Minoritatea Si Probatiunea In Dreptul Roman

Drept

Minoritatea Si Probatiunea In Dreptul Roman

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE DISERTAȚIE

MINORITATEA ȘI PROBAȚIUNEA IN DREPTUL PENAL ROMÂN

INTRODUCERE

În lucrarea de față, intitulată Minoritatea și Probațiunea în dreptul penal român, doresc să prezint regimul raspunderii penale al minorilor în sistemul judiciar român raportat la noile prevederi ale noului Cod Penal precum și la noile reglementari în domeniul probațiunii minorilor introduse prin Legea 252/2013 și Noul Cod Penal. De asemenea, doresc să prezint o analiză a legaturilor de ordin social, familial – educațional și adoptarea unui comportament infracțional. Mai departe, doresc să urmăresc de-a lungul procedeului de cercetare – urmarire penală – judecată și condamnare atitudinea minorului subiect al procesului penal, evoluția și schimbarile care au loc in timpul procesului penal precum și atitudinea celor ce efectuează munca de urmărire penală și judecată de la prima etapă a procesului penal pana la condamnare și instituționalizare, după caz.

Lucrarea de față propune spre analiză o temă de foarte mare actualitate, atat din punct de vedere al drepturilor copiilor din Romania, precum și din perspectiva asistenței sociale și a efortului susținut de a schimba legislația vechiului Cod Penal și a reglementarilor sale în materie de minoritate. Schimbarea reglementarilor cu privire la minori in Noul Cod Penal a fost unul din punctele centrale dorite prin acest instrument, Noul Cod Penal aducând o serie de masuri și elemente noi și conducând astfel intr-o direcție novatoare, mult mai practică in special pe termen lung preluând elemente din Codurile Penale straine.

De asemenea prin modificarile actuale a Codului Penal și a sistemului de probațiune s-a reușit sincronizarea cu dreptul european și dreptul unional lato sensu și alinierea in acest fel cu standaredele impuse de instituțiile europene.

Prin adoptarea noului Cod Penal s-a dorit renunțarea la pedepse în favoarea unor masuri educative incercandu-se astfel o prevenire și o educare a minorilor, punandu-se accentul pe reabilitarea acestora și nu sancționarea lor prin simpla privare de libertate. Prin modificarea instituției probațiunii și implicarea activă a consilierului de probațiune prin ședințe și rapoarte de probațiune se dorește urmărirea mai indeaproape a evoluției și situației personale a minorului și individualizarea masurii propuse astfel încat să fie luate în considerarea un complex de factori care au condus la adoptarea și savarșirea faptei penale (ex. situație familială, motivația, educația

de care a beneficiat minorul, momentul savarșirii infracțiunii, situația socială și frecvența și natura faptelor săvârșite).

Motivația care a stat la baza întocmirii acestei lucrari a survenit odată cu practicarea profesiei și observarea lipsurilor și schimbarilor in domeniul minoritații atat din punct de vedere al asistenței sociale cat și a drepturilor efective ale copiilor și respectarea acestora. Vechiul Cod Penal, prin regelmentarile sale lacunare conținea o serie de elemente care aduceau atingere minorului atat din punct de vedere al dezvoltarii sale cat și a psihicului sau, adesori intimidat de autoritațile în fața carora era prezent sau de alte persoane prezente la procesul penal.

Întâlnindu-ma în practică cu situații in care minorii erau puși intr-o poziție dificilă datorită procedurii legale, am militat pentru schimbarile legislative și alinierea Codului Penal și Codului de Procedură Penală, în special pentru introducerea unui sistem coercitiv și preventiv prin educare nu prin instituționalizare. De asemenea, există situații în care individualizarea situației și a întregului proces prin care s-a ajuns ca minorul să săvârșească o infracțiune trebuie privită per ansamblu și în concret pentru fiecare minor în parte. Noul Cod Penal a adus o îmunatațire și in acest domeniu atat prin probațiune cat și prin modalitatea de identificare a pedepsei, îmnunătățiri care vor fi prezentate în lucrarea de față.

În finalul lucrării voi prezenta concluziile bazate pe practica efectuată la Serviciul de Probațiune și la Tribunal și Judecătorie.

Prin lucrarea de față doresc să realizez atat o comparație între vechile și noile regelementari în domeniul minorității cat și o parere formată în urma practicii efectuate despre realitatea implementarii acestor modificări și evoluția minorilor subiecți ai acestor reglementari legale.

CAPITOLUL I

MINORITATEA IN VECHIUL COD PENAL ȘI MINORITATEA IN NOUL COD PENAL

1.1.Structura Vechiului Cod Penal și a Noului Cod Penal în domeniul minorității.

Tratamentul juridic al minorilor care raspund penal este regelementat prin Titlul V al Parții Generale a Noului Codului Penal, intitulat generic „Minoritatea” fiind cuprinsa intre articolele 113-134 ale noului cod. În vechiul Cod Penal, regimul juridic al minorilor era prevazut tot intr-o secțiune distinctă numită la fel, „Minoritatea”- (art. 99-110).

Noul Cod Penal prevede o serie de reglementari noi aplicabile minorilor care raspund penal, reglementari care urmeaza a fi prezentate în lucrarea de față. Titlul V al Noului Cod Penal aduce modificari substanțiale în ceea ce privește regimul sancționator al minorilor și masurile dispuse față de aceștia fiind unul din elementele centrale ale reformei aduse de Noul Cod Penal.

Articolele care prevad Minoritatea din Noul Cod Penal, Partea Generală, sunt împarțite in patru capitole după cum urmează: Capitolul I- Regimul raspunderii penale al minorilor, Capitolul II- Regimul măsurilor educative neprivative de libertate, Capitolul III- Regimul masurilor educative privative de libertate și Capitolul IV -Dispoziții comune.

Deși ambele coduri prevad un regim juridic specific pentru minori, odata cu reforma in materie de drept penal și adoptarea noului cod penal au fost aduse modificari esențiale și majore în ceea ce privește regimul sancționator pentru minori. Un exemplu concret în ceea ce privește modificarile regimului sancționator sunt masurile și pedepsele aplicabile. Astfel, în vechiul Cod Penal erau prevăzute pe langă măsurile educative, unele masuri privative de libertate și pedepsele. Noul Cod penal prevede numai măsuri educative, privative si neprivative de libertate. Articolul 114 Noul Cod Penal intitulat Măsurile educative prevede la al. (1) următoarele: Măsurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate. Așadar, Noul Cod Penal renunță complet la pedepse pentru minorii care raspund penal, în favoarea masurilor educative privative sau neprivative de libertate.

Vechiul Cod Penal din 1969 prevedea la art. 100 – Consecințele răspunderii penale faptul că: Față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă.

1.1.1.Limitele raspunderii penale a minorilor

În ceea ce privește limitele raspunderii penale a minorilor atât Noul Cod Penal cât și vechiul cod prevăd aceleași limite. Astfel, minorul care nu a împlinit vărsta de 14 ani nu răspunde penal, minorul cu vârsta între 14 și 16 ani răspunde penal doar dacă se dovedește că a avut discernământ când a săvârșit fapta, iar minorul peste 16 ani răspunde penal. Vârsta până la care o persoană este considerată minor este de 18 ani.

Așadar, ambele coduri fac o distincție clară asupra limitelor răspunderii penale, distincție realizată avînd în vedere capacitatea penală a minorului. În ceea ce privește minorii sub 14 ani există instituită o prezumție absolută de nerăspundere penală, iar pentru minorul cu vârsta cuprinsă între 14-16 ani funcționează o prezumție relativă de nerăspundere penală care poate fi răsturnată facându-se dovada existenței discernământului prin efectuarea unei expertize medico-legale. Discernământul este considerat a fi rezultatul sintezei dintre personalitate şi conştiinţă, sinteză ce se manifestă în momentul săvârşirii unei activităţi ce se traduce prin capacitatea unei persoane de a aprecia critic conţinutul şi consecinţele faptelor sale (adică să conceapă planul unei acţiuni, etapele ei de desfăşurare, cât şi urmările ce decurg). Discernământul poate fi păstrat, scăzut (diminuat), mult scăzut şi abolit.

Categoria minorilor care răspund penal cuprinde minorii în vârstă de 16- 18 ani, precum şi minorii în vârstă de 14-16 ani faţă de care prezumţia relativă de incapacitate penală a fost înlăturată.

1.1.2. Consecințele răspunderii penale in Noul Cod Penal și în Vechiul Cod Penal

Pentru minorii care raspund penal, Vechiul cod Penal prevedea posibilitatea luării unei masuri educative sau a aplicării unei pedepse. Pedeapsa pentru minori se putea aplica numai daca alte masuri educative erau insuficiente pentru îndreptarea minorului. Deasemnea, existau câțiva factori care trebuiau luați in considerarea la aplicarea sancțiunii cum ar fi: gradul de pericol social al faptei, starea fizică de dezvoltare, condițiile de trai, starea intelectuală și morală sau comportamentul minorului. Măsurile educative care se puteau lua faţă de infractorii minori, prevăzute în vechiul Cod Penal, erau următoarele : mustrarea, libertatea supravegheată, internarea într-un centru de reeducare şi internarea într-un institut medical- educativ (art. 101VCP). Primele trei măsuri sunt prevăzute în ordinea gravităţii lor, de la simpla dojană până la privarea de libertate. Ultima are un caracter special şi complex, având nu numai caracter de măsură educativă privativă de libertate, dar şi de măsură de tratament medical.

Pedepsele care se puteau lua față de minorii care raspundeau penal, în baza vechiului text de lege, erau pedeapsa închisorii sau amenda prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită.În cazul minorilor limitele de pedeapsă prevăzute de lege erau reduse la jumătate iar în cazul în care pentru infracțiunea săvârșită de minor era prevăzută pedeapsa detențiunii pe viață se aplica minorului închisoarea de la 5 la 20 ani. De asemenea, pedepsele complementare nu se aplicau minorului.

Spre deosebire de vechiul Cod Penal care prevede că faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori se poate aplica o pedeapsă, noul Cod penal prevede drept consecinţă a răspunderii penale a minorilor doar luarea unor măsuri educative, fie privative, fie neprivative de libertate.

CAPITOLUL II

CONSECINȚELE RASPUNDERII PENALE IN NOUL COD PENAL

1.Sancționarea minorilor infractori:

Sancționarea minorilor care savarșesc infracțiuni trebuie să corespundă particularitaților psiho-fizice ale acestora, să asigure educarea și reeducarea lor. Preocuparile pentru diversificarea sancțiunilor aplicabile minorului sunt stimulate de rezultatele cerecetarilor criminologice și de psihologie pedagogică de la sfârșitul secolului și continuare până în prezent.

2. Minoritatea ca și cauza de neimputabilitate:

Cauzele de neimputabilitate sunt prevăzute in Titlul II, Capitolul III al Noului Cod Penal, iar minoritatea este regelmentată de noul cod penal, a fi o cauză de neimputabilitate care înlătură caracterul penal al faptei datorită săvârșirii acesteia de o persoana care la data comiterii faptei prevăzute de legea penală nu îndeplinește condițiile legale pentru a răspunde penal.

Minorul, nu întelege datorită vârstei sale fragede semnificația faptei sale, neavând discernământul necesar , iar datorită lipsei acestui discernământ fapta prevăzută de legea penală și nejustificată nu ii poate fi imputată.

Pentru a opera această cauză de neimputabilitate e necesară întrunirea cumulativă a următoarelor două condiții:

săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală și nejustificată de către un minor care nu îndeplinește condițiile legale pentru a răspunde penal.

Fapta poate fi săvârșită în calitate de autor sau de participant, în formă consumată ori în forma tentativei.

În ipoteza în care se constată că minorul cu vârsta cuprinsă între 14-16 ani a acționat fără discernământ se va reține minoritatea drept cauză care înlătură caracterul penal al faptei iar dacă se constată că minorul care a împlinit vârsPUNDERII PENALE IN NOUL COD PENAL

1.Sancționarea minorilor infractori:

Sancționarea minorilor care savarșesc infracțiuni trebuie să corespundă particularitaților psiho-fizice ale acestora, să asigure educarea și reeducarea lor. Preocuparile pentru diversificarea sancțiunilor aplicabile minorului sunt stimulate de rezultatele cerecetarilor criminologice și de psihologie pedagogică de la sfârșitul secolului și continuare până în prezent.

2. Minoritatea ca și cauza de neimputabilitate:

Cauzele de neimputabilitate sunt prevăzute in Titlul II, Capitolul III al Noului Cod Penal, iar minoritatea este regelmentată de noul cod penal, a fi o cauză de neimputabilitate care înlătură caracterul penal al faptei datorită săvârșirii acesteia de o persoana care la data comiterii faptei prevăzute de legea penală nu îndeplinește condițiile legale pentru a răspunde penal.

Minorul, nu întelege datorită vârstei sale fragede semnificația faptei sale, neavând discernământul necesar , iar datorită lipsei acestui discernământ fapta prevăzută de legea penală și nejustificată nu ii poate fi imputată.

Pentru a opera această cauză de neimputabilitate e necesară întrunirea cumulativă a următoarelor două condiții:

săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală și nejustificată de către un minor care nu îndeplinește condițiile legale pentru a răspunde penal.

Fapta poate fi săvârșită în calitate de autor sau de participant, în formă consumată ori în forma tentativei.

În ipoteza în care se constată că minorul cu vârsta cuprinsă între 14-16 ani a acționat fără discernământ se va reține minoritatea drept cauză care înlătură caracterul penal al faptei iar dacă se constată că minorul care a împlinit vârsta de 16 ani a acționat fără discernământ se va reține iresponsabilitatea (art 28NCP), drept cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

b) existența stării de minoritate la momentul săvârșirii faptei.

cauza de neimputabilitate operează în situația săvârșirii unei infracțiuni progresive anterior împlinirii vârstei de 14 ani, ale cărei urmări se produc după momentul de la care minorul poate fi tras la raspundere penală.

În cazul infracțiunilor continue, continuate și de obicieicare s-au consumat înainte ca minorul să fi împlinit vârsta de 14 ani, dar s-au epuizat după acest moment, minorul va raspunde numai pentru faptele săvârșite după data la care a împlinit vârsta de 14 ani, dacă se dovedește că a acționat cu discernământ.

Într-o decizie de îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem se arată că dacă minorul a săvârșit o parte din actele succesive componente ale unei infracțiuni continue sau continuate în perioada cat timp nu raspundea penal , dar le-a continuat în timpul cât era major,va fi tras la raspundere pentru activitatea desfășurată în această ultimă perioadă.

2.1. Efectele stării de minoritate asupra imputabilității

Ca efect al minorității asupra imputabilității faptei penale este înlăturat caracterul penal al faptei săvârșite de minorul sub 14 ani sau minorul cu vârsta cuprinsă între 14-16 ani care nu a avut discernământ în momentul săvârșirii faptei penale și nu pot fi aplicate minorului masuri educative, dar pot fi aplicate masuri de siguranță.

În situația în care existența minorității este constatată în cursul urmăririi penale procurorul dispune clasarea iar daca minoritatea retine în cursul judecății instanța dispune achitarea.

Față de minorul care a săvârșit o faptă penală si care nu răspunde penal comisia pentru protectia copilului atunci când există acordul parintilor sau al altui reprezentant legal al copilului ori după caz, instanta judecatoreasca atunci când acest acord de lipsește poate dispune măsura plasamentului sau a supravegherii specializate (art.80 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului). Pentru dispunerea unei asemenea masuri se va reține seama de: condițiile care au favorizat săvârșirea faptei, gradul de pericol social al faptei, mediul în care a trait și a crescut copilul , riscul săvârșirii din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală, orice alte elemente de natură a caracteriza situația copilului.

2.2. Răspunderea civilă delictuală a faptuitorlui.

Deși in dreptul penal minorii sub 14 ani nu raspund penal, iar cei cu vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani raspund numai dacă se constată lipsa discernământului , acest lucru nu înșătură de plano raspunderea sa. Conform articolului 1366, alin. 1 din Noul Cod Civil minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu raspunde de prejudiciul cauzat, dacă nu se dovedește că a avut discernământ atunci când a săvârșit fapta. Operează astfel, o prezumție relativă de lipsă a discernământului în favoarea minorilor sub 14 ani.

Este important faptul de subliniat că deși pentru minorul sub 14 ani se poate rasturna această prezumție relativă a existenței discernământului, chiar dacă se face dovada că discernământul a existat minor sub 14 ani ce a acționat cu discernământ tot nu va raspunde penal. Așadar, se va constata doar capacitatea civilă a sa și va fi angajata doar raspunderea civilă delictuală.

Pentru minorul cu vârsta cuprinsă între 14 si 16 ani, în favoarea caruia operează o prezumție relativă în dreptul penal, dacă se va face dovada că acesta a săvârșit fapta penală și a avut discernământ se va angaja raspunderea sa atât pe latură civilă cât și pe latură penală. Dacă nu se va dovedi că a avut discernământ și minorul are peste 14 ani, raspunderea civilă delictuală va fi angajată in toate cazurile.

Noul Codul civil a reglementat detaliat ipotezele de raspundere civila pentru fapta minorului în articolul 1372 prevăzând că persoana care în temeiul legii (de pildă parintii), al unui contract (de exemplu bonele, instituțiile de ocrotire ), ori al unei hotărâri judecătorești (de pildă rudele, tutorii, curatorii care exercită supravegherea în temeiul hotărârii de încredințare sau reîncredintare a minorului) este obligat să supravegheze un minor răspunde de prejudiciul cauzat altuia.Este consacrată astfel răspunderea pentru fapta altuia directă obiectiva independenta de capacitatea delictuală a minorului întemeiată obligatia de supraveghere permanenta a minorului. Totusi articolul 1372 aliniat 3 codul civil prevede o cauza de exonerare de raspundere civila pentru fapta altuia în cazul în care cel obligat la supraveghere dovedește că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă. În cazul părinților sau după caz al tutorilor dovada se consideră a fi făcută numai dacă ei probează că fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care si-au indeplinit îndatoririle decurgând din exercițiul autorității părintești.

3. Consecințele raspunderii penale.

Conform art. 114. al.1 se poate dispune față de minorul care la data savârșirii infracțiunii avea varsta cuprinsă între 14 și 18 ani să se ia o măsură educativă neprivativă de libertate. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede faptul că față de minorul prevăzut la alin. 1 se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele două cazuri: dacă minorul a mai săvârșit o infracțiune pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat și al doile-a caz, atunci când pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.

Așadar, în cazurile în care nu sunt incidente dispozițiile articolului 114 alin. 2, instanța va aplica o masură educativă neprivativă de libertate, atunci când minorul este la primul conflict cu legea, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă trebuie să fie amenda , amenda sau închisoarea sub 7 ani sau închisoarea pana la 7 ani.

Noul Cod Penal stabilește cu titlu de excepție cele două cazuri amintite în care minorului i se pot aplica măsuri privative de libertate. În primul caz, atunci când minorul a mai săvârșit o infracțiune pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată sau a cărei executări a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat, raționamentul pentru care este instituită această formă de recidivă a minorului care să justifice oarecum aplicarea unei masuri educative privative de libertate este lipsa de eficacitate a masurilor dispuse anterior.

Ceea ce este important de specificat este faptul că în Noul Cod penal nu prezintă importanță forma de vinovăție cu care a fost comisă infracțiunea anterioara sau pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta.

De asemenea, trebuie precizat ca nu prezintă importanță nici forma de vinovăție cu care a fost comisă noua infracțiune.

Pentru a fi indeplinită această condiție și pentru sancționarea minorului printr-o măsură privativă de libertate, pentru infracțiunea anterioară instanța trebuie să fi dispus printr-o hotărâre definitivă aplicarea unei măsuri educative privative sau neprivative de libertate, iar noua infracțiune să fie comisă în timpul executării măsurii educative privative sau neprivative de libertate sau după executarea acesteia.

Al doile-a caz în care se poate aplica cu titul de excepție o măsură educativă privativă de libertate față de minor, este prevăzut la articolul 114 alin 2 lit. b, și este vorba despre situația când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.

În acest caz, nu prezintă importanță forma de vinovăție cu care minorul a comis infracțiunea și nici dacă acestuia i-a mai fost aplicată o măsură educativă privativă sau neprivativă de libertate.

Astfel, sunt reflectate in Noul Cod Penal, prevederile atât ale art. 37 lit b. teza finală din Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului din 1989, potrivit căreia orice privare de libertate a minorilor trebuie să fie o măsură extremă și cât mai scurtă posibil, cât și ale art. 2.5 din Regulile Minimale ale Națiunilor Unite pentru elaborarea unor măsuri neprivative de libertate (Regulile de la Tokyo) potrivit căruia recurgerea la măsuri neprivative de libertate trebuie să se înscrie în cadrul eforturilor de depenalizare și de dezincriminare li nu trebuie să le aducă atingere sau să le interzică.

La individualizarea pedepsei pentru minori se vor lua în considerare criteriile generale de evaluare prevăzute de art. 74 alin. 1 Noul Cod Penal, care sunt: împrejurările și modul de comiterii a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și in cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Mai trebuie specificat faptul că măsurile educative privative sau măsurile educative neprivative de libertate se pot lua și față de minorul care la data pronunțării hotărârii judecătorești a împlinit vârsta de 18 ani, deoarece în cauzele cu minori, momentul de referință este data săvârșirii infracțiunii și vârsta care faptuitorul o avea la acea dată.

Toate măsurile educative luate față de minori nu sunt luate în considerare la stabilirea stării de recidivă și nu atrag incapacități, interdicții sau decăderi pentru minorii condamnați.

4.Referatul de evaluare

După cum am precizat anterior, la individualizarea pedepsei pentru minori, se vor lua in condiserare criteriile generale de individualizare a pedepselor. De asemenea, se va întocmi un referat de evaluare de către Serviciul de Probațiune (art. 33-37 din Legea 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune). Pe baza acestor date intanța de judecată va alege între aplicarea unor măsuri educative privative sau neprivative de judecată.

Conform articolului 116 Noul Cod Penal, referatul de evaluare va fi solicitat de către instanța de judecată Serviciului de Probațiune.Același articol precizează faptul că referatul de evaluare va cuprinde și propuneri motivate referitoare la natura si durata programelor de reintegrare socială pe care minorul ar trebui să le urmeze, precum și la alte obligații ce pot fi impuse acestuia de către instanță.

Alin. 2 al aceluiași text de lege specifică faptul că referatul de evaluare privind respectarea condițiilor de executare a masurii educative sau a obligațiilor impuse se întocmește de către servicul de probațiune în toate cazurile in care instanța dispune asupra măsurii educative ori asupra modificării sau încetării executării obligațiilor impuse, cu excepția situației prevăzute de art. 126(schimbarea regimului de detenție pentru minorul ce exectută o masură educativă privativă de libertate și are un comportament ce influențează negativ sau împiedică procesul de recuperare și reintegrare a celorlalte persoane cu continuarea executării măsurii educative într-un penetenciar) , când acesta va fi întocmit de către centrul educativ ori de detenție.

Referatul de evaluare trebuie să conțină:

datele privind mediul familial și social al minorului, situașia educațională și profesională, conduita generală a minorului.

analiza omportamentului infracțional, riscul de săvârșire a unor infracțiuni

referiri la starea de sănătate, la evoluția minorului din punct de vedere fizic, afectiv , moral și intelectual, în măsura în care acestea au influențat sau pot influența comportamentul infracțional

orice alte date relevante pentru sitația minorului,

propuneri motivate privind măsura educativă considerată a fi potrivită pentru minor, cu referire la natura și durata programelor de reintegrare socială, precum și alte obligații care pot fi impuse acestuia, în vederea reducerii riscului de săvârșire de infracțiuni

Pentru obținerea datelor necesare evaluării inculpatului minor, consilierii de probațiune pot colabora cu asistenții sociali, psihologi, consilieri școlari, pedagogi, medici sau alți specialiști.

Deasmenea, Legea 252/2013 prevede că organizațiile în evidența cărăra se află sau s-a aflat minorul pentru tratament sau îngrijire, educație sau protecție socială, pun la dispoziția consilierului de probațiune, în termen de 7 zile, informații care prezintă relevanță pentru procesul de evaluare.

Evaluarea are un caracter personal și se realizează pe baza uneia sau mai multor intrevederi între consilierul de probațiune si inculpatul minor și a datelor obțiunte din alte surse de informații. În cazul în care inculpatul minor nu colaborează la realizarea evaluării, consilierul de probațiune întocmește referatul de evaluare și menționează în cuprinsul acestuia refuzul de colaborare al minorului. La referatul de evaluare este atașată declarația minorului cu privire la refuzul de colaborare. În situația in care minorul nu este găsit, consilierul de probațiune întocmește o adresă de informare privind imposibilitatea întocmirii referatului de evaluare pe care o înaintează organului judiciar.

Legea prevede posibilitatea ascultării consilierului de probațiune care a întocmit referatul de vealuare, în ipoteza în care apreciază că sunt necesare lamuriri suplimentare cu privire la cele menționate în referatul de evaluare sau cu privire la decizia consilierului de a propune unele masuri.

Atunci când referatul de evaluare este întocmit pentru un inclupat minor care se află în același timp în executarea unei masuri educative referatul de evaluare va cuprinde și mețiuni privitoare la modul în care decurg executarea masurilor sau a obligațiilor.

De asemenea, referatul de evaluare, privind respectarea condițiilor de executare a masurilor educative sau a obligațiilor impuse se întocmește de către serviciul de probațiune în toate cazurile în care instanța dispune asupra masurii educative ori asupra modificarii sau incetării executării obligațiilor impuse cu excepția situației schimbării regimului de executare a masurii educative privative de libertate, când aceasta va fi întocmită de către centrul educativ sau de detenție.

CAPITOLUL III

REGIMUL MASURILOR EDUCATIVE NEPRIVATIVE DE LIBERTATE ȘI REGIMUL MASURILOR EDUCATIVE PRIVATIVE DE LIBERTATE

1.Regimul măsurilor educative neprivative de libertate

Regimul masurilor educative neprivative de libertate este prevăzut la articolul 115 alin 1 lit.1 punctele a,b,c,d și în capitolul II din Titlul V al noului Cod Penal. Aceste masuri sunt: stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfarsit de săptămână și asistarea zilnică.

Măsurile educative neprivative de libertate prevăzute la art. 115 alin. (1) pct. 1 din noul Cod penal sunt enumerate într-o ordine care nu este întâmplătoare, ci reprezintă o scară de măsuri din ce în ce mai aspre în conţinut, corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptei săvârşite şi a gradului de pervertire morală a minorului.

Articolul 115 alin, 2 prevede că alegverea măsurii educative care urmează să fie luate față de minor se face în condițiile art 114, potrivit criteriilor prevăzute la art 74(criterii general de individualizare a sancțiunilor.)

Așadar, Noul Cod Penal, lasă la latitudinea instanței de judecată stabilirea în concret a conțiuntului măsurilor educative neprivative de libertate, conțiuntul modalităților concrete de executare a masurilor educative neprivative de libertate urmează a fi stabilit ținând cont de vârsta, persoanalitatea, starea de sănătate, situația familială și socială a minorului.

Potrivit principiului nr. 5 din Recomandarea Consiliului Europei nr. 2008/11 privind regulile europene pentru infractorii minori, impunerea și punerea în aplicare a unei sancțiuni sau măsuri neprivative de libertate trebuie să respecte interesul superior al minorului, limitat de gravitatea infracțiunilor comise ( principiul proportționalității) să țină cont de vârsta, sănătatea fizică și mintală , de dezvoltarea, de capacitățile și circumstanțele personale (principiul individualizării) și de fiecare dată când este necesar de rapoartele psihiatrice, psihologice, ori sociale. Tot astfel, principiul nr. 6 din aceiași recomandare stipulează că în scopul de a adapta implementarea sancțiunilor și măsurilor comunitare la circumstanțele particulare fiecărui caz, autoritățile responsabile de implementarea acestora trebuie să aibă un grad suficient de libertate, fără a conduce la inegalități grave de tratament.

Măsurile educative neprivative de libertate se execută în comunitate, pe durata acestora asigurându-se menținerea și întărirea legăturilor minorului cu familia și comunitatea, dezvoltarea liberă a personalității minorului, precum și implicarea acestuia în programele derulate, în scopul fomării sale în spirit de responsabilitate și respect pentru drepturile și libertățile celorlalți.

Deoarece Recomandarea Nr 16/1992 privind regulile europene asupra masurilor și sancțiunilor neprivative de libertate prevede faptul că aceste măsuri trebuie să fie asociate unui control judiciar prin obligații de supraveghere, Noul Cod Penal instituie Serviciul de Probașiune ca autoritate de organizare, supraveghere li controlul executării măsurilor neprivative de libertate însă Serviciul de probațiune poate delega aceste atribuții instituțiilor din comunitate abilitate pentru a supraveghea minorii care execută pedepse neprivative de libertate.

Minorului aflat în executarea unei masuri educative neprivative de libertate i se asigură, potrivit principiului interesului superior al copilului, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute de Constituție, convenții internaționale la care România este parte si de legislația specială în măsura în care exercitarea acestora nu este incompatibilă cu natura și conțiuntul măsurii.

După rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a luat față de minor o măsură educativă neprivativă de libertate, judecătorul delegat cu executarea fixează un termen, dispunând aducerea minorului și citarea reprezentantului legal al acestuia, a reprezentantului serviciului de probațiune pentru punerea în aplicare a masurii luate și a persoanelor desemnate cu supravegherea acesteia.

Împreună cu citația, serviciului de probațiune i se comunică și o copie de pe hotărârea instanței, în cadrul întâlnirii, judecătorul delegat îi prezintă minorului și persoanei desemnate cu supravegherea acestuia scopul și conțiuntul sancțiunii aplicate precum și consecinșele nerespectării acesteia.

De asemenea, este important de specificat faptul că grațierea nu are efecte asupra masurilor educative neprivative de libertate înafară de cazul când se dispune altfel prin actul de grațiere.

1.1.Stagiul de formare civică

Stagiul de formare civică este prevăzut la art.117 alin 1 NCP fiind o măsură educativă neprivativă de libertate care constă în obligația minorului de a participa la un program cu o durată de cel mult patru luni , stabilit de instanță, pentru a-l ajuta pe minor să înteleagă consecințele legale și sociale la care se expune în cazul săvârșirii de infracțiuni, și pentru a-l respunsabiliza cu privire la comportamentul său viitor.

După cum se observă Noul Cod Penal prevede numai limita maximă de timp pentru care această măsură educativă neprivativă de libertate poate fi aplicata, astfel încât instanța de judecată poate aplica ce perioadă de timp dorește pentru stagiul de formare civică.

Scopul stagiului de formare civică este încercarea de a ajuta minorul să conștientizeze consecințele legale și sociale la care se expunde în cazul săvîrșirii de infracțiuni și respunsabilizarea acestuia prin aplicarea acestei masuri neprivative de libertate.

Organizarea și derularea stagiului de formare civică se face de către consilierul de probațiune sau de către persoana sau instituția abilitată desemnată de aceasta pentru a organiza și a efectua demersurile necesare în vederea participării sau a supravegherii minorului pe durata stagiului de formare civică.

În termen de cel mult 60 de zile de la punerea in executare a hotărârii judecătorești, minorul trebuie să fie inclus într-un stagiu de formare civică.

Stagiul de formare civică este organizat sub forma unor sesiuni continue sau periodice, derulate pe perioada a cel mult 4 luni și include unul sau mai multe module cu caracter teoretic sau aplicativ, adaptat vârstei si personalității minorilor incluși în respectivul stagiu, și tinând seama, pe cât posibil de natura infracțiunii comise. În desfășurarea stagiului stabilit de instanță, se va avea în vedere un număr de 8 ore de formare civică lunar, fără a afecta programul școlar sau profesional al minorului.

Consilierul de probațiune din cadrul serviciului de probațiune în a cărui circumscripție locuiește minorul trebuie să frecventeze cursul de formare civică, decide , pe baza evaluării inițiale a minorului , instituția din comunitate în care urmează să aibă loc acesta, comunicând acestei instituții copie de pe dispozitivul hotărârii precum și decizia sa.

Instituția din comunitate sau serviciul de probațiune, după caz, adaptează conținutul concret al stagiului, potrivit programei-cadru, în funcție de particularitățile minorului, cu aprobarea consilierului de probațiune.

Atunci când minorul, nu respectă cu rea credință condițiile de desfășurare a stagiului de formare civică, conform art. 121 alin 4 lit. b, serviciul de probațiune are obligația să sesizeze instanța de judecată.

Instanța de judecată poate fie să prelungească durata de efectuare a stagiului de formare civică, pana la maxim 4 luni, fie să înlocuiască stagiul civil cu o altă măsură neprivativă de libertate mai severă, sau daca nici după adoptatea acestor măsuri nu se vor respecta masurile neprivative de libertate sau obligațiile impuse instanța va înlocui măsura neprivativă de libertate a stagiului de formare civică sau altă măsură neprivativă mai severă care a fost dispusă cu măsura internării într-un centru educativ.

Atunci când minorul săvârșeste în concurs două fapte de mică gravitate care sunt judecate împreună, și dacă instanța consideră că este suficientă o singură măsură educativă, va aplica o singură măsură educativă a stagiului de formare civică cu privire la toate faptele ce sunt judecate.

Dacă măsura stagiului de formare civică a fost dispusă pentru o infracțiune judecată definitiv, iar in cadrul termenului de executare a masurii, minorul este judecat pentru o faptă concurentă sau săvârșeste o nouă infracțiune inainte de majorat, instanța va putea, conform art. 123 alin 3 Noul cod Penal, a) să prelungească durata de efectuare a stagiului de formare civică pana la maxim 4 luni, b) să înlocuiască stagiul cu o altă măsură neprivativă de libertate sau c) să înlocuiască masura stagiului de formare civică cu măsura internării ăntr-un centru educativ sau intr-un centru de detenție. Aceasta din urmă înlociure nu poate fi dispusă direct, fără a parcurge etapele prevăzute de lit a si b.

1.2. Supravegherea

Conform articului 118 NCP măsura educativă a supravegherii constă în controlarea și îndrumarea minorului, în cadrul programului său zilnic, pe o durată curprinsă între două și șase luni, sub coordonarea serviciului de probașiune, pentru a asigura participarea la cursuri școlare sau de formare profesională, și prevenirea desfășurării unor activități sau intrarea în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia.

Această măsură neprivativă de libertate care poate fi dispusă pentru inculpatul minor poate fi dispusă de instanța de judecată care va desemna și persoana care va supraveghea minorl. Această supraveghere se poate realiza fie de părinții minorului, fie de cei care l-au adoptat sau de tutori.

Dacă aceste persoane nu reușesc să asigure supravegherea, instanța poate să dispună încredințarea supravegherii minorului unei persoane de încredre la cererea acesteia, sau unei rude apropiate(tot la cererea acesteia), pe același interval de timp.

Supravegherea minorului de persoana desemnată constă în supravegherea îndeplinirii obligațiilor școlare, sociale și profesionale ale minorului.

Controlul executării acestei masuri educatve neprivative de libertate precum și controlul îndeplinirii atribuțiilor de către persoana care exercită supravegherea este realizat de consilierul de probațiune care doar monitorizază modalitatea în care se respectă programul zilnic, nu și stabilește acest program.

Spre deosebire de măsura stagiului de formare civică , măsura supravegherii începe la cel mult 30 de zile de la momentul prezentării persoanei desemnate cu supravegherea și a minorului în fața judecătorului delegat cu executarea.

În cazul în care minorul nu respectă cu rea credință condițiile de desfășurare a supravegherii sau obligațiile impuse conform art. 121 NCP instanta va putea 1) să prelungească durata de supraveghere, până la durata maximă de 6 luni, 2) să înlocuiască supravegherea cu o altă măsură neprivativă de libertate mai severă, sau dacă nici după măsurile arătate la punctele precedente nu respectă obligațiile sale, 3) să înlocuiască măsura supravegherii sau măsura mai severă dispusă ca urmare a punctului 2 cu măsura internării intr-un centru educativ conform art 123 alin 2 NCP.

De asemenea, conform art 123 NCP , dacă măsura supravegherii a fost dispusă pentru o infracțiune judecată definitiv, iar în cadrul termenului de executare a măsurii, minorul este judecat pentru o faptă concurentă sau săvârșeste o nouă infracțiune înainte de majorat, instanța va putea conform art 123 alin 3 NCP a) să prelungească durata de supraveghere până la limita superioară de 6 luni, b) să înlocuiască supravegerea cu o altă măsură neprivativă de libertate, sau c) să înlocuiască măsura supravegherii cu măsura internării într-un centru educativ sau centru de detenție. Această din urmă înlocuire poate fi dispusă direct, fără a parcurge etapele prevăzute de lit. a si b.

Noul Cod Penal mai specifică faptul că în cazul pluralității de infracțiuni se regăsește si o faptă săvârșită de minor, după împlinirea vârstei de 18 ani, instanța va aplica regulile prevăzute de art. 129 alin 2 NCP, iar în cazul în care minorul săvârșeste două fapte concurente judecate împreuna pentru care instanta consideră că este suficientă aplicarea acestei măsuri educative neprivative de libertate, instanța poate aplica o singură măsură educativă cu privire la toate faptele.

1.3. Consemnarea la sfarșit de săptămână

După cum prevede Noul Cod Penal la articolul 119, alin 1 si alin 2, măsura neprivativă de libertate a consemnarii la sfarșit de saptamană, constă în obligația minorului de a nu părăsi locuința în zilele de sâmbătă și duminică, pe o perioadă cuprinsă între 4 și 12 săptămâni, afară de cazul în care, în această perioadă are obligația de a participa la anumite programe ori de a desfășura anumite activități impuse de instanță.

Potrivit Legii de Punere în aplicarea a Noului Cod Penal, pedeapsa amenzii executabilă , aplicată pentru infracțiuni comise în timpul minorității, în baza vechiului Cod Penal, și neexecutată în tot sau în parte, până la intrarea în vigoare a Noului Cod Penal, se înlocuiește cu măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână, ținând seama și de partea care a fost executată din amendă.

Această măsură neprivativă de libertate are ca scop protejarea minorului prin evitarea contactului acestuia cu anumite persoane, sau frecventarea unor locuri care pot predispune minorul la adoptarea unui comportament infracțional.

Această interdicție impusă minorului de a părăsi locuința operează începând cu ora zero a zilei de sâmbătă și până la ora 24 a zilei de duminică, inclusiv pentru minorii care datorită cultelor religioase din care fac parteau alte zile de repaus decât zilele de sâmbătă și duminică.

Măsura educativă se execută pe durata unor sfârșituri de săptămână consecutive, afară de cazul în care instanța sau judecătorul delegat cu executarea la propunerea consilierului de probațiune a dispus altfel, de regulă sub supravegherea persoanei majore cu care locuiște minorul, ori a altei persoane majore desemnate de instanța de judecată. În cazul în care persoana majoră în supravegherea căreia se află executarea masurii nu este desemnată prin hotărârea instanței nu mai poate exercita supravegherea , judecătorul delegat cu consultarea consilierului de probațiune desemnează persoana ce urmează să exercite supravegherea.

Controlul executării măsurii educative a consemnării la sfarșit de săptămână și controlul îndeplinirii atribuțiilor de către persoana care exercită supravegherea se realizează de către consilierul de probațiune sau după caz persoana desemnată de aceasta din cadrul unei instituții din comunitate.

În cazul în care minorul locuiește singur, sau după caz, persoana majoră care supraveghează executarea măsurii are obligația de a permite persoanei desemnate cu controlul executării și supravegherii executării măsurii efectuarea vizitelor programate sau inopinate la locuința minorului în zilele în care minorul trebuie sa fie la locuința sa.

Consemnarea la sfarșit de săptămână, după cum prevede legea, se pune în aplicare în termen de cel mult 15 zile de la momentul prezentării minorului si a persoanei desemnate cu supravegherea la instanța de judecată.

Nerespectarea cu rea credință a obligației de nu a părăsi locuința , a condițiilor de desfășurarea a acestei măsuri sau a obligațiilor impuse, atrag conform art 121 din Noul Cod penal, următoarele consecințe, selectate de instanță: 1) fie, prelungirea duratei de executare a masurii consemnării până la durata maximă de 12 săptămâni, 2)-înlocuirea măsurii cu o altă măsură neprivativă de libertate, mai severă, sau 3) dacă nici după măsurile arătate la primele două puncte precedente minorul nu respectă obligațiile sale, instanța poate să înlocuiască consemnarea la sfârșitul sătămânii sau măsura mai severă dispusă ca urmare a punctului 2 cu măsura internării intr-un centru educativ conform art.132. alin 2 NCP.

În cazul în care minorul săvârșeste două sau mai multe fapte concurente, judecate împreună, pentru care instanța consideră că nu este suficientă aplicarea acestei masuri educative, va aplica o singură măsură educativă cu privire la toate faptele, conform art. 129 alin 1 NCP.

Deasmenea, atunci când în cazul pluralității de infracțiuni, se regăsește o faptă săvârșită după împlinirea vârstei de 18 ani, atunci instanța va aplica regulile prevăzute de art 129 alin 2 NCP.

În cazul în care măsura consemnării la sfarșit de săptămână a fost dispusă pentru o infracțiune judecată definitiv, iar în cadrul termenului de executare a masurii minorul este judecat pentru o fptă concurentă sau săvârșește o nouă infracțiune înainte de majorat, instanța va putea, conform art 123 alin 3 NCP, 1) să prelungească măsura până la durata maximă de 12 săptămâni, b) să înlocuiască consemnarea cu o altă măsură neprivativă de libertate sau c) să o înlocuiscă cu măsura internării într-un centru educativ sau într-un centru de detenție. Această din urmă înlocuire poate fi dispusă direct, fără a parcurge etapele prevăzute la lit a și b.

1.4. Asistarea zilnică

Măsura educativă a asistării zilnice este prevăzută la articolul 120 alin 1 și 2 din Noul Cod Penal. Această măsură constă în obligația minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de probațiune care conține orarul și condițiile de desfășurare a activităților precum și interdicțiile impuse minorului.

Conform articolului 2 acestă măsură de ia pe o durată cuprinsă între 3 și 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probațiune- de consilierul de probațiune sau de persoana desemnată prin decizia acestuia din cadrul unei instituții din comunitate.

Spre deosebire de măsura supravegherii in care programul zilnic este stabilit de minor impreună cu persoana desemnata cu supravegherea sa( parinții, tutorele sau cei ce l-au adoptat) în masura asistării zilnice, programul zilnic se stabilește de către serviciul de probațiune și minorul este obligat să îl respecte.

Așadar, in cadrul masurii asistării zilnice, programul zilnic al minorului este stabilit de către consilierul de probațiune, și părinți, tutore sau persoana care l-a adoptat, de comun acord cu consultarea minorului.

În cazul în care programul și activitățile minorului nu pot fi stabilite de comun acord, programul se va stabili de către judecătorul delegat cu executarea, prin încheiere motivată, după audierea celor interesați. Această încheiere nu este supusă niciunei cai de atac.

Programul zilnic va avea în vedere nevoile minoruui, și va fi elaborat având în vedere situația socială, școlară, profesională și va ține cont de măsurile și obligațiile impuse de instanță. Această măsură are ca și scop dezvoltarea armonioasă a minorului prin integrarea sa în activități care să ajute la valorificarea aptitudinilor sale și să încurajeze minorul a-și dezvolta aceste aptitudini.

De asemenea, art 121 Noul Cod Penal specifică faptul că interdicțiile care pot fi impuse minorului în cadrul programului zilnic de către serviciul de probațiune nu trebuie să aibă conținutul vreuneia din obligațiile de a nu face, prevăzutede art 121 alin 1 NCP, deoarece acestea pot fi impuse doar de instanța de judecată, în măsura în care apreciază că sunt necesare pentru reeducarea minorului.

Stabilirea programului zilnic se face in termen de cel mult 30 de zile de la momentul prezentării minorului în fața judecătorului delegat cu executarea, iar asistarea zilnică începe în cel mult 5 zile de la stabilirea programului.

Dacă măsura arestării zilnice a fost dispusă pentru o infracțiune judecată definitiv, iar în cadrul termenului de executare a masurii, minorul este judecat pentru o faptă concurentă, sau săvârșeste o nouă infracțiune în timpul minorității, instanța va putea conform art 123, alin 3 NCP, a) să prelungească măsura până la durata maximă de 6 luni, b) să înlocuiască măsura internării într-un centru educativ sau într-un centru de detenție. Această din urmă înlocuire poate fi dispusă direct fără a parcurge etapa prevăzută de lit. a.

2. Obligații

Noul Cod Penal prevede o serie de obligații ce pot fi dispuse de către instanța de judecată pe lângă oricare din masurile neprivative de libertate. Instanța poate impune minorului una sau mai multe obligații din cele enumerate la art. 121 NCP.

În cele ce urmează vom prezenta aceste obligații prevăzute de Noul Cod Penal, divizate în doua categorii: obligații de a face și obligații de a nu face.

Obligaţiile pe care instanţa le poate impune minorului concomitent cu una dintre măsurile educative neprivative de libertate (art. 121) acoperă, în linii generale, o arie similară cu cea a obligaţiilor impuse majorului infractor ce beneficiază de o modalitate de individualizare a pedepsei neprivativă de libertate, dar conţinutul lor va fi adaptat în funcţie de persoana şi conduita minorului şi de specificul infracţiunii comise.

2.1.Obligații de a face

1. Instanța de judecată poate impune minorului obligația de a urma un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională.

Conform Legii nr 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, consilierul de probațiune din cadrul circumscripției în raza căreia locuiește minorul asupra căreia a fost impusă obligația de a urma un curs de pregătire profesională, decide pe baza evaluării inițiale a minorului, cursul ce trebuie urmat și instituția din comunitate unde va avea loc acest curs și va comunica instituției de pregătire profesională, o copie după dispozitivul hotărârii precum și decizia sa.

Supravegerea executării acestei obligații de a face, este efectuată de către serviciul de probațiune, iar minorul care va urma acest curs de pregătire va începe cursurile in termen de 6 luni de la prima întrevedere sau dacă va urma un curs școlar, va fi înscris în următorul an școlar.

2. Obligația de a se prezenta la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta

Această obligație începe la data aducerii la cunoștința minorului a conțiuntului concret a obligației, stabilit de către consilierul de probațiune.

3. Obligația de a se supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.

Această obligație are scopul de a ajuta minorul în vindecarea sa, iar in acest scop, instanța de judecată trebuie să stabilească instituția în care persoana supravegheată urmează să beneficieze de tratament medical, de control sau de îngrijire. În cazul în care instanța pein hotărârea dată nu stabilește instituția, consilierul de probațiune va stabili prin decizie, instituția in care urmează să aibă loc controlul, tratamentul sau îngrijirile medicale.

Costurile măsurilor de control, de tratament sau de îngrijiri medicale sunt acoperite din fondurile acordate din bugetul de stat.

Toate cele trei obligații de a face urmăresc un scop comun, acela de a atinge reintegrarea socială a minorului față de care s-a dispus o măsură educativă neprivatvă de libertate.

2.2. Obligații de a nu face

Obligația de a nu depăși fără acordul serviciului de probațiune limita teritorială stabilită de instanță.

de a nu se afla în anumite locuri sau la animite manifestări sportive, culturale, ori la alte adunări publice, stabilite de instanță.

Obligația de a nu se apropia și a nu comunica cu victima sau cu membrii de familie ai acesteia , cu participanții la săvârșirea infractiunii, ori cu alte persoane stabilite de instanță.

Având in vedere caracterul general al obligațiilor de a nu face dar și scopul acestora, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni , instanța trebuie să individualizeze în concret conțiuntul fiecărei obligații ținând seama de împrejurările cauzei( de ex. să nu comunice cu X sau Y , membrii ai familiei victimei , sau să nu se afle pe un anumit stadion).

În scopul impunerii unei obligații de a nu face judecătorul delegat cu executarea va trimite o copie a dispozitivului hotărârii definitive după caz, inspectoratului județean de poliție( pt obligația de a nu depăși limita teritorială stabilită),sau inspectoratului General de Poliție sau inspectoratului județean din a cărei circumscripție îsi are domiciliul minorul.

În sarcina acestor instituții enumerate, cade obligația verificării îndeplinirii obligațiilor de a nu face de către minor.

De asemenea, textul de lege specifică faptul că pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate, serviciul de probațiune are obligația de a sesiza instanța de judecată dacă: a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanță fie încetarea executării unora dintre acestea,

b) persoana supravegheată nu respectă condițiile de executare a masurii educative sau nu execută, în condițiile stabilite obligațiile ce uu revin, caz în care instanța va dispune prelungirea sau înlocuirea masurii educative neprivative de libertate.

2.3.Modificarea obligațiilor

Noul Cod Penal prevede modalitatea în care asupra minorului caruia i s-au aplicat masuri educative neprivative de libertate și obligații de a face sau a nu face se pot modifica aceste obligații, pe parcursul supravegherii pentru a asigura astfel minorului șanse mai mari de îndreptare.

Aceste obligații pot fi modificate de către instanța de executare luând în considerare progresul înregistrat de minor, și poate astfel impune unoi obligații care nu fusesera anterior impuse de instanță, poate modifica conțiunutul obligațiilor de a face sau a nu face existente, în sensul sporirii sau diminuării acestora sau poate dispune încetarea executării unora din obligațiile ce au fost impuse minorului când apreciează ca menținerea acestora nu mai este necesară.

Dispozițiile art.122 NCP sunt de natură să asigure respectarea principiului intervenției adaptate, prin stabilirea și continuarea intervenției în acord cu dinamica cazului.

Sesizarea instanței în vederea modificărilor obligațiilor se face de Serviciul de Probațiune ori de judecătorul delegat cu executarea ( la cererea minorului, parintelui, tutorelui sau a altei persoane în grija cui se află minorul ori a persoanei vătămate, după consultarea referatului de evaluare întocmit de consilierul de probațiune).

De asemenea, trebuie mentționat faptul că legea prevede posibilitatea modificării obligațiilor de a face sau a nu face impuse minorului , de mai multe ori pe parcursul executării obligațiilor, neexistând nicio limitare în acest sens.

Consilierul de probațiune are obligația de a încunoștiința inspectoratul județean de poliție în a cărei circumscripție îsi are domiciliul minorul sau dacă este cazul și inspectoratul de poliție unde îsi are locuința minorul, și Inspectoratul General al Poliției Române despre permisiunile care s-au acordat minorului. Permisiile nu sunt considerate a modifica obligațiile impuse asupra minorului. Permisiile sunt acordate de către consilierul de probațiune.

2.4.Încetarea obligațiilor

Tot ca o expresie a caracterului flexibil al procesului de supraveghere art 112 NCP stipulează ca instanța de executare va dispune încetarea executării uneia/unora dintre obligațiile pe care le-a dispus prin hotărârea definitivă atunci când apreciază că față de progresele înregistrate de minor, menținerea acestora nu mai este necesară( de pildă instanța apreciază că nu mai este necesară și proprțională cu scopul urmărit restrîngerea libertății de circușație a minorului, dispunînd încetarea obligației de a nu părăsi teritoriul României.)

Dispozițiile art. 122 NCP sunt de natură să asigure respectarea principiului intervenței adaptate, prin stabilirea și continuarea intervenției în acord cu dinamica cazului.

Prelungirea sau înlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate.

Noul Cod Penal prevede la art. 123 situația în care minorul nu respectă, cu rea-credință, condițiile de executare a măsurii educative sau a obligațiilor impuse și posibilitatea pentru instanța de a dispune:

a) prelungirea măsurii educative, fără a putea depăși maximul prevăzut de lege pentru aceasta;

b) înlocuirea măsurii luate cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă;

c) înlocuirea măsurii luate cu internarea într-un centru educativ, în cazul în care, inițial, s-a luat măsura educativă neprivativă de libertate cea mai severă, pe durata sa maximă.

La articulul 2 NCP stipulează faptul că: în cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b), dacă nici de această dată nu sunt respectate condițiile de executare a măsurii educative sau a obligațiilor impuse, instanța înlocuiește măsura educativă neprivativă de libertate cu măsura internării într-un centru educativ.

De asemenea Noul Cod Penal reglementează și situația în care minorul aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, și posibilitatea instanței de judecată de a dispune fie :

a) prelungirea măsurii educative luate inițial, fără a putea depăși maximul prevăzut de lege pentru aceasta;

b) înlocuirea măsurii luate inițial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă;

c) înlocuirea măsurii luate inițial cu o măsură educativă privativă de libertate.

Conform Noului Cod Penal, în cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b), precum și în alin. (3) lit. a) și lit. b), instanța poate impune noi obligații în sarcina minorului ori sporește condițiile de executare a celor existente.

3. REGIMUL MĂSURILOR EDUCATIVE PRIVATIVE DE LIBERTATE

Articolul 115 punctul 2 din noul cod penal enumeră limitativ măsurile educative privatide de libertate aplicabile minorilor în oridinea crescătoare a gravității lor după cum urmează.

internarea într-un centru educativ

internarea într-un centru de detenție

Potrivit articolului 127 din noul cod penal raportat la articolul 72 alineatul 1 NCP, perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate, se scade din durata pedepsei masurii educative privative de libertate pronunțate. scăderea se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat în aceelași timp ori în mod separat pentru mai multe infracțiuni concurente chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.

3.1. Internarea într-un centru educativ

Articolul 124 din noul cod penal, definește la alineatul 1 măsura educativă a internării într-un centru educativ a consta în internrea minorului într-o instituție specializată în recuperarea minorilor unde va urma un program de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale precum și programe de reintregrare socială. Această măsura se poate dispune pe o perioadă cuprinsă intre unu și doi ani.

Măsura educativă a internării intr-un centru educativ se poate dispune atunci când în raport cu gravitatea infracțiunii savârșite și cu periculozitatea infractorului, evaluată potrivit criteriilor generale prevazute la articolul 74 alineatul 1 litera a-g NCP, instanța apreciază că se impune privarea de libertate a infractorului care, la data săvârșirii infrcțiunii, avea vârsta cuprinsă intre 14 și 18 ani și care a mai săvârșit o infracțiune pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înaintea de comiterea infracțiunii pentru care este judecat, ori a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare sau detențiunea pe viață.

Potrivit articolului 178 din legea numărul 254/2013, centrele de detenție și centrele educative vor funcționa în cadrul vechilor penitenciare pentru minori și tineri și a centrelor de reeducare care vor fi astfel reorganizate.

3.1.1.Prelungirea duratei măsurii educative a internării într-un centru educativ

Articolul 124 NCP alineatul 3 prevede posibilitatea prelungirii perioadei internării minorului întru-un centru educativ atunci când acesta săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior. În aceste două cazuri instanța de judecată poate alege între a menține masură internării într-un centru educativ prelungind durata acesteia dar fără a depășii maximul prevăzut de lege pentru această măsură educativă privativă de libertate, respectiv 3 ani, sau, poate inlocui măsura internării într-un centru educativ cu măsura internării într-un centru de detenție.

Una din soluțiile de mai sus vor putea fi dispuse și în ipoteza în care în perioada internării într-un centru educativ minorul a comis un concurs (real sau ideal) de infracțiuni sau este judecat pentru un concurs de infracțiuni comise anterior.

3.1.2.Înlocuirea internării într-un centru educativ cu măsura asistării zilnice și liberarea minorului din centrul educativ

Măsura internarii într-un centru educativ cu măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutată, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani se poate dispune în cazul în care minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunostințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente după executarea a cel putin jumaătate din durta internării. Tot în acest caz instanța poate dispune și liberarea din centrul educativ dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani. Măsura inlocuirii internării cu măsura educativa a asistării zilnice este o măsura facultativă pentru instanță. O dată cu modificarea măsurilor eductive sau o dată cu liberarea minorului instanța de judecată impune respectarea uneia sau mai multora obligtii prevăzute la articolul 121 NCP până la implinirea duratei măsurii internării. Articolul 124 NCP alineatul 6 specifică faptul că în cazul în care minorul nu respectă cu rea credință condițiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligațiile impuse instanța revine asupra înlocurii sau liberării și dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru educativ. De asemenea în cazul săvârșirii până la împlinirea duratei internării de către o persoana care nu a îplinit vârsta de 18 ani și față de care s-a dispus înlocuirea măsurii internării într-un centru educativ cu măsura asistării zilnice intanța revine asupra inlocuirii și dispune așa cum arată articolul 124 alineatul 7 lit a și b, fie executarea restului rămas din durata măsurii internării inițiale cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia până la maximul prevăzut de lege fie internarea într-un centru de detenție.

Potrivit articolului 179 din legea numărul 254/2013 consiliul educativ cu participarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate la centrul educativ, în calitate de președinte, și al unui consilier de probațiune din cadrul serviciului de probațiune de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia se află centrul, stabilește dacă minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese în vederea reintegrării sociale, în prezența acestuia, și formulează propunere de înlocuire a internării într-un centru educativ cu măsura educativă a asistării zilinice. Dacă se apreciază că se impune înlocuirea internării cu măsura educativa a asistării zilnice, propunerea cuprinsă într-un proces verbal motivat împreună cu documentele care atestă mențiunile menționate în acesta se inaintează instanței în a cărei cirumscripție teritorială se află centrul educativ, corespunzătoare în grad instanței de executare. în cazul în care comisia constată că minorul nu întrunește condițiile pentru a fi dispusă înlocuirea măsurii internării în centrul educativ cu cea a asistării zilnice, în procesul verbal se fixează un termen pentru reexaminarea situației acesteia care nu poate fi mai mare de 4 luni.

3.2.Internarea într-un centru de detenție

Măsura educativă a internării într- un centru de detenţie constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază şi supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum şi programe de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit aptitudinilor sale conform art. 125 alin. (1).

Distincţia dintre centrul educativ şi centrul de detenţie constă în aceea că în centrul de detenţie procesul de recuperare a minorului urmează să aibă loc în regim de pază şi supraveghere, programele de reintegrare socială urmând să aibă un caracter intensiv, spre deosebire de centrul educativ, în cadrul căruia procesul de recuperare nu va avea loc sub pază şi supraveghere.

Măsura internării într-un centru de detenție se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 şi 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani conform prevederilor art. 125 alin. (2). La determinarea concretă a duratei internării, între limitele prevăzute de lege, instanţa ţine seama de criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 74 alin. (1).

Oricare ar fi însă durata şi condiţiile de executare a internării într-un centru de detenţie, această sancţiune este o măsură educativă, şi nu o pedeapsă şi de aceea are un caracter eminamente educativ şi preventiv, iar nu represiv ca în cazul pedepsei.

3.2.1 Prelungirea și înlocuirea măsurii minternării într-un centru de detenție

Noul Cod Penal stabilește la articolul 125 alin. 3 faptul că instanța poate să prelungească măsura internării, fără a depăși maximul de 5 ani, în cazul în care minorul săvârșeste o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior. Maximul va fi determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite. De asemenea, se va scădea din durata măsurii educative perioada executată până la data hotărârii.

La fel ca și în cazul internării într-un centru educativ, și în cazul internării într-un centru de detenție, în cazul în care pe durata internării minorului, acesta a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale și daca minorul a executat cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate dispune fie înlocuirea internării într-un centru de detenție cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, fie, liberarea din centrul de detenție, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.

Dacă în situația înlocuirii măsurii educative a internării într-un centru educativ cu măsura educativă a asistării zilnice, Legea 254/2013 prevedea ca consiliul educativ împreună cu consilierul de probațiune și judecătorul de supraveghere întocmesc procedura necesară schimbării măsurii educative, în cazul înlocuirii măsurii educative a internării într-un centru d detenție cu măsura asistării zilnice potrivit procedurii specificate de Legea 254/2013, comisia pentru stabilirea, schimbarea și individualizarea regimului de executare a măsurii internării, cu participarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate a centrul de detenție, în calitate de președinte, și al unui consilier de probațiune din cadrul serviciului de probațiune de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia se află centrul, stabilește dacă minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese în vederea reintegrării sociale, în prezența acestuia, și formulează propunere de înlocuire a internării într-un centru de detenție cu măsura educativă a asistării zilinice.Dacă se apreciază că se impune înlocuirea internării într-un centru de detenție cu măsura educativa a asistării zilnice, propunerea cuprinsă într-un proces verbal motivat împreună cu documentele care atestă mențiunile menționate în acesta se inaintează instanței în a cărei cirumscripție teritorială se află centrul de detenție, corespunzătoare în grad instanței de executare. în cazul în care comisia constată că minorul nu întrunește condițiile pentru a fi dispusă înlocuirea măsurii internării în centrul de detenție cu cea a asistării zilnice, în procesul verbal se fixează un termen pentru reexaminarea situației acesteia care nu poate fi mai mare de 4 luni.

Legea prevede obligația instanței de a dispunde odată cu înlocuirea pedepsei educative privative de libertate a internării într-un centru de detenție , sau odată cu liberarea minorului la împlinirea vârstei de 18 ani, de a impune respectarea uneia sau mai multor obligații de a face sau a nu face dintre cele prevăzute la art. 121 NCP.

Schimbarea regimului de executare se poate face dacă în cursul executării unei măsuri educative privative de libertate persoana internată, care a împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care influenţează negativ sau împiedică procesul de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane internate, instanţa poate dispune continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar [art. 126]. În acest caz, sancţiunea iniţială nu se transformă într-o pedeapsă, ea îşi păstrează aceeaşi natură juridică – de măsură educativă – modificându-se doar instituţia de executare. Pe cale de consecinţă, regimul de executare al măsurii educative în penitenciar va fi diferit de regimul de executare al pedepsei închisorii.

CERCETARE

Prezentarea scopului, a obiectivelor și a metodologiei cercetării

Cercetarea din prezenta lucrare a fost elaborată pe baza practicii efectuate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, în perioada aprilie- mai 2014, la sediul instituției de pe strada Dorobanților nr.2-4, Cluj Napoca, județul Cluj.

În cadrul practicii mele am efectuat o cercetare de tip calitativ prin întocmirea unor chestionare adresate consilierilor de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune. Datele culese oral au fost materializate și transcrise fiind parte integrantă a acestei lucrări, la secțiunea anexe.

De-a lungul efectuării stagiului de practică, prin analizarea mai multor referate de evaluare întocmite de consilierii de probațiune, și prin studierea chestionarelor adresate acestora, am avut ca și obiective studierea noutăților aduse de modificările legii penale, prin adoptarea Noului Cod Penal, a legii 252/2013 și a altor legi speciale, determinarea factorilor care conduc la adoptarea unui comportament infracțional și corelația dintre acești factori și nivelul scăzut de trai din care provin majoritatea minorilor care săvârșesc fapte penale, precum și consecințele asupra minorilor odată cu aplicarea unei măsuri educative. Scopul cercetării a fost observarea modificarilor aduse de noul Cod Penal in materie de minoritate si probațiune , analizarea subiecților procesului penal (atât a suspectului/inculpatului/infractorului precum și a organelor care desfășoară activitatea de evaluare- respectiv a consilierilor de probațiune) si analizarea motivelor care stau la baza adoptarii unui comportament infractional și observarea neajunsurilor aduse de noua legislație din prisma părerilor exprimate de consilierii de probațiune.

Subiecții cercetării au fost minorii aflați în supravegherea sau pentru care au fost întocmite referate de evaluare de către consilierii de probațiune.

Prezentarea rezultatelor cercetării

În ceea ce privește dispozițiile care reglementează minoritatea în Noul Cod Penal, așa cum am arătat, acestea au suferit modificări esențiale odată cu adoptarea noului Cod Penal, renunțând la pedepsele represive și modificând sistemul sancționator prin introducerea măsurilor educative privative sau neprivative de libertate și impunerea colaborării cu Serviciul de Probațiune pentru o mai bună reintegrare, evaluare și reabilitare a minorilor.

În cele ce urmează voi încerca să prezint, pe baza materialelor obținute de-a lungul practicii efectuate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, modalitatea în care noul cod penal a schimbat și a afectat regimul sancționator și executarea măsurilor educative impuse minorilor precum și cauzele adoptării de către minori a unui comportament infracțional.

La baza cercetării a stat chestionarul adresat consilierilor de probațiune și răspunsurile obiective oferite de consilierii de probațiune de la a Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.

După cum am arătat în lucrarea de față, odată cu adoptarea noului cod penal și a legii nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, întreg cadrul legislativ privitor la minoritate a fost restructurat, fiind astfel în concordanță cu cerințele impuse de dreptul european largo sensu, și recomandările primire de România din partea Consiliului Europei privind regulile europene asupra măsurilor și sancțiunilor comunitare, izvorâte din dorința alinierii legislației române la standardele dreptului european.

În urma cercetării efectuate la Serviciul de Probațiune, am avut oportunitatea de a observa, scopul, implementarea și procesul de reintegrarea care se efectuează cu ajutorul acestui serviciu. Modificările legislative în domeniul minorității și în special modificarea Legii 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, urmăresc sporirea eficienței sistemului de justiție și acordă o deosebită importanță sistemului de individualizare a pedepselor pentru minori, prin implicarea consilierilor de probațiune atât în perioada presentențială, atunci când serviciul de probațiune intervine cu atribuții de evaluare, prin referatele de evaluare întocmite pentru minori și au ca alement de noutate față de vechile referate de evaluare prevăzute de vechiul Cod Penal, obigația consilierul de probațiune care întcomește referatul de evaluare de a estima riscul de a comite noi infracțiuni de către minor și întocmirea propunerilor motivate privind măsura educativă considerată a fi potrivită pentru minor, cu referire la natura și durata programelor de reintegrare socială, precum și la alte obligații care pot fi impuse acestuia în vedrerea reducerii riscului de săvârșire de infracțiuni.

Așadar, Noul Cod Penal și Legea 252/2013 extinde sfera atribuțiilor Serviciului de Probațiune și a consilierilor de probațiune, iar impactul major al acestor schimbări legislative se răsfrânge direct asupra minorilor, care beneficiază de o individualizare a pedepsei in concreto, raportată la situația personală a acestora, având în vedere factorii care au influențat comportamentul minorului și deasemnea oferă o gamă mai largă și mai puțin invazivă de măsuri educative care pot fi aplicate minorului, sau de obligații adaptate particularităților fiecărui caz în parte.

Tot prin referatul de evaluare, consilierul de probațiune are un rol esențial în procesul de individualizare a pedepsei prin trasarea unor indici de referință pentru instanța de judecată, care poate astfel, bazat și pe acești indici să îsi formeze o părere obiectivă cu privire la riscul de recidivă a minorului, sau stabilirea modului de supraveghere sau posibilitatea aplicării sau a modificării măsurilor educative.

Rezultatele evaluării minorului, se regăsesc în decizia organului de urmărire penală, respectiv în sentința dată de către instanța de judecată și implicit în planul de supraveghere întocmit de consilierul de probațiune.

De asemenea, prin implicarea serviciuli de probațiune în faza de judecată, instanța poate solicita acestui organ, lămurirea, formularea de propuneri în privința măsurilor ce urmează a fi luate și citarea serviciului de probațiune în fază de judecată. Este important de observat faptul că, spre deosebire de legea veche, unde pentru minorii de sub 16 ani dacă organul de urmărire penală considera necesar cita serviciul de probațiune la orice ascultare sau confruntare și la prezentarea materialului de urmărire penală, acum, conform art 505 din CPP este chemată DGASPC (Direcția Generală de Asistență socială și Protecția Copilului).

Cu siguranță cele mai mari schimbări aduse de actuala legislație sunt cele care prevăd măsurile aplicabile minorului. Vechile pedepse au fost înlocuite de măsuri educative privative sau neprivative de libertate. Deși aceste măsuri educative au un caracter mult mai flexibil și permit o individualizare corectă a măsurilor ce pot fi aplicate minorilor și au în același timp un conținut și o durată mai scurtă decât vechile pedepse, ceea ce ajută la atingerea fnalității acestor măsuri sunt obligațiile impuse minorului, și obligația instanței de judecată de a impune obligații pentru minor odată cu aplicarea unei măsuri educative, pentru a îndeplini diverse activități și a fi implicați activ într-un animit sector care să ajute minorul la dezvoltarea sa și a aptitudinilor sale și la reintegrarea sa în societate.

În cursul practicii efectuate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, și prin studierea referatelor de evaluare, am observat că recomandarea consilierilor de probațiune a fost adesea aceea a menținerii unor măsuri educative privative sau neprivative de libertate tocmai din considerentul realizării obligațiilor care le-au fost impuse, și care ofereau minorului, (fie prin absolvirea unor cursuri școlare sau de formare profesională, fie prin dezvoltarea altor abilități) șansa reală de a se reintegra în societate după executarea măsurilor și a obligațiilor impuse avnd posibilitatea , pe baza noilor cunoștințe dobândite, sau datorită vindcării de unele adicții în perioada în care a fost intenat, de a se reintegra.

În ceea ce privește cele mai frecvente motive pentru care minorii comit infracțiuni, am constatat urmărind referatele de evaluare și prin chestionarele adresate consilierilor de probațiune, că cele mai frecvente motive pentru care minorii comit fapte prevăzute de legea penală sunt următoarele: neacoperirea nevoilor afective sau materiale de către persoanele în grija cărora se află minorii, neglijarea minorilor de părinți sau persoanele în grija cărora se află, inflența negativă a anturajului, adicții ale minorului, un climat familial problematic ( în ceea ce priveste stilul educațional parental, comunicarea și supravegherea de către familie, abuzul din partea familiei, consumul de alcool de către părinți, structura dezorganizată a familiei, antecedente penale în rândul părinților sau modele parentale negative.

Deasemena alte motive menționate de către consilierii de probațiune au fost veniturile insuficiente ale familiei și spațiul locativ redus și nevoia nesatisfăcută a minorului de intimitate și căutarea unui anturaj care să il susțină și să ii ofere un loc diferit față de mediul de acasă, adeseori compus din alți minori în situații similare și căutare de soluții.

Alte motive menționate au fost: imaturitate, teribilism, neconștientizarea de către minor a consecințelor comiterii infracțiunii.

În ceea ce privește răspunsul la întrebarea adresată consilierilor de probațiune cu privire la corelația dintre nivelul scăzut de trai sau provenienta minorului dintr-o familie defavorizată social și creșterea probabilității ca minorul să comită infracțiuni, toți consilierii au considerat că acesti doi factori cresc probabilitatea ca minorul să comită infracțiuni, putând determina direct sau indirect , prin asocierea cu alte variabile adoptarea unui comportament infracțional.

Acești doi factori au fost considerați, pe baza analizării motivelor infracționale a fi factori determinați însă trebuie specificat faptul că proveniența inorului dintr-o familie defavorizată nu conduce în mod imperativ la adoptarea unui comportament infracțional ci doar atunci când este corelată cu neasumarea responsabilităților de către părinți, în limita resurselor pe care le au.

Luând în considerare toți acești factori care determină minorul să săvârșească fapte penale trebuie să subliniem faptul că prevenția acestor factori ar fi soluția ideală pentru evitarea adoptării de către minori a comportamentului de risc și infracțional, și să propunem măsuri de intervenție în special adresate părinților care trebuie să conștientizeze gravitatea existenței unui climat familial problematic și responsabilitatea pe care o au de a asigura nevoile minorului, modelul parental pe care aceștia îl arată și ascultarea nevoilor minorului. Majoritatea infracțiunilor comise de minori pornesc din nevoia satisfacerii unor lipsuri financiare, astfel încât consider că ar fi benefic să existe consilieri financiari pentru părinții care dispun de mijloace bănești dar datorită gestiunii proaste a acestor mijloace minorul nu are cele necesare.

De asemenea, consider că înființarea unor programe educaționale în școli la nivel național, ar fi un mijloc de prevenție util, prin acestea ajutându-se minorii să conștientizeze riscul și consecințele la care se supun când comit fapte prevăzute de legea penală.

Minorii infractori trebuie deseori considerați victime, deoarece jurisprudența arată, la fel ca și rapoartele de evaluare arată faptul că adesea minorii au fost folositți de alte persoane și instigați la comiterea infracțiunilor în scopul obținerii de mijloace bănești.

Consecințele măsurilor educative asupra minorilor:

În ceea ce privește măsurile aplicate față de minori și schimbarea comportamentului acestora consilierii de probațiune au menționat faptul că în general aplicarea măsurilor educative a ajutat minorul să se îndrepte, acesta regretând comiterea faptelor, înțelegând conduita antisocială, cooperând cu consilierul de probațiune și motivând minorul să își schimbe atitudinea și comportamentul.

Aplicarea măsurilor educative, în sens general are un impact și o evoluție pozitivă asupra minorului asigurându-se astfel îndeplinirea scopului și a obiectivelor probațiunii, respectiv reabilitarea socială a persoanei supravegheate, repararea prejudiciului adus comunității prin săvârșirea faptei, creșterea gradului de siguranță în comunitate și sprijinirea minorului în conștientizarea consecințelor legale și sociale la care se expune în cazul săvârșirii de infracțiuni, formarea minorului în spirit de responsabilitate și respect pentru drepturile și libertățile celorlalți, responsabilizarea minorului sau a tânărului cu privire la comportamentul său și menținerea și întărirea legăturilor minorului/tânărului cu familia și comunitatea.

STUDIU DE CAZ 1

Serviciul de Probațiune Cluj Operator de date cu caracter personal nr. 7303

Nr. X/RE/…….2014 Strict confidențial după completare

REFERAT DE EVALUARE

I. Introducere

II. Sursele de informații

Un interviu cu inculpatul, la Penitenciarul Gherla, Secția Exterioară Cluj-Napoca, derulat la data de 27.02.2014

Informații obținute telefonic de la diriginta inculpatului, din cadrul școlii din Centrul educativ Buziaș

Informații obținute din sistemul informatic ECRIS și din baza de date a Administrației Naționale a Penitenciarelor

Referatele de evaluare: …întocmit în dosarul penal nr. …../182/2013 al Judecătoriei Baia Mare; …/RE/14.12.2012 întocmit în dosarul nr. …./211/2012 al Judecătoriei Cluj-Napoca; …/RE/13.09.2012, întocmit în dosarul …/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița – la realizarea cărora au fost utilizate următoarele surse: interviuri cu inculpatul, interviuri cu părinții, la domiciliu și la Serviciul de Probațiune Cluj, o întrevedere cu un tânăr din anturajul inculpatului, B.A.R., în cadrul Penitenciarului Gherla, Secția Exterioară Cluj-Napoca, informații obținute de la Liceul Teoretic „…” din Cluj-Napoca, informații obținute de la Secțiile I, II, IV și V, Poliția Municipiului Cluj-Napoca, unde inculpatul este/a fost cercetat penal în mai multe dosare, documente medicale ale inculpatului (bilete de ieșire din spital), date din dosarul de cercetare penală …./P/2012, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița, o întrevedere cu un lucrător de poliție de la Secția IV, Poliția Municipiului Cluj-Napoca, date din dosarele penale în care au fost întocmite referatele de evaluare menționate, informații obținute de la secretariatul Școlii „I.H.” și al Școlii „T.D.” din Cluj-Napoca etc.

Notă: Deși părinții au fost convocați telefonic la Serviciul de Probațiune Cluj (convenindu-se o oră în afara programului lor de lucru, pentru a se putea prezenta), în vederea actualizării informațiilor oferite cu prilejul întocmirii evaluărilor anterioare ale inculpatului, aceștia nu au răspuns pozitiv solicitării.

III. Date privind persoana pentru care a fost solicitat referatul de evaluare

Minorul S.A.C se află actualmente în Centrul Educativ Buziaș unde execută o măsură educativă privativă de libertate, dispusă de către Judecătoria Baia Mare în dosarul penal …/182/2013, dosar în care a fost reținut și arestat preventiv în data de 14.08.2013. El are vârsta de 17 ani și este singurul copil rezultat din căsătoria părinților săi. Aceștia din urmă sunt persoane cu studii medii, care s-au implicat în muncă în mod constant. Inculpatul arată că în prezent mama lucrează la departamentul „Trezorerie” al unui hipermarket din municipiul Cluj-Napoca, tatăl este taximetrist, iar în decembrie 2012 (când s-a realizat un interviu cu aceștia) ei arătau că obțin cumulat în jur de 2000 lei/lună. Din această sumă achitau lunar o rată bancară de 500 lei (creditul fiind contractat pentru achiziționarea unui autovehicul pentru activități de taximetrie), iar din restul asigurau cele necesare traiului celor trei membri. Deși părinții apreciau că nu se confruntă cu probleme financiare, ei nu ofereau inculpatului bani pentru a-i cheltui în interes personal, decât rareori, sume modice (1-10 lei la câteva zile), ceea ce-l nemulțumea pe acesta din urmă, deoarece se simțea defavorizat sub acest aspect, prin raportare la alți minori, pe care îi cunoaște (ex. colegi/foști colegi de școală).

Tot nemulțumit era inculpatul și în legătură cu faptul că nu beneficia de o cameră separată, el dormind cu părinții în aceeași încăpere, care este restrânsă ca spațiu. Părinții săi au cumpărat (de la primăria locală) un imobil într-o curte comună, compus din două încăperi (cu intrări separate) și dependințe, însă una dintre aceste încăperi i-au pus-o la dispoziție bunicii paterne pentru a locui în ea, deși aceasta deține o casă în București, pe care a închiriat-o. Din acest motiv, inculpatul apreciază că familia sa (în principal tatăl) nu este preocupată de nevoile sale (aici fiind vorba de nevoia de intimitate).

În afara neîmplinirii nevoilor locative/financiare/materiale pe care tânărul le resimțea până la arestare (nu avea propria cameră, nu primea bani de buzunar, i se refuza, uneori motivat, achiziționarea unor bunuri pe care le au alți tineri de vârsta sa), el s-a arătat afectat și de modul în care tatăl relaționează cu mama și în special cu el. Minorul își descrie tatăl într-un mod ce indică lipsa abilităților părintești din partea acestuia (deosebit de autoritar, cu un limbaj dur, care sancționează verbal sau fizic orice comportament al minorului care nu este conform așteptărilor sale) și aceasta încă de când era de vârstă preșcolară. În acest context, minorul nu are sentimente autentice de afecțiune față de acest părinte, însă este atașat de mamă, care a încercat de fiecare dată să-i ia apărarea; aceasta însă a însemnat inconsecvență educativă din partea părinților și adoptarea unor comportamente antisociale din partea inculpatului, comportamente la care se va face referire în cele ce urmează.

Dat fiind că familia inculpatului locuiește în zona centrală a municipiului Cluj-Napoca, părinții și-au înscris fiul la o școală din vecinătate, apreciată a fi una cu cerințe și rezultate foarte bune în oraș (Școala „….”). Aici inculpatul a absolvit patru clase cu rezultate medii la învățătură și nu a creat probleme. Din cauza intențiilor părinților de a se stabili în străinătate, asupra cărora au revenit, minorul nu a fost înscris în ciclul gimnazial al aceleiași școli (deoarece a ratat un examen), ci la Liceul Teoretic „…”, unde mai existau locuri libere – o unitate de învățământ apreciată la fel de bine ca și prima. Aici însă minorul a avut probleme de adaptare și, în plus, școlare, fiind declarat repetent în clasa a V-a.

Mama își asumă o parte din vină pentru acest eșec școlar, cât și pentru cel ce a urmat mai târziu în clasa a VII-a (clasă în care în anul școlar 2012-2013 a fost înscris pentru a treia oară, tot acum fiind transferat pe rând la alte două unități școlare, ultima la frecvență redusă, fiind declarat din nou repetent). Mama apreciază că nu s-a preocupat suficient de minor, în contextul ivirii unor probleme de sănătate ale tatălui (un accident rutier și ulterior unele complicații). Astfel, ea nu-l supraveghea în efectuarea lecțiilor și, atunci când a constatat că se află în situația de corigență, nu a luat nici un fel de măsuri. Ulterior, în clasa a VII-a, motivul repetențiilor a fost determinat de absenteism major, în contextul aderării minorului la anturaje cu preocupări antisociale, astfel că este absolvent doar de 6 clase.

În prezent, el este elev tot în clasa a VII-a, la școala din Centrul Educativ Buziaș, unde face față cerințelor școlare și prezintă interes pentru învățătură. Diriginta sa îl descrie însă ca fiind imatur, motiv pentru care necesită supraveghere și îndrumare constantă, altfel fiind predispus influențelor negative ale colegilor.

Așa cum s-a menționat mai sus, pe fondul problemelor din familie percepute de către minor (nu se simțea susținut de părinți în nici un fel) și al atragerii sale într-un grup de tineri de diverse vârste și cu preocupări antisociale, el a început să-și petreacă majoritatea timpului cu amicii/prietenii, în detrimentul școlii și familiei. Aici el a perceput că ceilalți îi sunt aproape și sunt preocupați de situația lui, prin aceea că era luat în localuri, unde i se plătea consumația, astfel încât nu a mai ținut cont de sfaturile părinților și nu le-a mai recunoscut autoritatea. El a învățat de la prieteni să consume alcool în cantități excesive și droguri (etnobotanice în principal), apoi a fost inițiat în furturi (la început din magazine, ulterior telefoane de la copii, dar și furturi din locuințe). Din datele obținute de la sursele de informații apelate a reieșit faptul că minorul a început să fie folosit de alți tineri, pentru vinderea de droguri ori pentru săvârșirea de furturi, în aceste cazuri el având o parte din câștigul obținut. Inculpatul recunoaște că au existat astfel de cazuri, însă menționează că a săvârșit fapte infracționale și din proprie inițiativă. Banii obținuți din săvârșirea de fapte antisociale îi utiliza în interes personal, pentru consum de droguri și alcool, dar și pentru alte cheltuieli pe care le făcea în principalele cluburi din oraș.

În urma consumului de alcool și etnobotanice, a existat un caz în care inculpatul și-a pierdut cunoștința, fiind transportat și stabilizat la Unitatea de Primiri Urgențe Cluj (august 2012). Părinții au aflat de comportamentul adictiv al minorului, iar mama a purtat discuții cu rol educativ cu acesta, însă nu a obținut rezultate, în condițiile în care el a rămas dedicat anturajului și lipsea nopțile de acasă. Tatăl și-a menținut aceeași strategie în privința lui (îl certa, uneori nu-l primea în locuință), deoarece este adeptul măsurilor coercitive; astfel, în 2012, el se considera depășit de problemele fiului și acuza autoritățile că-l tolerau în libertate.

În cursul anului 2012 S.A.C a ajuns să fie cunoscut majorității secțiilor de poliție din municipiul Cluj-Napoca, dar și poliției din municipiul Bistrița, deoarece el a comis numeroase furturi de telefoane (de la copii/tineri), din locuință (confecționându-și o copie după cheia primită de la locatar, a pătruns de două ori în apartament și a sustras bijuterii), din magazine și într-un caz o faptă de tâlhărie. Pentru acestea el a fost urmărit penal în mai multe dosare, iar într-un dosar penal a fost trimis în judecată (…./211/2012), însă cu toate acestea, minorul nu a estompat activitatea infracțională, ci din contră și-a diversificat-o pe raza mai multor județe. Astfel, în cursul anului 2013, el a comis furturi din magazine (în general din centre comerciale), cu ajutorul unor sacoșe de tip „țiplă”, din mai multe orașe (de exemplu: Huedin, Brașov, Deva, Alba Iulia, Oradea și Baia Mare, unde a fost depistat de către organele competente, întocmindu-i-se dosare de cercetare penală, la Deva fiind chiar internat într-un centru de minori, de unde însă a fugit).

Pentru o infracțiune de furt calificat comisă pe raza municipiului Baia Mare (în august 2013 a sustras un număr de 20 geci din incinta complexului comercial Gold Plaza, în valoare totală de 4140 lei) s-a dispus măsura educativă a internării într-un centru de reeducare (înlocuită actualmente cu măsura educativă a internării într-un centru educativ), iar pentru o faptă de tâlhărie și una de furt calificat (în data de 20.07.2012 a sustras, întrebuințând violențe, un telefon mobil tip Iphone 4S de la o minoră, iar în data de 21.07.2012 a sustras un telefon mobil Nokia C3 de la un minor de 14 ani, pe raza mun. Cluj-Napoca) a fost condamnat în primă instanță în dosarul penal 20428/211/2012, la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare, cu suspendare condiționată pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni.

În prezentul dosar penal inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat: în data de 02.03.2013 a sustras din incinta SC Real Hypermarket SRL mai multe produse cosmetice, în valoare de 252,46 lei. Inculpatul recunoaște săvârșirea prezentelor fapte, precum și a tuturor celor pentru care a intrat în evidența autorităților, însă nu manifestă regrete, decât prin prisma faptului că a fost privat de libertate. El nu conștientizează consecințele faptelor asupra altora, iar până la arestare nici cele asupra sa: nu se gândea că poate fi privat de libertate, această convingere putând fi formată și ca urmare a receptării unor mesaje în acest sens de la prietenii mai mari, unii cu condamnări penale.

Minorul este susținut în penitenciar de către părinți (prin vizite, pachete și bani) și le poartă recunoștință pentru aceasta, însă după liberare susține că ar dori să se stabilească în altă localitate (Alba Iulia) ori în străinătate, unde are o mătușă. În prealabil, susține că ar dori să finalizeze 8 clase și să urmeze școala de șoferi, pentru a putea munci pe un astfel de post și astfel a se întreține prin mijloace proprii, licite.

Analizând informațiile obținute se poate constata că datorită nemulțumirilor minorului față de condițiile ce i-au fost oferite de către părinți și ca urmare a practicilor parentale nepotrivite, el a aderat la un anturaj negativ, anturaj care a reușit, prin tehnici apreciate de către minor (susținere materială și morală-apreciere pentru ceea ce el este), să-l influențeze/determine să comită infracțiuni. În paralel el a devenit consumator de droguri, s-a obișnuit cu un stil de viață bazat pe distracții și astfel avea nevoi financiare neacoperite, motiv pentru care a recurs la comiterea de fapte penale în mod repetat într-un interval scurt de timp, inclusiv la prezentele.

IV. Factorii care influențează sau care pot influența conduita generală a persoanei pentru care a fost solicitat referatul de evaluare

Aspectele menționate la paragraful precedent, pot reprezenta și după liberare factori de risc pentru comiterea de noi infracțiuni de către inculpat. Aceasta deoarece minorul are un grup de prieteni cu preocupări infracționale, este influențabil, a dovedit că nu mai recunoaște autoritatea părintească (obișnuia să lipsească de acasă, nu era supravegheat), s-a obișnuit cu un stil de viață nepotrivit vârstei sale și a experimentat consumul de droguri.

Faptul că mama este o persoană resursă în familie pentru minor (acesta fiind atașat de ea), că familia îl susține material și că experiența privării de libertate l-a motivat spre schimbare reprezintă elemente de bază pentru reintegrarea sa socială. Acestea, alături de faptul că în localitatea de domiciliu există resurse comunitare care pot susține minorul în procesul de schimbare (se organizează diverse cursuri de calificare, există instituții care pot să-l sprijine în menținerea abstinenței față de droguri) pot influența pozitiv comportamentul lui după ce va fi pus în libertate.

Punând în balanță factorii mai sus menționați și ținând cont de debutul timpuriu al comportamentului delincvențional, precum și de frecvența crescută a acestuia, apreciez că riscul de a comite noi infracțiuni după ce va fi pus în libertate este mediu spre crescut.

V. Perspectivele de reintegrare în societate

Din datele obținute despre S.A.C reiese că acesta a avut o evoluție comportamentală negativă încă de la o vârstă mică, ceea ce reprezintă un predictor pentru menținerea acestui comportament și pe viitor, chiar dacă acum privarea de libertate l-a motivat spre schimbare.

Familia reprezintă pentru minor o resursă, însă insuficientă, în condițiile în care părinții nu au reușit să-și exercite autoritatea părintească și dovedesc dezinteres în a colabora cu factori externi ce ar putea realiza o intervenție asupra comportamentului minorului (refuzul de a colabora cu organele judiciare și cu serviciul de probațiune – prin aceea că în ultima vreme nu au dat curs citațiilor/convocărilor ce le-au fost trimise).

În privința comunității, există resurse ce ar putea fi accesate de minor (școală, instituții ce derulează programe de consiliere antidrog etc.), însă nu toate sunt de interes pentru acesta (nu se gândește la programe de consiliere).

Având în vedere toate cele arătate mai sus, în vederea reducerii riscului de a comite noi infracțiuni și pentru reușita atingerii obiectivelor ce și le-a stabilit pe plan educativ și profesional, ținând cont de dispozițiile art. 34, alin. 3 din Legea 252/2013, apreciez oportună menținerea măsurii educative a internării într-un centru educativ, astfel încât minorul să poată continua școala. Ulterior, după ce va ajunge în libertate, ar fi important ca acesta să urmeze un curs de calificare profesională și să participe la un program de consiliere antidrog, pentru a nu relua consumul, și să evite vechile anturaje (ale persoanelor care au avut probleme cu justiția).

Data întocmirii Întocmit,

și semnării referatului Consilier de probațiune

12.03.2014 Irina Mariș

Șef serviciu, ……………..

CAZ NR 2

RAPORT DE EVALUARE FINALĂ

I. Introducere:

Nume beneficiar: C.I.A.

Perioada de derulare: 22 mai – 10 septembrie 2012

Frecvența întrevederilor: săptămânală

Aplicarea programului: Integral Parțial

Precizați motivele

Includerea în program: Cerere Obligație

II. Stadiul motivațional (poziția beneficiarului pe cercul schimbării la începutul – la sfârșitul programului)

Începutul programului – contemplare

Sfârșitul programului – menținere

III. Gradul de atingere a obiectivelor beneficiarului (obiective îndeplinite, în curs de îndeplinire, obiective noi – corelație cu fișele 27 și 28 – transcriere consemnări beneficiar):

Obiectiv 1: Angajare

a) Să învăț, mai ales la obiectele la care am probleme, să promovez – îndeplinit 100%

b) Terminarea școlii – în curs de rezolvare (un an dacă mă transfer la o școală profesională și doi ani dacă continui la liceul la care sunt) – 100%

c) Îmi caut de lucru – 50 %

Obiectiv 2: Venituri

a) Să ascult de părinți – 50 %

b) Să mă țin de școală – 80 %

c) Să-i ajut pe acasă – 40 %

d) Să nu mai plec noaptea pe afară – 60 %

e) Să muncesc ca să am banii mei – 50 %

Obiectiv 3: Stil de viață și prieteni

a) Să nu mă iau după prieteni care zic să fac prostii – 70 %

b) Să mă iau după prieteni care zic să fac bine – 70 %

c) Ar fi bine să ascult părinții – 50 %

Obiectiv 4: Relaționare

a) Când strigă mama, să ies afară sau să-i spun frumos să nu țipe – 50 %

b) Să discut cu mama despre ce nu-mi convine nu când țipă, ci când e calmă – 30 %

Obiectiv 5: Dezvoltare personală

a) Să trec clasa – 100 %

b) Să mă țin de școală, să termin toate clasele – în curs de îndeplinire – 50%

c) Să evit să mai intru în alte probleme 60-70%

IV. Schimbări înregistrate la nivel cognitiv, atitudinal și comportamental:

Progrese la nivel cognitiv:

Tânărul a conștientizat, cu precădere, următoarele aspecte: utilitatea identificării de soluții alternative pentru rezolvarea, cât mai eficientă, a unei probleme; restructurarea/reformularea gândurilor negative în gânduri constructive în gestionarea propriilor situații de viață; conștientizarea victimelor propriei infracțiuni la data parcurgerii sesiunii ce a abordat această tematică; înțelegerea finalității unor decizii greșite ca pași de alunecare, precum și necesitatea antrenării unor de strategii de evitare și de a face față recidivei.

Progrese la nivel atitudinal:

Cât privește sistemul atitudinal al beneficiarului, pe parcursul derulării programului, s-a remarcat o rigiditate în flexibilizarea propriilor percepții și o greoaie ajustare a acestora în direcția obiectivelor dezirabile, fapt ce a necesitat eforturi suplimentare din partea consilierului în a le modela. Totuși, deși oscilante și dificil de monitorizat, din motive de instabilitate și insuficientă consolidare, pot fi extrase unele progrese sub aspect atitudinal, deduse din parametrii comportamentali manifestați. Vor fi amintite, așadar, cu utilitate în derularea intervenției viitoare: conformarea la autoritatea exercitată de către reprezentanții serviciului de probațiune (dar, important de reținut: în strânsă corelație cu constrângerile legale pe care această instituție le exercită și cu finalitatea la care se poate ajunge, în caz de nerespectare a îndatoririlor ce îi revin). De asemenea, un aspect important remarcat este faptul că tânărul reacționează cu mai multă promptitudine și se angajează în atingerea propriilor obiective, atunci când este încurajat și apreciat, recunoscându-i-se abilitățile de care dispune. A dat dovadă de un interes sporit în abordarea sistematică atunci când s-au utilizat elemente ale interviului motivațional, suportul ce evită critica individualizată, iar dacă s-a recurs la apostrofarea unor atitudini și comportamente extreme, aceasta s-a realizat prin a face referire la valori și scopuri general dezirabile și acceptate în societate, prin raportare la propriul său sistem existențial (ex: la 15 ani, unii copii muncesc pentru a se întreține singuri; la 10 ani, alți copii au grijă de frații lor mai mici; unii tineri nu au bani de școală și învață pentru a obține bursă; prietenii au rolul în societate de a te face să evoluezi, să ai progrese, să fii un om respectat – prin antiteză: aceste lucruri se întâmplă în viața ta?). De asemenea, s-au constatat unele ameliorări în atitudinea față de părinți, în momentele în care intervenția a vizat implicarea activă și a acestora în a-l sprijini, în mod eficient și adaptat, să-și depășească multiplele probleme, pe care le-a acumulat și consolidat, cu accent pe strategiile neadecvate ale acestora de se raporta la fiul lor, de-a lungul timpului.

Progrese la nivel comportamental:

a) Modificarea calității relației cu familia (în special, cu părinții, dar și cu bunica), sub aspectul frecvenței evenimentelor tensionate înregistrate (în sensul că, dintr-o declanșare aproape constantă, caracterul acestora a devenit sporadic, deși la fel de agresiv ca manifestare, de ambele părți aflate în conflict). Rămâne, totuși, a fi punctat progresul referitor la scăderea prevalenței neînțelegerilor cu membrii familiei, urmând a se acorda o atenție sporită, pe viitor, punctelor nevralgice (cu bilateral punct de plecare) ce conduc la apariția de noi tensiuni, precum și impulsivității tânărului, solid instalată în structura sa de personalitate.

b) Susținerea celor 6 discipline restante și promovarea anului școlar

c) Schimbarea percepției față de muncă, aspect reflectat în ajutorarea mai frecventă a părinților, dar și a bunicilor, cât și a identificării unui loc de muncă, fără acte legale, pentru a obține propriii săi bani

d) Alocarea de timp mai puțin unor activități neconstructive (fapt strict corelat și cu implicarea sa în activitatea lucrativă, pe parcursul vacanței școlare)

e) Scurtarea ponderii de timp petrecut în compania unor prieteni cu preocupări indezirabile social

f) Neaccesarea de jocuri mecanice (cu excepția unei singure situații), pe întreg parcursul derulării programului de consiliere

g) Sporirea calității relației de încredere beneficiar – consilier de probațiune, din considerente precum: relatarea cu sinceritate a aspectelor problematice de către persoana supravegheată, disponibilitatea îndeplinirii obiectivelor stabilite de comun acord, preocuparea de a contribui la depășirea propriilor probleme, în măsura mai sus-amintită. Acest ultim aspect relevă utilitatea unei evaluări acurate a evoluției beneficiarului și astfel, a accesibilizării/ajustării intervenției consilierului, atât pe durata programului, cât și ulterior, pentru a veni în sprijinul acestuia.

V. Percepția beneficiarului asupra programului (interpretarea chestionarului final):

Parafrazarea percepției beneficiarului relevă următoarele: formatul programului este apreciat, prin prisma utilității acestuia „m-a învățat de bine, nu prea mai fac prostii, dacă nu era, rămâneam repetent, mi-a plăcut că am învățat despre asertiv, pasiv și agresiv”. Stilul de învățare agreat este cel ilustrativ-concret-intuitiv, reperele mentale fiind mai facil antrenate prin intermediul unor imagini ilustrate sau exemple concrete – fapt ce poate fi exploatat și pe viitor în lucrul cu cazul. A trecut în revistă schimbările pe care programul le-a adus în situația sa, arătând exemple concrete de eficiență personală. A identificat factorii de risc/dificultățile întâmpinate în maximizarea șanselor sale de reușită, precum și sprijinul din partea consilierului coordonator, prin marcarea elementelor pe care le apreciază a-i fi fost cele mai utile. Înțelege aspectele problematice, asupra cărora mai are de lucrat pe viitor, consemnându-le, recomandând și altor persoane cu probleme acest tip de intervenție, atât prin utilitatea pe care o apreciază a o avea, cât și prin calificativul acordat.

VI. Evaluarea din partea consilierului cu privire la implicarea beneficiarului în program (punctualitate, realizare teme, interacțiunea beneficiar – consilier, sumarizarea fișelor de monitorizare):

Cât privește implicarea beneficiarului, luând în considerare nivelul și carențele profunde ale acestuia, sub raport educațional, al relaționării cu familia, al petrecerii constructive a timpului, al atitudinilor față de muncă și față de noțiunea de prietenie, apreciez că tânărul și-a solicitat resursele personale și maximul de potențial, de care a dispus, pentru a se angaja în parcurgerea programului. Nereușitele (precum: înregistrarea încă de certuri cu părinții, episodul accesării jocurilor mecanice, continuarea de a-și aplica tatuaje pe corp, cheltuirea nejustificată și inutilă a banilor câștigați din muncă) reprezintă, mai degrabă, rezultatul unui sistem atitudinal și educativ deja bine consolidat și al unui stil parental ineficient, pentru a mai fi demontat cu ușurință, decât al relei sale voințe.

Așadar, cu excepția unei situații și a jurnalului de prevenire a recidivei, pe care nu le-a îndeplinit la timpul oportun, fiind necesar a fi realizate la începutul ședinței curente, tânărul a realizat toate temele pentru acasă, chiar dacă incomplet. S-a prezentat, cu regularitate și deosebit de punctual la toate ședințele planificate, cu excepția datei de 17.07.2012, ce se regăsește explicată în dosarul programului. A manifestat o atitudine de respect și conformare la îndrumările consilierului coordonator, implicându-se în atingerea obiectivelor sesiunilor parcurse, așa cum reiese și din sumarizarea fișelor de monitorizare. Un aspect important de menționat, în acest context, este stilul introvert în discuții al tânărului, oferirea, cu dificultate, a răspunsurilor sau modul impulsiv și neargumentat de a-și susține convingerile, fără a permite interlocutorului de a decela (dacă nu se sondează în profunzime) motivele unor astfel de reacții, fapt ce poate conduce la concluzia, uneori eronată, a exclusivității lipsei de responsabilitate personală, fără a se avea în vedere și alți factori interni și externi ce contribuie la aceasta.

VII. Concluzii (recomandări privind lucrul cu consilierul responsabil de caz – corelație cu fișele 27 și 28).

Din datele generale ale programului, concluziile consilierului coordonator conduc către următoarele recomandări în ceea ce privește continuitatea intervenției ulterioare și monitorizarea progreselor/nereușitelor în perspectivă:

Monitorizarea relației tânărului cu părinții și cu familia extinsă, sub raport bilateral

Un aspect sensibil, actual și pe termen mediu și lung, îl reprezintă continuarea cursurilor școlare, date fiind valorizarea foarte redusă a rolului școlii și dorința de autonomie personală și financiară a tânărului

Rolul, încă activ, al prietenilor cu influențe nefavorabile

în ceea privește modul neconstructiv de petrecere a timpului și dificultatea trezirii la ore matinale

efectuarea de tatuaje

riscul de a relua jocurile mecanice – în condițiile în care s-a înregistrat o alunecare, în pauza dintre sesiunea a XI-a și cea finală)

Gestionarea, complet ineficientă, a componentei financiare (aspect detectat, în mod convingător, la data cheltuirii banilor obținuți din muncă)

Temperarea impulsivității, mai ales în condițiile menținerii cauzelor declanșatoare

Păstrarea caracterului intensiv al monitorizării, sub aspectul verificării evoluției beneficiarului, cât și al încurajării progreselor obținute

Încurajarea consolidării legăturilor cu persoanele cu influențe pozitive asupra comportamentului beneficiarului (sora sa, unchiul, de care se declară a fi mai atașat, dar și îmbunătățirea relaționării cu cadrele didactice, pentru stimularea apetitului pentru studiu, ca factor de susținere în motivarea înregistrării de rezultate favorabile promovării și finalizării școlii).

II. Sursele de informații

o întrevedere cu inculpatul RH, derulată la sediul secundar al Serviciului de Probațiune Cluj, din cadrul Judecătorie Dej, camera 15,

o întrevedere cu bunica maternă a inculpatului, derulată la sediul secundar al Serviciului de Probațiune Cluj, din cadrul Judecătorie Dej, camera 15,

o întrevedere cu un prieten al inculpatului, derulată la sediul secundar al Serviciului de Probațiune Cluj, din cadrul Judecătorie Dej, camera 15,

referatul de evaluare nr. , întocmit pentru inculpat în dosarul penal nr. , al Judecătoriei , pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, ocazie cu care au avut loc: o întrevedere cu inculpatul RH; o întrevedere cu bunica maternă a inculpatului; o discuție telefonică cu mama părții vătămate; informații obținute de la diriginta inculpatului; informații telefonice obținute de la un prieten al inculpatului; informații obținute de la Poliția,

informații telefonice obținute de la dirigintele inculpatului (M), din cadrul Liceului Tehnologic „CB” Dej,

informații din dosarul de supraveghere nr. 2012, al lui RH, aflat în evidența Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj,

dosarul penal.

Notă: Până la data redactării referatului de evaluare nu s-au primit informațiile solicitate de la Poliția .

III. Date privind persoana pentru care a fost solicitat referatul de evaluare

RH provine dintr-o familie dezorganizată, el aflându-se de peste 12 în grija bunicii materne. Aceasta din urmă relatează că părinții minorului s-au căsătorit în anul 1990 și după nouă ani au divorțat, datorită neînțelegerilor survenite pe fondul consumului de alcool și a infidelității tatălui. Bunica a afirmat că din pricina comportamentului soțului și despărțirea de acesta, mama minorului a suferit un dezechilibru psihic (tentativă de suicid). Ulterior, ambii părinții s-au recăsătorit, iar mama mai are un băiat de 8 ani din cea de a doua căsătorie. După divorț, niciunul dintre părinți nu s-a interesat de inculpat, el fiind lăsat în grija bunicii. Relaționarea dintre minor și tată este inexistentă, acesta plătindu-i doar pensia de întreținere. În ceea ce privește relaționarea cu mama, aceasta este sporadică, însă atât minorul, cât și bunica preferă ca aceasta să nu existe, datorită situației mamei minorului: aceasta a început să consume alcool în perioada celui de al doilea mariaj, iar în prezent este dependentă de alcool. De cel de al doilea soț s-a despărțit în anul 2010 și acum se află într-o relație de concubinaj. Bunica spune că orice încercare de a o sprijini să depășească dependența și să se centreze pe îngrijirea copiilor s-a soldat cu eșec, iar situația material-financiară a mamei minorului este la limita subzistenței (nu are locuință și venit stabil).

Minorul locuiește în apartamentul cu 3 camere al bunicilor, alături de aceștia și unchiul său de 24 de ani, în condiții bune. Atât membrii familiei care locuiesc împreună, cât și ceilalți doi copii ai bunicii s-au implicat în creșterea și educația minorului, oferindu-i cele necesare întreținerii și s-au străduit să îi insufle valori morale. În privința relațiilor din cadrul familiei, bunica afirmă că acestea sunt bune și prin comunicare reușesc să depășească problemele survenite.

În prezent, venitul familiei este constituit din pensia bunicului de 1400 lei pe lună, pensia de întreținere a minorului în cuantum de aproximativ 200 lei și alocația acestuia. Bunica consideră că acest venit le conferă un nivel de trai decent, reușind să facă față cheltuielilor curente de întreținere.

Minorul este în prezent elev în clasa a X-a la Liceului Tehnologic „CB” Dej. În clasa a IX-a, acesta a fost înscris la clasă de liceu, ca din acest an școlar să treacă la profesională, având oportunitatea de a se angaja după finalizarea școlii. Minorul a avut un episod în luna octombrie 2011 în care a absentat de la școală, petrecându-și timpul acasă la un prieten mai mare, unde s-a jucat pe calculator. Bunica s-a implicat în rezolvarea acestei situații, iar ulterior l-a însoțit la școală pe inculpat și a menținut legătura cu diriginta, pentru a preveni astfel de probleme în viitor. Atât actualul diriginte cât și fosta dirigintă al lui RH declarau că acesta are un bun bagaj de cunoștințe, asimilează cu ușurință noțiunile noi, are un comportament adecvat, este silitor iar în primul semestru a avut cele mai bune rezultate la învățătură din clasă.

În privința proiectelor de viitor, el afirmă că dorește să finalizeze cursurile pentru a obține calificarea care să îi faciliteze încadrarea în muncă.

În ceea ce privește aspectul relatat anterior, minorul recunoaște că a chiulit de la școală și s-a împrietenit cu băieți mai mari ca el cu 3 – 4 ani care aveau preocupări antisociale. El afirmă că în prezent a renunțat la acei prieteni și consideră că implicarea bunicii în acea situație l-a ajutat să conștientizeze că unele prietenii pot fi dăunătoare evoluției sale. Minorul declară că acea „rătăcire” s-a datorat dorinței de „a scăpa de sub papucul bunicii” care a fost mult mai drastică cu el după comiterea infracțiunii de vătămare corporală (din data de 28.07.2010, pentru care a fost condamnat la pedeapsă de 8 luni cu suspendarea sub supraveghere pe perioada termenului de încercare de 2 ani și 8 luni) și nu l-a mai lăsat la fel de mult afară.

RH spune că este o persoană pasionată de sport și deseori joacă fotbal alături de prieteni pe terenurile din apropierea locuinței. O mare parte din timpul liber îl petrece cu prietena care este elevă la aceeași unitate de învățământ, cu prietenii din zona unde locuiește, iar alteori socializează în rețeaua internet.

Din informațiile avute la dispoziție în primul referat întocmit, cât și din procesul de supraveghere, reiese că inculpatul nu a creat probleme de natură penală până la fapta de vătămare corporală și nici după rămânerea definitivă a primei condamnări

Minorul se află în curs de judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. La începutul lunii noiembrie 2011, inculpatul împreună cu MG și VM, la sugestia acestuia din urmă, au furat din locuința bunicii lui VM o sumă de bani (400 lei) pe care ulterior au cheltuit-o pe distracții. În aceeași perioadă, VM a planificat în detaliu comiterea unei tâlhării, implicându-l și pe RH în această acțiune, pe care ulterior nu au finalizat-o.

Inculpatul a recunoscut faptele, însă afirmă că la data comiterii nu s-a gândit la consecințele infracțiunii nici pentru partea vătămată și nici pentru sine, însă în prezent declară că regretă infracțiunile săvârșite și empatizeză cu părțile vătămate.

Tânărul afirmă că relația dintre el și coinculpați a fost una de prietenie, fiind din același cartier, petrecându-și mult timp împreună. Ceilalți fiind mai mari, el s-a simțit valorizat că a fost acceptat de aceștia, însă după intervenția bunicii „s-a trezit” și a realizat că este necesar să renunțe la anturaj și să se centreze pe activități constructive, de tip școală.

Minorul conștientizează gravitatea faptei și și-a manifestat îngrijorarea față de perspectiva pedepsei și modul de executare, cu atât mai mult cu cât acesta se află deja în executarea uneia. Bunica a declarat că atât ea cât și ceilalți membrii ai familiei sunt supărați pentru implicarea inculpatului în săvârșirea infracțiunii, fiind speriați de perspectiva pedepsei, cu atât mai mult cu cât în familie nu au mai existat probleme de natură penală, până la cele create de către minor. Chiar dacă au fost neplăcut surprinși de fapta sa îl susțin pe inculpat și o să îi fie alături și în continuare.

În ceea ce privește evoluția minorului în procesul de supraveghere, acesta se află în evidența Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj din data de 01.06.2012, iar în perioada scursă, a dat dovadă de cooperare și responsabilitate, executându-și cele 50 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității la Biserica Ortodoxă …

Analizând datele inserate anterior, consider că tentația materială, influența venită din partea anturajului inadecvat și încurajarea că partea vătămată este bunica unuia dintre coinculpați, precum și imaturitatea tânărului (nu s-a gândit la consecințe) sunt elementele care au dus la implicarea sa în săvârșirea prezentelor fapte.

IV. Factorii care influențează sau care pot influența conduita generală a persoanei pentru care a fost solicitat referatul de evaluare

Consider că factorii care au influențat în mod negativ conduita tânărului nu se regăsesc și în prezent, ținând cont de faptul că a renunțat la anturajul avut și că a conștientizat consecințelor propriei fapte, aspect înțeles după începerea cercetării sale penale.

Asumarea executării pedepsei cu suspendare sub supraveghere și evoluția pozitivă a acestuia (nu se cunoaște să mai fi comis fapte penale după rămânerea definitivă a pedepsei), teama de pedeapsa care urmează să i se aplice în acest caz, asumarea faptei, continuarea procesului educațional, existența planurilor de viitor (obținerea unei calificări) și sprijinul de care beneficiază din partea bunicii sunt elemente de natură a inhiba ulterior o conduită inadecvată din partea minorului.

V. Perspectivele de reintegrare în societate

Din informațiile prezentate anterior, reiese că minorul a avut un traseu comportamental adecvat normelor morale și legale, până la data la care a săvârșit fapta de vătămare corporală. Acesta menținând traseul negativ până în luna noiembrie 2011, când a săvârșit prezentele fapte, dată după care evoluția s-a a fost din nou una pozitivă.

Având în vedere că inculpatul dispune de resursele interne și externe necesare unui comportament pro-social (frecventarea cursurilor, abilitatea de asimilare a materiei, sprijinul bunicii materne), pentru ca RH să nu reitereze comportamentul infracțional consider că este important ca acesta să își mențină motivația pentru a nu încălca legea. Totodată, ar fi util să fie mai atent supravegheat, să își ocupe timpul cu activități constructive, să nu intre în anturaje inadecvate și să își dezvolte abilitatea de gestionare amiabilă a conflictelor.

Întocmit, 00.03.2013 Consilier Cherecheș Elena

CONCLUZII

Prin lucrarea de față am încercat să prezint regimul raspunderii penale al minorilor în sistemul judiciar român raportat la noile prevederi ale noului Cod Penal precum și la noile reglementari în domeniul probațiunii minorilor introduse prin Legea 252/2013 și Noul Cod Penal.

În prima parte a lucrării am realizat o analiză comparativă între Vechiul Cod Penal și Noul Cod Penal, stabilind elementele majore de noutate aduse de Noul Cod Penal și modificarea regimului sancționator pentru minori, limitele răspunderii penale și consecințele răspunderii penale, iar mai apoi am detaliat într-un capitol distinct consecințele răspunderii penale ale minorilor, sancțiunile aplicabile minorului, limitele de vărstă și cauzele și efectele stării de neimputabilitate precum și răspunderea civilă delictuală a minorului.

Regimul măsurilor educative privative de libertate și neprivative de libertate au fost prezentate conform prevederilor Noului Cod Penal, aceste măsuri educative fiind punctul central al reformei în domeniul minorității, această modificare survenind în urma necesității legislației române de a se alinia la standardele cerute de dreptul european și ca urmare a tratatelor și a recomandărilor semnate și primite de către România.

Noile măsuri educative au un caracter flexibil, axat pe individualizarea pedepsei in concreto pentru minorul care a comis fapte penale, iar pe lângă aceste măsuri educative care au scopul de a îndrepta minorul, a-l reabilita și reintegra în societate, instanța are obligația de a impune și obligații minorului în scopul de a-l forma școlar sau profesional sau de a-i dezvolta aptitudinile necesare pentru reintegrarea sa socială.

Am prezentat în lucrarea de față rolul Serviciului de Probațiune și cel al consilierilor de probațiune care întocmesc referate de evaluare pentru inculpații minori, estimează riscul de recidivă al minorilor și formulează pentru instanța de judecată propuneri cu privire la măsurile educative și obligațiile care consideră că trebuie impuse minorului pentru ca acesta să fie îndreptat și pentru a permite o individualizare a măsurilor cât mai potrivită minorului. De asemenea, am urmărit și rolul Serviciului de Probațiune în supravegherea îndeplinirii acestor măsuri educative și a obligațiilor impuse minorului, limitele avute de acest serviciu și modalitățile în care Serviciul de Probațiune poate solicita sau lua parte la modificarea sau liberarea masurilor educative.

Pe perioada efectuării cercetării și a practicii necesare în vederea întocmirii prezentei lucrări, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj și prin chestionarele adresate consilierilor de probațiune, am realizat o cercetare axată pe impactul schimbărilor legislative asupra minorilor precum și pe observarea factorilor care determină minorul să adopte un comportament infracțional.

În cursul perioadei de practică am studiat referate de evaluare, unele fiind anexate prezentei lucrări, și corelând aceste rezultate cu observațiile obiective ale consilierilor de probațiune am arătat că principalul factor care determină minorul să săvârșească fapte penale este rezultatul unui climat familial problematic, care nu acoperă nevoile fizice și emoționale specifice vărstei minorilor.

De asemenea, am menționat neajunsurile enumerate de consilierii de probaține în noul cadru legislativ cu privire la minori și am menționat necesitatea înființării unor programe de prevenție pentru conștientizarea părinților și a minorilor cu privire la problemele care pot apărea datorită neînțelegerilor nevoilor minorilor din partea părinților și a consecințelor comiterii de infracțiuni asupra minorilor.

Tot în cadrul practicii efectuate am impactul dispunerii unor măsuri educative asupra minorilor și consecințele acestor măsuri pentru atungerea scopului ( reabilitarea socială a minorului, reintegrarea socială a minorului, repararea prejudiciului adus comunității prin săvârșirea infracțiunii) și obiectivele ( sprijinirea minorului în conștientizarea consecințelor legale și sociale la care se expune minorul, responsabilizarea minorului și menținerea și întărirea legăturilor minorului cu familia).

ANEXE

NUME ȘI PRENUME: Irina Mariș

SERVICIUL DE PROBAȚIUNE CLUJ

Funcția: consilier de probațiune

CHESTIONAR

Cum considerați ca afectează schimbarile Noului Cod Penal în materie de probațiune situația suspecților și inculpaților minori?

0. în privința suspecților, serviciul de probațiune nu mai are nici un fel de atribuție. Pe perioada aplicării Codul de procedura penale din 1968 și a codului penal din 1969, serviciile de probațiune aveau atribuții și în privința învinuiților (actuali suspecți), respectiv:

1. – în temeiul art. 482 CPP din 1968, serviciile de probațiune întocmeau referate de evaluare pentru învinuiți și inculpați minori. Sub legislația actuală întocmesc referate doar pentru inculpați minori (nu și pentru suspecți)

2. Noua legea a probațiune (252/2013) aduce ca element de noutate faptul că în referatul de evaluare se estimează riscul de a comite noi infracțiuni, precum și că este necesar ca în cadrul referatului să formulăm propuneri cu privire la măsurile educative cele mai potrivite a fi luate în acel caz (practic, indicăm instanței măsura educativă și obligațiile pe care le considerăm oportune a fi luate în acel caz). Referatul de evaluare are rol orientativ pentru instanță, astfel că nu o obligă la luarea soluției propuse.

3. – pentru minorii sub 16 ani, dacă organul de urmărire penală considera necesar, cita serviciul de probațiune la orice ascultare sau confruntare și obligatoriu la prezentarea materialului de urmărire penală (art. 481 CPP din 1968). Sub CPP actual, conform art. 505 este chemată DGASPC ș8i nu serviciul de probațiune.

4. Și sub vechea legislație și sub actuala, serviciul de probațiune este chemat la judecarea cauzelor cu minori (484 al. 2 CPP din 1968, art. 508 din CPP), care are dreptul și îndatorirea să dea lămuriri, să formuleze propuneri în privința măsurilor ce urmează a fi luate.

5. Cele mai mari schimbări au apărut în ceea ce privește sancțiunile ce pot fi aplicate minorilor: actuala legislație nu mai prevede posibilitatea aplicării unei pedepse minorilor, ci doar a măsurilor educative, care pot fi privative și neprivative de libertate. Regimul aplicabil minorilor este în ansamblu mai ușor decât cel vechi, atât prin renunțarea la impunerea unei pedepse, cât și prin conținutul sau durata măsurilor educative neprivative de libertate. Însă, dacă în trecut era posibil să primească doar mustrare, în prezent/viitor, oricare ar fi măsura educativă neprivativă de libertate care ar fi aplicată, vor avea de îndeplinit diverse activități, deci se așteaptă o implicare activă a acestora în atingerea finalității măsurii. Apreciem că acest nou sistem corespunde specificului pe care trebuie să îl capete combaterea criminalității juvenile, care impune recurgerea la alte mijloace de constrângere juridică decât cele destinate infractorilor adulți.

Deși s-a înregistrat un salt calitativ în reglementarea în domeniul justiției juvenile, apreciez totuși că revenirea la un sistem sancționator avut anterior de către țara noastră, care la vremea respectivă (în 1992) s-a dovedit ineficient, poate fi problematic, deoarece s-a omis că minorii pot săvârși uneori fapte foarte grave și nu ar putea fi receptivi doar la măsurile educative. Aceasta pentru că, în puține cazuri (infracțiuni contra vieții, contra siguranței statului, genocidul etc.) legea permite luarea unei măsuri privative de libertate pe o perioadă ce poate depăși 5 ani.

Din experiența d-voastră care considerați ca sunt cele mai frecvente motive pt care minorii comit fapte penale?

neacoperirea nevoilor de către persoanele în grija cărora se află: materiale, afective. Vorbim aici de satisfacerea nevoilor de trai, a celor specifice vârstei, de supraveghere, de îndrumare, de petrecere eficientă a timpului liber.

Influența anturajului

Adicții (în principal consum de substanțe etnobotanice, practicarea jocurilor de noroc – aparate mecanice)

Credeți că nivelul scăzut de trai sau proveniența minorului dintr-o familie defavorizată crește probabilitatea ca minorul să comită infracțiuni?

– da, dar aceasta doar corelat cu neasumarea responsabilităților de către părinți, în limita resurselor pe care le au. Mă refer aici la faptul că familia ar putea să suplinească anumite lipsuri cu altceva: ex. nu au bani să-i dea minorului pentru distracție, dar ar putea să se implice și să-l inițieze în activități mai puțin costisitoare – nu-i pot achita antrenamentele pentru un sport, dar pot ieși cu el să joace, sau îl pot îndruma spre unele necostisitoare.

Ce consecințe ați observat asupra minorilor care sunt sub supraveghere sau în procesul de observare? ( referitor la atitudinea lor, consecințe psihice , relația cu familia în urma săvârșirii faptei, conduita pe parcursul procesului de supraveghere și observare etc.)

– Consecințe psihice: pentru unii experimentarea procedurilor judiciare, poate și o eventuală perioadă de arest preventiv îi marchează și îi motivează să-și schimbe comportamentul. Pe alții îi lasă indiferenți.

– Relația cu familia: în general este aceeași cu cea dinaintea intrării în supraveghere. În unele cazuri părinții sunt mai prudenți, mai atenți în privința supravegherii – în acest sens fiind îndrumați și de către consilierul manager de caz. În alte cazuri, rămân în același tipar avut anterior, apreciind că alte instituții, din comunitate, ar trebui să facă ceva în privința copiilor lor, că ei nu au astfel de responsabilități.

– Conduita pe perioada supravegherii: în general, scopul și obiectivele supravegherii sunt atinse (Scop: Reabilitarea socială a persoanei supravegheate; Repararea prejudiciului adus comunității prin săvârșirea faptei; Creșterea gradului de siguranță în comunitate. Obiectivele: Sprijinirea minorului/tânărului în conștientizarea consecințelor legale și sociale la care se expune în cazul săvârșirii de infracțiuni; Formarea minorului/tânărului în spirit de responsabilitate și respect pentru drepturile și libertățile celorlalți; Responsabilizarea minorului/tânărului cu privire la comportamentul său; Menținerea și întărirea legăturilor minorului/tânărului cu familia și comunitatea etc.)

NUME ȘI PRENUME – Prislopan Ioana

SERVICIUL DE PROBAȚIUNE CLUJ

Funcția: Consilier de Probațiune

CHESTIONAR

Cum considerați ca afectează schimbarile Noului Cod Penal în materie de probațiune situația suspecților și inculpaților minori?

Noile prevederi extind sfera atribuțiilor Serviciilor de Probațiune, acest lucru având impact și în privința persoanelor minore. Astfel, în faza de judecată, cu ocazia redactării și depunerii la dosar a referatului de evaluare (care este obligatoriu în cazul minorilor), consilierul de probațiune face propuneri privind măsura educativă pe care o consideră oportună a fi aplicată (fie privativă, fie neprivativă de libertate), precum și în privința obligațiilor ce pot fi impuse. Ulterior stabilirii măsurii educative neprivative de libertate, Serviciul de Probațiune este citat în vederea punerii în executare a acesteia.

Din experiența d-voastră care considerați ca sunt cele mai frecvente motive pt care minorii comit fapte penale?

Anturajul cu preocupări infracționale, lipsa resurselor financiare și dorința de a avea bunuri materiale, carențe în educație, exercitarea unui control parental scăzut sau necorespunzător, consumul de alcool sau alte substanțe, neconștientizarea consecințelor comiterii de infracțiuni.

Credeți că nivelul scazut de trai sau proveniența minorului dintr-o familie defavorizată crește probabilitatea ca minorul să comită infracțiuni?

Consider că existența unui nivel scăzut de trai nu reprezintă un factor general în privința comiterii de fapte penale, dar potențează riscul de a comite un anumit tip de infracțiuni (în speță, cele de natură patrimonială).

Ce consecințe ați observat asupra minorilor care sunt sub supraveghere sau în procesul de observare? ( referitor la atitudinea lor, consecințe psihice , relația cu familia în urma savarsirii faptei, conduita pe parcursul procesului de supraveghere și observare etc.)

Minorii care intră în supravegherea noastră au manifestat sentimente de rușine, regret față de comiterea faptei. În anumite cazuri aceste sentimente au fost determinate doar de antrenarea efectelor juridice (aplicarea pedepsei, impunerea anumitor obligații), persoana nemanifestând regret față de comiterea infracțiunii, găsind diverse justificări în sprijinul său.

NUME ȘI PRENUME: ȘARGAROVSCHI OXANA

SERVICIUL DE PROBAȚIUNE CLUJ

Funcția: consilier de probațiune din anul 2007

CHESTIONAR

Cum considerați ca afectează schimbarile Noului Cod Penal în materie de probațiune situația suspecților și inculpaților minori?

Serviciul de probațiune nu mai are atribuții în faza procesuală în care minorul are calitatea de suspect, ci doar în faza de judecată.

În perioada presentențială (învinuiți și inculpați), serviciile de probațiune intervin doar cu atribuții de evaluare, prin referatele de evaluare întocmite pentru minori, care sunt, deocamdată, la fel ca și conținut cu referatele întocmite în baza vechiului cod, singura deosebire fiind aceea că la cap. IV din referatul de evaluare (Factorii care influențează sau care pot influența conduita generală a persoanei pentru care a fost solicitat referatul de evaluare) se estimează riscul de a comite alte infracțiuni de către minor, iar la cap. V (Perspectivele de reintegrare în societate) sunt precizate și propuneri motivate privind măsura educativă considerată a fi potrivită pentru minor, cu referire la natura și durata programelor de reintegrare socială, precum și la alte obligați care pot fi impuse acestuia, în vederea reducerii riscului de săvârșire de infracțiuni.

Așadar, schimbările Noului Cod Penal în materie de probațiune aduc ca element de noutate în situația minorilor faptul că sunt propuse pentru aceștia măsuri concrete, specifice (prevăzute în NCP), adaptate particularităților fiecărui caz în parte.

Un efect advers este reprezentat de faptul că până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și punerea în executare a măsurii educative, de multe ori situația minorilor evoluează, măsurile propuse nemaifiind întru totul oportune, aceștia având deja vârsta și preocupările specifice adulților

2.Din experiența d-voastră care considerați ca sunt cele mai frecvente motive pt care minorii comit fapte penale?

Climat familial problematic (stil educațional parental inadecvat/ineficient, comunicare defectuoasă cu părinții, supraveghere deficitară din partea adulților, consum de alcool de către părinți, situații de abuz în diverse forme, structură dezorganizată a familiei, antecedente penale în rândul părinților/membrilor familiei/model parental negativ)

Venituri insuficiente/spațiu locativ redus, raportate la necesitățile familiei, gestionarea nejudicioasă a resurselor financiare

Influența nefavorabilă a grupului de prieteni

Factori individuali, particulari sau specifici vârstei (impulsivitate, neanticiparea consecințelor, abilități decizionale neconsolidate)

Comportamente adictive: consum de substanțe psihotrope, accesarea jocurilor mecanice

Lipsa unui program structurat/petrecerea neconstructivă și nesupravegheată a timpului liber

Credeți că nivelul scazut de trai sau proveniența minorului dintr-o familie defavorizată crește probabilitatea ca minorul să comită infracțiuni?

Consider că este bine formulată întrebarea. Într-adevăr, acest factor crește probabilitatea ca minorul să comită infracțiuni, putând reprezenta (în funcție de caz) un determinant direct sau indirect (în asociere cu alte variabile) al comiterii de infracțiuni în rândul minorilor.

Ce consecințe ați observat asupra minorilor care sunt sub supraveghere sau în procesul de observare? ( referitor la atitudinea lor, consecințe psihice , relația cu familia în urma savarsirii faptei, conduita pe parcursul procesului de supraveghere și observare etc.)

La modul general, însă, consider că toate aceste elemente înșiruite înregistrează o evoluție pozitivă sub impactul intervențiilor exercitate de către serviciul de probațiune.

NUME ȘI PRENUME Cherecheș Elena

SERVICIUL DE PROBAȚIUNE CLUJ

Funcția: consilier de probațiune

CHESTIONAR

Cum considerați ca afectează schimbarile Noului Cod Penal în materie de probațiune situația invinuiților și inculpaților minori?

– se pune un mai mare accent pe minori, privitor la reinseția lor socială. Măsurile educative sunt mai diversificate și centrate pe nevoile acestora, îndeplinind atât funcția coercitivă, cât și funcția educativă.

Din experiența d-voastră care considerați ca sunt cele mai frecvente motive pt care minorii comit fapte penale?

– imaturitatea, teribilismul, influențabilitatea, nevoia de bani pentru satisfacerea unor nevoi (fie de bază – hrană, îmbrăcăminte, fie plăceri – alcool, tutun, jocuri de noroc)

Credeți că nivelul scazut de trai sau proveniența minorului dintr-o familie defavorizată crește probabilitatea ca minorul să comită infracțiuni?

– nu, consider că educația primită de către minor din partea părinților, modele avute în proximitate, preocupările și așteptările minorului, cercul de prieteni au o mai mare influență

Ce consecințe ați observat asupra minorilor care sunt sub supraveghere sau în procesul de observare? ( referitor la atitudinea lor, consecințe psihice , relația cu familia în urma savarsirii faptei, conduita pe parcursul procesului de supraveghere și observare etc.)

– în general au o evoluție pozitivă, deoarece sunt „obligați”, respectiv constrânși să își înțeleagă conduita antisocială, ajutați să conștientizeze consecințele propriilor fapte, să identifice și să adopte comportamente sociale pe viitor .

BIBLIOGRAFIE:

Noul Cod penal a fost adoptat prin Legea nr. 286/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 510/24.07.2009. Noul Cod Penal a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014 (Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 757/11.12.2012)

Noul Cod Penal- adoptat prin Legea nr. 286/2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 510/24.07.2009, intrat în vigoare la 1 februarie 2014 prin Lg187/2014 pt punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul Penal publicată în Monitorul Oficial nr.757/11.12.2012

Vechiul Cod Penal 1968- publicat in Buletinul Oficial nr. 79-79 bis din 21 iunie 1968

Facultatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu- Suport de Curs -Expertiza Medico Legală Psihiatrică- dr. Vasilcu Mihai Silviu.

Al. Boroi, Drept penal. Partea generală, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2010

C. Bulai, B.N. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007

Dascăl, Minoritatea în dreptul penal român, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2011

Constantin Mtrache, Cristian Mitrache, Drept Penal Român- Partea Generală, Universul Juridic București 2012

Plenul Trib. Suprem, Decizia de îndrumare nr.9/1972, în RRD nr. 5/1972

Drept penal, Partea Generală- Mihai Udroiu, C.H. Beck 2014

Legea 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 512 din 14 august 2013.

Glosarul Recomandarii Consiliului de Miniștrii ai Consiliului Europei Recomandarea nr. 16/1992 privind regulile europene asupra masurilor și sancțiunilor comunitare.

Lg187/2014 pt punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul Penal publicată în Monitorul Oficial nr.757/11.12.2012

V. Paşca, Drept penal. Partea generală, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011

G. Antoniu , Al. Boroi, B.-N. Bulai, C. Bulai, Şt. Daneş, C. Duvac, M.-K. Guiu, C. Mitrache, Cr. Mitrache, I. Molnar, I. Ristea, C. Sima, V. Teodorescu, I. Vasiu, A. Vlăşceanu, Explicaţii preliminare ale noului Cod penal, Vol. II (art. 53-187), Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011

LEGEA NR. 254/2013 PRIVIND EXECUTAREA PEDEPSELOR ŞI A MĂSURILOR PRIVATIVE DE LIBERTATE DISPUSE DE ORGANELE JUDICIARE ÎN CURSUL PROCESULUI PENAL -art 179

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I-MINORITATEA IN VECHIUL COD PENAL ȘI MINORITATEA IN NOUL COD PENAL

1.1.Structura Vechiului Cod Penal și a Noului Cod Penal în domeniul minorității

1.1.1.Limitele raspunderii penale a minorilor

1.1.2. Consecințele răspunderii penale in Noul Cod Penal și în Vechiul Cod Penal

CAPITOLUL II CONSECINȚELE RASPUNDERII PENALE IN NOUL COD PENAL

1.Sancționarea minorilor infractori

2. Minoritatea ca și cauza de neimputabilitate

2.1. Efectele stării de minoritate asupra imputabilității

2.2. Răspunderea civilă delictuală a faptuitorlui

3. Consecințele raspunderii penale

4.Referatul de evaluare

CAPITOLUL III REGIMUL MASURILOR EDUCATIVE NEPRIVATIVE DE LIBERTATE ȘI REGIMUL MASURILOR EDUCATIVE PRIVATIVE DE LIBERTATE

1.Regimul măsurilor educative neprivative de libertate

1.1.Stagiul de formare civică

1.2. Supravegherea

1.3. Consemnarea la sfarșit de săptămână

1.4. Asistarea zilnică

2. Obligații

2.1 Obligații de a face

2.2.. Obligații de a nu face

2.3. Modificarea obligațiilor

2.4.Încetarea obligațiilor

Prelungirea sau înlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate

3. REGIMUL MĂSURILOR EDUCATIVE PRIVATIVE DE LIBERTATE

3.1. Internarea într-un centru educativ

3.1.1.Prelungirea duratei măsurii educative a internării într-un centru educativ

3.1.2.Înlocuirea internării într-un centru educativ cu măsura asistării zilnice și liberarea minorului din centrul educativ

3.2.Internarea într-un centru de detenție

3.2.1 Prelungirea și înlocuirea măsurii minternării într-un centru de detenție

CERCETARE

Prezentarea scopului, a obiectivelor și a metodologiei cercetării

Prezentarea rezultatelor cercetării

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE