Miopia Si Corectia Eidoc

=== Miopia si corectia ei ===

Vicii de refracție la copii școlari și preșcolari

3.3. MIOPIA SI CORECTIA EI

3.3.1 Noțiuni generale cu privire la vicul de refracție – miopia

Una dintre anomaliile oculare o reprezintă miopia. Aceasta se caracterizează prin lipsa de corelare dintre dioptrul ocular și lungimea axului ochiului, având drept urmare formarea imaginii obiectelor (plasate la o distanță de peste 5 m) în fața retinei. Miopia este prezentă în unele cazuri de la început, sau cel mai adesea pe parcursul evoluției globului ocular și a modificărilor tututor membranelor oculare.

O prima clasificare a miopiei, numită și miopie de necorelare, admite faptul că refracția oculară este condiționată de corelarea sau necorelarea diferiților dioptri oculari (camera anterioară, corneea și cristalinul) cu axul antero – posterior al ochiului. Acest tip de miopie este o urmare a nepotrivirii parametrilor care determină refracția oculară, numită și miopie de conformație, simplă, benignă, școlară.

Un al 2-lea tip de miopie este cunoscut sub numele de miopie mare (high myopia), gravă, degenerativă, malignă, progresivă, patologică sau miopie-boală. Acest tip de miopie este adesea ereditară. Față de miopia simplă se remarcă o accentuare a lipsei de corelare dintre dioptrul ocular și axul antero – posterior al ochiului, însă aceasta nu este o regulă generală, deoarece modificările patologice ale membranelor oculare se pot întâlni și în ochi cu exces moderat de refracție.

Excesul de refracție are ca rezultat :

– creșterea axului antero – posterior (miopia axială, cea mai frecventă),

– creșterea indicelui de refracție (miopia de indice),

– creșterea curburii suprafețelor refringente (miopie de curbură).

3.3.2 Miopia în copilărie

Deși miopia este mai puțin frecventă ca hipermetropia, depistarea ei are o importanță deosebită, deoarece de cele mai multe ori este progresivă și însoțită de dezechilibre la nivelul membranelor oculare și duce la o serie de complicații grave (printre cele mai periculoase se enumeră dezlipirea de retină, luxația cristalinului și cataracta).

În funcție de lungimea axului antero – posterior, miopiile se clasifică în:

Miopii mici – până la 3 D,

Miopii medii – între 3 și 6 D,

Miopii mari – peste 6 D,

Miopii forte – peste 8 D,

Miopii excesive – peste 15 D.

Miopia axială este în concordanță cu vârsta, astfel dezvoltarea ei debutează încă din copilărie sau din tinerețe. Cu cât apare mai devreme, cu atât evoluția ei este mai mică. La scurt timp după naștere se pot evidenția forme grave ale miopiilor progresive.

Acest viciu de refracție (miopia infantilă) apare la vârsta preșcolară, iar faptul pentru care miopia axială este identificată uneori în categoria malformațiilor se datorează asocierii ei cu fibre nervoase mielinice, ectopie cristalină, albinism, nistagmus, hemeralopie, ambliopie, astigmatism mare, anomalii de pigmentașie maculară, coroidermie, atrofie coroidiană si retiniană, coloboame iriene și coroidiene sau anomalii papilare. Miopiile asociate cu alte malformații nu progresează ca valoare refractivă.

Debutul miopiei în perioada scolară prezintă valori reduse sau medii, foarte rar depăsind 6 dioptrii.

Pe baza evoluției acestui viciu de refracție se identifică următoarea clasificare: miopia benignă si miopia malignă.

Miopia benignă apare în jurul vârstei de 6 – 10 ani, prezintă valori care nu depășesc 6 – 7 D, iar evoluția ei este progresivă până la 20 de ani. Printr-o progresie dioptrică accelerată și denaturări oftalmoscopice unele miopii simple devin degenerative. Astfel, acuitatea vizuală la distanță este diminuată – copiii au tendința de a reduce fanta palpebrală, micsorând cercurile de difuzie – iar vederea de aproape nu este afectată.

Miopia malignă este întâlnită în general la naștere și evoluează progresiv pe tot parcursul vieții. Conusul miopic este o manifestare care apare în cazul unei atrofii coroidiene, aceasta fiind prezentă încă din copilărie. Riscul apariției dezlipirii de retină nu este prezent încă din copilărie, dar se dezvoltă în această perioadă.

Prognosticul miopiei este dificil de evaluat la copii. Un reper pronostic îl reprezintă controlul periodic al refracței. Adesea, miopia copiilor evoluează mai puțin grav decât cea a părinților afectați. În plus, dacă apar modificări miopice la nivelul fundului de ochi înainte de vârsta de 10 ani, iar curbura conusului miopic nu este net delimitată spre maculă, putem considera probabilitatea unei pregresii rapide ale miopiei și instalarea modificărilor degenerative la nivelul fundului de ochi.

Bibliografie

1. „Oftalmolofia infantilă”, Prof.Dr. Francisc Fodor, Conf.Dr. Doina Pop D. Popa, Editura Medicală, București, 1983.

2. „Miopia” , Nicolae Zolog, Editura Facla Timișoara, 1980

3.