Mirela.pirlog@yahoo.it 154 Parte 1 Text

CUPRINS ARGUMENT CAPITOLUL I – COMUNICAREA ȘI LIMBAJUL COPIILOR CU DIZABILITATE, AUDITIVĂ 1. Despre comunicare 2, Rolul perceptiei auditiv în dezvoltarea limbajului verbal 3. Condițiile unei bune comunicări CAPITOLUL IL – SPECIFICUL COMUNCĂRII LA COPIII CU DIZABILITATE AUDITIVĂ 1. Principiul unității dintre personalitate și comportament pe fondul diversiicării formelor comunicaționale Ia persoanele cu dizabilitatiauditive 2, Conceptul de „Comunicare totală CAPITOLUL MI – STIMULAREA COMUNICĂRII LA COPIII CU DIZABILITATL AUDITIVE ÎN CADRUL ACTIVITATILOR DE TERAPIE EDUCATIONALA COMPLEXĂ ȘI INTEGRATA 1. Tipuri de terapii ¥ Stimulare cognitivă ¥ Formarea autonomiei personale 1. Socializare V Terapie ludică ¥ Terapie ocupationala 2. Rolul comunicării in recuperarea copii “Relația gândire-limbaj ¥ Comunicarea ca mijloc de relaționare și integrare socială CAPITOLUL IV – METODOLOGIA CERCETARII LObiectivele si ipotezele de cercetare 2 Strategii de intervenție i modalități de lucru CAPITOLUL V – ANALIZA DATELOR CERCETĂRII ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR CAPITOLUL VI CONCLUZII BIBLIOGRAFIE ANEXE Argument Politica și practica educațională din numeroase tri ale lumii este orientată în direcția integrării copilor cu cerințe educative speciale în medii educaționale și de viață edt mai aproape: de cele obișnuite, normale ale unei comunități. Această politica este pe larg desfășurată de Convenția cu privire la Drepturile Copilului (1989), Recomandările Consiliului Furopei pentru integrarea copiilor cu cerințe educative speciale (1992), Materialele Conferinței mondiale cu privire la educatia specială (Salamanca, 1994), Materialele Conferinței mondiale cu genericul “Educația pentru toți” (Dakar, 2000) Integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale în comunitate devine una dintre cele mai steingente probleme psihopedagogice, fiind mereu obiect al cercetării specialiștilor din diferite ramuri ale știintei Formarea limbajului verbal, dar și a abilităților de comunicare verbală constituie unul dintre obiectivele fundamentale ale activități înstruetve-ducative și recuperatorii a copiilor cu diza auditive încă din etapa intervenției timpurii. Structurarea limbajului este un proces, comple și se relizeaza în cadrul unor activi oresnizate, necesitând o ere de stata și procedee specifice Procesul formării competențelor de comunicare la copii cu deficiențe de auz depinde de rodul deficitului auditiv. de prezena evenualelor deficiențe asociate de momentul și coreeitudinea diagnostics i protezări, dar și e caiaea programului de intervenție în whim ani, inovație since și tence în domeniul diagnostics, proteză și mscuperării copiilor cu deficiențe de uz au ds n dversiicareadsportvslor de amplificare a sunctelo-proteze ative digitale, implant cohicr, siteme FM, aparate de antrenament auitv performante, dar și n apariția unor programe computerizate care permit perceperea materialului ‘veal la die intensă în uncie de gradul pierderi auditive a copilului. Asti, în cazul copiilor eu deficiență de auz profundă, implantul cohiear reprezintă „alea de acces” spre sunetele verbale, iar pentru copiii cu hipoacuzie ușoară și modertă utilizarea protezelor retroauriculare digitale permit îmbunătățirea perceperii și pronunției sunetelor verbale. În scopul obținerii unor rezultate optime în procesul de recuperare a copilului cu deficiența de auz este important să se realizeze evaluarea, diagnosticarea timpurie si stabilirea masurilor recuperatorii complexe de catre o echipă mulidisciplinară care include medicul pediatru, medicul ORL, audiologul, audioprotezistul, psihopedagogul, profesorul-educator, cadrul didacti de la grupa clasa unde ete integra elevul în sistemul de învățământ și familie. CAPITOLUL |- COMUNICAREA ȘI LIMBAJUL COPILULUI CU DEFICIENTA DE AUZ 1. Despre comunicare Limbajul reprezintă funcția de utlizare a limbii în raporturile cu ceilalți oameni. Această funcție presupune conluerarea celorlalte funcții, intelectuale și motorii. Înțelegerea cuvintelor impune o perceplie clara, antreneza memoria semantică, imaginea si gândirea, ar rostirea sau serisul implică priceperi motorii foarte complexe, o conduită atentă si voluntară. Prezența Stărilor afective influențează vorbirea transmițându-se și celortați (Cosmovici A., 1996). Omul foloseste limba și se folosește de limbaj i funcție de potențialul înnascur, în funcție de capacitatea de procesare cognitivă, de particulartiile psihice individuale, de panicularitățile mediului de viață și în funcție de educație. Aceste aspecte se observă în modul de însușire și folosire a limbajului de către copii. Dezvoltarea limbajului ese diferită, în funeție de copil, dar în jurul vârstei de 2 ani majoritatea copiilor reusese să pronunțe primele cuvinte gi să folosească limbajul ca mijloc de comunicare cu o ah persoană. Datele unor observații arată că există un tip de îngelegere globală a realității care precede acțiunea de a vorbi (Golu. Verza & Zlate, 1993), Există copii care învață limbajul foarte aci i rapid, sunt ați care abia la patru ani învață să vorbească. În procesul însușiri limbajului o mare importanță o au: componenta senzorio-motorie (la început copilul se joacă cu vocea așa cum se juca cu măinile, treptat acțiunea verbală se detașează de acțiunea materială și devine acțiune mentală); componenta intelectuală (cuvintele repetate de eitre copil după adult devin evocatoare); componenta afectivă (care se exprimă în sentimentele de dragoste ale mam: ea factori de precipitare a însușiri limbajului). Cercetările au dovedit că mediile caracterizate prin carenje afective sunt răspunzătoare de întârzierile apariției limbajului și slaba sa dezvoltare (Golu, Verza & Zlate, 1993) Pentru behavioriși, limbajul este dobândit prin condiționare, asociind un răspuns. laringeal cu un obiect, cu ajutorul întăririlor primite din partea adultului. Ati psihologi au insitat asupra rolului imitației, care explica achiziția accentelor fonetice, cum ar fi accentul regional „Accentul nu modifică realitatea percepută, fiind o caracteristică exteriors vorbiri ce nu înnuențează funcțiile si funcționalitatea limbajului. Astfel, se poate spune că limbajul este dobândit prin mecanisme generale de învățare, precum condiționarea sau imitația, iar în cazul unui mediu nesimulativ, capacitatea de reprezentare a realității prin cuvânt este redusă, fară întăririle din partea adultului. Realitatea este aceeași, însă în lipsa dezvoltării conespunzitoare a limbajulu, perceperea și simbolizarea acestea este deficitară, „12. Rolul percepției auditive în dezvoharea limbajului verbal Fiina uman utilizează informația auditivă pentru înțelegerea limbajului. Copilul prezintă la naștere predispoviti perceptive si strategii de învățare care i fac capabil de deteetarea regulartgilor în cadrul patter-urilor de sunete verbale care le vor oferi în final acces la structura lingvistică (Costea-Barluiu C., 2009). Femand (2004) arată că sistemul auditiv uman este dezvoltat din punct de vedere anatomie și fiziologic la naștere, încă din perioada intrauterina ftul putând percepe sunetele Ca si adultul, copilul mie manifestă sensibilitate crescută pentru sunetele cu freevenge între 500 și 4000 Hz, interval care include specteul vorbirii. Spre deosebire de adult, copilul mie are un prag al sensibilității auditive mai crescut pe toate freevengele. Același autor susține că, încă din pimul an de viață, copilul poate percepe intensitatea sunetelor, putând constientiza modificări ale intensității sonore cu 4-6 dB. Localizarea sursei sunetului este imprecisă la nowmâscuți, dar rezoluția spațială a sistemului auditiv se îmbunătățește semnificativ în primul an de viață. Dacă la început aceștia doar igi intore capul spre stânea sau spre dreapta, în funcție de direcția din care este produs sunetul, de la vârsta de 4 luni sunt capabili să discrimineze modificarea locație sursei sonore cu aproximativ 22 de grade. Bertoncini si Boysson-Bardies (2000) consideră că abliile perceptive contribuie la dezvoltarea limbajului încă de la începutul Vieții, copilul find înzestrat de la naștere cu predispoziția universală, care permite să-și organizeze perceptia sunetelor limbajului verbal, indiferent de limba, ulterior aceste mecanisme specializându-se pentru învățarea unei anumite limbi. Mecanismele de procesare ale percepției, funcționale de la naștere, se organizează într-un, sistem modulat de proprietăți lipiee ale limbii: prozodice și fonologice. Prin urmare, învățarea cuvintelor se bazează pe capacitățile perceptive seule, care permit copilului să struetureze semnalul acusti al cuvintelor, si grupeze aceste Semnale în unități funcționale ale Tecărei limbi, respectiv să segmenteze cuvintele Costea-Barlutiu (2009) face o paralelă între dezvoltarea auzului si comprehensiunii și dezvoluarea limbajului pentu a ilustra legătura dintre percepția auditivă si dezvoltarea limbajului Ia nou-născuți “Tabelul 1. Paralelă a copiii mici Auzul si comprehensiunea Vârsta 0-3 luni 4-6 luni 7luni-l an Caracteristici tresare la unele. puternicei zâmbeșe când i se vorbește; sau desereste ritmul ca răspuns a sunet: pare să recunoască vocea părintelui și tace când i se vorbește: mișcă ochii in direcția sunetului «răspunde la modificările tonului observa jucăriile/obieetele. care produc sunete; este atent la muzică; -fi plac jocurile de tip ,cucu-bau” se întoarce și privește în direcția sunetului, ascultă când i se vorbește: mcunoaște cuvinte care desemnează obiecte familiare; începe să răspundă la cerințe; tre dezvoltarea auzului sia comprehensi dezvoltarea limbajului Limbajul verbal Vârsta 03 luni s-6-tuni 7 Hunt an Caracteristici -emite sunete de. plăcere, gângureli: -plinge diferi pentru a semnala nevoi diferite; -zâmbește când vede 0 persoană familiară: -gingurtul include mai multe sunete diferite(alaiunea) -vocalizeara bucuria si nepliceres; emite sunete când este lsat singur si când se joacă alturi de alt persoană: -lalatiunea include. atât grupuri lungi, cât și scurte de sunete (mama, papapapapapa); -uilizează vorbirea. și sunetele pentu imită diferite sunete a atrage atenți verbale: pronunță 1-2 cuvinte: tata”, L-2ani cindică imagini dintr-o carte, când îi sunt denumite; arată căteva părți ale corpului ind ise cere; urmează instrucțiuni. simple și înțelege întrebări simple (Dae ii..uu. Unde este mama?) ascultă cântece, povestiri simple: 2-dani clmelege difereme de semnificație: „susos”, „mare surmeari două | instrucțiuni simultane („la cana și pune-o pe mas”) 23 ani „mamar, tai”, deși uncori nu sunt «rostește din ce în ce mai multe cuvinte: formulează întrebări simple: „Unde este mama?™ „Dai papa? calatură două cuvinte cu sens „Nuri datat”, „Mama ai” pronunță multe dintre consoane, dacă sunt la începutul cuvântului: are cuvânt. corespunzător orcârei acțiuni sau obiect: “formulează propoziții de 2-3 cuvinte pentru a se exprima, pentru a cere lucruri „vorbirea este inteligibilă pentru persoane familiare în cea mai mare partea timpului adeseori cere sau direcionează tenia spre obiecte,denumindu-le. Rolul auzului in vita si activitatea psihicd a unei persoane este apreciat mai ales prin prisma aportului său la dezvoltarea limbajului verbal. Di copilul cu deficiență de auz se găsește într-o situați specială deoarece imposibilitatea perceperii unei anumite categorii de stimuli fizici determină o anumită sărăcie a experienței sale senzoriale despre lumea obieetuală. Deficiența de auz nu restrange numai câmpul audit al copilului, mai ales, itereelaționarea socială timpurie care stă ta baza procesului de comunicare (Popa M., 2001), S-a observat că adulților li se pare dificil Să aibă un comportament expresiv verbal normal față de copii cu deficiente de auz, să-și acompanieze activitățile desfășurate cu acest copii, de vocalizarle, gesturile sau expresiile pe care le folosese ei în mod fires. Părinții copilor cu deficiențe de auz au tendința de a comanda și drectiona jocurile și activitățile singuri, privând copiii astfel de iniiativă și incurajarea exprimării, Copilul cu deficiență de auz este nevoi să modeleze comportamentul după intențiile adultului, Vocabularul Referitor la dezvoltarea vocabularului, majoritatea cercetărilor în domeniu subliniază existența sueceselor limitate în achiziționarea limbajului verbal de către copii care au deficiențe de auz, Numeroase studii au evidențiat un volum limitat al vocabularului copiilr cu deficiențe de auz comparativ cu auzitorii Meadows K.P, (1980), pe baza cercetărilor americane, arată că un copil cu deficiență de auz de 4-5 ani, educat în mediu oralist, are un repertoriu de 200 cuvinte, corespunzător unui copil auzitor de 2 % ani, Trebuie să se țină cont de diferența dintre Vocabularul receptiv și ce expresiv. diferență marcantă în favoarea vocabularului receptiv Verza E. (2003) precizează că, atit la copiii cu deficiență de auz severă si profundă care folosese limbajul verbal, că și la hipoacuziei, există un decalaj între vorbirea expresivă si cea impresivă, decalaj care se diminuează pe măsura însușiri i dezvoltării limbajului. Cu toate că acest decalaj se reduce treptat, se mențin multe din dificultățile de exprimare si formulare verbala, Dezvoltarea laturii fonologice Verza E. (2003) susține că însușirea cuvintelor de cre copiii eficienți de auz depinde: de structura fonetică a cuvintelor, de frecvența utilizării și de accesibilitatea acestora. De asemenea, dezvoltarea laurii fonetice a vorbirii este innuențală de aptitudinea individuală psiholin le gradul deficitului auditiv si de momentul în care a survenit deficienja, Dacă hipoacuzia s-a instalat timpuriu, posibilitatea însușiri vorbirii este imposibilă în afara unor măsuri de instruire specială. Dacă deficienta a apărut după insusirea aproximativă a vorbirii apar unele insuficiente pe linia dezvoltării vocabularului si a posibilităților de pronunție corectă a sunetelor și cuvintelor. La hipoacuziei se pot observa frecvente confuzii între consoanele surde și un sonore, inte siflante si șuierătoare, omisiuni ale primei sau ultimei silabe din cuvânt, dificultăți în anicularea combinațiilor de consoane, accentuarea deficitară a cuvintelor în special prin ne- pronunțarea terminatilor. Inteligibilitatea vorbirii Deficienja de auz isi pune amprenta asupra vorbirii copiilor în timpul si după perioada demutizării. Borel-Maisonny S. (1969) artă că, la copiii cu deficiențe de auz, ritmul, debitul, intonația Sunt deficitare, ceea ce influențează iteigibilitatea vorbirii În urma unor studii asupra caracteristcilor dezvoltării limbajului verbal la diferite categorii de persoane eu deficiențe, Verza E. (2003) evidențază faptul că la cei cu deficiențe de auz demutizati sau în curs de demutizare,inteligibiltatea comunizrii ese afectată de tulburările de intonayi, de ritmul și uenga vorbi i pe care își pune amprenta sărăcia vocabularului Copiii cu deficiențe de auz prezintă uncle particularități ale intel 2001) litagit vorbirii (Anca M., ‘© aniculația defectuoasă, mari dificultăți in realizarea coarticulayii: ‘© patter-uri respiratorii defectuoase, coordonări incorecte sau dificile ale organelor onoarticultori: ‘© aritmia sau disritmia (îneetinirea ritmului “vorbirii, neregularități ritmice, pauze inadecvate în interiorul cuvintelor): ‘+ patern-uri ntonatorii defectuoase (monotonie sau variații bruste de ntonație): =. nazalizare saw absența nazalizării: =. recvența ridicată a fundamentale obisnuite ‘Au fost realizate studii referitoare la impactul implantului cohlear asupra inteligiblitaii vorbirii. însă rezultatele nu sunt omogene, întrucât nu s-au remarcat diferențe notabile în funcție de tipul protezării (implant cohlear, proteză vibro-tacilă, proteză acustică) în ceea ce privește imteligibliatea. Totuși, copiii cu implant cohlear înregistrează progrese în ceea ce privește achizițiile fonologice, pe când la ei cu proteză convențională se ameliorează prozodia. Comunicarea verbal Comunicarea verbală la persoanele auzitoare este dominantă în raport cu alte forme de comunicare, însă la persoanele cu deficiențe de auz se înregistrează modificări semnificative sub acest raport în funcție de forma si gravitatea deficienței, fapt ce conduce la noi ierarhizări de echilibru în cadrul organizării însușirilor psihice și care influențează at limbajul expresiv, et i 2 capacitatea de recepție. Deficienta de auz produce o perturbare în cadrul funcțiilor de receptie și expresie, fapt ce influențează negativ relațiile interpersonale și comportamentul individului, îndeosebi prin scăderea valorilor. instrumentale ale limbajului. Aspectele semantice ale comunicări se diminuează in detrimentul celor pragmatic. Inovațiile stinffice și tehnice în domeniu recuperării copiilor eu deficiențe de auz au dus la diversificarea dispozitivelor care amplifică sunetele și care-i ajută pe copiii diagnosicaț cu deficiență de auz profundă să perceapă sunetele: proteze auditive digitale, sisteme FM, implant cohlear. Comparativ cu copiii auzitori, copii cu implant cohlear au nevoie de o perioadă mai lungă de timp pentru însușirea limbajului și pentru a opera cu cuvintele. La început, bal receptiv este superior nivelului limbajului expresiv, etapele dezvoltării verbale find marcate de diferențe individuale. Aceste diferențe se datorează unor factori precum: intervenția precoce, pre-implant metoda terapeutică utilizată (predominat orală sau gestuala), vârsta la care se realizează implantul cohlear, debutul intervenției recuperatorii post-implant și fieevența activităților, metoda de comunicare folosită, dar și existența deficiențelor asociate. 13. Comdițile unei bune comunicări Vorbirea copiilor nu apare spontan, ci parcurge mai multe etape de dezvoltare și de exersare a organelor fonoariculatorii. Aceste deprinderi, necesare formării și dezvoltării limbajulu și vorbri se însușese treptat, încă din prima zi de viață. Dezvoltarea limbajul este intensivă în primii 2-3 ani de viață, când în vorbirea copilului apar toate sunetele limbii si când. debutează vorbirea în propoziții În cazul copiilor auzitori vorbirea se insuseste prin imitarea modelelor verbal sonore „Acest proces implică mai multe etape (Boca A.) 2) perceperea, exersarea și îtipăriea modelului verbal-acustic: Pb) transferarea modelului acustic într-un model verbal-motrc aproximativ; e) reproducerea aproximativă a modelului motrie pe baza modelului acustic; 4) compararea modelului verbal-motric cu modelul auditiv fixat în memorie, care conduce la asocierea corectă a modelului veral-motic cu modelul verbal acustic În cazul copiilor cu deficiențe de auz, procesul autoreglării vorbirii pe această cale este exelus întrucât nu se poate realiza transferul modelului acustic în model verbal-motrie datorită lipsei modelului acustic, motiv pentru care sunt necesare o serie de activități specie, de metode și stategii pentru învățarea limbajului verbal de ezure copilul cu deficiență de auz. Asfel, procesul autoreglării pronunțici presupune atingerea organelor fonoarticulatorii si intuirea vizuală a mișcării buzelor, cu ajutorul. aparatelor tehnice. compensatorii și. aprecierea profesorului Dacă la copiii auzitori însușirea limbajului se realizează spontan, copii care au deficiente de auz își însușese si își perfectioneaza activitatea de “receptare-emitere™ a limbii numai în practica vorbirii special organizată (Stănică 1. 1983), find necesară erearea unor condiții care să stimuleze interesul și plăcerea de a comunica prin intermediul limbajului verbal Demutizarea este un proces complex de usire a limbajului verbal (oral si scris) pe baza compensării funcționale a auzului deficitar prin folosirea organelor de simț nealterate, în scopul realizării comunicării att sub aspectul receptii, câ și al emisiei În sens restrâns, prin demutizare de înțelege însușirea sistemului fonetic al limbii române. cu un minim de vocabular si de modele de structuri gramaticale in vederea realizării comunicării verbal-orale Etapele formării competențelor de comunicare Formarea competenielor de comunicare presupune, conform programelor din învățământul special, parcurgerea următoarelor etape: ‘+ Exprimarea cu ajutorul unui singur cuvânt, a unor situații de viață: Prezența/absența unor persoane sau obiecte din câmpul său vizual: 2. Exprimarea refuzului sau a aprobăr ‘© Identifier și denumiri la nivelul cuvântului: Denumiri de fine: Schema corporală: Denumiri de obiecte; Denumiri de acțiuni: Denumiri de însușiri și stări: =. Exprimarea unor relații semantice inte doi termeni: 1. Rugiminte, în condițiile solicitării unui obiect; 2. Prezentalabsenfa unui obiect sau a unei persoane; 3. Refuzul unui Iueru sau a unei persoane; 4. Acțiuni + Propoziii simple. Structuri gramaticale simple: 1. Propoviti însușiri: simpla: Pronumele personal: Pronumele posesiv; 5. înțelegerea întrebărilor si comenzilor confirmată prin reacții verbale adecvate. Un model de program de de stimulare, corectare si formare a limbajului a fost propus de Prof.univ.de. Vasile Preda in 2007: Formele timbajului Prelimbaj Limbaj receptiv Etape Dezvoltare a atenției Etapa baza d Subetape Focalizarea vizuală Deprinderi aaseulta de și diserimina auditiv Indicarea schemei corporale Sonarea d “Tipuri de exerciții și jocuri Nivel Se ullizeazi jucării si obiecte. poziționate în diverse locuri. Se cere copilului: Privește, păpușa! Priveste, mașina! Privește, ursuletul! Se. ilizează instrumente muzicale: flaut, muzieuță, tobi, Aue. Corina: să diseimineze sunetele corespunzatoare instrumentelor. Se utilizează o figurină, plang cu figura umană Cerin: indicarea schemei corporale. Se. utilizează obiecte cunoscute copilului si imagini Is Limbaj receptiv Etapa executarea de actiuni obiectverb (comanda verbală) Etapa a 2-a: rlaționare obiecte identice, de imagini identice, obieet- imagine, Schema corporală Obiecte familiare Înțelegerea posesiei Înțeleverea întrebării privind tocalizarea Relaionarea copil-obiect printr-un verb (iucării, obiecte. familiare), Cerine:. sortarea de obieete identice, de imagi obiee-imagine, Cerin Spala ochii! Stenge nasul! Ridică piciorult Spală mainile! Se utilizează obiecte igieni Cerin Dă-mi batista! Arată piaptănul! Adu-mi prosopul! Se utilizează obiecte apaninând copiilor. Se cere: indicarea obiectelor proprii Se_utilizeaza diferite obiecte din sala de clasă, Cerin Arată-mi unde este dulapul! Arată-mi unde esteușal Arată-mi unde este soba! Se uțilizează “diferite obiecte din sala activitate. Cerințe: Du-te la perete! Du-te la ușă! Du-te pe scaun! de Limbaj receptiv Etapa a 2-a: neaționare Etapa a 3-a: sortare Etapa aa Relationarea a două obiecte printr-un verb Alăturare obiect-imagine; jucărie imagine: imagine- imagine; De obiecte în funcție de: mărime, euloare, forma geometrică Imagini corespunzătoare obiectelor și acțiunilor denumit Executarea de prepozitt (pe, lângă, sub) și cu adverbe de loc (n tay, în spate), Du-te la mașină! Se. utilizează diferite obiecte din sala de clasă. Cerin Ascază penarul pe scaun! Pune creionul pe masă! Du caietul pe bancă! Se utilizeaza: obiecte (ereion, caiet, carte, obiecte de îmbrăcăminte, obiecte | utilizate la toaletă si la servirea mesei), jucării imagini reprezentând. obiectele i jucăriile utlizate Se utilizează: obieete de forme, culori, mărimi dif Cerin Pune aici toate caietele mari! Pune, aici tote penarele roșii! Pune, aici toate jucăriile rotunde! Se. utilizează imagini Se cere: dă-mi poza/imaginea unde este desenat un pahar/sipun/lingurlereion Dărmi. poza unde este desenat obiectul cu care scriem. Se. utilizează: obiete, un scaun, Cerin Pune mingea pe seaun, Pune mingea sub scaun. Pune mit Pune mingea in faja scaunului Pune mingea în spatele scaunului Limbaj receptiv Limbaj expresiv Limbaj expresiv Etapa a4-a Aprecierea Etapa baza Etapa bază de de formelor cometrice Sortarea obiectelor. după culoare, mărime, cantitate, formă Consolidarea sunetelor din repertoriul copilului precum și emiterea și consolidarea de sunete noi Verbalizarea d ituaiei prezentă, absent, refuz al persoanelor, obiectelor, imaginilor Denumirea schemei Se. utilizează figuri geometrice. Se. cere: Care cere este mare? Care cere este mic? Unde sunt mai multe pătate? Unde sunt putine pătrate? Se_utilizeaza forme geomerice. Se. cere: Pune aie toate caietele roșii Pune aici toate creioanele, Dă-mi caietele mari. Se. utilizează obiecte, imagini. Se cere: Se lucrează cu toli copiii Profesorul întreabă: „este aici?, Cine lipsește? Care copii sunt azi prezenți?Vezi. mașina? Unde este fotografia a? Se. urilizează: obiecte din cameră, fotografi Se. cere: Cum se numește aceasta? Etapa 1 corporale, a obiectelor familiare, obiecte de mobilier. membrilor familiei Denumirea acțiunilor Asociere de doua cuvinte pentru exprimarea solicitării, rugimingi, refuzului, absent Răspuns la întrebări de tipul: Cine? Ce? Co face? Cum este? Cine este aici? Ceeste aceasta? Cerințe: Spune ce fac eu. Fasitwl fl Ceeste aceasta?Se. desfășoară sub forma de joc. Ex: Profesorulimitd o acțiune, iar subiectul o. denumește. Subiectul spune: Tu dormi. Ena spală. Ena doarme. Tu anni Se_utilizeaza obiecte Cerinje: Copilului i se prezintă o serie de obiecte gi i se cere să spună ce dorește: Vreau penarul Profesorul ia un obiect i cere elevului să spună ce lipseste: Ex. Lipseste creionul Se. utilizează obiecte, imagini Se cere: Copilul să răspundă la Cine ese aici? Ce face fata? Cum este rochia (murdară sau curată)? Limbaj cexpresiv Ftgpaa I-a Alcătuirea de propoziții simple dupa imagini Utilizarea prepoziilor Usiizarea pronumelui personal. posesiv Utilizarea substantivelor ta plural Se utilizează imagini Cerine:. Spune ce face E. Fata se joacă: Colegii. manana Se urilizează: obiete, jucă Cerințe: Spune unde este. Se_utilizeaza: obiecte aparținând copiilor. Cerine:. Spune: ete al tău? Se urilizează: obiecte. Cerințe: Cere să denumească obiectele la singular plural 20 CAPITOLUL II – SPECIFICUL COMUNCĂRII LA COPIII CU DEFICIENTA DE AUZ 11.1, Principiul unității dintre personalitate si comportament pe fondul diversificării formelor comunicaționale la persoanele cu dizabilități auditive Surditatea — ca disfuneție auditivă — nu are efect defavorabil asupra dezvoltări psiho- fizice generale a copilului prin ea însăși, ci prin mutate, adică neinsusirea limbajului ca mijloc de comunicare gi de instrument în plan operational conceptual Este demonstrată unitatea dialectică dintre gândire și limbaj, dezvoltarea acestora intercondiționându-se reciproc, gândirea ca proces central al psihismului uman având un conținut informayional-operational; procesele senzorio-perceptive se intelectualizează prin integratorii verbal, ar logica capată forme de manifestare intuitive prin conceptele figurale O dezvoltare mai pregnantă pe linia comunicării stimulează în ansamblu procesul ideații. Aceasta nu contrazice unitatea sistemului psihic uman, cu atât mai mult cu cât concepem ca orice formă de manifestare comportamentală înseamnă și comunică iar odată ce exprimă 0 oarecare conduită ea exercită forte demiurgice asupra trueturării personalității (U. Șehiopu, E. Verza, 1989) e când Interrelația dintre limbaj, personalitate si comportament funcționează în condi una dintre ele nu este perturbată și dimpotrivă, ea se derealează chiar și atunci când o singură variabilă nu stinge un nivel de dezvoltare care să permită un răspuns adaplativ la condiția mediului. „În asfel de cazuri, deși acționează operationalitatea compensatorie, au loc forme de foed-backuri de precipitare entropice și aceasta cu edt mai mul cu cât limbajul defictar sau în stare critică mu poate răspunde functilor de comunicare”(Verza E., 1990, p:5) La copiii deficienti de auz, decompensarea psihică este cu atât mai agravată cu cât limbajul este preponderent exterior luis limbajul inten care ar trebui să se manifeste în toate legiturile interne ale personalității și comportamentului, ca mecanism generator al efectului de conșuiința, este sub o formă incomprehensibilă nu numai persoanelor auzitoare, ci si celor de aceeași formațiune Limbajul se constituie ca o veritabilă dublură a psihismului uman, iar comportamentul verbal ca o manifestare a personalității acestuia. Forma si gravitatea handieapului influențează. tipul de comunicare asupra căreia se centrează subiectul. a Dacă din punet de vedere functional comunicarea este unitard si intrinsecă structurilor interioare, didactic vorbind, ea se subdivide în patru categorii principale: verbală, estuală, acționată si comportamentală Comunicarea verbală (orală și scrisă) este principala formă pentru omul normal si permite cel mai adecvat exprimarea stărilor interioare proprii a gândurilor și a ideilor, a semtimentelor și emoțiilor, a aitudinilor și inereselor, a motivate! si rebuinelor, a modului de af și de a acționa și totodată, impelegerea altora. În cadrul comunicării prin limbaj, expresia și impresia se vealizează pe baza unui text, a ui context si a uri subtext care permit interlocutorilor un schimb direct legat de informații expuse si subimelese ori rezultate din caraeterulsimațional in care se desfășoară comunicarea. De obicei, interlocuorit mu sunt egali, deoarece. la un moment dat unul din ei are initiativa comunicării, domină diseujia, orientind-o spre un anunit conținut în care semnificantul și semnificația sum racordate la ideea generală asupra căreia este centrată comunicarea Imerrelaționarea este dimensionară de sarutul și rolul social ce-l ocupă subieetul în cadrul grupului. la care se adaugă un amunit coeficient de subiectivizare rezultat din specificul personali sale. În felul acesta se creează o amumită distanță psihologică între interlocutori. distanța ce este cu atăt mai mare cu căt diferențele dintre acestia sunt mai pregnante si este percepută, în egală măsură de ei, dacă sunt normali din punct de vedere sihofzi. În condițiile in care comunicarea se desfășoară intre persoane cu disfuneții auditive distanța psihologică se dimimează până la stergerea ei totală. în funeție de gravitatea deficienței. Dacă la comunicare participa persoane cu disfunetit auditive grave și persoane normale. distanța psihologică se amplifică pentru acestia din urmă și rămâne relaiv neconștientizată de primii. Forma si gravitatea deicienei produce o perturbare mai mică sau mai mare la nivelul funcțiilor de recepție și de expresie a comunicării verbale, ceea ce infiuenjează negativ interrelatile personalității și comportamentului individului mai cu seamă prin scăderea valorilor instrumental ale limbajului. Aspectele semantic ale comunicării se redue în favoarea celor pragmatice și prin aceasta capacitatea rezolutv-reglatorie ce se evidențiază la nivel comportamental are o semnificație proprie. specifică subiectului respectiv. 2