”

Cursurile durează 7 ani cu plata pe loc și se încep cu informații și practici comune de yoga după principiul „un gram de practică valorează cât tone de teorie.” Sunt realizate și exerciții pentru dezvoltarea psihică ce întăresc și dezvoltă mentalul, practici de medicină tradițională indiană adaptată la specificul populației din țara noastră.

Mircea Eliade afirmă că „practica yoga propusă de Patanjali are același scop (cu Samkhya) de a distruge personalitatea.” și că „… practica Yoga nu face decât să distrugă treptat oamenii creați de însăși disciplina sa… Anihilarea personalității este însăși Yoga”.

În spiritism și magia neagră spiritele sunt contactate prin intermediul incantațiilor mistice de acest gen, în hinduism numite mantre. Legătura dintre spiritism, droguri și Yoga este recunoscută și în Yoga-sutra.

Gruparea M.I.S.A. este una periculoasă care inoculează manipularea și spălarea creierelor adepților respectivi prin diferite tehnici, ținerea respirației, consumarea propriei urine, sexul în grup, reținerea de a ejacula. Foarte mulți tineri aderă la acest gen de secte care se ascund sub masca falsă a vindecării de oboseală, nevroză și „oferirea” acestor stări pe cale naturală și repede și eficient.

I. 2. Gregorian Bivolaru – Liderul M.I.S.A….

Gregorian Bivolaru  (numit și “Grieg” de către apropiații săi) este un instructor de yoga și fondatorul Mișcării de Integrare Spirituală în Absolut. El s-a născut la 12 martie 1953 în Tărtășești, un sat mic, aproape de București, unde s-a eliberat un prim certificat de naștere, pe numele de Grigorian Hanumol, după numele mamei (Floarea Hanumol), act în care tatăl figurează ca “necunoscut”.

Trei ani mai târziu, prin sentința civilă nr. 2877/23 iulie 1955, Gregorian a fost recunoscut ca fiu de către Constantin Bivolaru, cu domiciliul în strada Popa Tatu, nr. 22. București. În baza acestei decizii, la 17 aprilie 1971 i s-a eliberat un nou certificat de naștere, având pe verso mențiunea referitoare la sentința civilă prin care este recunoscut drep fiu de către Constantin Bivolaru. Bivolaru s-a autoinițiat în doctrinele mai multor grupări din spațiul indian: vedismul, budismul, hinduismul și în mod special șivaismul, pe care le-a amestecat într-un stil personal, obținând actuala doctrină a mișcării al cărei autodeclarat gurueste. Primele cunoștințe despre Yoga le-a căpătat atașându-se prin anii ‘70 unui grup de intelectuali practicanți de Tantra Yoga de care mai apoi s-a desprins.

Conform unor documente ale Poliției Române liderul spiritual al M.I.S.A., a avut de-a face, de-a lungul anilor, cu justiția, ajungând până la a fi arestat de mai multe ori și condamnat pentru răspândirea de materiale pornografice. S-a ajuns și până acolo ca împricinatul să fie supus unui consult psihiatric de specialitate, care a ajuns la concluzia că “pacientul prezintă, în momentul examinării, o dezvoltare paranoică a personalității cu elemente obsesivo-fobice pe fond psihopat schizoid”.

Se pare că avea tendințe nevrotice, era instabil din punct de vedere emoțional și psihic, probabil afectându-i și rațiunea, acestea cauze determinând comportamentul și nevoile sale.

Medicii legiști au făcut și o propunere către instanță: “Considerăm că numitul prezintă un grad mare de periculozitate socială și proliferarea unor practici aberante cu caracter sexual, fapt pentru care apreciem că discernământul este pierdut în raport cu fapta pentru care este cercetat și recomandăm aplicarea măsurilor de siguranță medicală prevăzută de art. 114 Codul Penal…: «Idei interpretative de persecuție, idei dominante cu c, pe care le-a amestecat într-un stil personal, obținând actuala doctrină a mișcării al cărei autodeclarat gurueste. Primele cunoștințe despre Yoga le-a căpătat atașându-se prin anii ‘70 unui grup de intelectuali practicanți de Tantra Yoga de care mai apoi s-a desprins.

Conform unor documente ale Poliției Române liderul spiritual al M.I.S.A., a avut de-a face, de-a lungul anilor, cu justiția, ajungând până la a fi arestat de mai multe ori și condamnat pentru răspândirea de materiale pornografice. S-a ajuns și până acolo ca împricinatul să fie supus unui consult psihiatric de specialitate, care a ajuns la concluzia că “pacientul prezintă, în momentul examinării, o dezvoltare paranoică a personalității cu elemente obsesivo-fobice pe fond psihopat schizoid”.

Se pare că avea tendințe nevrotice, era instabil din punct de vedere emoțional și psihic, probabil afectându-i și rațiunea, acestea cauze determinând comportamentul și nevoile sale.

Medicii legiști au făcut și o propunere către instanță: “Considerăm că numitul prezintă un grad mare de periculozitate socială și proliferarea unor practici aberante cu caracter sexual, fapt pentru care apreciem că discernământul este pierdut în raport cu fapta pentru care este cercetat și recomandăm aplicarea măsurilor de siguranță medicală prevăzută de art. 114 Codul Penal…: «Idei interpretative de persecuție, idei dominante cu caracter mistic, idei obsesivo-fobice cu caracter mistico-religios și erotic, preocupări erotice exagerate nemotivate afectiv». Instabil în timpul discuției (…) capacitate de sinteză și abstractizare diminuată. Afectivitate – instabil, irascibil, revendicativ.”

La categoria examenul personalității, Gregorian Bivolaru a dat rezultate absolut spectaculoase, astfel “tendințele psihonevrotice relevă în sfera personalității faptul că manifestă valori patologice pentru tendințele obsesive (321 puncte față de normalul de 120 de puncte), schizoid (340 de puncte în loc de 120 de puncte pentru cazuri normale). Cu valoare accentuată apar tendințe paranoide (280 de puncte față de normalul de 120 de puncte). (…) în sfera personalității profunde apare o sexualitate ambivalentă, dominată de necesitatea erotică, agresiunea lipsește, fiind refulată.

În sfera afectivă, refularea dorinței de afirmare, caritate, religiozitate, fiind caracteristic nevrozelor și la psihoze dintre care și schizofrenicii. Caracter-limbaj afectat, care încearcă să-și seducă auditoriul, dorește să se arate dur, dar este de fapt slab. Masochism moral; înclinare neautentică spre etică, religie, artă, profesii spirituale”.

Legenda creată de discipoli spune că, încă din copilărie, el ar fi avut frecvent vise despre el însuși ca fiind maestru tibetan, cu înalte realizări spirituale. Ca rezultat al acestor vise, el și-a reamintit multe tehnici yoga pe care a început să le practice. În urma acestor vise, pe care el le considera de inspirație divină, a aflat și misiunea sa și anume aceea de a aduce pace în lume.

Până să-și împlinsească visurile, bivolaru a fost un muncitor necalificat pe la diverse întreprinderi, neplăcându-i școala, chiar dacă acum se recomandă a fi mare profesor, dascăl, specialist, într-un cuvânt un guru.

În anul 1977 a fost condamnat la un an de închisoare pentru multiplicarea și răspândirea de materiale pornografice, de occultism și magie neagră. Din stufosul său dosar, nr. 68/1977, în declarațiile inculpatului sunt menționați și câțiva clienți, majoritatea persoane publice ale acelor vremuri. El a scăpat, totuși de pușcărie. Sentința a fost pronunțată în preajma zilei de naștere a lui Ceaușescu, care, printr-un decret prezidențial, a dispus grațierea în masă a infractorilor mărunți.

O a doua condamnare a lui Bivolaru a avut loc în 1984, pentru un an și jumătate, fiindcă evadase din sediul Securității de la București, unde fusese arestat pentru desfășurarea fără autorizație a activității de profesor de yoga.

Anul 1989, i-a adus o nouă arestare, pentru răspândirea de material cu conținut pornografic. Cu această ocazie, anchetatorii au stabilit că inculpatul nu are discernământ, dispunând scoaterea de sub urmărirea penală și internarea lui într-o clinică psihiatrică, până la însănătoșire. Gregorian Bivolaru are un certificat medico-legal din care rezultă că nu are discernământ, pentru că este bolnav de schizofrenie.

După anul 1989, Gregorian Bivolaru începe susținerea unor serii de conferințe despre „teoria și practica Yoga”, organizate pe un ciclu de șapte ani, care se adresează oamenilor din diferite categorii socio-profesionale și religioase, țintind spre “perfecționarea spirituală a omului”.

Reușește să determine integrarea în grup a unui mare număr de noi membri, cu precăderen tineri, chiar minori, iar în anul 1990, declarând un număr de 22 de membri, obține statut juridic de funcționare ca unrmare a înscrierii grupării la Secrariatul de Stat pentru Culte, sub numle de “Asociația religioasă Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut”, cu sediul în București, având ca obiect de activitate, studierea și practicarea doctrinelor Yoga.

A format un grup de instructori care promovează doctrina mișcării și în Occident, în peste 20 de țări ca: Germania, Italia, Franța, Elveția, Polonia, Danemarca, și chiar pe continentul nord American în Statele Unite ale Americii și Canada.

M.I.S.A. devine cea mai mare școală de yoga din România, având peste 30.000 de membri. Gregorian Bivolaru are meritul de a introduce în practica spirituală o nouă și originală metodă de meditație cunoscută sub numele de Spirala Yang(vezi Anexele 1, 2 și 3), grup de meditație unde sute sau chiar mii de oameni așezați alternativ bărbat, femeie în ordinea succesivă a semnelor zodiacale se țin de mâini pentru a forma o spirală ce se rotește în sens contrar acelor de ceasornic.

M.I.S.A. este membră a Federației Internaționale de Yoga, care reunește în rândurile sale peste 300 de milioane de practicanți yoga din întreaga lume.  Gregorian Bivolaru a fost membru onorific al Consiliului European de Yoga până în Aprilie 2008, dată la care a fost exclus din aceasta și din asociațiile afiliate.

Shri Yogacharya Ajita, în calitate de președinte al Consiliului European de Yoga al Alianței Europene de Yoga, a anunțat Federația Internațională de Yoga următoarele: “Am decis oficial ca Mihai Stoian, Grieg Bivolaru și toate persoanele legate de M.I.S.A. /N.A.T.H.A. să fie excluse fără întârziere din organizația noastră și calitatea de membru să le fie retrasă, pentru că s-a dovedit că nu sunt interesați de nici o formă de yoga, că se folosesc chiar de yoga ca de un paravan pentru practici ilegale, că nu respectă regulile și standardele organizației noastre, că manifestă o lipsă inimaginabilă de integritate morală și că nu pot fi convinși să își schimbe atitudinea”.

Un alt scandal în care a fost implicată mișcarea s-a petrecut în anul 1999, când la Sala Palatului- București, sub patronajul lui Bivolaru, yoghinii au realizat un spectacol de streip-tease și orgii sexuale (denumite de ei „sex cosmic”), care a declanșat protestele studenților creștini-ortodocși și în general ale românilor de bună- credință, cu o viață umană normal, agresată și în spațiul public de mulți perverși și deviate moral și social.

În martie 2004, polițiști, jandarmi și procurori au declanșat o amplă acțiune împotriva membrilor M.I.S.A., în urma mai multor plângeri împotriva lui Gregorian Bivolaru făcute de părinții unor tineri atrași în această mișcare, considerată a desfășura activități imorale. Gregorian Bivolaru este acuzat că, în perioada 2002-martie 2004, acesta, folosindu-se de calitatea declarată de profesor de yoga și abuzând de influența ce derivă din organizarea și desfășurarea unor cursuri specifice, a întreținut, în mod repetat, acte sexuale cu minora Mădălina Dumitru, cooptată în prealabil ca practicantă a cursurilor yoga.

Acțiunea a continuat cu percheziții în peste 20 de imobile din cartierul bucureștean Ferentari, Calea Plevnei, intrarea Tudor Ștefan și străzile Turturică (sector 5) și Cîmpineanu (sector 1), imobile în care aveau loc activități de videochat-uri pornografice și erotice neautorizate cu utilizatori din străinătate. Au fost ridicate tone de aparatură, cărți, casete și reviste pornografice și peste o sută de persoane au fost apoi audiate. În aceleași locații a fost descoperită și Mădălina Dumitru, victimă în dosarul în care Bivolaru este acuzat de relații sexuale cu o minoră.

În urma acestor descinderi, apropiații săi, dar și autorități din Uniunea Europeană cum ar fi: Comisia Parlamentară pentru drepturile omului din Parlamentul Finlandez; parlamentarul european Ulla Sandbaeck sau organizații specializate în apărarea drepturilor omului Amnesty Internațional, acuză Statul Român de persecuții, de încălcarea drepturilor omului și de probleme grave în justiție.

Gregorian Bivolaru este dat în urmărire generală pe 4 iulie 2004 pe baza unui mandat de arestare care expiră în octombrie 2004, prelungirea acestuia urmând să fie judecată de către tribunalul din Sibiu. Un al doilea mandat de arestare este emis în data de 15 aprilie 2005 sub acuzația de „trafic de persoane și infracțiuni asociate crimei organizate”.

 Biroul Interpol România l-a pus în urmărire internațională. Interpolul a emis către 16 state în care funcționează 22 de filiale ale M.I.S.A. apeluri de sprijinire în depistarea gurului. Luni, a venit și rezultatul. Interpol Suedia a anunțat că Bivolaru Gregorian a fost reținut în orașul Malmo – Suedia și arestat în vederea extrădării către România. Cererea de extrădare formulată de autoritățile române împotriva lui Gregorian Bivolaru a fost respinsă de cea mai înaltă instanță suedeză. În data de 21 octombrie 2005 a fost făcută publică decizia definitivă prin care s-a respins cererea de extrădare, după ce în data de 20 octombrie 2005 mentorul M.I.S.A. a fost pus în libertate.

Completul de judecată format din cinci judecători ai Curții Supreme din Stockholm a ajuns la concluzia că Gregorian Bivolaru nu are nici o șansă să aibă parte de un proces echitabil în România.  Sentința Curții Supreme, redactată pe 12 pagini, este un adevărat rechizitoriu împotriva Justiției din România. Judecătorii au motivat decizia luată prin faptul că au convingerea că în România, liderul M.I.S.A. ar fi urmărit de autorități pe nedrept și persecutat din cauza convingerilor sale. Instanța suedeză a apreciat că acuzațiile aduse lui Gregorian Bivolaru de autoritățile române nu au fundament real, ci au fost fabricate din dorința de a distruge cea mai mare școală de yoga din Europa.

Bivolaru cere azil politic și-l primește în prima zi a anului 2006, decizia nu poate fi atacată de autoritățile de la București. În cererea sa de azil, Gregorian Bivolaru a invocat faptul că în România, încă din 1989, a fost persecutat, iar drepturile sale au fost îngrădite din motive politice. În timpul audierilor ce au avut loc la Tribunalul din Stockholm, Gregorian Bivolaru a afirmat, în repetate rânduri: “Dacă mă trimiteți în România, mă așteaptă 20 de ani de închisoare, timp în care, cu siguranța, voi fi omorât”.

Pe data de 23.03.2010, după cinci ani de la începutul procesului, un complet de judecată al tribunalului din Sibiu dă o soluție în procesul lui Gregorian Bivolaru, conform comunicatului de presă al Tribunalului Sibiu: “În ce-l privește pe inculpatul Bivolaru Gregorian instanța a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunilor de corupție sexuală, act sexual cu un minor ambele în forma continuată și trecere frauduloasă a frontierei de stat a României. Pentru infracțiunile de: perversiune sexuală în forma continuată, 2 infracțiuni de act sexual cu un minor în formă continuată și 2 infracțiuni de trafic de minori inculpatul Bivolaru Gregorian a fost achitat”.

El cere, pe cale civilă, Tribunalului București, obligarea României la plata a 30.000 de euro, pentru două procese în care a fost condamnat în vremea regimului comunist și pentru internarea sa la un spital de psihiatrie. În acțiunea sa depusă la Secția Civilă a Tribunalului București, Bivolaru arată că dorește despăgubirea cu câte 10.000 de euro, respectiv pentru două condamnări, cu “caracter politic”, precum și pentru faptul că în 1989 a fost internat cu forța la un spital de psihiatrie.

Bivolaru arată că sentințele penale 68 din 20 ianuarie 1977 a Judecătoriei Sectorului 7, 960 din 28 septembrie 1984 a Judecătoriei Sectorului 4 și 616 din 19 august 1989 a Judecătoriei Sectorului 1, toate rămase definitive prin decizii ale Tribunalului București, au avut un “caracter politic”, au fost date pe nedrept, astfel suferind un prejudiciu moral însemnat.

Bivolaru mai arată că pe parcursul audierilor în dosarele sale întocmite de Securitate, a fost supus unor metode corecitive de anchetă, precum tortura. Una dintre metode este detaliată pelarg, în acțiunea depusă la instanță, fondatorul M.I.S.A., arătând că i se arătau “declarații” făcute de către anchetatori, pe care era pus să le semneze. În urma refuzului evident de a semna, mai notează Bivolaru, era bătut “cu bestialitate” până leșina, fiind apoi stropit cu apă.

I. 3. Organizarea în România

I. 3. 1. Fundamentele religioase ale sistemului yoghin de tip M.I.S.A.

M.I.S.A. propune adepților săi, ca mijloc de integrare spirituală în Absolut, Yoga integrală, care cuprinde toate sistemele yoghine cunoscute, după cum urmează.

Hatha yoga – cea mai cunoscută formă de yoga din Occident, fiind bazată pe echilibrarea polarităților fundamentale ale ființei, a energiilor solară – ha și lunară – tha, având ca scop stăpânirea cât mai perfectă a corpului fizic, redobândirea sau menținerea sănătății, controlul cât mai deplin al energiilor vitale.

Karma-Yoga are ca scop armonizarea la unison cu Supremul Absolut prin activitate, în care rezultatul sau fructele acțiunii sunt consacrate în totalitate Divinului. Bhakti-Yoga Doctrina M.I.S.A. susține următoarele: „Reîncarnarea nu este o credință, o teorie sau un subterfugiu psihologic în fața finalității sinistre care este moartea Ea este un fenomen guvernat de legi precise care ne permit o mai bună înțelegere a drumului pe care îl parcurgem în viețile noastre succesive. Înțelepții Orientului afirmă că pentru cunoașterea adevărului ce se ascunde în noi este necesară asimilarea a trei discipline care nu sunt foarte accesibile Occidentului: concentrarea, contemplația și meditația. Numai așa ne-am putea aminti cine suntem noi cu adevărat și, într-una dintre etapele acestui demers inițiatic, ne-am putea aminti viețile noastre anterioare.

Veți spune că în urma unor astfel de experiențe ați putea deveni o persoană care reunește mai multe identități, mai multe personalități. Dar oare nu este așa? Nu simțim de nenumărate ori acele multiple euri din noi care deseori ne produc contradicții în propria ființă? Avantajul ar fi însă că ne-am aminti toate aptitudinile trecute și toate experiențele pe care le-am avut într-o altă viață și am putea avea, astfel, acces la o memorie colosală care ne-ar putea transforma în supraoameni, în plus, am avea șansa imensă să intuim că dincolo de toate aceste personalități care se schimbă de la o viață la alta, ceva din noi rămâne întotdeauna neschimbat, acea scânteie luminoasă, Sinele divin care este, de fapt, adevăratul nostru Eu.

Ca în orice demers științific, și în cazul reîncarnării există o serie de argumente care pot susține această teorie milenară. Iată părerea noastră: O ordine cu adevărat morală presupune în mod necesar ideea unei vieți anterioare vieții actuale. Altfel, nu este posibil de explicat inegalitatea șanselor, diversitatea tulburătoare a situațiilor morale și a destinelor individuale. Trebuie admis că faptele bune sau rele dintr-o viață anterioară sunt cauza destinului actual al omului. Altfel, aceasta s-ar datora fie întâmplării, fie unui Dumnezeu nedrept. Reîncarnarea este, deci, necesară pentru a da omului o explicație satisfăcătoare despre el însuși și despre viața pe care o trăiește. De multe ori, oamenii se întreabă „de ce mi se întâmplă tocmai mie”?

Puțini știu însă că nimic nu este întâmplător, totul este o necesitate care are la bază legea universală a karmei. O ordine cu adevărat morală a lumii presupune în mod necesar ideea unei vieți după această viață. Dacă n-ar fi așa, atunci cum va veni acea recompensă liniștitoare, pe care atâția oameni o așteaptă în mod îndreptățit? Cum se poate ajunge la dezvoltarea perfecțiunii morale a omului, dacă posibilitatea unei alte vieți nu-i este acordată? Această doctrină îi permite deci omului să oprească tulburarea ordinii mondiale și a karmei sale, dar pe care o poate influența, corectându-o ca să oprească roata reîncarnărilor succesive.

Adeptul M.I.S.A. poate conform acestei concepții să intervină în legea naturală nescrisă, fapt posibil dacă admitem că din această perspectivă omul este o părticică de divinitate. El se întoarce în timpul existențelor sale anterioare și corectează în bine faptele negative prin energia pozitivă acumulată în această viață, sau poate influența existențele viitoare dacă nu a reușit să se integreze deplin în Absolut, și oprind astfel lanțul reîncarnărilor.

Raja – Yoga are ca scop fuziunea cu mentalul cosmic, vizând amplificarea puterii minții, controlul turbioanelor mentale, trezirea celui de-al treilea ochi (Ajna chakra)

Jnana – Yoga a fuziunii depline cu anumite sfere de forță infinite ale Universului.

Mantra – Yoga a punerii în rezonanță, prin intermediul anumitor sunete imitative, cu diferite energii subtile ale Universului.

Tantra – Yoga care vizează expansiunea extremă a câmpului conștiinței, integrând o gamă complexă de procedee și tehnici, integrând printre altele activitatea sexuală în scopul accelerării evoluției spirituale prin transmutarea și sublimarea potențialului creator sexual, atât la bărbat cât și la femeie.

Kundalini – Yoga a trezirii și orientării ascendente a puterii colosale (energia fundamentală a ființei umane) ce există în stare latentă la baza coloanei vertebrale în Muladhara chakra -Kundalini Shakti.

Yantra – Yoga a fuziunii telepatice cu anumite energii sau sfere de forță ale universului prin intermediul anumitor desene geometrice special concepute și revelate pentru aceasta.

Laya Yoga vizează distrugerea identității individuale și realizează fuziunea, cu cosmosul, o identificare a microcosmosului cu macrocosmosul.

Practicarea Yoga va produce unica revelație reală și valabilă, Samdadhi, starea de extaz divin, ruperea oricărui contact conștient cu lumea înconjurătoare, realizarea stării de conștiință supremă că omul este parte a Spiritului Universal, Absolutul, și că tot ce i se întâmplă pe pământ este rezultatul a ceea ce se petrece în natură, la munte sau la mare, primăvara și toamna, fiind o acțiune obligatorie pentru toți membrii.

O altă practică este izolarea temporară de societate, cel puțin o dată pe an, în locuri propice meditației și practicării sexului în grup, în deja celebrele ashram-uri. Tot ca o practică specifică este și abandonarea relațiilor cu oameni care pot pune în pericol, prin energiile lor negative, progresul spiritual, chiar dacă ar fi membri ai familiei. De aici decurg grave implicații familiale, morale și sociale.

Pentru mediul teologic ortodox, manifestările grupării au reprezentat o nouă și repetată provocare la reflecție spre găsirea de metode și mijloace în a contracara efectele nocive spiritual ce se pot răsfrânge asupra credincioșilor ortodocși, a fiilor Bisericii lui Hristos. Coruperea minorilor, îndepărtarea acestora de familii, orgiile sexuale în grup, consumarea de substanțe dăunătoare sănătății, promovarea de materiale video având caracter obscen, substituirea specialiștilor medicali, tulburarea ordinii și liniștii publice, sunt doar câteva din acțiunile imorale și antisociale săvârșite de adepții M.I.S.A.

Este neîndoios că trebuie să încercăm descoperirea cauzelor generatoare ale unor astfel de conflicte chiar în interiorul grupării. Observarea dinăuntrul mișcării este obstrucționată de caracterul sectar al relațiilor cu nemembrii, de disciplină arcană existentă între adepți, dar putem avea o percepție destul de obiectivă asupra cauzelor, analizând noua mișcare religioasă prin prisma studierii elementelor caracteristice structural ale grupării, rezultate din observarea faptelor. Pentru ca o persoană interesată de această mișcare să poată participa la ședințele M.l.S.A. trebuie, mai întâi, să parcurgă un ciclu de instruire de un an, fiind prezentă la conferințele de inițiere și plătind taxele.

Tot în practica Yoga se recomandă exercițiul sexual care este de două tipuri: abstinența totală sau continența sexuală, pentru a se atinge sublimarea spiritului. Aici trebuie spus că orgiile sexuale în grup se motivează prin renunțarea la sinele fizic și demonstrarea capacității de fuzionare spirituală cu grupul, urmărindu-se atingerea extazului prin forța de a respinge sexul ca necesitate.

Starea de desăvârșire în practicile M.I.S.A. culminează cu capacitatea de retragere totală din modul de viață al lumii, prin însingurare și viețuire în stare vegetativă.Există asemnea cazuri inclusiv în presa online:

Sinucigașul era șomer de ceva vreme și nu este exclus să fi avut o depresie care să îl fi împins la sinucidere

Bărbatul avea 38 de ani și locuia singur, într-un apartament din municipiul Sfântu Gheorghe. Polițiștii cercetează motivele sinuciderii.

Attila Nagy și-a pus capăt zilelor în noaptea de marți spre miercuri. Bărbatul a sărit de la etajul opt al apartamentului în care locuia. Imediat după incident, la fața locului s-a deplasat o echipă de medici de la Serviciul de Ambulanță, însă până au ajuns specialiștii la Attila Nagy, acesta deja murise. Drept urmare, trupul neînsuflețit al bărbatului a fost transportat la Medicina Legală pentru necropsie.

Și-a pierdut locul de muncă

Polițiștii au niciun dubiu că Attila Nagy și-a pus capăt zilelor. „Nu sunt suspiciuni cu privire la cauza decesului", a spus purtătorul de cuvânt al IPJ Covasna, subcomisarul Andrea Buzsi. Motivul pentru care bărbatul de 38 de ani s-a sinucis rămâne încă o enigmă. Se pare că acesta era în căutarea unui loc de muncă, însă fără succes. Este posibil ca bărbatul să fi picat într-o stare de depresie și din cauza aceasta să se fi sinucis.

Apropiații nu exclud nici ipoteza ca Attila Nagy să-și fi pus capăt zilelor din cauza sectei Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut (MISA), din care făcea parte, de mai multă vreme. Apartenența lui la gruparea condusă Guru Bivolaru nu era un secret pentru nimeni și, pe un site de socializare, Attila a și postat câteva fotografii care fac trimitere către MISA.

Săptămâna îngerilor

Într-una dintre poze, bărbatul apare într-o ipostază cel puțin ciudată, îmbrăcat într-un costum de îngeraș. Attila a dat și o explicație la poză: „Angelweek" („Săptămâna îngerilor"). Pentru cei care nu știu, „Săptămâna îngerilor" este o manifestare cultural-spirituală care se desfășoară anual, la sfârșitul lunii octombrie. MISA organizează acest festival din dorința de a da o orientare benefică, în special tinerilor și copiilor cu privire la mesagerii divini, aceștia fiind îngerii lui Dumnezeu.

Nu este un caz singular

Attila Nagy nu este primul adept MISA care își ia zilele. În urmă cu un an, o tânără de 24 de ani din Dorohoi, pe nume Mihaela, și ea adeptă MISA, s-a sinucis aruncându-se tot de la etajul opt al unui bloc. Cu o vară înainte de a-și pune capăt zilelor, femeia ocupase locul trei la concursul Miss Sakti, la Costinești. Tânăra a lăsat și un bilet de adio. Ultimele ei cuvinte au fost: „Nu mai puteți face nimic pentru mine! Nu cred în Dumnezeu! Să nu plângeți la moartea mea, la moartea mea să râdeți!". Apropiații spun că din momentul în care s-a apucat de yoga și-a schimbat comportomentul și a devenit tot mai ciudată.

Spiralele yang, denumite de unii cercetători, liturghia M.I.S.A., sunt un exercițiu spiritual în care adepții se înlănțuiesc ținându-se de mâini, încercând să intre în rezonanță cu Absolutul, pentru a transmite energii benefice, menite să înlăture sau să amâne posibilele cataclisme planetare, și să întârzie sfârșitul lumii, considerat ca iminent. După ce și-a ales maestrul spiritual -guru-, el trebuie, (adeptul M.I.S.A.), pe cât posibil, să renunțe în totalitate la ego-ul său și, apoi, trebuie să urmeze cu multă conștiinciozitate învățătura tainică ce îi este oferită de maestrul său spiritual, adică de guru. Exercițiile spirituale sunt efectuate sub supravegherea unui conducător, ales de către șefii grupării, de obicei un membru cu state vechi la mișcare, destul de avansat în cunoașterea doctrinelor și practicilor specifice. Instructorii pentru inițiere sunt membri aleși cu precădere dintre adepții cu studii superioare, foarte buni cunoscători ai întregului ansamblu doctrinar, vorbitori de limbi străine și cu posibilități financiare considerabile.

I. 3. 2. Organizarea administrativă M.I.S.A.

Administrativ, M.I.S.A. este condusă de un președinte, are un director economic și diferiți administratori, în fond comportându-se ca orice asociație fără scop lucrativ. Cunoscutele ashram-uri, clădiri în care se efectuează exercițiile spirituale, aparțin în general unor membri ai grupării care le administrează și le pun la dispoziția celorlalți adepți. Nu putem vorbi despre o arhitectură specifică, poate doar de numeroasele afișe uriașe din interior care prezintă scene sexuale M.I.S.A. ce sunt de fapt o reluare în registru propriu, destul de alambicată, a unor precepte religioase din spațiul hindus, îmbinate cu metode medicale neconvenționale din arealul tibetan.

M.I.S.A. nu stabilește vreo ierarhie în exercitarea cultului, dar propune pentru desăvârșirea membrilor alegerea unui guru dintre practicanții ajunși pe o treaptă spirituală avansată, în acest sens având structurat un profil al maestrului. Convinși că timp de milenii shivaismul cașmirian, pe care de fapt gruparea îl promovează, a fost transmis de la maestru la discipol, consideră această metodă ca fiind cea mai sigură și de succes, pornind și de la ideea că singur guru poate să conducă pe ucenic spre atingerea Absolutului, după metoda cea mai potrivită.

Alegerea unui maestru spiritual este considerată obligatorie și presupune ascultare necondiționată motivată astfel: datorită faptului că fiecare ghid spiritual sau guru (gu-întuneric, ru-lumină) își conduce personal discipolul la realizarea Sinelui suprem divin,pe o cale proprie care se potrivește cel mai bine persoanei în cauză, discipolul trebuie să își găsească propriul maestru și apoi, odată recunoscut, să se dedice lui până la capăt. Nu este vorba de fanatism sau de vreo formă de prozelitism, așa cum ar avea tendința să creadă unii, ci doar de o tradiție străveche autentică, verificată în timp și care a dat rezultate. Maestrul spiritual -guru- fiind unicul ghid pe Calea care duce la eliberarea spirituală, despărțirea de el înainte de a fi atins cu adevărat iluminarea divină, ar fi o cauză de regretabsolut convins.

Însă prin dezertările unor adepți care au făcut publice practicile scandaloase din mișcare, „Grig” a reușit să dobândească o notorietate „neagră”, de fapt fața sa adevărată, degradantă biologic, imorală, antictreștină prin tratamentul cu urină, sexul în nenumărate feluri și în grup, propovăduirea iubirii libere, a incestului, fără a mai ține seamă de porunca Decalogului – „Să nu fii desfrânat” – a părăsirii familiilor și a vieții sociale și profesionale etc, motivația inoculată lor fiind „integrarea” în absolut. M.I.S.A. a produs tragedii familiilor părăsite de membrii Mișcării, mulți dintre ei intelectuali, mai ales femei, în general studente sau absolvente de Filosofie, Psihologie sau Medicină, și tragediile lor personale, fiind notorii cazurile de îmbolnăviri psihice irecuperabile sau nenumăratele sinucideri datorate acestor „învățături”.

În martie 2002, la aniversarea a 50 de ani ai lui Bivolaru s-a organizat „spectacolul” de la Sala Polivalentă ce a inclus demonstrații „live” de sex colectiv făcute de membrii M.I.S.A., atrăgând atenția autorităților de resort urmate apoi de arestarea liderului, perchezițiile la proprietățile sectei, și fuga lui Bivolaru din România.

Situația financiară a mișcării a evoluat surprinzător, începând cu 1996, Bivolaru a cumpărat în Ferentari – București – aproximativ 30 de proprietăți pe care a început să construiască ashram-uri care îi adăpostesc pe discipolii veniți din toată țara. Imperiul imobiliar al sectei M.I.S.A. este însă mult mai întins, cuprinzând clădiri în București și în țară, chiar blocuri întregi în unele zone.

CAPITOLUL II – Puncte doctrinare

II. 1. Tantra Yoga și Laya Yoga

II.1.1. Laya Yoga

A. Învățătura M.I.S.A. despre Laya Yoga

În evoluția lor yoghinii magnifici, reprezentați prin maeștrii Tibetului și ai Indiei, au decoperit ascensiunea spre marile puteri ale sufletului omenesc.

Desprinzându-se din virtuțile mistice, dar și pur fizice, obținute printr-oasiduuă și impecabilă practicare a Hatha-Yoga, forma Laya poate fi catalogată și ca o treaaptă imediat următoare. Ceea ce caracterizează această etapă (Laya) este instituirea unui control puternic din partea Eu-lui aspra corpului eteric, a puterii voinței și instituirea unei perfecte discipline a spiritului.

B. Adevărul creștin despre Laya Yoga

Laya Yoga are ca scop “distrugerea activității mentale”, fapt care duce la fuziunea sau realizarea identității dintre microcosmosul individului și macrocosmos. Această identitate se bazează pe celebrul aforism yoghin: “Ceea ce este aici în microcosmosul ființei mele, este pretutindeni în macrocosmos, ceea ce nu este aici în mine însumi, nu este nicăieri în afara mea.”

Goswani definește Laya: “Este procesul absorbției principiilor cosmice în profunda concentrare, eliberând în acest fel conștiința de tot ce nu e spiritual, adică de mediul în care e ținută puterea divină Kundalin.”

Laya Yoga urmărește controlul strict al aspectelor fiziologice care desemnează reproducerea, excreția, locomoția și pipăitul. “În acest fel, trupul devine nemișcat și mintea devine liberă de orice gânduri despre trup”. Eliberarea lui Atman este văzută ca o absorbție a acestuia în Realitatea Ultimă, impersonală. Această absorbție are două etape:

– Absorbția conștiinței simțurilor

– Completa absorbție a supraconstientului (sinelui) în Realitatea Ultimă

Dincolo de caracterul speculativ al realizării stării de rezonanță dintre individ și cosmos (experimentată de către practicant la nivel pur subiectiv, fără posibilitate de investigare obiectivă), tehnica Laya Yoga este o metodă de psihoterapie, ca atâtea altele, ce realizează “spălarea creierului”. Starea de “excepțională” relaxare, corespunde unei ecranări a conștientului prin autosugestie mentală, prin refuzul activității conștiente sau retragerea în subconștient. Neajunsurile generale ale tehnicii Yoga sunt valabile și în acest caz particular.

Este absurd, prin urmare, să se menționeze așa-zisele efecte sociale pozitive ale tehnicii Laya Yoga, precum: “dezvoltarea la maximum a tuturor potențialităților individului, atingerea unui nivel de educație elevat, îndeplinirea aspirațiilor economice ale indivizilor și ale societății, realizarea țelurilor spirituale ale umanității în cursul acestei generații”.

Orice realizare pe plan social este absurdă, dacă indivizii care alcătuiesc societatea fac din anihilarea personalității, scopul lor suprem.

Dezvoltarea personalității nu poate fi obținută prin Laya Yoga, deoarece scopul acestei tehnici este tocmai anihilarea ei.

II.1.2. Tantra Yoga

A. Învățătura M.I.S.A. despre Tantra Yoga

Veche de câteva mii de ani, Tantra Yoga este o sinteză plină de înțelepciune a tradiției și a științei yoghine care urmărește corelarea inefabilă, într-o deplină armonie a stărilor fizice cu anumite experiențe metafizice pe care numai o ființă umană plenar conștientă și inițiată poate să le realizeze. Practica tantrică oferă individului o gamă uluitoare de modalități care îl ajută să fie în echilibru și armonie cu Universul, folosind însăși condițiile pe care oricând viața de zi cu zi le rezervă. Așa-zisa tantra “a mâinii drepte” cuprinde o serie vastă de practici care includ exerciții fizice profound binefăcătoare pentru sănătate, metode respiratorii care fac să se miște la voință fluxurile energiei vitale, procese de purificare ce armonizează aspectele emoționale ale ființei, tehnici mentale care disciplinează și focalizează mintea, practice meditative care implică diagrame geometrice (yantras) și sunete subtile (mantras) care rafinează conștiința și o fac aptă să reveleze spiritual. În practică este valorificată cu succes prin sublimare, devine o forță extrem de importantă care poate conduce rapid către o transformare extraordinară a ființei umane. Toate acestea pot fi realizate de către un individ care, rămânând abstinent, practică singur, sau pot fi trăite într-un cuplu plin de tandrețe și iubitor în care se urmărește permanent continența și sublimarea superioară a energiilor rezultate precum în așa-zisa tantra a “mâinii stângi”.

Abordarea intimă afectuoasă a acestor aspecte în cuplu presupune o rafinată și sensibilă explorare și valorizare a relației dintre bărbat și femeie, iubire reciprocă, respect pentru celălalt, transfigurarea fiecăruia de către celălalt în ființa ideală, divină, transmutarea potențialului sexual și sublimarea energiei rezultante în sferele cele mai elevate ale ființei, pentru a atinge împreună, sau fiecare la un anumit moment dat, starea de extaz divin. Aplicarea corectă a acestor precepte izvorâte din înțelepciunea milenară a Orientului, conduce gradat la o elevare și o amplificare a trăirilor în cazul unirii sexuale conștient controlate, de la un process guvernat de instincte, ajungându-se la o veritabilă experiență spirituală în care cuplul resimte la unison fericirea oceanică, infinit nuanțată.

Această stare extraordinara este definită adeseori în textele fundamentale Yoga sub numele de Ananda, beatitudine cosmică sau extaz. Dincolo de aberațiile pe care le susțin cei ignoranți și răuvoitori, tantra este viața trăită plenar și superior. Tantra bine practicată este viața echilibrată și conștiința în armonie cu ceea ce apare în mod spontan oricând. Tantra Yoga este practicată de către Oameni Naturali din întreaga lume, simplu și într-o transfigurătoare stare de respect pentru Tot ceea ce Este.

Există adesea tendința de a opune voința ascezei și a refuzului lumii sensibile – specifice în yoga – utilizării sistematice a manifestării sub toate formele sale – care specifică Tantrismului, sau cu alte cuvinte de a opune transcendenta – imanentei, iar non-dualitatea – dualității. Încă de la început trebuie să fie atrasă atenția asupra faptului că instrumentele conceptuale și practice pe care tantra ni le pune la dispoziție reprezintă arme cu un dublu tăiș. Într-adevăr dacă adeseori acestea pot ajuta la “străpungerea rapidă a valului ignoranței”, ele pot contribui deopotrivă în unele cazuri la satisfacerea, liniștirea și chiar întărirea proceselor psihomentale care alcătuiesc egoul nostru. Noi, știm că este absolut necesar să ne eliberăm complet de ea “înainte de a putea obține realizarea Sinelui Suprem (Atman).”

Tantra ne face să descoperim că un aspect al misterului insondabil constă în faptul că, în același timp, realitatea ne conține pe noi, iar noi o conținem pe ea, în întregime și fără discontinuitate.

Realizarea oricare ar fi ea, nu se poate prezenta decât în termenii unei totalități vaste (macrocosmosul), care înglobează simultan toate formele manifestării și ale conștiinței și prin urmare se poate spune că de fapt cuprinde toate ființele individualizate, precum și gândirea noastră prin intermediul căreia le concepem. Conștiința noastră obișnuită, limitată la jocul mentalului și al intelectualului, ne permit o anumită percepție a lumii. Ea ne permite de asemenea să elaborăm concepte în legătură cu acest subiect și ne dă astfel posibilitatea să-i împrumutăm prin rezonanță acea realitate care ne convine pentru a ne autoliniștii.

Prin urmare, în această direcție nu poate fi oferită o explicație radicală prin intermediul rațiunii și al cuvintelor, căci dincolo de aceasta nu este nimic de înțeles. Singura noastră șansă pe care ne-o oferă (alături de alte căi spirituale) tantra este să ne trezim.

Tantrismul e greu de definit. El nu e o religie nouă, așa cum a fost budismul, de exemplu, ci mai degrabă o etapă importantă în evoluția fiecăreia dintre principalele religii indiene, o nouă modalitate de a fi a fiecăreia dintre aceste religii (dat fiind că există un tantrism budist, un altul hinduist, și chiar urmele unui tantrism jainist). Mai precis, ar trebui să vorbim despre o pluralitate de școli și de curente tantrice în interiorul fiecărei religii. Între aceste “școli” și curente tantrice existe o permanentă osmoză; iar schimburile dintre o religie și alta nu sunt mai puțin importante.

Într-adevăr, după sec al V-lea după Hristos tantrismul devine o “modă religioasă”. Îl aflăm pretutindeni și în nenumărate forme: iconografie, ritual, meditații, mistică, fiziologie și erotică mistică.

Calea pe care o propovăduiește tantrismul este, cel puțin în aparență, “o cale ușoară”. Unul dintre primele tratate budiste afirma hotărât că: “nimeni nu reușește să dobândească perfecțiunea prin operații grele și plictisitoare, dar perfecțiunea poate fi dobândită cu ușurință prin satisfacerea tuturor dorințelor”. Același text precizează că excesul, desfrâul sunt permise (de exemplu, să mănânci orice fel de carne, inclusiv carne de om), că tantricul poate ucide orice animal, că poate minți, poate fura, poate comite adulter. Să nu uităm că acest tratat are ca scop obținerea rapidă a condiției de Buddha. A. 1. Meditația yoghină

Psihologia Indiană cunoaște patru modalități ale conștiinței (în afară de “starea” enstatică): conștiința diurnă, cea a somnului cu vise, cea a somnului fără vise și “conștiința cataleptică”. Fiecare din aceste modalități de conștiință este în legătură cu un ritm respirator specific. Prelungim din ce în ce mai mult respirația și inspirația (scopul acestei practici fiind de a lăsa să treacă între cele două momente ale respirației un interval de timp cât mai lung cu putință), yoghinul poate pătrunde toate modalitățile conștiinței. După părerea oamenilor obișnuiți, între aceste modalități diverse există o discontinuitate: astfel, trecerea de la starea de veghe la cea de somn se face în mod inconștient. Yoghinul trebuie să-și păstreze continuitatea conștiinței, adică să pătrundă, ferm și lucid, în fiecare din aceste “stări”.

Este inutil să precizăm că meditația yoghină este cu totul diferită de meditația profană. În primul rând într-o experiență psihomentala normală, niciun “continuum” mental nu poate dobândi densitatea și puritatea pe care ne permit să le atingem procedeele yoghine. În al doilea rând, meditația profană se oprește fie asupra formei exterioare a obiectelor la care meditează, fie asupra valorii acestora.

B. Adevărul creștin despre Tantra Yoga

Această prostituție “sacră” adusă la rang de “practică de virtuozitate convine de minune unei societăți degradate moral, cum este cea contemporană. G. Bivolaru confirmă aceasta, afirmând: “Într-o epocă în care sexualitatea reprezintă un pol fundamental de focalizare, consider că Tantra Yoga este exact ceea ce îi trebuie omului modern”.

Același autor recomandă Tantra Yoga drept o cale spre lumea “reală”: “Prin intermediul acestui extaz amoros, se poate atinge starea iluminatorie în care se percepe ceea ce este lumea reală.”

Critica metodei Tantra Yoga ține de însuși modul în care este definită. Această încercare de justificare a orgiei sexuale prin a-i conferi o semnificație spirituală nu are nevoie de prea multe comentarii. Kularnava – Tantra atinge culmea ridicolului, afirmând că “suprema unire cu Dumnezeu se obține cel mai repede prin unire sexuală perfect stăpânită.” Orice comentariu este de prisos.

Trebuie recunoscut însă că punctul forte al M.I.S.A., punct ce-l distinge îndeosebi în România de alți “maeștri yoghini”, este Tantra Yoga. Tradițiile hindusă și buddhistă socotesc că aceasta este veche cel puțin ca și tradiția vedică, socotită veche de aproximativ 5000 de ani.

M.I.S.A., în formele ei extreme, nu reprezintă altceva decât o copie ieftină, simplificată și vulgară a unui cult sângeros închinat, în mod mascat, zeități Kali, cunoscută și ca o crudă și nesățioasă patroană a tuturor orgiilor sexuale și a treptelor de “inițiere” în toate formele de desfrânare posibile, reducând ființa umană la “libertatea” de a deveni sclava sexualității sale, despre normalitatea acestei funcții “integrații” părând a nu ști nimic, căci viciosul nu mai vede absolut nimic în afara practicării viciului său și a elementelor care i-l susțin și i-l hrănesc! Orice vicios (indiferent de viciul practicat) își reduce îngrijorător câmpul înțelegerii, ajungând în situația degradantă și năruitoare de a se contopii în totalitate cu patimă sa, realizând tabloul clinic al unei adevărate psihopatii maniaco-obsesive cu deviații comportamentale grave, dar și extrem de nocive, în special pentru copiii și tinerii scăpați de sub influența binefăcătoare a unui sistem educațional tradițional, echilibrat, armonios și eficient. Se știe demult, dar se și uită ușor, că raportul optim, într-o societate viabilă, între tradiție și inovație este de nouă la unu în favoarea tradiției.

1. Sexualitatea exacerbată – continența sexuală

Din perspectiva creștină continența sexuală reprezintă pilonul grupărilor ce promovează “Tantra Yoga sexuală”, fiind de fapt adevărate școli ale corupției. Din păcate și în România avem o grupare ce se definește la nivelul învățăturii și practicii ca fiind “Tantra Yoga sexuală”. Punctele cheie ale acestei pseudo – învățături (este vorba desigur de M.I.S.A.) sunt următoarele:

La baza doctrinei stă “continența sexuală”. Ea specifică: “Bărbatul nu trebuie să ejaculeze în timpul actului sexual și nici după aceea”. Să fim convinși că niciun bărbat normal nu poate realiza la nesfârșit această aberație fixiologica fără să aibă necazuri (adenoma de prostate, impotență, nevroză și obsesii erotice). Firesc apare și întrebarea: la ce folosește această ciudățenie?

Tantricii proclamă: “Calea spre evoluția spirituală este actul intim cu continență. Acela care își ridică energia sexuală din zona genitală către cap – centrul spiritual al ființei – va dobândi puteri paranormale, își va arde păcatele, se va integra în Absolut”. Spus pe șleau, se folosesc de numele lui Dumnezeu ca să-și justifice excesele sexuale! Ce se întâmplă în realitate? Aducerea spre cap a acestor energii inferioare, grosiere, intoxică creierul, care este obișnuit cu energii mult mai rafinate. De aceea discipolii manifestă slăbirea nervilor, tulburări de raționament, agresivitate, atenuarea discernământului dintre bine și rău. Cum, oare, s-ar putea deschide către înțelepciune și compasiune un om obsedat de sex, abrutizat și cu mintea rătăcită?

Ideologia anti-cristica ne șochează bunul simț cu încă un precept: “Să nu te atașezi prea mult de persoana iubită, fiindcă gelozia este un sentiment negativ. Să-i permiți iubitei, sau iubitului, cuplarea cu alți parteneri, ba chiar să o încurajezi”. Conduita impusă discipolilor este de a convinge cât mai multe ființe de sex opus să se “deschidă erotic” pentru perversiunile inimaginabile. Aceasta ar fi, chipurile, “inițierea tantrică”! Există un motiv foarte serios pentru care vagabondajul sexual poate fi considerat dăunător. În timpul actului intim bărbatul și femeia devin un singur trup, schimbând între ei tot felul de energii. Cine are mulți parteneri se încarcă cu toate energiile din biocâmpurile lor și, ca urmare, își alterează treptat caracterul, depersonalizându-se. Aceasta este pedeapsa gravă suportată, mai devreme sau mai târziu, de către prostituate și destrăbălați.

Pentru a uni tot acest mecanism al degradării morale, șarlatanii “yoghini” au mai adăugat o picanterie, tehnică transfigurării în cuplu: “Când nu-ți iubești partenerul de sex, trebuie să-l transfigurezi, adică să-ți imaginezi că este un zeu, zeiță, un om perfect, un principiu ideal”. În schimb, afecțiunea sinceră, omenească, firească dintre bărbat și femeie este ridiculizată de înrăiții sectei. “Transfigurarea” este modul de a-și acoperi goliciunea sufleteasca prin fantasmaorii. Cu obrăznicie, afirmă că și Iisus Hristos a iertat-o pe prostituată, fiindcă “mult a iubit”, așa că, spun ei, “dacă îți transfigurezi partenerii, cu oricât de mulți te-ai culca, nu mai faci păcate”. Astfel de idei bolnave au zdruncinat echilibrul familiilor de “tantrici”, care acum practică adulterul la modul cel mai public. Iluzorie “realizare spirituală”.

Ființa preocupată obsesiv de sex nu-și poate purifica mintea, nu-și poate găsi astâmpărul. Însă afecțiunea sufletească și loialitatea în cuplu pot aduce cumpătarea și echilibrul necesar dezvoltării spirituale. Căutând, înainte de toate, cu suflet curat, un alt suflet curat, este semnul înțelepciunii și speranța păcii interioare. Este o pavază a corupției morale. Se știe că dimensiunea sexuală a școlii Tantra Yoga are legătură cu existența cultului fertilității în întregul Orient, inclusiv în India; de asemenea, grupările tantrice eretice de origine occidentală își dezvoltă dimensiunea sexuală exacerbată din prostituția modernă.

Astfel, avem de a face cu o manifestare de absolutizare a unor necesități fiziologice care în timpurile străvechi a reprezentat proliferarea prostituției “sacre” de la templele păgâne indiene, iar astăzi ne confruntăm cu prostituția modernă ca manifestare irațională, aberantă declanșată de “revoluția sexuală” a Americii anilor ’60.

Ca orice grupare aberantă de factură tantrică, M.I.S.A. își găsește victimele printre categorii sociale cu caracteristici psiho-mentale distincte:

Indivizi ce au grave dereglări hormonale de natură psiho-fizică care în loc să meargă să ceară ajutorul specialiștilor din domeniu, dezvoltă un comportament eminamente libertin, pervers, având în centru un sistem disfuncțional complet imoral.

Indivizi cu grave frustrări psiho-somatice. Toți cei care ajung într-o asemenea stare de cele mai multe ori prin autosugestie își închipuie că asemenea grupări reprezintă șansa vindecării lor.

Indivizii cu grave confuzii duhovnicești și cei care se manifestă ca revoltați împotriva a tot ceea ce reprezintă instituții oficiale (Biserică, Stat, Școală etc.) Aceste categorii de indivizi pot fi ușor atrase în astfel de grupări printr-un discurs patetic nimicitor totodată de suflet și trup.

Din psihiatria clasică, aflăm că: “În sensul cel mai larg, deviațiile și perversiunile sexuale includ orice tip de comportare sexuală majoră în afara actului sexual normal”. Dacă psihiatrii se opreau la această definire clară, realistă și morală, comportamentul anormal ar fi fost mai ușor de combătut. Din nefericire, unii autori de manuale psihiatrice moderne, neatenți, pripiți sau superficiali, au uitat sau nu au știut nicicând că judecățile noastre de valoare trebuie să pornească numai din sfera normalului și nicidecum din secțiuni sau enclave ale anormalului.

Așa se face că au apărut așa-zisele “modele alternative” de viețuire care prezintă actele perverse, “însoțitoare” ale actului sexual normal prin “consimțire reciprocă”, care în acest caz nu sunt considerate patologice. Cu alte cuvinte, dacă cineva mănâncă numai sticlă pisată este anormal, dar dacă are o alimentație obișnuită, dar pe lângăea ronțăie și sticlă, atunci viețuirea sa “alternativă” este socotită normală. În treacăt, observăm că în mod eronat I se atribuie și plural substantivului alternative (adesea adverbial), pe câtă vreme el are numai singular, întrucât în acest tip de relație între două judecăți, dacă una dintre ele este adevărată, cealaltă este neapărat falsă!

“Sexualitatea nu devine propriu-zis demoniacă decât atunci când spiritual o ia în stăpânire, o contaminează, o denaturează sau îi aduce un cult obsedat” (Denis de Rougemont). Este exact cazul majorității membrilor M.I.S.A., participanți total neinhibați la partide de nudism public, fetișism, exhibiționism, orgii sexuale în grup sau chiar în unele manifestări sado-masochiste. “La baza tuturor cazurilor de deviație și perversiune sexuală cronică sau repetată există o gravă tulburare psihică. Originea ei pare să fie în copilărie. În cazuri rare și discutabile, tulburările se datorează dezechilibrului hormonal sau defectelor anatomice”.

II. 2. Bazele Yoga: Yin și Yang

A. Învățătura M.I.S.A. despre fundamentele practicii yoga: Yin și Yang

Întreaga manifestare universală este supusă celor două forțe antagoniste, dar complementare, cunoscute în Orient sub numele de YIN (-) și YANG (+); lunarul și solarul. În filosofia yoghină a Orientului se arăta că nu există nimic fundamental în lumea manifestată în afara acestor două tipuri de energie YIN și YANG, forța centrifugă și forța centripetă, femininul și masculinul. Forța fundamentală YIN (-) este centrifugă, se manifestă expansiv, este sursa liniștii, calmului, frigului, întunericului. Forța fundamentală YANG (+) este centripetă, se manifestă în contracție, este sursa sunetului, dinamismului, căldurii și luminii.

YIN (-) și YANG (+) rezultă, uneori, unul dintr-altul:

ținuturile reci, care sunt predominat YIN (-) generează condițiile de apariție ale plantelor și animalelor de natură YANG (+); similar, plantele și animalele care există, născute în regiuni predominant călduroase, YANG (+), sunt YIN (-);

în același mod, ovulul produs de sexul feminin, YIN (-) este YANG (+), în timp ce spermatozoidul produs de sexul masculin YANG (+), este YIN (-).

Reflectând în mod creator la realitatea de bază a lumii, în lumina acestor noțiuni fundamentale, apreciind în termini YIN (-), YANG (+) tot ceea ce există, ființa umană are acces aproape instantaneu la însăși profunzimile esențiale ale Creației.

Pentru cel care cunoaște tendințele YIN (-) și YANG (+), ajungând să știe sa le echilibreze permanent, întreținând astfel armonia în manifestarea acestora, întregul Univers devine cea mai înaltă școală de înțelepciune. Pentru acela care nu cunoaște sau ignoră aceste principii fundamentale YIN (-) și YANG (+) încălcând legile prin care aceste două forțe se manifestă, întreaga sa viață devine un infern de suferințe, deziluzii, boli și insuccese.

Următoarele fenomene sunt expresia acestor forțe complementare manifestate în cele mai diverse domenii sau sfere ale manifestării.

A. 1. Yin și Yang în alimentație

Conform învățăturilor secrete orientale de tip ZEN, ființa umană, respectând un anumit mod echilibrat de alimentație conform acelorași principii fundamentale YIN (-), YANG (+), își poate polariza și armoniza întreaga ființă pe mai multe niveluri constitutive.

În lumina acestor principii, ființă cu dominanță YIN (-) va urmări să integreze și să asimileze prin alimentație, îndeosebi esența energetică de natură YANG (+) predominant prezența în anumite alimente, în timp ce o ființă excesiv YANG (+) va urmări să se hrănească cu o alimentație preoponderent YIN (-), pentru o cât mai deplină armonizare a sa.

Toate aceste alimente și băuturi menționate aici trebuie să fie naturale, ele nefiind atunci preparate industrial cu diferite substanțe chimice de sinteză sau tratate artificial.

Se impune o deosebită atenție la animalele și păsările care în marea majoritate a cazurilor nefiind hrănite cu materie biologică naturală, pot genera prin consumul lor sistematic, tulburări și dezechilibre sănătății noastre.

Chiar și apa tratată haotic sau excesiv, uneori se găsește într-o stare impură. Este mai important de reținut în această direcție, ca o ființă care este suficient de echilibrată, și respectă legile de manifestare a principiilor polare opuse YIN (-), YANG (+) atât în exteriorul, cât și în interiorul său, va rezista cu success mult mai bine în fața diferitelor impurități, otrăvuri și chiar stres-uri sau frustrări generale în această lume.

A. 2. Tipologiile fundamentale

În general se vorbește despre tipul predominant YANG (solar (+)) și despre tipul predominant YIN (lunar (-)), dar aceasta numai pentru a simplifica. La o analiză mai atentă din acest punct de vedere constatăm însă că există următoarele tipuri:

1). Tipul extrem YIN (lunar (-))

Acesta este disimulat (ascuns) și perfid (viclean), fața sa este mai mereu sumbră și posomorâtă; altminteri, extrem de politicos, respectă cu strictețe comenzile, convenționalismul și se înclină întotdeauna în fața tuturor. Este, de obicei, un longilin (cu un femur lung). Solaritatea (YANG-ul) sa este aproape inexistentă, sângele său este impur. Energia sa defensivă acționează bine, epiderma sa este groasă, mușchii prea relaxați. Când se îmbolnăvește trebuie ca energia sa YIN (-) excesivă să fie dispersată rapid.

2). Tipul extrem Yang (solar (+))

Acesta este îngâmfat, înfumurat, arogant, capul său și întreaga parte superioară a corpului sunt îndreptate, aproape întoarse spre spate. Are un orgoliu excesiv de mare și reacții fulgerătoare. Manifestă un despotism chinuitor. Este intransigent la maxim și neiertător.

Are înclinații către dogmatism și face dovada unei autorități dominatoare. El are o foarte mare solaritate (YANG) iar lunaritatea (YIN-ul) sa este aproape inexistentă. Când este bolnav trebuie ca energia sa YANG (+) excesivă să fie dispersată rapid.

3). Tipul mijlociu Yin (lunar (-))

Acesta este invidious când are ocazia se bucură în gura mare sau pe ascuns de nenorocirile altora. Se recunoaște cu ușurință după mima sa lipsită de expresivitate, căci este înzestrat cu un “aer” rece și cu o atitudine distantă. Nu prea poate însă să rămână mult timp liniștit, este identificabil și după faptul că merge mai mult cu capul aplecat.

El acumulează, în general, mai mult YIN decât YANG. Se caracterizează, de asemenea, prin atitudine pasivă, apatie, hipotomie musculară, piele rece, privire ștearsă, lentoare în gesture și vorbire, la infecții reacționează slab. În situații de stres predomină vagotonia (anomalie constituțională particulară caracterizată printr-o sensibilitate specială a sistemului nervos automat dirijat de pneumogastric). Stomacul său este mic, în schimb are intestinele foarte dezvoltate; viscerele nu îi sunt însă în armonie energetică. În caz de boală trebuie să-și armonizeze energia prin tonificarea energiei YANG (+) și dispersarea energiei YIN (-).

4). Tipul mijlociu Yang (solar (+))

Acesta este foarte pretențios și afectat. Este tipul de “mic funcționar insignificant ce se crede ministru”. Îi place să se miște mult, în mers își balansează mai ales brațele. El acumulează, în general, mai ales energie YANG mai mult decât YIN.

Se mai caracterizează și prin expresie mobilă, privire pătrunzătoare, ochii vii, strălucitori, vorbire rapidă, voce fermă, gesturi sugestive și numeroase, rezistență fizică. Reacționează la infecții brusc și intens (hipertrofie, tahicardie, tahipnee). În situații de stres predomină simpaticotonia (constituție caracterizată printr-o sensibilitate specială a sistemului nervos simpatic). Energia să este superficială. Când este bolnav el trebuie să-și tonifice energia YIN și să-și disperseze energia YANG.

5). Tipul armonizat cu Yang și Yin echilibrat

Aceasta este o ființă umană cu o construcție fizică și psihică echilibrată în mod ideal. Se recunoaște prin aceea că este rafinată, civilizată, plină de noblețe, înțeleaptă, modestă, bună, prevenitoare, fermă în urmărirea a tot ce este sublim și nepieritor. Ea este ofensată de vanitățile mărunte, francă, plină de bunăvoință și susține cu tenacitate adevărul și dăruirea față de cele mai înalte aspirații umane. Este iertătoare și plină de compasiune, gata oricând să-i ajute pe cei care merită. Este nepărtinitoare și chiar pe sine însuși se analizează cu egală luciditate, cunoscându-și foarte bine atât calitățile, cât și defectele pe care caută să le anihileze.

Este voioasă, optimistă, cu privire blândă, plină de vitalitate, dotată cu inteligență practică, sensibilă când este cazul și reacționează egal la blamarea răuvoitorilor, cât și la elogii sau laude, păstrându-și calmul netulburat. Întreaga sa alură emană frumusețe, pace lăuntrică, putere și finețe. Este înzestrată cu calități extraordinare ce trezesc admirația și pretutindeni își atrage simpatia fermecându-i pe ceilalți datorită însușirilor minunate pe care le are. Ea are o instinctivă respingere față de tot ceea ce este impur, rău sau tulburător, aducând, oriunde se află, bună înțelegere și dragostea de înțelepciune. Datorită ignoranței generale, acest tip se întâlnește foarte rar și, în mod cu totul excepțional, o ființă umană poate ajunge la această stare de armonie desăvârșită în mod spontan. Când se îmbolnăvește, acest tip se poate trata foarte ușor și se vindecă cel mai repede. La simptomele de plenitudine maladivă (exces de YANG) se va dispersa energia, iar în caz de vid sau carență (exces de YIN) se va tonifica energia.

A. 3. Armonia energiilor Yin – Yang și sexualitatea

Dorința sexuală moderată și normală, dublată de o perfectă continență a potențialului sexual, reprezintă garanția unei excelente sănătăți a ființei. De asemenea, este perfect normal și posibil ca un cuplu armonios și sănătos să ajungă la extaz prin orgasm cel puțin odată pe noapte, până la vârsta de aproximativ de 60 de ani, dacă aplică cu succes anumite tehnici din HATHA YOGA. Practic, toate persoanele care au adoptat alimentația echilibrată YANG (+) – YIN (-) pot avea astfel de relații sexuale plenare până la o vârstă destul de înaintată. Unul dintre cei mai renumiți călugări budiști din Japonia, pe nume Rennyo (1425-1499), a avut un copil la vârsta de 81 de ani, acesta era al 27-lea dintre fiii și fiicele sale. Cei care se bazează pe învățăturile milenare TANTRA utilizează potențialul sexual în mod inteligent și superior.

Transmutând și sublimând integral în mod superior acest potențial, care nu mai este pierdut în mod ireparabil și păcătos printr-o sexualitate animalică, ființa umană poate progresa spiritual extraordinar de mult. În Japonia, cei mai langevivi sunt călugării care practică permanent continența sexuală și care au o alimentație echilibrată YANG (+) – YIN (-), în timp ca diverși alți vindecători și doctori mor mult mai tineri. Este într-adevăr curios cum tocmai cei care prepară diferitele rețete din plante și au grijă de noi, nu numai că ignoră secretele vieții, dar chiar devin, uneori, proprii lor dușmani datorită ignorării acestor aspecte.

Cele două instincte majore ale ființei umane sunt: apetitul normal față de hrană și apetitul sexual normal. În lipsa primului, nimeni nu ar putea fi fericit și nici plin de dispoziție și vitalitate iar fără apetitul sexual puternic rasa nu s-ar mai perpetua. În timpul actului sexual, în general, bărbatul este activ iar femeia este pasivă, deoarece primul este preponderant YANG (+), centripet – și puternic (în anumite cazuri extreme, patologice, el poate deveni violent, chiar sadic și crud), în timp ce femeia este preponderent YIN (-), centrifugă și suavă, în cazurile extreme ea devine mult prea pasivă și inertă, fiind suspicioasă, exclusivă, antisocială, fantezistă și superficială.

Din moment ce bărbatul și femeia se prezintă ca fiind caracterizați de anumite antagonisme, dar în același timp și de complementarism, în mod evident într-un cuplu armonios ei se vor compensa și polariza energetic în continuu. Iată, deci, motivul principal pentru care viața este atât de interesantă, fascinantă și dramatică; fără dorința sexuală care este motorul existenței, ea s-ar prezenta ca un deșert penibil.

Din nefericire, însă, destul de mulți oameni, datorită prejudecăților, nu pot aborda în mod deschis, plenar și eficient amorul sexual. Practic, marea majoritate a oamenilor sunt asexuați, chiar din naștere, datorită regimului necorespunzător de educație, de alimentație și de viață al mamei lor în perioada sarcinii; alții au o natură preponderent YIN, deorece se hrănesc și asimilează prea multe alimente YIN, cum ar fi: sucurile, fructele, băuturile industriale etc. Oamenii trebuie să fie echilibrați YANG căci, dacă ei devin preponderent YIN, cum adeseori se întâmplă, atunci ei vor fi nefericiți și fără putere. Pe de altă parte, dacă ei sunt excesiv YANG, vor deveni cruzi, despotici, cu tendința exagerată de a distruge și adeseori vor muri tineri, în mod tragic.

Prin însăși natura lor, femeile sunt preponderent YIN. Iată de ce, devenind excesiv YANG – prin consumul de prea multe alimente YANG (produse animale), ele devin rigide și nefericite. Unele, datorită acumulărilor exagerate și inconștiente de energie YANG, provoacă uneori oroare bărbaților. Astfel, simțind că vor putea fi iubite de un bărbat puternic YANG și echilibrat, ele îi vor prefera adesea pe acei bărbați imaginativi, pasivi, care în plus sunt excesiv de ascultători și liniștiți; în ultimă instanță, ele vor ajunge să fie atrase să facă dragoste cu o altă femeie sau chiar cu animale.

Astfel, gradat, existența lor va deveni goală, inutilă și nefericită, căci, adeseori, inconștient, ele violează principiul fundamental al echilibrului polar al vieții. Dacă, pe de altă parte, femeile devin excesiv YIN, ele vor fi suspicioase, fanteziste, pesimiste, triste și nemulțumite aproape toată viața. Bărbații care sunt preponderant YIN se complac totuși într-o situație mult mai nefericită decât cei care sunt excesiv YANG, întocmai ca și femeile cu un exces YANG care sunt mult mai nefericite decât cele excesiv YIN. Toți aceștia, mai ales, se vor afla în imposibilitatea de a pune bazele unei relații de cuplu plenare sau a unei căsnicii adevărate, reușite și fericite, totuși, în anumite situații, destul de rare, bărbatul prea YIN și femeia prea YANG pot deveni fericiți atunci când se întâlnesc, față de situația în care ei sunt separați.

Aproape toate necazurile vieții noastre și a vieții de cuplu, care reprezintă unitatea dătătoare de armonie a vieții sociale sunt determinate de dificultățile de ordin amoros, sexual și de frigiditate. Relațiile dintre oameni sunt lipsite, într-o asemenea situație, de raporturile umane firești, pline de voioșie, fericire și bună dispoziție, fiind, în schimb, marcate de adevărate excese patologice cumplite.

Bărbații și femeile depind unii de alții prin intermediul hormonilor pe care îi secretă, însă cel mai adesea ei nu cunosc modalitatea de a determina și forma un apetit sexual normal, folosindu-se inteligent de alimentație. În general ei ignoră acele companii masculine sau feminine adecvate, care le-ar putea conveni mai mult, potrivindu-se naturii lor specifice, pentru a-i impulsiona și dinamiza. Judecata pripită și superficială a unor astfel de oameni se situează adeseori la un nivel inferior, căci cel mai adesea rațiunile și ideile lor se bazează de asemenea pe aspecte de ordin inferior, cum ar fi: imaginația, simțurile, sentimentele, inteligența; de ordin economic sau chiar de ordin cu mult inferior: seducția de ordin fizic.

Dacă ei ar cunoaște fundamentul unic ce guvernează Universul, care este principiul interacțiunii armonioase YIN – YANG, atunci ei ar alege, fără doar și poate, cele mai bune variante și de asemenea ar putea să transfome chiar constituția ființei iubite, utilizând, după caz, o alimentație de natură să echilibreze, așa cum este necesar, aspectul YANG sau aspectul YIN în acea ființă.

Omul are la dispoziție mii și mii de alimente și lichide care i-ar putea transforma gradat, întreaga constituție, dorință sexuală, stările, tendințele sale intelectuale, gândurile, comportamentul și, prin urmare, chiar destinul și integrarea socială.

B. Învățătura creștină despre adevăratele fundamente ale practicii Yoga

Deși în filozofia yoghină a Orientului se arată că nu există nimic fundamental în lumea manifestată în afara acestor două tipuri de energie YIN și YANG, cu privire la practica yoga Mircea Eliade afirmă: “De altfel, practica Yoga nu face altceva decât să distrugă treptat oamenii creați de însăși disciplina sa. Fiecare stadiu tinde la crearea unei noi personalități, tot mai detașate de instincte, tot mai unitare. Iar stadiul imediat următor începe prin distrugerea acestei noi personalități și înlocuirea ei cu o alta. În cele din urmă, prin Samadhi se distruge orice nucleu personal. Anihilarea personalității e însăși Yoga”.

De obicei, yoghinii din cultura apuseană nu recunosc acest obiectiv al practicii lor. Distrugerea personalității este o afirmație prea șocantă în contextul nostru cultural și de aceea este sistematic evitată în prezentarea sistemului Yoga. În cultura panteistă a Indiei, distrugerea personalității este o necessitate recunoscută, deoarece între contextul filozofico-religios, îl constituie trecerea de la personal la impersonal. Acei yoghini care refuză ideea depersonalizării, oferind ca argument exemplul de personalitate marcantă a unui guru, ar trebui să deducă logic faptul că, din moment ce eliberarea și personalitatea nu pot coexista, acei guru, luați ca exemple de personalități împlinite, se află în contradicție cu însuși sistemul pe care îl promovează. Un guru consecvent cu sistemul Yoga ar trebui lăudat de discipolii săi și urmat ca exemplu de realizare a non-personalitatii sale, ceea ce evident este absurd.

Este evident faptul că o adevărată cheie a succesului în Yoga este stăpânirea respirației. Așa cum am văzut mai devreme, pranayama nu este atât controlul respirației, cât refuzul ei, tendința de a opri prin scăderea treptată a frecvenței ciclului respirator. Explicația oferită este metabolismul pranei, acea energie subtilă în care își are originea orice mișcare sau act psihomental. Medicina modernă ne spune însă că, ceea ce se întâmplă odată cu scăderea ritmului respirator este (din nefericire) scăderea concentrației de oxigen din sângesub limita normală, fenomen numit hipoxie.

Apariția hipoxiei este recunoscută, deși nu i se întrevăd consecințele negative. De exemplu, în cartea lui Alexandru Doboș, Yoga și locul ei în recuperare putem citi: “asanele vor prezerva celulele de starea hipoxica avansată…”;“E bine să le execute (anumite respirații – n.n.)cei care au depășit 7 ani de practică introductivă în Hatha-Yoga, mai ales cei care fac asane care provoacă hipoxia organelor vitale: creier, inimă, nervi, ficat”.

Uneori se aduce ca argument împotriva apariției hipoxiei, faptul că prin asane și pranayama se realizează o optimizare a ventilației pulmonare și, prin urmare, la un ritm respirator mai redus decât la omul obișnuit, se realizează același schimb de oxigen datorită eficienței mărite a respirației. Totuși, acest fapt are o contribuție neglijabilă în ansamblul economiei de oxigen a organismului, când durata unui ciclu respirator trece de un minut.

Dacă concentrația oxigenului scade cu 10-15% apare starea de hipoxie a creierului (corespunzătoare unei presiuni a oxigenului în artere sub nivelul de 50-60 mmHg). Este cert că această scădere a concentrației în sânge apare chiar și în lipsa oricărui efort fizic, odată cu reținerea respirației peste 30-60 secunde. Hipoxia produce necroză neuronală difuză (distrugerea neuronilor) la nivelul cortexului (scoarța cerebrală). Același efect este produs și de către narcotice, față de care cortexul este cel mai sensibil compartiment al creierului. Este important de știut că acest compartiment, cortexul, este responsabil de bună funcționare a funcțiilor superioare ale creierului, implicit a psihomentalului, iar aceste funcții sunt modificate negativ, printre altele, de către droguri și hipoxie.

Hipoxia este urmată de hipercapie (creșterea concentrației bioxidului de carbon în sânge) și metabolizarea anaerobă a glucozei cu formare de acid lactic. Aceste acumulări produc scăderea pH-ului sanguin, fenomen numit acidoză respiratorie. Acidoza menține hypoxia prin scăderea afinității hemoglobinei pentru oxigen. Totodată, acidoza, pe lângă inducerea hipoxiei, produce efect de narcoză (dovedit experimental), precum și tulburări de conștiință.

Așadar, efectele drogurilor și ale hipoxiei sunt strâns corelate; ele produc aceleași efecte asupra psiho-mentalului. Diferența este că prin droguri se acționează pe cale chimică asupra cortexului – inclusiv prin crearea depresiei respiratorii – pe când prin paranayama yoghină depresia respiratorie este impusă în mod conștient. Nu este de mirare atunci când există cazuri de narcomani ce au reușit să renunțe la droguri prin Yoga, deoarece experiențele lor extatice au rămas aceleași.

S-au confirmat într-adevăr efecte fiziologice negative, ce atestă hipoxia creierului în cursul practicii yoghine. Acestea sunt considerate de către yoghini drept efecte secundare ale respirației și meditației, fenomene ce pot servi la verificarea obiectivă a succesului unei practici. Astfel, ca urmare a hipoxiei, literatura medicală de specialitate vorbește de tulburări de conștiență și spasme musculare. Există chiar și o dependență direct proporțională între stările de conștiență și consumul cerebral de oxigen. Cu cât scade nivelul concentrației oxigenului din sânge, stările de conștiență se deplasează de la starea normală la stări de transă impersonală; acestea fiind chiar stările ce demonstrează calitatea meditației yoghine.

În literatura hindusă există o serie de confirmari ce atestă apariția tremurăturilor și a micloniilor: “Începătorii sunt zguduiți în timpul meditației. Zguduiri în cap, în picioare sau în mâini, antebraț sau trunchi. Spiritele timorale sunt pe nedrept alarmate. Este un lucru fără importanță. Meditația aduce schimbări în celulele creierului, nervilor, etc. (…) Importantele schimbări ce au loc în metabolism include o parțială descompunere a zaharurilor cu formare de oxigen, pentru a compensa pierderea de oxigen din respirație.”

Ultima afirmație este complet absurdă; niciodată nu se formează oxigen prin descompunerea zaharurilor. Același autor afirmă: “Exercițiile de ventilație pulmonară cauzează o masivă expulzare de bioxid de carbon, ce trebuie să fie urmată de reținerea respirației, pentru a aduce concentrația de bioxid de carbon din sânge înapoi la nivelul ei normal. Este gresit să crezi că bioxidul de carbon e toxic prin natura sa; dimpotrivă, prezența sa este indispensabilă pentru echilibrul chimic din sânge”.

În momentul în care abandonăm folosirea intelectului și a voinței, Biblia afirmă că o lume spirituală demonică tinde să preia controlul asupra ființei noastre (1 Petru 5,8). Urmările ce decurg de aici nu sunt deloc benefice, scopul declarat al acestor ființe, numite în Biblie demoni sau duhuri necurate, fiind distrugerea personalității și o înrobire veșnică a sufletului. Persoanele care practică magia neagră și spiritismul, mențin un contact personal cu aceste spirite (fapt pe care-l recunosc) și despre care spun că le conferă puteri supranaturale, un lucru este cel puțin interesant: aceleași puteri supranaturale (siddhi) manifestate de yoghini, în Samadhi, sunt accesibile persoanelor implicate în magia neagră și spiritism.

Cunoașterea trecutului și viitorului, citirea gândurilor și controlul lor, dematerializarea (capacitatea de a deveni invizibil), dobândirea de puteri fizice anormale, telekinezia, clarviziunea, clarauzul, intrarea în corpul altei personae, levitația etc. Sunt exact performanțele cu care se mândresc practicanții magiei negre și ai spiritismului, recunoscând (mai mult sau mai puțin deschis) intrarea în contact cu această lume demonică. Cu anumite spirite se ia legătura și în cursul ședințelor de meditație Yoga. Oare să fie vorba de o pură coincidență?

În spiritism și magia neagră, spiritele sunt contactate prin intermediul incantațiilor mistice de un anumit gen. În hinduism sunt numite uneori mantre. Este cel puțin interesant, dacă nu cutremurător, faptul că există o legătură clară între spiritism, droguri și Yoga, legătură ce este recunoscută chiar în Yoga-Sutra (IV, 1):

“Perfecțiunile (puterile supranaturale) sunt obținute prin naștere, drogurile (osadhi), incantații (mantre), asceză (tapas) sau enstaza (samadhi)”

II. 3. Câteva cuvinte despre alimentație

Alimentația necesară pentru “iluminare”

În ceea ce privește consumul de vegetale comestibile, nu există restricții, decât indicația să nu se depășească porțiile normale la mese și să nu se amestece produsele, ci să se consume, din una și aceeași mâncare până la relativă saturație; sa nu se bea apă, nici înainte, nici în timpul mesei, ci la o jumătate de oră după terminarea ei.

De asemenea, yoghinul nu trebuie să mănânce într-un mediu zgomotos, cu joc de lumini, discuții în contradictoriu, sau cu persoane sâcâietoare, care să îl provoace la discuții ce perturbă masticația și bună funcționare psihohormonală care stau la baza unei diete corecte. Mâncarea trebuie să aibe o temperatură moderată, nici fierbinte, nici rece, la fel ca apa, care totuși, nu trebuie să fie veche. În timpul mesei yoghinul nu trebuie să fie frământat de gânduri. Dacă o stare de enervare își face totuși loc în sufletul yoghinului, el nu mănâncă decât dupa ce starea respectivă trece de la sine.

Yoghinul mănâncă la ore fixe, 2-3 mese pe zi. De preferat două – seara deloc! Dacă totuși foamea îl răzbește spre seară, trebuie să se rezume la o cană două de lapte, compot, miere de albine, o fructă. Dacă în lipsa totală de orice altă mâncare gătită sunt obligați să manace o conservă de carne sau de pește, după o jumătate de oră de la terminarea mesei, trebuie să bea apă des, dar nu mai mult de o cănuță. Iar a doua zi și a treia zi trebuie să consume lapte, fructe, zarzavaturi, la care se adaugă siropuri naturale de fructe. Același lucru îl fac și în situația că acceptă să ciocnească un pahar de băutură cu comesenii. Pentru dezintoxicare mai fac și asane speciale.

După masă yoghinul nu doarme. Somnul ce urmează mesei atrage după sine îmbolnăvirea ficatului, a intestinelor, sclerozarea vaselor de sânge, creșterea în greutate.

Baia se face numai înainte de masă. Somnul trebuie să dureze 7-8 ore pe noapte, cu capul spre nord sau sud, în niciun caz spre răsărit.

Înțelesurile spirituale ale postului la Sfinții Părinți

Urmași ai Sfinților Apostoli și dascăli ai Bisericii Universale, Sfinții Părinți, postitori și rugători, în general păstori și părinți duhovnicești, au făcut din practica postului o școală, elaborând reguli canonice și liturgice pentru post și instituind timpuri speciale pentru intensificarea lui, centrând însă totul pe Taina Persoanei și lucrării mântuitoare a lui Hristos.

S-a observat cu dreptate că Biserica a moștenit din iudaism practica postului, dar i-a insuflat duhul nou al Evangheliei.

Astfel, în Didahie, cel mai vechi manual creștin pentru rânduiala bisericească și viața creștină, care datează, după unii cercetataori, din secolul unu, după alții din secolul al doilea, creștinii sunt îndemnați astfel: Rugați-vă pentru vrăjmașii voștri și postiți pentru cei ce va persecută (I, 3).

Referitor la Botez, Didahia prescrie că “înainte de Botez să postească cel ce botează, cel botezat și alte persoane care pot să o facă; cel puțin, poruncește celui botezat să postească înainte o zi sau două” (VII, 4).

Tot Didahia cere ca zilele de post ale iudeilor, luni și joi, să fie înlocuite cu zilele de miercuri și vineri (VIII, 1), centrând astfel postul creștin pe comuniunea Bisericii cu Hristos Cel Răstignit și Înviat. Prin urmare, postul creștin interiorizează în el Taina Crucii ca Răstignire a păcatului și Taina Învierii ca înălțare spre sfințenie.

Mențiuni despre practicarea postului după epoca apostolică găsim la numeroși scriitori creștini, ca de pildă, Epistola lui Barnaba (secolul al doilea), Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, Sfântul Policarp, Păstorul lui Herma (secolul al doilea), Sfântul Clement Alexandrinul s.a..

De pildă, în cartea Păstorul lui Herma se evidențiază legătura dintre postul ca abținere la hrana excesivă și postul ca înfrânare de la păcat: “Postește lui Dumnezeu un post ca acesta: sa nu faci nicio faptă rea în viața ta, ci slujește Domnului cu inimă curată și păzind poruncile Lui și mergând pe calea hotărârilor Lui; să nu se suie în inima ta nicio faptă rea; crede, însă, că dacă vei face acestea, dacă te vei teme de El, și dacă te vei înfrâna de la orice lucru rău, vei trăi în Dumnezeu. Dacă vei face acestea, vei posti post mare și primit de Domnul”.

În aceeași carte se mai spune: “În ziua în care postești, nu vei lua nimic, în afară de pâine și apă, si tu vei calcula prețul alimentelor pe care l-eai fi putut mânca în acea zi și îl vei pune deoparte pentru a-l da unei văduve, unui orfan sau unui sărac.

Tertulian a scris prima lucrare consacrată în întregime postului (De ieunio adversus psihicos). Ideea centrală a scrierii sale este că postul constituie o pocăință care repară greșeala originară (a lui Adam). “Abținerea de la hrană și împlinirea poruncii aduc expierea greșelii primordiale și omul aduce satisfacție lui Dumnezeu tocmai prin ceea ce l-a ofensat.”

Deși exprimarea lui Tertulian este mai mult juridică decât duhovnicească, ideea că prin postul creștin se îndreaptă nepostirea lui Adam din Rai, va fi preluată de mai mulți Părinți ai Bisericii și va fi intergrată în imnografia Triodului ortodox.

Origen precizează că trebuie sa postim nu după Legea iudaică, ci potrivit Evangheliei, adică în unire cu Hristos Arhierul sau Marele Preot: “Postind, tu trebuie să mergi spre Hristosul tău, Arhiereul (…), și prin El trebuie să oferi jertfa ta lui Dumnezeu”.

Sfântul Atanasie cel Mare indemn să “sfințim postul” (Ioil 2, 15), adică să postim “nu numai în trup, ci și în suflet. Sufletul se sfințește când părăsește faptele răutății și se hrănește din virtutea care îi este folositoare”.

Sfântul Vasile cel Mare în cele două omilii despre post învăța că postul “este atât de vechi încât a început odată cu facerea omului”; că este folositor, după cum ne arată pilda sfinților; că este necesar deoarece pocăința fără post este neputincioasă. Postul are și o valoare socială, fiind folositor și pentru pacea în lume.

II. 4. Despre reîncarnare

A. Învățătura M.I.S.A. despre sufletul omenesc

A. 1. Dumnezeu pentru adepții M.I.S.A.

Yoga afirmă existența unui Dumnezeu Içvara (literal “Domn, Stăpân”). Desigur acest Dumnezeu nu este creator (Cosmosul, viața și omul, provin din substanța primordială). Içvara poate accelera, însă, la anumiți oameni, procesul de eliberare. Acest Dumnezeu nu-i poate veni în ajutor decât unui yoghin, adică unui om care a ales deja calea yoga. Dumnezeu nu se lasă atras nici prin ritualuri, nici prin devoțiune, nici prin credință în “harul” Său; “esența” Lui colaborează instinctiv, ca să ne supunem așa cu Sinele care vrea să se elibereze prin Yoga.

Dumnezeu este pură existență, pură conștiință, pură beatitudine (Sat-Cit-Ananda). Dumnezeu este adevăr. Dumnezeu este Lumina Necreată. Dumnezeu este înțelepciunea atotcuprinzătoare ce guvernează acest univers și-l menține în ordine perfectă. El este conducătorul interior al acestui corp și al acestei minți (Antaryamin). El este omnipotent, omniscient și omniprezent. El prezintă cele șase atribute: înțelepciunea, detașarea, forța, puterile paranormale, bogăția și gloria.

El există în trecut, prezent și viitor. El este miezul neschimbat al fenomenelor schimbătoare. El este miezul permanent al impermanenței și miezul imperisabil al lucrurilor perisabile al acestei lumi. El este etern, nenăscut, imuabil și indestructibil.

El a creat această lume prin cele trei calități (Guna) – puritatea (Sattva), pasiunea (Rajas) și inerția (Tamas) – pentru propriul Său joc divin. El are iluzia cosmică (Maya) sub control.

A. 2. Karma yoga

Karma este orice acțiune fizică, psihică sau mentală împreună cu consecințele sale. Karma reprezintă suma tuturor consecințelor acțiunilor realizate de o anumită ființă în această viață sau în existențele anterioare. Karma unui om este forța activă sau potențială care îi orientează comportamentul, acțiunile și gândurile sale prezente și viitoare. În sens general, Karma este înlănțuire cauzală (cauză – efect) a maifestarii. În acord cu Gita orice acțiune este Karma. Caritatea, sacrificial și Tapasul sunt toate Karma.

Yoghinul trebuie să înțeleagă foarte bine secretul practicii Karma Yoga. Trebuie să se scufunde în muna altruistă. Trebuie să muncească neîncetat. Trebuie să îi ajute pe oameni percepând sinele din ei. Trebuie să servească societatea în diverse moduri. Gradat, el va înțelege gloria și splendoarea muncii dezinteresate. Va deveni o altă ființă, complet transformată, având o straclucire divină și o prospețime yoghină savuroasă.

La începutul practicii sale yoghine, multe dintre acțiunile sale pot să fie egoiste. Nu contează. Nu trebuie să fie descurajat din această cauză, căci, gradat, pe măsură ce va crește în puritate, unele dintre acțiunile sale vor deveni dezinteresate. El va munci cu răbdare și cu energie neobosită. El trebuie să-și dizolve mintea cea veche plină de egoisme și să-și construiască o minte nouă, altruistă. Aceasta este fără îndoială, o muncă imensă. Ea cere luptă și efort constant, o răbdare foarte mare și o voință de fier. Munca dezinteresată elevează și conduce la eliberare. Munca egoistă întârzie progresul spiritual și mai adaugă un lanț la picioarele tale. Dacă vi se pare dificil să munciți fără niciun motiv, faceți din libertate un motiv puternic. Acesta nu vă va înlănțui.

A. 3. Doctrina reîncarnării

În ziua de azi, doctrina reîncarnării este acceptată de majoritatea oamenilor. Ea a fost considerată adevărată de către marile națiuni orientale. Străvechea civilizație a Egiptului a fost construită având la bază această doctrină. Ea a fost îmbrățișată de Pitagora, Platon, Virgil și Ovidiu, care au raspaindit-o în Grecia și Italia. Este cheia filosofiei lui Platon, care spune că toată cunoașterea este reminescentă.

A fost adoptată în întregime de neoplatonicieni, precum Plotin și Proclus. Milioane de hinduși, budiști și jainiști au făcut din această doctrină fundația filosofiei lor. A religiei guvernului și instituțiilor lor sociale.

Doctrina metempsihozei a fost un principiu pentru credința druizilor și a fost transmisă celților, galilor, și bretonilor. Reîncarnarea este o idee favorită a filozofiilor arabi. Riturile și cermoniile romanilor, druizilor și evreilor demonstrează existența acestei credințe. Evreii au adoptat-o și după captivitatea babiloniană.

Reîncarnarea este singura doctrină care oferă soluția completă la o problemă mult discutată despre păcatul originar. Nu există injustiție mai mare decât faptul că acum aș suferi pentru păcatul strămoșilor mei. Responsabilitatea pentru acest păcat este numai un înlocuitor creat de teologi. Nimeni nu poate fi învinuit pentru păcatele altora, dar fiecare răspunde obligatoriu, mai devreme sau mai târziu, pentru greșelile comise de el însuși.

Doctrina reîncarnării ne ajută cel mai mult când vrem să înțelegem inegalitatea, injustiția și răul din lume si când căutăm soluții la toate aceste probleme. De ce un om se naște bogat și altul sărac? De ce un om se naște în Africa printre canibali iar altul se naște în partea liniștită a Indiei? De ce regina Victoria s-a născut să conducă teritorii vaste, în timp ce un muncitor din Burma muncește ca un rob pe plantațiile de ceai ale unui englez?

Care este cauza acestei injustiții aparente? Chiar și aceia care cred în Creatorul Universului trebuie să accepte această doctrină a reîncarnării ca să nu-L acuze pe Dumnezeu de nedreptate sau răutate.

A. 4. Păcatul este doar o greșeală

Omul ignorant spune întotdeauna: “Sunt un mare păcătos!”. Aceasta e o mare greșeală. Să nu gândiți niciun moment că sunteți un păcătos. Sunteți cel mai sfânt, sunteți Sinele Divin cel veșnic pur. Păcatul nu vă poate atinge. Sunteți deasupra viciului și a virtuții. Aceste categorii sunt doar creații mentale. Păcatele sunt doar greșeli. Un ignorant comite multe greșeli pe parcursul călătoriei sale în această lume, din cauza ignoranței sale. Din greșeli, el câștigă experiență și merge înainte pe calea sa spirituală. Fiecare greșeală este un bun învățător. Omul trebuie să evolueze prin păcate și greșeli. Aceste păcate sunt inevitabile. Unii oameni se lăsa pradă gândurilor pesimiste. Ei spun: “Suntem mari păcătoși. Am comis multe crime.” Aceasta este o mare greșeală.

De câte ori vă îngrijorează gânduri de asemenea natură, ar trebui să gândiți: “Fac Laya Yoga cu Mantra Aum. Aceasta va arde toate fructele acțiunilor păcătoase. Aceasta îmi va purifica mintea. Fac Tapas, postesc și fac acte de caritate. Toate acestea sunt acțiuni purificatoare. Voi deveni din ce în ce mai pur. Nimic nu mă poate afecta acum. Sunt precum focul strălucitor. Am devenit o persoană sfântă.” De câte ori vă invadează andurile gândurile rele despre păcat, spuneți-vă: “Eu sunt Atman, cel veșnic pur.”

Ascultați cuvintele de încurajare ale Domnului Krishna din Gita: “Chiar dacă ai fi cel mai mare păcătos dintre toți păcătoșii, vei trece dincolo de toată această suferință cu Corabia Cunoașterii. Precum focul aprins face cenușă din vreascuri, apă și focul Cunoașterii face din toate faptele cenușă.”

“Chiar un om rău, dacă mi se dăruiește cu o dragoste exclusivă trebuie socotit ca om sfânt; hotărârile lui sunt drepte. Curând devine virtuos și ajunge la pacea eternă, cel care Mi se dăruiește nu piere. Cei care își găsesc refugiul în Mine, fie ei păcătcosi, ignoranți, oameni impuri sau inferiori, cu toții vor ajunge la condiția supremă.

După moartea corpului fizic, compus din cele cinci elemente grosiere, acestea se decompun. Corpul astral, care este constituit din 19 elemente (cinci organe de acțiune (Karma Indria), 5 organe de cunoaștere (Jnana Indria), 5 sufluri (Prana), mintea conștientă, intelectul, subcostientul și egoul), merge în sferele cerești, revine apoi pe pământ și se reîncarnează, luându-și un alt corp fizic. Acest corp astral va conține impregnările Karmice trecute. Acest corp rămâne până când omul ajunge la cunoașterea de sine. Apoi se dezintegrează și componentele sale se vor topi în oceanul esențelor subtile.

Raiul și Iadul sunt numai creații mentale, în sensul că ele afectează ființa umană atât timp cât ea se identifică cu personalitatea sa. Numai mintea face din iad rai și rai iad. Ele sunt doar niște concepte Puranice.

B. Învățătura creștină despre sufletul omenesc

B. 1. Teorii privind sufletul omenesc

Prin sufletul său, omul aparține lumii spirituale, iar prin trupul său, lumii materiale, motiv pentru care este numit microcosm (o lume mică în cea mare) sau macrocosm (o lume mare în cea mică). După Sfântul Grigorie de Nazianz, Dumnezeu, manifestându-și bunătatea și bogăția, hotărăște să creeze omul, în care cele două lumi să fuzioneze.

Sfântul Grigorie de Nyssa și Sfântul Grigorie Palama: “Numele de om nu se aplică sufletului sau trupului în mod separat, ci la amândouă împreună, căci împreună au fost create după chipul lui Dumnezeu”.

Cap. II, 7 al Facerii ne oferă amănunte privind facerea omului: “Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie”. Deși Scriptura vorbește întâi de crearea trupului și apoi de insuflarea sufletului, aceste două momente trebuie înțelese că simultane. Numai așa s-a putut concentra în noul subiect nu numai expresia întregii raționalități plasticizate a lumii, ci și calitatea de purtător conștient al acestei raționalități.

În ceea ce privește originea sufletului omenesc, mai exact a sufletului urmașilor lui Adam și ai Evei, pentru că nu există o învățătură explicită revelată, în istoria Bisercii au apărut trei teorii: teoria preexistenței, a transplantării și a creației.

A. Teoria preexistenței sufletelui a fost elaborată de Origen, sub influența filozofiei platonice: sufletele au fost create toate la începutul creației lumii și, în urma unui păcat comis în această stare sunt așezate apoi în trupuri, ca pedeapsă. Creearea lumii văzute este expresia “căderii” din lumea spirituală, atât a îngerilor răi cât și a sufletelor.

Opinia lui Origen este contrazisă atât de revelație, cât și de experiența umană. Conform Sfintei Scripturi, sufletele primilor oameni au fost create odată cu trupurile, iar căderea a survenit după aceea. Teoria preexistenței sufletelor a fost condamnată ca eretică de Sinodul V ecumenic (553).

B. Tertulian elaborează teoria transplantării sufletelor, traducianismul sau generaționismul. Așa cum trupurile urmașilor se nasc din trupurile părinților, tot așa și sufletele copiilor provin din sufletele părinților, fie prin divizare, fie printr-o putere creatoare cu care sufletele părinților au fost înzestrate de Dumnezeu (generaționism).

Această teorie supune și sufletul legilor generale ale nașterii organismelor din alte organisme. Așa s-ar explica asemănarea fizică și spirituală dintre înaintași și urmași, precum și transmiterea păcatului strămoșesc.

Teoria lui Tertulian este contrazisă de spiritualitatea și de simplitatea sufletului, calități în virtutea cărora sufletul nu se poate nici împărți, nici proveni din alt suflet.

C. Teoria creaționismului susține ideea că fiecare persoană primește sufletul printr-un act de creație nemijlocită din partea lui Dumnezeu, și nu de la părinți. Această teorie a fost acceptată de majoritatea Sfinților Părinți și pentru acest motiv este dominantă în Biserică.

Creaționismul întâmpină cele mai mari dificultăți atunci când încearcă să explice transmiterea păcatului strămoșesc: sediul păcatului este în trup, și din acesta trece și în sufletul creat. Or, această afirmație contrazice atât revelația, cât și rațiunea.

Cu privere la timpul creării sufletelor, Mărturisirea Ortodoxă afirmă că “sufletul se dă atunci când se formează trupul și este în stare să-l primească”, adică în momentul concepției sau al zămislirii.

B. 2. Concepția despre reîncarnare. Reîncarnarea în scrierile părinților Bisericii

În ordine cronologică, Sf. Iustin Martirul și Filozoful (100-165) a fost primul dintre Părinții Bisericii acuzat că ar fi susținut vederi reincarnaționiste. Indiferent care au fost convingerile sale înainte de a se converti la creștinism, în anul 155 el respinge doctrina reîncarnării în celebra lucrare “Dialoguri cu Trifon”: “Trifon: “Așadar, sufletele nu-l văd pe Dumnezeu și nici nu se reîncarnează în alte trupuri.” Iustin: “Sunt de accord, așa este”.

Origen (185-254) a fost și el pus în rândul partizanilor reîncarnării. Ceea ce a dus la această opinie, au fost conceptele sale, extrase din filosofia greacă, privind preexistența sufletului într-o lume angelică (imaterială), iar potrivit faptelor sale de acolo, încarnarea sa într-o existență umană. Acest concept al preexistenței sufletului nu includea însă o reîncarnare în alte trupuri materiale. La Conciliul Constantinopol II (553) s-a hotărât anatemizarea (condamnarea) învățătura despre preexistența sufletului susținută de orient. Probabil că acest act este interpretat astăzi ca o decizie a clerului Bisericii primare de a scoate doctrina reîncarnării de pe paginile Bibliei. Între ideea lui Origen și reîncarnare, este o distanță conceptuală apreciabilă. De altfel, chiar Origen a respins conceptual reîncarnării în scrierile sale. “Cei care sunt străini de învățăturile Bisericii pot crede că sufletele trec din trupuri umane în trupuri animale. Noi nu găsim așa ceva în Scripturile Divine”.

Interpretarea identității lui Ioan Botezătorul ca fiind reîncarnarea profetului Ilie a fost combătută pentru prima dată chiar de Origen, cu argumentele biblice enunțate anterior.

Ieronim (sec IV), un admirator și traducător al lucrărilor lui Origen, nu a susținut nicăieri reîncanarea. În “Scrisori către Demetrius” el a respins chiar și ideea preexistenței sufletului, evocată de Origen. La fel Sfântul Irineu respinge reîncarnarea, în capitolul 33 din cartea sa “Împotriva ereziilor”, “Absurditatea doctrinei transmigrației sufletelor”. Tertulian, episcopul Cartaginei, scrie în “Apologii despre teoria reîncarnării susținută de Pitagora că “este un fals nu numai rușinos, dar și plin de hazard. Este evident că oamenii morți provin din cei vii, dar asta nu implica faptul că cei vii provin din cei morți”.

Ipoteza că Părinții Bisericii ar fi acceptat doctrina reîncarnării, este lipsită de orice temei. În ciuda filozofiei gnostice a vremii, Biserica primelor veacuri n-a fost pătrunsă de această doctrină de proveniență orientală. Creștinismul prezintă o viziune total opusă asupra vieții, în care reîncarnarea ca și concept nu-și găsește locul.

II. 5. Yoga și spiritualitatea

A. Yoga – tehnica de creștere spirituală

O problemă interesantă o pune isihasmul. Anumite preliminarii ascetice și metode de rugăciune utilizate de călugării isihaști prezintă puncte de asemănare cu tehnicile yoghine. Iată cum rezumă reverendul Irénée Hausherr esențialul metodei isihaste de rugăciune: “ea comportă un dublu exercițiu, omfaloscopia și repetarea indefinită a rugăciunii către Iisus: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine!» Să te așezi în întuneric, să cobori capul, să fixezi cu ochii centrul abdomenului, să cauți să descoperi acolo locul inimii, să repeți acest exercițiu fără răgaz însoțindu-l întotdeauna cu aceeași invocație urmând ritmul respirației, încetinit cât mai mult posibil și, perseverând zi și noapte în această rugăciune mentală, vei sfârși prin a găsi ceea ce căutai, locul inimii, și cu el și în el tot felul de minunății și de conștiințe”.

În secolul al XVIII-lea, doctrinele și tehniicle isihaste le erau încă familiare călugărilor de pe muntele Athos. Iată câteva fragmente din Enchiridionul lui Nicodim Hagioritul: “Această reîntoarcere a spiritului, începătorii trebuie să se obișnuiască, după cum au povățuit Sfinții Părinți Ajunători, s-o facă înclinând capul și apăsându-și barba de partea de sus a pieptului”.

De ce trebuie să îți ții respirația în rugăciune? Deoarece spiritul tău, ori fapta spiritului tău, s-a obișnuit din tinerețe să se răspândească și să se disperseze asupra lucrurilor sensibile ale lumii exterioare, din care cauză, atunci când rostești această rugăciune, să nu respire în mod continuu, după cum este obișnuit de la natură, ci să-ți reții puțin respirația, atâta cât glasul interior să fi rostit o dată rugăciunea, și atunci să respire, așa cum au povățuit Sfinții Părinți. Fiindcă prin această reținere momentană a respirației, inima se află stingherită și strânsă, și în consecință îndură o suferință, neprimind aerul trebuitor naturii sale; iar spiritual, la rândul său, se adună mai ușor și se întoarce către inimă (…) Fiindcă prin această reținere momentană a respirației inima aspră și îngroșată se subțiază și umiditatea inimii, fiind în mod convenabil comprimată și încălzită, devine în consecință tandră, sensibilă, umilă și mai dispusă la căință și la a vărsa lacrimi cu ușurință (…). Deoarece prin această scurtă reținere inima resimte stinghereala și suferința, iar prin stinghereală și durere vomită cârligul otrăvitor al plăcerii și al păcatului pe care l-a înghițit mai înainte”.

Disciplina respirației și poziția corporală au drept scop, la isihasti, să pregătească rugăciunea mentală; în Yoga-Sutra, aceste exerciții urmăresc “unificarea” conștiinței și pregătirea “meditației”, iar rolul lui Dumnezeu (Içvara) este destul de modest. Nu este însă mai puțin adevărat că cele două tehnici mai sus menționate sunt destul de asemănătoare din punct de vedere fenomenologic, că să se poată pune problema unei influențe a fiziologiei mistice indiene asupra isihasmului.

B. Dezvoltarea duhovnicească în creștinism și în Yoga

Cu toate că fiecare sistem filozofic, fiecare religie își revendică adevărul, el nu poate fi decât unul singur, coexistența mai multor adevăruri fundamentale, ultime, ar duce la năruirea temeliilor universului însuși.

Pentru creștini, adevărul este chiar Dumnezeu, “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” spune Mântuitorul (Ioan 14, 6), de aceea, în creștinism, cunoașterea adevărului înseamnă cunoastera lui Dumnezeu Însuși. Dumnezeul creștin nu este însă, o idee abstractă, un concept, un obiect, nu este nici măcar Dumnezeul filozofilor, ci este un Dumnezeu viu deoarece este Persoană, mai exact Treime de Persoane.

În creștinism cunoașterea se confundă cu iubirea. A cunoaște pe Dumnezeu înseamnă a-L iubi, a te uni cu El, a-ți împlini sensul, a fi liber.

La antipode, în Hinduism cunoașterea are punctual de plecare ca și finalitatea complet diferită de sistemul axiologic creștin. Toată cunoașterea și înțelegerea sensului existenței se rezumă la Karma și Samsara.

Karma este legea care condiționează și dirijează cu o științifică precizie fructificarea actelor. Orice acțiunea este o cauză și de aceea trebuie să aibă un efect în aceeași existență sau într-una viitoare. Prin urmare condiția fiecărei ființe este determinată de fapte săvârșite într-o viață anterioară, la care se adaugă gradul de ignoranță în ce privește perceperea adevăratului substrat al existenței.

Reîntruparea nu este un fenomen limitat numai la nivelul oamenilor, căci legii inexorabile a renașterii i se va supune orice ființă sau lucru, cu alte cuvinte întreg universul. Reîntruparea chiar în finițe superioare nu este un lucru de dorit. Supremul bine constă nu într-o reîntrupare superioară ci în prevenirea acestei reîntrupări. Samsara în sine este un rău”.

În consecință, ceea ce trebuie să urmărească credinciosul hindus nu este reîncarnarea ci eliberarea, eliberarea din lanțul ciclic pe care aceasta îl impune. Spre deosebire de animale și de zei, omul are posibilitatea de a-și depăși condiția.

Transformarea și unirea noastră cu Dumnezeu are loc fără confundarea noastră cu Dumnezeu și fără pierderea personalității noastre în Dumnezeu. Nu numai că prin viețuirea noastră în Dumnezeu în stare pnevmatizată, nu ne pierdem conștiința de noi înșine, dar în această stare eliberată de Duhul, conștiința și personaliratea noastră se vor putea manifesta deplin.

În cadrul progresului spiritual, către desăvârșire omul trebuie să actualizeze harul divin. Un mijloc de mare importanță prin care se realizează colaborarea credinciosului cu harul este rugăciunea.

Potrivit structurii sale psihosomatice, omul este superior tuturor celorlalte creaturi, fiind numit pe drept coroană a cosmosului. În această calitate omul tinde mereu către Creatorul său, este mereu însetat cu spiritul său după Dumnezeu potrivit cuvintelor psalmistului: “Precum dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule”. Aici, pe pământ, nostalgia sufletului după Dumnezeu nu află astâmpăr decât în rugăciune.

Rugăciunea este calea de a pregăti spațiul liturgic interior, tronul ascuns al inimii. Credinciosul identifică locul lui Dumnezeu în sinea lui. Această liturghie interioară, sau mai bine zis acest element liturgic personal al rugăciunii constă într-o permanentă pomenire a numelui lui Iisus Hristos. Rugăciunea neîncetată este cea care restaurează mintea și are ca efect puritatea adamică, adică îndumnezeirea ca cel mai înalt pisc al lucrării duhovnicești, fiind pentru viața sufletească ceea ce este respirația pentru viața trupească.

Această formă de pietate, specific ortodoxă, a jucat un rol important în spiritualitatea creștină de răsărit, dând naștere curentului numit isihasm și formând obiectul principal al misticii orotdoxe.

Numele de isihasm vine din limba greacă de la isihia – acea liniște deplină a omului în Dumnezeu, acea dezlipire totală de lumea simțurilor și activitatea facultăților spirituale pentru a nu trăi decât în Domnul.

Rugăciunea lui Iisus e o tradiție monahală a Ortodoxiei, după care originea ei se ridică până la Mântuitorul. Ca formă mentală fără cuvinte, ca rugăciune a minții, cum se mai numește. Nil Sinaitul o identifică cu contemplația lui Adam în Paradis. Aceasta este: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul.

Metoda afirmă de la început că pentru înălțarea către lumina spirituală sunt necesare două lucruri: asceză și rugăciune, completându-se una pe cealaltă, precum trupul se completează cu sufletul. Asceza e metoda de a stăpâni viața, de a controla patimile care descompun unitatea persoanei, de a înfrunta contradicțiile care sunt în noi și în mijlocul nostru. Nici asceza fără rugăciune, nici rugăciunea fără asceză nu ar putea subzista. Asceza se opune patimilor iar rugăciunea le extermină.

Diferența fundamentală între religia creștină și religiile orientale este că nu omul se ridică la cunoașterea lui Dumnezeu prin puterile sale, ci Dumnezeu S-a pogorât pe pământ, S-a întrupat și S-a făcut cunoscut oamenilor.

Însă, în vremurile noastre, au apărut foarte mulți “guru” cu o filosofie orientală de tip sectar și, cu ei, o mulțime de publicații care vor să arate creștinilor că există doar o singură divinitate, numită diferit de religiile lumii, iar yoga este cea mai simplă, mai rapidă și mai eficace cale spre desăvârșire. S-a ajuns să se vorbească de “yoga creștină”, “maeștrii” folosindu-se de texte scripturistice, pentru a-și argumenta poziția, imbricate după scopul lor.

Motto-ul acestor “discipline yoga” care duc la “desăvârșire” este cu cât te apropii mai mult de instinctual, cu atât te apropii mai mult de desăvârșire.

Creștinismul iubește și preamărește viața, yoga, cu toate formele sale, o disprețuiește socotind-o numai suferință. De aceea se lucrează permanent pentru desființarea ei. Creștinismul făgăduiește omului viața veșnică, yoga arată intrarea în neantul necondiționat. Creștinismul îl arată pe om și după trecerea în viața veșnică, yoga arată intrarea în neantul necondiționat. Creștinismul îl arată pe om și după trecerea spre viața veșnică ca persoană, yoga lucrează la pieirea personalității. În creștinism omul mântuit va învia cu trupul, va fi judecat și va trăi veșnic într-o lume transfigurată, de harul dumnezeiesc, în yoga eu-l purificat va părăsi această “vale a plângerii” într-un mod definitiv, pierzându-se în izolare sau stingere.

Prin urmare, există o deosebire totală între creștinism și yoga, ca sisteme: unul e al preamăririi vieții, ca dar al lui Dumnezeu, altul e al preamăririi lepădării de viață, ca o mare durere.

II. 6. Iisus Hristos – yoghinul vs. Dumnezeu-Omul

A. Învățătura despre Iisus Hristos din punctul de vedere M.I.S.A.

Încă de la nașterea sa Iisus era stăpân potențial peste cele cinci învelișuri ale propriei sale ființe. Așa ceva nu s-a mai întâmplat și nu are să se întâmple vreodată în istoria Existenței!

Stăpânirea lui Iisus propriului Său învelișmental este cea mai greu explicabilă, întrucât nu există nicio scriere în acest sens, nicio atestare evanghelică!

Dumnezeu, chiar dacă știe slăbiciunile sufletului unui om, mai încearcă odată să-l reîntoarcă spre El! Astfel a făcut și cu Irod, trimițând pe magi ca să-I vestească venirea Fiului Său. Iată cum a înțeles Irod salvarea pe care i-a oferit-o Dumnezeu: a trimis ostașii să decapiteze pruncii neprihăniți din tot ținutul în care exista suflare a lui Israel:

2.17. “Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice:

2.18. Un țipăt, s-a auzit în Rama,

Plângere și bocet mult:

Rahela își jalea copiii,

Și nu voia să fie mângâiată pentru că nu mai erau.”

(Matei 2, 17-18)

În timp ce acest carnagiu dezustator își evidenția pălălăile prin strigătul innocent al pruncilor, urmat de strigătul sfâșietor al mamelor copiilor decapitate. Iosif, trudind prin tenebre și nisipuri fierbinți sau reci, conducea asinul pe care Maria, vlăguită de la actul nașterii, se clătina ocrotind Pruncul, ca pe-un giuvaier cosmic!

Astfel, în zile de arșițe, ascunși printre zidurile vreunui oraș, sau adăpostiți de gurile peșterilor, sau, cum e și mai plauzibil, cerșind viață de la Dumnezeu pe sub povârnișul vreunei dune clocotitoare sub arșița, așteptau căderea nopții ca să-și poată continua drumul atât de chinuitor înspre ținuturile eigiptene. Iată-I ajunși în Egiptul atât de neospitalier pentru cei de origine ebraică! Maria și Iosif aveau totuși posibilitatea, pe mai multe căi, să reziste în mediul de suspiciune al acestor nord-africani de credință politeistă:

Puterea și voința lui Dumnezeu;

Pe planul trăirii fizice: aurul, smirnă și tămâia magilor;

Îndemânarea de dulgher a lui Iosif;

De-o importanță adiacentă importanței punctului 1: încântarea feței lui Iisus, mai precis, acea încântare dată de aură nimbul ce împrejmuia Sfântul creștet al Pruncului.

Această aură a creat efectul ocrotitor care a determinat intangibilitatea celor trei, atâția ani de-a rândul, în Egipt! Este de la sine înțeles că un anumit timp pruncul Iisus a urmat calea firească a dezvoltării pruncilor trecând prin etape inerente. Dar ceva a influențat totuși dezvoltarea chakrei coronale mai mult ca la alți copii, devansând fazele de inerție specifice celor ce merg de-a bușilea, sau celor ce-și deprind anumite îndemânări fizice în jocul atât de innocent în țărână încinsă de soarele verii.

Vom enumera cele șapte chakre principale explicându-le succinct: chakra muladhora (gonadele); chakra swadhisthana (punctual de forță al suprarenalelor); chakra manipura (plexul solar); chakra anahata (zona de influențare a inimii și a respirației); chakra vishudha (zona tiroidei și a inimii și respirației); chakra ajna (punctual celui de-al treilea ochi – glanda pituitară); chakra Sahasrara (zona hipotalamică). Ultima fiind și cea responsabilă, energetic, de susținerea fiziologiei mentale. Modul în care a fost constituit Iisus a determinat intensitatea activității Sale, a evoluției Sale de copil, și apoi de om matur.

Chakra gonadica s-a dezvoltat datorită impulsiunii divine, exact atât cât trebuia ca să conlucreze cu celelalte pentru a-l crește pe Iisus – bărbatul (din icoane se știe că Iisus era un bărbat înalt!!!) se știe că această chakra are un mare rol în privința dezvoltării capacității călătoriei prin timp și spațiu a corpului astral, în cel mai ideal sens esoteric.

Chakra manipura ca zonă a dublului fluidic conține simțul înrâuririi astrale; ca corp astral, determină centrul sensibilității. În această privință Mântuitorul era dotat cu puterea acumulării emoțiilor emanate de ființele vii, mai ales cele parvenite dinspre inima celor suferinzi. Deci dezvoltarea acestei chakre a fost armonioasă, superioară celei precedente și net superioară primei, celei gonadice.

De altfel, este firesc să fie așa la orice copil. Vom vedea totuși, că funcția acestor două chakre la copilul – Iisus a fost net superioară față de funcția similară a celor de vârsta Sa, dar, odată cu timpul, funcțiile acestora vor permite oscilații și progrese atât de mari, încât însăși mintea omenească nu e capabilă a le cuprinde și a le aprecia aptitudinile și implicațiile sociale și psihologice.

Vhakra anahata în zona dublului fluidic determină centrul conștiințe despre emoțiile altei ființe umane. În pătura astrală determină capacitatea de traducere e vibrațiilor astrale. La Iisus a fost centrul direct subordonat chakrei sahasrara, deci funcțieimentale, căci a permis, împreună cu funcțiunea concomitentă a swadhisthanei, perceperea stării persoanelor îndepărtate, chiar și a celor necunoscute!

Chakra Visudha responsabilă, pe fiziologia dublului fluidic, de centrulauzului dublului fizic și astral, iar pe cea a păturii astrale, de auz, a jucat la Iisus un rol tot atât de magnific ca și anahata, dar a cedat din energie în favoarea celei următoare, în sens ascendant (Visudha).

Urmează Chakra Ajna, sediu al văzului, ca fiziologie a corpului astral și centru al clarviziunii, ca fiziologie a dublului fluidic. Se știe cât de puternică era facultatea de clarviziune a lui Iisus!

Chakra Sahasrara este responsabilă de facultatea văzului, ca filiologie astrală, și de continuitatea în conștiință, ca fiziologie a dublului fluidic. A fost cea mai dominantă la Iisus, căci era alimentată direct de către corpul divin, adică de către Dumnezeu Însuși!

Mențiunea cea mai importantă sub aspect energetico-subtil este că Muladhara se află strânsă forță cosmică numită și energia (sau Devi) Kundalini care, la Iisus, avea o mobilitate care nu a mai fost sesizată la vreo ființă omenească. Urmare a acestei însușiri a fost forța spirituală inepuizabilă și incendierea Swadhisthanei atunci când scopurile divine o cereau!

Fără a diseca prea în amănunțime interrelațiile dintre învelișuri și chakras, vom afirma doar căarmonia dintre acestea era perfectă la Iisus, lucru ce făcea posibilă apariția Îngerului și beneficiul pe care această apariție o putea da, deocamdată, lui Iosif – dulgherul, ocrotitorul Pruncului și a Mariei-celei-Sfinte, mama lui Iisus, urmare în fond a unei permutări de afect divin din spre Iisus, spre Iosif:

2.19. “După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arătă în vis lui Iosif, în Egipt,

2. 20. Și-i zice: “Scoală-te, ia Pruncul și pe mama lui și dute în țara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viața Pruncului”.

2. 21. Iosif s-a sculat, a luat Pruncul și pe mama Lui, și a venit în țara lui Israel.

2. 22. Dar când a auzit că în Iudeea împărătește Arhelau, în locul tataului său Irod, s-a temut să se ducă acolo; și, fiind înștiințat de Dumnezeu în vis, a plecat în părțile Galileii.

2. 23. A venit acolo, și a locuit într-o cetate, numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prooroci: că El va fi chemat Nazarinean.” (Matei 2, 19-23)”

Dar mare a fost decepția lui Iisus, ulterior, în această cetate, căci locuitorii ei erau de-o necredință șocantă, ba mai mult de-atât, se dovediseră (tocmai în timp ce Mântuitorul le vorbea, îi învăța credința și îi vindecă de boli) a fi cârtitori împotriva Fiului lui Dumnezeu:

6. 1. “Iisus a plecat de acolo, și S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.

6. 2. Când a venit ziua Sabatului, a început să învețe pe norod în sinagogă. Mulți când Îl auzeau, se mirau și ziceau: “De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta, care I-a fost dată? Și cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?

6. 3. Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iuda și al lui Simion? Și nu sunt surorile Lui aici între noi?”

Și găseau o pricină de poticnire în El.

4. Dar Iisus le-a zis: “Un prooroc nu este disprețuit decât în patria Lui, între rudele Lui și în casa Lui.”

6. 5. N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi, și i-a vindecat.

6. 6. Și se miră de necredința lor.” (Marcu 6, 1-6)

Evanghelistul Marcu s-a exprimat, după cum se vede la versetul 5:

“N-a putut să facă nici o minune acolo” dar tot el se contrazice (aparent!) zicând: “ci doar Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat”.

Ca atare Marcu a vrut să spună că Mântuitorul nu a mai avut nicio tragere de inimă să mai facă minuni în Nazaret văzând atâta necredință și ingratitudine, dar până la urmă Iubirea față de oameni și Mila față de cei bolnavi L-a determinat să-și reverse, peste consângenii celor ce-L bârfiseră, harul divin al vindecării!

Este un exemplu uluitor de respectare a criteriilor karmice care propovăduiesc detașarea de orice interes în momentul facerii binelui, sau înfrânarea oricărei reacții pasionale față de lezarea persoanlitatii, interesului personal sau chiar al fizicului.

Criteriul Ahimsa al nevătămării din codul yoghin de etică și igienă spirituală, nu a fost contrazis de către Iisus care s-a ferit săvătăme pe cineva toată viața Lui, învățându-I și pe dicipoli să facă același lucru:

6.27. “Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultați: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc.

6.28. Binecvantati pe cei ce vă blastama, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.

6.29. Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i și pe cealaltă. Dacă îți ia cineva haina cu silă, nu-l opri să-ți ia și cămașa.

6.30. Oricui îți cere, dă-i; și celui ce-ți ia cu silă ale tale, nu I le cere înapoi.” (Luca 6, 27-30).

Și a fost dovedit de El Însuși, în cel mai dramatic episod al vieții Sale pământești, că ceea ce propovăduia El și punea în practică:

22.47. “Pe când grăia El încă, iată a venit o gloată. Și cel ce se chemma Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Iisus, ca să-L sărute:

22.48. Și Iisus i-a zis: “Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul Omului?”

22.49. Cei ce erau cu Iisus, au văzut ceea ce avea să se întâmple, și au zis: “Doamne, să lovim cu sabia?”

22.50. Și unul dintr ei a lovit pe robul marelui preot, și i-a tăiat urechea dreaptă.

22.51. Dar Iisus a luat cuvântul, și a zis: “Lăsați-i! Până aici!” Și S-a atins de urechea omului aceluia, și l-a vindecat.” (Marcu 22, 47-51).

Dovada cea mai clară a stăpânirii depline a învelișului mental de către Iisus este dezvolatrea mult prea precoce a capacității Sale de informare, de acumulare a culturii acelei vremi, îndeosebi a culturii religioase; de înțelegere deplină a tuturor elementelor și a datelor vechii biblii ebraice, dar mai ales dezvoltarea capacității de reflectare a acestei culturi testamnetare și, cea de conturare a Noului Testament!

Nu avem date precise referitoare la vârsta la care copiii erau dați la învățătură în Iudeea, Egipt, Siria și celelalte state ale Orientului mijlociu. Singurul lucru cert, după Evanghelia lui Luca, e că la vârsta de doisprezece ani Iisus se afla, împreună cu Iosif și Maria, din nou în Iudeea, printre evrei. Dacă s-ar porni de la considerente concrete s-ar putea spune că Iisus era la acea vârstă, deținătorul unor învățături tradiționale printre care se numărau scrisul și cititul. Dar numai niște naivi și eretici ar putea privi lucrurile ca și când copilul Iisus ar fi fost un simplu copil muritor, ca atâția!

Astăzi se vorbește tot mai des despre fenomenul sinesteziei, fenomen ce cuprinde o claviatură eteroclită de manifestări. Sinestezia (pretind autorii acestei noțiuni) se manifestă ca o converitre de semnale pe canale diferite de cele care (în mod normal) au misiunea de a le transmite. Astfel au fost citate cazuri în care indivizii miroseau prin culori, pipăiau prin miros (sau văz și auz), vedeau culori prin audiția unor sunete, note musicale (Rahmaninov) etc..

Heterestezia: apariția de noi simțuri, este altceva decât sinestezia. Este ceea ce Iisus deținea, conform voinței Sale, conform necesităților Sale de Mentor Spiritual al Omenirii. Căci heterestezia este una din puterile supraomenești pe care Iisus le deținea din naștere, nu ca urmare a unor practice yoghine sau magice, ci urmare a unei dotări divine fără precedent.

Puterea însăși a învelișului mental este legată de această facultate. Capacitatea mentală crește uluitor în cazul posedării facultății heterestezice, întrucât loigca nu mai este un câmp operațional, ci numai unul de redare, câmpul de acumulare și încadrare fiind structurat pe căi divine, intuiționale, se înțelege, incomparabil mai rapide, ca execuție, stocare și utilizare (a datelor psihoinformationale).

Iată de ce Iisus, de mic copil, a uimit lumea:

2.41. “Părinții lui Iisus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paștilor.

2.42. Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.

2.43. Apoi, dupa ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Iisus a rămas în Ierusalim. Părinții Lui n-au băgat în seamă lucrul acesta.

2.44. Au crezut că este cu tovarășii lor de călătorie, și au mers cale de o zi și L-au căutat printre rudele și cunoscuții lor.

2.45. Dar nu L-au găsit și s-au întors la Ierusalim să-L caute.

2.46. După trei zile L-au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări.

2.47. Toți care-L auzeau, rămâneau uimiți de priceperea și răspunsurile Lui. (…)

2.52. Și Iisus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.” (Luca 2, 41-47; 2, 52).

Chiar dacă, din punctul de vedere al dezvoltării Sale trupești, evoluția lui Iisus a fost de natura celei știute pe pământ, din punctual de vedere al evoluției Sale mentale Iisus a constituit o minune unică pe planul existenței. De mic, puterea sa mentală a avut o luminiscență irizare divină și tot ceea ce a gandit, făcut și a pus El, a constituit structura Noului Testaament. Iisus știa ce-L așteaptă, ba mai mult decât atât, aștepta propria-I crucificare cu o ardoare de nepământean, de Fiu al lui Dumnezeu trimis să se sacrifice pentru anularea păcatului omenesc. Maturitatea sa de gândire s-a născut la vârste incredibile pentru noi. Chiar din primele etape ale prunciei sale (lucru atestat de către discuția sa cu învățătorii în ale Legii) a uimit pe aceia care învățaseră pe de rost Legea (Credința) evreilor. Aceștia nu aveau totuși puterea divină, aceea de traducători a simboluriolor și a alegoriilor, a exprimării metaforice din Lege.

Prin puterea de a traduce, de-a desluiși valențele stilistice, chiar încifrate, ale Legii s-a evidențiat Iisus încă de la vârsta Sa de doisprezece ani. Și tot datorită acestei puteri dumnezeiești și-a atras pizmă și ura bătrânilor, a fariseilor și a saducheilor, care refuzau să conceapă că Iisus este Hristosul și luptau să-L piardă. Căci nu mai era vorba de ceva genial, așa cum se obișnuiește a se spune, ci era vorba de ceva Divin! Iar Antihristul era ața de stăpân pe mințile și inimile lor, încât îi determinase chiar să-L acuze că ar lucra cu draci.

Că Iisus era conștient de menirea Sa divină nu ne putem îndoi nicio clipă; nici de faptul că știa că va fi crucificat:

26.1. “După ce a isprăvit Iisus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi:

26.2. Știți că după două zile vor fi Paștile; și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit!” (Matei 26, 1-2).

B. Iisus Hristos din perspectivă necreștină

Pentru că-și desfășoară activitatea între creștini ortodocși romani, majoritari în țara noastră, M.I.S.A. a trebuit să insereze și învățături și practice creștine. Există materiale eretice apărute în cadrul creștinismului autentic ortodox, în special apocrifele (textele nerevalete ce au un conținut și o finalitate de cele mai multe ori opusă textelor sfinte ale Bisericii); apocrifele stau la baza învățăturii M.I.S.A. despre Iisus Hristos, Biserica, preoți etc. Pentru că Iisus Hristos nu poate apărea fără Evanghelie, M.I.S.A., crează noi Evanghelii care să redea adevărata personalitatea a lui Iisus, asta deoarece, pretind ei, Biserica și mai ales preoții au denaturant învățătura lui Hristos.

Astfel M.I.S.A. apelează la aleșii speciali ai lui Dumnezeu, care vin și prezintă o cu totul altă realitate despre Iisus. Un loc foarte important între acești binecuvântați, îl are Iacob Lorber care scrie douzeci și cinci de volume după ce I-a dictat o voce. În legătură cu acest, Lorber însuși declară: “referitor la vocea cea tainică interioară și la modul în care eu o percep, nu pot spune mai mult decât că eu primesc astfel cuvântul cel sfânt al Domnului, pe care îl percep permanent, în zona inimii, ca pe un gând extreme de clar, luminos și pur, care este exprimat în cuvinte. Niciunul dintre cei care stau în acele clipe lângă mine nu pot auzi vreo voce. Dar să știți că pentru mine, această voce binecuvântată sună mai luminos și mai clar decât orice sunet material.”

Această dictare presupune o revelație nouă, care nu este în contradicție cu revelația tradițională a celor patru Evanghelii, ci dimpotrivă, ambele au la bază același fundament divin… Ea arată oamenilor o cale simplă spre desăvârșirea spirituală, cale ușor accesibilă oricui urmează cu seriozitate și plin de entuziasm și perseverență învățăturile lui Iisus. Sunt reliefate, totodată, anumite similitudini cu filosofia și înțelepciunea orientală, care sunt de o evidență frapantă. Găsim nenumărate concepte și idei commune celor două tradiții spirituale, ceea ce demonstrează încă o dată că înțelepții au o lume comună.

Faptul că se vorbește de o “nouă revelație”, presupune ideea că “vechea revelație”, adică cea creștină, nu este completă, că nu conține doar lipsuri, ci și inexactități, care trebuie corectate. “Iisus” nu a fost Dumnezeu, ci doar un “înțelept”, comparabil cu Buddha. El ajunge la desăvârșire ca orice om performant (atlet). Această desăvârșire, presupune îndumnezeirea, Iisus, fiind de fapt om, un înțelept, un “iluminat”, că toate celelalte personaje care au influențat într-un fel sau altul religiozitatea în ansamblul ei.

Niciodată nu se poate afirma cu tărie, spune Gregorian Bivolaru, că revelația divină s-a încheiat cu apariția Sfintei Scripturi, fapt sinonim cu a imita în mod copilăresc acțiunea lui Dumnezeu.

Este foarte sugestivă imaginea lui Iisus, “evoluția” Lui până la maturitate. Această “imagine” este descrisă amănunțit în “Evanghelia lui Iacov”. Această “evanghelie” are un “Cuvânt înainte rostit de Domnul Însuși, ca introducere la cartea din copilăria Sa, la data de 22 iulie 1881, în același mod în care a comunicat această operă”.

Conform acestei “opere revelate” Iisus este descris astfel: “simțea (e drept doar uneori) o mare dorință de a domni peste tot ceea ce există”, nu a fost lipsit nici de păcatul mândriei, de ispita luxului și a bunăstării, de “pofta instinctuală de femei” și de multe altele. Dar la toate aceste ispite, El s-a opus cu toată puterea sufletului său, pectru că își dădea seama că aceste porniri primare sunt aducătoare de “moarte spirituală”. Referirile la sex și la sexualitate sunt frecvente, pitorești și “inedite”; stare absolut normală, de vreme ce “vorbește” Marele Maestru Tantric; iar când acesta tace, preia inițiativa Gregorian Bivolaru.

Ca un reflex al bunului simț elementar, trebuie să precizăm că aceste referiri, atunci când sunt raportate la persoana Mântuitorului Hristos, au caracter blasfematoriu: “Pofta instinctuală de femei El a strivit-o printr-o activitate frenetică, neîncetată, prin rugăciuni și căutând prezența unor bărbați înțelepți. În această direcție se pare că El a avut mult de luptat pentru că atât înfățișarea Lui, cât și felul cum vorbea erau foarte atragătoare iar cele cinci fete ale lui Cirenius, care erau deosebit de frumoase, se îndrăgostiseră toate de El și se luau la întrecere să-I fie pe plac. Această iubire a celor cinci fete îi plăcea foarte mult”.

Comentariile devin inutile. Mai reținem doar o “precizare” absolute necesară: perceperea lui Iisus ca fiind “Dumnezeul cel Unic”, care s-a cuibărit în dumnezeirea veșnică, aparent inactivă, așa cum în fiecare dintre oameni se află cuibărit spiritual nemuritor sau scânteia divină. Și, ceea ce în realitate orice om trebuie să facă, conform ordinii divine, pentru a-și elibera din înlănțuirea iluziei spiritul său, același lucru a trebuit să-l facă și omul Iisus, cu toată seriozitatea, pentru a-și elibera și revela complet ființa divină aflată în El, pentru ca acesta să devină Una cu Tatăl.”

Pornind de aici, pot fi înțelese și alte “perle” semănate din abundență în cuprinsul “operei revelate”. Reținem doar câteva: Maria esta “aleasă” prin tragere la sorți; se comporta aparent capricios cu Iosif, iar trăirea “durerilor” nașterii o exprima astfel: “Dă-mă jos de pe asin, căci ceea ce se află în mine mă presează rău de tot și vrea să plece de la mine! Simt că nu mai rezist presiunii”, copilul Iisus exprimându-și prietenia pentru Iacov afirmă: “Pe cei pe care îi iubesc, îi tachinez, îi pișc și îi ciupesc!” Dacă “Evanghelia lui Iacov se referă doar la “copilăria lui Iisus”, “Marea Evanghelie a lui Ioan”, în patru volume, face “o descriere amănunțită a celor trei ani de propovăduire a lui Iisus”.

O precizare se impune cu necesitate: descrierea este atât de amănunțită încât Iisus ca persoană și învățătură dispar pur și simplu într-un amestec grotesc și malformant, care provoacă sentimente contradictorii. Revolta pe care un cunoscător al Evangheliei Mântuitorului Hristos o trăiește în mod reflex nu poate fi disociată de sentimentul comicului prin excelență, provocat de bizareriile oferite cu mare dărnicie

Din multitudinea de opinii referitoate la M.I.S.A., o redăm în continuare și pe cea a unui teolog, pentru a nu fi suspectați de atitudine pro domo. În doctrina Mișcării de Integrare în Absolut, Iisus este considerat un avatar sau drumul pe care divinitatea Vișnu, îl parcurge pe pământ, fără a-și părăsi condiția transcendentă, sau un guru inițiat în ashramurile indienei: “Evident, aceste riscante analogii puse în joc de neprofesioniști trădează partea maladivă a unei mentalități de tip New Age.

Sincretismul acestei mișcări diluează diferențele esențială dintre religii și credințe, compromițând veritabilul dialog interreligios. Ele sunt adunate la un loc și manipulate eficient în folosul cauzei. Concluzia ar fi că practicile orientale din România anilor ’90, în special cele de tip M.I.S.A., nu sunt altceva decât forme denaturate, uneori chiar periculoase, ale adevăratelor religii și filososfii orientale ilustrând, în cel mai bun caz, o formă slabă a comunicării religioase”.CAPITOLUL III – Abateri morale

III. 1. CromoterapiaIII. 1. 1. Ce este cromoterapia?

Să vindeci folosind drept medicament culorile pare, la prima vedere, subiectul unui film S.F. Și, totuși, aceasta este realitatea. Durerile provocate de o artrită pot fi atenuate la maximum iradiind zona cefei cu o lumină de culoare roșie, timp de 15 minute, după care bolnavul rămâne în obscuritate totală, timp de 20 de minute. Cu o “rețetă” relativ asemănătoare se pot trata arsurile, astmul, celulita, sechelele unui traumatism, crizele hemoroidale, starea de iritabilitate, depresia psihică etc.

Terapia cu ajutorul culorilor este un mijloc de tratament simplu (este nevoie doar de o lampă și de un filtru colorat), natural, eficace și foarte revoluționară. “Este o formă de medicină energetică, bazată pe dirijarea asupra zonei bolnave sau dureroase a unei raze de lumină colorată, în funcție de afecțiune. Fiecare culoare stimulează redresarea echilibrului energetic din zona afectată. Raza colorată nu acționează prin puterea sa de penetrare, ci prin capacitatea de a se integra în sistemul de apărare al organismului nostru. Ea nu agresează organismul așa cum se petrece în cazul medicamentelor, ci induce corpului o capacitate mai mare de rezistență (deci o reacție) la boală”, spune medicul francez Christian Agrapart(vezi Anexele 4 și 5).

Simbolistica culorilor este cunoscută din cele mai vechi timpuri și semnificația celor mai multe culori a rămas aproape neschimbată.

În Egiptul Antic, faimosul zeu Thot era stăpânul culorilor și le utiliza, rând pe rând sau într-o fascinantă concertare, pentru a trezi, amplifica sau întreține facultățile spirituale latente la marea majoritate a ființelor umane ignorante și obtuze.

Prin intermediul culorii galben, zeița Isis îi trezea și îi amplifica finiței umane facultățile spirituale, forța vitală de acțiune era în schimb dezvoltată de culoarea roșu a zeului Osiris.

Grecii și romanii descoperiseră cu mult înaintea noastră și foloseau ceea ce în cazul nostru a avut nevoie de o deplină confirmare științifică: razele ultraviolete, pe care le utilizau cu o eficientă extraordinară, aceasta nefiind, la o analiză atentă, decât o formă particulară de terapie prin culoare.

Chinezii au utilizat și utilizează mereu indicațiile sigure, legate de culoare. În diagnosticarea lor (culoarea pielii, a ochilor, a limbii etc.)

Indienii au contribuit din plin la descoperirea și răspândirea terapiilor naturale cele mai importante. Astfel, de la indieni ne-au rămas anumite procedee terapeutice perfect naturale, celebre, care de cele mai multe ori, utilizează în același timp plantele medicinale, legumele, fructele, cerealele, dietetica, masajele, anumite procedee pentru purificarea interioară, respirația dirijată și controlată, felurite contracții efectuate la nivelul anumitor zone corporale, variate posturi fizice apte să determine atât efecte terapeutice, cât și anumite stări spirituale, și chiar culorile.

Datorită indienilor, care practicau diferite tehnici de yoga, s-au putut afla pentru prima dată și stabili exact relațiile intime dintre diferitele culori și cei șapte centrii esențiali ai corpului uman care în tradiția yoghină se numesc chakre, sau, altfel spus, focarele secrete în ființă ale subtilelor energii ale macrocosmosului prin intermediul cărora devine posibilă o gamă nebănuită de fenomene paranormale.

Aceste chakre principale, atunci când sunt suficient de bine dinamizate, acționează la unison și acumulează subtile energii luminoase, diferit colorate, pe care apoi le modifică în funcție de specificul ființei, distribuindu-le în universul lăuntric al fiecăruia, pe diferite niveluri de vibrație energetică. Este, prin urmare, evident că fiecăruia dintre cele șapte chakre îi corespunde, în mod dominant, una dintre cele șapte culori de bază ale spectrului luminii albe descompuse prin intermediul unei prisme transparente.

În cazul unei tulburări sau proaste funcționari, determinate în nenumărate situații de o slabă energizare a respectivului centru de forță (chakra), este suficient să se dinamizeze și să se încarce, atât cât este necesar, zona corpului corespondentă respectivei chakra, printr-o expunere directă, a cărei durată variază în funcție de grravitatea dezechilibrului energetic de la acel nivel, la radiația luminoasă colorată a culorii corespondente respectivei chakra.

Culoarea stăpânește, într-un anume sens, întreaga natură, iar pentru noi, oamenii, după cum susțin specialiștii, culorile se identifică cu viața într-un univers monocrom, viața noastră ar înceta. Între culorile care ne înconjoară și, respectiv, starea noastră psihică, se stabilesc surprinzătoare corelații.

Culoarea preferată de majoritatea oamenilor este albastrul. Urmează în ordine: roșu, verde, violet, portocaliu.

Psihologii împart culorile în două mari categorii principale: culori calde, în seria cărora sunt incluse roșul, oranjul, galbenul și culorile reci: indigoul, albastrul și violetul. Verdele este singură culoare neutră (care nu este nici caldă, nici rece). Primele favorizează procesele de adaptare, având virtuți stimulatoare asupra noastră, în timp ce culorile din grupă a două au virtuți inhibante, neutralizante, sedative.

Un grup de cercetători de la Institutul Politehnic din Budapesta au ajuns la niște rezultate pe cât de interesante, pe atât de neașteptate. În cursul studierii influenței culorilor asupra organismului uman, s-a constatat, testându-se pe oameni legați la ochi, că pulsul, tensiunea arterială și chiar temperatura corpului se modifică în funcție de modificările mediului coloristic. În cazul roșului aprins, pulsul se aceelerează, într-un mediu de culoare galbenă, bătăile inimii se intensifică mult mai lent, în schimb, în fața tuturor nuanțelor de albastru, pulsul coboară și toți subiecții au manifestat o stare de somnolență.

Cercetătorii explică acest fenomen prin acțiunea oscilațiilor electromagnetice care se modifică în raport cu schimbarea mediului cromatic.

III. 1. 2. Culoarea veșmintelor pe care le purtăm și acțiunea acestora

Publicitatea actuală în modă pune adesea accentul pe faptul că “viața este prea scurtă pentru ca sa ne îmbrăcăm într-un mod monotom și trist”. La rândul ei, credința populară, prezentă în folclor, susține “nu haina îl face pe om”. Cu toate acestea, puține sunt ființele umane care recunosc veritabila funcție a culorii în vestimentație. Adeseori modelele se succed unul după altul, amestecând tonurile și culorile în mod anacronic. Două contradicții evidente apar pentru un observator avizat care cunoaște suficient de bine cromoterapia:

culorile vii și calde foarte la modă în timpul verii (roșu-portocaliu-galben) ar trebui să fie purtate cel mai adesea iarna;

culorile țipătoare pe care le îmbracă cel mai adesea extrovertiții ar trebui să fie, la drept vorbind, vestimentația melancolicilor și limfaticilor pentru a le armoniza temperamentul.

Utilizarea veșmintelor ca modalitatea suplimentară de ameliorare a sănătății fizice, psihice și mentale poate să nu pară evidentă la o primă analiză, dar rămâne totuși un factor important de echilibru pe care unele femei îl intuiesc spontan. Foarte multe comunități religioase, de exemplu, utilizează albul (simbol al purității și elevării) sau negrul (simbol al austerității, rigorii și detașării de lucrurile materiale). Roșul simbolizează și stimulează acțiunea (revoluția).

Având în vedere acțiunea lor preoponderent emoțională, vom rezuma efectele principale ale înveșmântării în anumite culori în conformitate cu știiinta secretă a Orientului.

Veșmintele roșii – Sunt utilizate pentru a dinamiza energia solară YANG (+) și, în anumite situații, sunt binevenite pentru perioade scurte de timp în cazul competițiilor sportive în care trebuie să facem față unor eforturi excepționale, ele fiind indicate pentru a stimula apetitul și combativitatea pe toate planurile.

Veșmintele portocalii – Sunt în general indicate pentru a centra sau focaliza conștiința în corp, permițându-ne să ne simțim bine, plini de euforie și optimism. În plus, acestea măresc considerabil tonusul sexual.

Veșmintele galbene – Sunt în general indicate pentru a întări și dinamiza nervii și creierul. Ele trebuie, de asemenea, folosite în cazul unor suprasolicitări intelectuale sau în stările de criza afectivă.

Veșmintele verzi – Se indică, în general, să fie purtate în timpul perioadelor de mari tulburări emoționale sau mentale. În asemenea situații se va alege un verde pur și vom evita să purtăm această culoare prea mult timp.

Veșmintele albastre sau violete – Sunt în general indicate pentru a ne rafina lăuntric, pentru a ne regăsi calmul, pacea și pentru a ne deschide față de ceilalți oameni care ne înconjoară. Totuși va trebui să fim atenți, căci portul permanent al veșmintelor de culoare albastră dă naștere, în timp, oboselii, constipației și uneori chiar indigestiei cronice.

Veșmintele albe – În general, sunt indicate pentru a ne pune în evidență puritatea și starea sau faza obiectivă în care ne aflăm. Portul unor asemenea veșminte îi face adesea pe ceilalți să ne vadă așa cum suntem în realitate. Prin intermediul lor, aceștia ne pot intui natura lăuntrică, deoarece albul ne face să apărem ca și cum am fi transparenți.

Din punct de vedere yoghin este util să se precizeze faptul că variatele culori cu care sunt vopsite veșmintele ar trebui să fie naturale (vegetale sau minerale). Este, de asemenea, foarte important pentru sănătatea noastră ca țesăturile sau fibrele componente ale acestora să fie cât mai naturale pentru a nu crea interferențe nocive bioelectromagnetice cu propria noastră structură energetică invizibilă. În această direcție, sunt de preferat bumbacul, inul, mătasea, lâna și pielea naturală.

III. 2. Urinoterapia

Unul din marile scandaluri în care a fost implicat așa-numitul guru, „Grig” sau „domnul profesor”, așa cum i se adresează discipolii, este acela că le-a cerut adepților ca în fiecare dimineață să-și bea urina pentru a se purifica, (practica urinoterapiei degradantă uman, moral, cu efecte grave asupra sănătății psihice și corporale).

Urina este substanța toxică și dăunătoare eliminată de organism. Pericolele acestei scârboase practici implică cu sine anumite pericole prin ingurgitarea de sânge, puroi, nisip urinar, celule epiteliale moarte din rinichi și căile urinare (chiar și celule canceroase evidențiate prin examen citologic), dar și cantități de amoniac, uree, acid uric, clor, cupru, plumb, fenol, indol, scatol (ultimele 3 existând și în fecale ceea ce îi oferă mirosul greu și neplăcut).

Una dintre aceste deviații patologice, dezgustătoare și degradante, este băutul propriei urine de către unii dintre adepții și practicanții săi, suficient de ignoranți și de îndoctrinați pentru a neglija pericolele evidente pentru propria lor sănătate, generate de o astfel de îndeltnicire irațională și scârboasă, recunoscută de un altfel de public, atăt de către liderul mișcării cât și de către unii dintre apropiații săi. Denumită impropriu, amăgitore sau deviație comportamentală este mai degrabă o “spurcoterapie” în toată regula, izvorâtă numai de promiscuitate morală și semidoctism, de o nocivitate extremă. De altfel, în psihiatria clasică și modernă, sctofagia (evident ca și “urinoterapia”) reprezintă dovada clară a unei disoluții grave a psihicului uman, generând severe și adeseori ireversibile scociopatii.

În toate emisiunile televizate, în care liderul M.I.S.A. a improvizat (iritat și plictisit cât se poate de evident) explicații confuze, aberante, integral neștiințifice și de-a dreptul degradante despre “urinoterapie”, acesta nu a pomenit niciun cuvânt depsre pericolele mari de îmbolnăvire care există și în cazul inguritarii unei cantități oarecare de urină normală, cu atât mai mult a unei urine patologice, de a cărei compoziție nocivă respectivul “maestru” se observă clar că habar nu are, realizând profilul clinic al sociopatului semidoct care nu știe despre ce vorbește sau vorbește mai cu seamă despre ceea ce ignoră cu desăvârșire.

Suntem cu toții obligați sa ne punem, în mod responsabil, obiecți și moral, o întrebare cât se poate de justificată și necesară: cum se pot califica discernământul, moraliatatea și nivelul intelectual ale unui semen de al nostru care nu știe, nu poate sau nu vrea să știe că odată cu urina băută (se pare zilnic) el poate ingurgita și doze, macroscopice sau microscopice, de sânge, puroi, nisip urinar, celule epiteliale moarte din rinchi și căile urinare (chiar și cele canceroase evidențiate prin examen citologic), dar și cantități decelabile de amoniac, uree, acid uric, clor, cupru, plumb, fenol, indol, scatol(ultimele trei, existente și în fecale, responsabile de mirosul greu și neplăcut) etc.?

Oare pentru care motiv rațional și moral un om ce se vrea sănătos, la minte și la trup, ba chiar “integrat spiritual în absolut” ar bea zilnic cantități fixe sau variabile dintr-un lichid excretat cu o compoziție atât de toxică și dăunătoare după eliminarea sa din organism, precum este urină, reducându-și câmpul înțelegerii reale la mizerabilele și aberantele sloganuri ale unui oarecare exaltat și ignorant “băutor de urină”, autointitulat cu o ridicolă emfază “guru”?

În cazul banal, vulgar și degradant al “băutorilor de urină” din cadrul grupării “M.I.S.A.” scopul este egolatru și aberant, prin aceasa practică dezustatoare și dezumanizantă, precum și prin alte “exerciții de eliberare karmică” și orgii sexuale în grup, respectivii răspândind în mod interesatgogorita integrării spirituale în absolut, mai nou și a dispariției liderului lor în “invizibil”, farsă nerușinată (susținută “serios” în public) care-i face și pe demoni să intre, murind de râs, în spitalele iadului, precum bine mai zicea avva Cleopa de la Sihăstria, duhovnicul tuturor duhovnicilor.

Ceea ce este cu adevărat revoltător este încercarea liderului M.I.S.A. de a justifica această practică degradantă cu texte din Sfânta Scriptură. Astfel, acordând un interviu unui cotidian pe data de 17 septembrie 1996, liderul M.I.S.A. face anumite referiri la urinoterapie prezentându-o ca practică naturistă curentă în Occident, cu ajutorul căreia vindeca sute de boli; această afirmație nu este fundamentată pe nici un adevăr științific sau care să fie legat de realitățile propriu-zise occidentale. Șocul vine atunci când liderul M.I.S.A. justifică urinoterapia prin texte vechi testamentare: “Bea apă din puțul tău și din pârăiașele ce curg din izvorul tău. Să nu se risipească izvoarele tale pe uliți și nici pâraiele tale prin piețe. Să fie numai pentru tine singur, nu pentru străinii care sunt cu tine” (Pildele lui Solomon 5, 15-17).

De aceea, încercarea de manipulare a liderului M.I.S.A. este cu atât mai rergetabilă. În plus trebuie să reținem că ruperea unui verset biblic dintr-un context care este îndeobște o practică specifică grupărilor de tip sectar care țin cu tot dinadinsul să găsească temeiuri valide pentru învățăturile lor deșucheate sau aberante – lucru de care conducătorul M.I.S.A. nu este străin.

III. 3. Sexul cosmic

Gregorian Bivolaru susține că aplică metode de Tantra Yoga, cu care a câștigat adeziunile a mii de români de diverse vârste, profesii și categorii sociale. El a fost de nenumărate ori acuzat, printre altele, de corupere sexuală și de faptul că își obliga adepții să practice sexul în toate modurile, inclusiv în grup, și perversiuni sexuale.

Un alt scandal în care a fost implicată mișcarea s-a petrecut în 1999, când, la Sala Palatului – București, sub patronajul lui Bivolaru, yoghinii au realizat un spectacol de strip-tease și orgii sexuale – denumite de ei „sex cosmic” care a declanșat protestele studenților creștin-ortodocși și, în general, ale românilor de bună-credință, cu o viață umană normală, agresată evident și în spațiul public de mulți perverși și deviați moral și social.

Dacă realizăm pe de-o parte, faptul că “păcatul este o conspirație a minții omului cu diavolul imotriva Legii lui Dumnezeu”, iar pe de altă parte înțelegem, la un nivel coerent și firesc, complexitatea raporturilor dintre hormoni, sistemul nervos și sexualitate, vom sesiza și faptul că un comportament sexual normal este hotărâtor în procesul de reproducere, având ca finalitate perpetuarea specie.

La om, sexualitatea depinde de o reglare nouro-endocrină, mult mai fină și mai complexă, predominând corticalizarea (control cerebral) tendințelor sexuale, cu implicații profunde în comportamentul psiho-sexual al individului. Sexualitatea se desfășoară în cadrul societății umane, într-un larg ansamblu de influențe negative și pozitive. La omul civilizat dezvoltarea acivității psihice a dus la controlul conștient al manifestărilor biologice și la atenuarea dorinței sexuale. Socializarea și intelectualizarea sa au permis convertirea acestei dorințe în stări afective, în sentimente și exprimarea intelectuală a acestor sentimente în poezie, muzică etc. Acest stadiu evoluat al raporturilor dintre sexe a fost atins pe plan istoric relativ târziu.

Ce opune M.I.S.A. modelului tradițional și moral de familie creștină, responsabilă de locul și menirea ei într-o societate civilizată și viabilă?

Păi, această grupare ideo-afectivă se opune vieții normale de familie, dar și productive pe plan social, libertinajul agresiv în aer liber, împerecherea frenetică și la întâmplare, în cadrul unor “inițieri” erotice repetate, separate sau în comun, în vederea unor iluzorii “eliberări karmice” și “integrării în absolut” prin practicarea desfrâului sub toate aspectele, inclusiv a perversiunilor și orgiilor în grup; toate acestea, desigur, numai sub bagheta “maestrului”, care, poate iniția pe cine vrea, cum vrea, cât vrea, în ce vrea și unde vrea “iluminarea sa”.

Dar cel mai sever și mai tranșant avertisment le vine tuturor acestor amăgiți de cel rău tot din Sfânta Scriptură “Nu știți, oare, că nedrepții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă amăgiți: Nici desfrânații, nici sodomiții, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici sodomiții, nici furii. Nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu… Au nu știți că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate. Sau nu știți că cel ce se alipește de desfrânată este un sinur trup cu ea? Căci vor fi zice Scriptura, cei doi un singur trup. Iar cel ce se alipește de Domnul este un Duh cu El. Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care îl va săvârși omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieste în însuși trupul sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care îl aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu preț. Slăviți dar, pe Dumnezeu în trupul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”(I Corinteni 6-9,10; 15-20).

Pentru asemenea fapte nebunești precum cele practicate, în ascuns sau în public, ale unor astfel de batjocoritori și pângăritori ai trupului altora, dar și al propriului trup, canoanele bisericești prevădinterdicții, canonisiriși chiar afurisanii în formulări fără echivoc, izvorâte din Cuvântul Domnului nostrum Iisus Hristos: “Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădiță care nu aduce roadă întru Mine, El o taie: și orice mlădiță care aduce roadă, El o curățește, ca mai multă roadă să aducă” (Ioan 15, 1-2); “Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard” (Ioan 15, 6).

Poate cineva sănătos la minte (și cu simțul moral normal reprezentat) să creadă că o mlădiță uscată și necurată va rămâne netăiată la sorocul vremii? Ce roadă bună aduce “M.I.S.A.”, pretinzând amăgitor, prin promotorii ei deja “integrați în absolut”, că între ea și Creștinism nu există incompatibilități. Păi, sigur că în mintea unor necredincioși nu există dăcât compatibilități între Lumină și între întuneric, având tot interesul ca întunericul lor să treacă drept lumină!

În realitate, Creștinismul și gruparea “M.I.S.A.” sunt în totalitate antagonice,definitiv și irevocabil,căci nimeni dintre cei vii nu poate sluji la doi stăpâni și nici draci sfinți nu există, nici în Cer, nici pe pământ.

Concluzii

Cu privire la atitudinea M.I.S.A. față de Iisus și creștinism, simplele exemplificări din Evangheliile lui Lorber, necenzurate de liderul M.I.S.A., ne scutesc de orice comentariu. Este inadmisibil să vorbești despre Iisus Hristos în mod grotesc, în fapt expunerea devierilor comportamentale și sexuale personale. Este cu totul abernat să-L numești pe Măntuitorul Iisus Hristos drumul pe care divinitatea Vișnu, îl parcurge pe pământ, fără a-și părăsi condiția transcendentă. Deoarece Mântuitorul există din veșnicie, în sânul Tatalui, El fiind Cuvântul Întrupat.

Despre creație se vorbește în termini complet necreștini, despre îngeri și cosmos la fel (despre îngeri planul este antropomorfizat cu accente păcătoase); astrologia devine fundamentată de “Evanghelia” lui Lorber și Bivolaru, chiar dacă ea este din perspective creștină o manifestare ocultă-păgână. Ereziile apărute în creștinism (trihotomismul materie-suflet-spirit) ca și învățăturile de bază hinduse (karma și reîncarnarea) sunt la mare cinste în “nouă revelație”. Cu privire la această nouă descoperire, creștinismul ortodox consideră astfel de pretenții ca fiind o sinteză de lucrare blasfemiatoare demonică cu grave tulburari psihice a celor în cauză! Toate pe fondul necredinței în dumnezeirea lui Hristos (pentru omul credincios, este de neconceput ca după Iisus Hristos să vină cineva să adauge ceva folositor mântuirii omului!)

Cu privire la apologeții M.I.S.A., trebuie tras un semnal de alarmă față de cei ce se folosesc de funcții sau poziții influente în societatea secularizată românească (laică) pentru a lansa concomitant cu apărarea cauzei diferitelor curente degeneratoare care apar în viața unei societăți și atacuri violente la adresa Bisericii, Statului de drept, mass-mediei, societății românești în ansamblul ei.

De aceea, în opinia creștin-ortodoxă, M.I.S.A., prin sincretismul ei haotic, ridiculizează atât religiile și filosofia orientală cât și creștinismul și nu are acest drept, ținând cont de faptul că sute de oameni sunt atașați în mod sincer de credința lor și țin la integritatea ei. Dacă tot se invocă motivul libertății proprii, cred că ar trebui să se învețe și respectarea dreptului la libertatea altora. Încercând să unească într-un sistem ceea ce nu poate fi unit și prezentând “iluzia” drept realitate supremă, iar realitatea-iluzie, M.I.S.A. își desconsideră și proprii săi adepții.

Bibliografie

Ediții ale Sfintei Scripturi:

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediția jubiliară a Sfântului Sinod, EIBMBOR, București, 2001.

2. Noul Testament cu Pslami, Tipărit sub îndrumarea și cu binecuvântarea Prea Fericitului Teoctist, cu aprobarea Sfântului Sinod, EIBMBOR, București, 2002.

Dicționar

3. Pr. Dr. Ioan Mircea, Dicționar al Noului Testament, EIBMBOR, București, 1995.

Cărți

4. Dr. Mihaela Ambăruș, Dr. Gabriela Ambăruș. Tantra Yoga – căile secrete ale extazului amoros, București: Editura Sapientia, 2000;

5. Gregorian Bivolaru. Cromoterapia – sănătate și armonie lăuntrică cu ajutorul culorilor, București: Editura Shambala,2000;

6. Idem, Yin și Yang – secrete și rețete, Editura Tehnică, 2000;

7. Pr. Arsenie Boca. Ridicarea căsătoriei la înălțimea de Taină. Îndrumător duhovnicesc, Colecția Ortopraxia,Făgăraș: Editura Agaton, 2002;

8. Constantin Cuciuc. Religii noi în România, București: Editura Gnosis, 1996;

9. Mircea Eliade. Patanjali și Yoga,București: Editura Humanitas, 1992;10. Alexandru Doboș. De la Yoga la mântuire, Cluj: Editura Universul Familiei S.R.L., 1993;

11. Ovidiu Drîmba. Istoria culturii și civilizației (vol. 1) București: ediție definitivă, Editura Saeculum I.O., 2007;

12. Mircea Eliade. Istoria credințelor și ideilor religioase. Vol I. De la epoca de piatră la Misterele lui Eleusis, ediția a II-a, traducere și postfață de Cezar Baltag, București, Editura Științifică, 1991;

13. Mircea Eliade. Tehnici Yoga, București, Editura Univers enciclopedic gold, 2010;

14. Idem. Yoga – nemurire și libertate,București: Editura Humanitas2009;

15. Dionysios Farasiotis. Mari inițiați ai Indiei și Părintele Paisie, traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Galați: Editura Egumenița, 2006;

16. Isihie Sinaitul, Cuvânt despre trezvie și virtute, traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în “Filocalia”, vol. IV, Sibiu, 1948, ed. a II-a, București, 1994;

17. Gheorghe Istodor. M.I.S.A. și Yoga în lumina Ortodoxiei, Constanța, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, 2005;

18. Gheorghe Istodor. M.I.S.A și Yoga în lumina Ortodoxiei, București, Editura RAWEXCOMS,2012;

19. Pr. Serafim Rose. Ortodoxia și religia viitorului, ediția a doua revizuită și adăugită, traducere și note Mihaela Gros, Galați: Editura Egumenița, 2004;

20. Pr. Dr. Gheorghe Petraru. Secte neoprotestante și noi mișcări religioase în România, Craiova: Editura Universitaria, 2006;

21. Pr. Dr. Vasile Pop. Yoga și isihasmul, București Editura Lidia, , 2003

22. Swami Shivananda. Karma yoga – calea comuniunii spontane cu Dumnezeu prin acțiune, București: Editura Firul Ariadnei, 2006;

23. Pr. Dr. Tache Sterea. Teologie dogmatică și simbolică, Vol. I, București: Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2008;

24. Danion Vasile. Galați Jurnalul convertirii: Editura Bunavestire, , 2002;

25. Diac. Prof. Dr. Emilian Vasilescu. Istoria religiilor, ediția a III-a, București: Editura Didactică și pedagogică, 1998;

Reviste

26. Dr. André Bloom, “Contemplation et ascèse, contributions orthodoxe”, în Études Carmélitaines, 1948;

27. Pr. Dr. Dan Bădulescu, Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut- o manifestare a magiei erotice în perioada contemporană, în Credința Ortodoxă, anul VII, nr. 3, martie 2003;

28. Vasile Citirigă, Transformarea creștinului prin lucrarea harului Sfântului Duh, în S.T., nr. 5-6, 1982;

29. Irénée Hausherr, S.J., “La méthode d’oraison hésychaste”, Orientalia Christiana, vol. LX, 2, Roma, 1927;

30. M. Jugie, “Les origins de la méthode d’oraison des hésychaste”, Echos d’Orient, 30, 1931;

31. Pr. Conf. Dr. Tache Sterea, Misa – duplicitatea absolutului, în „Glasul Bisericii”, LXIII (2004), nr. 5-8;

Surse de pe internet

32.www.ziua.ro/archive/2002/10/08/docs/33122.html

33.http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=1960&lang=RO

34.http://știri.Kappa.ro/actualitate/17-04-2008/presedintele-consiliului-european-de-yoga-a-hotarat-excluderea-M.I.S.A.-din-federatia-internationala-173082.html

35.http://www.jurnalul.ro/stiri/observator/interpol-bivolaru-a-fost-prins-in-suedia-47515.html

36.http://www.mediafax.ro/social/guru-bivolaru-a-fost-achitat-intr-un-proces-privitor-la-infractiuni-de-natura-sexuala-6039391

37.http://www.mediafax.ro/social/liderul-M.I.S.A.-gregorian-bivolaru-cere-despagubiri-statului-roman-7784661

38. http://ro. Wikipedia.org/wiki/Gregorian_Bivolaru

39.http://www.newspad.ro/Gregorian-Bivolaru-a-primit-azil-politic-in-Suedia-lasand-autoritatile-romane-cu-buza-umflata,71617.html

40.http://stirileprotv.ro/știri/eveniment/gregorian-bivolaru-cere-statului-roman-30-000-de-euro-despagubiri.html

41. http://exmisa.referata.com/wiki/Gregorian_Bivolaru

42. http://www.yogamagazin.ro/glosar/tantra.html

43. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=3461

44. http://www.wattpad.com/2298763-curs-yoga-primul-an/page/68

45. http://www.click.ro/news/tragic-un-adept-misa-s-aruncat-de-la-etajul-opt

46. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=3860&lang=RO

Anexe

Anexa 1Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

Bibliografie

Ediții ale Sfintei Scripturi:

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediția jubiliară a Sfântului Sinod, EIBMBOR, București, 2001.

2. Noul Testament cu Pslami, Tipărit sub îndrumarea și cu binecuvântarea Prea Fericitului Teoctist, cu aprobarea Sfântului Sinod, EIBMBOR, București, 2002.

Dicționar

3. Pr. Dr. Ioan Mircea, Dicționar al Noului Testament, EIBMBOR, București, 1995.

Cărți

4. Dr. Mihaela Ambăruș, Dr. Gabriela Ambăruș. Tantra Yoga – căile secrete ale extazului amoros, București: Editura Sapientia, 2000;

5. Gregorian Bivolaru. Cromoterapia – sănătate și armonie lăuntrică cu ajutorul culorilor, București: Editura Shambala,2000;

6. Idem, Yin și Yang – secrete și rețete, Editura Tehnică, 2000;

7. Pr. Arsenie Boca. Ridicarea căsătoriei la înălțimea de Taină. Îndrumător duhovnicesc, Colecția Ortopraxia,Făgăraș: Editura Agaton, 2002;

8. Constantin Cuciuc. Religii noi în România, București: Editura Gnosis, 1996;

9. Mircea Eliade. Patanjali și Yoga,București: Editura Humanitas, 1992;10. Alexandru Doboș. De la Yoga la mântuire, Cluj: Editura Universul Familiei S.R.L., 1993;

11. Ovidiu Drîmba. Istoria culturii și civilizației (vol. 1) București: ediție definitivă, Editura Saeculum I.O., 2007;

12. Mircea Eliade. Istoria credințelor și ideilor religioase. Vol I. De la epoca de piatră la Misterele lui Eleusis, ediția a II-a, traducere și postfață de Cezar Baltag, București, Editura Științifică, 1991;

13. Mircea Eliade. Tehnici Yoga, București, Editura Univers enciclopedic gold, 2010;

14. Idem. Yoga – nemurire și libertate,București: Editura Humanitas2009;

15. Dionysios Farasiotis. Mari inițiați ai Indiei și Părintele Paisie, traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Galați: Editura Egumenița, 2006;

16. Isihie Sinaitul, Cuvânt despre trezvie și virtute, traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în “Filocalia”, vol. IV, Sibiu, 1948, ed. a II-a, București, 1994;

17. Gheorghe Istodor. M.I.S.A. și Yoga în lumina Ortodoxiei, Constanța, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, 2005;

18. Gheorghe Istodor. M.I.S.A și Yoga în lumina Ortodoxiei, București, Editura RAWEXCOMS,2012;

19. Pr. Serafim Rose. Ortodoxia și religia viitorului, ediția a doua revizuită și adăugită, traducere și note Mihaela Gros, Galați: Editura Egumenița, 2004;

20. Pr. Dr. Gheorghe Petraru. Secte neoprotestante și noi mișcări religioase în România, Craiova: Editura Universitaria, 2006;

21. Pr. Dr. Vasile Pop. Yoga și isihasmul, București Editura Lidia, , 2003

22. Swami Shivananda. Karma yoga – calea comuniunii spontane cu Dumnezeu prin acțiune, București: Editura Firul Ariadnei, 2006;

23. Pr. Dr. Tache Sterea. Teologie dogmatică și simbolică, Vol. I, București: Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2008;

24. Danion Vasile. Galați Jurnalul convertirii: Editura Bunavestire, , 2002;

25. Diac. Prof. Dr. Emilian Vasilescu. Istoria religiilor, ediția a III-a, București: Editura Didactică și pedagogică, 1998;

Reviste

26. Dr. André Bloom, “Contemplation et ascèse, contributions orthodoxe”, în Études Carmélitaines, 1948;

27. Pr. Dr. Dan Bădulescu, Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut- o manifestare a magiei erotice în perioada contemporană, în Credința Ortodoxă, anul VII, nr. 3, martie 2003;

28. Vasile Citirigă, Transformarea creștinului prin lucrarea harului Sfântului Duh, în S.T., nr. 5-6, 1982;

29. Irénée Hausherr, S.J., “La méthode d’oraison hésychaste”, Orientalia Christiana, vol. LX, 2, Roma, 1927;

30. M. Jugie, “Les origins de la méthode d’oraison des hésychaste”, Echos d’Orient, 30, 1931;

31. Pr. Conf. Dr. Tache Sterea, Misa – duplicitatea absolutului, în „Glasul Bisericii”, LXIII (2004), nr. 5-8;

Surse de pe internet

32.www.ziua.ro/archive/2002/10/08/docs/33122.html

33.http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=1960&lang=RO

34.http://știri.Kappa.ro/actualitate/17-04-2008/presedintele-consiliului-european-de-yoga-a-hotarat-excluderea-M.I.S.A.-din-federatia-internationala-173082.html

35.http://www.jurnalul.ro/stiri/observator/interpol-bivolaru-a-fost-prins-in-suedia-47515.html

36.http://www.mediafax.ro/social/guru-bivolaru-a-fost-achitat-intr-un-proces-privitor-la-infractiuni-de-natura-sexuala-6039391

37.http://www.mediafax.ro/social/liderul-M.I.S.A.-gregorian-bivolaru-cere-despagubiri-statului-roman-7784661

38. http://ro. Wikipedia.org/wiki/Gregorian_Bivolaru

39.http://www.newspad.ro/Gregorian-Bivolaru-a-primit-azil-politic-in-Suedia-lasand-autoritatile-romane-cu-buza-umflata,71617.html

40.http://stirileprotv.ro/știri/eveniment/gregorian-bivolaru-cere-statului-roman-30-000-de-euro-despagubiri.html

41. http://exmisa.referata.com/wiki/Gregorian_Bivolaru

42. http://www.yogamagazin.ro/glosar/tantra.html

43. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=3461

44. http://www.wattpad.com/2298763-curs-yoga-primul-an/page/68

45. http://www.click.ro/news/tragic-un-adept-misa-s-aruncat-de-la-etajul-opt

46. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=3860&lang=RO

Anexe

Anexa 1Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5