Minoritatea

INTRODUCERE

Încă din cele mai vechi timpuri , gânditorii au fost preocupați să descopere raporturile care îl determină pe om să săvârșească infracțiuni .

Începând cu Aristotel care formulează o adevărată teorie a crimei , continuând cu iluminiști, că Montesquieu , Voltaire și Rousseau și utilitariști , că Beccaria și Bentham , constatăm un interes deosebit pentru această temă .

Apariția marilor teorii criminologice , promovate de către aceștia , se concentrează asupra făptuitorului și asupra determinismului că fundament al acțiuni .

Deși viziunile lor nu se întâlnesc foarte des cu toți sunt de acord că delicvență juvenilă spre deosebire de delicvență adulților , prezintă o serie de particularități .

Particularitățile reprezintă acele impulsuri care îl determină pe minor să săvârșească infracțiuni , asupra cărora cercetătorii au ridicat o serie de întrebări :

Minorul este delicvent sau bolnav ? Delicvență juvenilă nu trebuia considerată că un fenomen banal și pasager ? Minorul este delicvent sau victimă?

Fiecare dintre aceste întrebări continte doză ei de adevăr , dar ceea ce este mai elocvent , este faptul că minorii , reacționează diferit la nevoile urgente , la factorii interiori sau exteriori care exercită o presiune asupra lor .

Copilul este și rămâne artizanul viitorului oricărei societăți ; de felul în care acesta este crescut și educat depinde , așa dar modul în care întreagă omenire va evolua . Este rațiunea potrivit căreia , copilul devine din ce în ce mai mult o prioritate atât în domeniul legislativ cât și în cel social și juridic .

Regulile procedurale aplicabile în cauzele privind minorii sunt diferite , ele bazându-se în mare măsură pe protecția acestora . Potrivit Noului Cod Penal regulile privind măsurile aplicabile minorilor au fost reevaluate , pentru a acordă acestora șansa de reabilitare și reeducare.

În opinia mea , fenomenul delicventei juvenile trebuie privit din perspective mai multor științe cu îmbinarea mai multor factori sociologici , economici , psihologici , psihiatrici , logici .

Justiția privind minorii cunoste în toate sistemele de drept o evoluție deosebit de dinamică ; dintr-o instituție solemnă se transformă într-una mai umană și mai protectoare . Judecătorul minorilor este un magistrate care își exercită atribuțiile în alt mod decât în celelalte instanțe . El lucrează cu o întreagă echipă de specialiști: ( psihologi , asistenți sociali etc ) fără robă , în ședințe care nu sunt publice în cabinetul sau amenajat și mai puțin sobru , pentru a creă o atmosferă care să faciliteze comunicarea cu minorii .

Evoluția mentalități și pregătirea deosebită a tuturor celor care vor înfăptui o asemenea justiție cât mai eficientă îi revine un rol important Institutului Național al Magistraturi .

Încercând să răspundă la întrebarea : cine poate fi delicvent? , Enrico Ferri ajungea la concluzia că cel care săvârșește un delict ( infracțiune ) nu poate fi decât un anormal . Teoria să era bazată pe lucrările altor reprezentanți ai școlilor pozitiviste , care afirmau că delictul reprezintă o anormalitate biologică .

Potrivit Noului Cod Penal , cel care săvârșește un delict , poate fi orice persoană , influențată sau nu de factorii exteriori sau interiori , de mentalitatea dobândită până la vârstă în cauza , de logică sau orice alte viziuni , cu condiția , că persoană în cauza , să nu fie etichetată ci , să fie îndrumată să producă schimbarea în bine a existenței sale .

I Minoritatea- Condiții generale

1.Prevenirea și sancționarea infracțiunilor efectuate de minori

Noul cod penal aduce schimbări majore în material minorității atât în privință semnificației juridice a minorității ( din cauza care înlătura caracterul penal al faptei această devine cauza de neimputabilitate ) , cât și cu privire la regimul sancționator ( minorilor care răspund penal le sunt aplicabile exclusiv măsuri educative ) Modificările din regimul sancționator duc la rândul lor la schimbări în ceea ce privește competențele și structură serviciului de probațiune .

Conform realizării de adaptare la legislația penală națională , la exigențele contemporane ale principiilor fundamentale ale dreptului penal , obiectivele asumate au în vedere creerea unui cadru legislativ , simplificarea reglementărilor de drept penal duc la facilitarea și transpunerea în cadrul legislativ penal național a reglementărilor adoptate la nivelul Uniuni Europene armonizând dreptul penal român cu sistemele celorlalte state membre ale Uniuni Europene .

Noul cod penal renunță astfel la sistemul sancționator mixt din vechiul cod penal format din pedepse și măsuri educative , în favoarea unui sistem format strict din măsuri educative .

Minoritatea este reglementată în Titlul V, art 113-134 și introduce șase măsuri educative a căror individualizare și executare depinde exclusiv de serviciul de probațiune : stagiul de formare civică , supravegherea , consemnarea la sfârșit de săptămâna , asistarea zilnică , internarea într-un centru educativ pe o durată de la 1 la 3 ani și , respective internarea într-un centru de detenție , pe o durată de la 2 la 5 ani sau , în mod excepțional, de la 5 la 15 ani .

Modul în care a variat în perioadă 2000-2010 numărul minorilor trimiși în judecată oferă o perspective asupra resurselor umane de care are nevoie serviciul de probațiune pentru că măsurile educative să nu se transforme într-o formă fără fond .

Numărul inculpaților minori trimiși în judecată a scăzut în perioadă 2000-2010 astfel:

-Anul 2000 : 7.322 minori au fost trimiși în judecată

-Anul 2001 : 8.576 minori au fost trimiși în judecată

-Anul 2002: 7.811 minori ce au fost trimiși în judecată , numărul minorilor ajungând să scadă până în anul 2010 la 3.955 .

Persoană fizică are o viață ce se dezvoltă ascendent și descendent parcurgând mai multe etape fiecare cu caracteristici bio-psiho-fizice proprii. Copilăria , adolescentă , maturitatea și bătrânețea sunt etape ale vieții și au fiecare în parte , semnificații importante .

Cele două etape la care ne-am referit , copilăria și adolescentă , când se formează capacitatea psihică le corespunde pe plan juridic , noțiunea de minoritate .

Din punct de vedere al legii penale , în raport de existența sau inexistentă a capacității psihice , minorii se împart în două categorii : Minori care nu răspund penal și minori care răspunde penal . Principalul criteriu avut în vedere este delimitarea în vârstă . Codul penal român în viguare reglementează minoritatea printre cauzele care înlătura caracterul penal al faptei .

Definiția minorității făptuitorului potrivit art.30 din Noul Codul Penal nu constituie infracțiune faptă prevăzută de legea penală , săvârșită de un minor , care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal .

Această definiție era consacrată și în vechiul cod penal dar la art.50.

Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extind asupra participanților cu excepția cazului fortuit . Codul penal prevede că nu este imputabila faptă prevăzut de legea penală săvârșită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal (art.27 N.C.Pen). Coditii legale referitoare la minoritate au in vedere varsta ( pentru minorii care nu aveau 14 ani la data comiterii faptelor ) , respectiv varsta si discernamantul ( pentru minorii care nu aveau 14-16 ani la data comiterii faptelor) . Atat varsta cat si discernamantul se verfica in raport cu data savarsirii faptei .

In privinta regimului sanctionator noul cod penal stabileste ca regula aplicarea in cazul minorilor a masurilor educative neprivative de libertate . Conform art.114 N.C.Pen , masurile privative de libertate reprezinta exceptia fiind rezervate ipotezelor de infractiuni grave sau de minori care au comis multiple infractiuni .

Titlul V al părții generale a noului Cod penal sunt grupate în 4 capitole și privesc: regimul răspunderii penale a minorului (art. 113-116), regimul măsurilor educative neprivative de libertate (art. 117- 123), regimul măsurilor educative privative de libertate (art. 124-127) și dispoziții speciale privind răspunderea penală a minorilor. La rândul lor, cele 15 articole care alcătuiesc Titlul V al părții generale a Codului penal în vigoare cuprind dispoziții privitoare la limitele și consecințele răspunderii penale a minorilor, la măsurile educative (art. 99-108) și la pedepsele pentru minori (art. 109-1101).

Ambele coduri prevăd un regim sancționator special pentru infractorii minori și acesta este elementul comun principal al lor. Sub raportul conținutului însă, reglementările în acest domeniu diferă uneori esențial. Astfel, de exemplu, sub raportul sancțiunilor, în timp ce Codul penal în vigoare prevede pe lângă măsuri educative, dintre care unele privative de libertate, și pedepse aplicabile minorilor, noul Cod penal prevede numai măsuri educative, privative și neprivative de libertate.

Așadar, principalul element de noutate în materia minorității îl constituie renunțarea completă la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal și instituirea pentru aceștia a unui regim sancționator format doar din măsuri educative. Regimul sancționator penal al minorilor infractori prevăzut de noul Cod penal este un regim axat exclusiv pe măsuri educative.

Astfel, față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativa neprivativa de libertate (art.114 alin.1 Noul Cod Penal) . La alegerea sanctiunii se tine seama de gradul de pericol social al faptei savarsite , de starea fizica , de dezvoltarea intelectuala si morala , de coportarea lui , de conditiile in care a fost crescut si in care a trait si de orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului .

Măsuri educative privative de libertate se pot lua față de infractorul minor în următoarele cazuri:

a) dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat [art. 114 alin. (2) lit. a) noul Cod penal]; b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață [art. 114 alin. (2) Noul Cod Penal .

b) Prin urmare, în concepția noului Cod penal, un minor infractor se sancționează, de regulă, cu o măsură educativă neprivativă de libertate, iar în mod excepțional, când recade în infracționalitate sau comite chiar pentru prima oară o infracțiune gravă sau deosebit de gravă, față de acesta se ia o măsură educativă privativă de libertate. Măsurile educative neprivative de libertate sunt prevăzute în art. 115 alin. (1) pct. 1 din noul Cod penal: stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână, asistarea zilnică.

Măsurile educative privative de libertate sunt prevăzute în art. 115 alin. (1) pct. 2 din noul Cod penal: internarea într-un centru educativ, internarea într-un centru de detenție. Potrivit dispozițiilor din alin. (2) ale art. 115 din noul Cod penal, alegerea măsurii educative care urmează să fie luată față de minor se face, în condițiile art. 114 privitor la consecințele răspunderii penale a minorului, pe baza criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a) – g) noul Cod penal.

2. Limitele raspunderii penale

Prin dispozițiile art. 113 din noul Cod penal sunt reglementate limitele răspunderii penale a minorilor în raport cu vârsta și cu discernământul acestora. Potrivit acestor dispoziții, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal; minorul care are vârsta între 14 și 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ; minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

Limita superioară a vârstei până la care persoana este considerată minor este de 18 ani. După cum se observă, legea consacră o împărțire a minorilor, din punct de vedere al răspunderii penale, în două categorii: una, a minorilor care au capacitate penală și răspund penal, și alta, a minorilor care sunt lipsiți de capacitate penală și care nu răspund penal.

Categoria minorilor care nu răspund penal cuprinde două subcategorii și anume:

– aceea a minorilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani și care beneficiază de o prezumție legală absolută de incapacitate penală.

– aceea a minorilor în vârstă de 14-16 ani, care beneficiază numai de o prezumție relativă de incapacitate penală.

Dacă prezumția absolută de incapacitate penală nu poate fi înlăturată prin probe contrarii, în schimb prezumția relativă îngăduie proba contrară, astfel că este totuși posibil ca un minor având vârsta între 14 și 16 ani să răspundă penal, însă, „numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ”.

Categoria minorilor care răspund penal cuprinde minorii în vârstă de 16- 18 ani, precum și minorii în vârstă de 14-16 ani față de care prezumția relativă de incapacitate penală a fost înlăturată.

În ipoteza în care se reține lipsa discernământului minorului ( fie prin aplicarea dispozițiilor art.113 alin.1 Noul Cod Penal , fie dintr-o expertiză medico-legală psihiatrică ) , se va constata existența cauzei de neimputabilitate prevăzute de art.27 NCP ( minoritatea făptuitorului ) pentru toți minorii care nu au împlinit vârsta de 16 ani și iresponsabilitatea ( art.28 NCP ) , pentru minorii care au împlinit vârsta de 16 ani .

-în cazul infracțiunilor continue , continual sau de obicei , nu va fi avuta în vedere în conținutul unității de infracțiune activitatea infracțională anterioară vârstei de 14 ani , respective 16 ani , în cazul săvârșiri faptei fără discernământ , întrucât aceasta nu are relevant penală ; dacă aceste infracțiuni s-au consumat înainte de împlinirea vârstei de 18 ani , epuizându-se după acest moment , întregii unității infracționale i se va aplică regimul majorilor .

-în cazul infracțiunilor progresive , nu se va reține răspunderea penală dacă la momentul săvârșirii faptei , minorul nu avea capacitate penală ( anterior vârstei de 14 ani , respective 16 ani , în cazul săvârșirii faptei faptei fără discernament ) , chiar dacă urmărea mai gravă se produce după ce minorul a atins vârstă de la care începe să răspundă penal , dacă infracțiunea progresivă s-a consumat înainte de împlinirea vârstei de 18 ani , epuizându-se după acest moment , va fi aplicat regimul răspunderii penale a minorilor .

În situația în care activitatea infracțională este realizată chiar în ziua în care infractorul împlinea 18 ani , va fi aplicabil numai regimul sancționator al majorilor .

Sistemul sancționator pentru infracțiunile comise de minori cu vârstă între 14 și 18 ani a fost complet restructurat de NCP , singurele sancțiuni penale ce pot fi aplicate fiind măsurile educative , chiar dacă , pe parcursul procesului penal infractorul a devenit major ; astfel , persoanei care a comis infracțiuni în minorat și care răspunde penal i se poate aplică fie o măsură educativă neprivativa de libertate a€“ stagiul de formare civică ; supravegherea ; consemnarea la sfârșit de săptămâna ; ( asistarea zilnică ) , fie o măsură educative privative de la libertate ( internarea într-un centru educativ ; internarea într-un centru de detenție ) .

Așadar pentru infractorul ce a comis infracțiuni în perioadă în care avea vârstă cuprinsă între 14 și 18 ani nu-i va mai putea fi aplicată nici o categorie de pedepse ( principale accesorii sau complementare ) , chiar dacă la data pronunțării hotărârii a devenit major . Potrivit NCP a renunțat la sistemul penal al justiției pentru minori , caracterizat prin opțiunea , în materia sancționării , între pedepse și măsuri educative , adoptând œsistemul nepenal €œ-în care sancțiunile ce pot fi aplicate minorilor se cantonează doar în sferă măsurilor educative .

Noul Cod Penal plasează central de greutate al sistemului sancționator pe prevenirea comiterii de noi infracțiuni , prin reintegrarea socială a minorilor care au comis o infracțiune.

3.Consecintele Răspunderii Penale

Noul Cod Penal, stabilește cu titlu de principiu că față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii avea vârsta cuprinsă între 14-18 ani, se ia o măsură educativa neprivativa de libertate conform art.114.alin(1).

Așadar , în taote cazurile în care nu sunt incidente dispozițiile art.114 alin.(2) NCP , Instanță de judecată trebuie să aplice o măsură educativă neprivativa de libertate ; astfel , dacă minorul se află la primul conflict cu legea penală iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este fie amenda sau amenda alternativ cu pedeapsa închisorii de până la 7 ani , fie numai pedeapsa închisorii de până la 7 ani , instanța este obligate să dispună o măsură educativă neprivativa de libertate.

Titlu de excepție este art.114 alin.(2) NCP prevede posibilitatea instanței că , raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului , evaluată potrivit criteriilor generale prevăzute de art.74 alin.(1) lit.a)-g) NCP , să dispună față de minorul care la data săvârșirii infracțiunii , avea vârstă cuprinsă între 14-18 ani , o măsură educativă privative de libertate , în următoarele două cazuri :

A) Dacă a mai săvârșit o infracțiune , pentru care s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei exdecutare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat ;

-Potrivit cazului de la litera A este reglementată o formă a recidivei” minorului care poate justifica aplicarea unei măsuri educative privative de libertate față de perseverență infracțională și lipsă de efecte a măsurii educative anterior dispuse

-nu prezinta importanta forma de vinovatie cu care a fost comisa infractiunea anterior sau pedeapsa prevazut de lege pentru aceasta .

-nu poate fi o măsură educative privativa de libertate dacă pentru faptă anterioară s-a reținut existența unei cauze nejustificative sau de neimputabilitate .

Conform titlului de excepție pedeapsă prevăzut de lege pentru infracțiunea nou comisă poate să fie amendă sau amendă alternativ cu pedeapsă închisorii de până la 7 ani , ori numai pedeapsă închisorii de până la 7 ani ; dacă pedeapsă prevăzut de lege pentru infracțiunea nou comisă este închisoarea de la 7 ani sau mai mare va fi incident cazul prevăzut la lit. B .

Formă de vinovăție cu care a fost comisă nouă infracțiune nu prezintă importanta , iar pentru infracțiunea anterioară , instant trebuie să fi dispus prin hotărâre definitivă aplicarea unei măsuri privative sau neprivative de libertate .

Nouă infracțiune poate fi comisă după executarea măsurii educative anterioare , ori pe durată executării măsurii anterioare .

B) Atunci când pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață .

Conform acestui text se va avea în vedere pedeapsa prevazuta de lege pentru infracțiunea fapt consumat ; nu prezintă importantă formă de vinovăție cu care minorul a comis infracțiunea și nici dacă acestuia ia mai fost aplicată anterior vreo măsură educativă .

Astfel sunt reflecatate în NCP prevederile atât art.37 lit.B teză finală din ONU cu privire la drepturile copilului din 1989 , potrivită căruia orice privare de la libertate a minorilor trebuie să fie o măsură extremă și cât mai scurtă posbil .

Prevederile articolului 2.5 ale N.U. pentru elaborarea unor măsuri neprivative de libertate potrivit căruia recurgerea la măsuri neprivative de libertate trebuie să se inscribe în cadrul eforturilor de depanlizare și de dezincriminare , și nu trebuie să le aducă atingere și să le interzică .

Măsurile educative privative sau neprivative de libertate se pot dispune și în cazul în care , la data pronunțării hotărârii judecătorești infractorul împlinise vârstă de 18 ani , potr. Art.114 NCP.

Pentru infracțiunile săvârșit în timpul minorității , cauzele de atenuare și agravare sunt avut în vedere la alegerea măsurii educative și produc efecte numai între limitele prevăzut de lege pentru fiecare măsură educativă. Pentru infractiunile savarsit in timpul minoritatii , cauzele de atenuare si agravare sunt avut in vedere la alegerea masurii educative si produc efecte numai intre limitele prevazut de lege pentru fiecare masura educativa.

De reținut , măsurile educative:

-nu constituie antecedente penale

-nu atrag ulterior interdicții , incapacitate ori decăderi pentru persoanele minore condamnate

-nu sunt avute în vedere în vedere la stabilirea măsurii de recidiva.

4. Referatul de evaluare conform Noului Cod Penal

Instanță va solicita serviciului de probațiune întocmirea unui referat de evaluare ( art.33-37 din Legea nr.252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune ) .

Instanță va avea în continuare în vedere criterile generale prevăzute de art. 74 alin.(1) lit.a)-g) NCP la alegerea uneia dintre măsurile educative neprivative de libertate în ipoteză prevăzută de art.114 NCP repectiv la alegerea între măsurile privative sau neprivative de libertate precum și după aceea la stabilirea și individualizarea unei măsuri educative , în cazurile prevăzute de art.114 alin (2) NCP .

Evaluarea inculpatului minor se realizează de către consilierul de probațiune din cadrul serviciului de probațiune în a cărei circumscripție teritorială locuiește efectiv inculpatul minor .

Referatul de evaluare se întocmește la 21 de zile de la data primirii la serviciul de probațiune a solicitării .

Referatul de evaluare contine :

Date privind mediul familial si social al minorului , situatia educational si profesionala , conduita generala a minorului

Analiza comportamentului infractional , riscul savarsirii unei infractiuni

Referiri la starea de sanatate la evolutia minorului din punct de vedere fizic , afectiv , moral si intellectual in masura in care acestea au influentat sau pot influenta comportamentul infractional .

Orice alte date relevante pentru situatia minorului

Propuneri motivate privind masura educativa considerate a fi potrivita pentru minor cu referire la natura si durata programelor precum si la alte obligatii care pot fi impuse acesteia in vederea reeducarii riscului de a savarsi alte infractiuni .

Pentru obținerea datelor necesare evaluării inculpatului minor consilierul poate colabora cu asistenții sociali psihologi consilieri școlari . Evaluarea are un character personal și se realizează în bază sau mai multor întrevederi între consilierul de probațiune și inculpatul minor și a datelor obținute din alte surse de informații . La referatul de evaluare este atașată declarația cu privire la refuzul de colaborare . Inculpatul minor nu este găsit iar consilierul de probațiune întocmește o adresă de informare privind imposibilitatea întocmirii referatului de evaluare pe care o înaintează organului judiciar . Instanță poate proceda la ascultarea consilierului de probațiune care a întocmit referatul de evaluare ; în cazul întocmirii unui referat față de un inculpat minor se lasă în același timp în executarea unei măsuri educative impuse atunci când este cazul .

II.Regimul măsurilor educative neprivative de libertate

Secțiunea 1

1 Reguli generale

În Monitorul Oficial nr. 513 din 14 august 2013 a fost publicată Legea nr. 253 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Principalul element de noutate în materia minorității o constituie renunțarea completă la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal și instituirea pentru aceștia a unui regim sancționator format doar din măsuri educative.

Măsurile educative neprivative de libertate se dispun de instanță de judecată în urmă evaluării minorului de către serviciul de probațiune conform art.115 NCP , măsurile educative neprivative de libertate sunt : stagiul de formare civică , supravegherea , consemnarea la sfârșit de săptămâna și asistarea zilnică .

Durata măsurilor educative variază , dar maximul acestora nu poate depăși șase luni :

-stagiul de formare civica are o durata de cel mult 4 luni , fără a fi menționat minimul ;

-supravegherea , o durata cuprinsă între două și șase luni ;

-consemnarea la sfârșit de săptămână , o durată cuprinsă între 4 și 12 săptămâni; iar asistarea zilnică , o durată cuprinsă între 3 și 6 luni

Stările de atenuare cât și cele de agravare sau circumstanțele nu pot conduce la stabilirea unei măsuri educative în alte limite decât cele prevăzute în art.117-120 .

În cazul infracțiunilor săvârșite în timpul minorității , cauzele de atenuare și agravare sunt avute în vedere la alegerea măsurii educative și produc efecte între limitele prevăzute de lege pentru fiecare măsură educative ( art.128 NCP ) .

Noul Cod Penal lasă la latitudinea instanței de judecată stabilirea în concret a conținutului măsurilor educative neprivative de libertate ; conținutul modalităților concrete de executare a măsurilor educative neprivative de livertate urmând a fi stabilit ținând cont de vârstă , stare de sănătate , personalitate , situația familial și socială a minorului .

Potrivit principiului nr.5 din Recomandarea Consiliului Europei nr. 2008/11 privind regulile europene pentru infractorii minori, impunerea și punerea în aplicare a unor sancțiuni sau măsuri neprivative trebuie să respecte interesul minorului .

Măsurile neprivative de libertate se execută în comunitate , pe durată executării acestora asiguranduse menținerea și întărirea legăturilor minorului cu familia și comunitatea , dezvoltarea liberă a personalității minorului , precum și implicarea acestuia în programele derulate , în scopul formării sale și responsabilizarii .

După rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a luat față de minor o măsură educativă neprivativa de libertate judecătorul delegate cu executarea fixează un termen și dispune aducerea minorului și citarea reprezentatului legal al acestuia , a reprezentantului serviciului de probațiune pentru punerea în executare a măsurii luate și a persoanelor desemnate cu supravegherea acesteia

Serviciului de probațiune i se comunică o copie de pe hotărârea instanței împreună cu citația , iar în cadrul întâlnirii , judecătorul îi prezintă minorului și persoanei desemnate cu supravegherea acestuia scopul și conținutul sancțiunii aplicate , precum și consecințele nerespectării acesteia .

Grațierea nu are efecte asupra măsurilor educative neprivative de libertate , în afară de cazul când se dispune prin actul de grațiere .

2. Stagiul de formare civică

Stagiul de formare civică este o măsură educativă neprivativa de libertate , consemnată în art.117 NCP și constă în obligația impusă minorului de a participă la un program cu o durată de cel mult patru luni , pentru a-l ajuta să înțeleagă consecințele legale și sociale la care se expune în cazul săvârșirii de infracțiuni și pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul sau viitor.

Legea nu prevede o durata minimă a stagiului și lasă această la latitudinea instanței de judecată , durata nu trebuie să fie derizorie (adică o zi sau o satapamana) , fiind recomandabil să corespundă duratei minime a măsurilor educative , și anume 4 săptămâni .

O durată mai mică nu este însă nelegala . Durată stagiului trebuie să ofere posibilitatea rezonabilă de atingere a scopurilor sancțiuni și să reflecte posibilitatea minorului de a schimbă conduita după executarea acesteia . Cursurile de formare civică se elaborează în baza programei -cadru aprobate prin Ordin comun al Ministerului Justiției și al Ministrului Educației , Cercetării , Tineretului și Sportului , care se publică în Monitorul Oficial al României .

Stagiul de formare civică se efectuează în cel mult 60 de zile de la punerea în executare a hotărârii , fiind organizat sub formă unei sesiuni continue sau periodice derulate pe durata a cel mult 4 luni , și include unul sau mai multe module cu caracter theoretic sau aplicativ , adaptate vârstei și personalității minorului incluși în respectivul stagiu .

În urma frecventării cursului de formare civică de către consilierul de probațiune pe baza evaluării inițiale a minorului instituția din comunitatea în care urmează să aibe loc aceasta , îi comunică acestei instituții copie de pe dispozitivul hotărârii , precum și decizia sa .

Dacă minorul , nu respectă cu rea credință , condițiile de desfășurare ale stagiului sau obligațiile impuse conform art.121 NCP instanța va putea :

A) Să prelungească durata de efectuare a stagiului de efectuare civică , până la durata maximă de 4 luni

B) Să înlocuiască stagiul civil cu o altă măsură neprivativa de libertate mai severă sau , dacă nici după măsurile arătate la punctele precedente minorul nu respectă obligațiile sale;

C) Instanța va înlocui măsura stagiului de formare civică sau măsura mai severă dispusă că urmare a punctului (B) , cu măsura internării într-un centru educativ.

Obligatiile prevazute de lege conform articolului 121 NCP sunt :

Sa urmeze un curs de pregatire scolara sau formare profesionala ;

Sa nu depaseasca , fara acodrul serviciului de probatiune , limita teritoriala stabilita de instanta

Sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive , cultural ori la alte adunari publice , stabilite de instanta;

Sa nu se apropie si sa nu comunice cu victima sau membrii de familie a acesteia , cu participantii la savarsirea infractiunii ori cu alte personae stabilite de instanta;

Sa se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta ;

Sa se supuna masurilor de control , tratament sau ingrijire medicala .

Dacă măsura stagiului de formare civică a fost dispusă pentru o infracțiune judecată definitive , iar în cadrul termenului de executare , minorul este judecat pentru o faptă concurenta sau săvârșește o nouă infracțiune înainte de majorat , instant va putea conform art.123 alin (3) NCP să :

– Să prelungească durata de efectuare a stagiului de formare civică , până la durata maximă de 4 luni ;

– Să înlocuiască stagiul o cu o altă măsură neprivativa de libertate sau (C) să înlocuiască măsură stagiului de formare civică cu măsura internării într-un centru educativ sau într-un centru de detenție .

Aceasta din urmă înlocuire poate fi dispusă direct , fără a parcurge etapele prevăzute de lit. (A) (B) .

3.Supravegherea

Supravegherea reprezintă o măsură educativă neprivativa de libertate reglementată în art.118 NCP și constă în controlarea și îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic , pe o durată cuprinsă între două și șase luni , sub coordonarea serviciului de probațiune pentru a asigură participarea la cursuri școlare sau de formare profesională și prevenirea desfășurării unor activități sau în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta porcesul de îndreptare a acesteia .

Supravegherea și îndrumarea minorului în executarea măsurii educative a supravegherii se realizează de către părinții minorului , cei care l-au adoptat , sau tutore . Dacă aceștia nu pot asigură o supraveghere în condiții cât mai bune , instanță va dispune încredințarea supravegherii minorului , pe aceași durată de timp , unei persoane de încredere de preferința unei rude mai apropiate a minorului , la cererea acesteia .

Controlul executării acestei măsuri educative a supravegherii și controlul îndeplinirii atribuțiilor de către persoană care exercită supravegherea se realizează de către consilierul de probațiune .

Așadar nu intră în competent serviciului de probațiune stabilirea programului zilnic al minorului , acesta monitorizând numai modalitatea în care minorul își repecta programul zilnic . Termenul de îndrumare și supraveghere al minorului în cadrul programului zilnic reprezintă o verificare a modului în care acesta își respectă obligațiile care decurg din statutul său familial , școlar sau profesional . Exercitarea acestei măsuri de supraveghere începe în cel mult 30 de zile de la momentul prezentării minorului și a persoanei desemnate cu supravegherea în față judecătorului delegat cu executarea .

Dacă minorul nu repecta cu rea credința condițiile de desfășurare ale măsurii de supraveghere sau obligatile impuse conform articolului 121 Noul Cod Penal instant va putea :

a)să prelungească perioadă de supraveghere până la durată maximă de 6 luni

b)să înlocuiască supravegherea cu o altă măsură neprivativa de libertate , mai severă sau dacă nici după măsurile artate la puncetele precedente minorul nu respectă obligațiile sale se poate dispune : înlocuirea măsurii supravegherii sau măsuri mai severe dispusă ca urmare a punctului b) cu măsura internării într-un centru educative , conform art. 123 alin. (2) al Noului Cod Penal .

În ceea ce privesc obligațiile dacă circumstanțele cauzei o cer , conform art.121 Noul Cod Penal o data cu măsură educativă atrage și repectarea unora sau mai multor obligații ; la fel ca în cazul oricărei altei măsuri educative neprivativa de libertate :

Sa urmeze un curs de pregatire scoalara sau formare profesionala

Sa nu depaseasca , fara acordul serviciului de probatiune , limita teritoriala stabilita de instanta

Sa nu se afle la anumite locuri sau la anumite manifestari sportive , culturale ori la alte adunari publice , stabilite de instanta

Sa nu se apropie sis a nu comunice cu victima sau cu membrii de familie a acesteia , cu participantii la savarsirea infractiunii ori cu alte persoane stabilite de instanta .

Sa se prezeinta la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta

Sa se supuna masurilor de control , tratament sau ingrijire medicala

În raport cu interesul minorului instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus când apreciază că menținerea lor nu mai este necesară .

Dacă pe durata executării măsurii educative a supravegherii , serviciul de probațiune are obligația să sesizeze instanta dacă :

Au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instant , fie încetarea executării uneia dintre acestea.

Persoana supravegheată nu repecta condițiile de executare a măsurii sau nu execută în condtiile stabilite de lege obligațiile ce îi revin .

În cazul în care minorul săvârșește două sau mai multe fapte concurente judecate împreună , pentru care instanța consideră că este suficientă aplicarea acestei măsuri educative , va aplica o singură măsură educativă cu privire la toate faptele conform art. 129 alin (1) Noul Cod Penal .

Dacă măsura a fost dispusă pentru o infracțiune judecată definitv , iar în cadrul termenului de executare minorul este judecat pentru o faptă concurenta sau săvârșește o nouă infracțiune înainte de majorat instanta va putea conform art.123 alin. (3) Noul Cod Penal :

(i)să prelungească durata de supraveghere până la limita superioară de 6 luni

(îi)să înlocuiască suprevegherea cu o altă măsură neprivativa de libertate

(iii)să înlocuiască măsura supravegherii cu măsura internării într-un centru educativ sau într-un centru de detenție . Măsura din urmă poate fi dispusă direct fără a parcurge etapele prevăzute la literă i și îi .

4. Consemnarea la sfarșit de săptămână (art. 119).

Măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână constă în obligația minorului de a nu părăsi locuința în zilele de sâmbătă și duminică, pe o durată cuprinsă între 4 și 12 săptămâni, afară de cazul în care, în această perioadă, are obligația de a participa la anumite programe ori de a desfășura anumite activități impuse de instanță. Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probațiune.

5. Asistarea zilnică

Reprezintă o măsură educativă neprivativa de libertate care conform art.120 Noul Cod Penal constă în obligația minorului de a respecta un program stabilit de serviciuri de probațiune pe o durată cuprinsă între 3 și 6 luni care conține orarul și condițiile de desfășurare a activităților , precum și interdicțiile impuse minorului . Spre deosebire de măsura educative a supravegherii care constă în controlarea și îndrumarea minorului în cadrul programului sau zilnic , asistarea zilnică reprezintă stabilirea unui program de către serviciul de probațiune , fiind cea mai severă măsură educativă . În cazul în care asistarea zilnică nu se realizează de consilierul de probațiune se va realiza după caz de persoana desemnată prin decizia acestuia din cadrul unei instituții din comunitate .

Această măsură educativă poate fi însoțită de una sau mai multe obligații cât și de interdicții . Ca și la celelalte măsuri educative neprivative de libertate , impunerea obligațiilor numărul și natura acestora decurg din natura faptei persoanei făptuitorului . Alegerea acestor obligații trebuie să repecte interesul superior al copilului , în această privință instanta putând dispune încetarea executării unora dintre obligatile pe care le-a impus atunci când consideră că menținerea acestora nu mai este necesară .

Interdictile care pot fi impuse minorului de către serviciul de probațiune nu trebuie să aibe conținutul vreuneia dintre obligațiile de a nu faceœprevăzute de art.121 alin.1 Noul Cod Penal ( acestea pot fi dispuse doar de instanță de judecată în măsura în care apreciază că sunt necesare pentru reeducarea minorului ) .

Minorul trebuie să respecte un program zilnic stabilit de comun acord de către de consilierul de probațiune și părinți , tutore sau altă persoană în grija căreia se află minorul , cu consultarea acestuia . În caz de dezacord , programul se stabilește de către judecătorul delegat cu executarea , prin încheiere motivată , după audierea celor interesați .

Inchierea nu este supusă nici unor căi de atac . Stabilirea acestui program se face în termen de cel mult 30 de zile de la momentul prezentării minorului în față judecătorului delegate cu executarea iar asistarea zilnică începe cel mai târziu în 5 zile de la stabilirea programului .

Dacă în cazul în care măsura asistării zilnice a înlocuit o măsură educative privativa de libertate , stabilirea programului zilnic se face în termen de cel mult 15 zile de la punerea în libertate a minorului . Nerespectarea cu rea credință de către minor a condițiilor de desfășurare a măsurii sau obligațiile impuse conform art.121 Noul Cod Penal instanță va putea :

Să prelungească durata de executare până la durata maximă de 6 luni

Să înlocuiască asistarea zilnică cu măsura internării într-un centru educativ , conform art.123 alin (1) lit.c (Noul Cod Penal )

În timpul minorității dacă minorul săvârșește două sau mai multe fapte concurente , judecate împreună , pentru care instanța consideră că este suficientă aplicarea acestei măsuri educative , va aplica o singură măsură educativă cu privire la toate faptele conform art.129 alin. 2 Noul Cod Penal .

În cazul în care măsura asistării zilnice a fost dispusă pentru o infracțiune judecată definitiv , și în cadrul termenului de executare a măsurii , minorul este judecat pentru o faptă concurentă sau săvârșește o nou infracțiune în timpul minorității , instanța va putea , conform art.123 alin (3) Noul Cod Penal fie să prelungească măsură până la durată maximă de 6 luni fie să o înlocuiască cu măsură internării într-un centru educativ sau într-un centru de detenție . Aceasta din urmă înlocuire poate fi dispusă direct fără a parcurge etapa premergătoare menționată mai sus .

Sectiunea II

1. Obligațiile

Pe lângă oricare dintre măsurile educative neprivative de libertate enumerate mai sus instanță poate impune minorului să execute una sau mai multe obligații dintre cele prevăzute limitativ de art.121 alin(1) Noul Cod Penal .

Obligatia de “a face”

In timpul executarii oricarei masuri educative neprivative de libertate instanta ii poate impune infractorului minor obligatia / obligatiile urmatoare :

Sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesioanala ;

consilierul de probatiune din cadrul serviciului de probatiune primind copia hotararii judecatoresti , decide , pe baza unei evaluari initiale a minorului ce curs anume trebuie urmat si institutia din comunitate care urmeaza sa aibe loc , comunicandu-I institutiei repective o copie de pe dispozitivul hotararii , precum si decizia sa ; asadar , consilierul de probatiune manager de caz este cel care stabileste continutul acestei obligatii in functie de evaluarea initiala a minorului si de posibilitatiile concrete de executare existente la nivelul comunitatii .

daca minorul va urma un curs de calificare acesta va urma un curs de calificare, acesta va incepe cursul in termen de maxim 6 luni de la data primei intrevederi, iar daca va urma un curs de pregatire scolara, se va inscribe in anul scolar umator.

Executarea oligatiei, va inceta de drept la data exececutarii sau considerarii ca executata a masurii educative pe care o insoteste.

Sa se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta;

-executarea va incepe la data aducerii la cunostinta minorului ,a continutului concret al obligatiei,stability de catre consilierul de probatiune; la data executarii sau considerarii ca executata, obligatia va inceta de drept .

Sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire medicala.

daca se va dispune aceasta obligatie, o copie de pe dizpozitivul hotararii se va comunica institutiei in care urmeaza sa aiba loc controlul, tratamentul sau ingrijirea medicala , mentionata in hotarare; intitutia in care minorul isi va indeplini obligatia trebuie hotarata de catre instanta, daca nu este specificata intitutia , in cadrul hotararii, consilierul de probatiune stabileste prin decizie institutia in care urmeaza sa aiba loc controlul, tratamentul sau ingrijirea medicala si comunica acesteia copia de pe dizpozitivul hotararii, precum si decizia sa.

Aceasta obilagtie se considera inceputa ca executata la data aducerii la cunostinta a minorului de continutul concret al hotararii, si inceteaza de drept la data executarii sau considerarii ca executata a masurii educative pe care o insoteste.

Scopul, in esenta, al acestor obligatii, este acela de a reintegra minorul( fata de care s-a dispus o masura educative neprivativa de libertate ) in viata sociala.

Obligatia de a “nu face”:

Pe durata oricarei masuri educative neprivative de libertate, instanta poate impune infractorului minor obligatia/obligatiile urmatoare:

sa nu depaseasca , fara acordul serviciului de probatiune, limita teritoriala stabilita de instanta;

sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive,cultural ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;

sa nu se apropie sis a nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savarsirea infractiunii ori cu alte persoane stabilite de instanta.

Scopul obligațiilor de “nu face”, este acela de a preveni săvârșirea unei noi infracțiuni, alături de caracterul general al acestora, instanță trebuie să individualizeze conținutul fiecărei obligații , având în vedere împrejurările cauzei (ex: să nu se afle pe stadionul Ghencea).

Dacă se impune una/sau mai multe obligații de a”nu face”, judecătorul delegate cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii definitive , următoarelor instituții sau autorități,după cum urmează:

-pentru obligația de a nu depăși, limită teritorială impusă de către instanță,inspectoratului județean de poliție în a cărui circumscripție locuiește minorul;

-pentru obligația prevăzută la punctual (b), se va trimite o copie de pe dizpozitivul hotărârii Inspectoratului General al Poliției Române;

-pentru obligația prevăzută la punctual ( c ), comunicarea se va face persoanelor cu care minorul nu are dreptul să între în legătură ori să se apropie, inspectoratului județean de poliție în a cărui circumscripție își are domiciliul, precum și dacă este cazul,celui în a cărui circumscripție își are locuința minorul ; și pentru cazurile în care victima sau persoanele stabilite de instanță nu domicilieaza în aceeași circumscripție,inspectoratelor județene de poliție de la domiciliul acestora.

Respectarea acestor obilagtii enumerate mai sus , precum și verificarea acestora cade în serviciul autorităților sau instituțiilor enumerate , care sunt notificate de către judecătorul delegate cu executarea ; în cazul constatării încălcării a unei sau a unor obligații de a a€œnu face”, autoritățile sau instituțiile competente vor sesiza Serviciul de probațiune.

În cazul în care, pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate, serviciul de probațiune are obligația să sesizeze instanța dacă:

-au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie încetarea executării unora dintre acestea;

-persoană supravegheată nu respectă condițiile de executare a măsurii educative sau nu execută, în condițiile stabilite , obligațiile ce îi revin, caz în care instanța va dispune prelungirea sau înlocuirea măsurii educative beprivative de libertate.

2. Modificarea obligațiilor

Reglementarea Noului Cod Penal prevăzută în art.122 este una flexibilă deoarece există posibilitatea ca, pe parcursul supravegherii , obligațiile impuse prin hotărârea judecătorească definitivă să poate fi modificate de instanță de executare în funcție de progresele înregistrare de minor pentru ai asigura șanse sporite de îndreptare și reintegrare socială fie prin impunerea unor noi obligații care nu fuseseră anterior impuse de instanță fie prin modificarea conținutului acestor obligații cu sporirea sau diminoarea condițiilor de executare .

Conform art.122 Noul Cod Penal sunt de natură să asigure respectarea principiului intervenției adaptate , prin stabilirea și continuarea intervenției în acord cu dinamica cazului . Serviciul de probațiune ori judecătorul delegate cu executarea ( la cererea minorului , părinților , tutorelui sau a altei persoane în grijă căreia se află minorul ori a persoanei vătămate , după consultarea referatului de evaluare întocmit de consilierul de probațiune ) pot face sesizarea instanței în vederea modificării obligațiilor . Dacă minorul obține permisiunea în executarea obligațiilor prevăzute la art.121 alin (1) lit.C și D Noul Cod Penal nu constituie modificarea lor . Permisiunea poate fi acordată la cererea minorului pentru o perioadă de timp de maxim 5 zile , de consilierul de probațiune prin decizie , pentru motive temeinice justificate pentru care legea nu prevede cazuri limitative în care se poate dispune permisiunea ; ele urmând a fi apreciate in concreto .

Pe durata acestei permisiuni prezența persoanei supravegheate în anumite locuri sau luarea legăturii cu anumite persoane nu reprezintă încălcarea obligațiilor impuse .

Despre acordarea permisiunii de către consiliul de probațiune prin decizie de a depăși limita teritorială depășită de instanță consiliul de probațiune va încunoștiința inspectoratul județean de poliție în a cărui circumscripție își are domiciliul precum , și dacă , este cazul cel care își are locuința minorul și , pentru cazul în care s-a dispus interdicția pentru locuri , manifestări , Inspectoratul General al Poliției Române . Iar în cazul în care victima sau persoanele stabilite de instanță nu domiciliază în aceeași circumscripție inspectoratele de poliție de la domiciliul acestora , precum și judecătorul delegate cu executarea .

3. Încetarea obligațiilor

Că expresie a caracterului flexibil al procesului de supraveghere , art.112 Noul Cod Penal stipulează că instanță de executare va dispune încetarea executării uneia/unora dintre obligațiile pe care le-a impus prin hotărârea definitive , atunci când apreciază că , față de progresele înregistrate de minor , menținerea acestora nu mai este necesară .

Dispozițiile art.122 Noul Cod Penal sunt de natură să asigure respectarea principiului intervenției adoptate , prin stabilirea și continuarea intervenției în acord cu dinamică cazului .

Sesizarea instanței de executare în vederea încetării obligațiilor se poate face de Serviciul de probațiune ori de judecătorul delegate cu executarea (la cererea minorului , părinților , tutorelui sau a altei persoane în grijă căreia se află minorului ori a persoanei vătămate , după consultarea referatului de evaluare întocmit de consilierul de probațiune )

Pe parcursul executării măsurii educative neprivative de libertate , se poate dispune de mai multe ori încetarea executării unor obligații , legea neprevazand în această materie nicio limitare.

4. Prelungirea sau înlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate

Sunt două cazuri de prelungire sau înlocuire a măsurilor educative neprivative de libertate stipulate în art.123 Noul Cod Penal :

A)Nerespectarea cu rea-credinta a conditiilor de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse de instanta . Daca minorul nu respecta ,cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii educative sau ale obligatiilor impuse , instanta dispune :

a) prelungirea masurii educative , fara a putea depasi maximult prevazut de lege pentru aceasta

In acest caz, comportamentul minorului releva ca este nevoie de o durata mai mare de timp in care sa fie supus masurii educative pentru a se obtine indreptarea sa si reintegrarea in comunitate , fara a putea fi depasit maximul prevazut de lege pentru aceste masuri(4 luni in cazul stagiului de formare civica , 6 luni in ipoteza de lege supravegherii, 12 saptamani in situatia consemnarii la sfarsit de saptamana , respective 6 luni in cazul asistarii zilnice )

Instanta poate impune noi obligatii in sarcina minorului ori spori conditiile de exdecutare a celor existente .

b)Inlocuirea masurii luate cu o alta masura educative neprivativa de libertate mai severa

La inlocuirea masurilor educative neprivative de libertate , instanta va avea in vedere severitatea acestor masuri , in ordinea prevazuta la art.115 alin(1) pct.1 Noul Cod Penal ( se poate dispune inlocuirea stagiului de formare civica cu supravegherea , sau a supravegherii cu consemnarea la sfarsit de saptamana )

Legea nu impune obligatia de a dispune inlocuirea unei masuri neprivative de libertate cu masura educative imediat urmatoare , instanta putand aprecia in concreto ca este necesara impunerea unei masuri educative mai severe ( se poate dispune inlocuirea masurii supravegherii cu masura asistarii zilnice )

Instanta poate impune noi obligatii in sarcina minorului ori spori conditiile de executare a celor existente

c)Inlocuirea masurii luate cu internarea intr-un centru educative , in cazul in care , initial , s-a luat masura educative neprivativa de libertate cea mai severa , pe durata sa maxima .

– privarea de libertate a minorului prin internarea lui intr-un centru educative seva putea dispune numai daca instantaii aplicase , prin hotarare definitiva , masura educative a asistarii zilnice pe o durata de 6 luni , iar minorul nu respecta , cu rea-credinta , aceasta masura sau obligatiile impuse pe langa aceasta;

– internarea intr-un centru educativ se va dispune (masura obligatori , nu facultativa) atunci cand , dupa ce instanta a dispus anterior prelungirea masurii educative neprivative de libertate sau inlocuirea celei dispuse initial cu o masura educative neprivativa de libertate mai severa , minorul persista in comportamentul sau si nici de aceasta data nu sunt respectate conditiile de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse .

B)Comiterea minorului aflat in executarea unei masuri educative neprivative de libertate a unei noi infractiuni ( in timpul minoritatii) sau judecarea ulterioara a acestuia pentru o infractiune concurenta

In primul rand , trebuie subliniat ca , potrivit art.129 alin(1)Noul Cod Penal , in caz de concurs de infractiuni savarsite in timpul minoritatii , se stabileste si se ia o singura masura educative pentru toate faptele .

Daca minorul aflat in executarea unei masuri educative neprivative de libertate savarseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta , instana , avand in vedere gravitatea infractiunii si periculozitatea infractorului , evaluate in functie de criteriile generale prevazute de art.74 alin (1) Noul Cod Penal dispune :

a)prelungirea masurii educative luate initial , fara a putea depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta

– este necesar ca masura educative sa nu fi fost dispusa ab inito prin hotararea definitva pe durata ei maxima , in aceasta ipoteza , intervine fie inlocuirea masurii existente cu o alta masura educativa de libertate mai severa , fie inlocuirea masurii educative cu o masura educative privativa de libertate . Instanta poate impune noi obligatii in sarcina minorului ori spori condtiile de executare a celor existente.

b)inlocuirea masurii luate initial cu o alta masura educative neprivativa de libertate mai severa .

-La inlocuirea masurilor educative neprivative de libertate , instanta va avea in vedere severitatea acestor masuri , in ordinea prevazuta la art.115 alin(1) pct.1 Noul Cod Penal .

– legea nu impune obligatia de a dispune inlocuirea unei masuri neprivative de libertate cu masura educative imediat urmatoare , instanta putand aprecia in concreto ca este necesara impunerea unei masuri educative mai severe

– instanta poate impune noi obligatii in sarcina minorului ori spori condotiile de executare a celor existente .

c)inlocuirea masurii luate initial cu o masura educative privativa de libertate

– nu este necesar ca prin hotararea definitive masura educative sa fi fost luata pe durata ei maxima , instana putand aprecia ca fata de gravitatea infractiunii nou savarsite , respective a infractiunii concurente , se impune luarea unei masuri educative privative de libertate ( internarea intr-un centru educative sau internarea intr-un centru de detentie )

3. Regimul măsurilor educative privative de libertate-Noțiuni generale

În art.115 alin(1) pct.2 Noul Cod Penal sunt enumerate măsurile educative privative de libertate în ordinea crescătoare a gravității lor , după cum urmează

-internarea într-un centru educativ

-internarea într-un centru de detenție

Durata executării măsurii educative privative de libertate se socotește din ziua în care infractorul a început executarea hotărârii definitive de condamnare ; ziua în care începe executarea măsurii educative privative de libertate și ziua în care încetează se socotesc în durată executării. Perioada în care infractorul , în cursul executării măsurii educative privative de libertate , se află bolnav în spital intră în durata executării , în afară de cazul în care și-a promovat în mod voit boala , iar această împrejurare se constată în cursul executării măsurii educative privative de libertate.

Potrivit art.127 Noul Cod Penal raportat la art.72 alin(1) Noul Cod Penal , perioadă în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei măsurii educative privative de libertate pronunțate .

În cazul infracțiunilor săvârșite în străinătate pentru care se aplică și legea penală română , partea din măsura educative privativa de libertate , precum și durata măsurilor preventive privative de libertate executate în afara teritoriului țării se scad din durata măsurii educative privative de libertate aplicate pentru aceeași infracțiune în România .

Măsurile educative privative de libertate pot face obiectul unei legi de grațiere.

Atunci când la data pronunțării hotărârii prin care s-a luat o măsură educative privativa de libertate , infractorul a împlinit vârsta de 18 ani , instanța , ținând seamă de posibilitățile sale de îndreptare , de vârstă acestuia , precum și de celelalte criteria generale prevăzute în art.74 alin (1) Noul Cod Penal , poate dispune executarea măsurii educative într-un penitenciar .

Sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de libertate prin părăsirea fără drept a centrului educative sau de detenție ori prin neprezentarea după expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate , constituie infracțiunea de neexcutarea sancțiunilor penale , prevăzut de art.288 alin(2) Noul Cod Penal .

Secțiunea a III a – Internarea intr-un centru educativ

1 Nouțiuni generale

Este măsura educative privativa de libertate constând în internarea minorului int-o instituție specializată în recuperarea minorilor ( centru educativ ) , unde va urma un program de pregătire școlară și formare profesională , potrivit aptitudinilor sale , precum și programe de reintegrare socială .

Măsura internării într-un centru educative se poate dispune atunci când , în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului , evaluate potrivit criteriilor generale prevăzut de art.74 alin (1) lit. a)-g) Noul Cod Penal , instanța apreciază că se impune privarea de libertate a infractorului care , la data săvârșirii infracțiunii , avea vârstă cuprinsă între 14 și 18 ani și care a mai săvârșit o infracțiune pentru care I s-a aplicat o măsură educative ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiuni pentru care este judecat ori a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare sau detențiunea pe viață .

Se dispune pe o perioadă determinata , cuprinsă între 1 și 3 ani , ce va fi stabilită în funcție de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 alin(1) Noul Cod Penal , executându-se fie înainte , fie după împlinirea vârstei de 18 ani , fie atât înainte cât și după împlinirea vârstei de 18 ani , în funcție de data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești . Așadar , instanța de judecată nu va menționa în minută că internarea într-un centru educative se dispune până la împlinirea vârstei de 18 ani .

Punerea în executare a internării într-un centru educative se face prin trimiterea unei copii de pe hotărâre oraganului de poliție de la locul unde se află minorul , după rămânerea definitva a hotărârii .

Potrivit art.188 din Legea nr.254/2013 , la data intrării în vigoare a acestei legi , penitenciarele pentru minori și tineri și centrele de reeducare se reorganizează în centre de detenție și centre educative .

2.Prelungirea sau înlocuirea internării într-un centru educativ cu internarea într-un centru de detenție

Dacă în perioada internării într-un centru educativ , minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurenta săvârșită anterior , instanța dispune dintre următoarele soluții :

-menținerea măsurii internării într-un centru educative , prelungind durata acesteia , fără depăși maximul de 3 ani prevăzut de lege .

-înlocuirea măsurii internării într-un centru educative cu măsura internării într-un centru de detenție

Una dintre soluțiile de mai sus vor putea fi dispuse și în ipoteza în care , în perioada internării într-un centru educative , minorul a comis un concurs (real sau ideal ) de infracțiuni sau este judecat pentru un concurs de infracțiuni comise anterior .

Art. 121 Noul Cod Penal nu prevede posibilitatea ca din durată măsurii internării într-un centru de detenție să fie dedusă perioada în care minorul s-a aflat într-un centru educativ .

3.Înlocuirea internării într-un centru educativ cu masura asistării zilnice . Liberarea minorului din centrul educativ

În cazul în care , pe durata internării într-un centru educativ , minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale , după executarea a cel puțin jumătate din durata internării , instanța poate dispune ( măsură facultative) .

a)înlocuirea internării cu măsură educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durată internării nexecutate , dar nu mai mult de 6 luni a€“ Această măsură este necesară pentru a se dispune înlocuirea internării într-un centru educativ cu măsură educative a asistării zilnice ca minorul să fi executat cel puțin jumătate din durata internării într-un centru educative și să nu fi împlinit vârsta de 18 ani la data pronunțării hotărârii rămase definitive .

În cazul săvârșirii ,până la împlinirea duratei internării , a unei noi infracțiuni , respectiv a unui concurs ( real sau ideal ) de infracțiuni de către o persoană care nu a împlinit vârstă de 18 ani și față de care nu s-a dispus măsura internării într-un centru educative cu măsura asistării zilnice , instanța căreia îi revine competent să judece nouă infracțiune săvârșită de un minor revine asupra înlocuirii și dispune una dintre următoarele soluții :

(i)executarea restului rămas din durata măsurii internării inițiale cu posibilitatea prelungirii acesteia până la maximul prevăzut de lege ;

(îi)internarea într-un centru de detenție

Noul Cod Penal folosește instituția revenirii care are aceeași logică de funcționare că și reevocarea

b)eliberarea din centrul educativ , dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani

Liberarea dintr-un centru educativ nu poate fi dispusă înaintea împlinirii vârstei de 18 ani

Potrivit art.180 din Legea nr.254 pe 2013 , consiliul educativ cu participarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la central educativ , în calitate de președinte , și a unui consilier de probațiune , stabilește dacă persoana internată a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese în vederea reintegrării sociale și formulează propunerea de liberare din centrul educativ .

Dacă apreciază că minorul nu întrunește condițiile pentru a fi dispusă liberarea sa , se va fixa un termen pentru reexaminare ce nu poate depăși 6 luni .

În cazul săvârșirii după liberarea a unei noi infracțiuni , respectiv , a unui concurs de infracțiuni până la împlinirea duratei măsurii internării , vor fi incidente dispozițiile art.129 alin.(2) lit.b) , d) din Noul Cod Penal , ce reglementează pluralitatea de infracțiuni , atunci când una dintre ele este comisă în minorat , iar cealaltă după împlinirea vârstei de 18 ani .

4.Obligații ce trebuie impuse în cazul înlocuirii ori liberării

O data cu înlocuirea internării într-un centru educativ cu măsura asistării zilnice sau o data cu dispunerea liberării din centrul educativ , instanța trebuie să impună respectarea uneia sau mai multora dintre următoarele obligații , până la împlinirea duratei măsurii internării.

Obligațiile de “a face “€œ sunt :

Sa urmeze un curs de pregatire scolare ori de calificare profesionala ;

Sa se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta ;

Sa se supuna masurilor de control , tratament sau ingrijire medicala

Obligatiile de “a nu face” sunt :

Sa nu depaseasca , fara acordul serviciului de probatiune , limita teritoriala stabilita de instanta ;

Sa nu se afle in anumite locuri sau anumite manifestari sportive , culturale ori la alte adunari publice , stabilite de instanta ;

Sa nu se apropie si sa nu comunice cu victima sau cu membrii de familie a acesteia , cu participantii la savarsirea infractiunii ori cu alte persoane stabilite de instanta ;

Dacă minorul nu respectă , cu rea credință , condițiile de executare ale măsurii asistării zilnice sau obligațiile impuse , instanța care a judecat cauza în prima instanță la sesizarea procurorului ori a consilierului de probațiune , revine asupra locuirii sau liberării și dispune executarea restului rămas nexecutat din durata măsurii internării într-un centru educativ.

Secțiunea a IV a -Internarea într-un centru de detenție

1. Reguli generale

Internarea într-un centru de detenție reprezintă o măsură educative privativă de libertate constând în internarea minorului într-o instituție specializată în recuperarea minorilor , cu regim de pază și supraveghere unde va urma programe intensive de reintegrare socială , precum și programe de pregătire școlară și formarea profesională potrivit aptitudinilor sale .

Reprezintă una dintre cele mai severe măsuri reglementată în art.125 Noul Cod Penal și se poate dispune atunci când în raport cu gravitatea infracțiunii și cu periculozitatea infractorului , evaluată potrivit criteriilor generale prevăzută de art.74 alin(1) lit a)g) Noul Cod Penal , instanța apreciază că se impune privarea de libertate a infractorului care la data săvârșirii infracțiunii avea vârsta cuprinsă între 14-18 ani și nu în ultimul rând care a mai săvârșit o infracțiune pentru care a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat , ori a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare sau detențiunea pe viață .

Se dispune pe o perioadă determinată , cuprinsă între 2 și 5 ani dacă pentru infracțiunea comisă legea prevede pedeapsa închisorii mai mică de 20 de ani ; Dacă pentru infracțiunea săvârșită este închisoare de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață instanța va avea în vedere durata internării art.74 alin(1) Noul Cod Penal .

Distincția dintre centrul educativ și centrul de detenție constă în aceea că în centrul

de detenție procesul de recuperare a minorului urmează să aibă loc în regim de pază și

supraveghere, programele de reintegrare socială urmând să aibă un caracter intensiv,

spre deosebire de centrul educativ, în cadrul căruia procesul de recuperare nu va avea loc

sub pază și supraveghere .

Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani.[art. 125 alin. (2)].

La determinarea concretă a duratei internării, între limitele prevăzute de lege, instanța ține seama de criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a) –g) pentru individualizarea pedepselor și se bazează pe cunoașterea exactă a datelor realității, la care se referă criteriile respective. Oricare ar fi însă durata și condițiile de executare a internării într-un centru de detenție, această sancțiune este o măsură educativă, și nu o pedeapsă și de aceea are un caracter eminamente educativ și preventiv, iar nu represiv ca în cazul pedepsei .

Daca masura internarii intr-un centru detentie se va executa fie inainte , fie dupa implinirea varstei de 18 ani , in functie de data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti ; asadar instanta de judecata nu va mentiona minuta ca internarea intr-un centru de detentie se dispune pana la implinirea varstei de 18 ani .

Regimurile de executare a masurii educative , a internarii intr-un centru de detentie sunt bazate pe sistemele progresiv si regresiv persoanele putand sa treaca dintr-un regim in altul dupa cum urmeaza :

Regimul inchis:

Se aplica persoanei internate pentru o perioada mai mare de 3 ani . In mod exceptional , persoana internatului precum si comportarea acestuia pana la stabilirea regimului de executare pot determina includerea in regimul deschis .

Persoanele internate care executa masura educativa in regim inchis , sunt cazate de regula , in comun , desfasoara activitati de instruire scolara si formarea profesionala . Si alte activitati ce se desfasoara in interiorul centrului , cat si in regimul deschis .

Regimul deschis :

Se aplica persoanei internate pentru o perioada mai mica de 3 ani . Persoanele internate care executa aceasta masura educative in regim deschis sunt cazate in comun , se pot deplasa neinsotite de interiorul centrului stabilite prin regulamentul de ordine interioara .

2.Prelungirea internarii intr-un centru de detentie

Dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește măsura internării,

fără a depăși maximul prevăzut în alin. (2) al art. 125, determinat în raport cu pedeapsa cea

mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite. Din durata măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii [art. 125 alin. (3)].

Prelungirea masurii internarii va fi dispusa de instanta si atunci cand , in perioada internarii minorul a comis un concurs de infractiuni sau este judecat pentru un concurs de infractiuni comise anterior .

Daca concursul de infractiuni este comis in timp ce minorul se afla intr-un centru educativ iar dupa implinirea varstei de 18 ani vor fi incidente dispozitiile art.129 alin(2) lit.b)d) Noul Cod Penal ce reglementeaza pluralitatea de infractiuni atunci cand una dintre infractiuni este comisa in minorat .

Din durata masurii internarii intr-un centru de detentie astfel cum a fost prelungita se deduce perioada executata deja pana la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a dispus prelungirea .

3.Inlocuirea internarii intr-un centru de detentie cu masura asistarii zilnice . Liberarea minorului din centrul de detentie

In cazul in care , pe durata internarii intr-un centru de detentie , minorul a dovedit interes constant pentru insusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente in vederea reintegrarii sociale , dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii , instanta poate dispune ( masura facultativa ) :

Inlocuirea internarii intr-un centru de detentie cu masura educative a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate , dar nu mai mult de 6 luni;

Este necesar pentru a se dispune inlocuirea internarii intr-un centru de detentie cu masura educative a asistarii zilnice ca minorul sa fi executat cel putin jumatate din durata internarii intr-un centru de detentie sis a nu fi implinit varsta de 18 ani de la data pronuntarii hotararii ramase definitie .

Potrivit art.179 din Legea nr.254/2013 , comisia pentru stabilirea , individualizarea si schimbarea regimului de executare a masurii internarii , cu participarea judecatorului de supraveghere a privarii de libertate la centru de detentie , in calitate de presedinte , si a unui consilier de probatiune din cadrul serviciului de probatiune de pe langa tribunalul in circumscriptia caruia se afla centrul , stabileste daca minorul a dovedit interes constant pentru insusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese in vederea reintegrarii sociale , in prezenta acestuia , si formuleaza propunerea de inlocuire a internarii intr-un centru de detentie cu masura educativa a asistarii zilnice .

In cazul savarsirii , pana la implinirea duratei internarii , a unei noi infractiuni , respective a unui concurs (real sau ideal ) de infractiuni de catre o persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si fata de care s-a dispus inlocuirea masurii internarii intr-un centru de detentie cu masura asistarii zilnice , instanta careia ii revine competent sa judece noua infractiune savarsita de minor revine asupra inlocuirii ( masura obligatorie , iar nu facultativa ) si dispune una dintre urmatoarele solutii :

(i)executarea restului ramas din durata masurii internarii initiale intr-un centru de detentie;

(ii)prelungirea duratei internarii intr-un centru de detentie , fara a depasi maximul prevazut in art.125 alin (2) Noul Cod Penal , determinat in raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevazut de lege pentru infractiunile savarsite .

Liberarea din centrul de detentie , daca persoana internata a implinit varsta de 18 ani ;

Liberarea dintr-un centru de detentie nu poate fi dispusa inainte de implinirea varstei de 18 ani .

Potrivit art.180 din Legea nr.254/2013 , comisia pentru stabilirea , individualizarea și schimbarea regimului de executare a măsurii internării , cu participarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la centrul de detenție , în calitate de președinte , și a unui consilier de probațiune din cadrul seriviciului de probațiune de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia să află centrul , stabilește , în prezența acesteia , dacă persoană internată a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese în vederea reintegrării sociale și formulează propunerea de liberare din centrul de detenție .

În cazul săvârșirii după liberare a unei noi infracțiuni , respective a unui concurs (real sau ideal ) de infracțiuni , până la împlinirea duratei măsurii internării , vor fi incidente dispozițiile art.129 alin (2) lit.b)-d) Noul Cod Penal ce reglementează pluralitatea de infracțiuni atunci când una dintre infracțiuni este comisă în minorat , iar cealaltă după împlinirea vârstei de 18 ani , iar nu instituția revocării liberării , noile infracțiuni fiind comise de un major .

4.Obligații ce trebuie impuse în cazul înlocuirii internării ori liberării

Odată cu înlocuirea internării într-un centru de detenție cu măsură asistării zilnice sau odată cu dispunerea liberării din centrul de detenție , instanță trebuie să impună respectarea uneia sau mai multora dintre următoarele obligații , până la împlinirea duratei măsurii internării :

a).Obligatii de “a face”:

– sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;

– sa se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta ;

-sa se supuna masurilor de control , tratament sau ingrijire medicala .

b)Obligatii de “a nu face”:

– sa nu depaseasca , fara acordul serviciului de probatiune , limita teritoriala stabilitate de instanta;

– sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive , cultural ori la alte adunari publice , stabilite de instanta;

Dacă minorul nu respectă , cu rea-credință , condițiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligațiile impuse , instanța care a judecat cauza în prima instanță , la sesizarea procurorului ori a consilierului de probațiune , revine asupra înlocuirii sau liberării ( măsură obligatorie ) și dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru de detenție .

5.Schimbarea regimului de executare

Dacă în cursul executării măsurii internării într-un centru de detenție , persoana internată , care a împlinit vârsta de 18 ani , are un comportament prin care influențează negative sau împiedică procesul de recuperare și reintegrare a celorlalte persoane internate , instanța poate dispune continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar .

Prin schimbarea regimului de executare , măsura educative privativa de libertate nu își schimbă natura juridical , nefiind vorba de o transformare a acesteia într-o pedeapsă , ci se schimbă numai locul unde urmează a fi executată .

Sensul noțiunii de comportament care influențează negative sau împiedică procesul de recuperare și reintegrare a celorlalte persoane internate este prevăzut în art.182 alin (2) din Legea nr.254/2013 .

Comisia pentru stabilirea , individualizarea și schimbarea regimului de executare a măsurii internării cu participarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate , în calitate de președinte , și a asistentului social , din oficiu sau la sesizarea comisiei de disciplină , analizează situația persoanei internate care a săvârșit una din faptele menționate , în prezența acesteia , și poate propune continuarea executării măsurii educative privative de libertate în penitenciar .

IV Sancționarea plurității de infractiuni comise in minorat

Secțiunea a V a

1.Noțiuni generale

Art. 128 din noul Cod penal reglementează efectele cauzelor de atenuare și agravare în cazul infracțiunilor săvârșite în timpul minorității. Potrivit acestui text, în cazulinfracțiunilor săvârșite în timpul minorității, cauzele de atenuare și agravare sunt avute în vedere la alegerea măsurilor educative și produc efecte între limitele prevăzute de lege pentru fiecare măsură educativă.

La art. 129 din noul Cod penal se prevede modul de rezolvare a pluralității de infracțiuni, stabilindu-se precis soluția ce se pronunță de către instanță în astfel de situații31.Astfel, art. 129 prevede în alin. (1) că în caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității, se stabilește și se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condițiile art. 114, ținând seama de criteriile prevăzute în art. 74. În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că în cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea

comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care:

a) dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsa;

b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat. În acest caz, potrivit dispoziției din alin. (3) al art. 129, din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce s-a executat din momentul săvârșirii infracțiunii comise după majorat până la data judecării. De asemenea, potrivit dispoziției din alin. (5) al art. 129, pedeapsa astfel stabilită nu poate face obiectul amânării aplicării pedepsei sau al suspendării executării sub supraveghere.

c) dacă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită după majorat este detențiunea pe viață, se execută numai aceastăpedeapsă;

d) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda, se execută măsura educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăși maximul prevăzut de lege pentru aceasta.

Conform alin. (4) al art. 129, în cazul săvârșirii după majorat a două sau mai multe infracțiuni concurente se aplică mai întâi regulile referitoare la concursul de infracțiuni,după care se face aplicarea dispozițiilor alin.(2).

Dispozițiile din art. 130 din noul Cod penal, cu denumirea marginală „Descoperirea unei infracțiuni săvârșite în timpul minorității”, reglementează situația unei infracțiuni săvârșite în timpul minorității, dar descoperită pe perioada termenului de supraveghere al amânării aplicării pedepsei, al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei ori al liberării condiționate a persoanei respective, pentru care s-a luat, chiar după expirarea termenului o măsură educativă privativă de libertate32.

Potrivit acestor dispoziții, dacă pe durata termenului de supraveghere al amânării aplicării pedepsei, al suspendării sub supraveghere ori al liberării condiționate se descoperă că persoana supravegheată mai săvârșise o infracțiune în timpul minorității pentru care s-a luat, chiar după expirarea acestui termen, o măsură educativă privativă de libertate, amânarea, suspendarea sau liberarea se anulează, aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile art. 129 alin. (2)-(4)

din noul Cod penal.

În art. 131 din noul Cod penal este reglementată prescripția răspunderii penale a minorilor. În ceea ce privește prescripția răspunderii penale pentru minori, prevederile noului Cod penal sunt similare cu ale Codului penal vechi, aceste termene fiind reduse la jumătate, în raport cu termenele de prescripție prevăzute de lege pentru majori, întreruperea sau suspendarea cursului prescripției fiind reglementată ca și în cazul majorilor.

Prescripția executării măsurilor educative este reglementată în art. 132 din noul Cod penal. În temeiul dispozițiilor noului Cod penal, termenul de prescripție a executării măsurilor educative este diferit după cum măsura educativă este neprivativă de libertate sau privativă de libertate. Astfel, măsurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost luate, în timp ce măsurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata măsurii educative luate, dar nu mai puțin de 2 ani.

Termenele de prescripție a executării măsurilor educative se întrerup și se suspendă în condițiile prevăzute de lege pentru majori. În cazul înlocuirii măsurilor educative, executarea se prescrie în raport cu măsura educativă mai grea și curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus înlocuirea.

Art. 133 din noul Cod penal reglementează efectele măsurilor educative, în

sensul că acestea nu atrag interdicții, decăderi sau incapacități.

În art. 134 din noul Cod penal, cu denumirea marginală „Minorul devenit major”,

se prevede că dispozițiile Titlului V „Minoritatea” se aplică și majorilor care, la data săvârșirii infracțiunii, aveau vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani.

De asemenea, se instituie posibilitatea instanței de judecată, ca în cazul când infractorul a săvârșit o infracțiune în timpul minorității, dar la data pronunțării hotărârii prin care s-a luat o măsură privativă de libertate a împlinit 18 ani, să dispună executarea măsurii educative într-un

penitenciar, ținând seama de posibilitățile sale de îndreptare, de vârsta acestuia, precum și de celelalte criterii prevăzute în art. 74 din Noul Cod Penal .

2.Pluritatea de infracțiuni săvârșite atât în timpul minorității , cât și după majorat

Dacă o faptă a fost săvârșită în timpul minorității (Fmin) , iar altă faptă a fost săvârșită după majorat ( Fmaj ) , instanța va aplica , atât pentru faptele concurente , cât și pentru cele săvârșite pe perioada executării măsurii educative , prevederile art.129 alin(2) Noul Cod Penal .

1)In cazul faptelor concurente , instanta va stabili o masura educativa pentru Fmin si o pedeapsa pentru Fmaj , dupa care :

Daca pentru Fmin a stabilit o masura educative neprivativa de libertate , se va executa numai pedeapsa ( amenda penala , inchisoare sau inchisoarea insotita de amenda penala ) ;

Daca pentru Fmin este stabilita o masura educativa privativa de libertate , iar pentru Fmaj pedeapsa inchisorii , instanta va aplica pedeapsa inchisorii , instanta va aplica pedeapsa inchisorii , la care va adauga un spor obligatoriu de cel putin ¼ din durata masurii educative ori din restul ramas neexecutat din aceasta .

Daca pedeapasa aplicata pentru Fmaj este detentiunea pe viata , va fi aplicata numai aceasta pedeapsa .

Daca pentru Fmin este stabilita o masura educativa privativa de libertate , iar pentru Fmaj este stabilita pedeapsa amenzii , atunci se va aplica masura educative , care poate fi majorata cu 6 luni , dar nu mai mult de maximul prevazut de lege pentru respective masura .

2) În cazul faptelor săvârșite după rămânerea definitva a condamnării , înainte sau în timpul executării măsurii educative , a liberării sau a asistării zilnice care a înlocuit internarea : astfel spus , atunci când minorul împlinește 18 ani pe parcursul executării educative și săvârșește o infracțiune după acest moment . În acest caz , pentru Fmaj instanța va aplica obligatoriu o pedeapsa :

a) Dacă pentru Fmin a stabilit o măsură educative neprivativa de libertate , se va executa numai pedeapsă ;

b) Dacă pentru Fmin este stabilită o măsură educative privativa de libertate , iar pentru Fmaj instanță aplică pedeapsă închisorii , instanța va adăuga la pedeapsă un spor obligatoriu de cel puțin A¼ din durată măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta .

c) Dacă pedeapsa aplicată pentru Fmaj este detențiunea pe viață , va fi aplicată numai această pedeapsă;

d) Dacă pentru Fmin este stabilită o măsură educative privativa de libertate , iar pentru Fmaj este stabilită pedeapsa cu amendă , atunci se va aplică măsura eduativa care poate fi majorată cu 6 luni , dar nu mai mult de maximul prevăzut de lege pentru respective măsură .

3.Descoperirea ulterioară a unei infracțiuni săvârșite în timpul minorității

Dacă pe durata termenului de supraveghere al amânării aplicării pedepsei (amenzii sau închisorii) , al suspendării sub supraveghere a exdecutarii pedepsei închisorii ori al liberării condiționale din executarea pedepsei închisorii , se descipera că persoana supravegheată ( majoră ) mai săvârșise o infracțiune în timpul minorității , pentru care s-a luat , chiar după expirarea acestui termen , o măsură educative privativa de libertate , amânarea , suspendarea sau eliberarea se anulează , aplicându-se în mod corespunzător regulile prevăzute de art 129 alin (2)-(4) Noul Cod Penal , descries mai sus ;

Dacă infracțiunea/infracțiunile săvârșite în minorat nu au fost descoperite înăuntrul termenului de supraveghere , nu se va mai putea dispune anularea amânării pedepsei , a suspendării sub supraveghere aexecutarii pedepsei ori a liberării condiționate ; pentru aceste infracțiuni se va aplica totuși o măsură educativă care va fi executata chiar dacă infractorul a devenit între timp major .

Nu se va mai putea dispune anularea amânării pedepsei , a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei ori a liberării condiționale , dacă pentru infracțiunea/infracțiunile comise în minorat și descoperite în termenul de supraveghere s-a aplicat o măsură educative neprivativa de libertate ; în acest caz , măsura educativă neprivativa de libertate se va executa chiar dacă infractorul a devenit între timp major , alături de măsurile de supraveghere și/sau obligațiile stabilite de către instanță odată cu dispunerea amanraii pedepsei , a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei , repectiv a liberării condiționate .

Secțiunea a VI a-Probleme referitoare la aplicarea legii penale în timp , în cazul infracțiunilor comise de minori

1.Aplicarea legii penale mai favorabile în cursul procesului penal

În cazul în care o infracțiune a fost comisă de un minor cu vârstă între 14 și 18 ani sub vechiu Cod penal , iar judecarea cauzei are după intrarea în vicoare a Noului Cod Penal , este eronat a se considera a priori că prin stabilirea de către Noul Cod Penal a unui regim sancționator compus din măsuri educative , cu excluderea pedepselor , această va fi în toate cazurile legea penală mai favorabilă . Aprecierea legii penale mai favorabile se va realize în concreto ,instanța trebuind să compare sancțiunile spre care s-ar fi orientat potrivit fiecăruia dintre cele două Coduri , Astfel , vom reține următoarele stiuatii de aplicare a legii penale mai favorabile :

1.Dacă doua comiterea infracțiunii , și până la pronunțarea hotărârii , infractorul a împlinit vârstă de 18 ani , va fi , în principiu , mai favorbail Noul Cod Penal , care prevede posibilitatea aplicării în continuare numai a măsurilor educative , cu excluderea pedepselor ; de la acest principiu , putem reține două excepții :

a)legiuitorul a apreciat ca o pedeapsa cu suspendarea executarii , aplicabila potrivit vechiului Cod penal , este considerate mai favorabila decat o masura educative privativa de libertate prevazuta de Noul Cod Penal .

b)avand in vedere logica dispozitiilor art.129 alin (2) lit.d) Noul Cod Penal , se poate aprecia in material aplicarii legii penale in timp ca o pedeapsa cu amenda , aplicabila potrivit vechiului Cod penal , este mai favorabila decat o masura educative privativa de libertate prevazut de Noul Cod Penal .

2. In ipoteza in care infractorul este minor si la momentul pronuntarii hotararii , din compararea celor doua Coduri penale se vor retine urmatoarele :

Masura mustrarii prevazuta de vechiu Cod penal este mai favorabila decat orice masura educative neprivativ de libertate prevazut de Noul Cod Penal.

In ceea ce priveste masura libertatii supravegheate , consideram ca atunci cand instanta ar considera necesara impunerea a obligatiei de presare a muncii in folosul comunitatii , conform legii vechi , va fi mai favorabila masura educative a consemnarii la sfarsit de saptamana .

Masura internarii intr-un centru educative prevazut de Noul Cod Penal este mai favorabila decat masura internarii intr-un centru de reeducare sau intr-un institute medical educative prevazut de vechiu Cod penal ;

Masura internarii intr-un centru de reeducare sau intr-un institute medical educative prevazuta de vechiu l Cod penal este mai favorabila decat masura internarii intr-un centru de detentie prevazuta de Noul Cod Penal .

Orice masura educative neprivativa de libertate din Noul Cod Penal este mai favoranila decat orice masura educative de libertate din vechiu Cod penal ;

Orice masura educative neprivativa de libertate din vechiul Cod penal este mai favorabila decat orice masura educative privativa de libertate din Noul Cod Penal .

Orice masura educative privativa de libertate din Noul Cod Penal este mai favorbaila decat pedeapsa inchisorii cu executarea in regim de detentie stabilita potrivit vechiului Cod penal;

O pedeapsa cu suspendarea executarii , aplicabila potrivit vechiului Cod penal , este mai favorabila decat o masura educative privativa de libertate prevazuta de Noul Cod Penal .

2. Aplicarea legii penale mai favorabile postsentiam

În situația în care , pentru infracțiunea comisă de un minor având vârsta între 14 și 18 ani , a fost aplicată o sancțiune printr-o hotărâre definitva pronunțată în vaza vechiului Cod penal , la data intrării în vigoare a Noului Cod Penal , vom reține următoarele ipoteze de aplicare a legii penale mai favorbile :

1).măsură educative a libertății supravegheate pronunțată în vaza vechiului Cod pensal se execută potrivit dispozițiilor acestuia și după intrarea în vigoare a Noului Cod Penal art.18 alin (1) LPANCP .

2)dacă măsura libertății supravegheate aplicată în bază vechiului Cod penal se revoca după intrarea în vigoare a Noului Cod Penal , din cauza faptului că înăuntrul termenului libertăți supravegheate minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele , libertatea supravegheată se înlocuiește cu intrarea într-un centru educative pe o perioadă de 1 an ( art.18 alin (3) LPANCP ).

3)dacă măsură libertății supravegheate aplicată în bază vechiului Cod penal se revoca din cauza săvârșirii unei noi infracțiuni înainte de majorat , instanța va dispune , ținând seama de gravitatea infracțiunii comise , o măsură educative privativa de libertate prevăzută de Nooul Cod Penal ( art.18 alin (3) LPANCP ) .

4)Măsură educative a internării într-un centru de reeducare dispusă în bază vechiului Cod penal se înlocuiește cu măsura educative a internării într-un centru educativ pe o durată egală cu timpul rămas din momentul rămânerii definite a hotărârii prin care s-a luat măsura internării în centru de reeducare și până la majoratul celui în cauza , dar nu mai mult de 3 ani .

5)În cazul în care , potrivit vechiului Cod penal , s-a dispus prelungirea duratei măsurii educative a internării într-un centru de reeducare , măsură se va execută într-un centru educative , după intrarea în vigoare a Noului Cod Penal (art.19 alin (3) LPANCP )

6)Pedeapsa amenzii executabilă , aplicată pentru infracțiuni comise în timpul minorității , în bază vechiului Cod penal , și neexecutata , în tot sau în parte , până la intrarea în vigoare a Noului Cod Penal , se înlocuiește cu măsură educative a consemnării la sfârșit de săptămână, ținând seamă și de partea care a fost executată din amendă ( art.20) . Dacă executarea amenzii a fost suspendată condiționat în bază vechiului Cod penal , această soluție se va menține și după intrarea în vigoare a Noului Cod Penal .

7)Pedeapsa închisorii executabilă , aplicată în vaza vechiului Cod penal , pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durată educative a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durată pedepsei închisorii , dar nu mai mult de 15 ani art.21 alin (1) ; în cazul pluralității de infracțiuni , înlocuirea se face cu privire la pedeapsă rezultantă .

8)În ceea ce privește art.21 alin (2) LPANCP , considerăm că acesta este inaplicabil , întrucât , potrivit dispozițiilor art.109 C.pen. coroborat cu practică judiciară sub imperiul vechiului Cod , pedeapsă rezultantă ce putea fi aplicată minorlui , inclusiv după aplicarea sporului prevăzut de art.34 C.pen. , era cea de 20 de ani închisoare . Cu toate acestea , credem că dacă pedeapsa definitiv aplicată este închisoarea mai mare de 15 ani ( maximul măsurii educative a internării într-un centu de detenție ) , instanță va înlocui pedeapsa cu internarea într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani ; în cazul pluralității de infracțiuni , înlocuirea se face cu privire la pedeapsa rezultantă ; partea executată din pedeapsă închisorii , precum și durată reținerii și arestării preventive se consideră ca parte executată din durata măsurii educative a internării în centrul de detenție ;

9)măsura suspendării condiționate a pedepsei amenzii sau închisorii , respective măsura suspendării sub supraveghere sau sub control a pedpsei închisorii dispusă în baza vechiului Cod penal pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după intrarea în vigoare a Noului Cod Penal ( art.22 alin (1) LPANCP ) .

10)În cazul în care suspendarea condiționată , sub supraveghere ori sub control a executării unei pedepse cu închisoarea dispusă în baza vechiului Cod penal pentru infracțiuni comise în timpul minorității se revoca din alte cause decât comiterea unei noi infracțiuni ( neîndeplinirea cu re-credință a obligațiilor prevezute de art.103 alin (3) C.pen. , neîndeplinirea măsurilor de supraveghere ori obligațiilor prevăzute de art.86 C.pen) , pedeapsă închisorii se înlocuiește cu măsură educative a internării într-un centru educative pe o perioadă egală cu durată pedpsei suspendate , dar nu mai mult de 3 ani (art.22 alin (2) LPANCP ) .

11)În cazul în care suspendarea condiționată a executării pedepsei amenzii dispusă în bază vechiului Cod penal pentru infracțiuni comise în timpul minorității se revoca din alte căușe decât omiterea unei noi infracțiuni , pedeapsă amenzii a cărei executare a fost suspendată se înlocuiește cu măsură educative a consemnării la sfârșit de săptămâna , pe o durată de 6 săptămâni ;

12 ) În cazul în care suspendarea condiționată , sub supraveghere ori sub control a executării unei pedepse cu închisoarea dispusă în bază vechiului Cod penal pentru infracțiuni comise în timpul minorității se revoca din cauza comiterii unei noi infracțiuni în termenul de încercare , după intrarea in vigoare a Noului Cod Penal , instanta va proceda in doi pas : mai intai va inlocui pedeapsa inchisorii cu masura educative a internarii intr-un centru educative pe o perioada egala cu durata pedepsei suspendate , dar nu mai mult de 3 ani , iar apoi :

a)daca noua infractiune a fost comisa in timpul minoritatii , se stabileste si pentru aceasta o masura educative , dupa care se aplica masura educative cea mai grea ;

b)daca noua infractiune a fost comisa dupa majorat , se aplica o sanctiune rezultanta stabilita potrivit art.129 alin (2) Noul Cod Penal

13)În cazul în care suspendarea condiționata a executării pedepsei amenzii dispusă în baza vechiului Cod penal pentru infracțiuni comise în timpul minorității se revoca din cauza comiterii unei noi infracțiuni în termenul de încercare , după intrarea în vigoare a Noului Cod penal , instanța va proceda în doi păși : mai întâi va înlocui pedeapsa închisorii cu măsura educative a consemnării la sfârșit de săptămână pe o durată de 6 săptămâni , iar apoi :

a)dacă noua infracțiune a fost comisă în timpul minorității , se stabilește și pentru acesta o măsură educative , după care se aplică măsură educative cea mai gre;

b)dacă nouă infracțiune a fost comisă după majorat , se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art.129 alin (2) Noul Cod Penal .

V. Evolutia raspunderii minorului in Codul Penal

1.Condiții generale privind evoluția

În anul 1865, când reglementarea minorității între cauzele care apără de pedeapsă sau misoreaza pedeapsa(Titlul VI), intrarea în vigoare a codului de la 1865 instituie prezumția de incapacitate absolută pentru minorii sub 8 ani , și o prezumție relativă de pricepere pentru minorii între 8-15 ani .

Potrivit acestui cod, minorul răspundea penal doar atunci când lucra cu pricepere, minoritatea reprezentând și o cauza de atenuare.

Începând cu Codul Penal Carol al ÎI-lea,cristeriul discernământului înlocuiește că fundament al răspunderii penale, criteriul priceperii, precum și pe cel al dezvoltării morale. Următorul cod, de la 1936,fixează limitele majoratului la 19 ani, stabilind anterior vârstei de 14 ani, perioadă copilăriei, când minorul nu răspundea penal. Între 14-19 ani, -reprezenta punctul adolescenței, când minorul nu este responsabil pentru infracțiunea săvârșită,afară de cazul când se dovedea că, în momentul săvârșirii a acționat cu discenamant.

Pentru cei care acționau fără discernământ, erau prevăzute măsuri cu caracter preventiv,,educativ, tutelare și de protecție. Adolescenții cu discernământ, li se putea aplică măsuri de siguranță-ex:libertate supravegheată,sau pedepse ex: mustrare, închisoare etc.

La 24 septembrie 1938, au fost introduse principalele modificări aduse codului în privința minorității, și anume: – minorul era acela care nu împlinise vârsta de 18 ani, -coborârea vârstei de la care se răspundea penal:de la 14 ani la 12 ani –majoratul penal : de la 19 la 18 ani. Codul penal de a 1969, stabilește vârsta răspunderii penale de la 14 ani,fiind menționată această modificare în toate modificările ce au urmat. În vechiul cod penal, dinnaintea intrării în vigoare a celui actual, criteriul vârstei minime cerute de lege pentru a răspunde penal este întregit astfel de condițiile psihice ale răspunderii penale. Limitele penale erau stabilite de legea din vechiul cod, în art.99, Codul penal,și anterior vârstei de 14 ani, minorul nu răspundea penal

.Sancțiunile penale erau aplicate minorilor care la data săvârșirii faptei între 14-16 ani,doar dacă se dovedea că au acționat cu discernământ. Dobândirea prin căsătorie a capacității, negenerand modificări pe planul răspunderii penale. Legea prevedea că minorul care a împlinit 16 ani, la data comiterii faptei răspunde penal.Excluderea caracterului penal al faptei, impiuerdica punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.

Condițiile de răspundere penală erau vârsta și discernamantul, iar pentru infracțiunile continue,data savarsiri este aceea a încetării acțiunii sau inacțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate ,aceasta este data ultimei acțiuni sau inacțiuni.

Primele legiuiri românești care se referă la minori ,Cartea Româneascâ de Învățătura (1646) în Moldova și Îndreptarea legii(1652) în Muntenia, care prevedeau că pentru anumite fapte minorii puțeau fi supuși la pedepse cumulate, atât cele corporale (bătaia în târg), cât și întemnițarea sau bătaia în târg și ocnă,ori pedepsiti ca și majorii cu tăierea capului. Manualul juridic al lui AndronacheDonici(1814,Moldova) menționa că pentru infracțiunea de omor, minorii nu erau scutiți de pedeapsa capitală, deoarece cel ce de bună voie,e ucigaș,după lege se pedepsește cu pedeapsa de cap, orice vârstă ar avea.

Diferențele de regim sancționator s-au accentuat în cazurile moderne, în Codul penal de la 1864 , infracțiunea avea prevăzută muncă silită pe viață sau pe timp mărginit,limitele pentru minor urmând a fi de la 3-la 15 ani de închisoare.

Codul de la 1936,avea măsuri de siguranță cât și măsuri educative și pedepse. Prin Legea 301/2004 a fost adoptat un nou Cod penal, care a fost însă abrogat innainte de a intră în vigoare Măsurile educative , în vechiul Cod penal, erau libertatea supravegheată,intrenarea într-un centru de reeducare,internarea într-un institut medical-educativ; potrivit Noului Cod penal, măsurile educative sunt de 2 feluri, cum am specificat în capitolele aferente,și anume:

a)-măsuri educative neprivative de libertate:stagiul de formare civică,supravegherea,consemnarea la sfârșit de spatamana,asistarea zilnică;

b)-măsuri educative privative de libertate:internarea într-un centru educativ,internarea într-un centru de detenție.

2.Evolutia raspunderii penale a minorului in alte tari

În domeniul justiției pentru minori, sistemele de drept urmează două modele:

– cel tradițional, conform căruia începând de la o anumită vârstă minorilor li se aplică pedepse, și cel mai recent, care acordă prioritate măsurilor educative. În ambele modele, minorilor sub o anumită vârstă care au săvârșit fapte penale li se aplică doar măsuri de protecție1.

Modelul tradițional penal rămâne însă dominant. Acesta recurge atât la pedepse, cât și la măsuri educative, care cunosc diferite forme. În dreptul englez, minorului îi sunt aplicabile în principiu doar pedepse, însă mai puțin severe în privința duratei și a modului de executare decât cele aplicabile majorilor.

Alte legislații prevăd existența unui sistem mixt de sancțiuni alcătuit din pedepse și măsuri educative. Este cazul Elveției, unde judecătorul poate pronunța fie o pedeapsă, fie o măsură educativă. În Germania se aplică măsuri educative, unele cu caracter coercitiv și altele disciplinare, în paralel cu pedepsele. În Franța și Germania se aplică și măsura „mediere-reparație”, care este preferată aplicării unei pedepse.

Studiul de față are ca scop analiza aspectelor justiției pentru minori în 9 țări europene: sediul materiei, vârsta răspunderii penale și sistemul sancționator aplicabil minorilor. Țările studiate sunt Franța, Germania, Belgia, Spania, Italia, Elveția, Portugalia, Anglia și Țara Galilor, Finlanda.

În majoritatea țărilor studiate, există un drept penal specific minorilor, care derogă de la regimul de drept comun. Astfel, există o serie de legi speciale aplicabile minorilor, care completează sau derogă de la dispozițiile Codului penal. Unele dintre acestea conțin referiri și la procedura aplicabilă în cauzele cu minori.

Anumite țări includ în legislația specială aplicabilă minorilor și tratamentul penal aplicabil tinerilor (menționăm cu titlu exemplificativ Germania, Elveția, Portugalia și Spania).

În privința tinerilor, se constată o mai mare diversitate a limitelor de vârstă. În Franța, în Țările de Jos, în Germania și în Anglia, legea definește tinerii ca persoane cu vârsta cuprinsă între 18 și 21 de ani. În Elveția, sunt considerați tineri cei cu vârsta cuprinsă între 18 și 25 ani.

În legislația consacrată tinerilor delincvenți, există două modalități de tratament penal al acestora: fie li se aplică dreptul penal specific minorilor, fie li se aplică dreptul comun, într-o formă atenuată.

Al doilea aspect al studiului vizează vârsta răspunderii penale, adică vârsta de la care minorilor li se aplică dispoziții speciale de drept penal. Pragul vârstei de la care există răspundere penală variază în țările europene.

Vârsta majorității penale, adică vârsta de la care unui delincvent i se aplică dreptul penal comun, este de 18 ani în majoritatea țărilor europene. Acesta este cazul Germaniei, Angliei și Țării Galilor, Belgiei, Franței, Italiei, Țărilor de Jos și Elveției. În Portugalia, dispozițiile Codului penal nu le sunt aplicabile tinerilor între 16 și 21 de ani.

Vârsta răspunderii penale este o noțiune absolută în anumite țări (Anglia și Țara Galilor, Spania, Țările de Jos, Portugalia și Elveția) și relativă în altele (Germania, Belgia, Franța și Italia).

Astfel, lipsa absolută a răspunderii penale este reglementată diferit. De exemplu, în Anglia, Țara Galilor, Spania, Țările de Jos, Portugalia și Elveția, minorul care nu a atins vârsta răspunderii penale nu poate în nici un caz să răspundă penal.

Cel de al treilea aspect urmărit este sistemul sancționator aplicabil minorilor. În această privință, există țări care pun accentul pe măsurile educative, cum sunt Belgia, Portugalia și Spania.

În alte țări, minorului care a săvârșit o infracțiune i se aplică cu preponderență măsuri disciplinare sau pedepse; este cazul Angliei și Țării Galilor.

În Franța, Spania, Germania, sunt preferate măsurile alternative, ca medierea și reparația penală.

Minorilor care răspund penal li se aplică rareori pedepse. În toate țările studiate, măsurile aplicate minorilor sunt esențialmente de natură educativă și disciplinară.

În Germania, legea prevede pedeapsa închisorii, dar în practică, ea nu se aplică niciodată tinerilor sub 16 ani.

În Belgia, numai tinerilor care au împlinit 16 ani li se pot aplica alte măsuri decât cele de supraveghere și educative aplicabil tinerilor.

În Elveția, nici o sancțiune penală nu poate fi pronunțată împotriva minorilor care nu au împlinit 15 ani.

Sistemul penal englez prevede însă posibilitatea de a încarcera minorii, începând de la vârsta de 12 ani.

Belgia și Țările de Jos sunt singurele țări în care judecătorul poate decide să coboare vârsta răspunderii penale. În funcție de gravitatea infracțiunii și de personalitatea infractorului, judecătorul poate să îl considere pe tânărul delincvent ca adult, dacă a împlinit 16 ani, și să îi aplice regimul de drept comun.

Principiul conform căruia tânărul delincvent este recunoscut ca fiind responsabil penal, dar numai în mod excepțional săvârșirea unei infracțiuni atrage pronunțarea unei sancțiuni penale stricto sensu, funcționează în toate țările studiate, aplicabil însă în mod diferit.

2.1Franta

Sediul materiei

Sediul materiei se regăsește în Codul penal, aprobat prin Legea nr. 2002-1138 din 9 septembrie 2002 art. 11 Journal Officiel din 10 septembrie 2002 și în Ordonanța nr. 45-174 din 2 februarie 1945 privind minorii delincvenți, cu modificările și completările ulterioare până în 20025.

Răspunderea penală

În Franța, vârsta răspunderii penale coincide cu vârsta majorității penale, adică 18 ani, dar în anumite cazuri poate fi coborâtă la 13 ani.

Articolul 122-8 Codul penal instituie principiul lipsei absolute a răspunderii penale a minorului care nu a împlinit 13 ani:

„Minorii care au discernământ răspund penal pentru crime, delicte sau contravenții, în condițiile prevăzute de o lege specială, care determină măsurile de protecție, asistență, supraveghere și educare ce pot fi aplicate unui minor.

Această lege prevede sancțiunile educative ce pot fi pronunțate împotriva minorilor între 10 și 18 ani și pedepsele ce pot fi pronunțate împotriva minorilor între 13 și 18 ani, ținând cont de atenuarea responsabilității de care beneficiază în virtutea vârstei lor” (art. 122-8 Cod penal).

Lipsa de răspundere penală relativă a minorilor care au împlinit 13 ani este prevăzută de articolul 2 al Ordonanței nr. 45-174 din 2 februarie 1945, care precizează că „tribunalele pentru minori pot totuși, când circumstanțele și personalitatea delincventului o cer, să pronunțe o condamnare penală împotriva minorului care a împlinit 13 ani”.

Regimul sancționator

Regimul sancționator este reglementat de Ordonanța nr. 45-174 din 2 februarie 1945 privind minorii delincvenți6. Minorilor li se aplică un regim sancționator mixt, alcătuit din măsuri educative, mediere-reparație și pedepse.

Măsuri educative aplicabile minorilor

Judecătorul pentru minori poate să dispună față de minor una din următoarele măsuri, conform art. 8 al Ordonanței privind minorii delincvenți:

1. renunțarea la pedeapsă, dacă minorul dă dovezi de îndreptare, prejudiciul a fost reparat și tulburarea provenind din săvârșirea infracțiunii a încetat;

mustrarea;

2. încredințarea minorului părinților, tutorelui sau unei persoane de încredere;

3. punerea sub protecție judiciară pentru o durată ce nu poate depăși 5 ani;

4. plasarea într-o instituție publică sau privată, de educare sau formare profesională, într-un institut medical sau medical-educativ;

5. libertatea sub supraveghere, care poate fi dispusă până la împlinirea vârstei de 18 ani;

Tribunalul pentru minori poate dispune față de minorul care a împlinit 13 ani, una din următoarele măsuri educative (art. 15):

1. Încredințarea minorului părinților, tutorelui sau unei persoane de încredere;

2. Plasarea într-o instituție publică sau privată, de educare sau de formare profesională;

3. Plasarea într-un institut medical sau medical-educativ;

4. Încredințarea serviciului de asistență pentru minori;

5. Plasarea într-un centru pentru minori delincvenți de vârstă școlară.

Tribunalul pentru minori poate dispune una față de minorul care nu a împlinit 13 ani, din următoarele sancțiuni educative (art. 15-1):

1. Confiscarea unui obiect deținut de minor sau aparținând acestuia, care a servit la săvârșirea infracțiunii sau care este produsul infracțiunii;

2. Interdicția de a frecventa, pentru o durată de cel mult 1 an, locul unde infracțiunea a fost comisă, cu excepția locului în care minorul își are reședința obișnuită;

3. Interdicția, pe o durată de cel mult 1 an, de a întâlni victimele infracțiunii sau de a intra în relații cu acestea;

4. Interdicția, pe o durată de cel mult 1 an, de a-i întâlni pe coautorii sau complicii la săvârșirea infracțiunii sau de a intra în relații cu aceștia;

5. Obligația de a acorda ajutor sau reparație victimei;

6. Obligația de a urma, pe o durată de cel mult 1 an un stagiu de formare civică, pentru a-i aminti minorului obligația de a respecta legea;

Pedepsele aplicabile minorilor

Pedeapsa închisorii

Tribunalul pentru minori și Curtea cu juri pentru minori nu pot pronunța împotriva minorilor care au împlinit 13 ani o pedeapsă privativă de libertate mai mare decât jumătatea pedepsei prevăzute de lege pentru acea infracțiune. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, nu se poate pronunța o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 20 de ani (articolul 20-2 din Ordonanța nr. 45-174 din 2 februarie 1945 privind minorii delincvenți).

Dacă minorul a împlinit 16 ani, tribunalul pentru minori și Curtea cu juri pentru minori pot, cu titlu excepțional, ținând cont de circumstanțe și de personalitatea minorului, să nu aplice dispozițiile alineatului precedent, cu motivarea deciziei. În acest caz, pedeapsa aplicabilă unui minor cu vârsta între 16 și 18 ani poate fi aceeași cu a unui major.

Pedeapsa închisorii se execută de către minori într-o secție specializată sau într-un penitenciar specializat pentru minori.

Pedeapsa amenzii

Tribunalul pentru minori și Curtea cu juri pentru minori pot pronunța împotriva minorului care a împlinit 13 ani, pedeapsa amenzii, care nu poate depăși suma de 7 500 de euro (articolul 20-3).

Împotriva minorului nu pot fi pronunțate următoarele pedepse: interdicția de a se afla pe teritoriul francez, zile-amendă, interzicerea drepturilor civice, civile și de familie, interzicerea de a exercita o funcție publică sau o activitate profesională (articolul 20-4).

2.2Germania

Sediul materiei

În Germania, minorilor li se aplică dispozițiile Codului penal, completate cu Legea privind tribunalul pentru minori din 1953, cu modificările și completările ulterioare.

Răspunderea penală

Vârsta răspunderii penale coincide cu vârsta majorității penale, adică 18 ani, dar poate fi coborâtă până la 14 ani în anumite cazuri.

Codul penal prevede lipsa absolută a răspunderii penale pentru minorii care nu au împlinit 14 ani: „Persoana care la momentul săvârșirii faptei nu a împlinit încă vârsta de 14 ani este lipsită de răspundere penală” (art. 19).

Dispozițiile Codului penal se aplică și în cazul faptelor săvârșite de adolescenți și tineri, dacă legea specială pentru minori nu dispune altfel (art. 10).

Lipsa relativă a răspunderii penale a minorilor care au împlinit 14 ani este instituită de Legea privind tribunalul pentru minori care prevede în articolul 3 că “Un tânăr este responsabil penal dacă în momentul săvârșirii faptei este suficient de matur pentru a discerne gravitatea faptei și pentru a acționa în consecință”. Această lege prevede lipsa răspunderii penale a minorilor între 14 și 18 ani, dar această prezumție este relativă și poate fi răsturnată, dacă maturitatea acestora o justifică.

Regimul sancționator

Sancțiunile penale se aplică minorilor care au împlinit 14 ani. Legea privind tribunalul pentru minori clasifică măsurile aplicabile minorilor în 3 categorii: măsuri educative, măsuri disciplinare și închisoarea, aceasta din urmă constituind singura pedeapsă.

Măsurile educative

Presupun obligația de a se supune anumitor reguli de conduită, privitoare la reședință, la formare, la interdicția de a frecventa anumite persoane și locuri.

Măsurile disciplinare

Aceste măsuri se iau dacă măsurile educative sunt considerate insuficiente. Măsurile disciplinare sunt:

– avertismentul;

– impunerea de obligații (scuze personale adresate victimei, repararea prejudiciilor cauzate, vărsarea unei sume de bani în contul unei organizații de interes general);

– închisoarea specială pentru delincvenții minori (Jugendarrest), pedeapsă care nu este considerată sancțiune penală și nu este înscrisă în cazierul judiciar. Această măsură se execută într-o instituție specializată și îmbracă mai multe forme: detenția de week-end (maxim 2 week-end-uri), pe termen scurt (de la 2 la 4 zile) și pe termen lung (1-4 săptămâni).

Pedeapsa închisorii

Pedeapsa închisorii (Jugendstrafe) este dispusă când măsurile educative și disciplinare sunt considerate insuficiente, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite și de comportamentul făptuitorului.

Durata pedepsei, cuprinsă în principiu între 6 luni și 5 ani, poate ajunge la 10 ani dacă legea prevede închisoarea mai mare de 10 pentru infracțiunea săvârșită.

Pedeapsa se efectuează în închisori pentru minori, mai precis în locuri de deținere special amenajate în închisorile pentru adulți.

La baza sistemului justiției pentru minori se află principiul subsidiarității sau al minimei intervenții (Subsidiaritätsgrundsatz)11. Aceasta înseamnă că sancțiunile penale vor fi dispuse doar dacă se dovedesc indispensabile. În plus, aceste sancțiuni sunt limitate de principiul proporționalității. Principiul subsidiarității pedepsei este consacrat și din punct de vedere legislativ, prin modificările aduse în anul 1990 Legii privind tribunalul pentru minori.

Sancțiunile care sunt dispuse cu prioritate de către tribunalele pentru minori sunt măsurile educative și disciplinare.

2.3.Belgia

Sediul materiei

Cadrul normativ aplicabil minorilor în Belgia cuprinde două legi speciale: Legea din 8 aprilie 1965 privind protecția tinerilor12 și Legea din 13 iunie 2006 de modificare a legislației privind protecția tinerilor și tratamentul minorilor care au săvârșit o infracțiune (La loi du 13 juin 2006 modifiant la législation relative à la protection de la jeunesse et à la prise en charge des mineurs ayant commis un fait qualifié infraction).

Răspunderea penală

Vârsta răspunderii penale este fixată în principiu la 18 ani, vârsta majorității penale. Articolul 37 din Legea privind protecția tinerilor prevede că minorii deferiți tribunalelor pentru minori pot fi supuși măsurilor de prevenire și reeducare. Împotriva lor nu poate fi pronunțată nici o sancțiune penală.

În anumite cazuri, vârsta răspunderii penale poate fi coborâtă la 16 ani ; articolul 38 din Legea privind protecția tinerilor prevede că în funcție de gravitatea infracțiunii, dacă tribunalul pentru minori consideră că măsurile prevăzute de articolul 37 sunt insuficiente, minorul între 16 și 18 ani poate fi trimis în fața jurisdicției de drept comun.

Regimul sancționator

Măsurile prevăzute de Legea din 8 aprilie 1965 privind protecția tinerilor sunt:

• mustrarea, însoțită de avertismentul de a-l supraveghea, adresat părinților sau persoanei căreia minorul îi este încredințat;

• punerea sub supravegherea comitetului de protecție a tinerilor, cu menținerea în mediul familial, însoțită de obligația de a frecventa o instituție de învățământ și cursurile unui centru de orientare educativă;

• plasarea într-o familie de primire, sub supravegherea comitetului de protecție a tinerilor;

• plasarea într-un centru specializat.

Legea din 13 iunie 2006 de modificare a legislației privind protecția tinerilor și tratamentul minorilor care au săvârșit o infracțiune prevede că instanța poate aplica minorilor, în mod cumulativ, următoarele măsuri:

1. admonestarea, cu excepția celor care au împlinit 18 ani, și lăsarea în continuare în familiile de primire, atrăgându-le atenția ca pe viitor să îi supravegheze mai bine;

2. supravegherea de către serviciul social competent;

3. înscrierea într-un program educativ;

4. efectuarea unei prestații educative sau de interes general, în raport cu vârsta și capacitățile lor, de cel mult 150 de ore, sub supravegherea unui serviciu specializat sau a unei persoane fizice specializate;

5. obligarea la un tratament medical, pe lângă un serviciu psihologic sau psihiatric sau pe lângă un serviciu specializat în domeniul alcoolismului sau toxicomaniei;

6. încredințarea lor unei persoane juridice, în scopul formării sau participării la o activitate organizată;

7. plasarea într-o instituție, în scopul tratării, educării, instruirii sau formării profesionale;

8. încredințarea unei instituții comunitare publice pentru protecția tinerilor, în regim închis;Judecătorul sau serviciul social competent vizitează persoana, dacă plasamentul depășește 15 zile.

9. plasarea într-o unitate spitalicească;

10. plasarea într-un centru specializat în alcoolism, toxicomanie sau alte adicții, dacă un raport medical atestă că integritatea fizică sau psihică a minorului nu poate fi protejată altfel ;

11. plasarea într-un centru specializat de psihiatrie dacă există un raport medical care atestă că suferă de tulburări mintale ce îi afectează în mod grav capacitatea de-și controla actele.

Pedeapsa închisorii

Dacă minorul a împlinit 16 ani și tribunalul pentru minori consideră insuficientă luarea unei măsuri educative sau dacă minorul are un comportament ce prezintă pericol social, împotriva lui se poate pronunța o pedeapsă cu închisoarea, care se execută într-un regim special.

2.4.Spania

Sediul materiei

Dispozițiile privitoare la minori se regăsesc în Codul penal și în Legea organică privind răspunderea penală a minorilor din 12 ianuarie 2000 (Ley Orgánica reguladora de la responsabilidad penal de los menores del 12 de Enero de 2000).

Răspunderea penală

Vârsta răspunderii penale coincide cu vârsta majorității penale. Articolul 19 din Codul penal, publicat la data de 24 noiembrie 1995 și intrat în vigoare 6 luni mai târziu, dispune că „minorii până la vârsta de 18 ani nu răspund penal. Dacă un minor săvârșește o faptă penală va răspunde conform dispozițiilor legii privind răspunderea penală a minorilor”.

Regimul sancționator

Măsurile educative care pot fi luate împotriva minorilor (las medidas educativas) implică o restrângere a drepturilor acestora, inclusiv libertatea persoanei.

Măsurile educative sunt prevăzute de Legea organică privind răspunderea penală a minorilor (art. 7) :

Internarea- Se dispune în cazul unui grad ridicat de pericol social al faptelor săvârșite. Obiectivul măsurii este să ofere minorului condiții adecvate de educare, pentru a corecta deficiențele din comportamentul său antisocial.

Internarea poate fi de mai multe feluri, în funcție de controlul care trebuie exercitat asupra minorului:

a) în regim închis, unde va participa la activități formative, educative și de muncă;

b) în regim semideschis, în care va avea contacte cu persoane și instituții din comunitate;

c) în regim deschis, în care va participa la programe educative;

d) internarea medicală, pentru minorii, cu probleme de adicție sau psihice.

Pentru alegerea măsurii educative, se va ține seama în mod special de vârstă, circumstanțele familiale și sociale, personalitatea și interesul minorului, aplicându-se principiul proporționalizării pedepsei. Regulile de determinare a măsurilor educative sunt prevăzute de articolul 9 al legii.

2.5.Italia

Sediul materiei

Se regăsește în Codul penal și în Decretul nr. 48 din 22 septembrie 1988, privind dispozițiile relative la procesul penal pentru minori18.

Răspunderea penală

Vârsta răspunderii penale coincide cu cea a majorității penale, adică 18 ani, dar în anumite situații poate fi coborâtă la 14 ani.

Codul penal instituie principiul lipsei absolute a răspunderii penale a minorilor care nu au împlinit 14 ani: „Nu este responsabilă persoana care în momentul săvârșirii faptei nu împlinise 14 ani” (art.97).

Lipsa relativă a răspunderii penale a minorilor între 14 și 18 ani este prevăzută de articolul 98 Cod penal: „Este responsabil penal cel care în momentul săvârșirii faptei avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, dacă avea capacitatea intelectivă și volitivă, dar limitele pedepsei vor fi reduse. Când pedeapsa pronunțată este închisoarea mai mică de 5 ani ori amenda, nu se pot aplica pedepse accesorii”.

Minorii între 14 și 18 ani sunt supuși regimului de drept comun, dar împotriva lor pot fi pronunțate doar pedepse atenuate.

Regimul sancținator

Măsurile alternative și punerea la încercare

Aceste măsuri sunt prevăzute de Decretul nr. 48 din 22 septembrie 1988, privind dispozițiile relative la procesul penal pentru minori.

Tribunalul pentru minori este singura instanță competentă de a judeca infracțiunile săvârșite de minori. Tribunalul pentru minori și magistratul pentru supravegherea executării măsurilor dispuse rămân competenți și după ce minorii au împlinit 18 ani, până la cel mult 25 de ani (art. 3, Decretul nr. 48/1988).

2.6.Elveția

Sediul materiei

Răspunderea și tratamentul penal al minorilor își au sediul în Codul penal și în Legea federală privind regimul penal aplicabil minorilor din 20 iunie 2003, (Loi fédérale régissant la condition pénale des mineurs).

Răspunderea penală

Vârsta răspunderii penale coincide cu vârsta majorității penale, aceea de 18 ani.

Titlul 4 din Codul penal tratează condițiile răspunderii penale a copiilor și adolescenților.

Dispozițiile Codului penal nu sunt aplicabile copiilor care nu au împlinit vârsta de 7 ani, instituindu-se astfel principiul lipsei absolute a răspunderii penale a minorilor care nu au împlinit 7 ani (Art. 82 din capitolul 1, Copiii).

Dispozițiile acestui capitol sunt aplicabile copilului între 7 și 15 ani care a comis un delict.

Dispozițiile Codului penal sunt aplicabile minorului cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani care a săvârșit o infracțiune (Art. 89 din capitolul 11, Adolescenții).

Titlul 5 din Codul penal reglementează regimul sancționator aplicabil tinerilor adulți, cu vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani.

Regimul sancționator

Dreptul penal elvețian dispune de propriul său sistem de sancțiuni pentru minori, care cuprinde măsurile de protecție și pedepsele24.

Instanța are sarcina de a stabili dacă minorul a acționat cu discernământ la săvârșirea infracțiunii. Judecătorul poate cere efectuarea unei anchete asupra situației personale a minorului, care să includă mediul familial, educativ, școlar și profesional al minorului.

În caz de îndoială asupra sănătății fizice sau psihice a minorului, judecătorul poate ordona efectuarea unei expertize medicale sau psihologice.

Judecătorul pronunță o măsură de protecție sau o pedeapsă împotriva minorului considerat responsabil. În măsura în care nu se exclud, măsura de protecție și pedeapsa pot fi cumulate.

Instanța poate decide suspendarea procedurii de judecată, în favoarea procedurii medierii. Dacă părțile ajung la o înțelegere în procedura de mediere, cazul va fi clasat.

Măsurile care pot fi dispuse față de copii, prevăzute de Codul penal:

Asistența educativă sau plasamentul familial sau într-o casă de educație – se dispun când copilul are nevoie de îngrijiri educative deosebite, când este abandonat sau se află în pericol.

Tratamentul special – se dispune când starea copilului o necesită, mai ales în caz de boală mintală, afecțiuni grave ale auzului sau ale vorbirii sau deficiențe în dezvoltarea morală sau mintală;

Sediul materiei

Se regăsește în Codul penal, Decretul-lege nr. 314 din 27 octombrie 1978 privind regimul penal aplicabil tinerilor25, Decretul-lege nr. 401/82 privind regimul penal aplicabil tinerilor adulți26 (Décret-loi n.º 401/82, du 23 Septembre: Jeunes Adultes – régime pénal spécial), Legea tutelar-educativă aprobată prin Legea nr. 166/9927 (Loi n.º 166/99, du 14 septembre: approuve la Loi Tutélaire Educative).

Răspunderea penală

Codul penal instituie principiul lipsei absolute de răspundere a minorilor care nu au împlinit 16 ani (articolul 19) și prevede aplicarea unei legi speciale pentru tinerii între 16 și 21 de ani (Decretul-lege nr. 314 din 27 octombrie 1978 privind regimul penal aplicabil tinerilor).

În cazul minorilor cu vârsta cuprinsă între 12 și 16 ani care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală sunt aplicabile dispozițiile Legii tutelar-educative aprobate prin Legea nr. 166/99 (Loi n.º 166/99, du 14 septembre: approuve la Loi Tutélaire Educative).

În măsura în care sunt minori, tinerii delincvenți intră sub incidența Decretului-lege nr. 314 din 27 octombrie 1978 privind protecția minorilor.

Conform articolului 9 din Codul penal, tinerilor delincvenți li se aplică legea specială, respectiv Decretul-lege nr. 401/82 privind regimul penal special aplicabil tinerilor adulți (Décret-loi n.º 401/82, du 23 Septembre: Jeunes Adultes – régime pénal spécial).

Regimul sancționator

1. În cazul minorilor cu vârsta cuprinsă între 12 și 16 ani care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală devin aplicabile dispozițiile Legii tutelar-educative aprobate prin Legea nr. 166/9928 (Loi n.º 166/99, du 14 septembre: approuve la Loi Tutélaire Educative).

Măsurile tutelare educative au ca scop educarea minorului și reinserția sa în viața societății (art.2).

La evaluarea necesității și stabilirea tipului de măsură sunt luate în considerare cauzele care exclud sau diminuează caracterul ilicit ori vinovăția.

Măsurile tutelare prevăzute din lege sunt:

a) mustrarea;

b) interdicția de a conduce autovehicule de capacitate mică;

c) reparația adusă victimei;

d) efectuarea unor prestații economice în favoarea comunității;

e) impunerea anumitor reguli de conduită;

f) impunerea anumitor obligații;

g) frecventarea anumitor programe formative;

h) asistență și îndrumare educativă;

i) internarea într-un centru de educare;

Măsura internării într-un centru de educare activă se execută în regim deschis, în regim semi-deschis și în regim închis.

2. Măsurile aplicabile tinerilor delincvenți care au împlinit 16 ani sunt prevăzute de Decretul-lege nr. 314 din 27 octombrie 1978 privind regimul penal aplicabil tinerilor pot fi: măsuri de protecție, măsuri de corecție și pedeapsa închisorii.

2.7.Portugalia

Sediul materiei

Se regăsește în Codul penal, Decretul-lege nr. 314 din 27 octombrie 1978 privind regimul penal aplicabil tinerilor, Decretul-lege nr. 401/82 privind regimul penal aplicabil tinerilor adulți (Décret-loi n.º 401/82, du 23 Septembre: Jeunes Adultes – régime pénal spécial), Legea tutelar-educativă aprobată prin Legea nr. 166/9927 (Loi n.º 166/99, du 14 septembre: approuve la Loi Tutélaire Educative).

Răspunderea penală

Codul penal instituie principiul lipsei absolute de răspundere a minorilor care nu au împlinit 16 ani (articolul 19) și prevede aplicarea unei legi speciale pentru tinerii între 16 și 21 de ani (Decretul-lege nr. 314 din 27 octombrie 1978 privind regimul penal aplicabil tinerilor).

În cazul minorilor cu vârsta cuprinsă între 12 și 16 ani care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală sunt aplicabile dispozițiile Legii tutelar-educative aprobate prin Legea nr. 166/99 (Loi n.º 166/99, du 14 septembre: approuve la Loi Tutélaire Educative).

În măsura în care sunt minori, tinerii delincvenți intră sub incidența Decretului-lege nr. 314 din 27 octombrie 1978 privind protecția minorilor.

Conform articolului 9 din Codul penal, tinerilor delincvenți li se aplică legea specială, respectiv Decretul-lege nr. 401/82 privind regimul penal special aplicabil tinerilor adulți (Décret-loi n.º 401/82, du 23 Septembre: Jeunes Adultes – régime pénal spécial).

Regimul sancționator

1. În cazul minorilor cu vârsta cuprinsă între 12 și 16 ani care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală devin aplicabile dispozițiile Legii tutelar-educative aprobate prin Legea nr. 166/9928 (Loi n.º 166/99, du 14 septembre: approuve la Loi Tutélaire Educative).

Măsurile tutelare educative au ca scop educarea minorului și reinserția sa în viața societății (art.2).

La evaluarea necesității și stabilirea tipului de măsură sunt luate în considerare cauzele care exclud sau diminuează caracterul ilicit ori vinovăția.

Măsurile tutelare prevăzute din lege sunt:

a) mustrarea;

b) interdicția de a conduce autovehicule de capacitate mică;

c) reparația adusă victimei;

d) efectuarea unor prestații economice în favoarea comunității;

e) impunerea anumitor reguli de conduită;

f) impunerea anumitor obligații;

g) frecventarea anumitor programe formative;

h) asistență și îndrumare educativă;

i) internarea într-un centru de educare;

Măsura internării într-un centru de educare activă se execută în regim deschis, în regim semi-deschis și în regim închis.

2.8.Anglia și Țara Galilor

Sediul materiei

Se regăsește în Legea pentru prevenirea criminalității și a tulburării liniștii publice (Crime and Disorder Act), adoptată la 31 iulie 1998 și intrată în vigoare la 30 septembrie 1998 și în Police and Criminal Evidence Act din 1984.

Răspunderea penală

Legea pentru prevenirea criminalității și a tulburării liniștii publice (Crime and Disorder Act) a abrogat prezumția de neresponsabilitate a minorilor cu vârsta între 10 și 14 ani.

Înainte de adoptarea acestei legi, minorul cu vârsta între 10 și 14 ani beneficia de prezumția de neresponsabilitate, deoarece se presupunea că nu avea capacitatea de a discerne între bine și rău. Această prezumție putea fi înlăturată, dacă se făcea dovada că minorul era conștient de consecințele faptelor sale.

Vârsta răspunderii penale este de 10 ani, dar vârsta majorității penale este de 18 ani.

Conform articolului 34 din Crime and Disorder Act, care a abrogat prezumția de neresponsabilitate, minorii răspund penal de la vârsta de 10 ani.

Regimul sancționator

Police and Criminal Evidence Act32 din 1984 determină sancțiunile aplicabile tinerilor delincvenți.

Tinerii cărora li se aplică aceste măsuri sunt copiii și adolescenții între 10 și 18 ani.

Măsurile educative și disciplinare

Dacă este un prim delict lipsit de gravitate, ofițerii de poliție pot lua măsura mustrării față de un minor. Când delictul are o gravitate mai mare, instanța poate aplica una din următoarele măsuri, dintre care majoritatea sunt destinate tinerilor care au împlinit 16 ani:

– supravegherea, pentru o durată de maxim 3 ani;

– munca în folosul comunității, pe o durată între 40 și 240 de ore;

– o sancțiune mixtă, cuprinzând supravegherea și munca în folosul comunității;

– obligația de a nu părăsi domiciliul, care poate fi controlată, din 1996, prin purtarea unei brățări electronice;

– o ordonanță de supraveghere pe o durată de la 1 la 3 ani, cu obligație de reședință, pentru tinerii sub 16 ani;

– obligația de a participa, 2 sau 3 ore pe săptămână, la activități organizate, adesea în școli, pentru tinerii între 10 și 21 de ani.

Pedeapsa închisorii

Când fapta săvârșită de un minor care a împlinit 12 ani are o gravitate mare și dacă punerea în libertate a minorului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, instanța poate pronunța pedeapsa închisorii.

Când minorul are vârsta cuprinsă între 12 și 14 ani, i se poate impune o măsură specială, secure training order, cu durata între 6 luni și 2 ani. În timpul executării primei jumătăți a acestei măsuri, minorul este deținut într-un centru special; ulterior, este eliberat, dar se va afla sub supravegherea unui agent de probațiune.

2.9.Finlanda

Sediul materiei

Se regăsește în Codul penal și Legea privind tinerii delincvenți (Young Offenders Act 1940/262).

Răspunderea penală

Legea protecției copilului (Child Welfare Act 683/1983) definește noțiunile de minor și tânăr. Conform articolului 3, minorul este acea persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani, în vreme ce tânărul este persoana care nu a împlinit 21 de ani.

Conform raportului de țară editat de HEUNI34, vârsta răspunderii penale în Finlanda este de 15 ani. Faptele săvârșite de persoane care nu au împlinit 15 ani nu sunt de competența instanțelor; dosarul minorului va fi înaintat oficiului local pentru protecția copilului.

Regimul sancționator

Delincvenților cu vârsta cuprinsă între 15 și 20 de ani inclusiv la data săvârșirii infracțiunii li se aplică Legea privind tinerii delincvenți (Young Offenders Act 1940/262). Principala diferență de tratament aplicat tinerilor delincvenți constă în coborâre limitelor pedepsei (mitigated scale of punishment), și se bucură într-o mai mare măsură de renunțarea la pedeapsă ori de suspendarea condiționată a executării pedepsei. După cum se va vedea, infractorilor care nu împliniseră 18 ani la data comiterii faptei nu li se va aplica în mod efectiv pedeapsa închisorii decât în mod excepțional.

Dispoziții generale aplicabile minorilor se regăsesc și în alte acte normative, ca de exemplu Coercive Measures Act, care reglementează măsurile preventive. Articolul 26(a), capitolul 1 instituie principiul proporționalității în dispunerea arestării preventive: nici o persoană nu poate fi arestată preventiv dacă măsura nu apare ca rezonabilă luând în considerare vârsta și alte circumstanțe personale ale inculpatului.

Tabel comparativ

privind vârsta răspunderii penale

CONCLUZII

Așa cum am specificat, încă din introducere, minoritatea reprezintă perioadă cuprinsă între nașterea copilului și momentul în care acesta devine adult, matur, responsabil în fața legii, adică până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Atunci când o persoană, care nu are împlinită vârsta unui adult, dar comite o infracțiune, reprezinta un aspect de care judecătorul, potrivit Noului Cod penal, trebuie să țină cont, la aplicarea măsurii educative.

Cel care nu a împlinit vârsta de 14 ani, nu va răspunde penal, dar se vor lua măsuri de ocrotire.

Din punctul meu de vedere, faptul că , minorul, cu vârsta cuprinsă între 14-16 ani, va fi sancționat numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta în mod conștient, este un aspect important, deoarece fiecare persoana, este diferită, iar fiecare om percepe în sensul propriu anumite aspecte.

În zilele noastre, știința, oamenii, tehnologia etc, au avansat în grabă, astfel că, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani , va răspunde pentru faptele sale penale,dacă se va dovedi,vinovăția sa.

Noul Cod Penal, a schimbat esența măsurilor educative, prin faptul că, în acuala reglementare, se încearcă responsabilizarea minorului, și conștientizarea activă de greșelile/infracțiunile pe care le comite.

Serviciului de probațiune, i se acordă o foarte mare importanță în Noul Cod penal, deoarece el este competent să-și exercite atribuțiile cu privire la persoanele față de care s-au dispus măsuri de supraveghere.

Activitățile sale, cum ar fi, întocmirea referatului de evaluare în vederea alegerii sancțiunii de către instanță de judecată și a condițiilor de executare , la care se adaugă în materia regimului sancționator al majorilor de evaluare a acestora și de participare la pregătirile pentru liberare, în cadrul comisiilor de liberare condiționată precum și la lucrarrile consiliilor educative; deasemenea faptul că serviciul de probațiune colaborează cu nenumărate instituții, derulează programe de specializare ,desfășoară activități de consiliere individuală a infractorilor în privință comportamentului social reprezintă importantă încercării de schimbare a mentalității minorilor ce comit infracțiuni; pentru a avea o societate din ce în ce mai progresivă, mai curată, din punct de vedere al cazierului judiciar și nu în ultimul rând de a reduce numărul minorilor trimiși în judecată și condamnați de la o vârstă fragedă.

Faptul că prin măsurile stagiului de pregătire civică, supraghere sau asistare zilnică nu se urmărește o impunere și o suprimare a minorului, ci se încearcă, prin anumite obligații, să i se arate minorului , un alt mod de viață, i se acordă un sprijin prin participarea la cursuri de specializare, și încearcă să îl ferească de eventualele incidente prin interzicerea participării la anumite manifestări culturale, sportive sau apropierea de victimă/membrii ai acesteia.

În privința măsurilor privative de libertate, conform art.124,Noul Cod penal, internarea într-un centru educativ presupune o pregătire școlară și profesioanala a minorului, adică, din punctul meu de vedere , îi pregătește minorului un viitor, îi acordă un timp pentru a reflecta și a i se aduce la cunoștință multă informație,pe care ulterior să o pună în practică, în vederea schimbării acțiunilor sale.

Dacă se dovedește că a depus un interes constant în vederea însușirii acestor cunoștințe, și a făcut progrese,potrivit Noului Cod penal, măsură poate fi înlocuită.

Ca și în viață de zi cu zi, noile reglementări ale Codului penal, se pot aplica fie într-un mod pozitiv pentru minor, fie într-unul negativ.

Negativ , deoarece în cazul nerespectării unor măsuri dispuse, și efectuări de noi infracțiuni, minorul poate fi sancționat conform art.125 Noul Cod penal, cu internarea într-un centru de detenție, pe o perioadă cuprinsă între 2 și 15 ani

Această din urmă măsură, este una mult mai severă, deoarece minorul, va avea mult mai multe restricții cât și o perioadă de aplicare îndelungată a masurii.

Nerespectarea cu rea credință a condițiilor de executare, duce la savarsirea acestei măsuri privative de libertate, care îi oferă posibilitatea minorului de a-și reveni, atât din punct de vedere psihic, deoarece se consideră că nu este o persoană stabilă emoțional,fiind impulsivă și necontrolată (având în vedere că nu a fost capabil de a lua în considerare sfaturile și măsurile prin care a trecut până la acea data).

Sunt întru totul de acord, cu privire la extinderea executarii acestei măsuri într-un penitenciar, în cazul în care , comportamentul minorului influențează negativ reintegrarea celorlalte persoane, deoarece consider că, trebuie protejați de noi infleunte negative, minorii care doresc schimbarea statutului cât și al vieții lor; aceste persoane putându-i infulenta într-un mod negativ.

În ceea ce privește problema legii penale mai favorabile, în cazul faptelor pentru care s-a intervenit o hotărâre definitivă, sunt de acord cu tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni , care se aplica potrivit legii;astfel că, pentru infracțiunile comise în timpul minorității, pentru care s-au aplicat pedepse în bază dispozițiilor Codului din 1969,nu constituie impedimente pentru dispunerea amânării/renunțării.suspendării executării pedepsei.

Pentru mine, minorii reprezintă partea de ”infractori” , ce trebuie tratată cu multă grijă și înțelegere din partea judecătorilor, deoarece, reprezintă o generație nouă, ce trebuie susținută și coordonată într-un mod cât mai personal,pentru a duce la bun sfârșit,încercarea de schimbare a activităților și punerea în funcționare a unei societăți cât mai ”sanatoasa”.

BIBLIOGRAFIE

1. Al.Boroi, Drept Penal . Parte Generala , Editia II , Edit. All Beck , Bucuresti , 2000

2. Al. Boroi, Drept penal. Partea generală, Editura C.H. Beck, București, 2010;

3.Carmen Necula , Dan Mînzală , Răspunderea Penală a Minorilor si Regimul Sancționator , 2013

4.C. Bulai, B.N. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Editura Universul Juridic, București, 2007

5.C. Sima , Codul Penal adnotat cu practică judiciară , 1969-200 , Ed. Lumina Lex , București , 2000

6.George Antoniu , Emilian Dobrescu , Tiberiu Dianu , Gheorghe Stroie , Tudor Avrigeanu , Reforma Legislației Penale , Coordonator George Antoniu , Edit. Academiei Române , București 2003

7.G. Antoniu , V. Brutaru , Revistă de drept penal , Ed. Hamangiu , 2008

8.G. Antoniu (coord.), Al. Boroi, B.-N.Bulai, C. Bulai, Șt. Daneș, C. Duvac,M.-K. Guiu, C. Mitrache, Cr. Mitrache,I. Molnar, I. Ristea, C. Sima, V.Teodorescu, I. Vasiu, A. Vlășceanu, Explicații preliminare ale noului Cod penal, Vol. II (art. 53-187), Editura Universul Juridic, București, 2011

9.Gh. Scripcaru , M.Terbancea , Patologie Medico legala si psihiatrică , Ed. Didactica si Pedagogică , București 1983

10.H.G. nr. 1897/2006 Privind executarea pedepselor

11.H.G. Nr. 1183/2008 Pentru adoptarea tezelor prealabile ale proiectului codului penal a fost publicat M.Of. nr.686 din 8 Octombrie 2008

12.I.Pascu, Drept penal. Partea generală, Ediția a II-a, Editura Hamangiu, București, 2009

13.I. Pascu, P. Buneci, Noul Cod penal, Partea generală și Codul penal, Partea generală în vigoare. Prezentare comparativă, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic,

București, 2011;

14.I. Pascu, V. Dobrinoiu, T. Dima, M.A.Hotca, C. Păun, I. Chiș, M. Gorunescu,M. Dobrinoiu,Noul Cod penal comentat. Partea generală, vol. I,Editura Universul Juridic, București,2012;

15.Îndreptarea legii , 1652 , republicată , Ed. Academiei R. P.R , București 1962

16.Juristprudenta , op.cit., Plenul TS, Di nr. 9/1972

17.Lavinia Valeria Lefterache , Justiția Penală in Cazul Minorilor , Edit . Universul Juridic , București , 2011

18.Legea nr.18 din 27.09.1990 pentru ratificarea Conventiei cu privire la drepturile copilului , republicata M.Of nr.314, iunie 2001

19.Legea nr. 275/2006 , publicata in M.Of. nr.627 din 20.07.2006

20.Legea nr.286-2009 privind Codul Penal , Mențiuni si precizări

21.Maria Coca-Cozma , Cristiana Mihaela Crăciunescu , Lavinia Valeria Lefterache Justiția pentru minori , Edit. Universul Juridic , București , 2003

22.Maria Coca-Cozma , Jud. Cristiana Mihaela Craciunescu , jud Lavinia Valeria Lefterache ,

23.Mitrache Constantin ; Mitrache Cristian , Drept Penal Parte Generală , ed. a VIII a revăzuta și readaugita , edit. Universul Juridic , București , 2010

24.Mihail Udroiu , Drept Penal . Parte Generală , Ed. C.H. Beck , București 2014

25.Mihail Udroiu , Fișe de drept penal , Parte Generală . Ed. Universul Juridic , București 2012

26.Noul Cod Penal a fost adoptat prin Legea nr. 286/2009 si publicat in M.Of.nr. 510 din 24 iulie 2009

27.Ortansa Brezeanu , Minorul si Legea Penală , Ed. All. Beck , București , 1998

28.O.U.G. nr.58/2005, pentru modificarea Legii nr.301/2004

29.Rodica Mihaela Stanoiu , Criminologie , Vol I , Edit. Oscar Print , București , 1995

30.Raport de activitate prezentat de Ministerul Public pentru anul 2010 , P.12 , pe www.mpublic.ro

31.Recomandare R (92) a Comitetului de Ministri al Consiliul Europei, din 19 oct.1992 privind “Regulile europene privitoare la sanctiuni

32.T. Dascăl, Minoritatea în dreptul penal român, Editura C.H. Beck, București, 2011

33.Valentin Iftenie,Mediciă legală,editie revazuta si adaugita,Ed.Stiintelor Medicale, Bucuresti,2006

34.Vasile Pavalescu , Drept Procesual Penal , Parte Generala , Editia a III a Vol I , Ed.Luminalex , București 2007

35.Valentin Mirisan , Drept Penal Parte Generala , Editia a III a , Edit. Unviersul Juridic , Bucuresti, 2011

36.V.Pașca , Drept Penal . Parte Generală , Edit. Universul Juridic , București , 2011

37.Viorica Mihaela Frîntu , Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2013

La responsabilité pénale des mineurs http://www.senat.fr/lc/lc52/lc52.html

http://www.legifrance.gouv.fr/WAspad/ListeCodes

http://kinder-jugendhilfe.org

http://www.unifr.ch/derechopenal/legislacion/es/rpmenidx.html

http://www.studiocelentano.it/codici/cp/index.htm

http://www.erudit.org/revue/crimino/1999/v32/n2/004734ar.html

http://www.finlex.fi/en/laki/kaannokset/1983/en19830683.pdf

BIBLIOGRAFIE

1. Al.Boroi, Drept Penal . Parte Generala , Editia II , Edit. All Beck , Bucuresti , 2000

2. Al. Boroi, Drept penal. Partea generală, Editura C.H. Beck, București, 2010;

3.Carmen Necula , Dan Mînzală , Răspunderea Penală a Minorilor si Regimul Sancționator , 2013

4.C. Bulai, B.N. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Editura Universul Juridic, București, 2007

5.C. Sima , Codul Penal adnotat cu practică judiciară , 1969-200 , Ed. Lumina Lex , București , 2000

6.George Antoniu , Emilian Dobrescu , Tiberiu Dianu , Gheorghe Stroie , Tudor Avrigeanu , Reforma Legislației Penale , Coordonator George Antoniu , Edit. Academiei Române , București 2003

7.G. Antoniu , V. Brutaru , Revistă de drept penal , Ed. Hamangiu , 2008

8.G. Antoniu (coord.), Al. Boroi, B.-N.Bulai, C. Bulai, Șt. Daneș, C. Duvac,M.-K. Guiu, C. Mitrache, Cr. Mitrache,I. Molnar, I. Ristea, C. Sima, V.Teodorescu, I. Vasiu, A. Vlășceanu, Explicații preliminare ale noului Cod penal, Vol. II (art. 53-187), Editura Universul Juridic, București, 2011

9.Gh. Scripcaru , M.Terbancea , Patologie Medico legala si psihiatrică , Ed. Didactica si Pedagogică , București 1983

10.H.G. nr. 1897/2006 Privind executarea pedepselor

11.H.G. Nr. 1183/2008 Pentru adoptarea tezelor prealabile ale proiectului codului penal a fost publicat M.Of. nr.686 din 8 Octombrie 2008

12.I.Pascu, Drept penal. Partea generală, Ediția a II-a, Editura Hamangiu, București, 2009

13.I. Pascu, P. Buneci, Noul Cod penal, Partea generală și Codul penal, Partea generală în vigoare. Prezentare comparativă, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic,

București, 2011;

14.I. Pascu, V. Dobrinoiu, T. Dima, M.A.Hotca, C. Păun, I. Chiș, M. Gorunescu,M. Dobrinoiu,Noul Cod penal comentat. Partea generală, vol. I,Editura Universul Juridic, București,2012;

15.Îndreptarea legii , 1652 , republicată , Ed. Academiei R. P.R , București 1962

16.Juristprudenta , op.cit., Plenul TS, Di nr. 9/1972

17.Lavinia Valeria Lefterache , Justiția Penală in Cazul Minorilor , Edit . Universul Juridic , București , 2011

18.Legea nr.18 din 27.09.1990 pentru ratificarea Conventiei cu privire la drepturile copilului , republicata M.Of nr.314, iunie 2001

19.Legea nr. 275/2006 , publicata in M.Of. nr.627 din 20.07.2006

20.Legea nr.286-2009 privind Codul Penal , Mențiuni si precizări

21.Maria Coca-Cozma , Cristiana Mihaela Crăciunescu , Lavinia Valeria Lefterache Justiția pentru minori , Edit. Universul Juridic , București , 2003

22.Maria Coca-Cozma , Jud. Cristiana Mihaela Craciunescu , jud Lavinia Valeria Lefterache ,

23.Mitrache Constantin ; Mitrache Cristian , Drept Penal Parte Generală , ed. a VIII a revăzuta și readaugita , edit. Universul Juridic , București , 2010

24.Mihail Udroiu , Drept Penal . Parte Generală , Ed. C.H. Beck , București 2014

25.Mihail Udroiu , Fișe de drept penal , Parte Generală . Ed. Universul Juridic , București 2012

26.Noul Cod Penal a fost adoptat prin Legea nr. 286/2009 si publicat in M.Of.nr. 510 din 24 iulie 2009

27.Ortansa Brezeanu , Minorul si Legea Penală , Ed. All. Beck , București , 1998

28.O.U.G. nr.58/2005, pentru modificarea Legii nr.301/2004

29.Rodica Mihaela Stanoiu , Criminologie , Vol I , Edit. Oscar Print , București , 1995

30.Raport de activitate prezentat de Ministerul Public pentru anul 2010 , P.12 , pe www.mpublic.ro

31.Recomandare R (92) a Comitetului de Ministri al Consiliul Europei, din 19 oct.1992 privind “Regulile europene privitoare la sanctiuni

32.T. Dascăl, Minoritatea în dreptul penal român, Editura C.H. Beck, București, 2011

33.Valentin Iftenie,Mediciă legală,editie revazuta si adaugita,Ed.Stiintelor Medicale, Bucuresti,2006

34.Vasile Pavalescu , Drept Procesual Penal , Parte Generala , Editia a III a Vol I , Ed.Luminalex , București 2007

35.Valentin Mirisan , Drept Penal Parte Generala , Editia a III a , Edit. Unviersul Juridic , Bucuresti, 2011

36.V.Pașca , Drept Penal . Parte Generală , Edit. Universul Juridic , București , 2011

37.Viorica Mihaela Frîntu , Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2013

La responsabilité pénale des mineurs http://www.senat.fr/lc/lc52/lc52.html

http://www.legifrance.gouv.fr/WAspad/ListeCodes

http://kinder-jugendhilfe.org

http://www.unifr.ch/derechopenal/legislacion/es/rpmenidx.html

http://www.studiocelentano.it/codici/cp/index.htm

http://www.erudit.org/revue/crimino/1999/v32/n2/004734ar.html

http://www.finlex.fi/en/laki/kaannokset/1983/en19830683.pdf