Mircea Ionut Alexandru 479 [622822]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Coordonator științific ,
Prof. dr. Mihai TĂLMACIU
Absolvent: [anonimizat]-Alexandru MIRCEA

2017

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ„ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA AGRICULTUR Ă

Observații cu privire la Entomofauna dăună toare
și utilă din culturile de grâu ș i tratamente chimice
aplicate pentru combaterea dăună torilor

Coordonator științific ,
Prof. dr. Mihai TĂLMACIU

Absolvent: [anonimizat]-Alexandru MIRCEA
2017

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 8

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1 . STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND DĂUNĂTORII
GRÂULUI PE PLAN MONDIAL ȘI LA NOI ȊN ȚARĂ ………………………….. ………………….. 12
1.1 Stadiul actual al cercetarilor privind dăunătorii grâului în România ………………………….. .. 12
1.2 Stadiul actual al cercetărilor privind dăunătorii grâului pe plan mondial ……………………… 21

CAPITOLUL 2 . CADRUL NATURAL AL JUDEȚULUI NEAMȚ ………………………….. ….. 24
2.1 Așezare geografică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 24
2.2 Relieful ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 25
2.3 Hidrografia ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 26
2.4 Clima ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 26
2.5 Vegetația, fauna și solurile ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 28
2.6. Comuna Mărgineni din județul Neamț ………………………….. ………………………….. …………… 28

PARTEA A II A – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3 . SCOP, OBIECTIVE, MATERIAL ȘI METODA DE CERCETARE …… 31
3.1 Scopul și obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………. 31
3.2 Material și metoda de cercetare ………………………….. ………………………….. ……………………… 31
3.2.1 Materialul de studiu ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 31
3.2.2 Măsuri de preverire și combatere ………………………….. ………………………….. …………….. 34
3.2.3 Metode de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 36
3.2.3.1 Metoda tip Barber ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 36
3.2.2.2 Metoda fileului entomologic ………………………….. ………………………….. ………………… 37

Capitolul 4 . DĂUNĂTORI SEMNALAȚI ………………………….. ………………………….. ……………. 38
4.1 Dăunătorii semnalați în cadrul fermei SC.Mircea&Ana.SRL ………………………….. …………. 38
4.1.1. Eurygaster spp. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 38
4.1.2. Aelia spp. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 41
4.1.3. Zabrus tenebriodes ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 42
4.1.4. Anisoplia spp. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 44
4.1.5. Agriotes spp. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 46
4.1.6. Haplothrips tritici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 48
4.1.7. Schizaphis graminum Rond. ………………………….. ………………………….. …………………… 50

CAPITOLUL 5 . REZULTATE OBȚINUTE ………………………….. ………………………….. ……….. 52
5.1 Istoricul societății ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 52
5.2 Dotarea societății ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 52
5.3 Structura culturilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 54
5.4 Soiuri cultivate în cadrul fermei ………………………….. ………………………….. …………………….. 54
5.5 Condițiile climatice în anii 2014 – 2016 ………………………….. ………………………….. …………. 56
5.6 Măsuri de prevenire și combatere ………………………….. ………………………….. ………………….. 61
5.7 Scheme de tratament (prospecte ale firmei Bayer) ………………………….. ……………………….. 63
5.8 Scheme de tratament efectuate în cadrul fermei SC. Mircea&Ana SRL. ……………………… 64

CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 65

BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 67

LISTA FIGURILOR
Figura 2.1: Așezarea geografică a județului Neamț ………………………….. ………………………….. ……… 25
Figura 2.2 : Așezarea geografică a comunei Mărgineni ………………………….. ………………………….. …..29
Figura 3.1 : Metoda tip Barber ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 37
Figura 3.2 : Metoda fileului entomologic ………………………….. ………………………….. …………………….. 37
Figura 4.1 : Eurygaster spp ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 41
Figura 4.2 : Aelia spp ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 42
Figura 4.3 : Zabrus tenebrioides ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 43
Figura 4.4 : Anisoplia spp ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 46
Figura 4.5 : Agriotes spp ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 48
Figura 4.6 : Haplothrips tritici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 50
Figura 4.7 : Schizaphis graminum ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……51
Figura 5.1 : Tractor Massey Ferguson 3690 ………………………….. ………………………….. ………………….. 53
Figura 5.2 : Grapă cu discuri Staltech U4 ………………………….. ………………………….. ……………………… 53
Figura 5.3 : Suprafeț e cultivate în cadrul societății SC.Mircea&Ana. S.R.L ………………………….. …..54
Figura 5.4 : Soiurile de grâu cultivate în cadrul fermei și suprafețele ………………………….. ……………. 55

LISTA TABELELOR
Tabelul 1.1: Clasificar ea dăunătorilor cerealelor pă ioase, din punct de vedere sistematic …………… 19
Tabelul 1.2: Clasificare dăunătorilor după daunele produse plantelor î n diferite faze de
vegetaț ie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 20
Tabelul 1.3: Pierderi de recoltă la culturile de cereale pe plan mondial ………………………….. ………… 23
Tabelul 1.4: Pierderi provocate de dăunătorii, agenți patogeni ș i buruieni la diferite culturi
agricole ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 23
Tabelul 2.1: Temperaturii med ii lunare în ultimii 83 de ani la stația Piatra Neamț …………………….. 27
Tabelul 2.2: Precipitații medii lunare ș i anuale ………………………….. ………………………….. …………….. 27
Tabelul 2.3: Viteza medie lunară și anuală a vântului î n perioada 2014 -2016 ………………………….. ..28
Tabelul 3.1: Pragul economic de dă unare al d ăunătorilor cerealelor p ăioase ………………………….. ….34
Tabelul 5.1: C aracteristicile soiurilor de grâu semănate î n cadrul fermei ………………………….. ……… 56
Tabelul 5.2: Temperatura de la suprafața solului î n anul 2014 -2015 ………………………….. ……………. 56
Tabelul 5.3: Precipitațiile atmosferice î n anul 2014 -2015 ………………………….. ………………………….. .57
Tabelul 5.4: Temperatura la suprafața solului î n anul 2014 -2015 ………………………….. ………………… 57
Tabelul 5.5: Precipitațiile atmosferice î n anul 2015 -2016 ………………………….. ………………………….. .58
Tabelul 5.6: Tabel de sinteza – Gândacul Ghebos ………………………….. ………………………….. ………….. 58
Tabelul 5.7: Tabel de sinteza – Ploșniț ele cerealelor ………………………….. ………………………….. ………. 58
Tabelul 5.8: Fișă biologică a dăunătorului – Gândacul Ghebos ………………………….. …………………….. 59
Tabelul 5.9: Fișă biologică a dăunătorului – Ploșnițele cerealelor ………………………….. …………………. 60
Tabelul 5.10: Măsuri de prevenire și combatere ………………………….. ………………………….. ……………. 61
Tabelul 5.11: Scheme de tratament efectuate în cadrul fermei ………………………….. …………………….. 64

8

INTRODUCERE

Grâul e ste principala plantă de cultură cultivată în țara noastră, fiind folosit î n alimentația
omului dar și în furajarea animalelor. Ca ș i utilizare principal ă, grâ ul este folosit preponderent în
industria panificației, Româ nia fiind una din cele mai mari consumat oare de astfel de produse.
Cultivarea grâului este semnalată î n peste 100 de țări și reprezintă o importantă sursă de
schimburi comerciale. Cantitatea de grâu produsă în fiecare an cât ș i comerțul cu acesta, sunt
pentru balanța comercială componente semnificative î n economiile naț ionale.
Boabele de grâu sunt utilizate în principal p entru producerea făinii, aceasta fiind utilizată
la rândul ei în fabricarea pâinii. Deasemenea acestea sunt folosite și pentru fabricarea diferitelor
produse făino ase cum ar fi pas tele fă inoase dar, ele mai pot servi ca și materie primă pentru
obținerea diferitelor produse industrial e ( amidon, gluten, alcool etilic, bioethanol -utilizat drept
carburant).
În urma recoltării rămân tulpinile grâului care mai poartă de numirea de paie. Acestea au
utilizări multiple și anume:
– Materie primă , pentru fabr icarea celulozei, a plăcilor ag lomerate;
– Aștern ut pentru animale;
– Nutreț grosier;
– Îngrășământ organic, încorporate ca atare în sol, imediat după recoltare sau după u n
proces de compostare.
Rezidurile rămase în urma industriei de morărit poartă denumirea de tărâțe. Atât tărâțele
cât și boabele de grâu, sunt furaje concentrate, deosebit de valoroase.
Tărâțele sunt bogate în proteine, lipide și săruri minerale în timp c e boabele de grâu, ca
și furaj, sunt superioare porumbului din punct de vedere al valorii nutritive, al prețului și chiar al
productivității. Chiar dacă în țara noast ră folosirea boabelor de grâu ca și furaj es te mai puțin
răspândită, aceasta este foarte e xtinsă în majoritatea țărilor mari producătoare de grâu.

9
Datorită faptului că, planta de grâu se caracterizează printr -o mare plasticitate ecologică,
aceasta poate fi cultivată pe toate continentele.
În anul 2015, pe primele două locuri la producția de grâu s -a situat Germania cu o
producție de 42,81 milioane tone ( 5,49 milioane ha) și Franța cu 26,55 milioane tone ( 3,28
milioane ha).
Acestea au fost urmate de Regatul Unit ce a avut o producție de 16,17 milioane tone, de
pe 1,83 milioane ha.
Tot în acest an, țara noastră s -a situat pe locul cinci, în rândul statelor membre UE, atât
din punct de vedere al suprafeței cultivate, cât și al producției, obținând 7,85 milioane tone.
Potrivit Institutului Național de Statistică, aceasta este în creștere ușo ară, cu 3,5% față de
producția obținută în anul 2014.
Datorită faptului că, cultura grâului ocupă un loc important in campania de toamnă,
trebuie să se respecte t ehnologia specifica culturii. Sămânța ce urmează a fi semănată trebuie să
fie certificată cu p uritatea de 98% , germinaț ie de 90% și umiditate sub 14% , iar in mod
obligatoriu, pentru p revenirea atacului de boli si dăună tori, se va folosi sămânța tratată .
Ȋn condițiile în care există un pat germinativ bine pregătit și umiditatea este
corespunzătoare , desimea optimă de semă nat va fi de 500 – 600 boabe germinabile la m2, iar
cantitatea de sămânță va fi de 250 – 300 kg/ha , în funcț ie de valoarea indicilor de calitate și
desime. De regula, în condiții agrotehnice necorespunzătoare, cantitatea de sămânță se majorează
cu 10%.
Ȋn funcție de textura , nivelul umidității solului dar ș i de lungimea coleoptilului,
adancimea de semănat este de 3 -6 cm pe solurile luto -argiloase sau lutoas e și de 5 -6 cm pe
solurile nisipoase, iar distanța dintre râ nduri va fi de 12,5 cm.
După cum arată cercetă rile efectuate, fiecare zi de intârziere a semănatului în luna
octombrie poate aduce pierderi de 60 kg/ha, iar pentru luna noiembrie se pot pierde 100 kg/ha.
Recoltarea grâului se realizează în totalitate mecanizat, în faza de coacere deplina, câ nd
boabele au umiditatea c ât mai apropiată de 14%.
În ceea ce privesc dăunătorii culturilor de cereale păioase, aceștia pot produce cele mai
mari pagube anuale, cu un procent de 13,8%, față de 11,6% pagube produse de agenții patogen i
și față de 9,5% pagube datorate buruienilor. ( Cramer,1967 cît. de Rădulescu 1973)

10
După diferiți cercetă tori, dăunătorii acestor culturi sunt reprezentați de o specie de
Nematode și 41 de specii de insecte și anume: Orthoptera ( 5 specii), Thysanoptera ( 1 specie),
Heteroptera ( 5 specii), Hyme noptera ( 5 specii), Lepidoptera ( 3 specii), Diptera ( 6 specii),
Coleoptera ( 15 specii); și din vertebrate amintim, Mamifere ( 2 specii).
Combaterea dăunătorilor se realizează prin măsuri preventive și curative, ce diferă de la
un dăunător la altul.
Deoarece grâul e ste o specie de cereale păioase cu un număr rid icat de dăunători, ce pot
ataca cultura încă de la începutul perioadei de vegetație, se recomandă folosirea de substanțe
împotriva dăunătorilor pentru tra tarea semințelor.
În țara noastră, pagubele produse la principalele culturi agricole de către dăunători, agenți
patogeni și buruieni sunt cuprinse între 30 -35% din producția potențial (Baicu, 1986).
Pentru culturile de primăvară, grâul este o excelentă pl antă premergătoare, deoarece
acesta părăseș te terenul in prima parte a ve rii, în acest fel, lăsând su ficient timp pentru
executarea lucrărilor de vară . De asemenea, pentru terenurile in pantă, grâul este o buna plantă
protectoare, avâ nd un grad de acoperir e a solului de 50 – 75%.
Ca urmare a importanței pe care o prezintă, grâ ul este cultivat pe toate continentele, în
peste 120 de ță ri, iar cultura lui este extinsa pana la 660 latitudine Nordică si 450 latitudine sudică
(Gh. Bâlteanu, 1991).
Ȋn România, suprafața de grâu cultivată a înregistrat fluctuații astfel, dacă î n perioa da
1934 – 1938 grâ ul a fost cultivat pe o suprafață de 2 742,2 ha, în anul 1961 -1965 suprafață
cultivată a crescut până la 3 053,8 mii ha, scazâ nd constant la nivelul anului 2000, unde s -a
inregistrat o suprafață de 1954,3 mii ha.
Ca și compoziție, î n alcătuirea boabelor de grâu predomina în cea mai mare parte
substanțele extractive neazotate, substanțele proteice și apa, iar într -un procent mai mic se găsesc
substanțele grase, sub stanț ele minerale, vitaminele, enzimele și alte substanț e.

11

PARTEA I
CONSIDERAȚ II GENERALE

12

CAPITOLUL 1
STADIUL ACTUAL AL CERCETĂ RILOR PRIVIND DĂUNĂTORII
GRÂ ULUI PE PLAN MONDIAL ȘI LA NOI ȊN ȚARĂ
1.1 Stadiul a ctual al cercetaril or privind dăunătorii grâului în Româ nia
Grâul este cea mai importantă plantă cultivată, având cea mai mare răspâ ndire pe glob,
constituind o sursă comercială de prim rang. Importanța acestuia este dată de: compoziția
chimică a boabelor, plasticitatea ecologică ridicată , posibilitatea de mec anizare integral a culturii,
obținerea unor producții ieftine, posibilitatea de păstrare, transport și depozita re fără ca acesta să
se altereze.
In condiț iile actuale, creșterea producț iei de grâu este posibilă printr -un sistem de cultură
intensiv , prin aplicarea tehnologiilor modern e de lucrare si fertilizare a solului, irigații,
prevenirea și combaterea bolilor și a dăună torilor, bu ruienilor, toate acestea fiind în concordanță
cu cerinț ele soiurilor cultivate.
Ȋn condițiile actuale, dăună torii cu un impact impor tant asupra culturilor de grâu, sunt
reprezentaț i de anumite specii de dipter e fitofage, cicade, afide, tripși, ploș nite, p urici, etc.
Lucrarea ce prezintă creșterea abundenței dă unătorilor ș i extinderea riscului de atac, este lucrarea
elaborată în anii 2009 si 2010, la Staț iunea d e Cercetare – Dezvoltare Agricolă, Turda.
Ȋn această lucrare este evidențiat f aptul că noile tehnologii au o importanță majoră î n
realizarea culturilor, tehnologii ce include și strategia specială de combatere a dăunătorilor.
Această strategie cuprinde: insecticide ș i momente eficiente de aplicare, măsuri culturale,
conservarea și u tilizarea entomofagilor și a biodiversității, protecț ia mediului. Ȋn urma cer cetării
efectuate s -a constatat faptul că , tratamentul aplicat la desprimăvărare a redus eficient populațiile
de purici și alți dăunători zonali periculoși, tratamentul aplicat în faza de la sfârșitul înfrăț itului,

13
la erbicidare, a avut o eficacitate de 4 4-70% pentru adulții de trips ș i de 87 – 77% pentru puricele
grâului.
Tratamentul aplicat în faza de burduf și cel aplicat la sfârșit de înflorit au protejat cultura
în perioada î n care dăună torii au avut cea mai mare abundență, avâ nd o eficacitate de peste 60%.
Datorită faptului că, dăunătorul are un ridicat potențial biologic și de atac, favorizând
instalarea agenț ilor pato geni, combaterea tripsilor adulți ș i a larvelor este foarte importantă în
etapa actuală .
Ȋncă de la înființ area institutului, dificu ltățile îtâmpinate la apariția dăunătorilor grâului
au reprezentat o sarcină prioritară a cercetărilor de entomologie și s -a menținut continuu prin
apariția altor dăunători de i mportanță economică majoră .
Ȋn perioada 1950 -1960 apariția în densităț i mari a gândacului ghebos ( Zabrus
tenebrioides Goeze), atingâ nd uneori 7 5 000 – 100 000 larve/ha, a det eminat pagube deosebite
prin atacul produs, înregistrâ ndu-se chiar compromiterea c ulturilor.
Numărul mare de cercetă ri efectuate au dus la clarificarea aspectel or privind ecologia
insectelor ș i au condus la elaborarea unui s istem de prevenire a atacului dăună torului . Acesta a
fost bazat î n special pe tratamentul chimic al seminț elor.
După Bărbulescu ș i colab. (1988 ), aplicarea tratementului la sămânță , cu anu mite produse
specifice, asigură atât protecția culturilor împotriva diferiților dăunători cât și reducerea poluă rii
mediului.
Ȋncă din 1965, ploș nitele cerealelor constituie un fa ctor limitativ al producțiilor de grâ u,
mai ales din punct de vedere calitat iv, acestea fiind ș i obiectivul unor cercetari perseverente
(Paulian și Bă rbulescu, 1970; Popov, 1977 a,b,c; Popov și colab., 1982; Popov ș i Popov, 1998).
Devenită specie dominant ă în sud -estul ță rii, Eurygaster integriceps Put., s -a extins din
punct de ved ere geografic atât spre nord , în Moldova, cât și spre vest, î n Oltenia (Popov, 1971,
1974 a, b, 1977 a).
Trebuie menționat faptul că, numeroasele cercetări au vizat și o serie de alte insecte
dăunătaoare, cum ar fi: cărăbuș eii cerealelor ( Anisoplia spp.), tripsul grâ ului ( Haplotrips tritici
Kurdj.), gândacul bă los (Oulema melonopa L.), dăunători care în anumite condiț ii ecologice pot
prezenta importanță economică .

14
Ȋn ultimii ani s-au realizat cercetări cu privire la atactul dăunătorilor din cultura de grâu,
atât în sistem convențional cât și în sistem ecologic, precum și influența condiț iilor de mediu
asupra acestora (Malschi, 2003; Andjus, 2004; Popov si colab., 2006; Salt, 2009 ).
Ȋn lucrarea științifică “Caracterizarea atacului de boli și dăună tori la u n sortiment de
genotipuri de grâ u (Triticum Aestivum ), în sistem ecologic”, elaborată de Emil Georgescu și
Lidia Cană , au f ost studiate 25 de soiuri de grâu de toamnă, fiecare s oi reprezentâ nd o variant ă
experimentală. Studiul s -a realizat î n perioada marti e – iunie 2009 și a fost amplasat în câ mpul
experimental al Laboratorului de Agricultură ecologică .
Ȋn urma studiul ui și al observaț iilor realizate, s -a constat at un nivel al atacului de tripși
adulți situate între 7,6% la specia Glosa ș i 16,2% la specia Serina. Atacul de tripși adulți a
înregistrat valori scăzute la speciile Exotic, Crina și Briana ș i valori mai ridicate la speciile
Albota 69, Dropia, Josef, Ciprian sau Simnic 30.
Ȋn ceea ce privesc numărul de larve de tripș i pe spic, s -a constatat un numar redus la
speciile Exotic, Gl ossa, Lavrin 34 sau Flamura 85 ș i un numar mai ridicat la speciile Faur, Litera,
Romulus, Josef, Boema, Apache, cel mai mare numar d e larve pe sp ic a fost de 27,9 și s -a
înregistrat la specia Renan.
Ȋn general, într -o proporț ie ma i mare de 10% din spicele de grâu, au prezentat atac de
tripși adulț i.
In urma observaț iilor efectuate Emil Georgescu și Lidia Cană au stabilit c ă viespile
paiului ( Cephu s pygmaeus și Trachelus tabidus ) au produs un atac de peste 16% la toate cele 25
de soiuri luate î n studiu. In gene ral la cele 25 de soiuri luate î n studiu nivelul atacu lui a fost
cuprins î ntre 20 -24,5%, cel mai ridicat nivel de at ac înregistrâ ndu-se la so iul Dor, de 30,2%,
soiul Glosa înregistrând un atac de sub 20%.
Ȋn lucrarea ștințifica “ Cercetări privind evoluția speciei Agrotis Segetum Den. ET Schiff.
în condițiile din centrul Mol dovei” elaborată de Elena Trotuș , Paul Zaharia, Margareta Naie,
Alexandra -Andreea Buburuz, Simona -Florina Pochișanu au fost prez entate date cu privire la
evoluț ia speciei Agrotis segetum . Cercetările s -au desfășurat î n perioada 19 93-2012, la S.C.D.A.
Secuieni, materialul de studiu a fost colectat cu ajutorul unei capca ne luminoase care a fost
amplasată în câmpul experimental al stațiuni, adulț i de Agrotis segetum au fost colectații anual
începând cu data de 1 aprilie si până la 31 octombrie.

15
Cercetările s -au desfăș urat pe parcursul a mai multe perioade, prima pe rioada s -a
desfășurat î ntre ani 1993 -1997, pe toată această perioadă au fost colectate 445 de exemplare iar
în anul 1993 s -a inregistrat cel mai intens zbor fiind colectate 115 exemplare. Ȋn etapa a doua a
cercetă rilor (1998 -2002) au fost colectate 292 de exemplare iar î n anult 2002 s -a inregistrat cel
mai intens zbor.
Ȋn cea de -a treia etap a (2003 -2007) au fost colectate 463 de exemplare iar în etapa a
patra (2008 -2012) au fost colectate 266 de exemplare.
Ȋn urma cercetărilor efectuate s -a constatat că prezenț a specie i Agrotis segetum a fost î n
fiecare an, numarul total al adulților colectaț ii a fost de 1464.
Ȋn lucrarea ștințifică “Semnalarea nematodului Anguina Tritici în cultura Grâului din
județul Ar geș”, elaborată de Mar ia Voica a fost pusă in evidență apariț ia nematozilor cât și
pagubele produse de aceștia.
Autorul acestei lucrări ștințifice a pus în evidență că î n anul 2009 si 2013 nematodul
Anguina Tritici a produs pierderi de recoltă în unele localității din județul Argeș, după ce acesta
nu mai fusese semnal at de o perioadă lungă de timp, nematodul a produs pagube indiferent de
soiul cultivat. Atacul nematodului a fost semnalat pe un sol d e tipul luvosol ( luvisol albic ș i bru n
luvic), acid, greu permeabil și sărac î n elemente nutritive.
Ȋn urma cercetă rilor efectuate s -a putut observa că atacul a fost diferit de la sola la sola iar
procentul de plante atacate a fost cuprins î ntre 10 si 20%. Pe par cursul celor doi ani de observaț ii
(2009 si 2013) s -a constatat că în anul 2013 numărul de semințe infectate care a rămas în masa
de semințe a fost mai mic față de 2009 deoarece fermier i au beneficiat de o tehnologie mai
avansată , combine performante, procentul d e boabe atacate fiind doar de 5 -10%.
Ȋn lucrarea ștințifică elaborată de Maria Voica pune în evidență faptul că nerespectarea
tehnologiei de cultură asociată cu condiț ile favorabile atacului de nematozi p oate duce la pierderi
de producț ie care pot ajunge l a peste 20%. Deoarece î n ultimi ani tehnologia este foarte avansată
și se folosesc combine și instalaț ii de condiț ionare performante acest nematod este pe cale de
dispariț ie, prezența lui fiind semnalată unde nu se respectă tehnologia de cultură .
Pentru ev itarea apariției acestui nematod grâul nu trebuie semănat în zone î n care acest
nematod a fost semnalat, semințele infectate pot fi inlăturate ș i prin introducerea masei de
semințe în apă simpla sau în saramură .

16
Ȋn lucrarea știntifică “ Cercetari asupr a situațiilor de risc entomocenotic la cultura grâului
la S.C.D.A Turda”, se prezinta evoluția importanței dăunătorilor grâului în centrul Transilvaniei,
în perioada 2006 -2015.
Ȋn urma cercetă rilor efectuate s -a constatat că, combaterea dăunătorilor es te o
componentă importantă a sistemulu i tehnologic integrat de cultură .
Pe toată durata cercetă rilor la S.C.D.A Turda în structura en tomocenozelor din cultura de
grâu s -au evidenț iat peste 50 de specii de insecte d ăună toare care sau remarcat prin daunele
produse. Materialul de studiu a fost colectat cu ajutorul fileului entomologic în perioada de
vegetație, colectarea făcându -se decalat, î n plus pentru completarea datelor s -au utilizat capcane
tip Barber și plă ci albe c u clei.
Ȋn urma cercetărilor efectuate s -a pus în evidență faptul că odată cu încălzirea climatică ,
instalarea unor pe rioade deosebit de calde, de arșită și secetă în lunile de primăvară -vară, s-au
determinat schimbări în structura speciilor, favorizâ nd de zvoltarea populațiilor unui spectru
restrâ ns de specii ce au devenit dominante, periculoase prin creș terile sau chiar exploziile
numerice, prin invaziile locale și atacurile puternice. Datorită fenomenului de incalzire și secetă
care s -a instalat încă de la începutul lunii aprilie, a crescut p ericolul reprezentat de abundența
dăunătorilor semnalându -se specii de diptere ale grâ ului.
Ȋn sistemul conservativ no tillage în comparație cu sistemul clasic cu aratură ponderea
dăună torilor este mai mare , de ac eea trebuie acordată o atenție deosebită măsurilor de combatere
integrată. Ȋn zonele în care există perdele agroforestiere e chilibrul entomocenotic s -a menț inut
constant, ponderea grupelor de dăunătorii cheie este echilibrată , cu nievelurile anuale constan te
și fără să se înregistreze explozii ale populaț iilor periculoase.
Ȋn lucrarea ștințifică “Cercetării privind îmbunătățirea tehnologiei de combaterea a
gândacului Zabrus Tenebrioides Goeze., prin tratarea semințelor de grâu și orz” elaborată de
Constantin Po pov, Lidia Cană, Elena Trotuș, Valerian Stoica, Florica Vilău, Georgeta Trașcă,
Cornelia Ciobanu, cercetările au vizat protecția culturilor de grâu și de orz de toamnă împotriva
gândacului ghebos.
Experiențele s -au desfășurat în toate arealele de cultivare a cerealelor din țară, în perioada
2003 -2009, observațiile s -au desfășurat în câmp, în condiții de monocultură.

17
Ȋn urma rezultatelor obținute s -a constat că cea mai eficientă metodă de prevenire a
atacurilor produse de gândacul ghebos o reprezintă evitare a monoculturii și respectarea
asolamentului(Barbulescu si colab., 2002).
Pe parcursul cercetărilor s -a constatat că frecvența atacului a fost de peste 9 %, metoda
cea mai eficace împotriva atacului acestui dăunător o reprezintă tratarea semințelor înainte de
semănat cu insecticide.
Ȋn lucrarea ștințifică elaborată de Dana Malschi, desfășurată la Stațiunea de Cercetări
Agricole Turda s -a pus în evidență faptul că aplicarea tratamentului cu insecticide în faza de
burduf -apariția spicului protejează cultura față de complexul de dăunătorii care periclitează
producția.
Ȋn lucrarea ștințifică “Combaterea Dăunătorilor Cerealelor Păioase în Transilvania” este
pus in evidență faptul că aplicarea tratamentelor cu insecticide în faza de coacere în lapte ceară a
boabelor pentru combaterea larvelor de tripși au asigurat sporuri de 10 -23% la producția de
boabe, în urma aplicării insecticidelor s -au combătut și alți dăunătorii periculoși ca
afide,cicade,purici și dipterele diminuându -le potențialul biologic.
Ȋn lucrarea ștințifică “Eficacitatea insect icicdului proteus 110 od în combaterea
dăunătorilor sugari ai gr âului” elaborată de N. Croitoru, Asea Timu ș, cercetarile s -au efectuat
împotriva larvelor sau plo șnițelor adulte,trip șilor și aifdelor. Ȋn urma rezlutatelor ob ținute s -a
constatat c ă din compl exul de d ăunătorii ai cerealelor numai popula ția tripsului gr âului a depăș it
pragul economic de d ăunare , aplicare insecticidului Decis Profi 250 WG find mai eficientă decât
aplicare insecticidului Proteus 110 OD.
Majoritatea speciilor de insecte dăunătoare culturii de grâu își desfășoară ciclu de
dezvoltare în culturile de cereale păioase ,acestea repr ezentând atât gazdă cât și hrana preferată
pentru majoritatea dăunătorilor din cultura de grâu. (Bărbulescu Al., 1998).
În culturile de cereale păioase au fost semnalizate peste 31 boli și peste 30 dăunători care,
în situații excepționale, pot duce la dereglarea echilibrului ecologic sau chiar la comp romiterea
totală sau parțial ă a culturilor.
Numărul mare de specii dăunătoare se poate datora periodei lungi de vege tație a grâului,
deoarece acestă perioadă are condiții de climă specifice și prielnice apariției și dezvoltării
agenților patogeni și dăunătorilor(Bărbulescu Al., 1987).

18
La grâu, datorită faptului că plantele acoperă integral solul, c u un cov or vegetal, ce își
înalță talia de la 10 -15 cm primăvara, până la 1 m, înainte de maturare, acestea determină
formarea unui microclimat în interiorul culturii, caracterizat prin umiditate mai ridicată a aerului,
diminuarea și reducerea temperaturii, în com parație cu cea a mediului din afara culturii.
Datorită microclimatului care se formează, este favorabilă înmulțirea unui complex de
mircoorganisme patogene și a unei faune specifice de dăunători, dar ș i de insecte utile, întregită
cu reprezentanți ai vertebratelor, mai ales păsări și mamifere care pot fi utile dar și
dăunătoare.(Hatman M., Bobeș I., Săpunaru T., 1980).
Înmulțirea dăunătorilor este un proces natural, provocat fie de condițiile ecologice
favorabile, fie de creșterea mare a speciilo r față de condițiile nefavorabile de mediu. Acesta mai
poate fi cauzat atât de scăderea densității numerice a zoofagilor în cadrul echilibrului biocenotic,
cât și de num ărul mare de neintervenții ale omului cu mijloace tehnice în vederea ocrotirii
plantelo r de cultură (Hatman M.,Bobeș I., Săpunaru T., 1980.
Prin urmare, putem spune că, evoluția dăunătorilor cerealelor păioase, este inflențată în
mare parte de condițiile ecologice din România. Datorită faptului că, sistemul de cultură a
cerealelor oferă condiții de hrană și viață, favorizând înmulțirea diferitelor specii de dăunătorii,
este necesară cunoașterea dăunătorilor culturii respective și a complexului ecologic ce poate
împiedica apariția acestor dăunători precum și măsurile de prevenire și comba tere a lor
(Manolache, 1961).
Speciile dăunătoare plantelor agricole fac parte din: Încrengături; Clase; Genuri și specii
și subunitățile acestora astfel, dăunătorii grâului pot fi clasifica ți după cum urmează (Tabelul
1.1).

19
Tabelul 1.1
Clasificarea dăunătorilor cerealelor pă ioase, din punct de vedere sistematic
Ȋncrengă tura Clasa Ordinul Familia Specia (denumire populară )
Nematode Secernentea Tylenchida Tylechidae Anguina tritici ; nematodul grâ ului
Atropode Insecta Orthoptera Tettigoniidae Tettigonia viridissima ; lăcusta verde

Acridiidae Dociostaurus maroccanus ; Lăcusta
marocană
Cantatopidae Calliptamus italicus ; Lăcusta italiană
Gryllotalpidae Gryllotapha gryllotalpa ; Coropișniț a
Gryllidae Gryllus campestris ; Greierul de câ mp
Thysanoptera Thiripidae Haplotrips trittici ; Tripsul grâ ului
Scutelleridae Eurygaster integriceps ; Ploșnița asiatică a
cerealelor
Eurygaster Maura ; Ploșniț a Maura
Eurygaster austriaca ; Ploșnița austriacă
Pentatomidae Aelia rostrata ; Ploșnița dungată mare
Aelia acuminate ; Ploșnița dungată mică
Homoptera Aphididae Schizaphis graminum ; paduchele verde al
cerealelor
Cicadidae Macrosteles laevis ;
Psammotetix stratus ; cicadelele cerealelor
Hymenoptera Cephidae Cephus pigmeus ; viespea paiului
Lepidoptera Noctuide Scotia segetum ; buha semănă turii
Tortricide Cnephasia pasquana ; omida minieră a
păioaselor
Gelechiidae Sitotroga cerealella ; molia cerealelor

O altă clasificare a dăunătorilor cerealelor păioase, se poate face după daunele produse de
către aceștia plantelor, î n diferite faze de dezvoltare, astfel (Tabelul 1.2 ).

20
Tabelul 1.2
Clasificarea dăunătorilor după daunele produse plantelor în diferite faze de vegetaț ie
Grupă dăună tori Denumire științifică Denumire populară Faze
I.Dăunători ai rădăcinilor ș i
ai semi nțelor aflate î n
germinare Melolontha melolontha L. Cărăbuș ul de mai Larve de diferite
vârste
Gryllotalpha gryllotalpha Latr. Coropișniț a Larve, nimfe și adulț i
Agrites spp. Viermi sârmă Larve de diferite
vârste
Agrotis segetum Den at Schiff Buha semănă turilor Larve
Anoxia villosa Fabr. Cărăbușul de stepă Larve
II. Dăunători care atacă în
faza de plantulă Mayetiola destructor Say. Musca de Hessa Larve
Oscinella fritt L. Musca suedeza Larve
Clorops pumilions Brierk. Musca galbenă a
cerealelor Larve
Oponyza florum L. Opomiza cerealelor Larve
Chaetocnema aridula Gyll. Puricele de pămâ nt Adulț i
Phyllotreta vittula Redt. Puricele dungat al
cerealelor Adulț i
III. Dăună tori ai frunzelor Schizaphis graminum Rond. Paduchele verde al
cerealelor Virginogene aripate
și nearipate
Eurygaster spp. Ploșniț ele cerealelor Larve, nimfe și adulț i
Aelia spp. Ploșnițe le dungate ale
cerealelor Larve, nimfe și adulț i
Zabrus tenebrioides Goeze Gândacul ghebos Larve
Oulema melanopa L. Gândacul ovă zului Larve și adulț i
Macrosteles sxnotatus L. Ciocorita grâ ului Adulț i
Psammotetix striatus L. Cicada stricată Adulț i
IV. Dăunători care atacă
tulpina Cephus pygmaeus L. Viespea paiuliu Larve
Haplodiplosis margianta Hubs. Viermele rosu al
paiului Larve
Cnephasia pasquqna Hb. Omida miniera a
păioaselor Larve
Chlorops pumilionis Bjerk Musca galbena a
cerealelor Larve
V. Dăunători ai spicului ș i
florilor Anguina tritici Steib. Nematodul boabelor
de grâ u Larve
Haplothrips tritici Kurdj. Tripsul grâ ului Larve,nimfe și adulț i
Eurygaster spp. Ploșniț ele cerealelor Larve, ni mfe și adulț i
Aelia spp. Ploșniț ele dungate ale
cerealelor Larve, nimfe și adulț i
Schizaphis graminum Rond. Păduchele verde al Virginogene

21
cerealelor nearipate ș i aptere
Anisoplia spp. Cărăbuș eii cerealelor Adulț i
Rhyzotrogus aequinoctialis L. Cărăbușul de aprilie Adulț i
Amphimallon solstitialis L. Cărăbuș ul de iunie Adulț i
Hadean basiliana Hb. Buha boabelor de
grâu Larve
Contarinia tritici Keef. Țânțărașul grâ ului Larve
VI. Alți dăună tori Locusta migratoria L. Lăcusta asiatică Larve, nimfe s i adulț i
Dociostaurus maroccanus
Thnub. Lăcusta marocană Larve, nimfe și adulț i
Calliptamus italicus L Lăcusta italiană Larve, nimfe și adulț i
Cricetus cricetus L. Harciogul Adulț i
Microtus arvalis Poll Șoarecele de câ mp Adulț i

1.2 Stadiul actual al cercetărilor privind dăunătorii grâului pe plan mondial
Pe plan mondial, dezvoltarea etomologiei s -a realizat în patru perioade distincte:
entomologia din antichitate, entomologia din evul mediu, entomologia în timpurile modern e și în
perioada contemporană.
Primele informații privind entomologia aplicată au fost întâl nite la chinezi, babilonieni,
asirieni, evrei, greci și români.
În lucrarea “Historia animalium”, Aristotel (384 -322 i.e.n.), s-a efectuat prima clasificare
și descriere a peste 500 de specii, din ca re 47 genuri de insecte. Aceasta a fost elaborată în dou ă
diviziuni: animale cu sânge -vertebrate ( Enaima ) și animale fără sânge -nevertebrate ( Anaima ),
în care sunt încadrate și insectele, sub denumirea de Psiliota.
După cum arată Beratlief în 1981, dăunătorii culturilor agricole erau considerați fie
atribuții mâniei dumnezeiești, fie acțiuni ale demonilor. O lungă perioadă de timp, lupta
împotriva acostora s -a dus prin rugăciuni publice, procesiuni sau prin stranii procese religioase.
Primul proces bizar împotriva dăunătorilor, a avut loc în Franța, î n anul 1120.
În Lorena, în secolul XVI, parohul Thiebault își sfătuia enoriașii să distrugă gărgărițele
grânelor din hambare, având metodă: “se așează în hambar sau în pod, o sobă bine încinsă în
care se aruncă 3 -4 papuci vechi, o copită de cal sau catâr, de bou sau vacă. Se inchid bine ușile și
se repe t de câte ori este nevoie” (gazarea produselor agricole).
Perioada evului mediu, a cunoscut diferențe de dezvoltare ale entomologiei, ce au vizat
sistematică și anatomo -fiziologia insectelor. În această peri oada, Albertus Magnus (1270),

22
prezintă în lucrarea “De animalibus” date referitoare la unele specii de in sect dăunătoare și
folositoare.
Datorită descompunerii aparatelor de mărit în special, dar și datorită altor cauze, în
timpurile moderne se pun bazele sistematicii, morfologiei și anatomiei insectelor. Cele mai
multe informații despre acestea le datorăm marelui naturalist Lin ne (1707 -1778), care a elaborat
lucrarea “Systema nature” .
Dezvoltarea entimologiei agricole a avut loc într -un ritm și mai rapid, în epoca
contemporană. În această perioada au apărut și o serie de entomologi care au cercetat aspecte
legate de biologia, ecologia și combaterea dăunătorilor agricoli, printre care amintim: Imms și
Uvarov (Anglia), Balachowsky și Faytand ( Franța) , Berlase și Silvestri (Italia), Boner și
Escherich (Germania), Bogdanov -Katicov, Rubtov și Kulâghin (Rusia), Howard și Comstock,
Harris, Fitsch, Packard (SUA), etc.
De-a lungul timpurilor, dăunătorii plantelor agricole au prod us însemnate pierderi de
recoltă. De exemplu, în anul 1875, lăcustele au produs calamități în Germania, Franța, Italia și
filoxeră în Fr anța, până în anul 1888. În țara noastră au fost cunoscute invaziile de lăcuste
începând din anii 1538, 1788, 1800, 1850, 1865, 1887, 1896, 1902, 19 12, 1923, 1924, 1927,
1933 (Ghimpu V., 1950).
Ca urmare a atacului dăunătorilor, cele mai mari pierderi se produc la cu lturile a căror
pondere în hrana oamenilor este mai mare, cum ar fi: grâul, porumbul, orezul, cartofii, legumele,
strugurii și fructele ( Tabelul 1.1). În complex, bolile, dăunătorii și buruienile, pot provoca
pierderi de recoltă la majoritatea plantelor de cultură. De -a lungul istoriei sale, om enirea a dus o
permanentă lunptă împotriva acestora, până la utilizarea feromonilor sexuali de sin teză și a
radiațiilor.
După Cramer (ci t. Bărbulescu, 1978) aceste pierderi sunt medii procentuale din valoarea
recoltei, la principalele plante de cultură, provocate de diferiți factori.

23
Tabelul 1.3
Pierderi de recoltă la culturile de cereale pe plan mondial
(Hatman M. si colab., 1987)
Cultura Pierderi în milioane tone % pierderi din recolta posibilă
Grâu 85,6 23,9
Ovăz 16,3 27,1
Orz 24,6 20,2
Secară 5,9 14,7
Orez 206,9 46,4
Porumb 120,9 34,8
Mei 46,3 38,0

Ȋn urma cercetărilor științe i moderne, s -au putut determina pierderile anuale s uportate de
culturile agricole ș i met ode eficiente de combatere a ace stora (Tabelul 1.4 ).

Tabe lul 1.4
Pierderi provocate de dăunători, agenți patogeni ș i buruieni la diferite culturi agricol e
(Barbulescu, 1987)
Cultura Pierderi în % datorită Total
Dăună torilor Agenț ilor patogeni Buruienilor
Grâu 5,0 9,1 9,8 23,3
Orez 26,7 8,9 10,8 46,4
Porumb 12,4 9,4 13,0 34,8
Cartof 6,5 21,8 4,0 32,3
Sfecla de zahă r 16,5 16,5 12,2 45,3
Plante ornament 11,5 10,2 10,8 32,5
Legume 18,7 10,1 8,9 37,7
Livezi, vii 5,8 16,4 5,8 28,8

24

CAPITOLUL 2
CADRUL NATURAL AL JUDE ȚULUI NEAMȚ
2.1 Așezare geografică
Județul Neamț are o suprafață de 5.896 km2 ( reprezentând 2,5% din suprafața țării) și
este situat în partea central -estică a României. Geografic, acesta este situat între 46˚ 40ˊ și 47˚
20ˊ latitudine Nordică și 25˚ 43ˊși 27˚ 15ˊ longitudine estică. ( Fig. 3.1. )
Reprezentând 2,5% din suprafață țării, Județul Neamț se încadrează în categoria
județelor mici și este străbătut de cursul mijlociu al râurilor Bistrița și Siret.
Prin amplasarea sa , Județul Neamț se învecinează cu :
– Județele Suceava, la nord;
– Județele Iași și Vaslui, la est;
– Județul Bacău, la s ud;
– Județele Harghita și Suceava, la vest.

25

Fig. 2 .1. Așezarea geografică a județului Neamț
Sursa: http://pe -harta.ro/Neam
2.2 Relieful
Relieful Județului Neamț este variat, compunându -se din unități montane și dealuri
subcarpatice precum și o serie de depresiuni și culoare de vale. În ansamblu, acesta are aspectul
unui amfitea tru natural, cu fațada orientată spre est: partea vestică o formează culmile înalte ale
munț ilor ( 800 – 1907 m ), dealurile subcarpatice ( 500 – 700 m ), podiș (400 – 450 m ), luncile
joase (100 – 200 m ).
Munții din acest județ au o suprafață de 2653 km2, reprezentând 45% din suprafață totală
a acestuia, iar dealurile și podișurile reprezintă 55%, având o suprafață de 3245 km2.
Unitățile montane aparțin Carpațil or Orientali ( Munții Stănișoara , Munții Bistriței,
Masivul Ceahlău, Munții Tarcău, Munții Gosmanu). Spre est urmează o s erie de depresiuni
(Neamț, Cracă u-Bistrița, Tazlău) și dealuri su bcarpatice, ce aparțin Subcarpaților Moldovei (
Pleșu, Corni, Runcu).
Culoarele de vale ale Siretului, Bistriței și Moldovei, ocupă un loc aparte în relieful
județului, având aspectul unor câmpii largi, dezvoltate la o altitudine de 180 – 200 m.

26
2.3 Hidr ografia
Județul Neamț dispunde de importante resurse de apă, atât de suprafață cât și subterane.
Apel e de suprafață formează întreaga rețea hidrografică ce drenează teritoriul județului.
Râurile c e traversează Județul Neamț au o lungime totală de peste 2 000 km, dintre care:
– Râul Bistrița – 118 km;
– Râul Moldova – 70 km;
– Râul Cracă u – 58 km;
– Râul Ozana – 54 km;
– Râul Siret – 42,1 km.
Cele mai importante râuri ale județului, din punct de ve dere al debitului, sunt râurile:
Siret, Moldova și Bistrița.
Din punct de vedere al regimului de alimentație, apele subterane au o pondere de 15 – 30
%, iar cele din topirea zăpezilor între 30 -40 %.
Lacurile existente pe teritoriul județului sunt artific iale, fiind amenajate în scopuri
complexe (hidroenergetice, pentru atenuarea viiturilor, irigații, piscicultur ă, rezervă de apă,
agrement). Dintre toate, acumularea Izvorul Muntelui este cea mai importantă, având o suprafață
de aproximativ 3120 ha și un vo lum de apă de aproximativ 1251 milioan e m3.
2.4 Clima
Clima Județului Neamț este temperat continentală. Caracteristicile acesteia sunt
determinate de variațiile de altitudine și de particularitățile circulației atmosferice.
Temperatura medie anuală crește progresiv de la vest spre est, din zona montană spre
regiunea dealurilor subcarpatice . În ceea ce prive sc maximele termice, temperatura maximă
absolută poate fi de 38,6˚C, în timp ce minimă poate fi de – 33,2˚C.
În regiune a montană, precipitatie au cele mai mari valori medii, scăzând cu cât ne
deplasăm spre est ( Ceahlău – Toaca peste 70 0 mm , Piatra -Neamț 649 mm, Roma n 529 mm).
Ȋn tabelul urmă tor sunt prezentate valorile temperaturilo r medii lunare calculate la stația
mete orologică Piatr a Neamț .

27
Tabelul 2.1
Temperaturi medii lunare în ultimii 83 de ani la stația Piatra Neamț
Stația Nr.
ani Luna Media
( 0C) I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Piatra
Neamț 83 -3,4 -1,7 3,2 10,1 15,8 19,4 21,3 20,7 16,6 10,2 4,2 -0,8 9,63

După cum se poate observa î n tabel ul 2.1, luna cea mai friguroasă este luna ianuarie
(intre -3,40C la Piatra Neamț ș i -8,70C la Toaca), iar cea mai călduroasă lună fiind luna iulie.
Anual, în județul Neamț, exceptând zona de munte, se înregistrează cca. 270 zile cu
temperaturii medii ˃ 00C, 220 de zile cu temperaturi ˃ 50C, 170 zile cu temperaturi ˃ 100C, 115
zile cu temperaturi ˃ 150C, 68 zile cu temperaturi ˃ 180C și 23 de zile cu temperaturi medii
˃200C.
Fiind considerate unul din elementele de baz ă ale climei, precipitațiile au o mare
importanță climatică, ală turi de regimul termic al aerului. Valorile precipitațiilor atmosferice
medii lunare ș i anuale (l/mp) sunt prezentate î n tabelul 2.2.

Tabelul 2.2
Precipitații medii lunare ș i anuale

După cum se poate observa î n tabelul 2.2, maximul de precipitații se înregistrează în luna
iunie iar minimul î n lunile ianuarie – februarie. Cele mai mari cantități de precipitații cad vara,
între 38 și 46% din totalul a nual, iar cele mai mici canti tăți de precipitații cad iarna, între 9 și
18% din totalul anual. Anual, în zona montană numărul zilelor de precipitații solide creș te, spre
exemplu Vf. Toaca înregistrează peste 106 zile cu ninsoare.
Ȋn următorul tabel este prezentată viteza medie lunană și anuală a vântului ( m/s), î n
perioa da 2014 -2016.

Stația Nr
ani Luna Total

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Piatra
Neamț 78 26,4 23,6 25,7 37,8 54,2 74,3 54,3 47,2 40,3 34,3 33,5 29,1 481

28
Tabelul 2.3
Viteza medie lunară și anuală a vântului î n perioada 2014 -2016
Stația Luna Media
(m/s) I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Piatra
Neamț 3,1 3,1 4,8 4,5 3,2 3,1 2,8 2,9 2,5 2,4 3,2 3,2 3,23

2.5 Vegetația, fauna și solurile
În funcție de altitudine și relief, în Județul Neamț se pot evidenția următoarele etaje de
vegetație:
-Etajul subalpine, acesta este în zonele cele mai înalte ale Masivului Ceahlău, a Munților
Hasmasului și Budacului. În aceste zone se dezvolt ă tufărișuri de jneperi și pajiști;
-Etajul pădurilor de molid, acesta se găsește pe toți versanții munților, având extindere
maximă în partea de vest a județ ului;
-Etajul pădurilor de foioase și amestec cu rășinoase, se află în zona montană mai joasă;
-Etajul pădurilor de foioase, în zona dealurilor submontane și zona de podiș;
-Luncile, se dezvoltă de -a lungul râurilor, unde predomină o vegetație ierboasă.
Domeniul forestier al județului a dăposteș te o faună bogată și de mare int eres vânătoresc,
în această zonă trăind următoarele animale: urs, lup, cerb, căprioară, râ s, vulpe, jder, veveriț a,
cocoș de munte, șoim, ieruncă .
De asemenea, în apele curate, în râuri și lacuri, trăiesc diverse specii de pești: păstrăv,
lipan, scobar, clean, morunaș, băbușcă.
Solul prezintă o succesiune zonală între Valea Siretului și culmile muntoase. Pe marginile
Siretului și Moldovei găsim cernoziomuri, în subcarpați domină solurile cenușii și brune
podzolice, iar în zona montană cele brune acide și brune podzolice.

2.6. Co muna Mărgineni din județul Neamț

Comuna Mărgineni este situată în partea de sud -est a județului Neamț, fii nd situată de o
parte și de alta a drumului 157. Reședința comunei, satul Mărgineni, se află la distan ță de 25 km
de municipiul Piatra N eamț, reședința de județ. La recensământul din 2011 avea o populație de
3960 locuitorii. Altitudinea maximă este de 495 m în punctul Buhlea – Movilița. Un punct de
reper deosebit de interesant este “Movila Iucaș ului”, cu o altitudine de 490 m. (Fig. 3.2.)

29

Fig. 2 .2. Așezarea geografică a comunei Mărgineni
Sursa: http://google -maps.pro/satellite/Margineni.Neam t.Romania
Mărgineni a fost sat domnesc, întemeiat, probabil, la începutul secolului al XI -lea, pe
pârâul cuprins între cele două dealuri care se unesc în partea de nord, făcând prielnică viețuirea
oamenilor, care au beneficiat și de pădurea care era la marginea satului.
Suprafața totală a comunei Mărgineni este de 5983 ha fiind compu să din satele:
Mărgineni, Hoisești, Hârțești și Itrineș ti. Din punct de vedere a categoriei de folosință terenul se
împarte astfel: Terenuri agricole: 3947 ha sunt teren arabil, 965 ha pășune, 238 ha fânețe, 5 ha
vii, 2 ha livezii. Terenuri neagricole: 523 ha păduri, 75 ha ape, 99 ha drumuri, 108 ha construcții,
20 ha nepr oductive.
Relieful Comunei Mărgineni este complex și variat. Din partea de apus a comunei, se pot
observa în depărtare ramificațiile mun ților Carpați, din care se înalță maestos mărețul Ceahlău,
iar spre răsărit, se întind ca niște trepte , paralele dealuri le către valea Siretului.

30

PARTEA A II A
CONTRIBUȚ II PROPRII

31

CAPITOLUL 3
SCOP, OBIECTIVE, MATERIAL ȘI METODA DE CERCETARE
3.1 Scop ul și obiectivele cercetă rii
Observa țiile s -au axat pe st abilirea structurii speciilor dăunătoare din cultura de grâu,
cunoașterea complexului de dă unători ai culturi de grâu, biologia și ecologia dăunătorilor
precum ș i stabilirea celor mai eficient e tratamente chimice, aplicate împotriva dăună torilor.
Scopul acestei lucrări este de a contribui la creșter ea productivității, prin reducerea
numărului de dăunători ș i reducerea pagubelor produse de aceștia la cultura de grâ u.
Princi palele obiective urmarite î n cadrul acestei lucari sunt:
1. Identificarea principalilor dăunători din cultura de grâ u;
2. Stabilirea modului de atac al dăună torilor;
3. Combaterea dăunătorilor din cultura de grâu.

3.2 Material ș i metoda de ce rcetare
3.2.1 Materialul de studiu
Materialul de studiu se compune din totalitatea soiurilor de grâu cultivate în cadrul
unității S.C.M ircea&Ana.S.R.L. în perioada anilor 2014,2015 ș i 2016. Pe parcursul celor tre i ani
pentru realizarea observațiilor s -au avut î n vedere trei soiuri de grâ u:
– Soiul Ariesan;
– Soiul Glosa;
– Soiul Boema .

32
Pentru combaterea cât mai rațională a dăună torilor trebuie efectuat un control fitosanitar
periodic, î n cadrul căruia este nevoie de cunoașterea exactă a speciilor, locul unde se găsesc ș i
aria de răspândire a dăună torilor.
Prin controlul fitosanitar se urmărește: evidenț ierea prezenței dăunătorilor comuni sau de
carantină de pe un teritoriu, determinarea densității numerice a dăunătorilor și stabilirea gradului
de dă unare, a frecvenț ei, in tensității și a pagubelor produse de aceșt ia.
Acest control se poate realiza ș i asupra culturilor sau produselor vegetale dep ozitate prin
diferite metode ș i anume: control vizual, prin luarea de probe de analiză (adulț i, larve, organe
atacate, etc); control prin scuturare sau frapaj , se realizează prin scuturarea ra murii cu un baston
de lemn cu vârful îmbrăcat în cauciuc și cole ctarea insectelor î n pungi, saci sau umblele; control
de capcane aspiratoare , prin care se aspiră insectele din coroana pomilor; control prin surse
luminoase , utilizat la captarea insectelor fototropic positive; control cu ajutorul capcanelor cu
feromoni s exuali specifici (Atrapom, Atrafun, Atrabot, etc); control cu capcane alimentare , prin
utilizarea momelilor ce atrag diferite specii de daunatori; control cu ajutorul fileului
entomologic , pentru studii de sinteză .
Dăunătorii din cultura de grâ u care constituie materialul de cercetare s -a obținut prin
capturarea adulț ilor de: Eurygaster spp., Aelia spp., Zabrus tenebri oides, Anisoplia spp., Agriotes
spp., Haplothrips tritici, Schizaphis graminum, care au fost capturaț i cu ajutorul capcanelor de
sol tip Barber și chiar cu mâna, de pe plantele de grâu și de pe gramineele spontane în toată
perioada de vegetație î n ani 2014 -2016, care zburau sau staționau pentru a se hră ni cu frunzele
sau boabele aflate în diferite faze de vegetaț ie (lapte, lapte ceară , etc.)
Ȋn funcție de câți dăunători au fost capturaț i la m2 s-a putut stabili, numă rul de plante
atacate la m2.
Frecvenț a atacului(F%) constituie de asemenea u n alt indicator, care reprezintă valoarea
relativă a numărului de plante față de numărul de plante analizate și se calculează dupa formula:
F%=

Ȋn care: n – reprezintă numă rul de plante sau organe atacate; N – numarul de plante sau
organe analizate.
Intensitatea atacului (I%) reprezin tă de fapt procentul de plante sau de organe atacate ale
plantei distruse de către dăunător.
Întrucât, acest indicator adesea este subiectiv, se dau note după următoarea scară:

33
 0-cu procent de atac 0;
 1-atac de 1 până la 3% din plantă sau organ;
 2-atac de până la 10%;
 3-atac peste 10% până la 25%;
 4-atac de 25% până la 50%;
 5-atac de la 50 % până la 75%;
 7- atac de la 75 % până la 100%.
În funcție de această scară, intensitatea atacului I% se calculează după formula:
I%=∑

în care : i – reprezintă procentul cla sei; f- este numărul de plante sau organe atacate pe fiecare
clasă notate cu x; n- numărul total de plante sau de organe examinate .
Gradul de atac(GA) este egal cu produsul dintre acești doi indicatori:
G.A=

Ȋn care: F% – frecvenț a atacului, I%-intensitatea atacului.
Toate aceste notă rii, observații se desfășoară pe parcursul perioadei de vegetație, fără a
putea stabili pierderea.
Dacă ne aflăm la recoltare și vrem să stabilim pierderile de recoltă (P%) produse de un
dăunător, atunci se poate utiliza formula:
P% = F * (1 –
) * 100
a= producț ia plantei sau culturii neatacate;
b= producț ia plantei sau culturii atacate la hectar.
Pragul economic de dăunare (PED) , definește densitatea la care încep daunele, iar pragul
economic de dăunare, reprezintă deja pierderi care, economic, justifică aplicarea de măsuri active
de combatere . Pragul economic de dă unare, spre deosebire de prognoză și avertizare, permite
diferenți erea lucrărilor de combatere de la o solă la alta de grâ u.
Ȋn solele unde pragul economic de dă unare este atins, se aplică lucrări de combatere, iar
în solele unde pragul economi c nu este atins nu se efectuează lucră ri de combatere.

34
Pentru scopuri practice , de aplicare concretă a lucrărilor de combatere se folosesc tabele
speciale care dau densitățile sau nivelul de atac pe faze de vegetație a plantelor, în funcție de care
se stabilește momentul de tratare și dacă se tratează sau nu (tabelul 3.1).

Tabelul 3.1
Pragul economic de dăunare al dăunătorilor cerealelor pă ioase
Nr.
crt. Dăună tori Valoare PED
Denumire
științifică Denumire populară
1 Eurygaster spp.
Aelia spp. Ploșnitele cerealelor 7 exemplare/m2, pentru culturile cu vegetație ș i
densitate normal ă;
3-5 exemplare/m2, pentru culturi slab ieșite din iarnă ;
5 exemplare/m2, pentru lanurile cu grâ u de consum;
3 larve/m2, pentru loturile semicere.
2 Haplothrips tririci Tripsul grâ ului 8 adulț i/spic
3 Schizap his
graminum Paduchele verde al
cerealelor 20-30 afide/plantă , la plantele tinere;
100 afide/plantă, la plantele avansate în vegetaț ie.
4 Anisoplia spp. Cărăbuș eii cerealelor 5 exemplare/m2
5 Agriotes sp. Viermi sârmă 1-5 larve/m2
6 Zabrus
tenebrioides Gândacul ghebos 1-2 larve/m2

3.2.2 Măsuri de preverire ș i combatere
Pentru a putea proteja culturile de dăunători, trebuie avut în vedere un complex de
măsuri, ce poate fi grupat î n: măsuri preventive (măsuri de carantină fitosanitară, mă suri
agrofitotehnice) ce c onstituie profilaxia plantelor ș i măsuri cu rative (măsurile fizice, mecanice,
chimice ș i biologice), ce au ca rol terapia plantelor.
Măsuri de carantină fitosanitară – au în vedere un complex de mă suri ce sunt aplicate
pentru a preveni apariția unor dăunători periculoși în țar ă.
Carant ina fitosanitară poate fi internă sau externă, în funcție de obiectivele urmărite.
Carantina internă are rolul de a împiedica răspân direa sp eciilor dăună toare periculoase din
interiorul țării, în zonele în care aceștia nu au fost încă semnalați. Carantina externă , are drept
scop controlul tutur or produselor vegetale care intră în țară , care ies din țară sau care sunt în
tranzit, pentru î mpiedi carea pătrunderii în țară a dăunătorilor aflați în carantină .

35
Măsuri agrofitotehnice – pentru prevenirea și combaterea dăunătorilor, principalele mă suri
agrofitotehnice sunt: aleger ea terenului, asolamentul, lucrările solului, aplicarea rațională a
îngrășămintelor, epoca de semănat, sămânț a, recoltarea la timp, c ultivarea speciilor, soiurilor și
hibrizilor re zistenți sau toleranți la atacul dăună torilor.
 Alegerea terenului – are un rol foarte important în preî ntâmpinarea atacului unor
dăună tori, ceea ce f avorizează creșterea productivității, garantând capacități productive
maxime.
 Asolamentul – pe lângă fapt ul că permite combatrerea dăunătorilor dintr -o monocultură,
asolamentul contribuie la scăderea numărului de dăunători datorită succesiunii culturilor
în timp și spaț iu.
 Lucră rile solului – contribuie la scăderea rezervei biologice a dăunătorilor, creând
condiț ii optime pentru dez voltarea plantelor. Prin efectuarea lucră rilor solului se dis trug
gazdele intermediare ale dăunătorilor, distrugând totodată buruienile ș i samulastra.
 Aplicarea rațională a îngrășă mintelor – prin aplicarea corectă a îngrăsămintelor plantele
își măresc rezistența la atacul dăună torilor.
 Epoca de semănat, sămânaț a – prin alegerea optimă a epocii de semă nat, se poate evita
sau limi ta atacul de dăunători, iar pentru înființarea culturilor trebuie utilizată o sămânță
sănătoasă, neinfestată, cu însuș iri biologice superioare.
 Recoltarea la timp a culturilor – prin utilizarea la timp a acestei mă suri se p oate evita
scuturarea boabelor ș i formarea sa mulastrei, dar poate contribui și la scăderea numărului
de dăună tori.
 Cultivarea sp eciilor, soiurilor și hibrizilor rezistenți sau toleranți la atacul dăună torilor –
pentru protejarea plantelor de dăună tori se poate apela la crearea soiurilor și hibrizilor
rezistenți, iar introducerea acetora în cultură , poate rezolva problema cu atacul
dăună torilor.
Măsuri mecanice de prevenire și combatere a dăună torilor – datorită faptului că aceste
măsuri necesită un volum mare de muncă și nu asigură o com batere eficientă în timp util,
măsurile mec anice au o aplicabilitate redusă. Cele mai importante măsuri din această grupă sunt:
adunarea insectelor, șanț urile capcană, inele cu clei, brâiele capcană , omizitul, momeli capcană,
scuturarea pomilor însă cuitul fructelor și igiena culturală .

36
Măsuri fizice de combatere a dăună torilor – pentru combaterea insectelor și a altor
dăunători, în această grupă sunt uti lizate diferite procese fizice ș i anume: folosirea temperaturilor
ridicare sau scă zute, focul, lumina, p ulberile deshidratante ș i razele X si Y.
Măsuri chimice de combatere a dău nătorilor – aceste măsuri au în vedere combaterea
dăunătorilor, a agenților patogeni ș i a buruienilor, prin aplicarea produselor fitofarmaceutice sau
pesticidelor.
Măsuri biologice de combatere a dăună torilor – prin combaterea biologică se înț elege
utiliza rea organismelor vii și a produșilor activității lor, în vederea reglării numărului de
dăunători. Mijloacele de luptă din această grupă, împortiva dăună torilor sunt: folosirea
microorganismelor patogene, folo sirea zoofagilor, lupta autocidă, lupta hormonal ă, lupta
genetică și lupta fiziologică .

3.2.3 Metode de cercetare
Ȋn cadrul fermei, pentru identificarea dăunătorilor din cultura de grâ u, s-au folosit mai multe
metode de cercetare, cele mai impor tante fiind: metoda tip Barber ș i metoda fileului
entomologic.
3.2.3 .1 Metoda tip Barber
Metoda cu cele mai bune rezultate este metoda capcanelor tip Barber. Pentru reali zarea
acesteia, a fost nevoie să îngropăm în sol un borcan de sticlă sau un recipient similar de tablă,
astfel încât deschiderea să fi e puț in la nivelul solului. Recipientul a fost umplut 1/3, 4%
formalină și a fost acoperit cu un pătrat din tablă cu 2 picioare, ce a fost ridicat 4 cm deasupra
solului, sau cu o șipcă de le mn pătrată sprijinită pe pietre, p entru evitarea umplerii cu apa î n caz
de ploaie. Pe o solă, acestea au fos instalate în număr de 4, la o distanță de 1 -5 m una de cealaltă
și au fost puse î n formă de pă trat.
Rezultatele obținute î n urma capcanelor de sol , nu reflectă densitatea absolută, ci densitatea
dinamică, care nu depinde atât de mult de abundența indivizilor câ t de activitatea acestora.
Utilizată de mai mult timp î n entomolog ie, metoda capcanelor de sol a început să fie
întrebuințată în cercetă rile cu caracter ecologic, după apariția lucră rii lui Barber (1931), c are a
propus t urnarea diferitelor lichide fixătoare î n capcane, acestea fiind numite, mai apoi, capcane
Barber. Lichidul fixător are o influență mare asupra eficacităț ii capcanelor. Sub form a acestuia se
poate utiliza: î n concen trație de 4% formalină, etil englicolul, soluție concentrată de NaCl, etc.

37
Comparativ cu alte lichide, soluția de formalină din capcane are un caracter atractant pentru
carabide.
Prezența lichidului fixă tor exclude canib alismul între indivizii capturați în aceeași capcană și
micșo rează probabilitatea evadă rii acestora. Acest lichid trebuie să posede calităț i bune de
conservan t pentru a putea preveni macerația indivizilor capturaț i (Bernhard, 1999).
Metoda capcanelor de so l a fost descrisă în multe lucrări științ ifice de specialitat e, printe
care amintim: Cudrin (1966,1971), Lamotte (1969), Le Berre (1969), Feoktiov (1980),
Kryzhanovsky (1983), Mohan, Ardelean (1993), cit. Talmaciu (1995).

Fig. 3.1 Metoda tip Barber
3.2.2.2 Metoda fileului entomologic
Fileul entomologic este folosit pe ntru capturarea insectelor zburătoare, acesta este alcă tuit
dintr -un cadru de lemn care într -un capăt are mâner iar în celălalt capă t este fixat un cerc făcut
din sârmă . Cercul este fixat de cadr ul de lemn iar pe acesta se atașează un con confec ționat din
plasă sau din hâ rtie.

Fig. 3.2 Metoda fileului entomologic

38

Capitolul 4
DĂUNĂTORI SEMNALAȚI
4.1 Dăunătorii semnalați în cadrul fermei SC.Mircea&Ana.SRL
Cultura de grâu este atacată, pe toată durata perioadei de vegetație, de către numeroase
specii de insecte, capabile să producă pagube importante, atât din punct de vedere calitativ cât și
cantitativ.
Cele mai importante pagube sunt produse de ploșnitele cerealelor în perioa da de
primavară -vară:
 Eurygaster spp., ordinul Heteroptera, familia Scuteleridae ;
 Aelia spp. Ordinul Heteroptera, familia Scuteleridae;
Pe lângă aceste specii de insect, pagube importante produc și alte specii dăunătoare cum
sunt:
 Zabrus tenebrioides ordi nul Coleoptera, familia Carabidae;
 Anisoplia spp. ordinul Coleoptera, familia Scarabaeidae;
 Agriotes spp., ordinul Coleoptera, familia Elateridae;
 Haplothirips tritici Kurdj, ordinul Thysanoptera, familia Phlaeothripidae;
 Schizaphis graminum, ordinul Homoptera, familia Aphididae;

4.1.1. Eurygaster spp. – Ploșnițele cerealelor, ordinul Heteroptera, familia Scutelleridae
Raspândire
Ploșnițele cerealelor sunt prezente în centrul și sud -estul Europei, în vestul Europei și în
nord-estul Africii. Ȋn România sunt răspândite în toate zonele unde se cultivă cereale, ele se
găsesc în densități mai mari în regiunile de stepă și a pădurilor de stejar.
Cele mai importante sunt: Eurygaster integriceps Put., Eurygaster Maura L., Eurygaster
austriaca Schr. Cea mai frecventă și păgubitoare este specia Eurygaster integriceps Put.

39

Descriere
Speciile se deosebesc între ele prin urmatoarele caracteristici mai importante:
 mărimea corpului adultului;
 forma capului;
 raportul dintre plăcile maxilare și clipeu;
 marg inile laterale ale pronotului.
Adultul de Eurygaster integriceps – are corpul de 9 -13 mm lungime, prezintă capul
rotunjit la vârf, clipeul nu este acoperit de plăcile maxilare, marginile laterale ale pronotului
sunt convexe. Culoarea corpului poate varia, de la galben -brun până la brun -închis, uneori
neagră.
Adultul de Eurygaster maura – are corpul de 9 -10 mm lungime, capul are formă
triunghiulară, rotunjit la vârf, marginile pronotului sunt drepte, plăcile maxilare nu acoperă
clipeul.
Adultul de Eurygaster austriaca – are lungimea corpului de 10 -12 mm, capul este sub
forma unui triunghi echilateral, marginile pronotului sunt concave, iar clipeul este acoperit
complet de plăcile maxilare.
Ouăle prezintă inițial culoarea verde deschis, de forma unui butoiaș. Ȋn urma dezvoltării
embrionului, culoarea ouălelor devine cafeniu -roșcată.
Larvele sunt asemănătoare cu adulții.
Biologie și ecologie
Speciile Eurygaster prezintă un ciclu biologic asemănător. Prezintă un singur ciclu de
vegetație pe an, iernând în stadiul de adult în frunzarul pădurilor de foioase, pe sub ierburi.
Adulții încep să apară și să migreze din locurile de iernare în cursul lunii aprilie, când
temperatura medie zilnică este de peste 10˚ C. Ȋn zilele puternic însorite când temperatura
este de peste 18˚ C, adulții realizează zborul masiv. Ploșnițele pot străbate până la 100 km de
la locul de hibernare, în căutarea culturilor de cereale păioase, zburând fără întrerupere 20 -30
km.
Copulația se desfășoară la câteva zile de la apariție. După 1 -2 saptămâni de la zborul
maxim, se realizează primele depuneri de ouă. Ponta se realizează pe o perioadă de 30 de
zile. Adulții depun ouăle pe toate organele aeriene (pe frunze, tulpini), de preferință pe

40
burduf și pe spicele apărute. Depunerea se face obișnui t, câte 14 ouă, pe două rânduri de câte
7 ouă, incubația durează 7 -15 zile.
Durata dezvoltării larvelor durează 30 -40 zile, în această perioadă larvele năpârlesc de 5
ori, de obicei larvele ajung la maturitate odată cu începerea recoltării cerealelor.
Factorii climaticii și biotici influențează puternic dinamica populațiilor de ploșnițe, iar pe
parcursul iernii o parte din adulții hibernanți pier, de asemenea vremea umedă și rece din
primăvară și vară împiedică dezvoltarea normală a acestora. Cu toate ast ea, factorul limitativ,
cel care influențează mult înmulțirea ploșnițelor cerealelor, îl constituie paraziții oofagi și
anume: Trissolcus grandis Thoms și Telenomus chloropus Thoms , aceștia pot da în anii
favorabili un grad de parazitare de până la 90%.
Plante atacate și mod de dăunare
Ploșnițele atacă cerealele păioase, în special grâul și diferite graminee spontane. Adulții și
larvele atacă toate organele aeriene ale plantelor, frunze, tulpini, spice și boabe, iar atacul
începe din luna aprilie și dureaz ă până la recoltarea cerealelor.
Odată cu înțepătura, ploșnița introduce în celule și o cantitate de salivă, care are
proprietăți enzimatice, foarte active, producând o degradare a substanțelor, în acest fel se
formează o mică proeminență ca un con, ce po artă denumirea de “con salivar” . Când aceste
conuri se desprind și cad, în locul lor rămâne un punct negru, înconjurat de o zonă albă –
galbuie sau brună.
Cel mai periculos atac este cel asupra boabelor, mai ales atacul produs de larve. Când
boabele sunt înțepate în faza de lapte, ele se zbârcesc complet. Boabele atacate au un conținut
redus de gluten, acestea producând făina de calitate inferioară (nepanificabilă) și o greutate
mai mică, iar facultatea germinativă redusă (Banita Emilia si Caciulescu, 1971 ; Bărbulescu,
1973).
Atacul asupra frunzelor, face ca acestea să se îngalbenească, se rasucesc și se usucă, de la
locul înțepăturii, atârând ca o sfoarâ. Când atacul se manifestă la diferite niveluri ale spicului,
se poate abserva că partea spicului de dea supra înțepăturii se albește și nu mai leagă. Acest
atac, precum și atacuri produse de alți dăunători asupra spicului, poartă denumirea de albeaț a
spicelor .

41

Fig 4.1 Ploșnițele cerealelor ( Eurygaster spp.)
4.1.2. Aelia spp. – ploșnițele cerealelor, ordinu l Heteroptera, familia Scuteleridae
Descriere
Speciile genului Aelia au corpul eliptic, cu dungi longitudinale de culoare galbenă, pe pronot
și scutel, iar pe femurele mediane și posterioare prezintă pete punctiforme de culoare neagră,
având scutelul triunghiular.
Acestea se deosebesc între ele prin următoarele caracteristici:
 mărimea corpului;
 numărul de dungi longitudinale de culoare galbenă de pe pronot și scutel;
 numărul de pete punctiforme de culoare neagră de pe femurele mediane și
posterioare.
Aelia acuminate L. – are culoarea corpului galbenă -brună, de 7 -10 mm lungime și
prezintă 3 dungi longitudinale pe pronot și scutel, iar pe femurele mediane și posterioare se
disting 2 pete punctiforme negre.
Aelia rostrata Bob. – are corpul mare, oscilând între 11 -12,5 mm, pe pronot și scutel are
numai 2 dungi longitudinale galbene, iar pe femurele mediane și posterioare, câte o pată
punctiformă de culoare neagră.
Ouăle sunt asemănătoare cu cele ale genului Eu rygaster, iar larvele sunt asemănătoare cu
adulții.
Biologia, ecologia, plantele atacate și modul de dăunare ale genului Aelia, sunt
asemănătoare genului Eurygaster.

42

Fig. 4.2 Ploșnițele cerealelor (Aelia spp.)
4.1.3. Zabrus tenebriodes – gândacul ghebos , ordinul Coleoptera, familia Carabidae
Răspândire
Gândacul ghebos este răspândit în Europa, Orientul Apropiat și Asia Centrală. Ȋn
România a fost menționat începând cu anul 1887 și este întânlit în toate zonele de cultură a
cerealelor păioase, mai ales în Câmpia Bărăganului. De asemenea, se întânlește în Câmpia
Dunării, Banat, Moldova și Dobrogea.
Descriere
Adultul are corpul oval alungit, de 10 -16 mm lungime și are culoare neagră pe partea
dorsală și brun -roșiatică pe partea centrală. Protoracele este bom bat ca un gheb, de unde îi
pleacă și denumirea de “gândac ghebos”, cu baza și marginile laterale puternic punctate. Elitrele
cu câte 9 striuri longitudinale. Antenele, tibiile și tarsele sunt roșcate, iar femurele mai închise.
Oul are formă ovală și este de 2-2,5 mm lungime, având culoarea albă.
Larva matură are 30 -35 mm, corpul este ușor turtit, îngustat treptat spre partea
posterioară și are culoare alb -cenușie. Capul este de culoare brun -închis, lucios, dorsal, aproape
plan și convex ventral, iar mandib ulele sunt puternice și dințate. Antenele sunt formate din 4
articole, toracele este brun, iar părțile abdominale prezintă dorsal sclerite brun -deschis. Pe părțile
laterale ale corpului se disting negi păroși, iar penultimul inelar abdominal este prevăzut cu 2
apofize chitinoase și păroase.
Pupa are o lungime de 18 -20 mm și este de culoare alb -cafenie.

43
Biologie și ecologie
Gândacul ghebos iernează în stadiul de larvă tânără în sol și are o singură generație pe an.
Larvele se hrănesc intens în cursul lunilor aprilie și mai, iar la sfârșitul lunii mai ajung la
maturitate.
Transformarea în pupă are loc la 15 -29 cm adâncime în sol și apoi se transformă în
insecte adulte, în casuțele pupale. Această transformare are loc la sfârșitul lunii mai, începutul
lunii iunie. Ȋncepând cu a doua jumătate a lunii iunie, adulții devin fototropic pozitivi, găsindu -se
pe spice și ziua. Părăsirea locului de estivație începe către sfârșitul lunii august începu tul lunii
septembrie, când ponta este depusă în sol la adâncime de 5 -15 cm, incubația având o durată de
15-20 zile.
Plante atacate și mod de dăunare
Datorită faptului că este o specie oligofagă, atacă în stadiile de adult și larvă. Ȋn timp ce
adulții con sumă florile și boabele în diferite faze de coacere, larvele produc cele mai mari
pagube, atacând frunzele, în special la grâul de toamnă. Acestea din urmă, trag frunzele
plantelor tinere în galeriile de la baza plantelor, le sfâșie și rămân numai nervure , care se usucă.
Atacul larvelor se manifestă în vetre, iar la invazii mari, culturile pot fi disctruse în totalitate.

Fig. 4.3 Gândacul ghebos

44
4.1.4. Anisoplia spp. – cărăbușeii cerealelor, ordinul Coleoptera, familia Scarabaeidae
Răspâ ndire
Dintre to ate speciile genului Anisoplia, pentru țara noastră prezintă o importanță
urmatoarele: Anisoplia austriaca Hrbst ., Anisoplia segetum Hrbst . si Anisoplia lata Er . Acestea
sunt răspândite îndeosebi în Europa Centrală și Orientală și în Peninsula Balcanică, i ar în
România acestea se întânlesc predominant în regiunile de stepă și silvostepă, cu excepția zonei
alpine.
Descriere
Anisoplia austriaca Hrbst. – adultul are 12,5 – 16 mm lungime, are corpul de culoare
neagră, capul, pronotul și scutelul cu reflexe verz ii. Elitrele sunt castanii – roșiatice, unicolore
sau pot fi prevăzute cu o pată patratiformă scutelară, neagră , mai mult sau mai puțin dezvoltată.
Pe margini, elitrele sunt prevăzute cu un rând de sete lungi, groase și scurte, mai ales în regiunea
humeral ă.
Anisoplia segetum Hrbst. – are 10,0 – 13,5 mm lungime, corpul alungit de culoare neagră
– verzuie, cu luciu metallic pronunțat verzui sau aramiu pe cap, pronot și picioare. E litrele sunt
de culoare cafenie – roșcată, prevazute pe margini cu un rând de sete lungi ș i groase . Pubescenta
elitrelor este rară și mai scurtă decâ t pronot, i ar perii scutelului sunt lungi ș i aple cați spre partea
posterio ară.
Anisoplia lata Er. – are o lungime de 10,0 – 14,5 mm, corpul lat, de culoare neagră, capul
și pro notul cu reflexe verzui slabe. Elitrele sunt castanii – roșcate, late, aproape glabre.
Anisoplia Agricola Poda. – adultul are lungimea de 11,0 – 13,0 mm, corpul caracterizat
printr -o accentuată convexitate dorsală. Elitrele sunt de culoare castanie -galbui e, castanie –
roșiatică, iar vârful acestora este mai mult sau mai puțin negru. Pronotul este prevăzut cu o
pubescență scurtă și deasă.
Larvele de Anisoplia sunt de tip melolontoid, au culoare albă -cenușie, lungimea corpului
variază între 23 – 32 mm și se p ot deosebi între ele prin chetotaxia sternitului anal.
Pupele au la început culoare albă, apoi devin galben -bruni, lungimea lor variază între
13,4 – 16,0 mm, iar lățimea între 4,2 – 7,5 mm.
Biologie și ecologie
Iernează în sol în stadiul de larvă, la adân cimi cuprinse între 35 – 80 cm, în funcție de
natura solului. Ȋn solul brun -roșcat de pădure cu textura luto -argiloasă, larvele se găsesc la o

45
adâncime de 30 – 35 cm, iar în solul cernoziom -ciocolatiu, cu textură lutoasă la 35 – 50 cm și în
solul cernoziom -castaniu, carbonat, cu textură luto -nisipoasă, la 60 – 80 cm sau chiar mai mult.
Adulții apar la sfârșitul lunii mai, începutul lunii iunie. Primii adulți apar în timpul
înflorii grâului și formării boabelor și aparțin specie Anisoplia segetum, iar adulț ii celorlalte
specii apar către sfârșitul maturității în lapte a boabelor de grâu.
Zborul cărăbușeilor durează 24 – 29 zile, aceștia fiind insecte diune, termofile, sunt active
în zilele călduroase, atunci zboară și se hrănesc cel mai intens. Copulația are loc în primele zile
ale apariției.
Ponta incepe la începutul lunii iunie și se continuă până în luna iulie.
Ouale se depun în sol, în grupe de 1 -27 oua, incubația dureaza 17 – 22 de zile, iar larvele
apar la sfârșitul lunii iunie începutul lunii iulie. Când temperatura solului la sub 5 cm adâncime,
atinge 8˚C, larvele se pregătesc de iernat, retrăgându -se în straturi mai adânci.
Evoluția larvară și numărul de generații variază de la o specie la alta și anume: la
Anisoplia austriaca, Anisopl ia lata si Anisoplia agricola, dezvoltarea larvelor durează 22 de luni
și au o generație la 2 ani, iar la Anisoplia segetum durează 10 luni și are o singură generație pe
an.
Plante atacate și mod de dăunare
Cei mai periculoși dăunători ai gramineelor cult ivate și spontane (grâu, secară, pir,
ovascior, obsigă, etc), sunt adulții de Anisoplia, îndeosebi adulții de Anisoplia segetum, care prin
roaderea ovarelor florilor și a boabelor, produc pagube mari, mai ales la grâu si secară. Aceștia
pot provoca pagube și prin scuturarea boabelor și pot distruge boabe din 6 -10 spice, pe parcursul
vieții lor.

46

Fig. 4.4 Cărăbușeii cerealelor

4.1.5. Agriotes spp. – gândacii pocnitori, ordinul Coleoptera, familia Elateridae
Răspândire
Ȋn Romania, gândacii pocnitori se găs esc frecvent în culturile agricole, mai ales în
solurile pozdolice, în luncile râurilor și Delta Dunării. Aceștia se întanlesc în toate regiunile
globului, dar mai ales în Europa, Siberia, Asia Centrală, Orientul Apropiat, Orientul Mijlociu,
America de Nor d, etc.
Cele mai importante specii ale acestei grupe de dăunători sunt: Agriotes lineatus L.,
Agriotes ustulatus Schall si Agriotes obscurus L.
Descriere
Agriotes lineatus L. – adultul acestei specii are o lungime de 7 – 10 mm, culoare brun –
roscată, cu elitrele mai deschise, iar interstriile elitrelor sunt mai late și sunt prevăzute cu o
pubescență deasă.

47
Agriotes obscurus L. – are corpul de culoare brun –închis, lungimea corpu lui de 7 -10 mm
și capul de culoare galbenă. Pronotul nu este lung, dar este lat, elitrele sunt pubescente și prezintă
numeroase puncte dispuse în linii longitudinale.
Agriotes ustulatus Schall. – lungimea corpului este de 9 -12 mm , culoarea brun -închis sau
chiar negru, elitrele sunt mai deschise, iar antenele și picioarele sunt de culoare galben -brun.
Ouale au forma aproape ovoidală având chorionul tare și rezistent, culoare albă, iar
lungimea lor variază între 0,5 – 1,5 mm, în funcție de specie.
Larvele mai poartă denumirea de “viermi sârmă” și sunt de tip elaterid. Corpul lor este
alungit și cilindric, acoperit de un tegument puternic chitinizat și are culoare galben -castanie, iar
picioarele sunt scurte și de aceeași mărime. Ultimul segment abdominal are formă conică și
prezintă pe partea dorsală doua escavațiuni ovale. Lungimea larvei mature ajunge până la 25
mm.
Pupa este de culoare galbenă, iar unghiurile anterioare ale pronotului prezintă
excrescențe chitinizate.
Biologie și ecologie
Speciile menționate anterior au ciclul biologic asemănător: ierneaza în sol ca larve de
diferite vârste și ca adulți, prezentând o generație la 3 – 5 ani. Imperecherea are loc începând cu a
doua jumatate a lunii mai, după care are loc depunerea ouălor. Ace stea se depun în sol, la o
adancime între 1 – 5 cm, izolat sau în grupe de 3 -5. O femela poate depune între 150 – 200 oua.
Larvele apar în luna iunie, evoluția lor durează 3 – 4 ani, iar în cel de -al 3-lea sau al 4 -lea
an, în lunile iulie -august, ele aju ng la maturitate, își construiesc în adâncimi variabile ce pot
ajunge până la 40 cm, căsuțe speciale, în care se transformă în pupe și după 25 -30 zile apar ca
adulți, rămănând în sol, în căsuțele pupale, până în primăvara anului următor.
Plante atacate și mod de dăunare
Gândacii pocnitori au un regim de hrană compus, consumând diferite insecte mici, râme,
boabe de cereale, etc, iar unii prefer și frunzele de cereale păioase, trifoi, producând mici rosături
alungite.
Pagube deosebite sunt produse de atacul larvelor, deoarece acestea ataca o gamă variată
de culturi și anume: cerealele (grâul, orzul, porumbul, etc), floarea soarelui, sfecla, cartoful,
legumele (varza, morcovul, tomatele, etc), tutunul, etc, dar cele mai mari pagube sunt la culturile
prășitoare , mai ales la porumb și floarea soarelui. Ele atacă rozând semințele în curs de

48
germinație, părțile subterane ale plantelor sau la colet, iar în urma atacului plantele se
ingălbenesc și se usuca.
Atacul viermilor sârmă asupra tuberculilor de cartof, rădăc inile de sfecla sau morcov,
prin roaderea galeriilor, duce la putrezirea acestora și nu în ultimul rând, acest atac este foarte
periculos la școala de viță, în pepinieră, în viile și în livezile tinere.

Fig. 4.5 Gândacii pocnitori

4.1.6. Haploth rips t ritici – tripsul grâului, ordinul Thysanoptera, familia Phlaeothripidae
Răspândire
Prezintă o răspândire vastă, cuprinzând Europa, Asia Centrală, America de Nord, și
nordul Africii, iar în țara noastră se gasește în zona de câmpie și în zona submontană.
Descriere
Adultul – are corpul de culoare cafenie -negricioasă sau chiar neagră, lungimea de 1,3 –
1,5 mm, capul este lung și prezintă peri postoculari lungi, ascuțiți, hialini. Antenele și picioarele
sunt de aceeași culoare, cafenie -negricioasă, iar antenele sunt formate din 8 articule: aripile
membroase, hialine, franjurate cu o singură nervură pe mijloc.
Oul – are forma ovală, este alungit, cu o lungime de 4 mm și are culoare alb -gălbui,
imediat după depunere, devenind apoi de culoare roz.

49
Larva – lungimea corpului este de 0,3 – 0,5 mm, este de culoare roșcată – cărămizie, iar
capul, picioarele și ultimul segment abdominal de culoare neagră.
Biologie și ecologie
Tripsul grâului ierneaza ca larvă secundară, mai rar ca nimfă sau adult în interiorul
resturilor de paie, la suprafața solului sau la adâncimea de incorporare a miriștei. Adulții, la
apariție, stau grupați la baza ultimilor doua frunze pe plantele de grâu și intră în spice în
momentul desfacerii burdufului. Aceștia zboară în lunile mai -iunie, pe o pe rioada de 36 – 62 zile.
Ouale sunt depuse în grupe de 2 – 6, între palei și glume, mai frecvent la baza bobului, iar
pe spic pot fi depuse până la 100 de ouă, o singură femelă depunând 5 -26 oua. Incubația durează
6 -12 zile. Acestă specie prezintă o singu ră generație pe an.
In evoluția lor, larvele trec prin doua vârste: cele de vârsta I se instalează pe paie, în
spiculețele sterile, iar cele de vârsta a II -a pătrund în zona bobului prin partea apicală și se
instalează în șănțulețul vertical.
Plante atacate si mod de daunare
Tipsul grâului atacă gramineele cultivate și spontane: grâu, orz, ovăz, secară, orez, pir,
obsigă, etc. Atât adulții cât și larvele atacă prin înțeparea și absorbirea sevei din frunze, organele
florale, rahis și boabe. Ȋn locul in tepăturii apar puncte brune, necrotice, iar spicele se deformează,
având aristelele răsucite, îndoite și răsfirate.
Lavele atacă în mod deosebit boabele care sunt în formare până la faza de coacere în
ceară, iar cele atacate în faza de lapte nu se mai dezv olta și devin șiștave. Ȋn urma atacului, pe
boabe apar porțiuni decolorate și tegumentul devine încrețit.

Fig. 4.6 Tripsul graului

50
4.1.7. Schizaphis graminum Rond. – păduchele verde al cerealelor, ordinul Homoptera,
familia Aphididae
Răspândire
Această specie este răspândită în tările din Europa, America de Nord, Africa și Asia
Centrală, iar la noi în țară se intânlește în toate regiunile. Ȋn cadrul complexului de dăunători ai
culturilor de grâu și orz de toamnă, acesta se situează pe locul patru (Hondr u si colab., 1968).
Descriere
Femelele aptere – au corpul oval, ușor alungit, lungimea de 1,4 – 2mm și este de culoare
verde -pal sau verde -gălbui, iar pe partea dorsală prezintă o dungă de verde mai inchis. Antenele
sunt subțiri, formate din 6 articole de culoare galben – brun, cu excepția articulelor bazale care
au o culoare mai deschisă, iar lungimea acestora depășesc cu puțin jumătatea lungimii corpului.
Aceste femele au ochii roșii, corniculele cilindrice, de culoare gălbui, cu partea terminal brună și
au o lungime aproximativ egală cu lungimea articolului al 4 -lea. Coada este conică, scurtă și are
o lungime de până la ¾ din lungimea corniculelor.
Femelele aripate – corpul acestora este alungit, de 1,2 – 2 mm lungime, ușor ingustat
lateral. Corpul și to racele sunt de culoare brună, iar abdomenul verde. Ȋn general antenele
depășesc ¾ din lungimea corpului, articolul 3 având 4 – 7 perișori, iar corniculele sunt scurte și
aripile membroase, bine dezvoltate. Restul caracteristicilor sunt asemănătoare cu cele ale femelei
aptere.
Biologie și ecologie
Acest dăunător este o specie nemigratoare, cu o evoluție holociclică monoecică,
dezvoltarea lui având loc numai pe graminee cultivate și spontane. Paduchele verde al cerealelor
ierneaza sub forma de ou, în urma căruia se dezvoltă femela fundatrix apteră, în luna martie –
aprilie. Durata dezvoltării virginogenelor aptere, cele ce formeaza descendența femelei fundatrix
și se răspândesc pe gramineele cultivate, oscileaza între 6 -14 zile, iar reproducerea acestora între
8- 25 zile, fecunditatea oscilând între 30 – 70 larve/virginog ena.
Din virginogene aptere și aripate, apar sexuparelele aptere și aripate, iar ambele forme
dau naștere la sexuate: masculi aripați și femele aptere. După imperecherea acestora, femelele
depun ouă pe grâu, orz, sorg și diferite graminee din flora spontan ă, iar în cursul unui an, insecta
poate avea până la 23 generații.

51
Plante atacate și mod de dăunare
Adulții și larvele invadează frunzele , tulpinile, florile și boabele plantelor de grâu, orz și
sorg. Ȋn urma atacului, plantele prezintă în dreptul înțepă turilor pete decolorate, care mai tarziu
devin roșii. Toamna, atacurile puternice asupra cerealelor paioase, fac ca frunza să se răsucească
și planta să se usuce, iar atacul în perioada formarii boabelor determină reducerea producției, atât
cantitativ cât și calitativ și cel mai periculos atac este cel asupra plantelor aflate în primele faze
de dezvoltare.

Fig. 4.7 Paduchele verde al cerealelor

52

CAPITOLUL 5
REZULTATE OBȚ INUTE
5.1 Istoricul societăț ii
Societatea agricolă SC. Mircea&Ana.SRL, a fost înființată la data de 21 no iemnbrie
2003, cu sediul de bază în Comuna Mărgineni, județul Neamț avâ nd codul un ic de inregistrare
RO 15888489. La momentul înființării, unitate a avea sub administrare 50 ha. Ȋncepând de la
înființare și până î n prezent ferma a tot luat teren în arendă. Ȋn prezent societatea deține o
suprafață de 120 ha, toată suprafața este luată în arendă .
5.2 Dotarea societăț ii
La momentul înființării SC.Mircea&Ana.SRL deținea urmatoarele mașini ș i echipamente
agricole:
– 2 tractoare U650 de 65 cai putere;
– 1 combină agricolă New Holland 8070;
– 1 grapă cu discuri GD 3,2;
– 2 pluguri PP3;
– 1 insta lație de erbicidat MET 600;
– 1 semănătoare penru plante prăș itoare SPC6;
– 1 semănătoare pentru cereale pă ioase SUP 29M;
– 1 mașină de împrăștiat îngrăsă minte solide MEA 3,5;
– 1 cultivator .
Ȋn cadrul fermei lucrează 3 angajați permanenți ș i 2 muncitorii sezonieri.
Mijloacele de producție ș i tehnologiile care sunt folosite î n cadrul fermei contribuie la
creșterea productivității, eficientizarea activității și obț inerea unor produse de calitate.

53
Pentru a ușura procesul de producție ș i pentru a extin de serviciile societății, au fost
achiziț ionate mai multe utilaje agricole moderne achiziționate din resurse proprii cât ș i prin
intermed iul firmelor de leasing, achiziționâ nd recent o serie de utilaje din care menționă m:
– tractor Massey Fergusson 3690; (vezi fig. 5 .1)
– tractor Belarus 820;
– combină Class Mega II 208;
– semănă toare plante prasitoare SK6F;
– semănătoare cereale pă ioase MERT -SAN;
– grapă cu discuri Staltech U4; (vezi fig. 5.2)
– instalaț ie de erbicidat Apollo 3000.

Fig. 5.1 Tractor Massey Ferguson 3690

Fig. 5.2 Grapă cu discuri Staltech U4.

54
5.3 Structura culturilor
Ȋn cadrul fermei SC.Mircea& Ana.SRL din comuna Mărgineni, județul Neamț activitatea de
bază este cultura plantelor i ndustriale ș i a cerealelor.
Pe cele 120 ha, se cultivă grâ u, po rumb, floarea soarelui, orz, ovă z,soia, plantele industriale
ocupând o suprafață mai mare în cadrul ferme i fiind urmata de cereale.
Ȋn anul agricol 2015 -2016 grâul o fost cultivat pe o suprafață de 20 h a, porumbul pe o
suprafață de 45 ha, floarea soarelui 40 ha, iar soia împreună cu orzoaică și ovă zul ocupau o
suprafață de 15 ha, din care 10 ha au fost cultivate cu soia și restul cu orzoaică și ovâ z.

Fig 5 .3 Suprafețele cultivate î n cadrul soci etății SC.Mircea&Ana.SRL

5.4 Soiuri cultivate î n cadrul fermei
Pentru î nființarea culturii de grâu atât în anul agricol 2014 -2015 cât și în anul agricol
2015 -2016 s -au folosit pentru semănat trei soiuri de grâu: soiul Arieșan, s oiul Glosa și soiul
Boema. Suprafața cultivată cu fiecare soi de grâ u este aproape egală: Soiul Ariesan a fost
semănat pe o suprafață de 7 ha, soiul Glosa este cultivat tot pe 7 ha iar soiul Boema pe o
suprafață de 6 ha. Suprafața cultiva tă cu grâu a ră mas aceeași în cei doi ani cât și suprafeț ele
ocupate de fiecare soi. 20
45 40 10 5 Suprafe țele cultivate în cadrul societ ății
SC.Mircea&Ana.SRL, în anul agricol 2015 –
2016 (ha)
Suprafata cultivata cu grau
Suprafata cultivata cu porumb
Suprafata cultivata cu floarea
soarelui
Suprafata cultivata cu soia
Suprafata cultivata cu orzoaica
si ovaz

55

Fig. 5 .4 Soiurile de grâu cultivate în cadrul fermei și suprafeț ele (ha)
Soiul Arieșan are ca zone de favorabilitate: Transil vania, centrul, nordul, vestul țării,
toată Câmpia de Vest, nordul ș i centrul Moldovei. Acest soi de grâ u este un soi precoce,
productiv, prezintă bobul mare și are o capacitate mare de înfrăți re, poate prezenta 2 -5
frați/plantă .
Pantele de grâu prezintă rezistență bună la iernare și că dere, spicul aristat roș u cu
lungimea de 8.4 cm. Boabele de grâu sunt folosite pentru panificație, având conținut ridicat
de proteină 12-15%, gluten 28 -35%.
Soiul Glo sa este recomandat cu precă dere pentru zonele de sud, de vest și de est ale ță rii.
Acest soi este un so i precoce de grâ u, talia plantelor este de 85 -95 cm, boabele sunt de
mărime mijlocie, de formă alungită, având culoarea roș ie.
Plantele de grâu au rezist ență bună la cădere, au o rezistență bună la încolțirea în spic,
sunt rezistent e la iernare și la secetă și arșiță . Soiul Glosa se caracterizează prin gluten tare
ceea ce îi conferă caracteristicii bune pentru morărit și panificaț ie.
Soiul Boema este unul dintre cele mai cultivate soiuri de grâu din România, fiind adaptat
condiț iilor climatice din zona de câmpie din sudul țării ș i Moldova. 7
7 6 Soiurile de gr âu și suprafe țele cultivate cu
acestea în cadrul fermei (ha)
Soiul Ariesan
Soiul Glosa
Soiul Boema

56
Plantele au perioada de vegetație de 260 -273 zile, avâ nd talia semipitică, 77 -90 cm iar î n
anii favorabili plantele pot depăși această înălțime. Culoarea spicului este albă, boabele sunt
de mărime mijlocie, de formă alung ită și prezintă culoarea roș ie. Este rezistent la ierna re,
mijlociu rezistent la secetă și arșiță .
Soiul Boe ma este un soi prec oce, prezintă sensibilitate la temperaturile scă zute, are
caracterist ici foarte bune pentru panificație și moră rit.
Caracteristic ile soiurilor de grâu semănate î n cadrul fermei sunt prezentate î n tabelul 5 .1

Tabelul 5 .1
Caracteristicile soiurilo r de grâu semănate în cadrul fermei
Soiul de grâ u MMB Grad de rezistență față de: Potenț ial productiv
(t/ha) Iernare Cădere Secetă
Ariesan 44-45 R R R 5,3-5,9
Gloasa 41-43 R R R 6,1-6,2
Boema 35-45 R R R 5,5-5,6

5.5 Condițiile climatice î n anii 2014 – 2016
Dupa c um se poate observa în tabelul 5 .2, în anul 2014 -2015, t emperatura minima de la
suprafaț a solului s -a înregistrat î n luna ianuarie, iar temperatura maximă fiind înregistrată î n luna
iunie.
Tabelul 5 .2
Temperatura de la suprafața solului î n anul 2014 – 2015
Temperatura Luna Medi
a I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Temp. medie -4,5 -1,6 1,0 12,6 20,7 22,1 24,8 24,5 15,7 10,6 7,1 -0,3 11,1
Temp. maximă 6,4 7,0 23,0 51,3 52,1 60,1 57,5 55,7 43,6 34,5 30,5 13,2 60,1
Temp. minimă -26,0 -14,7 -11,2 0,0 5,8 8,9 9,7 8,6 2,6 -2,2 -6,6 -9,2 -26,0

57
Ȋn anul 2014 – 2015, după cum se poate observa și în tabelul 5 .3, cantitatea de precipitații
înregistrată în județul Neamț a fost peste 500 l/m2/an, cea mai mare cantitate de precipitații
înregistrându -se în luna iunie (206,7 l/m2) iar cea mai mică cantitate în luna decembrie (4,9 l/m2).
Tabelul 5 .3
Precipitațiile atmosferice î n anul 2014 – 2015
Precipitaț ii Luna Media
I II III IV V VI VII VII IX X XI XII
Nr. zile cu
precipitați i 7 11 11 10 11 21 10 9 10 7 7 3 117
Cantitatea
lunară (l/m2) 20,0 37,7 36,0 47,2 61,7 206,7 27,3 45,2 37,5 22,1 35,6 4,9 581,9
Medii
multianuale 20,5 22,8 25,9 50,7 83,0 99,6 98,6 73,2 46,6 34,8 33,8 26,6 616,1

Anul 2015 -2016 a înregistrat o temperatură minimă de 1,10C, luna cea mai friguroasă
fiind luna ianuarie, iar temperatura maximă a avut o valoare medie de 34,850C, cele mai mai
temperaturi înregistrându -se în lunile iulie și august
Tabelul 5 .4
Temperatura de la suprafața solului î n anul 2015 – 2016
Temperatura Luna Media
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Temperatura
medie -4,9 -1,7 1,1 12,7 22,8 23,5 26,5 26,6 16,4 11,3 8,0 -0,4 11,8
Temperatura
maximă 4,0 7,2 23,2 51,5 58,1 57,0 60,4 60,0 49,5 34,3 30,0 13,4 34,85
Temperatura
minimă -23,0 14,3 -11,6 0,4 4,5 8,1 8,0 8,7 3,9 -3,2 -6,5 9,6 1,1

Conform tabelului 5 .5, comparativ cu anul 2014 -2015, anul 2015 -2016 a fost un an cu
mai puține precipitații, acesta atingând o valoare medie de 567,5 l/m2/an. Luna cea mai bogată în
precipitații a fost tot luna iunie (202,8 l/m2) iar cea mai săracă fiind tot luna decembrie (4,9
l/m2). Ȋn luna mai, precipitațiile au înregistrat o valoare puțin peste 50 l/m2, iar în restul lunilor
cantitatea de precipitații căzute a fost superioară valorii de 30 l/m2, ieșid în evidență lunile
aprilie, iulie, august și noiembrie, luni care au înregistrat valori peste 40 l/m2.

58
Tabelul 5 .5
Precipitațiile atmosferice î n anul 2015 – 2016
Precipitaț ii Luna Media
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Nr.zile cu precip. 11 12 12 10 14 22 6 9 13 10 8 6 11,0
Cantitatea lunară
(l/m2) 16,3 36,8 37,1 40,6 52,8 202,8 42,2 42,2 33,4 12,8 45,6 4,9 567,5
Medii multianuale 19,9 18,1 20,8 42,9 62,4 74,3 91,8 59,4 48,1 32,9 30,6 23,6 507,7

Tabelul 5.6
Tabel de sinteza – Gândacul Ghebos Zabrus tenebrioides
Nr crt Stadiul biologic Data primei apariț ii Data ultimei apariț ii E(t-to)
1 ADULT 27.04 30.06 31.15
3 LARVA 25.03 06.04 108.5
4 PUPA 07.04 26.04 158.11

Tabelul 5.7
Tabel de sinteza – Ploșniț ele cerealelor Eurygaster

Nr crt Stadiul biologic Data primei apariț ii Data ultimei apariț ii E(t-to)
1 ADULT G1 15.04 28.06 58.67 ˚C
2 OU 23.04 26.05 90.20 ˚C
3 LARVA 27.05 26.06 290.7 ˚C

59
Tabelul 5.8
FIȘA BIOLOGICĂ A DĂU NĂTORULUI -Gândacul Ghebos – Zabrus tenebrioides Goeze

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31
I
II L L L L
III L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L
IV L L L L L L P P P P P P P P P P P P P P P P P P P P @ @ @ @
V @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
VI @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
VII
VIII
IX
X
XI
XII

Legendă: @-adult P –pupe L- larva

60
Tabelul 5.9
FIȘA BIOLOGICĂ A DĂU NĂTORULUI – Ploșniț ele cerealelor – Eurygaster spp.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31
I
II
III
IV A A A A A A A A O O O O O O O O
V O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O L L L L L
VI L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L L @ @
VII @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
VIII @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
IX
X
XI
XII

Legendă: A-adult O – ouă L – larvă @ -adult

61
5.6 Măsuri de prevenire ș i combatere
Tabelul 5.10
Măsuri de prevenire ș i combatere
Specie Măsuri de prevenire ș i combatere
Eurygaster spp. Măsuri agrotehnice: rotația culturilor, semănatul timpuriu în
terenuri bine pregătite ș i fertilizate, cultivarea de soiuri
precoce, recoltatea la timp a cerealelor.
Aelia spp. Măsuri agrotehnice: rotația culturilor, semănatul timpuriu în
terenuri bine pregătite ș i fertilizate, cultivarea de soiuri
precoce, recoltarea la timp a cerealelor.
Zabrus tenebrioides Rotația raț ionala a culturilor, evacuarea baloților de paie ș i a
resturilor vegetale după recoltare, efectuarea arăturii imediat
după recoltat, menț inerea terenului cura t prin discuiri,
tratarea seminț elor cu produse insecticide sau insectofungice.
Anisoplia spp. Efectuarea ară turilor imediat dupa recoltat, aplicarea
prașilelor la timp, semanatul cât mai devreme, rotaț ia
culturilor, aplicarea tratamentelor chimice cu produse
organofosforice mai puț in toxice.
Agriotes spp. Efectuarea arăturilor de vară și toamnă, aplicare de
îngrășăminte chimice ș i mai ales cele pe baza de azot ș i
fosfor, administrarea de amendamente pe baza de calciu,
cultivarea pe terenurile neinfestate.
Haplothirips tritici Kurdj. Respectarea unui asolament rațional, rotaț ia cult urilor la 3 -4
ani, arderea miriștei, dezmiriștirea imediat după recoltare,
arătura adâncă de toamnă, semă natul timpuriu, ap licarea
tratamentelor chimice.
Schizaphis graminum Semănatul la epoca optimă, distrugerea sistematică a
samul astrei și a gramineelor spontane , aplicarea
tratamentelor chimice.

62
Ploșnitele cerealelor , reprezentate pr in speciile genului Eurygaster și Aelia, sunt
dăunători specifici grâ ului ce pot produce pagube importante cantitative și calitative, î n cazul
unui atac puternic. Apariția în masă a larvelor de varsta a III -a este momentul cel mai potrivit
pentru aplicarea tratamentelor chimice care au o e ficacitate maxima, deoarece acesta este
momentul cand larvele sunt foarte sensibile la tratament.
Insecticidele recomandate pentru combaterea acestor specii de dăună torii sunt:
NOVADIM PROGRESS 3,0 l/ha (s.a. –dimetoat -400g/l), PYRINEX QUICK 1,0 l/ha (s.a . –
clorpirifos 250 g/l+deltametrin 6 g/l), BISCAYA 240 OD 0,20 l/ha (s.a. tiacloprid 240 g/l),
ACTARA 25 WG 0,07 kg/ha (s.a. tiametoxam 25%), MAVRIK 2 F 0,20 l/ha (s.a. tau -fluvalinat
240 g/l) si CALYPSO 480 SC 0,1 l/ha (s.a. tiacloprid 480 g/l).
Tripsul graului , reprezentat prin specia genului Haplot hirips tritici, dezvoltă o generație
pe an si ierneaza î n stadiul de larva pe r esturile vegetale de la suprafaț a solului. Aplicarea
tratamentelor chimice pentru acest tip de dăunători, se face cand pe o plantă se găsesc mai mult
de 8 adulț i.
Produsele recomandate pentru combaterea acestei specii de dăună torii sunt: ACTARA 70
g/ha, BISCAYA 240 OD 0,2 – 0,16 l/ha, DECIS MEGA 50 EW 62,5 ml/ha, FASTER 10 CE
0,15 l/ha, FURY 10 CE 0,1 l/ha, KAISO SORBIE 5 WG.
Gândacul ghebos , face parte din specia genul ui Zabrus tenebrioides, dezvoltă o generație
pe an și iernează ca larvă în sol. Acesta își reia activitatea imediat după topirea ză pezii.
Tratamentele chimice recomandate pe ntru acest dăună tor sunt: ACTARA 70 g/ha ,
BISCAYA 0,2 – 0,16 l/ha, KARATE ZEON 0,15 l/ha, FURY 0,1 l/ha, KAISO SORBIE 0,15
kg/ha.
Cărăbuș eii cerealelor fac parte din specia genului Anisoplia spp., dezvoltă o generație la
doi ani și iernează ca larvă . Aplicarea tratamentelor chimice se face când se găsesc mai mult de
cinci adulți pe un metru pă trat.
Tratamentele recomandate sunt: PROTEUS 0,4 l/ha, PYRINEX 25 CS 3 l/ha, BISCAYA
0,2 – 0,16 l/ha, FURY 0,1 l/ha , MAVRIK 0,2 l/ha .
Păduchele verde al cerealelor , face parte din specia genului Schizaphi s graminum, are
15-20 de generații pe an și ierneaza ca ou pe grâ u sau pe speciile spontane. Aplicarea
tratame ntelor chimice se face atunci când pe plantă se gă sesc mai mult de 10 indivizii.

63
Tratamentele chimice recomanda te pentru combaterea acestuit dăună tor sunt:
CONFIDOR ENERGY 0,45 l/ha, MAVRIK 0,2 l/ha, NURELLE D, ACTARA 70 g/ha,
BISCAYA.
Gândacii pocnitori , fac parte d in specia genului Agriotes spp. Ȋn funcție de cultura și de
agrotehnica aplicată, aceștia se gă sesc între 1 ș i 5 larve la m2.
Cele mai bune rezultate în combaterea gândacilor pocnitori, se obțin prin tratamentul la
sămânță, completat cu cel la sol ș i insecticide granulate cum ar fi: SINORATOX 10 g – 20
kg/ha, , BASUDIN 10 g – 20 kg/ha, SINORATOX 5 g – 30 kg/ha.

5.7 Scheme de tratament (prospecte ale firmei Bayer)
Compania Bayer propune o schema de tratamente fungice care are la baza 3 principii:
aplicare preventiv , prevenirea ext inderii fenomenului de rezistență și combaterea simultană a mai
multor boli. Pe baza acestor prin cipii, comp ania propune o schemă de tratament cu 2 sa u chiar 3
tratamente pe sezon, î n funcție de condițiile meteo, starea culturii și presiunea de infecț ie a
bolilor.
Tratamentul 1 (T1)
Ȋn practică, acest tratament se efectuează primăvara, la reluarea vegetației, atunci când
plantele și -au încheiat înfrăț itul. Acest tratament este foarte important pentru startul culturii, de el
depinzând în mare măsură evoluția favorabilă a plantei ș i formare a elementelor de producț ie
(boabele). Intervalul fenologic în care se efe ctuează de regulă acest tratament este cuprins între
fenofaza de î nceput ul alungirii paiului (BBCH 31) și apariț ia frunzei stindard (BBCH 37).
Pachetul Tehnologic Falcon
Este format din fungicidul Falcon ș i erbicidul Sekator Pr ogress OD, acoperind o
supraf ață de 25 ha. Cele doua produse se aplică concomite nt deoarece sunt perfect com patibile la
dozele recomandate și se aplică în perioada de la sfârșitul înfrățitului până la apariț ia frunzei
stindard, pentru protejarea culturii de grâu. Aplicâ nd aceste produ se concomitent, cultura este
tratată cu un număr de cinci substanțe active, asigurâ nd astfel un tratament complex, complet ș i
de mare eficacitate.
Tratamentul 2 (T2)
Dacă T1 a fost efectuat la momentul optim, planta va fi pr otejată pentru aporximativ 2 -3
săptămâ ni. Ȋn aceste condiții, efectul se poate menține până aproximativ în faza de burduf

64
(BBCH 41). Ȋn anii favorabili, cu condiții normale de vegetație, presiunea de infecție este mai
mare ș i de aceea se impune efectuarea trat amentului T2 care este cuprins între apariția frunzei
stindard (BBCJ 37) și sfârșitul în spicatului (BBCH 59).
Produsul pe care Bayer îl recomandă pentru acest tratament este NATIVO 300 SC.
Acesta este un fungicid sistemic cu două substanț e active. Pe lângă eficacitatea foarte r idicată
împoriva bolilor foliare, acest produs aduce ș i o serie de efecte fiziologice poz itive asupra
metabolismului plantei.
5.8 Scheme de tratament efectuate î n cadrul fermei SC. Mircea&Ana SRL.
Ȋn anul 2014 -2015, în cadrul fermei SC. Mircea&Ana SRL, s -a aplicat un si ngur
tratament la cultura de grâ u. Ace sta s-a efectuat primăvara, după pornirea în vegetaț ie.
Comparativ cu anul 2014 -2015, î n anu l 2015 -2016 au fost efectuate, în cadrul fermei, două
tratamente. Primul tratament s -a aplicat primăvara, după pornirea î n veg etație iar cel de -al doilea
după apariția frunzei stindard. Ȋn urma celor două tratamente a plicate, s -au putut observa creșteri
substanțiale de producț ie din punct de vedere calitativ cât ș i cantitativ.
Ȋn urma aplicării unui singur tratamen t, în anul 2014 -2015, s -a abținut o producț ie de
aproximativ 4300 kg/ha, iar în anul 2015 -2016, în urma aplicării celor două tratamente s -a
obținut o producț ie de 5000 kg/ha.
Trebuie menționat faptul că, pe lângă aceste tratamente aplicate împotriva dăună torilor,
în cadr ul fermei au mai fost aplicate și erbicide împotriva buruienilor cât și fungicide î mpotriva
bolilor foliare.
Tabelul 5.11
Scheme de tratament efectuate î n cadrul fermei
Anul Tratament Doza Perioada
2014 -2015 FASTER 0,15 l/ha A fost aplicat primăvara, după pornirea în
vegetaț ie.
2015 -2016 FASTER 0,15 l/ha Tratamentul s -a efectuat la începutul atacului de
ploșnite.
Timpul de pauză î ntre tratamente a fost de 21 de
zile.
DECIS MEGA
50 EW 0,15 l/ha S-a aplicat după apariț ia frunzei stindard .
Timpul de pauză a fost de 30 de zile.

65

CONCLUZII
 Datorită utilizării sale în indrustia morăritului și panificației, grâ ul este considerat
cereal a cu cea mai mare importa nță economică, în țara noastră , motiv pentru care
această cultură este monitoriza tă în vederea obț inerii unor pro duse superioare
cantitativ dar ș i calitativ. Pentru atingerea acestui obiectiv, trebuie redusă pe cât
posibil influenț a factorilot limitativi (irigare, combaterea buruienilor, combaterea
bolilor și a dăună torilor), f actori c e pot produce pierderi însemnate în cultura de grâ u.
 Având în vedere noțiuni teoretice și practice în ceea ce privește modul de răspândire,
descrierea, biologia și ecologia dăunătorilor, în lucrearea prezentă s-au realizat
observații asupra principalilor d ăunători ai culturii de grâ u.
 Pe parcursul observațiilor s -au următit punerea în evidență a metodei și a mijlocului
de combatere, luând în considerare și tipul de atac pe care dăunătorii îl practică. Ȋn
urma observaț iilor s -a constatat că cei mai sugestiv i dăunători ai culturilor de grâu
sunt ploșnițele cerealelor, cărăbușeii cerealelor, gâ ndacul ghebos, etc.
 Dăunătorii cerealelor păioase studiați în această lucrare, au o sensibilitate crescută la
mijloacele agrotehnice ș i chim ice de combatere. Ȋ n cadrul fermei SC Mircea&A na
SRL. combaterea se realizează atâ t prin mijlo ace agrotehnice, cum ar fi rotația
culturilor, semă natul timpuriu, cultivare de soiuri precoce, cât ș i prin aplicarea
tratamentelor chimice.
 Ȋn cadrul fermei, s -au putut observa diferențe d e la un an agricol la altul, în ceea ce
privește combaterea dăună torilor prin tratamente chimice. Ȋn anul 2015 -2016 aplicând
două tratamente s -a obținut o producție mai mare față de anul 2014 -2015 câ nd a fost
aplicat un singur tratament.
 Dăunătorii semnala ți la cultura de grâ u din cadrul acestei fer me au fost: Eurygaster
spp (ploșniț ele cerealelor), Aelia spp. (ploșniț ele cere alelor), Zabrus tenebrioides

66
(gândacul ghebos), Anisoplia spp. (cărăbuș eii cerealelor), Agriotes spp . (gândacii
pocnitori), Haplothi rips tritici Kurdj.(tripsul grâului) ș i Schizaphis graminum
(păduchele verde al cerealelor).
 Tratamentele chimi ce aplicate pentru combaterea dăunătorilor au fost: în anul 2014 –
2015 FASTER iar î n anul 2015 -2016 s -au utilizat BISCAYA ș i DECIS MEGA 50
EW.
 Diferențele de producț ie de la un an a gricol la altul, se pot datora și condițiilor
climatice, însă, indif erent de acestea, pentru pr otejarea culturilor de atacul
dăună torilor se impune aplicare a unui complex de mă suri ce cupri nd atât măsuri
agrotehnice, b iologice cât ș i metode chimice.
 Ȋn concluzie, în procesul de producție al orică rei cu lturi agricole, trebuie acordată o
atenție deosebită factorilor care con tribuie la reducerea cantitativă a recoltelor dar ș i
la diminuarea cal itătii acestora.

67

BIBLIOGRAFIE
1. Apăvăloae M.,2005. Piatra -Neamț –studiu monografic -. Editura Cetatea Doamnei , Neamț .
2. Boguleanu Gh., Bobârnac B., Costescu C., Dunlea I., Filipescu C., Pașol., Peiu M.,
Perju T., 1980. Entomologie agricolă, Editura didactică și Pedagocică , București.
3. Băniță Emilia, 1974. Contribuții la cunoaș terea mor fologiei externe a tripsului grâ ului
Haplothrips Tritici Kurd., An., I.C.P.P vol. X, p 211 -218.
4. Bărbulescu Al., Voinescu I., Gheorghe Magdalena, Mateiaș M.C., Bratur Bucurean
Elena, Săpunaru Tănase, 1985. Tratamentul chimic al seminței componentă a luptei
integrate împotriva unor dăunători din culturile de câmp, Ann., I.C.C.P.T., p 367 -376.
5. Croitoru N., Timuș Asea, 2007. Eficacitatea insecticidului proteus 110 od în combate rea
dăună torilor sugari ai grâ ului. Știința Agricolă , nr. 1/2007. ISSN 1857 -0003.
6. Dorofte G.,2001. Orizontul Movilei Mă rgineni –monografie -. Editura “ALFA”, Neamț .
7. Georgescu E., Cană Lidia, 2010. Caracterizarea atacului de boli și dăună tori la un sortiment
de genotipuri de grâu( Triticum Aestivum), î n sistemul ecologic. AN. I.N.C.D.A. Fundulea, vol.
LXXVIII, nr. 1.
8. Georgescu T., Tălmaciu M., Alexa Cl., 2003. Dăunătorii plantelor horticole. Prevenire
și combatere, Editura Pim, Iași.
9. Grozea Ioana, Ana Maria Badea, F. Prunar, Floarea Adam, 2006. Diversity of maize
pests and their damaging effect în an agroecosystem from the western side of the country,
Cercetări agronomice din Moldova, 6, p. 15 -22.
10. Hatman M. s.a., 1970 -1983. Răspândirea bolilor și dăunătorilor și pagube aduse
culturilor agricole în Moldova, Cercetări agronomice în Moldova.
11. Hulea Ana, Paulian Fl., Comeș I., Hatman M., Peiu M., Popov C., 1975. Bolile și
dăunătorii cerealelor, Ed. Ceres, București, p. 94 -134.
12. Ionescu C. ș.a., 1983. Observații asupra ariei de răspândire și dinamica populației

68
ploșnițelor cerealelor (Eurygaster spp.), în România din perioada 1969 -1980, Analele
I.C.P.P., 17, 101 -108.
13.Malschi Dana, Mureșan Felicia, Tărău Adina Daniela, Văl ean Ana Maria, Cheț an C., Tritean
N., 2016. Cercetări asupra situaț iilor de r isc entomocenotic la cultura grâ ului la S.C.D.A Turda.
14. Voica Maria, 2014. Semnalarea nematodului Anguina tritici în cultura grâului din județul
Argeș. AN. I.N.C.D.A. Fundulea, Vol. LXXXII.
15. Mogârzan Aglaia, 2012. Fitotehnie . Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași.
16. Munteanu L., Borcean I., Axinte M., Roman Ghe., 1995. Fitotehnie, Editura Ion
Ionescu de la Brad, Iași.
16. Pauneț P., 2010. Contribuții la studiul biologiei, ec ologiei și combaterii principalilor
dăunători din culturile de cereale păioase în condițiile județului Vaslui, Teză de doctorat,
U.S.A.M.V, Iași.
17. Perju T., 1995. Entomologie agricolă, componentă a protecției integrate a
agroecosistemelor, Vol. II, Editura Ceres, București.
18.Popov C., Bă rbulescu Al., 2007. 50 de ani de activitate științifică în domeniul protecției
culturilor de câmp împotriva bolilor și dăună torilor. AN. I.N.C.D.A. Fundulea, vol . LXXV. p.
149-159.
19. Popov C, Cană Lidia, Trotuș E lena, Stoica V, Vilău Florica, Traș ca Georgeta, Ciobanu
Cornelia, 2010. Cercetări privind îmbunătăț irea tehnol ogiei de combatere a gâ ndacului Zabrus
Tenebrioides Goeze., prin tratarea semințelor de grâu ș i orz. AN. I.N.C.D.A Fundulea, vol.
LXXVIII, nr. 2, p. 135 -151.
20. Popov C., 2004. Recomandări privind tratamentul chimic al semințelor cerealelor
păioase de toamnă, Rev. Sănătatea plantelor nr. 76.
21. Roman V. G., Tabara V., Robu T., Pirsan P., Axinte M, Stefan M., 2011. Fitotehnie Vol. 1
Cereale ș i Legu minoase pentru boabe. Editura Universitară, Bucureș ti.
22. Roșca I., 2003. Entomologie agricolă specială, Editura Didactică și Pedagogică,
București.
23. Rogojanu V., Perju T., 1979. Determinator pentru recunoașterea dăunătorilor plantelor
cultivate, Editu ra Ceres, București.
24. Tălmaciu M., 2003. Protecția plantelor – Entomologie, Editura Ion Ionescu de la Brad,
Iași.

69
25. Tălmaciu M., 2005. Entomologie agricolă, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași.
26. Zaharia M., Mogarzan Aglaia, Robu T., 2011. Fitotehn ie Lucrari de laborator . Editura Ion
Ionescu de la Brad, Iași.
27. *** , 2011. Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în
România, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, București.
28. ***www.fao.org
29. ***www.inra.fr/hyppz/
30. *** www.invasive.org/species/insects.cfm
31. ***www.galerie -insecte.org
32. ***www.revista -ferma.ro