Mirela.pirlog@yahoo.it 579 Parte 2 Text

Calitatea informatiel ce se vehiculează ma are claritatea si forța de a cuprinde Totalitatea evenimentelor si nu se produce o compaiibilizare a mediului ta solicitările subiectului” (Verza E., 1990, p.6,1) Achizițile însușit în procesul instructiv-educati or prin intermediul mass-mediei sunt stab reprezentate în exprimirea și în rezeiiourea Mele, a sentimentelor, intent și atitudinilor Aceasta face ca și patculariile de personalitate să fi estompate sau dimpotrivă să fie exacerbate în comunicare și e finalizează în comportamente neadaptate sau prea prin adapate ta situate concrete în esența, comunicarea verbal a deficient d auz este labil, cu momente de stagnare i cu dezvalui progresive lente, fap ce se corelează cu însușirile dominante de personalitate prin exerciarsa unor iri cn reciproce ca apoi să se evidenkiee in comportamente globale ce av tendința de a se obicetivira intra formă specifică ponte ficare subset în funcție de condiția de ansamblu la nivelul întregului psihism. „Comunicarea prin limbaj se realizează, în principal, punându-se accent pe latura semantică, fapi ce denotă o functionalitate superioară a operayilor îdeativ și n control riguros al conștiinței. Latura prașmatică a comunicării tinde să domine. la un moment dat. nu numai în raport de situatia în care se desfăsoară, dar și atunci când posibiluățile imelective sau de exprimare ale subiectului sunt diminuate. Limitarea și fragilitatea calității și camității semantice și pragmatice a informațiilor caracteristică persoanelor cu disfuncții de auz severe mu facilitează dezvoltarea operațiilor ‘mentale ori progresul în manifestarea comportamentelor. În astfel de situați mu exist un autocontrol riguros pe linia limbajului expresiv și niei un set prea complex al îmățării imbajului, ceea ce imprimă o amumită fragilitate comunicarii cure se reflectă asupra personalității și comportamentelor globale. Cu cât deficiența este mai gravă, cu atât comunicarea verbală pierde tot mai mult din conțin, devine tot mai săracă si anotă, lipsită de coerență si de forta mesajului. Se comunică puțin din continutul ideației si mai mult din cel arinudinal ceea ce face să predomine exprimarea unor necesita și imerese imediate. Ca atare, comunicarea este laconică si încăreată de violențe verbale. însorită de gestică si pamtomimică exagerate, dezagreabile și relativ neadecvate la conținur”(Verza E. 1990, p 7.8). E introducând distinetia pe care o face Chomsky (Verza E., 2003) între competența lingvistică si performanța lingvistică se remarcă faptul că la handicapayi, competența are o uncționaltate limitată și determinată de condițiile situative în care se desfășoară comunicarea Ritmul, intonația și timbrul vorbirii exprimă conținutul temperamendal al vorbitorului dar și mai reprezentative sunt aceste caracteristici pentru unele trăsături dominante ale personalității cum ar fic introversie-extroversie, agresivitatetimiditate, euforie-depresie, masculinitate-feminitate, coerenjă-incoerență. Aceste trăsături sunt evidente în comunicarea scrisă mai ales: gradul presiunii instrumentului e scris, forma, orientarea și înclinarea grafemelor, fermitatea închiderii buclelor și legarea acestora, exprimă 0 stare temporară sau stabilă a persoanei care se concretizează în forme specifice de comportament. Se poat întâmpla și invers. Est suficient să me gândim la stările de agitate su la cele inhibitve care sunt dominante penru o categorie sau ata de peroane cu disfuneți auditive grave, și putem aprecia forma comuniațională e le va i specifi Prin cunoașterea comunicării verbale ajungem să ne formăm o imagine relativ „completă asupra trăsăturilor dominante ale persoanei și a comportamentelor sale stabile, dupa cum anand stările comportamentales srctural ale subiectului putem prognoza forma comunicțională sub toat aspectele valorice (Verza E. 1990, p. 8 „Comunicarea pestuală indepinește finețe subictl ce ar posi de verhalizare fata d cel cu surdo-mutitate, La persoana normală ar ro de sustinere, de advan suplinire și completare a cea ce este if! de comunica verbal, în timp ce pentru persoanele cu disfeit aduve severe, gestion devine fundament și bază a exprimării și meegerii Comunicarea gestuală se perfecționează si se modifică in raport cu capacitățile psihice si de specificul personalăți persoanei surde. dar i în apart cu potențialul comunicativ a grupului aszitr, alaborarea lor cu patiiparea mai cină su mai redusă a comparator motrice, simplificarea umor. gesturi i îmeegerea lor prin perceperea partials (a începutului sow sfărsinu) a unei mișcări ce intra în componența gest complex. În acest context al întrezirii comunicării gestuale, un rol important î are si mimica si pamtomimica 2 în fapt. comunicarea gestuală mu poate fi despărțită de mimică și pantomimică. deoarece împreună formează limbajul semnelor. Limbajul semnelor se îmvață asa cum se îmață si limbajul oral, iar o asemenea imătare se supune regulilor generale ale achiziționării structurilor comunicationale și cu cât ea se realizează mai timpuriu, cu atât se facilitează trecerea nemijlocită de la limbajul semnelor la grafie fără a se folosi vorbirea orală” (Verza E., 1990, p. 9), Ideal, pentru învățarea seririi este folosirea concomitentă a limbajului semnelor sia timbajului oral pentru că așa cum afirma J. Lillo (1986) bilingvismul pragmatic al celor două forme de limbaj trebuie introdus paralel în educația precoce a deficientilor de auz. Se poate aprecia că folosirea preponderentă a cuvântului de timpuriu in detrimentul gestului și invers, nu coniribuie la o comunicare eficientă a handicapatului cu anturajul sau nici nu contribuie la ai ps Asadar, pe cât este posibil, o metodă sau alta, o Formă Sau alta trebuie să țină seama de stimularea rapidă a aci ice generale nivelul dezvoltări psihice side potențialul real al copilului ca și de scopul educației de a realiza eficient integrarea curentă și cea socio-profesional a acestuia Aceasta nu înseamnă că trebuie să se ajungă la exagerări în folosirea limbajului semnelor căci va deveni un obstacol în achiziția Timbajului oral, iar renunțarea ta utilizarea lui Se va face treptat, pe măsura achiziționării cuvintelor Caracterul suecesiv al desfășurării cuvintelor, a propoziților, a sintagmelor asigură o mai bună dis iminare și înțelegere față de limbajul gesturilor care se produce mai stereotip și sărac în informații nuantate semnificatilorcelor comunicate (Verza E., 1977). La deficientul de auz, mișcările mâinii compensează dificultățile exprimării verbale, dar sila copilul mie normal achiziționarea primelor cuvinte se corelează cu utilizarea gesturilor simbolice. Chiar de timpuriu, gesturile simbolice ca si cele demonstrative si figurative au o anumită semnificatie în timp ce altele au rolul de a preciza ritmul, intonația și intensitatea comunicări verbale. Pe masura însușiri cuvintelor, gestul se subordonează exprimarii verbale, dar în cazul neauzitorilor rămâne dominant mult timp după începerea procesului demutizării. Achiziția structurilor lingistice paralel cu folosirea și modificarea unor gesturi ce intervin nemijlocit în procesul demutizării demonstrează și ea relația dintre gest i cuvâni. 25 . La nivelul comunicării acționate și comportamentale se produc miscări mai largi cu semnificații ale unor acțiuni generale (a mânca. a luera), care facilitează exprimarea și îmelegerea prin faptul că implică o mai mare libertate a individului de a-i face cunoseute punctele sale de vedere și de a interpreta cele comunicate în raport de întregul conte în care se desfășoară, n aceste forme comportamentale este necesar să se facă distincția între aparență și stabititate deoarece unele manifestări sunt accidentale, în imp ce aiele sunt stable și obișnuite Prin actiunile stabile si obisnuite se exprimă, pe de o parte trăsăturile dominante ale personalității, ar pe de ată parte, se realizează o înțelegere si asimilare a faptelor care convin structurilor interioare ale individulut, Este aici implicată dezvoltarea motricății generale care se exprimă in raport cu sensibilitatea si capacitatea percepuală a subiectului ca si de nivelul dezvohării creierului și imegritatea funcțională a analizatorilor. Toate acestea și pun amprenta asupra. interactiunitdinire elementele cognitive și afective care insojese preponderen comunicarea actionali si comportamemală. Comunicarea verbală se învață si se perfectioneazd permanent prin intermedtul relațlor interumane. în timp ce comunicarea gestuală. actionala si comportamentală are un pronunța caracter de dezvoltare spontană. iar acumutărite. salturile cattaive și camtitative sunt mai lente. ȘI din acest punct de vedere. formele comunicării gestuale, acfionale si comportamentale mu susfin atăt de mult dezvoltarea psihică de ansamblu cum o poate face cuvântul. FI concentrează si exprimă esentialul, abstraetul si generalul având forte nelimitate de cuprindere simeică a gândului. Mai mul, și în planul afectiv el este cel care facilitează eliberarea tensiunilor interioare, făcând posibilă instalarea echilibrului la nivelul personalități“ (Verza E., 1990, p. 10,11) Desi, in orice analiza se face o departajare între formele comunicării si structurile dominante ale personalități în realitate comunicarea nu este altceva decăt o exteriorizare a ceea ce ese în interiorul specific individului după cum se arată în schema bloc a unității dintre personalitate, comportament i formele comunicării elaborată de prof. E. Verza. (Fig. 1) „Elemenele dominante ale personalității, cum ar fc introversia-extroversia, conformism- nonconformism, sugestibiatea-nonsugestibiltated, sunt dispuse la nivel interior după principiul polaritayit si acționează în sens contrar, anulându-se de cele mai multe ori una pe alta, dnd naștere lao tipologie diferențiată a personality 26 Această tipologie a personalității se reflect în forme comportamemale specifice, dar ele se redue în practica de lueru de fiecare zi in luerul cu copiii surzi la cinei comportamente fundamentale ce le înglobează pe toate celelale: comportament afectiv, psihomotor, Iudie verbal si cognitiv. Pe Baza acestor elemente constitutive ale personalității și comportamentului se diversified cele patru forme comumicațomale: verbală, gestuald, actionala si comportamentală. Înre acestea există o strânsă interactiune si dominarea uneia sau alteia depinde de siruerura de be ză a personalități” (Verza E., 1990, p-12) Desigur, la handicapati, tipul de deficiență impune o forma de comunicare la care subiectul se raportează, dar ea își pierde caracterul domini 1 pe măsură ce se fae simțite influentele pozitive ale activităților specilice de compensare care acționează în favoarea comunicări verbale. Cu timpul. comunicarea verbală începe să subordoneze celelate forme de comunicare, care se fue prezente în situațiile de mare tensiune, de conilite, de trăiri ale frustratii, de rezolvari de probleme dificil, te În același timp trebuie să subliniem existența unor efecte din partea formelor comunicaționale asupra comportamentelor si structurilor de personalitate. O dată manifestată o forma sau alta de comunicare, subiectul suferă modic importante, tăind momente de satisfacție sau insatistaetie în legătură cu scopul propus și cu efectele ce le produce asupra interlocutorului. Reusitle sau eșecurile repetate îi pun pecetea asupra titilor emoționale si dau interioare delerminând sabilizarea unor elemente și fragilizarea altora „În contextul unității dimre comunicare, personalitate și comportament. un rol de dinamizare si orientare îl are nucleul energiei psihice. rezultat din structurile înnăscute ale individulu, corespunzător temperamentului de tip paslovian, dar nestructurat specific. Nucleul energiei psihice facilivează, ară la indivizi normali. cât și Ia persoanele cu disfuneții senzoriale. instalarea unor însușiri specifice ale personalității cu tipologi adecvate care transpar in forme comportamentale diversificate. Acesta se poate evidenția prin observație și auoanaliză. Insusirile personalități se structureaza dihotomic, cu organizare bipolard ce se contureaza ferm în cazul unor personalități accentuate sia celor cu disfuneții senzoriale. Nucleul energii psihice iradiază prin tipologia personalității și prin comportamentul individului determinând. pe de o parte formele comunicarionale, iar pe de altă parte, fora și direcția comunicării” (Verza E. 1990, p. 13). 2 Efectele sunt reversibile ea urmare a faptului că în funcție de modul cum este realizată comunicarea, de expectanțele subiectului cu privire la eficiența acesteia asupra celor din jur și de satisfacția sau insatisfacta ce o trăieșe, tipologia personalității se consolidează și se manifestă specific în toate împrejurările, ir energia psihică se reactivează si se încarcă tensional. Așa ne putem explica continuitatea în devenire a personalității si dezvoltarea de modele specifice ale comportamentelor si comunicărilor prin care aceasta se exteiorizează si se afirmă în planul socio-cultural în sil propriu. Aceste variabile de bază pentru diferențierea tipologică determină o diversificare, comportamentală și comunicațională contribuind la conturarea mai exactă a persoanei, a statutului și rolului ei social „Dacă interactiunea dintre atitudini (ea vector) și aptitudini (ea structuri operaționale) în funcționalitatea lor induc o stare de echilibru relativ dimensiunii centrale a personaliti, la persoanele cu disfuncții senzoriale, corelaia dintre cele două variabile mu conduc intotdeauna Ta echilibru si unitatea personalități Exacerbarea umor variabile ipologice por favoriza dezvoltarea umor forme comportamentale și comunicationale aberante. Ele pot fi evitate prin compensarea în invijarea de atitudini si deprinderi care să răspundă unor împrejurări concrete de vală ca si printr-o terapie corecti-recuperatori, care să se adreseze nu mumai componentelor comportamentale si comunicationale, ci întregii personalități” (Verza E., 1990, p. 13) 28 Fie. 2319 LN3WV LHOdWOD 40130: IRIVOIzISUIAIO NANOS ai SaYVOINNWOS IS SLVLIIWNOSHAd SMLNIG ILLWLINA V Dona VHS 1.2. Conceput de Concepția elaborată de prof. Emil Verza, are în vedere componentele acesteia (prelimbajul, pralimbaju, și limbajul verbal dispuse în formă e în continuă interacțiune și tolodată în dependență de nivelul atins de cele două forme de inteligență — inteligența ccognitiva si cea emoțională — dezvoltarea acestora depinzând de performanțele comunicării verbale si respectiv, a comunicării nonverbale, dezvoltându-se o formă specifică de adaptare psihosocială, inteligența social, Comunicarea totală implică toate formele limbajului ca și structura bazată a personalității i experienței de viață, (fig. 2) Această concepție sau concept al comunicări totale, nu se referă la Sensul comunicării totale didacticit speciale, care cuprinde totalitatea formelor de transmitere al unui mesaj — limbajul verbal, mimico-gestual, dactileme, desen. „Comunicarea torald înglobează cele două forme de limbaj, verbal si nonverbal, ceea ce înseamnă o exprimare deplină a tuturor inenților și a ideației subiectului, odată cu creșterea resurselor de injelegere a celor din jr. de imeractiune si adaptare la mediul psihosocial. Un anumit echilibru ntre cele două forme de limbaj cu tendința de cultivare și exersare a comunicări verbale, contribuie la creșterea capacităților persoanei de a exprima cât mai complet relații cauze, în cadrul mesajelor informaționale și atitudinal-afeetve. La copiii cu disfuncții auditive nu putem vorbi de un echilibru între aceste două forme ate limbajului, comunicarea lor find preponderent nomverbală. din componenta căreia lipsește paralimbajul care însoțește limbajul verbal Prelimbajul transmite un continut attudinal, afectiv si comportament, fără Și însoțit de paralimbaj sau dacă este însoțit. în multe cazuri acesta se află în neconcordanță cu conținunl. Obiectivele formării deprinderilor de comunicare verbală se simează intre cele două forme de comunicare — cea verbală si cea nomverbală — sprijinindu-se pe cea din urmă, folosind. prelimbajul ca ba: Verza, 2003, p.11) Paralimbajul nu este perceput de copiii cu disfunetii auditive, in mod corect, așa cum îl de comunicare pentru a transmite conținutul semantic al cwimelor”. (E. transmit auztorii, de multe ori acesta transmitindu-i informații eronate, de aceea împreună cu 30 și formele de paralimbaj învățarea, limbajului verbal, este necesar să î se trast corespunzătoare. Expresivitatea mimica și/sau pantomimica in legătură cu elementele de prozodie utilizate în cris, rebuie să însoțească formarea deprinderilor de comunicare. Fig.2 Componenile de ez ale cman wale re ‘Ta << u Yo [Comunicarea verbata Limbaj ora ‘Conanicane pin arp, caine, | | Comoe te more: propui tam wit spate,” || mimic pv semen, gear, Femail iegio-pamatale mari proc cu corpul, (Grae comers | Ea tite mie eter, ne | | Yocaa, ema a, = Ube iai cont dina onto het ¢ component 31 CAPITOLUL III ~ STIMULAREA COMUNICĂRII LA COPIII CU DIZABILITATI AUDITIVE ÎN CADRUL ACTIVITATILOR DE TERAPIE EDUCAȚIONALA COMPLEXĂ ȘI INTEGRATĂ HLL. Tipuri de terapii: 7 Stimulare cognitivă +. Formarea autonomiei personale “Socializare + “Terapie ludică + “Terapie ocupationala Educatia Speciala (porivit programei eolare STIMULARE COGNITIV Ă-Îmvțămân special sinwasial Diabla sudiive2019) este parte a sistemului național de învățământ și urmărește învățarea, educarea, reabilitarea, recuperarea, adaptarea si integrarea școlară, profesională și socială a copiilor cu ceringe educaționale speciale, raport cu nevoile de dezvoltarea ale acestora. În cadrul orelor de terapie educațională complexă și integrată se urmărește ca fiecare individ să atingă un nivel posibil de dezvoltare individuală cât mai aproape de dezvoltarea normală prin acumularea unor informații si experiențe necesare învățării școlare și sociale, formarea abilităților necesare învățării în șeoală, însușirea cunoștințelor, formarea priceperlor și deprinderilor funcționale utile integrării sociale și profesionale. La nivelul educației elevilor cu dizabilități auditive se urmareste: stăpânirea unei modalități eficiente de comunicare, etalarea „unor modele de comportament valide, adaptate situațiilor reale de viață, acumularea unui baga} de cunoștințe care să-i permită înțelegerea situailor din mediul ambiant, dezvoltarea unor atitudini pozitive față de mediu, participarea la Viața socială, stăpânirea unor cunoșințe specializate astfel încât să poată practica cu succes o meserie La nivelul procesului de învățământ pentru copiii cu dizabiliți auditive un rol deosebit în ocupă componenta terapeutie-recuperatorie care este realizată prin intermediul activităților din cadrul aici curriculare Terapie educațională complex i integrată. “Terapia educațională și complexă si integrată are la bază principiul asigurării educației, compensării, recuperării sau reeducării precum și principiul asigur galii de șanse. Activitățile educaționale de tip terapeutic-recuperator trebuie Să asigure șanse egale si reale 2 pentru fiecare copil în parte urmărindu-se adaptarea procesului educativ la nivelul intereselor cognitive, la posibilitățile apitudinale, la ritmul și Stilul de învățare al elevului și respectarea caracterisicilor individuale de dezvoltare și învățare opilului cu cerințe educaționale speciale Aria curiculară. Terapie educațională complevă și imegrată cuprinde cinci module complementare: =. Formarea autonomiei personale =. Socilizarea = Terapie ocupațională + Ludoterapie * Simulare cognitivă Săptămânal, acestor terapii le Sunt alocate 20 de ore, continuând astfel activitatea profesorilor de la clasa, a profesorului psihepedagog (logopedului) și a profesorului psihodiagnostician. Activitățile sunt planificate în funeie de clasă. Dacă la clasele a V-a si a VI- a avem $ ore/ăplămână de stimulare cognitivă, 4 ore săptămână de socializare, 4 ore/săptămână de formarea autonomiei personale, 4 oresăptâmână de terapie ocupațională si 3 ore de ludoterapie, la clasele a Vila și a VIll-a avem 7 oresăplâmână de terapie cognitiva, 4 ore/ săptămână de socializare, 3 ore/săptămână de formarea autonomii personale, 4 ore/săptămână de terapie ocupațională i 2 ore/săplămâna de terapie ludică, Prin desfășurarea activităților incluse în terapia Formarea autonomiei personale elevii cu cu dizabilități auditive Vor ajunge si dovedească capacități de autonomie personală în vederea adaptării la viața cotidiană și deprinderi de a se orienta și deplasa în Siguranță în mediul ambiant, în limitele impuse de tipul și gradul de deficient. Obiectivele principale ale acestor aetivtăți „urmăresc formarea unor competente generale, precum. Dezvoltarea disponibiliățilo psi independente de baza - Exersarea unor abilități de înreținere și igienă personală ia Spațiului de locuit dividuale in vederea formarii unor comportamente = Valorificarea, disponibiliților. psiho-individuale existente pentru integrarea în plan 3 Socializarea contribuie la formarea unei personalități adaptative, integrative. Obiectivele principale ale acestor activități urmăresc dezvoltarea unor competente generale, precum: -. Exersarea conduitelor de observare, orientare, explorare si acomodare in mediu ambiant = Utilizarea in situații conerete de viața cotidiană abilităților si comportamentelor formate Valorificarea disponibliăilor psiho-individuale existente pentru integrarea socială In cadrul orelor de terapie ocupationala sunt desfășurate activitățile de tip ergolerapeutic ce asigură formarea unor deprinderi care îl pregătese pe elevul cu cu dizabilități auditive pentru înserția socio-profesionald. Obiectivele principale ale acestor activități urmăresc formarea si dervoliarea unor competențe general, precum: = Dezvoltarea abilităților. psihomotrice prin intermediul activităților de explorare multisenzorială a mediului înconjurător - . Aplicarea unor tehnici de lucru, folosind diverse materiale și instrumente: - Realizarea si autoaprecierea produselor Activitățile de Ludoterapie implică jocuri de stimulare a diverselor funcții și procese psinice și are valențe multiple în sfera dezvoltări structurilor psihice ale elevilor cu deficiențe auditive. Obiectivele principale ale acestor activități urmăresc formarea si dezvoltarea unor competente generale, precum = Dezvoltarea capacității de autocunoașere,itercunoașere si a mediului ambiant natural - Dezvoltarea capacititilor psihorindividuale în Vederea adaptării in diverse contexte sociale = Dezvoltarea si consolidarea unor deprinderi practic-aplicative Dezvoltarea conduitelo independente pentru integrarea în plan social Activitățile de stimulare cognitiva au 0 notă de specificitate, cu un parcurs diferit de dezvoltarea cogpitivă si învățarea instrumentală a copilului obișnuit. Structurarea proceselor de cunoaștere se referă Ia dobândirea instrumentelor de bază ale cunoașterii i la formarea unor tehnici de muncă intelectuală. În cadrul ativităților specifice programului terapeutie complex și integrat la copiii cu cu dizabilități auditive un rol deosebi de important i are jocul didacti, care poate îndeplini concomitent rolul de formă de organizare a activității instructiv-educative, mijloc de învățare și educare, metodă procedeu în cadrul procesului de predare- învățare- evaluare. EI) Obiectivele principale ale acestor activități urmaresc formarea unor competente generale, precum -. Dezvoltarea si consolidarea conduitelo de orientare, explorare multi senzorială și motiea în vederea adaptării în mediul înconjurător Stimularea și dezvoltarea capacităților psiho-individuale în vederea formarii comportamentelor independente Exersarea conduitelor independente în contexte sociale variate Activitățile desfășurate în cadrul orelor de Terapie educational completă și integrată presupun exersarea și dezvoliarea unor abilități necesare comunicări precum: atenția aseultarealexecularea. comenzi i, imitarea, alterarea (Schimbarea /preluarea de roluri), jocul întelegerea algoritmului de lucru, ete. Acestea conduc la dezvoltarea individului pe mai multe planuri prin activizarea gând ii și motivație, stimularea limbajului si implicit dezvoltarea comunicării 35 111.2. Rolul comunicării în recuperarea copiilor cu dizabilități auditive se structurează pe: “ Relația gindire-limbaj “ Comunicarea ca mijloc de relationare și integrare socială Exista o interdependență între caracteristicile gândiri copilului surd și comunicarea verbal-narativa, astfel: - . Acesttip de comunicare presupune îmbogățirea si ativizarea vocabularului: = Comuniearea verbal-narativa urilizată în cadrul diverselor tipuri de activități de învățare conduce Ia activizarea si dinamizarea gândirii elevilor concomitent cu structurarea vorbirii, deoarece solicită atăt înțelegerea sensului unei situați, cât si exprimarea ei în plan verbal = Asigură însușirea progresiva side durată a deprinderilor de verbalize; ~ _Usilizarea acesti tip de comunicare prin diverse tipuri de activități învățarea cuvintelor, denumiri, enunturi, structuri sintactice, dobândire de cunoșințe, compunere-expunere, evaluare) determina progrese evidente în structura limbajului verbal si în dezvoltarea ândirii noional verbale, dar și prin implicarea si paniciparea spontană a elevilor la diseuți. Prin valorificarea valentelor imaginii, elevii în curs de demutizare se desprind ‘replat de semnificația conereta (obiectuala) a acesteia, trecând la etapa urmatoare, aceea a valorificării valențelor cuvântului si mai departe, celor ale noțiuni. Structurile verbale, exersate ciclic, asigur trecerea operațiilor de particularizare și clasificare Ia cele de eneraizare (concepte). formând astfel premisele gândiri verbale la elevi, ca urmare a sistematizării experienței senzorial logice: Comunicarea verbal-narativa asigură înțelegerea, corelarea. cunoștințelor obținute in cadru diferitelor discipline, transferul acestora, dobândirea unor noi cunoștințe - Comunicarea verbal dialogată consolidează și integrează cunoștințele dobândite în sisteme din ce in ce mai cuprinzatoare, favorizând dezvoltarea gândiri: ~ Prin creșterea gradului de independență a elevului in exprimarea verbala orală sau scrisă este favorizată trecerea la o noua etapa de gândire a realități = Prin diverse metode precum: harta minții, spirala cuvintelor, seara cuvintelor, rețele semantice, conversație vizulizată, se imbogateste vocabularul. Prin îmbinarea cuvintelor in propezi corecte din punea de vedere logic si gramatical, prin intuire de tablouri si de 3 imagini succesive decupate, dramatizarea textelor stabilirea locului si timpului acțiunilor, caracterizarea personajelor, ele se ajunge progresiv la 0 anumita independență in exprimarea verbala Orală și Scrisă (rezultate mai slabe înregistrându-se la elevii cu hipoacuzie — pierdere de auz profunda (cofoza cu debilitate mintala. insuficiență Vizuala): ~ determina deblocari afective (când comunicarea are loc într-un climat afectiv sigur sunt înlăturate sentimentele de frustrae si ansietate, dezvoltă potențialul psihie in scopul dobândirii unor abilitati sociale necesare inteerării profesionale de mai târziu). (C. Pufan, 1973) Participarea la comunicare conduce la formarea încrederii n sine, la creșterea nevoii de panicipare la viața de grup: - Relația gândire-limbaj presupune si dezvoltarea atenției, a capacități de memorare, reproducere, motivate pentru comunicare, in general: = Comunicarea verbal-naraiva, realizată atât prin metode tradiționale, căt și moderne, îi ajută să gândească în imagini, ajungându-se astfel la reprezentări specifice gandirii ~ imagini mintale: Exist o relație directă între dezvoltarea intelectual și mba potrivit lui A.N. Leontiev, care sesizeză importanța considerabilă a limbajului, faptul că dezvoltarea psihică nu ar posibilă în afara comunicări verbale, în afara comportamentului verbal. (A.N. Leontiev, 1968) ‘Tatiana Slama- Cazacu in Introducere in psiholingvistia” concluzionează că o gândire clară atrage după sine o exprimare corespunzătoare, ir pentru a gândi clar, pentru a preciza artculai indir, avem nevoie de un instrument ~ acesta este reprezentat in primul rând de timbaj, care ajuta la Organizarea gândiri, deoarece fără gândire limbajul nu ar exista, gândirea fiind cea care determină organizarea limbajului. ( Slama- Cazacu, T., 1968) E]