Mingile roșii și albastre [630652]
1001 idei
pentru o educație timpurie de calitate
Ghid pentru educatori
Chișinău 2010
CZU 373.2
M 67
Centrul Educațional PRO DIDACTICA
Centrul Național de Educație Timpurie și Informare a Familiei
Prezenta lucrare este elaborată din sursele E.P.D.F., în cadrul proiectului Educație pentru Toți – Inițiativă de Acțiune Rapidă ,
realizat de Ministerul Educației datorită unui grant oferit de Fondul Fiduciar Catalitic. Resursele acestui grant sînt administrate
de Banca Mondială, iar proiectul este realizat cu asistența UNICEF și UNESCO. Lucrarea a fost recomandată pentru editare de
Comitetul consultativ
Punctele de vedere exprimate în studiile incluse în prezentul volum sînt cele ale autorilor și nu angajează în nici un fel instituțiile
de care aceștia aparțin, tot așa cum nu reflectă poziția instituției care a finanțat cercetarea sau care a asigurat managementul
proiectului.
Echipa de proiect exprimă sincere mulțumiri specialiștilor care au contribuit la optimizarea variantei finale a lucrării:
Lia SCLIFOS , dr. în pedagogie, coordonator proiect Educație pentru Toți – Inițiativă de Acțiune Rapidă
Zinaida STANCIUC , metodist, grad didactic 1, grădinița nr. 5, sect. Rîșcani, mun. Chișinău
Efimia MUSTEAță , director, grad didactic superior, grădinița nr. 20, sect. Buiucani, mun. Chișinău
Elena PITUșCAN , educatoare, grad didactic 1, grădinița nr. 216, sect. Botanica, mun. Chișinău
Mariana HARTI , educatoare, grădinița nr. 201, Durlești
Autori:
Maria VRÂNCEANU ( coordonare științifică), psiholog, director executiv, CNETIF
Daniela TERzI-BARBAROșIE, psiholog, director executiv, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare
Tatiana TURCHINă, psiholog, lector superior, Universitatea de Stat din Moldova
Viorica COjOCARU, psiholog, Centrul de zi Speranța
Viorica PELIVAN, master în psihopedagogie, specialist principal-metodist, DGETS, mun. Chișinău
Natalia zOTEA, master în psihologie, metodist, grad didactic superior, grădinița nr. 183, mun. Chișinău
Angela DIMA , metodist, grad didactic 1, grădinița nr. 201, mun. Chișinău
Coordonare:
Liliana NICOLAESCU-ONOFREI, director executiv, Centrul Educațional PRO DIDACTICA
Viorica GORAș-POSTICă, coordonator programe educaționale, Centrul Educațional PRO DIDACTICA
Asistență: Vera BUBULICI, Centrul Educațional PRO DIDACTICA
Redactor stilizator: Mariana VATAMANU-CIOCANU
Coperta și tehnoredactare: Nicolae SUSANU
Credit fotografic: Angela DIMA
Tipar: Tipografia Centrală
Prepress: Centrul Educațional PRO DIDACTICA
Ediția I, 2010
© Ministerul Educației al Republicii Moldova
© Centrul Educațional PRO DIDACTICA
© Centrul Național de Educație Timpurie și Informare a Familiei
________________________________________________
Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții
1001 idei pentru educație timpuruie de calitate: Ghid pentru educatori / aut.: Maria Vrânceanu (coord. șt.). Daniela
Terzi-Barbaroșie, Tatiana Turchină [et al.]; Centrul Educațional "Pro Didactica", Centrul Național de Educație Timpurie
și Informare a Familiei. – Ch.: Centrul Educațional "Pro Didactica", 2010 (F.E.-P. "Tipogr. Centrală"). – 216 p. – (Seria
Auxilia).
2500 ex.
ISBN 978-9975-4125-1-3
373.2
M 67
CUPRINS
Cuvînt înainte (Lia ScLifoS ) ………………………………………………………………………………………………………………….. 5
I. Cadrul dida CtiC din edu Cația timpurie. Competențe și responsabilități
1. reglementarea activității profesionale a cadrului didactic din instituția de educație timpurie.
actele normative (Maria Vrânceanu ) ……………………………………………………………………………………………………………. 6
2. atribuțiile profesionale/competențele cadrelor didactice din instituția de educație timpurie.
drepturi și responsabilități (Maria Vrânceanu, natalia Zotea ) …………………………………………………………………….. 7
2.1. Calitățile unui bun educator – portretul socio-psihopedagogic ……………………………………………………………………….. 7
2.2. Atribuții/Competențe ale cadrului didactic din educația timpurie …………………………………………………………………… 8
2.3. Drepturi și responsabilități ale cadrului didactic din educația timpurie ……………………………………………………………. 9
2.4. Dezvoltarea profesională a cadrului didactic din educația timpurie ……………………………………………………………….. 10
2.5. Strategii și instrumente de evaluare a nevoilor profesionale …………………………………………………………………………. 11
2.6. Sugestii pentru realizarea activității de formare a cadrelor didactice în instituțiile de educație timpurie ………………. 13
II. aspeCte psihologi Ce ale pro Cesului de edu Cație la vîrsta timpuri e
(tatiana turchină, D aniela terZi-BarBaroșie, V iorica cojocaru )
1. Importanța educației timpurii a copiilor ……………………………………………………………………………………………………………. 17
2. Vîrsta de aur a copilăriei – teren fertil pentru un amplu demers educațional …………………………………………………………….. 17
3. Particularități de dezvoltare a copiilor de vîrstă timpurie și preșcolară ……………………………………………………………………… 18
4. Achiziții psihologice notabile ale copilăriei ………………………………………………………………………………………………………….. 29
5. Nevoile copilului și preocuparea pentru respectarea lor …………………………………………………………………………………………. 32
6. Diversitatea de manifestări psihocomportamentale specifice copilăriei …………………………………………………………………….. 34
7. Abilitățile sociale ale copilului …………………………………………………………………………………………………………………………… 42
8. Disciplinare pozitivă ……………………………………………………………………………………………………………………………………….. 44
9. Încă o dată despre importanța jocului ………………………………………………………………………………………………………………… 46
10. Traista cu povești în educația timpurie ………………………………………………………………………………………………………………. 48
11. Inteligența emoțională în educația timpurie ………………………………………………………………………………………………………… 50
12. Modalități de dezvoltare și stimulare a inteligenței emoționale ……………………………………………………………………………….. 51
13. Anxietățile copiilor – mit sau realitate? ………………………………………………………………………………………………………………. 54
13. Teme psihosociale specifice pentru vîrsta preșcolară ……………………………………………………………………………………………… 57
14. Consilierea părinților și a familiei ……………………………………………………………………………………………………………………… 62
III. aspeCte metodologiCe ale proCesului eduCațional la vîrsta timpuri e
(Viorica PeLiVan , natalia Zotea, a ngela DiMa)
1. proiectarea didactică. delimitări conceptuale ………………………………………………………………………………………………….. 65
1.1. Considerații generale …………………………………………………………………………………………………………………………….. 65
1.2. Etapele proiectării didactice ……………………………………………………………………………………………………………………. 66
1.4. Nivelurile proiectării didactice în grădiniță ……………………………………………………………………………………………….. 68
1.5. Repere orientative de planificare educațională ……………………………………………………………………………………………. 70
2. Ce sînt obiectivele? ………………………………………………………………………………………………………………………………………… 96
2.1. Precizări conceptuale ……………………………………………………………………………………………………………………………… 96
2.2. Cine și cum elaborează obiectivele ? ………………………………………………………………………………………………………….. 98
2.3. Caracteristicile obiectivelor …………………………………………………………………………………………………………………….. 99
2.4. Strategii didactice pentru realizarea obiectivelor operaționale ……………………………………………………………………… 104
3. sarcini didactice ………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 105
3.1. Modele de posibile sarcini după conținuturi ……………………………………………………………………………………………. 105
3.2. Individualizarea învățării ………………………………………………………………………………………………………………………. 108
4. metode interactive de lucru aplicabile procesului educațional pentru perioada de vîrstă timpurie ………………………. 116
4.1. Obiectivele metodelor interactive de grup ……………………………………………………………………………………………….. 116
4.2. Clasificarea metodelor interactive de grup ……………………………………………………………………………………………….. 116
4.3. Ce este grupul în contextul aplicării metodelor interactive? ………………………………………………………………………… 117
4.4. Metode interactive de grup …………………………………………………………………………………………………………………… 119
4.4.1. Metode de predare-învățare ………………………………………………………………………………………………………….. 119
4.4.2. Metode de fixare, consolidare și evaluare ………………………………………………………………………………………… 123
4.4.3. Metode de stimulare a creativității ………………………………………………………………………………………………… 128
4.4.4. Metode de problematizare ……………………………………………………………………………………………………………. 131
4.4.5. Metode de cercetare în grup …………………………………………………………………………………………………………. 136
4.5. Întîlnirea de dimineață ………………………………………………………………………………………………………………………… 138
4.5.1. Structura Întîlnirii de dimineață ……………………………………………………………………………………………………. 138
4.5.2. Jocuri de energizare și de spargere a gheții ………………………………………………………………………………………. 141
4.5.3. Tehnica Mesajul pentru copii de diferite vîrste …………………………………………………………………………………. 143
5. evaluarea pedagogică în educația timpurie ……………………………………………………………………………………………………. 146
5.1. Forme ale evaluării în educația timpurie ………………………………………………………………………………………………….. 146
5.2. Metode de evaluare în activitatea didactică din grădiniță ……………………………………………………………………………. 147
5.3. Cerințele față de elaborarea unei fișe individuale ………………………………………………………………………………………. 148
5.4. Cum evaluăm activitatea copiilor, inclusiv în ariile de stimulare/centrele de activitate? ……………………………………. 155
5.5. Înregistrarea sistematică a rezultatelor evaluării ………………………………………………………………………………………… 156
IV. reComandări pra CtiCe de elaborare și utilizare a materialelor dida CtiCe
(angela DiMa)
1. Cerințe psihopedagogice față de materialele didactice …………………………………………………………………………………….. 163
2. modalități de elaborare, adaptare și selectare a materialelor didactice ………………………………………………………………. 164
3. idei cu privire la utilizarea diverselor materiale ……………………………………………………………………………………………… 168
V. parteneriatul eduCaționa l (Maria Vrânceanu )
1. importanța parteneriatului educațional ………………………………………………………………………………………………………… 186
2. tipuri de parteneriate ………………………………………………………………………………………………………………………………….. 186
3. parteneriatul grădiniță-familie ……………………………………………………………………………………………………………………… 187
3.1. Importanța, principiile și avantajele parteneriatului dintre grădiniță și familie ……………………………………………….. 187
3.2. Cum asigurăm implicarea reală a părinților în activitățile derulate la nivelul grădiniței? ………………………………….. 187
3.3. Strategii de lucru cu familia în vederea implicării ei în intervenția timpurie ………………………………………………….. 190
3.4. Educația părinților ………………………………………………………………………………………………………………………………. 192
3.4.1. Argumente pentru necesitatea educației parentale ……………………………………………………………………………. 192
3.4.2. Centrele de Resurse, Informare și Educare a Părinților ……………………………………………………………………… 193
3.4.3. Modalități și strategii de realizare a educației parentale prin CRIEP ……………………………………………………. 196
3.4.4. Crearea unui mediu ospitalier, stimulativ ……………………………………………………………………………………….. 198
3.4.5. Învățarea adulților ………………………………………………………………………………………………………………………. 199
4. parteneriatul dintre grădiniță și școală ………………………………………………………………………………………………………….. 205
5. parteneriatul dintre grădiniță și comunitate ………………………………………………………………………………………………….. 207
6. parteneriate interinstituționale …………………………………………………………………………………………………………………….. 208
7. proiecte de parteneriat …………………………………………………………………………………………………………………………………. 209
referințe bibliografiCe …………………………………………………………………………………………………………………… 214
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
CUvîNt îNaINte
Dragi educatoare și educatori!
Bun venit în lumea ideilor, lumea oportunităților, lumea noilor provocări profesionale!
Vă invităm să citim împreună această carte, să ne cunoaștem mai bine, să le fim alături celor mici și celor
mari, ajutîndu-i să pășească cu încredere, în orice clipă, pe cărările vieții de zi cu zi.
Veți găsi pe paginile ei răspunsuri pentru dilemele cu care vă confruntați în proiectarea activităților pe
centre; idei privind etapele-cheie în evoluția copilului; cerințele psihopedagogice față de elaborarea, selectarea
și adaptarea materialelor didactice; adevăruri universale despre joc și jucărie; sugestii pentru perfecționarea
cadrelor didactice; reflecții asupra colaborării grădiniță-familie-comunitate, prin aceasta înțelegîndu-se o bună
comunicare între noi – cei responsabili de dezvoltarea armonioasă a copiilor.
Sperăm că cele propuse în această lucrare vor avea continuitate în grădiniță și acasă, pentru ca balanța să
fie mereu echilibrată, pentru a nu crea confuzii în lumea celor mici, pentru a fi “zîna bună” (sau magicianul),
care are o baghetă fermecată și care face minuni. E important ca efortul dvs. să se regăsească în servicii edu –
caționale de calitate oferite copiilor, părinților, comunității.
Convingerea noastră este că fiecare cadru didactic constituie o valoare – o valoare ce trebuie convertită în
alte valori. Munca dumneavoastră, de neînfăptuit fără vocația dăruirii, influențează destine și caractere, cultivă
atitudini și comportamente. Vă considerăm parteneri fideli în procesul de reformare a educației timpurii. E
firesc ca, uneori, să ne fie teamă de schimbări, dar, vă asigurăm, multe dintre nedumeririle începutului, grație
acestui ghid, se vor transforma în bucuria și satisfacția împlinirii personale și profesionale.
Stimați colegi! Sperăm că ideile prezentate în ghid vă vor convinge încă o dată că diferențele nu ne separă,
ci ne îmbogățesc spiritual, și că întotdeauna trebuie să avem mintea și sufletul deschise pentru a învăța unii
de la alții.
În numele echipei proiectului educație pentru toți – inițiativă de acțiune rapidă, aducem mulțumiri
autorilor, pentru că au scris această carte cu atîta grijă, dar și cadrelor didactice și manageriale din educația
timpurie, pentru dăruire, pentru efortul depus zi de zi și pentru fidelitatea demonstrată de-a lungul anilor.
Sîntem siguri că fiecare dintre dumneavoastră va deschide cartea purtînd în spate “povara” experienței
proprii. De aceea, vă invităm să completați fiecare pagină cu idei noi, creative, pentru a reuși împreună să
formăm o echipă – una învingătoare – care ajută copiii să crească Oameni Mari.
Lia ScLifoS,
coordonator al proiectului
educație pentru toți – inițiativă de acțiune rapidă
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
I. Cadrul didactic din educația timpurie. Competențe și responsabilități
1. Reglementarea activității profesionale a cadrului didactic din instituția de
educație timpurie. Acte normative Maria Vrânceanu
În activitatea sa, cadrul didactic din instituția de educație timpurie (creșă, creșă-grădiniță, grădiniță, centru
comunitar sau alt tip de instituție de educație timpurie) se conduce de următoarele acte normative:
a) acte normative de ordin internațional:
– convenția cu privire la Drepturile copilului , ratificată de Parlamentul Republicii Moldova în 1990
și intrată în vigoare în 1993.
b) acte normative de ordin național:
– Legea învățămîntului din r epublica Moldova , 1995 ;
– Legea r epublicii Moldova cu privire la Drepturile copilului , nr. 338-XIII din 15 decembrie 1994;
– codul Muncii al r epublicii Moldova , 2003;
– Strategia națională și Planul național de acțiuni eDuca Ție Pentru toȚi pentru anii 2004-2015 ,
aprobate prin Hotărîre de Guvern în 2003 și, respectiv, 2004;
– Programul de modernizare a sistemului de învățămînt din republica Moldova , aprobat prin Hotărîrea
de Guvern nr. 863 din 26 august 2005;
– concepția educației în r epublica Moldova , 2000;
– concepția educației preșcolare , aprobată prin Hotărîrea Colegiului Ministerului Educației și Științei
în 1995;
– Standardele de învățare și dezvoltare pentru copilul de 0-7 ani , aprobate prin decizia Colegiului Mi –
nisterului Educației, 2010;
– Standardele profesionale naționale ale cadrului didactic pentru educația timpurie , 2008;
– curriculumul educației copiilor de vîrtsă timpurie și preșcolară (1-7 ani) în republica Moldova ,
2008;
– regulamentul cu privire la organizarea obligatorie a pregătirii copiilor pentru școală de la vîrsta de
5 ani , aprobat prin decizia Colegiului Ministerului Educației și Tineretului nr. 6.3 din 27 aprilie
2006, Buletin informativ, nr. 3/2006, pag. 5;
– regulamentul instituției G răDiniȚă-școa Lă PriMară, aprobat prin decizia Ministerului
Educației și Tineretului nr. 6.3 din 27 aprilie 2006, Buletin informativ, nr. 3/2006, pag. 26;
– regulamentul instituției de educație preșcolară, aprobat prin decizia Ministerului Educației și
Tineretului nr. 6.3 din 27 aprilie 2006, Buletin informativ, nr. 3/2006, pag. 10;
– regulamentul centrului comunitar de educație timpurie, aprobat prin Hotărîre de Guvern în
2008;
– regulamentul de atestare a cadrelor de conducere din învățămîntul preuniversitar , Buletin informativ,
nr. 4/2003, pag.49;
– regulamentul de atestare a cadrelor didactice, Buletin informativ, nr. 3/2006, pag. 40, cu modificări
și completări aprobate prin Hotărîrea Colegiului Ministerului Educației și Tineretului nr. 95 din
30 august 2007;
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
– regulamentul cu privire la organizarea formării profesionale continue , 2004;
– Ordinul Ministerului Sănătății și Ministerului Învățămîntului nr. 239/380 din 1 noiembrie 1996
cu privire la asigurarea medico-sanitară a copiilor din instituțiile preșcolare (Pachet de documente).
c) acte normative de ordin regional/local și instituțional
– Statutul instituției de educație timpurie (grădiniță, creșă-grădiniță, centru comunitar, grădiniță-
școală primară);
– Regulamentul intern al instituției,
– Planul de dezvoltare al instituției;
– Planul de activitate al Direcției de Învățămînt, Tineret și Sport raionale/municipale;
– Planul anual al unității de învățămînt.
d) ordine și dispoziții ale Ministerului Educației, Direcțiilor de Învățămînt, Tineret și Sport raionale și
municipale care vizează activități de tipul concursuri, simpozioane, conferințe, seminarii, instruiri etc.
2. Atribuțiile profesionale/competențele cadrelor didactice din instituția de
educație timpurie. Drepturi și responsabilități Maria Vrânceanu, n atalia Zotea
2.1. Calitățile unui bun educator – portretul socio-psihopedagogic
Realizarea obiectivelor educației timpurii depinde în mare măsură de calitățile și competențele educa –
torului/educatoarei, care, prin acțiunile sale, prin personalitatea sa, reprezintă un model pentru copil, un
sprijin pentru familie, un factor de cultură în comunitate. Educatorul/educatoarea îndeplinește o misiune de
o importanță deosebită – aceea de a asigura formarea și pregătirea copilului către viață.
Este dificil a descrie în cîteva fraze trăsăturile ce disting un bun educator. Chiar dacă am încerca să alcătuim
o listă a „ingredientelor” necesare, nu vom reuși să oferim decît o schiță de portret, niște repere care ar putea
servi ca ghid general de formare, și nu soluția certă pentru edificarea unei imagini integre.
Dacă întrebăm copiii cum ar vrea să fie educatoarea lor, ei ne vor răspunde, desigur, „frumoasă și bună”.
Chiar dacă nu seamănă cu "zîna cea bună", ea îi poate fermeca printr-un zîmbet sau printr-o privire încărcată
de dragoste, prin calități deosebite, prin vocea-i blîndă și copiii o vor considera drept cea mai frumoasă și
cea mai bună educatoare din lume.
Comportamentul didactic, însușirile de personalitate, competențele dobîndite prin formarea inițială și
continuă, experiența, atitudinea și sentimentele față de propria activitate și față de copii, creativitatea, spon –
taneitatea, capacitatea de a se transpune în lumea fantastică a celor mici, dăruirea și pasiunea în muncă la care
se adaugă și aptitudinile de lider sînt doar cîteva din așteptările noastre față de un educator.
Ce i se cere, prin urmare, unui educator pentru a-și putea îndeplini nobila sa misiune?
• o mare dragoste față de copii și problemele acestora. Firește, dragostea față de copii nu trebuie
confundată cu sentimentalismul, cu blîndețea lipsită de exigență. Împletită cu o încredere nelimitată
în potențialul copilului, adevărata dragoste este una exigentă: ea oferă mult, dar și pretinde mult
de la copil;
• disponibilitate pentru cunoașterea, înțelegerea și abordarea diferențiată a copiilor, potrivit posibilităților
individuale și ritmului propriu de dezvoltare, tratarea lor imparțială;
• încredere în forțele copiilor, în succesul devenirii lor (chiar și a recuperării fiecărui copil);
• fermitate, perseverență, consecvență, energie, dăruire în tot ceea ce întreprinde, independență și dîrzenie
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
în susținerea opiniilor sale pedagogice (atunci cînd ele sînt juste), promptitudine în luarea de decizii
în vederea bunului mers al activității didactice, educative și social-culturale;
• capacitatea de a le insufla copiilor încredere și curaj pentru depășirea obstacolelor, pentru afirmarea
calităților proprii;
• empatie, care îi oferă "șansa" de a privi toate influențele prin prisma celor cărora li se adresează, de a
prevedea nu numai eventualele dificultăți, dar și rezultate;
• corectitudine, modestie, optimism, stăpînire de sine, spirit de inițiativă, spirit de disciplină, exigență
de sine și năzuința de a deveni un model moral al copiilor și al adulților din preajmă;
• pregătire temeinică în domeniile: pedagogie generală și preșcolară, psihologie a copilului, metodici de
specialitate, grevată de o bogată cultură generală;
• disponibilitate pentru cercetare, deschidere către nou, către modernizare metodologică și utilizare a
noilor tehnologii;
• spontaneitate, creativitate, capacitate de adaptare la situații neprevăzute;
• calm, răbdare în comunicarea cu copiii și părinții acestora, cu membrii comunității și alți parteneri;
• implicare activă în acțiunile metodice, autoperfecționare, participare la concursuri pentru obținerea
de grade didactice, la perfecționări periodice;
• cooperare cu specialiști din alte instituții (școala, reprezentanți ai Direcțiilor de Învățămînt, ai condu –
cerii locale, sponsori), în perspectiva organizării de activități extradidactice și obținerii de fonduri;
• ținută vestimentară îngrijită și decentă.
Munca de mare răspundere pe care o îndeplinește îi cere educatorului să dovedească un larg orizont
cultural, să aibă cunoștințe bogate în literatură și artă, în știință și tehnică, să cunoască evenimentele vieții
social-politice. Aceasta îl va ajuta să stabilească o corelație mai justă între diferitele arii curriculare, să dea
mai multă viață și personalitate activităților sale. Exercitarea optimă a numeroase funcții didactice necesită
profesionalism și eficiență, care trebuie să sporească de la o zi la alta, odată cu sporirea exigențelor de calitate
ale grădiniței.
Profesia de educator este una complexă și nobilă, dificilă și plăcută, în care „a ști” nu înseamnă nimic dacă
nu împărtășești această știință copiilor cu emoție și forță spirituală.
2.2. Atribuții/Competențe ale cadrului didactic din educația timpurie
atribuțiile/competențele generale ale educatoarei se pot rezuma la:
– respectă drepturile și demnitatea copilului, comunică cu el de la egal la egal, colaborează, cooperează;
solicită și respectă opinia copilului;
– realizează un proces instructiv-educativ centrat pe copil, pe necesitățile, interesele, ritmul propriu și
nivelul de dezvoltare al fiecărui copil;
– utilizează în activitate metodele moderne de predare/învățare – interactive, participativ-active;
– conlucrează în echipă cu ajutorul de educator (dădaca), cu al doilea educator al grupei și cu organiza –
torul muzical, conducătorul de sport, psihologul, alți specialiști în scopul realizării în mod integrat a
obiectivelor curriculare;
– evaluează sistematic evoluția copilului; informează regulat directorul instituției preșcolare, părinții și
personalul medical despre progresul intelectual și psihofiziologic, schimbările în starea sănătații aces –
tuia;
1 Detaliat atribuțiile/competențele cadrului didactic pentru educația timpurie sînt stipulate în Standardele profesionale pentru
educația timpurie , Chișinău, 2008.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
– asigură respectarea regimului stabilit;
– stimulează/facilitează colaborările între părinți și profesioniștii care oferă servicii pentru copii și fami –
lie;
– elaborează/pregătește și distribuie în comunitate materiale informaționale pe subiecte de educație,
dezvoltare, sănătate și protecție socială a copilului mic;
– organizează sistematic, împreună cu asistenta medicală și asistentul social, sesiuni de informare, orientare,
educare a părinților sau susținătorilor legali, consultări individuale și/sau de grup; realizează consilierea
psihopedagogică a familiei;
– implică în îngrijirea și dezvoltarea copilului TOȚI îngrijitorii acestuia: mame, tați, bunici, frați/surori
mai mari, dădace, bone etc;
– încurajează comunicarea și schimbul ne-protocolar de informații și experiență dintre familii;
– acordă sprijin familiei în luarea de decizii vizavi de copil;
– implică familia și comunitatea în activități de pledoarie, adunări de fonduri , activități practice în folosul
copilului și familiei acestuia.
2.3. Drepturi și responsabilități ale cadrului didactic din educația timpurie
Cadrul didactic din instituția de educație timpurie are următoarele drepturi:
– să selecteze, să elaboreze, să implementeze programe medico-socio-educaționale, metode/tehnologii
didactice moderne de predare/învățare aprobate de Ministerul Educației;
– să participe la programe de formare continuă, în conformitate cu specificul activității și cu reglementările
în vigoare, pentru fiecare categorie;
– să aleagă și să fie ales în organele administrative și consultative ale instituției de învățămînt;
– să se asocieze în organizații pentru apărarea intereselor și drepturilor profesionale, fără afectarea
obligațiilor directe de serviciu; să aplice concepții și practici moderne de îngrijire și dezvoltare timpurie
a copilului și de educare a familiei;
– să beneficieze de concediu de creație cu durata de pînă la 3 luni, cu păstrarea salariului mediu lu –
nar, pentru elaborarea de manuale și alte materiale didactice și științifice, cu aprobarea Ministerului
Educației;
– să solicite din proprie inițiativă acordarea gradelor didactice.
Responsabilitățile cadrului didactic din instituția preșcolară și centrul comunitar sau altă formă de
instituție de educație timpurie:
– să asigure calitatea procesului educațional prin realizarea standardelor educaționale de stat și a Curri –
culumului Național;
– să respecte deontologia profesională;
– să protejeze copiii de orice fel de abuz (fizic, emoțional, sexual) și neglijare;
– să dovedească respect în relațiile cu copiii, părinții/reprezentanții legali ai acestora, alți membri ai
comunității;
– să creeze condiții optime de dezvoltare a potențialului copilului, să colaboreze cu familia și comunita –
tea;
– să cultive, prin propriul exemplu, principiile morale de dreptate, echitate, umanism, generozitate,
hărnicie, patriotism și alte virtuți;
2 Parte din aceste drepturi sînt stipulate în Legea învățmîntului și codul educației (proiect).
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
– să îndeplinească obligațiile prevăzute în contractul colectiv de muncă, statutul instituției, regulamentele
interne și prevederile Legii/codului învățămîntului ;
– să-și perfecționeze continuu calificarea profesională;
– să cunoască legislația, unele elemente de management pentru a îndeplini oricînd, fără dificultăți, funcția
de metodist, de director sau de membru în consiliul de administrație;
– să poarte răspundere pentru viața și sănătatea fiecărui copil, pentru dezvoltarea lui holistică – fizică,
cognitivă, personală, socială, emoțională, pentru sănătate, precum și pentru consolidarea capacităților
familiilor privind îngrijirea și educația copilului mic etc.;
– să aibă o ținută morală demnă, în concordanță cu valorile pe care le transmite copiilor și părinților/
reprezentanților legali, și un comportament responsabil și decent;
– să respecte acordul de parteneriat încheiat cu familia, cu comunitatea, cu alți actori educaționali;
– se interzice să desfășoare acțiuni de natură să afecteze imaginea publică a copilului și a părinților/în –
grijitorilor legali ai acestuia, viața privată, situația familială;
– se interzice să condiționeze calitatea prestației (didactice, medicale, sociale etc.) de obținerea oricărui
tip de avantaje de la părinți/reprezentanți legali ai copiilor.
2.4. Dezvoltarea profesională a cadrului didactic din educația timpurie
“educatoarea joacă oarecum rolul cristalului care polarizează lumina difuză și o
transformă în raze, care se raspîndesc într-un splendid curcubeu."
(S. Herbiniere-Lebert)
formarea cadrelor didactice este un proces prin care se asigură calitatea educației. Conceptul de formare
continuă definește liniile pedagogice esențiale pentru activitatea de perfecționare a cadrelor didactice. Pregătirea
profesională este un proces de instruire pe parcursul căruia candidații dobîndesc cunoștințe teoretice și practice
necesare desfășurării activității lor curente, spre deosebire de dezvoltarea profesională care este un proces mai
complex și are ca obiectiv însușirea de cunoștințe teoretice și practice necesare atît poziției actuale, cît și celei
viitoare (anticiparea profesională).
Principalele forme de organizare a perfecționării personalului didactic din educația timpurie includ:
cursuri de perfecționare pentru cadre didactice și manageriale, desfășurate de centrele de formare
în instituțiile de învățămînt și de alte organizații acreditate de Ministerul Educației al Republicii
Moldova;
cursuri fără frecvență , organizate de instituții de învățămînt superior;
cursuri postuniversitare;
masterat, doctorat;
sesiuni/reuniuni metodico-științifice , conferințe, simpozioane, ateliere, mese rotunde, workshop-
uri, seminarii practice , schimburi de experiență pe probleme de specialitate și psihopedagogice;
activități metodico-științifice și psihopedagogice , realizate la nivelul unității de învățămînt: consilii
pedagogice, ore metodice, seminarii, consultații, training-uri;
autoinstruire : cercetare pedagogică; studierea literaturii metodico-științifice; familiarizarea cu activitatea
colegilor/schimb de experiență; participarea la discuții vizînd organizarea procesului instructiv-educativ;
elaborarea propriilor recomandări și materiale metodice, elaborarea Planului personalizat de dezvoltare
profesională, organizarea portofoliului cadrului didactic, consultarea site-urilor din rețeaua Internet
cu conținuturi psihopedagogice etc.;
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
atestarea cadrelor didactice , care se desfășoară în conformitate cu Regulamentele de atestare a cadrelor
didactice și de conducere (Ordinul ministrului nr.551 din 26.11.03), cu modificări și completări
aprobate prin Ordinul ministrului nr. 505 din 17.09.04. Atestarea este orientată spre profesionalism,
calitate, motivare, interesare;
pregătirea zilnică pentru activități etc.
Forma de perfecționare poate fi aleasă de cadrul didactic însuși, în funcție de nevoile profesionale ori de
cele ale instituției, sau la recomandarea administrației.
2.5. Strategii și instrumente de evaluare a nevoilor profesionale
a. Chestionar pentru evaluarea și analiza nevoilor de formare
Chestionarele pentru cadrele didactice sînt elaborate de responsabilul de atestarea cadrelor didactice,
de obicei metodistul instituției sau directorul, pentru a identifica acele domenii de competență unde
formarea poate să le ajute să devină mai performante. Întrebările determină punctele tari ale educatorului
și domeniile în care trebuie sau este de dorit să se producă schimbări, stabilind prioritățile pentru
planificarea dezvoltării, formele de perfecționare, resursele, timpul necesar și modul de evaluare a
schimbărilor produse.
Motivul aplicării unui chestionar de autoevaluare rezidă în faptul că atît cadrul didactic, cît și managerul
instituției de educație timpurie au nevoie și dreptul de a fi responsabili de dezvoltarea lor, ceea ce înseamnă
că ei trebuie încurajați să preia răspunderea pentru propria dezvoltare profesională, să își identifice punctele
tari și punctele slabe și să își stabilească obiective de dezvoltare clare.
Model de CHESTIONAR
Instrucțiuni
Vă rugăm să răspundeți la toate întrebările în mod individual.
Ca educator:
1. Pentru dezvoltare profesională (bifați):
sînt dispus(ă) să investesc timp în a mă autoperfecționa;
sînt dispus(ă) să particip la cursuri de formare;
sînt dispus(ă) să îmi schimb locul de muncă;
sînt dispus(ă) să mă adaptez schimbărilor;
consider că sînt pregătit(ă) profesional.
2. Pentru exercitarea cu succes a obligațiunilor ce vă revin, de ce cursuri de formare (organizate în grădiniță
sau în afara acesteia) aveți nevoie? ___________________________________________________
_______________
3. Considerați utilă participarea la cursuri de formare continuă? (încercuiți)
a – deloc;
b – în mică măsură;
c – în mare măsură;
d – foarte utilă.
4. Ați participat la alte cursuri de formare/ați dobîndit alte competențe care nu sînt în legătură cu funcția
pe care o ocupați în prezent, dar care sînt utile instituției preșcolare? Dacă da, care sînt acestea?
_____________________________________________________________________________
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
5. În cadrul unor activități/cursuri de formare și dezvoltare profesională consider că trebuie să îmi dezvolt
următoarele abilități, cunoștințe sau competențe: _______________________________________
6. Numiți teme de formare continuă care v-ar interesa: ____________________________________
7. PUTEȚI CONTINUA CHESTIONARUL CU ÎNTREBĂRI CARE VOR FI UTILE PENTRU
IDENTIFICAREA NEVOILOR DE FORMARE A CADRELOR DIDACTICE DIN INSTITUȚIA
DUMNEAVOASTRĂ.
b. instrumentele de evaluare a competențelor profesionale ale cadrelor didactice din educația
timpurie acoperă domeniile de competență cele mai relevante:
concepția despre copil și educația timpurie;
planificarea învățării;
organizarea învățării;
evaluarea învățării;
dezvoltarea profesională;
parteneriatul cu familia.
Fiecare domeniu de competență conține cîțiva indicatori de performanță care trebuie atinși în cazul unei
bune activități profesionale. Indicatorii de calitate vă pot ajuta să evaluați măsura în care realizați scopurile
educației timpurii. Standardele din domeniile-cheie pot fi evaluate în funcție de cele trei criterii de manifestare:
deseori, uneori, rareori. Competențele care se manifestă uneori sau rareori urmează a fi dezvoltate, iar pașii
acestei perfecționări pot fi stipulați în Planul individual de dezvoltare .
Ce este un Plan individual de dezvoltare (PID) sau un Plan personalizat de dezvoltare profesională
(PPDP)?
elaborarea unui pid se bazează pe autoevaluarea și evaluarea competențelor profesionale cu ajutorul
instrumentului de evaluare a competențelor profesionale ale cadrelor didactice din educația timpurie în baza
Standardelor profesionale naționale pentru cadrele didactice din instituțiile de educație timpurie.
scopul: dezvoltarea capacităților de autoreflecție și de luare de decizii conștiente legate de propria dezvoltare
profesională continuă prin identificarea aspectelor specifice ce necesită ameliorare.
PID este un mod de organizare și de stabilire a priorităților privind experiențele de învățare și de dezvoltare,
care vor ajuta cadrul didactic: să își îmbunătățească performanța; să dobîndească competențe pentru a avansa
în carieră; să se pregătească pentru o altă slujbă sau poziție, pentru preluarea unor noi responsabilități.
Elaborarea Planului individual de dezvoltare presupune 3 etape:
i. Constatarea inițială
Cadrul didactic, cu ajutorul responsabilului de perfecționarea cadrelor didactice, își va autoevalua
competențele în baza Standardelor profesionale , va identifica acei indicatori care denotă competențe slab
formate, ce pot determina lacune/eșecuri în activitatea sa.
ii. elaborarea strategiilor de lichidare a lacunelor
Cadrul didactic va selecta acele strategii și sugestii care îi vor fi utile pentru îmbunătățirea acestor
competențe.
3 Standarde profesionale naționale pentru cadrele didactice din instituțiile de educație timpurie, Chișinău, 2008.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
indicatorul care necesită
îmbunătățirestrategii/soluții/
acțiuni care trebuie întreprinsetermen estimativ
Cîteva precizări:
Strategii/soluții recomandate: de la cele mai simple – studierea Ghidului educatorului , a altor surse
metodice, asistarea la activitățile colegilor cărora le reușește aspectul dat, solicitarea de consultații, participarea
la seminarii sau training-uri ș.a. – pînă la organizarea unei cercetări pedagogice, prin care cadrul didactic
își va propune să studieze și să experimenteze/exerseze aspecte ce îi vor permite să își dezvolte competențele
profesionale.
termenele indicate în plan: termen lung – 2-5 ani și termen scurt – pe parcursul anului curent de studii:
1-10 luni.
tipuri de plan: de lungă durată și de scurtă durată, în funcție de strategiile pe care și le propune
educatorul, de prezența resurselor necesare, precum și de disponibilitatea de a se autoperfecționa.
iii. reevaluarea
După realizarea măsurilor preconizate în plan, cadrul didactic își va evalua competențele, constatînd
schimbările care s-au produs în activitatea sa.
Procesul de autoevaluare este unul continuu: anumite competențe manifestate bine azi, mîine ar putea
necesita îmbunătățire.
2.6. Sugestii pentru realizarea activității de formare a cadrelor didactice în instituțiile de
educație timpurie
Responsabilul de formarea continuă a cadrelor didactice va efectua evidența participării cadrelor didactice
în activități de instruire recurgînd la Tabelul 1 (evidența individuală pe un termen de 5 ani) și Tabelul 2
(evidența întregului colectiv pe un termen de 1 an, poate fi extinsă pe 2 ani).
tabelul
perfecționarea cadrului didactic
Cadrul didactic _____________________________________________________
(nume, prenume)
Funcția ________________________________________ Gradul didactic ____________________
anii de studii perfecționare intrainstituțională perfecționare interinstituțională total
activi –
tățise-
mi-
nariior e
meto –
diceCon-
sulta –
țiiactivități
publicereu-
niuni
metodiceșcoala ex –
perienței
avansatesemi-
narii sim
pozi-
oane*
2010-2011 + + + + + + 1. Activ. integr. transportul
2. Activ. integr.
Baloane colorate+ + 10
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
2011-2012
2012-2013
2013-2014
2014-2015
tabelul 2
perfecționarea cadrelor didactice în anul de studii 20__ / 20__
nr. numele,
prenu –
melefuncția perfecționare
intrainstituționalăperfecționare
interinstituționalăto-
tal
semi-
nariior e
meto –
diceCon
sul-
tațiiactivi-
tăți
publi –
cereu-
niuni
me-
todi-
ceșcoa-
la expe –
r i e n ț e i
avansa –
tese-
mi-
narii sim
pozi-
oanemas
ter*
1. Secărea –
nu M.Educa –
tor + + + + + + + + + 9
2. Anghel V. Con-
ducător
muzical+ ++ +++ + + 8
3.
tabelul
evidența autoperfecționării cadrelor didactice
nr. numele,
prenumelefuncția tema locul data forma
expunerii temei
1. Vizitiu M. Con-
ducător
muzicalDezvoltarea abilităților de comunica –
re verbală și nonverbală prin interme –
diul artei teatraleOră meto-
dicăMartie Comuni –
care
2. Pecu N. Educator tehnici netradiționale utilizate la
arta plasticăSeminar
practicIanuarie Activitate
practică
* Tabelul poate conține și alte forme de activitate.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
memo pentru autoinstruire
problema Căi/modalități de soluționare
1. Nu pot decide ce
temă să aleg.• Evidențiați din multitudinea de probleme pe care le-ați identificat în urma autoeva –
luării în baza Standardelor profesionale sau în urma evaluării, observării copiilor pe
cea mai complicată și a cărei soluționare ar putea da rezultate notabile în activitatea
dvs.
• Definiți actualitatea problemei, importanța soluționării ei pentru îmbunătățirea
procesului instructiv-educativ. Puteți să vă conduceți de actele normative în vi –
goare.
2. Mă pierd în mul –
titudinea surselor de
specialitate, îmi vine
greu să fac alegerea
corectă.selectarea literaturii
• Revizuiți introducerea și rezumatul cărții. Astfel vă veți forma o impresie de an –
samblu asupra conținutului ei, iar lectura va fi mai conștientă și cu un scop clar
definit.
• Răspundeți la întrebarea: ce cred că știu la tema dată? ce aș vrea să aflu, reieșind
din ceea ce propune cuprinsul cărții?
alcătuirea planului de studiere a surselor selectate
• Începeți cu studierea metodelor tradiționale la tema dată.
• Încercați să percepeți problema prin prisma abordărilor contemporane.
• Apelați la experiența de lucru a cadrelor didactice din alte instituții.
3. Nu înțeleg în tota –
litate informația lec –
turată.• Citind cartea/informația, evidențiați cuvintele-cheie, ideile, gîndurile principale.
• Utilizînd diferite modalități de notare a celor lecturate, scrieți succint cele mai
importante, după părerea dvs., gînduri, fapte; generalizați propriile judecăți, evi –
dențiați ideea principală.
• Notați întrebările care vă apar pe parcursul lecturii.
• Consultați dicționare, îndrumare pentru a înțelege noțiunile și terminologia de
bază.
4. Studiind tema, am
senzația că o parte din
informație nu o me –
morizez. • Alcătuiți un plan sau o schemă a informațiiilor studiate.
• Imginați-vă posibile situații.
5. Am luat cunoștință
de un volum mare de
informație, mă
"pierd" în ea. • Răspundeți la următoarele întrebări:
care sînt ideile principale expuse în materialul/informația dată?
ce cunosc la tema dată?
ce idei, gînduri îmi pot fi utile în activitatea practică cu copiii?
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
memo Cum să pregătești o comunicare
etapa i – pregătirea comunicării
formularea temei, identificarea problemei-cheie și a scopului, ținînd cont de interesele și necesitățile
ascultătorilor;
formularea aspectelor de bază ale comunicării;
alcătuirea planului desfășurat al comunicării:
– selectarea și lecturarea literaturii de specialitate la temă;
– selectarea și sistematizarea materialelor demonstrative: tabele, scheme, noțiuni;
– selectarea de situații pedagogice, din experiența personală sau a colegilor, care elucidează tema/
subiectul abordat;
– determinarea consecutivității expunerii informației selectate;
repartizarea informației conform planului;
redactarea textului integral al comunicării.
etapa ii – lucrul cu materialul pregătit
evidențiați în text aspectele/părțile principale pe care veți pune accentul în timpul prezentării;
stabiliți timpul necesar expunerii fiecărui aspect și determinați tempoul expunerii (citirea de probă);
elaborați o variantă de text mai laconică: teze, plan, citate (pe fișe/cartele).
etapa iii – pregătirea către prezentare
înainte de prezentare, montați-vă pozitiv: așezați-vă sau luați o poziție comodă, relaxați-vă, gîndindu-vă
la un moment plăcut din viața dvs.;
înainte de a expune informația, gîndiți-vă că ascultătorii sînt potențiali suporteri.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
II. Aspecte psihologice ale procesului de educație la vîrsta timpurie
tatiana turchină, D aniela terZi-BarBaroșie, V iorica cojocaru
1. Importanța educației timpurii a copiilor
educația timpurie a copiilor (etc) reprezintă totalitatea experiențelor individual realizate și social organi –
zate de care beneficiază copilul în primii ani de viață cu rol de a proteja, crește și dezvolta ființa umană prin
înzestrarea cu capacitate și achiziții fizice, psihice, culturale specifice care să-i ofere identitate și demnitate
proprie. Ceea ce învață copilul în această perioadă reprezintă mai mult de jumătate din ceea ce va învăța tot
restul vieții!
Educația oferită copiilor la vîrsta timpurie pune bazele dezvoltării lor ulterioare și are o importanță crucială
atît pentru formarea capacităților intelectuale și a competențelor sociale, cît și în vederea compensării lacunelor
informaționale și formative determinate de condiții sociale și economice defavorizante.
Într-un context mai larg, ETC este parte a mecanismului care garantează ocrotirea drepturilor copilului,
contribuind, astfel, și la realizarea scopurilor formulate în Declarația Mileniului . În același timp, din perspectiva
cheltuielilor, este mai eficient a se lua măsuri preventive și a se acorda sprijin copiilor în perioada timpurie
de dezvoltare, decît a se interveni și a remedia consecințele unor situații nefavorabile trăite de ei pe măsura
maturizării. Drept factor determinant al calității ETC este interacțiunea dintre copil și personal cu accent
sporit pe considerarea și evidența necesităților copilului.
În cadrul unei ETC de calitate, realizată de un personal calificat, copiii beneficiază de o îngrijire accesibilă
și sigură, ceea ce constituie un suport esențial pentru părinți.
2. Vîrsta de aur a copilăriei – teren fertil pentru un amplu demers
educațional
Copilăria constituie un prim stadiu din ciclurile mari ale vieții care se caracterizează printr-un intens
ritm de dezvoltare biologică, psihică și socială. Această perioadă a fost considerată multă vreme o etapă ne –
semnificativă din perspectiva achizițiilor psihologice, o etapă în care copilul nu face nimic altceva decît… să
se joace! Însă anume jocul are o importanță crucială pentru evoluția lui. Avînd multiple valențe educative,
jocul este echivalentul „muncii adultului”, însemnînd pentru copil viața însăși. Copilul trăiește în joc și prin
joc. De fapt, el învață jucîndu-se și se joacă învățînd, formîndu-și abilități cognitive, familiarizîndu-se cu noi
modalități de interacțiune socială și, în același timp, distrîndu-se. Fascinant, nu?
Programele de ETC de calitate valorizează această resursă firească a copiilor de vîrsta respectivă și își rea –
lizează scopurile și obiectivele mizînd exclusiv pe activitatea ludică.
Prezentăm cîteva specificități principiale ale acestei vîrste, numită de unii autori drept “vîrstă de aur a
copilăriei”, “vîrstă simbolică” sau “vîrsta micului faur”:
– copilăria este vîrsta achizițiilor fundamentale, a căror calitate va influența în mare măsură nivelul de
adaptare și de integrare a copilului în fazele următoare ale evoluției sale; este perioada în care acesta
învață că în jurul său există o lume interesantă și dorește să o cunoască.
– copilăria este o perioadă a descoperirii. La vîrsta de 3 ani, copilul iese, simbolic vorbind, din spațiul
familial și descoperă că există o lume interesantă și dincolo de acesta, dorind să o cunoască și să o
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
transforme. T reptat, el se descoperă pe sine ca pe o persoană care are abilitatea de a face să se întîmple
anumite lucruri, cîștigă autonomie în cunoaștere și începe să aibă inițiativă.
– copilăria este perioada conturării primelor elemente ale conștiinței de sine și a socializării. Lărgirea cîm –
pului relațional și diversificarea tipurilor de relații cu semenii, rudele, alți adulți facilitează procesul
de autodescoperire și îl ajută pe copil să își cunoască propriile capacități și limite. Totodată, la această
etapă are loc dezvoltarea inițială a capacității de reflecție intrapersonală, precum și a comportamentelor
sociale elementare. Aceste două achiziții majore îi permit să integreze cerințele impuse din exterior, dar
și să își conștientizeze nevoile și caracteristicile individuale. La această vîrstă, copilul însușește pentru
prima dată anumite roluri sociale și învață pattern-urile interacționale.
– copilăria este perioada apariției competențelor, materializate prin explorarea, explicarea, procesarea
realității, dar și prin acțiune asupra ei. Acest proces complex de dezvoltare presupune, pe de o parte,
parcurgerea mai multor etape, fiecare avînd o serie de caracteristici specifice și, pe de altă parte,
obținerea unor achiziții în diferite sfere ale personalității (cognitivă, afectiv-emoțională, atitudinală,
relațională).
Misiunea personalului implicat în ETC este foarte dificilă, deoarece lucrul cu copiii reclamă o abordare
bilaterală: pe de o parte, cei implicați în formarea preșcolarilor trebuie să cunoască modelul ideal al dezvoltării
psiho-comportamentale, iar, pe de altă parte, să surprindă și să considere configurația reală de dezvoltare
a fiecărui copil în parte.
3. Particularități de dezvoltare a copiilor de vîrstă timpurie și preșcolară
atenție!
Egoismul, independența, creativitatea, eterna întrebare de ce? , simțul aventurii, socializarea, curiozita –
tea sexuală, emotivitatea, realitate versus fantezie, diferența dintre rău și bine sînt realități ale vîrstei.
Oferim lista caracteristicilor semnificative pentru fiecare vîrstă cronologică, în vederea facilitării plani –
ficării procesului instructiv-educativ, reieșind din necesitatea stimulării tuturor domeniilor de dezvoltare a
copiilor.
vîrsta , – 2 ani
DOMENIUL 1: Dezvoltarea motricității
La 18 luni:
• Merge înapoi.
• Încearcă, dar nu știe încă să arunce mingea.
• T rage o jucărie după el.
La 24 de luni:
• Merge de sine stătător.
• Urcă și coboară scările, treaptă cu treaptă, ținîndu-se de balustradă.
• T rage din urma sa o jucărie în timp ce merge. Lovește o minge cu piciorul.
• Duce în brațe o jucărie mare sau cîteva jucării mai mici.
• Începe să alerge. Își spală și usucă mîinile.
• Stă în vîrful degetelor.
• Își spală și usucă mîinile.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
• Așază cinci sau șase blocuri unul peste altul.
• Ține cartea în mîini, o duce dintr-un loc în altul. Întoarce pe rînd filele, cîte una.
• Mîzgălește cu un creion și copiază o linie verticală trasată de adult.
DOMENIUL 2: Dezvoltarea cognitivă
Experiența perceptivă este influențată de achizițiile în sfera limbajului, obiectele fiind puse, astfel, în
corespondență cu cuvintele.
Gîndirea copilului este dominată de timpul prezent, de “aici si acum”. Obiectele lumii înconjurătoare
există în experiența sa atîta vreme cît sînt plasate în cîmpul său vizual, dacă ele dispar, nu încearcă să
le caute.
Este curios și nerăbdător să afle cum funcționează fiecare lucru.
Gradul de atenție variază permanent.
Spiritul său de observație este foarte bine dezvoltat.
Începe să sorteze obiectele după formă și culoare.
Arată cu degetul imaginile cunoscute din carte, le denumește.
Cere să fie citită aceeași poveste de mai multe ori. "Citește" cărți păpușilor.
Poate aduce singur cartea pe care vrea să i-o citească părintele.
DOMENIUL 3: Dezvoltarea limbajului și a comunicării
La 18 luni:
Este stadiul cuvîntului-frază : cuvintele exprimă o stare afectivă, o atitudine sau un set de atitudini
(ex., cuvîntul mama exprimă întreaga dragoste a copilului față de ea).
Spune 10 cuvinte.
La 24 de luni:
Spune cel puțin 20 de cuvinte. Combină 2 cuvinte (ex., mașina merge sau mult suc ).
Este prima vîrstă a întrebărilor: ce este asta…?
Poate numi cel puțin 6 părți ale corpului. Ascultă 2 comenzi consecutive: ia-ți șosetele și pune-le pe scaun.
Nu cooperează, dar manifestă o mulțime de semne că încearcă să comunice.
sugestie! Vorbiți mult cu copilul, corect, rar și clar. este mult mai important să recepționeze pro –
nunția corectă a adultului decît să fie tachinat cu pronunția lui, care poate fi o problemă doar pe
moment, după perfecționări funcționale corespunzătoare dispărînd de la sine.
DOMENIUL 4: Dezvoltarea socială și emoțională
La 18 luni:
Devine conștient că poate cere anumite lucruri și refuza anumite cerințe.
Începe sa conștientizeze că depinde de părinte, ca acesta îi conferă siguranță și putere.
Crește rezonanța afectivă a copilului, devine impresionabil, capabil să decodifice stările afective ale
persoanelor apropiate și să reacționeze la ele (ex., dacă mama plînge, începe să plîngă și el; dacă mama
are o stare de melancolie, el devine trist; dacă mama este fericită, el este vesel).
La 24 de luni:
Face foarte multe referiri la propria persoană (ex., ana vrea apă , ionică merge afară ).
Dispoziția depinde de satisfacerea trebuințelor.
Fragilitate emoțională, pot apărea schimbări bruște rîs-plîns, aparent fără nici un motiv.
Încearcă să-și controleze sentimentele, impulsurile și acțiunile.
20 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Manifestă entuziasm atunci cînd poate să se joace în apropierea altor copii.
Începe să manifeste interes pentru activitățile care îi provoacă bucurie, zîmbește la complimente, are
accese de generozitate față de persoanele pe care le place.
Imită comportamentul altor persoane, în special al adulților.
Înțelege tot mai bine că este o persoană unică, separată de toți ceilalți.
Manifestă tot mai multă independență. Poate dezvolta temerea de străini.
Nu acordă încredere altora, ceea ce îl poate face să fie rezervat în lipsa persoanei de atașament.
Începe să manifeste reacții de apărare.
Anxietatea de separare se acutizează, apoi dispare.
sugestie! Deoarece adulții devin modele de imitare, încercați să vă controlați exprimările verbale
și cele emoționale, reacțiile comportamentale. Luați aminte, chiar dacă nu este prin apropiere, el
aude, simte, percepe ce face adultul. La această etapă de vîrstă sînteți model de achiziție a compor –
tamentelor din mediul social.
vîrsta 2- ani
DOMENIUL 1: Dezvoltarea motricității
Sare cu ambele picioare. Merge pe tricicletă.
Se balansează cîte puțin pe un singur picior.
Aruncă mingea cu amîndouă mîinile.
Mănîncă singur, se îmbracă cu foarte puțin ajutor, se încalță, dar nu poate încă să își lege șireturile.
Așază opt cuburi unul peste altul. Poate înșira mărgele mari pe o ață.
Răsfoiește cărți cu imagini, colorează suprafețe mari, chiar dacă depășește conturul.
Deșurubează și înșurubează capacele sticlelor.
sugestie! Țineți minte că unii copii, în virtutea particularităților temperamentale sau a capacităților
diferite de concentrare, par a nu vă auzi atunci cînd le vorbiți. Pentru a preveni acest lucru, atenționați de
fiecare dată copilul să vă privească. Procedați la fel și dvs.: căutați privirea copilului atunci cînd îi vorbiți,
priviți-l în ochi. totodată, dacă suspectați o problemă reală de auz, anunțați familia și pediatrul.
DOMENIUL 2: Dezvoltarea cognitivă
Percepția Percepe că obiectele mai înalte și mai înguste sînt mai mari decît cele mai scunde și mai late.
Înțelege anumite noțiuni de timp și știe că noaptea urmează după zi.
Întelege noțiunile de mare și mic.
Atenția Are atenție involuntară stabilă în joc timp de 15 min.
Memoria Poate repovesti ceea ce a ascultat, în cîteva propoziții scurte, dar coerente.
Poate învăța o poezie scurtă, formule de salut, poate imita parțial gesturile și conversațiile
uzuale ale adulților.
Gîndirea Schemele mentale sînt încă relativ rigide, copilul nu înțelege fenomenul de reciprocitate:
ex., fiinc întrebat dacă are o sora, va spune că da, însă fiind întrebat dacă sora lui are un
frate, va spune că nu.
Manifestă curiozitate intensă față de obiectele și fenomenele mediului înconjurător.
Se dezvoltă inteligența practică, acțiunile sale căpătînd, în timp, o siguranță din ce în ce mai
mare, fapt care îi lărgește cîmpul de explorare din vecinătatea imediată, la arii mai largi.
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Imaginația Are o fantezie deosebită, poate crea personaje și evenimente fictive, unele stabile și spe –
ciale, altele variabile de la zi la zi.
T rece cu ușurință de la real la fantastic, uneori insistă că e un anumit personaj sau animal
și se comportă ca atare.
Coordonarea
oculomotorieSe dezvoltă și anumite abilități artistice. De aceea, dacă observați că micuții au anumite
înclinații, încurajați-i.
sugestie! rezultatele explorării se constituie în experiențe de viață, de aceea este bine să încurajați,
în mod controlat, cunoașterea mediului, fără să puneți prea multe interdicții. Supravegheați copiii
în așa fel încît ei să nu se simtă restricționați în explorarea mediului înconjurător.
fiți conștienți de faptul că alături de părinți sau de alți adulți semnificativi sînteți surse de informație
puternic exploatate în vederea rezolvării problemelor practice. La orice întrebare sau curiozitate oferiți răspunsuri concrete, pe înțelesul copilului. evitarea continuă a răspunsului fie inhibă curiozitatea
acestuia, fie îl determină să caute răspuns la alte surse.
DOMENIUL 3: Dezvoltarea limbajului și a comunicării
Limbajul este folosit de copil în 3 situații: pentru verbalizarea a ceea ce face, pentru comunicarea cu
ceilalți, pentru a se juca cu cuvintele, îi place să le repete și să le modifice.
Dispune de capacitatea de a cunoaște 800-1000 de cuvinte.
Folosește des adjective, substantive, verbe. Îi plac rimele, poeziile scurte și știe să asculte.
Știe să folosească atît forme de plural ale substantivelor și verbelor, cît și pronume personale.
Poate răspunde unei cerințe de genul: Du-te și caută paharul și pune-l pe masă .
Întrebările au o orientare finalistă (ex., Pentru ce ? La ce folosește? ).
DOMENIUL 4: Dezvoltarea personală, socială și emoțională
După vîrsta de 2 ani, copilul traversează o perioadă de opoziționism și agresivitate, ca reacție la situațiile
frustrante prin care trece. Este începutul formării propriei identități, iar în procesul de autocunoaștere
și de cunoaștere a mediului, el se lovește de o serie de interdicții și restricții.
Manifestă nevoia de independență prin ieșiri agresive – se trîntește la podea, țipă, lovește. Relația cu
adulții capătă uneori caracteristicile unei lupte pentru autonomie, care trebuie abordată cu blîndețe de
către educatori și părinți, astfel încît să-i faciliteze copilului o explorare cît mai completă a mediului,
ocrotindu-l însă de pericole.
Își spune numele, vîrsta, sexul; spune numele unui prieten. Folosește pronumele eu.
Se diminuează frica de separare de părinte.
Copilul își plasează mama în centrul vieții sale afective. Tata este preferat pentru anumite activități.
Descoperă dorința de a face plăcere părinților și a le fi de folos.
Crește dorința de afecțiune, căpătînd forme simbolice – copilul desfășoară acțiuni menite a atrage stima
și admirația persoanelor străine.
Începe să descopere umorul, să înțeleagă o glumiță și să asculte fascinat ghicitori.
Reacționează confuz la schimbarea de mediu.
Apare vinovăția și pudoarea (eritemul de pudoare – înroșirea feței).
vîrsta -4 ani
DOMENIUL 1: Dezvoltarea motricității
Se spală singur pe dinți cu periuța. Se îmbracă singur.
22 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Își încalță papucii și șosetele.
Urcă treptele alternînd picioarele.
Aleargă bine și stă într-un picior, pentru o perioadă scurtă de timp.
Sare de pe un picior pe altul și peste un obstacol.
Merge pe bicicletă cu roți ajutătoare.
Construiește un turn din 10 cuburi.
Îi place să dezmembreze obiectele și să le asambleze.
Copiază și desenează contururi simple. Desenul nu mai este o "mîzgăleală".
Ține creionul cu degetele și nu cu pumnul.
Învață să folosească foarfecele.
sugestie! În această perioada pot apărea întrebări cu privire la diferența dintre culoarea pielii. Îi
puteți explica copilului cu tact acest lucru, cu scopul de a preveni stereotipizările etnice și rasiale.
atunci cînd pregătiți un material vizual, includeți personaje care reprezintă diferite etnii: astfel veți
contribui la integrarea mentală a diferitelor rase și etnii fără a face discriminare.
DOMENIUL 2: Dezvoltarea cognitivă
Percepția Percepe lungimile: compară 2 lungimi (mai lung, mai scurt).
Percepe mărimile: sortează obiectele după 2 mărimi.
Percepe forma în cazul obiectelor cunoscute (căldărușă).
Începe să se clarifice noțiunea de timp.
Atenția Are atenție involuntară stabilă: 24 min. în joc de construcții și 15 min. în joc de sortare.
Memoria Memorează direct 2 cifre.
Reproduce poezii din 2 strofe (8 versuri). Reproduce o melodie simplă.
Recunoaște forma obiectelor prin pipăit.
Păstrează în memorie informația cîteva luni.
Gîndirea Numește obiectele cunoscute.
Înțelege conceptul de numărare.
Enumeră 3 obiecte.
Atunci cînd i se prezintă obiectele în contrast, înțelege conceptele la fel și diferit , mai
lung, mai mare .
Grupează imaginile în 2 categorii generale (animale, flori).
Identifică corect 4 culori.
Explică o acțiune necesară simplă ( ce faci cînd îți este sete? ).
Încearcă să rezolve problemele, dar le abordează dintr-un singur punct de vedere.
Imaginația Are imaginație reproductivă (dă mîncare păpușii).
Coordonarea
oculomotorieDesenează un om din 4 elemente (desenul va avea cel mai probabil un cap mare și rotund,
cu ochi și gură, dar nu și corpul omului, picioarele pornesc de la cap).
Desenează o casă cu trăsăturile ei specifice.
Pliază hîrtia în două, după demonstrație.
sugestie! În pofida faptului că memorarea poeziilor este considerată o particularitate a acestei vîr –
ste, mulți copii refuză să repete și să rețină versuri. acest comportament se poate datora tendințelor
opozante ale copilului sau pur și simplu faptului că nu-i place poezia! nu vă grăbiți să concluzionați
că “are probleme cu memoria” sau “va avea o reușită școlară scăzută”.
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
DOMENIUL 3: Dezvoltarea limbajului și a comunicării
Nivelul de dezvoltare al limbajului diferă foarte mult la copiii de această vîrsta; nu toți copiii au carac –
teristicile prezentate mai jos. Capacitatea de comunicare verbală depinde mult de ajutorul acordat de către
părinți și educatori.
Vocabularul este format din aproximativ 1500 de cuvinte înțelese și/sau pronunțate.
Îi place să repete multe cuvinte și cifre.
Gramatica este în mare parte corectă.
Folosește pluralul în vorbirea curentă.
Repetă 6 silabe (ex., este frig – este cald ).
Face greșeli de vorbire (pelticie, nazalitate, bîlbîială).
Participă la conversații; ceilalți îi înțeleg aproape toate cuvintele.
Povestește despre activitățile și experiențele zilnice.
Povestește secvențial 4-5 evenimente (ex., pașii pe care îi urmează atunci cînd face baie sau cînd se
îmbracă).
Face comentarii relevante la poveștile care îi sînt citite, mai ales dacă este vorba despre evenimente
casnice.
Realizează, într-o oarecare măsură, faptul că literele și cuvintele au înțeles. Reușește să scrie cîteva
litere.
Cunoaște una sau mai multe culori, denumirile părților corpului și ale animalelor familiare.
Începe să înțeleagă semnificația prepozițiile: sub, pe, înapoi, deasupra .
Răspunde la întrebări de genul ce faci? ce e asta? unde?, dacă este vorba despre obiecte și evenimente
familiare.
DOMENIUL 4: Dezvoltarea personală, socială și emoțională
Poate spune numele, vîrsta și sexul, precum și adresa la care locuiește.
Dezvoltă simțul umorului.
Arată afecțiune pentru familie, educatori și prieteni.
Începe să fie gelos față de relația părinților.
Are o atitudine relaxată și îi place să se conformeze.
Înțelege unele abilități sociale cum ar fi împărțitul lucrurilor cu altcineva sau cum sa fie drăguț, dar
copilul va învăța aceste lucruri numai dacă este fericit.
Învață că celelalte persoane sînt reale și au sentimente; se poate întrista cînd cei din jur sînt triști.
Daca este supărar, nu va fi capabil să împartă jucăriile sau lucrurile cu cineva.
Începe să fie capabil a aștepta un timp ceea ce își dorește: Vom merge afara după ce adunăm jucării –
le.
Are reacții emotive vii (spaimă, mînie), dar fără profunzime.
Are plăcere pentru obiecte, culori, muzică.
Are sentimentul rușinii față de persoane cunoscute.
Are milă față de persoane și ființe cunoscute.
vîrsta 4- ani
DOMENIUL 1: Dezvoltarea motricității
Se balansează pe fiecare picior pentru 6 secunde.
Poate merge de-a lungul unei linii subțiri.
Merge pe vîrfuri, sare în față, pe loc și într-un picior.
24 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Prinde mingea, ținînd mîinile drepte.
Arunca mingea peste cap.
Taie în mod stîngaci cu foarfecele.
Construiește trepte din 3-4 cuburi.
Mănîncă cu furculița.
Se îmbracă și se dezbracă singur.
DOMENIUL 2: Dezvoltarea cognitivă
Percepția Compară 2 obiecte ca greutate ( mai ușor -mai greu ), ca înălțime ( mai înalt -mai jos ).
Identifică pe o construcție 4 poziții spațiale (sus, jos, față, spate).
Sortează obiectele după culoare.
Înțelege mai bine conceptul de timp.
Înțelege ordinea evenimentelor zilnice: trezire, îmbrăcare, micul dejun, spălatul pe dinți,
grădinița etc.
Atenția Are atenție involuntară stabilă în medie 30 min (cu mari variații individuale).
Dovedește spirit de observație (ex., rochița păpușii are o pată ).
Memoria Reproduce cu ușurință și plăcere poezii.
Recunoaște elementele omise de pe 5-6 desene incomplete.
Păstrează în memorie informația 1 an.
Gîndirea Distinge cifrele.
Numară pe degete sau enumară pînă la 5 obiecte.
Înțelege și numește 2 lucruri opuse.
Știe obiectele casnice uzuale: bani, mîncare, utilaje de bucătărie.
Relatează despre 2 imagini.
Explică o relație necesară mai complexă (ex., De ce avem nevoie de ochi ?).
Grupează imagini în raport cu 3 noțiuni generale (fructe, păsări, flori).
Imaginația Are imaginație reproductivă mai bogată.
Se costumează și se pretinde a fi un personaj ireal sau real.
Coordonarea
oculomotorieDesenează un om din 6 elemente (ex., cap, corp, membre, îmbrăcăminte, nasturi,
coafură).
Desenează un dreptunghi după model.
Pliază hîrtia în diagonală, după demonstrație.
DOMENIUL 3: Dezvoltarea limbajului și a comunicării
Vorbirea este fluentă, cu cîteva substituții infantile.
Lexicul numără aproximativ 2200-2800 de cuvinte.
Vorbește clar, dar nu întotdeauna pronunță corect anumite consoane (cum ar fi "r" sau "z").
Vorbește singur în timpul activităților zilnice.
Utilizează propoziții lungi și complexe (ex., nu m-am dat pe tobogan, dar m-am jucat în groapa de
nisip.).
Este caracteristică abundența întrebărilor.
Recunoaște majoritatea literelor alfabetului.
Unii pot citi cărți simple, scrise cu litere mari.
Scrie unele litere ale alfabetului, își poate scrie numele.
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Își poate susține punctul de vedere și oferă diverse idei.
Povestește despre evenimente din trecut, prezent și viitor, avînd un bun simț temporal.
Poate repeta o propoziție din 9 cuvinte.
Înțelege cuvintele opuse simple: mare-mic, tare-moale, greu-ușor etc.
Semnalele de întîrziere a dezvoltării apar atunci cînd vorbirea copilului nu este înțeleasă sau cînd copilul
nu aude cuvintele rostite în șoaptă.
Copilul este interesat de toate aspectele vieții. Este important a le pune la dispoziție teme de discuție
cît mai diverse.
DOMENIUL 4: Dezvoltarea personală, socială și emoțională
Își cunoaște adresa și numărul de telefon.
Începe să își formeze conștiința de sine prin interiorizarea limbajului.
Are preferințe și aversiuni clare.
Manifestă empatie.
Alină prietenii aflați în suferință.
Preferă anumiți copii din grup.
Pare sigur pe sine.
Are, deseori, un comportament negativ.
Poate să își tempereze reacțiile (cînd este în grup).
Are nevoie de o "libertate controlată".
Trăiește sentimente morale față de faptele altor copii (încălcarea normelor jocului).
Trăiește cu impresia că părinții sînt cei mai „tari” și știu totul.
Învață să aibă încredere în abilitățile sale fizice, dar, uneori, fie exagerează, fie nu se implică suficient,
caz în care trebuie îndrumat cu sfaturi.
sugestie! refuzul de a asculta și a face ceea ce i se spune este un mod trecător de a-și afirma inde –
pendența. trecerea de la dependență la interdependență se face în mai multe etape:
• dependența:”faci pentru mine” – sugar;
• independența: “fac singur” – copilul mic;
• interdependența: “noi facem” – preșcolarul; copilul vrea sa facă ceva, dar cere ajutor, pentru
a face mai bine.
cea mai bună metodă de a-i ajuta pe copii să devină independenți este să le oferiți oportunitatea
de a-și asuma responsabilitatea, în măsura în care sînt pregătiți, ceea ce înseamnă ca înainte de a
le da o sarcină urmează să le solicitați părerea. este important să nu-i criticați atunci cînd încearcă
să fie independenți. Dați-le copiilor sarcini simple – să facă curățenie atunci cînd au vărsat ceva
pe jos, să vă ajute la căratul unor obiecte ușoare, să organizeze jucăriile, să sorteze cărțile etc.
vîrsta - ani
DOMENIUL 1: Dezvoltarea motricității
Sare, țopăie și are un echilibru bun, sare peste o funie.
Prinde mingi mari și mici.
Urcă și coboară treptele alternînd picioarele.
Este stabilită mîna utilizată cu preponderență.
Își dezvoltă vederea cromatică și la distanță.
Are deprinderi noi (își șterge nasul, se piaptănă).
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Mînuiește foarfecele.
DOMENIUL 2: Dezvoltarea cognitivă
Percepția Sortează o varietate mare de obiecte potrivit unei singure caracteristici comune
Percepe și distinge 4-5 poziții spațiale
Atenția Manifestă spirit de observație prin orientare verbală (ex., ce a greșit piciorul?).
Memoria Reproduce poezii mai lungi, cu intonație.
Recunoaște elementele omise de pe 7-8 desene incomplete.
Reproduce noțiuni din sfera a 2-3 noțiuni generale (animale, legume, păsări).
Evocă o întîmplare sau acțiune.
Păstrează în memorie informația 1,5 ani.
Gîndirea Relatează despre 3 imagini cu unele detalii.
Explică utilitatea a 4-5 obiecte (cană, furculiță, umbrelă, masă, ghete).
Explică o relație necesară foarte complexă (ex., De ce avem nevoie de cărți ?).
Grupează imagini în raport cu 4-5 noțiuni generale (fructe, legume, păsări, flori, mobilă,
îmbrăcăminte).
Înțelege analogii opozante.
Definește 3 obiecte sau ființe.
Unii copiii pot număra pînă la 100.
Descrie serii de operații (ex., prepararea salatei ).
Utilizează corect negația.
Imaginația Deosebește normalul de neobișnuit.
Coordonarea
oculomotorieDesenează un pătrat și un triunghi după model.
Redă în desen profilul uman cu picioare, nas, ochi, gură, brațe, trunchi.
Redă în desen direcția liniilor (vertical, orizontal) și, relativ adecvat, legăturile dintre
părțile obiectului desenat.
DOMENIUL 3: Dezvoltarea limbajului și a comunicării
Vocabularul numără aproximativ 3500 de cuvinte.
Poate pronunța corect toate sunetele limbii materne.
Poate citi bine.
Poate scrie.
Înțelege cuvinte precum întunecat , luminos și devreme .
Cunoaște și definește 1-2 anotimpuri.
Apariția limbajului interior sporește enorm de mult posibilitățile copilului de a-și planifica mental
activitatea, de a o regla permanent. Vorbind cu sine, mai ales atunci cînd se află în situații dificile,
problematice, copilul își poate ordona acțiunile, stabili punctele modale ale activității, găsi soluții.
Limbajul interior are o importanță mare în dezvoltarea lui intelectuală, copilul reprezentînd, de fapt,
mecanismul fundamental al gîndirii.
DOMENIUL 4: Dezvoltarea personală, socială și emoțională
Vine la grădiniță în contact cu diferite idei și comportamente; de asemenea, trebuie să se adapteze la
un nou sistem sau la noi reguli.
Își împarte lucrurile și se comportă plăcut cu cei din jur.
Preferă să se joace cu cineva, decît singur.
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Conștientizează condiția de băiat sau fată; de aceea, adesea, copiii se joacă diferențiat.
Este calm și prietenos; se joacă și cu fetițe, și cu băieței, deși preferă reprezentanții aceluiași sex.
Este mult mai independent și își controlează mult mai bine comportamentul.
Începe să înțeleagă ce înseamnă a respecta regulile unui joc și a fi corect.
Pune întrebări complicate și vrea să fie luat în serios.
Dezvoltă simțul conformismului – îi critică pe cei care nu se conformează;
Din punct de vedere emoțional, este stabil și acomodat bine mediului; ar putea să se teamă de întuneric
sau de cîini, deși fobiile nu sînt specifice pentru această vîrstă. Atunci cînd este obosit, poate să își roadă
unghiile, să clipească repede, să își sugă degetul, să își dreagă vocea etc.
Este preocupat să le facă pe plac adulților și se jenează cu ușurință.
Se manifestă criza de prestigiu, adică disconfortul pe care îl trăiește ori de cîte ori este mustrat în
public.
sugestie! oferiți-le copiilor posibilitatea de a iniția conversații și luați în considerare punctul lor de
vedere. Încercați să nu trivializați lucrurile de care se tem sau se simt rușinați. ocazional, copiii la
această vîrstă mint , din dorința de a le face pe plac adulților. aceste minciuni nu sînt atît de grave
încît să fie aspru pedepsite; mai indicat este să-i ajutați pe copii să își asume responsabilități.
vîrsta - ani
DOMENIUL 1: Dezvoltarea motricității
Are energie, echilibru și rapiditate în mișcare.
Se orientează cu ușurință în schema corporală proprie.
Are auzul fonematic dezvoltat.
Are vederea cromatică bună și simțul proporțiilor.
Merge corect într-un cerc desenat pe podea.
Execută cu ușurință sărituri în înălțime.
Își leagă șireturile.
Taie bine cu foarfecele.
Întinde cu cuțitul pe felia de pîine.
DOMENIUL 2: Dezvoltarea cognitivă
Percepția Percepe auditiv toate fonemele limbii materne.
Indică și denumește 6-7 culori sau nuanțe.
Relaționează ora indicată de ceas cu programul zilnic.
Înțelege conceptul de jumătate .
Atenția Are atenție concentrată desprinsă de obiectul concret.
Memoria Compară din memorie 2 obiecte (lemn, sticlă).
Recunoaște elementele omise din desene.
Relatează activitățile obișnuite pentru 3 momente principale ale zilei.
Cunoaște și denumește 3-4 anotimpuri, obiectele de vestimentație și încălțăminte fo –
losite.
Recunoaște silabele omise din cuvînt și cuvintele omise din propoziție.
Păstrează în memorie informația circa 3 ani.
Recunoaște și identifică monedele – începe să numere banii și să-i păstreze.
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Gîndirea Relatează pe larg despre 3 imagini prezentate.
Definește 4 obiecte sau ființe.
Stabilește asemănări între 2 obiecte prezentate (măr-portocală).
Înțelege intuitiv relații contrarii (a lipi-a dezlipi).
Folosește forme complexe de comparație (cald, călduț, fierbinte).
Denumește noțiuni din sfera a 4-5 categorii generale (îmbrăcăminte, mobilă, transport).
Are cunoștințe elementare despre unele meserii.
Imaginația Este centrată pe fabulos (inventează și amplifică întîmplări).
Coordonarea
oculomotorieDesenează un romb după model.
Redă mai bine proporțiile în desen.
DOMENIUL 3: Dezvoltarea limbajului și a comunicării
Vocabularul numără peste 4000 de cuvinte.
Pronunță corect cele mai dificile sunete ("r", "ș").
Poate avea o conversație de lungă durată.
DOMENIUL 4: Dezvoltarea personală, socială și emoțională
Își alege prietenii după personalitate și interese.
Prieteniile sînt instabile, se poate purta chiar urît cu ceilalți copii.
Începe să se compare cu ceilalți copii.
Începe să înțeleagă punctul de vedere al altor persoane.
Împarte și se joacă cu ceilalți copii.
Îi place responsabilitatea și este capabil, în anumite limite, de autocritică.
În funcție de personalitatea fiecăruia, copiii pot fi foarte încrezători în sine sau, dimpotrivă, pot avea
o părere proastă despre ei.
La vîrsta de 6 ani, începe să înțeleagă regulile, iar la 7 ani – adaugă propriile reguli; schimbă regulile
după bunul plac și tinde să fie învingător cu orice preț.
Majoritatea băieților se identifică cu tata și o pot învinovăți pe mama pentru toate lucrurile rele. Copiii
se pot identifica și cu adulții din afara familiei – educatori, vecini etc.
Acceptă cu dificultate criticile și este foarte sensibil, emoțional.
Ființa sa este centrul propriului univers, are tendința de a se lăuda.
Copiii la această vîrstă vor multe, sînt rigizi și negativiști, se adaptează greu, pot da dovadă de
comportament violent și crize de furie.
sugestie! ajutați-l pe copil să aibă o conduită socială adecvată, acceptînd situațiile în care nu
poate cîștiga. În cadrul unor activități de joc, stabiliți împreună regulile de conduită, trasînd limite
rezonabile, explicînd fiecare comportament în parte (atenționînd asupra consecințelor generate de
comportamentele indezirabile, precum și de beneficiile celor agreabile).
Fiecare copil își are ritmul propriu de dezvoltare. La unii el este mai rapid, la alții – mai lent. Unii nu pot face
față unor sarcini ce par a fi firești și corespunzătoare vîrstei lor. Aceștia riscă să fie catalogați ca fiind deficienți
sau întîrziați mental. Dar tot ei, ulterior, pot impresiona prin performanțele lor școlare. Alții se dezvoltă
într-un ritm propriu mai lent ori atestă mari lacune în plan cognitiv. Pentru a favoriza integrarea copiilor cu
deficiențe de dezvoltare a sferei cognitive în instituțiile educaționale de masă și, ulterior, în comunitățile din
care fac parte, este nevoie de măsuri cu caracter profilactic sau de sprijin, cum ar fi:
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
– aplicarea, în grădiniță și în familie, a unor măsuri de stimulare generală și terapie specializată în aspect
senzorial, psihomotor, de limbaj;
– pregătirea atentă a debutului școlar, mai cu seamă al celor care prezintă dificultăți de comunicare și
relaționare, în activitatea grafică, în orientare ș.a
sugestie! În cazul unor întîrzieri accentuate, se recomandă amînarea cu încă un an a debutului
școlar, dar cu obligația pregătirii intensive, care pentru unii copii este destul de anevoioasă.
posibile soluții de integrare a copiilor cu deficiențe de dezvoltare a sferei cognitive
• Organizarea grupei pe centre de interes, punerea la dispoziția copiilor a unui sortiment mare de ma –
teriale – permite alternarea stilurilor de învățare.
• Observarea atentă a fiecărui copil și stabilirea cerințelor educaționale speciale – permite planificarea
activității educative conform nivelurilor de dezvoltare ale tuturor copiilor.
• Divizarea sarcinilor în etape mai mici de învățare.
• Diversificarea și multiplicarea posibilităților de exprimare, mai cu seamă pentru copiii cu dificultăți de
vorbire (prin desen, pictograme ș.a).
• Substituirea semnalelor vizuale cu cele auditive, tactile și a semnalelor auditive cu cele vizuale, tactile
etc., însoțite de descrierea în detaliu – favorizează percepția informației de către copiii cu deficiențe de
vedere ori de auz.
4. Achiziții psihologice notabile ale copilăriei
• Conceptul de sine suferă modificări majore. Copilul începe să se perceapă nu doar ca simplu actor
al propriilor acțiuni, ci și ca “regizor” al acestora. El își dezvoltă o constanță a sinelui , percepția unui
sine stabil, care nu se schimbă indiferent de comportamentele sale, de răspunsurile și feedback-urile
celorlalți. De asemenea, în jurul sinelui se construiește și un set de evaluări pozitive sau negative, care
constituie stima de sine .
• Un alt aspect al conceptului de sine care se dezvoltă la această vîrstă îl reprezintă identitatea de
gen. Conceptul de gen se exprimă atît în adoptarea unor comportamente specifice sexului căruia
îi aparține și în înțelegerea semnificației faptului de a fi băiat sau fată, cît și în înțelegerea constanței
genului în ciuda unor schimbări superficiale ale aspectului fizic. Conceptul de gen (sex psihologic sau
“gender” – engl.) reprezintă asumarea mentală a sexului biologic. Formarea acestuia începe către vîrsta
de 3 ani și are loc în mai multe etape:
– adoptarea comportamentelor și a atitudinilor specifice genului căruia îi aparține copilul;
– apariția conceptului de gen ca atare , adică înțelegerea în termeni cognitivi a ceea ce înseamnă să fii
băiat/bărbat sau fată/femeie;
– apariția angajamentului emoțional față de un gen particular (care se prelungește pînă în
adolescență).
Din punct de vedere comportamental, la 2 ani, preferința pentru anumite jucării este destul de clar di –
ferențiată, poate și din cauza educației sau a întăririlor primite de la părinți. Copiii identifică deja anumite
obiecte ca fiind feminine sau masculine. Dar, deși acceptă această împărțire a lumii, încă nu își pot recunoaște
apartenența la una dintre categorii.
La 3-4 ani, preferința pentru anumite obiecte sau activități este deja pregnantă.
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
sugestie! Încurajați copiii să se joace cu jucăriile care îi atrag, fără a ține cont de restricțiile cul –
turale. cînd îi antrenați în jocul de rol sau de simulare, invitați-i să „joace” și alte roluri decît cele
care desemnează categoria de gen ai cărei reprezentanți sînt. Surprindeți copiii care îi admonestează
sau îi ridiculizează pe alții pentru preferințe ludice „neconforme” din punctul de vedere al genului
și atrageți-le atenția că singurul lucru care contează este interesul fiecăruia și preferințele sale. nu
ironizați băieții cărora le place să servească masa, să se joace cu păpușile sau să picteze. cine știe,
poate devine un mare designer! La fel, nu descurajați fetele care preferă să se joace cu mașinuțe.
O importanță deosebită o are sancționarea culturală . Aici rolul decisiv îl au părinții. De regulă, tații sancțio –
nează prompt comportamentele nepotrivite/neconforme genului (mai ales la băieți), iar mamele admonestează
fetițele pentru conduitele „nedemne de o prințesă”.
sugestie! invitați părinții la o discuție cu privire la educația de gen a copiilor și transmiteți cu
insistență mesajul că rolurile de gen și relațiile de gen în societate trec prin mari modificări, că este
mai sănătos și mai adaptativ pentru copii să dețină un arsenal vast de conduite și atitudini prin
intermediul cărora să fie mai funcționali ca adulți, să se integreze mai eficient în grupuri sociale și
să fie eficienți în diverse relații sociale. Mai mult, o educație de gen corespunzătoare presupune, întîi
de toate, realizarea potențialului fiecărui copil, considerarea resurselor sale și a aptitudinilor, fără a
circumscrie dezvoltarea copilului în virtutea stereotipurilor existente (cu privire la relațiile de gen,
profesii și vestimentație pentru fete și băieți etc.).
Conceptul de gen apare cu referire la sine și doar apoi se extinde la cei din jur.
sugestie! Pentru a ajuta copilul să perceapă adecvat apartenența de gen proprie și a celorlalți copii,
recurgeți la următorul dialog: “Dacă Mihai avea părul scurt și acum are părul lung, s-a transformat
în fetiță?”. În cazul cînd răspunsul copilului este afirmativ, întrebați-l: “Dar dacă tu ai avea părul
lung, te-ai fi transformat în fetiță?”. De regulă, copilul va răspunde negativ, iar dvs. îl veți ajuta să
raporteze același lucru și asupra lui Mihai.
• progrese semnificative apar în capacitatea de autoreglare și autocontrol . Preșcolarii pot să își inhibe
acțiunile mult mai bine, să accepte amînarea recompenselor și să tolereze frustrările. Ei sînt capabili să
interiorizeze regulile și să se supună acestora chiar și atunci cînd adulții nu sînt de față. De asemenea,
reușesc să își automonitorizeze comportamentul în funcție de context.
sugestie! Pentru a consolida această capacitate, este indicat ca, după o scurtă absență a dvs. sau după
un joc în grupuri mici, să aveți o discuție cu copilul privind respectarea regulilor și a felului în care
s-a comportat, lăudîndu-l pentru conduitele adecvate și ignorînd sau manifestînd convingerea unor
conduite mai bune, în cazul celor indezirabile. aceste discuții sînt mai necesare copiilor hiperactivi,
copiilor cu conduite inadecvate și celor care „uită” regulile.
• diferențele temperamentale sînt tot mai evidente la această vîrstă. Se consideră că diferențele interin –
dividuale pot fi regăsite pe un continuum timiditate și inhibiție, sociabilitate și extroversiune . Aceste
diferențe sînt și mai clare atunci cînd copiii se confruntă cu situații nefamiliare.
Copiii care au tendința să se inhibe (încercați să evitați folosirea cuvîntului inhibați ) sînt intimidați mai
repede de un adult decît de un seamăn. Astfel, în cadrul unor activități de realizare a sarcinilor sau de joc, spre
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
deosebire de copiii cu un grad de sociabilitate crescut, care își vor expune punctul de vedere sau vor negocia
cu dvs., cei cu un grad sporit de inhibiție pot trăi stări de spaimă instantanee și vor evita comunicarea.
Reactivitatea și inhibiția comportamentală au fost puse în relație și cu strategiile de coping (din engl.– a
face față la ceva/cineva ) ale celor de 4-6 ani. Astfel, copiii cu un grad sporit de inhibiție se focalizează pe pre –
lucrarea excesivă a problemelor, fără căutarea unei soluții, în timp ce copiii cu un nivel sporit de sociabilitate
au un stil constructiv de focalizare pe soluție. Focalizarea pe problemă sau pe soluție este legată de atenție,
controlul atențional fiind mai fragil la copiii cu un grad înalt de inhibiție. Aceștia sînt mai sensibili și la factorii
distractori, chiar dacă ruminează foarte mult. Și în cazul acesta există pronunțate influențe culturale privind
diferențele de gen: în societatea noastră, capacitatea de coping constructiv nu este valorizată la fel, băieții fiind
întăriți să adopte strategii active, iar fetele – strategii evitative.
sugestie! este indicat să abordați diferențiat acești copii, în special în cadrul activităților: să încu –
rajați găsirea soluțiilor, să asigurați un mediu de lucru optim, fără prea mulți factori distractori, să
perseverați cu exerciții de stimulare a atenției etc.
În ceea ce privește diferențele de gen, fiți conștienți de existența propriilor stereotipuri de gen și atitudini diferențiate
pentru fete și băieți și nu permiteți ca acestea să saboteze calitatea educației (inclusiv de gen) pe care o realizați.
• se dezvoltă relațiile cu prietenii. Începînd cu vîrsta de 3 ani, copiii manifestă o tendință pronunțată
pentru alegerea prietenilor pe considerente de sex, vîrstă și comportament. După formarea diadelor
sau a grupurilor, apar diferențe în tratarea prietenilor față de alți copii. Se pare că în interiorul gru –
pului de prieteni există interacțiuni sociale mult mai accentuate și jocuri mult mai complexe. Dar și
interacțiunile negative sînt mai frecvente, lucru care se reflectă în numărul crescut de conflicte. Însă
atunci cînd conflictul se rezolvă, între prieteni există atitudini mai înțelepte: de negociere și renun –
țare în favoarea celuilalt pentru soluții care să împace ambele părți. Se afirmă că cel mai important
lucru în stabilirea unei relații între copiii de 3-5 ani ar fi capacitatea de a împărtăși aceleași scenarii
în cadrul jocului simbolic; cu alte cuvinte, devin prieteni cei ce se joacă împreună.
sugestie! Încercați să nu interveniți prea mult în timpul jocului, lăsați copiii să își stabilească regulile
și să adopte măsuri de penalizare pentru cei care le încalcă. totuși, atunci cînd în cadrul grupului
mare se cristalizează o gașcă dominantă și membrii acesteia se manifestă mai agresiv în raport cu
alți copii, acționați. atenție însă, nici în acest caz și nici în altele, nu se recomandă destrămarea
artificială a grupurilor mici de copii, precum și a diadelor (oricît de „periculoase” ar fi). nu separați
prietenii și amicii decît episodic (pentru luarea mesei sau pentru realizarea de sarcini în comun cu
alți copii decît cei din grupul mic).
Grupurile de copii sînt organizate ierarhic, avînd lideri informali care domină și impun idei, chiar dacă
aceștia se afirmă fără ca cineva din grup să își dea seama. Această structură ierarhică ar duce la un fel de uma –
nizare a lumii sociale a copiilor, absorbind tendințele lor agresive.
sugestie! evitați să schimbați ordinea ierarhică din cadrul grupului mare și al grupurilor mici, oricît
de mult ați fi tentat să o faceți. Bineînțeles, de la înălțimea experienței dvs. de viață, puteți considera
că lider ar trebui să fie Dinu, dar dacă grupul îl urmează pe ionuț, nu este cazul să insistați sau să
manipulați situația astfel încît să-l avantajați pe Dinu. este decizia copiilor și nici ei nu vor ști să
argumenteze de ce îl urmează anume pe i onuț!
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Din perspectiva dimensiunii de gen, este indicat să nu descurajați prin opinii sau limbaj nonverbal
orice inițiativă parvenită de la fetițe: deocamdată, societatea noastră dezaprobă manifestările de
liderism din partea acestora și nu credem că v-ar plăcea să știți că sînteți persoana care a împiedi –
cat apariția unei viitoare președintă de țară! Țineți minte: fiecare copil are dreptul să își realizeze
potențialul!
5. Nevoile copilului și preocuparea pentru respectarea lor
„obiectivul absolut este educarea copiilor în așa fel încît să fie pregătiți a duce
o existență responsabilă, fericită și plină de reușite. a sta înseamnă că veți anticipa
niște situații precise pentru copiii voștri, avînd în vedere că ei nu o pot face singuri. ”
(Ross Campbell)
Concepte:
– nevoie – stare a persoanei care resimte o lipsă, acționează ca un semnal de alarmă și îl conduce pe individ
la săvîrșirea unor acțiuni pentru a o satisface;
– atașament – „orice formă de comportament prin care persoana se plasează și menține proximitatea
cu un anumit individ pe care îl vede ca fiind capabil a se confrunta cu dificultățile vieții” (Bowlby);
atașamentul copilului nu se realizează atît față de persoana care îl hrănește sau îl schimbă, cît față de
persoana care interacționează și care comunică emoțional, empatic cu el;
– figură de atașament – persoană care îngrijește în mod constant copilul și cu care acesta interacționează
mai des. Această persoană este percepută de copil ca un scut, care îl ajută să se angajeze în explorarea
lumii sociale și fizice. De cele mai dese ori, figura de atașament al copiilor este mama.
Copilul de - ani
nevoile copilului Comportamente neadecvate ale
adulțilorConsecințele nerespectării ne-
voilor
• Nevoia de susținere permanentă din
partea adultului;
• nevoia de valorizare din partea adul –
tului pentru dobîndirea încrederii
în sine și în adult;
• nevoia de stimulare a independen –
ței;
• nevoia de a semăna cu părinții ca
personalitate;
• învățarea autocontrolului;
• nevoia jocurilor zilnice, cu o diver –
sitate de obiecte;
• nevoia de situații în care să învețe
să se îngrijească singur.• Atitudinea nonpermisivă: este
mic, nu știe, nu înțelege;
• desconsiderarea competențelor
copilului (nu îl lăsăm să mă –
nînce singur pentru că este mic
și nu poate sau nu poate duce
singur lingura la gură și, în loc
sa mănînce, face mizerie );
• atitudine de supraprotejare;
• lipsa stimulării copilului;
• lipsa de reguli sau reguli excesi –
ve, neadecvate vîrstei și puterii
de înțelegere a copilului.• Copilul adoptă un comporta –
ment de revoltă sau de obedi –
ență exagerată, de neîncredere
în propriile puteri (timiditate,
refuzul de a sta singur în came –
ră, pavor nocturn sau enurezis
nocturn);
• nu are curaj pentru noi experi –
ențe;
• adoptă un model de relație
ambivalentă cu adultul: de
respingere a adultului, dar și
dependență de acesta.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Copilul de - ani
nevoile copilului Comportamente neadecvate ale
adulțilorConsecințele nerespectării ne-
voilor
• Nevoia de a vorbi despre ceea ce
simte, de a împărtăși experiențe
și sentimente cu adulții și copi –
ii;
• nevoia de a se simți partener în
dialog;
• nevoia de a avea prieteni printre
semeni;
• nevoia de feedback, de apreciere
din partea educatoarei;
• nevoia de fabulație;
• nevoia de cunoaștere în legătură
cu viața sexuală și diferențele se –
xuale.• Atitudine critică;
• atitudine nejustificată de con –
trol;
• lipsa feedback-ului;
• penalizare pentru fabulații, fiind
considerate minciuni;
• evitarea unor subiecte din sfera
de curiozitate a copilului.• Comportamente de rezistență;
• se simte judecat și vinovat, motiv
pentru care va avea un compor –
tament de ascundere;
• refuzul dialogului, stagnare în
dezvoltarea limbajului și la nivel
psihosocial;
• teamă crescută la lăsarea nopții,
enurezis și stări de groază;
• ascunderea adevărului de teama
de a nu fi pedepsit, de a pierde
dragostea adulților;
• reacții de rușine, teamă, timidi –
tate.
Copilul de - ani
nevoile copilului Comportamente neadecvate ale
adulțilorConsecințele nerespectării nevoilor
• Nevoie permanentă de
susținere și valorizare;
• nevoia de a depăși perioa –
da de trecere de la grădini –
ță la școală, de la un model
social la altul;
• nevoia de a înțelege si –
tuațiile conflictuale din
mediul familial, cauzele
și efectele acestora.• Neînțelegerea complexității
perioadei de trecere;
• reacții neadecvate la modifică –
rile emoționale ale copilului;
• suprasolicitarea copilului;
• așteptări ce depășesc puterea de
concentrare a copilului;
• mediu relațional instabil;
• crearea iluziei de mediu fami –
lial sănătos (ascunderea unor
situații/evenimente conflictu –
ale).• Instabilitate emoțională crescută ce duce
la vulnerabilitate, oboseală sau agitație,
hiperactivitate;
• stare de disconfort (oboseală excesivă,
abandonul activităților agreate anterior,
poftă crescută de mîncare sau lipsa poftei
de mîncare etc.
• perturbări relaționale profunde (irasci –
bilitate crescută, încălcarea permanentă
a limitelor și/sau eludarea autorității
adultului, retragere în sine);
• dezvoltă suspiciuni, se instalează un sen –
timent de vinovăție greu de demontat
(părinții divorțează din cauza mea; eu sînt
vinovat că m-au părăsit ) și cu repercusiuni
asupra dezvoltării sale normale.
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Satisfacerea nevoilor copiilor reprezintă unul din sloganele de care ar trebui să se conducă adulții (în special
părinții și educatorii). Cea mai bună modalitate prin care o putem face este educația prin iubire .
Educația prin iubire este o educație proactivă, care anticipează nevoile elementare ale copiilor și încearcă
să le satisfacă.
Educația eficientă se bazează pe 4 pietre de temelie:
1. satisfacerea nevoilor emoționale și de iubire ale copilului;
2. asigurarea unei pregătiri pline de iubire, dar și formarea unei discipline a copilului;
3. asigurarea unei protecții fizice și emoționale;
4. explicarea și exemplificarea controlului mîniei.
Dacă lipsește una dintre aceste pietre de temelie sau nu se pune accentul necesar pe ea, copilul ar putea
să se confrunte cu anumite probleme.
Grilă de autoevaluare
În vederea realizării unei educații eficiente, reflectați asupra următoarelor întrebări:
– Aveți copii cu care vă place să lucrați mai mult?
– Vi se întîmplă să cedați în fața unor comportamente neadecvate ale copiilor?
– Vă este dificil să interacționați cu unii părinți?
– Aveți în grupă copii pe care îi adorați/preferați?
– Aveți suficientă răbdare de a colabora cu părinții?
– Credeți că există copii „răi”?
– Credeți că de neascultarea copiilor sînt vinovați părinții acestora?
Reflectarea asupra acestor întrebări vă va ajuta să conștientizați în ce măsură sînteți capabil/ă să acceptați
necondiționat copiii cu care interacționați.
Ce înseamnă, de fapt, acceptarea necondiționată – una dintre abilitățile ce asigură eficiență educației? În –
seamnă să acceptați copilul indiferent de capacitățile sale, de aspectul fizic sau trăsăturile de caracter. Indiferent
de faptul că vă amintește de o altă persoană (pe care o placeți sau nu). Indiferent de ce așteptați de la el. Și,
cel mai greu, indiferent de faptul că se poartă și reacționează într-un anume fel.
Evident, aceasta nu înseamnă să-i aprobați mereu comportamentul, ci doar să îl acceptați ca personalitate,
chiar dacă îi detestați comportamentul – un lucru deloc ușor de înfaptuit.
6. Diversitatea de manifestări psihocomportamentale specifice copilăriei
"Copilul hipersensibil, temător"
De cele mai multe ori, acești copii au un comportament ce demonstrează precauție și teamă , ceea ce le
limitează puterea de explorare și exprimare. Copilul mic cu personalitate de tip hipersensibil este foarte
timid, atît în relațiile cu copii de aceeași vîrstă, cît și cu adulții. Mai tîrziu, poate avea chiar atacuri de panică
1 Deși folosite pe larg de către părinți și educatori, acest tip de sintagme prin care adulții caracterizează copiii nu
sunt recomandabile. Odată pronunțate, aceste tipologii nu fac decît să eticheteze copiii și să-i reducă la niște
manifestări comportamentale, omițînd identitatea și personalitatea copiiilor. Mai mult decît atît, ele pot deveni
profeții care se autorealizează deoarece în timp, copilul va ajunge să se „conformeze” acestor etichete. Ceea ce
deranjează de fapt, este o conduită, o manifestare comportamentală, o atitudine, și nu copilul în întregime.
Îndemnul nostru este să evitați folosirea unor asemenea etichete. Puteți caracteriza copilul ca fiind „cu manifestări
agresive”, și nu „un copil agresiv” sau „un copil cu timiditate sporită” versus „copil timid”.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
și stări schimbătoare . Unul din riscuri este depresia . În general, copilul hipersensibil are o ațentie sporită
pentru detalii , este foarte receptiv la tot ceea ce îl înconjoară și poate fi copleșit de evenimentele încărcate
emoțional. Copilul hipersensibil se remarcă prin reacții exagerate la atingere, zgomote puternice: aromele,
sunetele și experiențele tactile ce sînt plăcute pentru un alt copil pe el îl pot irita.
sugestie! evitați să catalogați public copiii cu un grad înalt de sensibilitate ca fiind fricoși, neputincioși
etc. Profilul lor psihologic conține multe alte trăsături prin care îi puteți caracteriza! totodată, deoarece
au un simț de orientare redus și se pot rătăci, nu-i implicați în calitate de ghid în activități ce presupun
abilități de orientare în spațiu. nu veți face decît să le sporiți deznădejdea și să le accentuați neîncre –
derea. La fel, puțini dintre ei au aptitudini sportive, în schimb performează la activități care necesită
concentrare și atenție la detalii (ex., origami) – o mare resursă pentru activitățile migăloase.
În același timp, dacă veți avea o reacție fie prea protectoare și îngăduitoare, fie prea punitivă și intruzivă, veți agrava stările și comportamentele amintite. cea mai bună abordare în educația
acestui tip de personalitate este empatia, oferirea unor limite blînde, dar ferme, precum și încurajarea
experiențelor noi și a explorărilor.
"Copilul rușinos și retras" evită participarea în situații sociale datorită fricii de situație, de eșec sau de
critică, de umilință. Spre nefericire, acești copii sînt ignorați, deoarece, spre deosebire de cei solicitanți de
atenție, creează probleme.
Recomandări practice:
Determinați cauzele prin metode indirecte.
Construiți o relație de încredere cu copilul.
Implicați copilul în activități de grup sau proiecte. Lăsați-l să își aleagă coechipierii.
Delegați-i responsabilități – transmiterea mesajelor, îngrijirea florilor ș.a. Evitați acțiuni ce depășesc
posibilitățile copilului.
Nu ironizați pe seama stării sale de rușine sau nu-i cereți să comunice ceva în fața grupului fără a-l
preveni. O modalitate de încurajare a copilului să vorbească este programarea unei întrebări și a unui
răspuns. Îl veți invita să vorbească în fața celorlalți doar cînd va dori el.
Dezvoltați noi comportamente prin jocuri de rol.
"Copilul apatic și visător"
Copilul cu acest tip de personalitate se arată foarte puțin interesat de ceea ce se petrece în jurul lui și, în
vreme ce semenii lui aleargă și țipă, el stă liniștit în colțișorul său . Partea pozitivă este imaginația foarte bogată
și capacitate de independență sporită , calități apreciate și utile la maturitate. Spre deosebire de copiii hipersen –
sibili, cei apatici și visători au nevoie de stimuli puternici pentru a reacționa – sunet puternic și prelung, atin –
gere puternică etc. Copiii apatici pot avea probleme cu activitățile ce necesită coordonarea mișcărilor : legatul
șireturilor, desenatul, urcatul scărilor, mersul prin spații înguste fără a agăța și răsturna obiectele din jur. Alte
probleme pot apărea în cadrul dezvoltării limbajului și a comunicării verbale .
sugestie! nu renunțați la acești copii! nu este exclus să aveți această tendință, tocmai deoarece este
nevoie de stimuli puternici pentru a le capta atenția și de implicare emoțională. resursele dvs. cele
mai solicitate în raport cu ei sînt: energia, răbdarea și perseverența.
"Copilul sfidător, încăpățînat și obraznic"
Copilul cu acest tip de personalitate are un comportament predominant negativ , fiind recalcitrant și vrînd
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
să aibă controlul tot timpul. De multe ori, face exact opusul a ceea ce i se cere. Preferă repetiția și schimbările
lente, are tendința de a fi perfecționist și impulsiv , de a demonstra un comportament exuberant .
Aceste conduite sînt impregnate de mînie, antagonism, iritabilitate, agresiune.
Recomandări practice:
Determinați motivele ce stau la baza acestor stări. Ascultați atent copilul și aflați-i sentimentele față de
sine, de familie. Copiii se “aprind” atunci cînd nu le sînt satisfăcute trebuințele de dragoste și respect.
Admiteți că au puterea de a nu asculta și a opune rezistență. Evitați amenințările. Refuzați să deveniți
complice în conflict.
Exersați și întăriți comportamentele alternative.
Stabiliți circumstanțele care provoacă aceste comportamente. Evaluați-le. Există o perioadă anume în
care ele se manifestă mai frecvent?
Alcătuiți o listă a sarcinilor de îndeplinit și orarul zilei.
Uneori copiii nu înțeleg că se comportă negativ. Identificați problema. Elaborați un plan de modificare
a conduitei. Planul trebuie să includă recompense pentru comportamente dezirabile. Practicați noile
comportamente și întăriți-le prin "încheierea unui contract".
Ignorați comportamentele respective pe cît posibil. Atunci cînd această tactică nu funcționează, recurgeți
la tehnici de izolare (ex., time-out). Evitați pedeapsa fizică, pentru că provoacă agresivitate.
Sugerați-le părinților să nu reacționeze amenințător la comportamentele date, conflictul se va înteți.
Sfătuiți-i să părăsească camera sau să se îndepărteze de copil pentru cîteva momente.
Pentru exteriorizarea tensiunii negative, utilizați următoarele tehnici: desen, exerciții fizice, muzică.
Implicați copilul în activități, cercuri unde ar putea să se simtă mai bine.
"Copilul impulsiv"
Este foarte ușor să-l depistezi într-un grup de copii. El își dorește ca jocul să înceapă cît mai repede, nu
este atent la explicarea regulilor, iscă mici conflicte. Atunci cînd participanții sînt captivați de joc, copilul
impulsiv îl abandonează, stricînd distracția și bunul lui mers.
Totuși, impulsivitatea este o caracteristică a majorității copiilor mici, lucru explicabil prin faptul că gîn –
direa lor nu este suficient de matură și ei nu au în vedere consecințele acțiunii. Copiii nu analizează situația
în ansamblul ei, astfel că acțiunea și gîndirea sînt "puse în funcțiune" aproape simultan.
Copiii de pînă la 3 ani se lovesc mereu de masă, scapă lucrurile din mînă, bat toba chiar dacă li se cere
insistent să se oprească. Este modul lor caracteristic de a cunoaște lumea și obiectele din jur. Cu toate acestea,
la 4 ani, copiii ar trebui să dobîndească control asupra acțiunilor întreprinse. Dacă ei continuă să fie impulsivi
în mișcări și comportament, acest lucru le va afecta capacitatea de concentrare și învățare. Este greu să le
captezi atenția, să le ceri o favoare sau să îndeplinească o sarcină. Impulsivitatea este un factor care le afectează
și relațiile sociale. De aceea, este necesar a-i ajuta să-și modeleze reacțiile și să dobîndească control.
cum poate fi ajutat un astfel de copil? Impulsivitatea poate apărea ca reacție la rugămintea de a realiza o
sarcină simplă, rugăminte care îl jignește. În astfel de cazuri, îndrumați-l către activități ce presupun o utilizare
mai mare a mușchilor: efortul fizic va reduce nivelul de impulsivitate și de energie. Dacă este foarte gălăgios
și activ, propuneți-i o activitate mai liniștita, de care să se poată bucura înainte de a reveni la cea anterioară.
Iată cîteva exerciții:
• Ne jucăm cu apa
Desenați pe cîteva pahare transparente o linie (cu un marker de culoare accentuată). Rugați copilul să
umple paharele cu apă fără a depăși linia trasată.
• Rostogolirea mingii
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Trasați mai multe linii pe trotuarul din curtea grădiniței și cereți-i copilului să facă pase în așa fel încît
mingea să nu depășească aceste limite. Prin acest exercițiu îl veți ajuta să își stăpînească pornirea de a lovi
mingea tare, de a-și controla comportamentul.
• „De-a semaforul”
Arătîndu-i cartonașul de culoare roșie, copilul trebuie să învețe că e nevoie să se oprească din orice activitate
pe care o desfășoară, arătîndu-i cartonașul verde – că se poate întoarce la activitatea lui. În locul cartonașelor
puteți folosi indicații verbale: ex., semaforul arată roșu sau semaforul arată verde .
"Copilul neatent"
Acest copil nu reușește să stea locului sau să acorde atenție unui lucru. Neliniștit, el va trece de la un
obiect la altul, de la o activitate la alta, fiind, deseori, diagnosticat în mod greșit cu deficit de atenție (ADHD,
engl. – attention Deficit hyperactivity Disorder ). Lipsa atenției și neliniștea se datorează unor caracteristici
fizice – fie că este vorba de modul în care procesează ceea ce vede sau aude, fie că este vorba de modalitatea
în care își mișcă corpul sau în care corpul reacționează la stimuli.
sugestie! În loc să vă lăsați "acaparat/ă" de părțile negative ale comportamentului copilului, im –
punînd restricții aspre și cerîndu-i tot timpul „să fie atent”, ajutați-l să facă față dificultăților cu care
se confruntă. Dvs. și părinții sînteți persoanele care îi pot arăta cum trebuie să își utilizeze “punctele
forte”. Învățînd să se concentreze asupra unui lucru, va scoate la iveală și alte calități.
"Copilul egocentric"
Egocentrismul sau convingerea copilului că este centrul universului se întîlnește la toate vîrstele copilăriei
și se manifestă diferit. Copilul egocentric de orice vîrstă se plasează pe sine pe primul plan, fără să țină cont
de părerile și dorințele altora, are tendința de a exclude existența celorlați din viața lui. Gîndirea egocentristă
este, de cele mai multe ori, alimentată de comportamentul părinților față de copil. Cînd acesta refuză să se
supună regulilor de orice fel, părintele trebuie să reacționeze cu calm, să fie ferm și să poată spune nu. Aten –
ționați părinții despre acest lucru!
De exemplu, copiii egocentrici își doresc să aibă jucăria altui copil și o pot lua fără a avea aprobarea “stă –
pînului/stăpînei”. Ei nu procedează astfel din răutate, ci pentru că nu sînt în stare să se pună pe locul II!
În general, pînă la 4 ani, copiii învață să împartă, să ceară, să facă schimb de jucării, însă, pentru a ajunge
la acest stadiu, au nevoie de puțină îndrumare în:
– a-și dezvolta simțul proprietății;
– a-și cultiva dorința de cooperare și noțiunea de ajutor reciproc .
Există cîteva modalități de a realiza aceste scopuri, cîteva “trucuri” pe care educatorii și părinții trebuie să
le pună în aplicare:
1) În cadrul familiei, copilul trebuie să aibă o serie de jucării doar ale lui, care să fie așezate într-un loc
doar al lui, iar la grădiniță – 1-2 jucării cu care se joacă în mod preferențial și de care este “responsabil”.
Astfel, el va învăța diferența dintre lucrurile lui, lucrurile altora și lucrurile comune.
2) Este recomandabil să proiectați activități în cadrul cărora să îi arătați cîteva obiecte personale
(îmbrăcaminte, periuță de dinți etc.) și comune (scaun, echipament sportiv, masă, casetofon etc.), din
sala de grădiniță, dar și de acasă.
3) Ajutați-l să învețe să fie cooperant cu ceilalți copii: explicați-i că, făcînd schimb de jucării, va avea o
mai mare varietate de jucării. Totodată, trebuie să-i lăsați libertatea de a alege ce jucării vrea să împartă
și cu cine dintre colegi.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
"Copilul activ, agresiv"
Copilul cu acest tip de personalitate este foarte impulsiv și predispus la reacții fizice. Adesea, în loc să se
gîndească cum ar trebuie să acționeze, întîi acționează . El devine foarte ușor frustrat și agresiv: pentru a obține
ceea ce dorește, recurge la lovituri. Calitățile lui de bază sînt entuziasmul și creativitatea .
sugestie! fără să intenționați acest lucru, puteți agrava comportamentul copilului activ, cu tendințe
agresive, alternînd între “educatoare de treabă” și stări de nervozitate și irascibilitate. acești copii au
nevoie de un cadru armonio s și plin de afecțiune , cu reguli respectate de toți. invitați părinții
la o discuție, accentuînd cele menționate și, totodată, puneți-vă de acord cu ei în privința educației
oferite, făcînd un “front comun” în fața copilului. este important să îl încurajați să își folosească
imaginația și să caute alte mijloace de exprimare, în afară de agresivitate.
Agresivitatea copiilor reprezintă una dintre cele mai dificile forme de comportament emoțional negativ
cărora trebuie să le faceți față. Este important să știți, însă, că un comportament agresiv nu va apărea niciodată
brusc, «din senin» sau fără vreo legătură cu mediul de viață al copilului sau cel de educație. De cele mai dese
ori, manifestările agresive ale copiilor apar ca un răspuns la ceva, ce a avut/ are un impact traumatic asupra
copilului, iar el nu a putut exprima acest lucru într-o manieră adecvată și directă.
Cauzele agresivității la copii pot fi următoarele:
– imitarea comportamentului cuiva (adult, personaj din desene animate, coleg etc.);
– abuz și/ sau violență în familie;
– expresia nemulțumirii (de ex., față de presupusa “abandonare” a părinților sau regulile prea rigide de
la grădiniță);
– foame, oboseală sau altă stare de disconfort;
– dorința de a atrage atenția celorlalți sau de a demonstra superioritatea sa asupra altora (copii sau edu –
catori);
– pedepsele prea dese și nepotrivite (atît acasă, cît și la grădiniță);
– “rodul” unui răsfăț care determină copilul să creadă că i se cuvine totul;
– sentimentul de nesiguranță, care îl pot face pe copil să simtă nevoia de a fi defensiv, de a se apăra;
– lipsa abilităților adecvate de comunicare (ceea ce face ca acest copil să nu fie înțeles de ceilalți);
– „metodă” de rezolvare a problemelor, înfrângerea celui mai slab/ mic.
Este important să știți că odată manifestat, comportamentul agresiv riscă să se permanentizeze în cazul
cînd copilul a obținut ce a dorit, deoarece această „victorie” oferă satisfacție si beneficiu pentru moment, iar
astfel, se întărește comportamentul agresiv.
Sugestii practice:
Identificați și reduceți motivele de nemulțumire ale copilului. Evitați amenințarea sau pedepsirea
copilului.
Recunoașteți emoțiile și sentimentele copilului pentru a vă da seama când este pe cale de a se mânia
și abordați imediat problema supărătoare.
Actionați prompt. De îndată ce ați observat o monifestare agresivă, așezați-vă în pirostrii lîngă copil și cu
un ton ferm, spuneți-i : “Nu face acest lucru pentru că rănești/ jignești / Este interzis să lovești etc.”.
Oferiți-i copilului o pauză. Dacă copilul este mai mare de 2 ani poate déjà să înțeleagă consecințele
comportamentului său – o pauza de izolare îl poate ajuta să-și regăsească controlul.
Ajutați copilul să-și direcționeze impulsurile agresive spre alte activități, constructive ( de ex., jocuri
active cu o conotație simbolică, cum ar fi să deseneze ceva sau să joace un rol imaginar).
Ajutați-l să se elibereze de tensiunea acumulată, astfel încât emoțiile să nu fie reprimate doar pentru a
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
izbucni mai târziu, într-un mod mult mai violent.
Ajutați copiii să-și exprime în mod deschis sentimentele și emoțiile negative imediat ce ele apar, fără
a depozita în mintea lor resentimentele, mânia sau ura.
Ajutați-l să înțeleagă ceea ce simte. Dacă copilul are 4 ani sau mai mult întrebați-l cum se simte când este
furios. Învățați-l procedee simple de gestionare a emoțiilor, precum să respire adânc, să numere pană la 10,
să fredoneze un cantec, și îndemnați-l ca data viitoare când se va mai simți furios să aplice aceste tehnici.
Puteți ignora un acces de furie, dar nu e recomandabil să fiți indiferent față de acesta. După ce totul
s-a liniștit și copilul devine din nou calm, discutați cu el despre comportamentul nepotrivit pe care l-a
avut și învățați-l cum să se comporte pe viitor, fără să-și mai piardă controlul.
Atunci cînd copilul este calm, discutați cu el consecințele comportamentului agresiv și planificați
comportamente alternative. Exersați aceste alternative, iar atunci cînd ați surprins copilul că aplică un
comportament de alternativă – intăriți-l (prin laudă, premiere, recompense simbolice etc.).
Faceți o listă de sarcini pentru a fi îndeplinite și planificați împreună cu copilul programul zilei sau
scenarii posibile.
"Copilul hiperactiv"
Copiii cu acest specific sînt mai activi decît alții, mai agitați, se confruntă cu dificultăți de concentrare
asupra sarcinii, fiind ușor distrași de ceea ce se întîmplă în jurul lor.
atenție!
Copiii cu hiperactivitate se deosebesc de cei cu o dezvoltare normală prin frecvența și intensitatea
manifestărilor comportamentale în 3 domenii importante, atrăgînd atenția prin:
– dificultăți de atenție și concentrare;
– conduite impulsive,
– hiperactivitate (agitație evidentă).
Copiii cu hiperactivitate pot sta într-un loc doar cîteva minute; chiar și în acest răstimp prezintă un ne –
astîmpăr excesiv. Ei vorbesc prea mult în cadrul activităților, au o putere de concentrare redusă (de regulă,
mai puțin de 5 min.), își provoacă semenii și, deseori, strică jucăriile.
Acestor copii le este greu să-și planifice munca sau jocul, fapt ce are drept consecință o activitate neglijentă,
senzații de intensă frustrare în joc și în cercul de prieteni. Ei nu se pot supune regulilor unui joc și neglijează
sentimentele celorlalți. Comportarea lor nu se schimbă nici sub influența unor argumente logice, nici în
urma aplicării de pedepse.
Prezentăm lista de simptome a hiperactivității. Recomandăm însă să vă adresați unui specialist (medic
de familie, psiholog, neurolog) în cazul cînd sesizați caracteristicile menționate și aceastea sînt evidente în
raport cu copiii de aceeași vîrstă și cu același nivel de dezvoltare. În plus, aceste manifestări trebuie să apară
în mai multe arii de activitate.
Simptome de neatenție:
• incapacitatea de a da atenție detaliilor;
• dificultăți în menținerea atenției în timpul jocului sau îndeplinirii sarcinilor;
• uitarea cerințelor în timpul activităților zilnice;
• neatenție la persoana care i se adresează direct;
• imposibilitatea de a duce la capăt instrucțiuni;
• dificultăți în organizarea sarcinilor și activităților;
40 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
• evitarea sau neplăcerea de a finaliza sarcinile care necesită un efort mental susținut;
• pierderea frecventă a obiectelor;
• distragere ușoară a atenției.
Simptome de impulsivitate:
• rostirea unui răspuns înainte de a se termina întrebarea;
• dificultăți în a-și aștepta rîndul (ex., pentru a da un răspuns);
• întreruperea sau intervenirea frecventă în discuțiile altora;
• vorbire excesivă, fără să-i pese de constrîngerile sociale.
Simptome de hiperactivitate:
• agitarea frecventă a mîinilor și picioarelor;
• schimbarea frecventă a locului în situații care presupun menținerea poziției;
• alergare neadecvată;
• dificultate în a se juca în liniște;
• vorbire excesivă;
• agitație frecventă.
principalele dificultăți
comportarea
Copiii hiperactivi manifestă energie mobilă în exces și insuficient direcționată, sînt agitați din punct de
vedere fizic și au probleme de concentrare. Ei își controlează impulsurile parțial, controlul mișcărilor deseori
nu corespunde cu vîrsta biologică, multe dintre activitățile realizate le sînt marcate de eșecuri mărunte.
Dispoziția li se schimbă rapid: de la supărare la bucurie și viceversa. Aceste probleme îi fac să se simtă
vinovați și să se întrebe dacă merită atenția și dragostea celor din jur. În așa caz, copiii încep să aplice com –
pensarea: încearcă să se facă agreabili cu orice preț, realizînd sarcina mult prea repede sau, pretextînd că nu-i
interesează, refuză să o realizeze ori se manifestă neadecvat, brutal.
competențe cognitive
Frecvent, copiii hiperactivi asimilează cunoștințele noi cu dificultate. Unii pot fi mai puțin eficienți la
sport sau activități în care se utilizează mușchii mici (ex., la scriere). Alții pot avea o eficiență redusă la memo –
rizarea fenomenelor pe care le observă sau pot întîmpina greutăți la cititul pe silabe. De asemenea, ar putea
avea dificultăți de auz și de pronunție.
Din această perspectivă, pentru a-i asigura progresul dezvoltativ:
• oferiți-i copilului hiperactiv recompensă (un cuvînt de laudă, aprecieri de tipul bine sau corect ) după
fiecare sarcină îndeplinită, fie și foarte mică. Dacă nu au parte de ea, copiii își vor pierde rapid interesul
pentru muncă și vor trage concluzia că nu au lucrat bine – o manifestare specifică lor, în contrast cu
cea a altor copii, care continuă să lucreze chiar dacă nu sînt lăudați. În cazul cînd nu a făcut bine ceva,
nu va fi certat sau nu i se vor aduce reproșuri, ci, pur și simplu, va fi atenționat.
• Oferiți-i copilului hiperactiv explicații la fiecare element nou pînă ce îl asimilează.
• Confruntîndu-se cu o problemă, copiii hiperactivi nu se gîndesc cum trebuie rezolvată, ci o tratează
în mod impulsiv.
"partea bună" a hiperactivității:
• Acești copii pot fi extrem de creativi și cu o imaginație mult peste medie. Datorită faptului că sînt atrași de diverse
activități în același timp și în mintea lor gîndurile și ideile apar și dispar cu repeziciune, această caracteristică îi
poate transforma în niște maeștri ai rezolvărilor, pentru că nu se confruntă cu limitările cu care se confruntă
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
alți copii. Astfel, pot deveni izvor de idei, cu un rol major în realizarea unor proiecte.
• De asemenea, datorită inventivității lor, pot fi deschizători de drumuri noi, pentru că, deseori, observă ceea
ce ceilalți nu văd.
• Pus în fața unei probleme, copilul cu hiperactivitate va oferi o rezolvare surprinzătoare, care acoperă toate
variabilele și care răspunde tuturor necunoscutelor în același timp. El nu se confruntă cu acea abordare
unidirecțională, ci prelucrează informația combinînd toate elementele, chiar dacă acestea nu au legătură,
răspunsul fiind unul neașteptat, dar corect și mai greu de accesat cu o gîndire convențională.
• Copiii cu hiperactivitate se plictisesc rareori, pentru că trec repede de la o activitate la alta, sînt veseli și spontani,
explorează totul cu multă aviditate. Ei își trăiesc copilăria cu intensitate: o trăsătură care rezistă în timp și pe
care o întîlnim și în perioada de adult.
• Motivația puternică îi transformă în „performeri” de top, greu de înlăturat din drumul lor spre obținerea
succesului. Dacă sarcina este interactivă și nu-i plictisește, ei vor munci din greu pentru a ajunge la rezultatul
dorit. În acest caz, nu vor renunța la obiectivul propus și vor fi neobosiți pînă la atingerea scopului propus.
Recomandări practice:
Cereți-i copilului hiperactiv lucruri realiste: nu-l rugați să stea liniștit atîta vreme cît el nu poate face
aceasta.
Evitați, pe cît posibil, certurile cu un copil hiperactiv. Certurile răscolesc sentimentele și se termină, de
regulă, fără o rezolvare. E mai bine să ignorați lucrurile care nu au importanță pentru nimeni altcineva
decît pentru el (dacă s-a spălat pe mîini, dacă și-a făcut ordine pe masa de lucru etc). Ideal ar fi să nu
vă lăsați antrenați în certurile provocate de copii.
Stimulați-i orice aptitudine sau talent, pentru a-i înlesni cît mai multe succese. Un copil care se bucură
de succes în orice activitate extrașcolară poate suporta șocuri și greutăți apărute în alte domenii cu mai
puțină împotrivire sau frustrare.
Încercați să evitați pedepsele, învățîndu-l pe copil cauzele și efectele unei acțiuni. Adoptați o poziție
rigidă numai atunci cînd sînteți sigur/ă de rezultat.
Lăudați-l pentru fiecare realizare, într-un mod consecvent. Copiii hiperactivi au nevoie de recompense
repetate, care să-i mențină la nivelul atins, altfel tind să-și reia modelele de comportare.
Ajutați-l să facă față modului său dezorganizat de gîndire. Copiii hiperactivi tind să abordeze mai multe
activități fără un plan prealabil, ceea ce duce, deseori, la reușite scăzute și la indispunerea prietenilor
și a familiei.
În colaborare cu părinții:
Ajutați părinții să-și cunoască mai bine copilul.
Sugerați-le să consulte specialiști, în eventualitatea unor tratamente terapeutice, profilactice,
psihoterapeutice.
Oferiți-le sprijin informativ cu privire la felul în care să se comporte acasă, astfel încît împreună să
formați o echipă de colaborare și coordonare a acțiunilor.
Susțineți părinții să nu renunțe niciodată. Deseori, după ce au lucrat ani de zile cu copilul lor, ei
nu întrezăresc nici un rezultat, au sentimentul că au procedat greșit, fiindcă copilului „nu-i intră în
cap” regulile de bază ale conviețuirii în societate. Totuși, solicitați să compare situația actuală cu cea
de acum cîțiva ani, părinții recunosc, adesea, că în acest interval copiii au însușit anumite reguli de
conviețuire.
Fiți aliatul părinților și ajutați-i să nu se învinuiască. Unele critici, ușor deghizate, rănesc adînc, deoarece
sentimentul de a fi o mamă neadecvată sau un tată necorespunzător este împărtășit de mulți părinți ai
căror copii hiperactivi nu se adaptează unor principii educative de bază. O astfel de autoînvinovățire
42 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
este neîndreptățită, deoarece nici o persoană din afară nu poate înțelege dimensiunea greutăților cauzate
de unii copii. Părinții trebuie să aibă tăria să-și recunoască lor, dar și celorlalți, că fac tot ce le stă în
putere să-și ajute copilul.
Cînd ne referim la copiii cu dizabilități , anumite elemente care intră în structura personalității lor –
imaginea și stima de sine – capătă o importanță deosebită, influențînd, în mare măsură, relațiile cu cei
din jur și, nu în ultimul rînd, acceptarea de sine. La mulți dintre copiii cu dizabilități fizice, intelectuale,
de văz sau de auz constatăm că imaginea de sine determină probleme de adaptare și integrare în mediul
educațional și social, sentimente de inferioritate, atitudine de evitare, tulburări de comportament,
nervozitate, anxietate etc.
• Copilul cu dizabilitate locomotorie vizibilă să fie încurajat și susținut în acțiunile sale, în scopul de a-i
întări convingerea că va putea fi un elev bun.
• Atitudinea constantă de valorizare va construi o stimă de sine favorabilă, cu rezultate evidente în
adaptarea și integrarea în procesul educațional.
• Satisfacerea nevoilor cu care se confruntă copilul (nevoi fundamentale legate de hrană, confort fizic,
securitate, nevoia de afecțiune, nevoia de intimitate etc.) vor preveni sau soluționa dificultățile de
autocontrol.
• Copilul crescut într-un mediu familial sănătos, susținut de o comunicare afectivă, căruia nu i se lezează
trebuința la apartenență și identitate (ceea ce se întîmplă în cazul copilului ce frecventează o instituție
de asistență și ocrotire), ar putea depăși o serie de probleme: complexe de inferioritate, negativism
nejustificat, sugestibilitate etc.
Așadar, implicarea timpurie a copilului cu cerințe educaționale speciale într-un mediu educațional și
aplicarea măsurilor de recuperare, compensare este soluția optimă pentru obținerea unui grad de eficiență cît
mai mare, dar, mai ales, pentru prevenirea apariției și consolidării fenomenelor negative.
7. Abilitățile sociale ale copilului
În procesul formării, copiii sînt învățați să aibă succes într-o gamă largă de situații, atît cu alți copii, cît și
cu adulții, inclusiv părinții și educatorii lor. Abilitățile de care au nevoie pentru a realiza sarcinile sociale se
numesc abilități sociale . Grupate în 5 mari domenii, abilitățile sociale se dobîndesc progresiv și se construiesc
una pe cealaltă:
• abilități care țin de limbajul corpului : contactul vizual, postura și expresiile faciale. Copiii privesc
spre partenerii lor de discuție pentru a arăta că ascultă și sînt atenți. De asemenea, ei pot folosi diferite
posturi specifice anumitor situații și pot comunica prin mimică emoții pozitive sau negative;
• calitățile vocii și folosirea adecvată a acesteia: tonalitatea. Un copil are, de obicei, o tonalitate plăcu –
tă, expresivă, prietenoasă. Volumul, debitul verbal și claritatea rostirii sînt celelalte aspecte din această
categorie;
• capacitatea de a realiza o conversație : obișnuința de a saluta și de a se prezenta, urmată de inițiativa
unei conversații prin punerea de întrebări simple sau prin realizarea unor afirmații simple;
• prietenia reprezintă, adesea, cea mai problematică abilitate socială. Ea este mult mai complexă decît
celelalte și se manifestă prin disponibilitatea de a oferi ajutor, de a-i invita pe ceilalți să realizeze activi –
tăți comune, de a-și exprima sentimentele sau de a face complimente, de a arăta înțelegere pentru cel
rănit sau care are o suferință;
• asertivitatea , un domeniu la care mulți dintre adulți au încă de lucrat (!), își are și ea bazele în educația
timpurie.
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
sugestie! Vegheați, așadar, ca discipolii dvs. să fie capabili a lua atitudine atunci cînd este vorba de
drepturile lor, fără a răni pe cineva. Învățați-i să știe cînd trebuie să ceară ajutor sau o informație,
să exprime o nevoie. Dar, mai ales, cum să o facă!
folosiți toate ocaziile pentru a le explica cum trebuie să reacționeze atunci cînd sînt “jigniți” de un
copil sau chiar agresați. De ex., puteți inventa și monta mici scenete în care copiii să joace un mic
rol, în scopul de a evidenția o anumită abilitate socială din gama asertivității.
Dacă veți constata că una sau mai multe categorii de abilități sociale nu sînt suficient dezvoltate,
aveți la dispoziție numeroase ocazii de a le “preda”. În afară de jocurile cu alți copii, folosiți filmele
vizionate, personajele din desenele animate etc. care pot reprezenta un model și contribui la crearea
de înțelesuri ale contextelor sociale.
Țineți minte cîteva reguli de învățare a abilităților sociale: “predați” cîte o abilitate, folosindu-vă de varii situații, pînă ce aceasta a fost însușită. faceți astfel încît “lecțiile” să fie scurte și distractive;
oferiți feedback exprimării/manifestării abilității respective în situații concrete de viață și oportunități
de a o exersa. Desigur, nu uitați să începeți cu ce este mai simplu pentru copii.
Despre autocontrol
Un pas important în educarea disciplinei copilului, între 3 și 6 ani, este creșterea capacității de autocontrol.
Sarcină destul de dificilă pentru părinți și educatori, dacă ne gîndim că trebuie stabilit un echilibru între nevoia
de independență a copilului la această vîrstă fragedă și necesitatea impunerii unor limite menite a forma un
comportament corect din punct de vedere social.
Prin noțiunea de autocontrol înțelegem capacitatea de a decide care este momentul potrivit și modalitatea
adecvată de exprimare a sentimentelor, precum și capacitatea de a selecta impulsul care trebuie urmat. Pare
o noțiune extrem de dificilă pentru un copil care abia a învățat să exploreze mediul și nu deține o experiență
de viață suficient de bogată pentru a-și putea gestiona emoțiile.
În perioada 3-5 ani, copilul are primul contact cu noțiunile de etică și morală , ale căror norme, de multe ori,
vin în contradicție cu impulsurile lui și impun un control asupra emoțiilor și dorințelor imperioase. În aceste
condiții, un control extern exagerat, exercitat de părinți și educatori, poate crea efectul contrar, stîrnind agresivi –
tatea copilului și generînd tensiuni între el și adulții din anturajul lui (copilul poate deveni obraznic, neascultător,
provocator). De asemenea, neconturarea unor limite sau o educație prea laxă, care lasă lucrurile la bunăvoința
copilului, poate produce disfuncții comportamentale serioase, mult mai dificil de corectat.
Primul pas în găsirea unui echilibru educațional menit să dezvolte autocontrolul copilului este înțelegerea
de către educatori (și părinți, bineînțeles) a faptului că un comportament inadecvat al copilului este o ocazie
prețioasă de a-l remedia. Prin urmare, nu vom trata aceste conduite ca fiind negative, ci, mai curînd, ca pe
o oportunitate.
există cîțiva indicatori de care puteți ține cont atunci cînd abordați educarea autocontrolului la copil:
1. Asigurați-vă că înțelege ce înseamnă o regulă și care este utilitatea ei. Dacă vă rezumați doar la a-i spune nu este voie!
sau Încetează! , copilul nu va percepe motivul pentru care trasați această limită și își va
simți libertatea îngrădită. Prin urmare, trebuie să alocați timp explicațiilor menite a-l face să înțeleagă
de ce un comportament este inadecvat și să vă asigurați că a pătruns sensul acestuia prin întrebări și
exemple.
2. Încercați să aflați de ce copilul și-a pierdut controlul, atunci cînd acest lucru se întîmplă: nu i-a plă –
cut un anumit loc sau o anumită situație, comportamentul dvs. a fost exagerat și aceasta este singura
manieră în care a putut răspunde. Îl puteți ajuta să dezvolte comportamente optime doar identificînd
cauzele pierderii controlului. De aceea, trebuie să dați dovadă de răbdare, să-l observați în contexte de
44 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
viață cît mai variate: o conduită care nu se manifestă niciodată acasă poate să se manifeste la grădiniță,
în colectiv, pe terenul de joacă. Din acest motiv, colaborarea cu părinții este extrem de indicată.
3. Ajutați copilul să își recapete autocontrolul. Veți realiza acest lucru numai dacă veți demonstra calm și
tact atunci cînd observați la el probleme în gestionarea emoțiilor. În felul acesta îi oferiți și un exemplu
de autocontrol. Tatonați terenul și stabiliți ce îl poate ajuta să își redobîndească autocontrolul. Unii
copii pot fi receptivi la îmbrățișări, alții – la distrageri, la implicare într-o nouă activitate. Ei pot fi
temperați și printr-o discuție pe un ton calm și blînd.
Cu timpul, odată cu interiorizarea și înțelegerea regulilor, copilul va fi tot mai apt să își gestioneze impul –
surile, în special dacă adulții din jurul său au dat dovadă de echilibru, răbdare în a-l învăța cum să realizeze
acest lucru.
8. Disciplinare pozitivă
Concepte:
– disciplinare – învățarea comportamentului dorit în paralel cu eliminarea comportamentului inadecvat,
prin metode specifice;
– pedeapsă – exercitarea asupra copilului a unui control exterior, prin forță, cu scopul de a modifica un
comportament problematic.
Disciplinarea copilului ar trebui să fie:
– fermă – consecințele urmează a fi clar formulate și apoi aplicate atunci cînd are loc un comportament
neadecvat;
– corectă – consecințele trebuie să corespundă cu comportamentul neadecvat. În caz de recurență a
comportamentului neadecvat, consecințele urmează a fi anunțate din timp, astfel încît copilul să știe
ce s-ar putea întîmpla;
– prietenoasă – atunci cînd îi arătați copilului că se comportă nepotrivit și îi aduceți la cunoștință conse –
cințele posibile, recurgeți la un stil de comunicare prietenos, dar ferm. Încurajați-l să rețină ce are de
făcut pentru a evita anumite urmări. Reveniți asupra antrenamentului de a fi bun și lăudați-l pentru
comportamentul corect.
disciplina pedeapsa
• Pune accent pe ceea ce copilul trebuie să facă;
• este un proces continuu;
• oferă exemple demne de urmat;
• dezvoltă autocontrolul;
• îl ajută pe copil să se schimbe;
• are caracter pozitiv;
• îi permite copilului să se afirme;
• dezvoltă capacitatea de a gîndi a copilului;
• dezvoltă respectul de sine;
• formează comportamentul adecvat.• Pune accent pe ceea ce copilul nu trebuie să facă;
• are loc o singură dată;
• insistă asupra respectării ordinelor;
• descurajează independența;
• are sens numai pentru adult;
• are caracter negativ;
• îl forțează pe copil să fie cuminte;
• ia deciziile în locul copilului;
• reduce respectul de sine;
• condamnă comportamentul neadecvat.
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
principii de disciplinare:
• adultul se manifestă pozitiv;
• sînt stabilite regulile de comportament, dar și consecințele, atît pentru conduite adecvate, cît și pentru
cele indezirabile;
• copiii care respectă regulile primesc semnale pozitive: recompense morale, mai mult timp liber, anumite
privilegii etc.;
• copiii care nu respectă regulile primesc semnale negative: nu sînt lăsați să ia pauze, sînt ținuți mai mult
asupra temelor etc.;
• consecințele ar trebui să urmeze imediat comportamentul;
• regulile și consecințele respectării/nerespectării lor sînt negociate cu copiii;
• se pornește de la premisa că, dacă vor, copiii se pot purta decent și responsabil;
• responsabilitatea copilului trebuie subliniată în mod constant;
• sprijinirea copilului în a face ceea ce este bine, în a face alegeri bune.
ghid de disciplinare pozitivă
1. Copilul obraznic este un copil descurajat, care are o idee distorsionată despre modul de atingere a
scopului principal – acela de a aparține . Ideile eronate duc la comportamente deviante.
2. Pentru a ajuta copilul să-și dezvolte un sentiment sănătos de apartenență, astfel ca motivația pentru
comportamentul deviant să dispară, utilizați încurajarea, sărbătoriți fiecare pas înspre îmbunătățire,
nu vă focalizați pe greșeli.
3. Un mod eficient de a-l ajuta să se simtă încurajat este să petreceți ceva timp „în doi’’. Mulți educatori
au observat schimbări în comportamentul copilului-„problemă” după un schimb de păreri de 5 minute
despre modul în care le place să se distreze.
4. Oferiți-le copiilor preocupări cu semnificație. În numele experienței, unii educatori le cer să facă lucruri
mult prea simple, pe care le pot îndeplini singuri și fără prea mult efort. Copiii simt că aparțin/fac
parte dintr-un grup doar atunci cînd știu că pot contribui în mod real la realizarea unei sarcini.
5. Decideți împreună ce trebuie făcut. Urmăriți ca fiecare copil să facă mereu altceva, să nu-și reducă activi –
tatea la una și aceeași sarcină. Atunci cînd sînt incluși în luarea deciziilor, copiii dau dovadă de încredere,
motivație și entuziasm.
6. Debarasați-vă de ideea că pentru a-i face pe copii să procedeze bine sau să realizeze un lucru bine, mai
întîi trebuie să-i faceți să se simtă rău.
7. Pedeapsa va fi oportună doar dacă intenționați să-l liniștiți pentru moment, însă reacțiile secundare ar
putea fi: resentimentele, rebeliunea, răzbunarea, retragerea.
8. Sugerați-le copiilor că greșelile sînt un bun prilej de a învăța! O cale în acest sens este și recuperarea
dvs. conform celor 3 r după ce ați comis o greșeală:
– Recunoașteți greșeala ;
– Reconcilierea : fiți gata să spuneți Îmi pare rău, nu-mi place cum am făcut față acestei situații ;
– Rezolvarea : concentrați-vă pe soluții, renunțați la acuze.
Această tactică este eficientă numai dacă respectați întocmai pașii prezentați.
9. Axați-vă pe soluții și nu pe consecințe. Mulți adulți încearcă să deghizeze pedeapsa numind-o consecință
logică . Implicați copiii în găsirea de soluții rezonabile la problemă.
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Cum trebuie ajutat copilul să însușească un comportament
1. Definiți clar comportamentul pe care
doriți să-l învețe copilul.Spălatul pe mîini înainte de masă.
2. Descompuneți în pași mici compor –
tamentul respectiv.Ridicarea mînecilor, pornirea robinetului, udarea mîinilor, să –
punirea mîinilor, clătirea mîinilor, ștergerea mîinilor, aranjarea
mînecilor.
3. Folosiți îndrumarea:
– fizică;
– verbală;
– prin modelare.Luați mîinile copilului în mîinile dvs. și executați mișcările necesare
spălării pe mîini: acum ne spălăm; acum ne ștergem . Observarea
spălatului pe mîini la alții.
4. Recompensați aproximările succesive
ale comportamentului dorit.Recompensați copilul chiar dacă nu se șterge pe mîini, ci doar se
atinge de prosop.
5. Ignorați aproximările succesive ale
etapelor anterioare.Dacă știe să se șteargă pe mîini, recompensați-l numai atunci cînd
execută bine etapa respectivă.
6. Retrageți treptat îndrumarea dvs. Dacă știe care sînt etapele spălării pe mîini, nu-l mai îndrumați.
7. Recompensați la intervale neregulate. Recompensați spălatul pe mîini doar din cînd în cînd.
9. Încă o dată despre importanța jocului
În copilărie jocul constituie principalul mijloc de dezvoltare în următoarele domenii: fizic, cognitiv, social,
emoțional și lingvistic . Pare greu de crezut că jocurile cu păpușile și cuburile îi vor ajuta pe copii să se transfor –
me în adulți! Însă jucîndu-se, ei își dezlănțuie creativitatea și imaginația, învață să gîndească și să se descurce
în situații problematice, își formează noi aptitudini, își dezvoltă personalitatea și stabilesc o bază importantă
pentru învățare.
sugestie! Dacă vă transformați în observatori tenace ai copiilor, puteți vedea “pe viu” cum încep să
dobîndească prin joc noi aptitudini. ca educatori, îi puteți ajuta doar dacă reușiți să vă dați seama
de stadiul de acumulare în care se află. La început, preșcolarul mic se joacă manevrînd obiectele, apoi
își dezvoltă imaginația și imită rolurile adulților: “de-a doctorul”, “de-a mama și tata” etc. abia în
jurul vîrstei de 5-6 ani descoperă jocul cu reguli și învață să creeze relații armonioase cu ceilalți
copii, să se supună regulilor; toate acestea îl vor ajuta să se integreze în societate și să își dezvolte
personalitatea.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale jocului constă în "disponibilitatea" acestuia de a fi utilizat
ca instrument al educației . În timp ce se joacă, copilul învață formele, culorile și dimensiunile obiectelor,
precum și modalitățile prin care părțile componente se îmbină și alcătuiesc un întreg. T reptat, el învață să își
facă planuri de acțiune, să dezvolte strategii, să evalueze situația și să identifice soluții la diverse probleme.
dezvoltarea fizică și a aptitudinilor motorii prin joc
În primul rînd, jocul este un mijloc de dezvoltare fizică și refulare a energiei – copilul își fortifică mușchii
și, concomitent, descoperă gustul pentru performanță. La aceasta vîrstă, este recomandabil a petrece cea mai
mare parte din timpul acordat jocului afară, în aer liber.
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
sugestie! există numeroase jocuri ( înșiratul mărgelelor pe ață etc.) în cadrul cărora copilul își
dezvoltă aptitudinile motorii, care îl vor ajuta ulterior să scrie. acesta poate fi un motiv în plus de
a-i implica și pe băieți într-o asemenea activitate!
dezvoltarea imaginației prin joc
Utilizîndu-și imaginația și “dramatizînd” anumite situații prin joc, copilul reușește să își testeze dorințele,
temerile și speranțele, fără riscul de a fi judecat și restricționat de limitările lumii reale. Lumea imaginară se
află în totalitate sub controlul lui și îi va satisface nevoia de independență.
sugestie! folosindu-și creativitatea, copilul învață să anticipeze și să aibă anumite așteptări – ima –
ginarea evoluției unor evenimente face parte din exersarea gîndirii. nu limitați creativitatea co –
piilor: cei care sînt restricționați și nu își pot folosi imaginația în joc sînt privați de experimentarea
sentimentului de speranță!
dezvoltarea aptitudinilor matematice și de rezolvare a problemelor
Construcțiile realizate din cuburi și rezolvarea puzzle-urilor îl ajută pe copil să învețe concepte matematice
de bază și să acumuleze experiență în rezolvarea situațiilor problematice.
sugestie! Încurajați astfel de jocuri. Discutați cu copilul și fiți-i partener de joacă!
dezvoltarea limbajului
Ascultînd, copiii învață elemente de vocabular, gramatică și sintaxă fără a-și da seama: este suficient un
mediu propice, de interacțiune cu adulții. Jocurile care contribuie la dezvoltarea limbajului sînt cele cu ma –
șinuțe și animale, precum și jocul cu păpușile.
sugestie! Stimulați copiii să vă povestească evenimentele prin care au trecut (de ex., cum au petrecut
weekend-ul sau vacanța), dar și să creeze propriile scenarii (de ex., cum ar vrea să își sărbătorească
ziua de naștere).
dezvoltare socială și morală prin joc
Elementul-cheie în dezvoltarea socială a copilului este jocul cu reguli, prin intermediul căruia acesta învață
ce reprezintă parteneriatul, munca în echipa și “fair play”. Interesant este faptul că, deși, în general, mediul
familial presupune reguli flexibile, în cadrul jocului abaterile nu sînt tolerate, fiind aspru penalizate de către
participanți.
sugestie! Țineți minte că maniera de joc scoate la iveală forța sau slăbiciunea morală a copilului – se
îmbufnează pentru că nu a cîștigat sau își bate joc de copiii mai mici, manipulează ori părăsește jocul
atunci cînd nu cîștigă, trădează neînțelegerea simțului dreptății și echității sociale, precum și cel al
parteneriatului și al cooperării. aceste atitudini morale se dezvoltă devreme și continuă să se fortifice
prin “lecții morale”. n u ezitați să i le dați, dar mare atenție cum o faceți: fără să-l moralizați!
dezvoltarea personalității prin joc
Învățarea respectării regulilor presupune cooperarea cu alți copii. Din aceste interacțiuni copilul învață să
perceapă calitățile și defectele celorlalți. Astfel, el își dezvoltă sensibilitatea, egoismul, încăpățînarea, aroganța,
altruismul – trăsături de personalitate care îi diferențiază pe copii la această vîrstă.
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
sugestie! invitați copiii să se includă în joc, chiar și pe cei care în mod obișnuit „stau cuminte la
locul lor”. nu uitați de importanța acestei activități pentru dezvoltarea unei personalități agreabile.
S-a constatat că micuții care nu se joacă cu semenii lor își dezvoltă personalitatea în mod deficitar.
10. Traista cu povești în educația timpurie
Vechea și universala atracție a copiilor pentru povești le face o sursă de informație dinamică și plină de
semnificație, precum și un mijloc ce asigură un mediu eficient pentru comunicare (inclusiv terapeutică sau
cu mesaje educaționale). Popularitatea de care se bucură basmele și legendele, poveștile și istorioarele atestă
locul unic pe care acestea le au în fantezia copiilor.
modalități de a povesti
– Inventați-le copiilor mici scurte povestioare folosindu-vă de jucăriile lor, arătîndu-le pe măsură ce sînt
menționate și executînd anumite activități simultan cu descrierea lor verbală: o păpușă care-și dezvăluie
pățaniile sau un ursuleț care vorbește despre viața sa din pădure.
– Folosiți teatrul de păpuși. Starea de spectator poate contribui la reținerea unui volum mai mare de
informații.
atenție!
– Poveștile și povestirile trebuie alese în concordanță cu particularitățile de vîrstă și dezvoltarea psiho-
individuală a copiilor.
– Se recomandă ca povestea să fie spusă la finele unui joc mai îndelungat sau după masă.
– Respectați ordinea cronologică a evenimentelor din poveste.
– Imaginile folosite trebuie să fie clare și concise, simple și accesibile copiilor.
– Pentru ca expunerea să aibă succes în fața copilului, trebuie să vă transformați în mici „actori”, să
fiți cît mai expresivi.
– Vocea și tonul sînt mijloacele cele mai importante de care trebuie să faceți uz pentru a sublinia unele
stări afective.
– Vocea trebuie ajustată la fiecare personaj: atunci cînd imitați vocea lupului din povestea capra cu
trei iezi, o veți îngroșa, iar atunci cînd o imitați pe cea a caprei-mamă, o veți "înzestra" cu tonalități
calde, duioase.
– Mimica și gestica contribuie la mărirea expresivității poveștii, la stabilirea unui contact mai viu între
povestitor și ascultător.
– Prezentarea poveștii poate fi însoțită de puțin “joc”, de puțină interpretare. Dacă un personaj
ciocănește într-o ușă sau poartă, ciocăniți în mobilă, dacă miroase o floare – inspirați și suspinați de
plăcere, dacă mănîncă bine – neteziți-vă ușor burta. Personajele negative pot vorbi în șoaptă. Acest
procedeu este prelucrat de copil mai ușor decît țipatul. Nu răspundeți la întrebările puse de copii în
timpul povestitului. Priviți-i înțelegător și continuați. Dacă insistă cu întrebările, nu este exclus să fi
pierdut firul poveștii sau… că dvs. înșivă v-a zburat gîndul de la poveste la treburile care vă așteaptă.
Pentru a preveni întreruperea povestitului, stabiliți de la bun început cînd se vor pune întrebări.
Cum spuneți povești
– Dacă nu vă implicați cu adevărat în proces, mai bine nu povestiți (copilul oricum va observa că nu
sînteți autentic).
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
– Primele cuvinte îi pot fermeca pe copii, dacă le demonstrați că sînteți pe deplin cufundat în atmosfera
poveștii: în acea clipă li se derulează în fața ochilor toate evenimentele pe care le redați.
– Înainte de a începe povestirea, îndreptați-vă spatele, țineți bărbia ușor ridicată și priviți-i pentru cîteva
momente.
– Începeți cu… o mică pauză, în timpul căreia priviți înainte și așteptați ca tăcerea să inducă liniștea
plină de curiozitate, proprie unei ascultări sănătoase.
– După formula de început, pe care o rostiți rar și cu o tonalitate joasă, faceți din nou o mică pauză.
Exemplu de formulă de început:
a fost odată ca niciodată, pe vremea cînd puricele se potcovea cu nouăzeci și nouă de oca de fier și balaurii cu
cîte douăsprezece capete umblau prin lume, iar piticii și zînele erau prieteni cu oamenii, peste nouă mări, nouă
țări și nouă păduri….
Exemplu de formulă de sfîrșit:și-am încălecat pe o șa și am spus povestea așa, și-am încălecat pe o lingură cu coada scurtă, să trăiască cine-ascultă!
vîrsta copiilor și povestea
atenție!
O parte din poveștile clasice au un sfîrșit tragic sau violent. Acesta are consecințe nefaste asupra dezvoltării
psihoafective a copilului. Frica, anxietatea, fobia specifică, izolarea sînt cîteva dintre urmări.
Textele pe care le povestim ori le citim copilului vor fi alese cu mult discernămînt. Materialul trebuie să
răspundă unor nevoi specifice vîrstei, adică să-l hrănească pe copil fizic (corpul crește armonios numai cînd
acesta este fericit), sufletește și spiritual.
• Pentru copiii de -2 ani veți selecta scurte cîntece, versuri ritmate, povești de 7-8 fraze (de ex., Povestea
ridichii ), scurte povestiri în versuri.
• Copiii de 2- ani nu sînt atenți la conținut, ci la vocea care "pictează" imaginile. Cîntați, recitați, po –
vestiți recurgînd la mimică și gestică, la diverse păpuși. Încercați să excludeți finalul tragic sau violent:
aveți voie să-l modificați pentru menținerea echilibrului emoțional al copiilor.
• Pentru copiii de 2-4 ani folosiți variante simplificate ale poveștilor clasice, reduse ca dimensiuni, și
rostiți mai rar decît pentru un copil de 5-6 ani. E bine să puneți cartea în fața copilului cu respect
pentru conținut și obiectul în sine, așa încît copilul să trăiască și el respectul pentru ea.
• Copiii de - ani. Către vîrsta de 5 ani, copiii cer insistent să le povestim aceeași istorioară cu ace –
leași cuvinte. În caz contrar, ne reproșează că am spus altfel decît în ajun. Repetarea exactă le dă un
sentiment de siguranță. Spuneți-le povești mai lungi și rugați-i să deseneze ceea ce le-a plăcut, dar și
să povestească.
11. Inteligența emoțională în educația timpurie
Concepte:
– inteligență emoțională – un set de abilități ce implică perceperea și exprimarea propriilor emoții, cu –
noașterea și înțelegerea afectivității celorlalți, adaptabilitate, controlul impulsurilor și dispoziția generală
de a vedea partea pozitivă a vieții;
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
– afectivitate – un nivel al existenței unde totul este doar trăit de individ, și nu cunoscut în mod
conștient;
– sentimente, pasiuni – forme complexe ale afectivității cu rol pregnant adaptativ pentru individ;
– emoții – evaluări ale subiectului privind semnificația unui eveniment sau a unei situații.
sentimente emoții
Empatie, compasiune, cooperare, iertare, fericire,
iubire, respect, acceptare, singurătate, vinovăție.Bucurie, teamă, iritare, furie, rușine, frică, mulțumire, triste –
țe, mînie, surpriză, durere, supărare, plictiseală, mîndrie.
Perioada optimă de însușire a abilitaților emoționale, și deci de dezvoltare a inteligenței emoționale, începe
chiar în primii ani de viață. Viața de familie și experiențele din grădiniță constituie cea dintîi școală a emoțiilor
oricărui copil, întrucît în aceste medii el învață să recunoască atît emoțiile proprii, cît și reacțiile celorlalți la
emoțiile sale, exprimarea facială a emoțiilor (ex., să decodifice o frunte încruntată ca semn de îngrijorare sau
supărare, un zîmbet ca semn al bucuriei etc.), modalități de răspuns la emoțiile celor din jur; precum și să
gîndească aceste emoții și să își aleagă reacțiile; sa citească și sa își exteriorizeze speranțele și temerile. Această
școală a emoțiilor nu înglobează doar ceea ce spun sau fac persoanele apropiate și educatorii, ci și modele
legate de modul în care adulții își gestionează propriile emoții.
Maturizarea afectivă a copilului include imaginea de sine, siguranța emoțională, capacitatea de a se adapta
la stres și la schimbare, abilitatea de a socializa și a învăța etc.
Dezvoltarea inteligenței emoționale contribuie la creșterea armonioasă și echilibrată a micuților, la îmbu –
nătățirea unor aspecte importante de personalitate, precum:
• abilități de comunicare;
• motivație;
• voință;
• empatie;
• încredere în sine;
• respect de sine;
• respect față de ceilalți;
• gestionarea sentimentelor;
• autocontrol, educarea emoțiilor;
• gestionarea și depășirea emoțiilor care îi inhibă (prin identificarea, recunoașterea și conștientizarea lor);
• menținerea emoțiilor care îi ajută sa își păstreze echilibrul interior.
copilul inteligent din punct de vedere emoțional:
• este conștient de emoțiile sale și vorbește liber despre ele;
• recunoaște emoțiile celor din jur;
• comunică ușor despre ceea ce îl interesează sau îl preocupă;
• știe sa spună nu fără să îi rănească pe ceilalți;
• are comportamente rezonabile, chiar și atunci cînd lucrurile nu merg așa cum și-ar dori, și nu aban –
donează o activitate, nici atunci cînd devine dificilă;
• are bine dezvoltat sistemul motivațional – de pildă, nu face unele activități doar pentru că i s-a cerut
să le facă sau pentru că este supravegheat, ci pentru că a înțeles beneficiile și utilitatea acestora pentru
propria dezvoltare;
• este sigur pe el în majoritatea situațiilor, iar atunci cînd simte că nu se descurcă, cere ajutor;
• se adaptează rapid la situații/persoane noi;
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
• nu îi este teamă să pună întrebări sau să își pledeze preferințele;
• are prieteni cu care se relaxează și de la care învață modele noi de comportament.
emoțiile pentru fiecare etapă de vîrstă
Între 2 și 4 ani, copiii încep să vorbească despre propriile emoții, identifică și diferențiază expresiile faciale ale
emoțiilor de bază (furie, tristețe, frică și bucurie), manifestă accese violente de furie și teamă de separare.
De la 4 la 5 ani, copiii identifică și diferențiază expresiile faciale ale mai multor emoții, precum furia,
tristețea, frica, bucuria, rușinea, mîndria, vina – chiar după tonul vocii.
De la 5 la 7 ani, preșcolarii pot lua în calcul și factorii situaționali, nu doar expresiile faciale (un „zîmbet amar”).
Exprimarea adecvată a emoțiilor este foarte importantă în cadrul interacțiunilor sociale, deoarece contri –
buie la menținerea lor.
Exprimarea neadecvată de către copii a emoțiilor negative, prin agresivitate fizică sau verbală, determină
izolarea acestora.
12. Modalități de dezvoltare și stimulare a inteligenței emoționale
în colaborare cu copiii
Copiii pot fi învățați să-și ajusteze modul în care își exprimă emoțiile și în care îi ascultă pe ceilalți, con –
centrîndu-se pe următoarele 4 aspecte: ce observă, ce simt, ce nevoi au și ce anume cer.
Obiectivele: a) conștientizarea, identificarea propriilor emoții; b) înțelegerea și aprecierea emoțiilor
celorlalți; c) exprimarea, exteriorizarea emoțiilor și d) conștientizarea corespondenței dintre situație, sentimente
și consecințe pot fi realizate prin următoarele activități:
1. Elaborați Panoul dispozițiilor , care poate fi completat dimineața (copiii își identifică dispoziția cu care
au venit la grădiniță), după o activitate (copiii identifică emoția trăită lîn adrul activității) sau în orice
alt moment al zilei. Puneți-le la dispoziție reprezentări ale emoțiilor, în funcție de vîrsta lor: imagini
cu expresii faciale și mutrițe, imagini ce pot fi asociate cu emoții, culori ce pot exprima stări și emoții,
etichete ale emoțiilor.
2. Activitate Pușculița cu emoții :
a. Copiii vor extrage din pușculiță imagini cu copii sau adulți și vor realiza o scenetă “mută”, prin
mimică și pantomimă, pentru ca ceilalți să identifice emoția sau starea redată.
b. Copiii vor extrage din pușculiță imagini ce reprezintă emoții și vor descrie situații în care le-au trăit.
c. Copiii vor extrage din pușculiță imagini cu situații, circumstanțe, contexte ce trezesc sentimente și
emoții și vor identifica sentimentele și emoțiile redate de acestea.
d. Copiii vor extrage din pușculiță imagini cu situații dificile, problematice ce necesită căutare de
soluții. Încurajați-i să le analizeze critic, să identifice stările celor implicați, să anticipeze consecințele,
să găsească soluții. Exemple de provocări: ce credeți că s-a întîmplat? cine/ce a cauzat situația? ce
simte fiecare din cei implicați? care ar fi urmările? cum ar mai fi putut proceda? cum ar putea corecta
situația? c um s-ar simți dacă ar face-o? Dacă ați fi în locul lui/ei, ce ați fi făcut?
3. Citiți-le copiilor povești, poezii, povestioare cu expresivitate, cu implicație emoțională, folosind
activ mimica, pantomima. Analizați emoțiile aplicînd algoritmul observă–descrie–simte–compară–
argumentează.
4. Încurajați copiii să confecționeze din materiale reciclabile, hîrtie colorată, semințe, resturi vegetale
imagini sau mutrițe ce ar reprezenta dispoziția părinților.
5. Activitate continuați enunțul : încurajați copiii să continue enunțul prin a alege fie cartonașul cu expresia
facială, fie cartonașul cu eticheta emoției ce ar corespunde răspunsului. Exemple:
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
• „Atunci cînd mama îmi cumpără o carte, mă simt…”;
• „Atunci cînd colegul mă jignește, mă simt… ”;
• „Atunci cînd mă joc cu jucării, mă simt…”;
• „Atunci cînd cineva îmi strică castelul, mă simt…”;
• „De fiecare dată cînd sînt ajutat, mă simt…”.
6. Activitate ce faci atunci cînd…: invitați copiii să participe la discuții, adresîndu-le întrebări provocatoare.
Ex.: ce faci atunci cînd îți este frică? c um te comporți? La cine apelezi?
7. Activitate am învățat să zbor : invitați copiii într-o călătorie "pe aripile vîntului": Dacă, printr-o mi –
nune, am putea zbura, ce colțișor al lumii ați alege ca destinație? ce sentimente v-ar trezi acest zbor? Dacă
ați putea lăsa în urmă unele emoții, stări, care ar fi acestea? Dacă visele ar prinde aripi, care dintre ele ați
dori să vi se împlinească? Dacă ați putea zbura, ce pasăre v-ar plăcea să fiți? În timpul activității puteți
"ateriza" de cîteva ori pentru a prinde la puteri, la locurile de popas discutîndu-se despre ceva.
8. În faza în care copiii învață despre emoții și încă nu știu denumirea lor, recurgeți la reflectarea senti –
mentelor, adică în loc să-i întrebați cum se simt, răspunsul fiind „nu știu”, identificați inițial emoția și
apoi transpuneți-o sub formă de întrebare sau afirmație.
Exemple:
1. Copilul: nu pot să îmi leg șiretul .
Educatorul/educatoarea: Pare să îți fie greu sau îți este greu , sau te simți neputincios(oasă) acum .
2. Copilul: nu pot desena, nu-mi iese bine .
Educatorul/educatoarea: Se pare că ești necăjit(ă ) sau ești supărat(ă) ?.
în colaborare cu părinții
– Pentru observarea dinamicii relațiilor pe care copiii le dezvoltă cu ajutorul conceptelor inteligenței
emoționale, părinții și micuții vor primi teme de casă, care vor fi discutate ulterior fie în cadrul unor
ședințe cu părinții, fie individual.
– Încurajați copiii să deseneze acasă, împreună cu părinții, imagini ce ar reprezenta paleta de emoții.
– Invitați părinții să participe la completarea Panoului dispoziției .
– În cadrul unei ședințe cu părinții, desfășurați o activitate ce ar stimula identificarea și exprimarea
emoțiilor și a sentimentelor.
– Prin discuții individuale, identificați modalitatea de exprimare a emoțiilor și sentimentelor în cadrul
familiei.
– Încurajați părinții să își exprime verbal dragostea față de copil.
– Încurajați părinții să conștientizeze, să recunoască emoțiile copilului.
– T ransmiteți prin diferite mijloace mesajul: emoțiile pozitive și negative sînt o parte normală a vieții.
în colaborare cu sine
Pentru a identifica corect emoțiile copiilor și pentru a-i ajuta să le exprime în mod adecvat, utilizați ur –
mătoarele strategii:
recompensați copilul – consolați-l dacă este trist, empatizați cu el dacă este furios, încarajați-l dacă îi
este frică;
evitați dezaprobările atunci cînd copilul este trist, transmiterea mesajului că ar trebui să se simtă rușinat
de manifestările de furie sau ironizările pe seama fricii, deoarece în acest mod îl pedepsiți;
nu desconsiderați emoțiile copilului: dacă exprimă tristețe, nu îi cereți să se înveselească; dacă exprimă
furie, nu îi spuneți că lucrurile nu sînt așa grave precum par; dacă exprimă frică, nu îi spuneți să se
elibereze de ea;
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
nu neglijați emoțiile copilului;
nu reacționați exagerat la emoțiile copilului.
Alături de părinți, dvs. sînteți cei care contribuiți la dezvoltarea abilităților emoționale ale copiilor prin:
– reacțiile la emoțiile exprimate de copii;
– discuții despre emoții;
– practicarea propriilor emoții în prezența copiilor.
Modul în care reacționați la exprimarea emoțională a copiilor determină exteriorizarea sau inhibarea
emoțiilor viitoare ale acestora.
Expresivitatea dvs. emoțională devine pentru ei un model în ceea ce privește exprimarea emoțională.
exemplu : Dacă manifestați frecvent emoții negative, copiii le vor manifesta și ei, datorită expunerii repetate
la acestea.
Discutînd cu copiii problemele legate de emoții, adulții le vor demonstra că le susțin și le acceptă, ceea ce
contribuie la conștientizarea de către micuți a stărilor emoționale pe care le experimentează.
exemplu : Cadrele didactice convinse de faptul că emoțiile, în special cele negative, nu trebuie abordate deschis
le pot induce copiilor ideea că acestea nu trebuie exprimate, ceea ce le afectează capacitatea de reglare emoțională.
Recomandări practice:
– Fiți un model de conștientizare, identificare și exprimare a emoțiilor.
– Aveți curajul de a recunoaște trăirea unor sentimente și emoții, stabiliți ce anume le determină, observați
cum vă comportați pe fundalul lor, gîndiți-vă ce ați putea face pentru a diminua consecințele.
– Arătați prin propriile acțiuni ce înseamnă să fii empatic.
– Fiți sinceri cu copiii.
– Evitați critica excesivă, comentariile umilitoare, persiflările.
– Evitați calificativele negative (leneș, prost, egoist etc.).
– Subliniați micile succese ale copiilor, pentru creșterea încrederii în forțele proprii.
– Evitați să coalizați cu copilul “victimă” pentru a-l pedepsi pe “inamic”; clarificați situația, validați
emoțiile, demonstrați calea de soluționare.
– Canalizați-vă efortul spre analiza propriile acțiuni și emoții, nu pierdeți timpul criticîndu-i pe alții.
– Învățați sa vă relaxați cînd simțiți ca autocontrolul vă cam joacă feste.
– Încercați să faceți haz de necaz în situații de criză.
– Arătați că vă respectați respectînd sentimentele celorlalți.
atenție!
– Copiii sînt mai exacți în definirea emoțiilor cu ajutorul etichetelor verbale decît cu ajutorul expresiilor
faciale, în mod special pentru frică și dezgust. Fără o etichetă verbală, s-ar putea să nu realizeze că
acel comportament provoacă o emoție.
– Copiii denumesc expresiile faciale cu mai multă precizie decît descriu cauzele și consecințele emoțiilor.
– În dezvoltarea inteligenței emoționale țineți cont de tipul de personalitate al copilului. Copilul ex –
trovert va reacționa mai rapid, va asimila mai ușor abilitățile de identificare și exprimare a emoțiilor
decît copilul introvert.
– Copilul care a primit afectivitate expresivă de la îngrijitori (părinți, bunici etc.) va dezvolta favorabil
abilitățile de exprimare. Copilul care vine dintr-un mediu familial cu părinți anesteziați emoțional
se va acomoda mai dificil în activitățile recomandate.
sugestie! Nu forțați nota! Veți stimula schimbarea prin propriul exemplu.
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Copiii sînt diferiți și nu pot fi comparați decît cu ei înșiși. Totuși, ei au în comun cîteva lucruri esențiale:
toți au nevoie de dragoste, de securitate, de îngrijire și de exercițiu; toți simt nevoia de recunoaștere și acceptare;
toți caută un sprijin în adult și au nevoie de un anumit control din partea acestuia pe măsură ce își dezvoltă
încrederea în sine și dobîndesc propria experiență.
13. Anxietățile copiilor – mit sau realitate?
concepte:
– fobie – frică identificată și persistentă, excesivă sau irațională, declanșată de prezența sau anticiparea
unui anumit obiect sau situație;
– frică – stare de afect, adică o emoție de mare intensitate, cu durata mai mult sau mai puțin scurtă, care
apare și se manifestă în fața unui pericol cu semnificație vitală reală;
– anxietate – stare de neliniște.
Motive pentru care copiii pot deveni anxioși:
– dispoziția de a fi mai tensionat este transmisă de familie;
– afecțiunile fizice (ex., astmul declanșează frica de a avea un atac grav, de a se îmbolnăvi incurabil sau
chiar teama de moarte);
– teama de a arăta “diferit” de ceilalți (ex., copiii cu dizabilități);
– problemele din familie, conflictele/certurile frecvente, violențele;
– experiențele neplăcute cu amprente pentru viitor (ex., cîine excesiv de jucăuș, cădere din leagănul din
curte, izbire de un val puternic la mare);
– confruntarea cu situații noi sau nefamiliare, neînțelese: apariția unui frate sau a unei surori, schimbarea
locuinței, începutul frecventării grădiniței;
– unele povești și emisiuni televizate, inclusiv pentru copiii mici, care pot fi neașteptat de
înfricoșătoare;
– situații din viața reală: accidente (ex., copilul rămîne blocat în ascensor, este martorul unui accident
rutier); o încăierare cu prietenul; acțiuni necugetate din partea fraților sau a surorilor, care pot provoca
visuri urîte. Copiii își amintesc de aceste visuri înainte de somn, motiv pentru care au dificultăți în
adormire;
– pedepsele aplicate de adulți (ex., închiderea copilului în WC, în cămară).
De ce anume se tem copiii?
Pînă la 2 ani, pe copii îi deranjează mult despărțirea de părinți sau de persoanele care au grijă de ei, zgo –
motele puternice, prezența unor persoane străine.
La vîrsta de 2-3 ani, deseori apare frica de întuneric. Personajul principal al visurilor este lupul. Imaginea lui
înspăimîntătoare devine "chiriașa" acestora în urma vizionării poveștilor, chiar și a Scufiței roșii. Lupul este visat
și de copiii cărora le este frică de atitudinile agresive și autoritare ale părinților (mai ales ale tatălui), de pedepsele
lor. În afară de aceasta, lupul se asociază cu durerea fizică, "declanșată" de mușcătura imaginată a acestuia. La
sfîrșitul anului doi de viață în visurile urîte "se strecoară” Baba Cloanța, care reflectă probleme în relațiile cu o
mamă severă, mai puțin gingașă, adeptă a pedepselor. Furînd copiii “neascultători”, Baba Cloanța îi duce în lumea
sa, o lume rea, unde domnește violența, nedreptatea și neîndurarea. Iată de ce, pentru a-i proteja de coșmarurile
de noapte, copiii de 2 ani își roagă insistent părinții să-i omoare pe lup și pe Baba Cloanța.
Copiilor de 5-6 ani le este adesea frică de personaje imaginare (fantome, monștri), de fenomene ale naturii
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
(tunete, fulgere etc.), de întuneric, de anumite persoane sau să doarmă singuri.
Menționăm cîteva semne ce denotă o stare de anxietate sau fobie:
– micuțul nu poate să se joace cu alți copii;
– micuțul nu poate să doarmă singur;
– micuțul plînge fără motiv;
– micuțul se teme să fie lăsat singur.
atenție!
Experții consideră că micuții care au un obiect sau o jucărie favorită, care le asigură confortul și de care
refuză să se despartă, fac față unor situații neplăcute mai bine decît cei care nu au un astfel de suport .
ce e de făcut?
– T emerile trebuie acceptate și respinse, astfel încît copilul să înțeleagă că este normal să-i fie frică de un
lucru pe care nu îl înțelege (ex., e firesc să-ți fie puțin teamă de cîini după ce unul a lătrat tare la tine. Da,
știu că-ți este teamă de el, fiindcă este mare.; nu cunoști bine cum se schimbă ziua cu noaptea, de aceea întu –
nericul nopții îți produce frică. și mie îmi era frică de întuneric cînd eram mică, dar mi-a trecut.).
– Încurajați copilul care are frecvent vise urîte să vorbească despre ele sau, dacă este destul de mare, să
deseneze „monstrul” care l-a speriat.
modalități de diminuare a anxietății
1. În primul rînd, recunoașteți teama copilului. Ea este reală și nu un moft sau “o chestie” inventată ca
să vă atragă atenția.
2. Încurajați copilul să vorbească despre temerile sale și cereți-i să le descrie. Așa va înțelege că îi sînteți
aproape.
3. Evitați să ironizați ori să glumiți pe seama temerilor pe care le are.
4. Dacă unul dintre părinți este hiperprotectiv, inițiați o discuție prin care să-i explicați impactul unei
griji excesive asupra alimentării acestei temeri. Copilul se obișnuiește treptat cu gîndul că, dacă îi
este frică, mama îi oferă atenție, iar regula de care se va conduce va fi următoarea: Dacă mi-e frică și
arăt asta, mama va fi lîngă mine.
5. Învățați-l să-și monitorizeze frica: Cînd apar senzațiile? Ce evenimente au declanșat frica? Cu ce
intensitate s-a manifestat? (stabiliți gradul de intensitate cu ajutorul unei scale de la 1 la 10).
6. Cultivați-i încrederea în sine prin a-l recompensa de fiecare dată cînd face ceva singur, utilizați încu –
rajări de genul: bravo, foarte bine, știam că ai să reușești, știam eu că poți etc.
7. Dacă frica persistă și îi afectează și domeniile de funcționare, adică își reduce numărul de prieteni,
nu mai vrea sa meargă la grădiniță etc., sugerați-le părinților să apeleze la un psiholog.
Pentru a menține stările de liniște, copilul trebuie implicat în joc. Jocul este un mod de exprimare a sen –
timentelor, de înțelegere și modelare a realității ce-1 înconjoară. Jocul este mișcare, bucurie, plăcere. Jocul
este "parte" a copilului.
Prezentăm cîteva jocuri care ar putea să ne ajute în acțiunea de eradicare a fricii la copii.
rătăcitu L (pentru copii de 4-7 ani)
Se pot folosi jucării moi. Numărul de participanți este nelimitat.
Într-o casă trăia un cățeluș (copilul trebuie lăsat să spună singur dacă acetuia îi era bine acolo sau nu și
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
s-o demonstreze în diferite scene). Într-o zi el a ieșit la plimbare și… s-a rătăcit (trebuie fixată starea cățelului
atunci cînd a înțeles că stăpînul nu este lîngă el). Copilul este rugat să gesticuleze și să mimeze dezorientarea,
spaima, disperarea cățelușului. Discutați despre cauza rătăcirii: s-a luat după un fluture și nu a observat cum
s-a depărtat de casă, s-a abătut din cale).
Acțiunile ulterioare depind de starea copilului. Dacă participă cu mult entuziasm și este gata să continue
jocul, alcătuiți împreună o povestioară despre aventurile rătăcitului . Dacă însă subiectul îl traumează, po –
vestiți-i cît mai repede un sfîrșit fericit, revenind la acest joc peste cîteva zile și urmărind reacția copilului.
T rebuie arătate aventurile și nu întîmplările negative, evidențiind bunătatea personajelor cu care se va întîlni
cățelul. Dacă, în opinia copilului, cățelului nu i-a fost bine la stăpînii pe care i-a avut, atunci derulați firul
poveștii astfel încît el să fie găsit de alți oameni, chiar de copil. Momentul găsirii trebuie jucat ca fiind foarte
fericit, dar și de aventurile sale cățelușul își va aminti cu multă bucurie.
frica față de personajele negative din povești, stafii și bestii
Este una dintre cele mai răspîndite temeri, întîlnită în ultima vreme tot mai des și în forme tot mai grele.
Pînă nu demult, părinții erau atenționați să nu le permită copiilor de 5 ani să vizioneze Scufița roșie ,
considerîndu-se că chipul lupului poate avea asupra lor un impact puternic. Astăzi însă copiii vizionează nu
numai desene animate cu monștri, roboți ucigași, vampiri, ci și filme de groază, filme de acțiune pentru adulți.
Dacă mai adăugăm la această listă și jocurile computerizate, ai căror eroi nu seamănă nici pe departe cu niște
ursuleți sau purceluși binevoitori și drăgălași, nu ne rămîne decît să ne mirăm că, cu o astfel de încărcătură
și presiune asupra psihicului, nu toți copiii noștri sînt nevrotici.
Să nu uităm faptul că frica față de personajele din povești maschează frica față de părinții duri și autoritari.
atenție!
Explicați-le părinților că dacă nu își schimbă comportamentul, jocurile organizate cu copilul, oricît de
multe ar fi, nu vor duce la îmbunătățiri semnificative.
Cum poate fi depistată o astfel de frică? În primul rînd, părinții trebuie să își monitorizeze comportamen –
tul: să noteze, timp de o săptămînă, de cîte ori le-au făcut copiilor observație și de cîte ori i-au lăudat. O altă
modalitate ar fi să se invite 2-3 persoane, de dorit în relații neutre cu copilul, și, cu ajutorul păpușilor, să se
interpreteze povești cu personaje negative, bunăoară Baba Cloanța. În cazul cînd copilul insistă ca rolul Babei
Cloanța să fie interpretat de unul dintre părinți, acesta este un motiv serios de gîndire.
Măști Le fricii (pentru copii de 4-7 ani)
Copiii sînt rugați să confecționeze o mască a fricii, cu care, pe rînd, se vor speria unii pe alții. Acest joc
trebuie desfășurat cu foarte multe glume și zîmbete, pentru a inhiba sentimentul de frică ce îi poate domina
pe copii la început. Nu se recomandă ca maturii să ia parte la joc. Nu le permiteți copiilor să se supraexcite: un
acces brusc de frică poate duce la manifestări de agresivitate. La fel, dacă un copil nu va dori să își asume rolul
celui care se teme și va prefera să-i sperie pe cei din jur, nu insistați. Organizați acest joc o dată în săptămînă.
Introduceți treptat elemente noi: copilul alungă masca. Atenție însă ca acesta să nu folosească forța.
tran Sfor Marea răufăcătoru Lui Din PoVești (pentru copii de 4-7 ani)
Ideea jocului rezidă în a hotărî în cine sau în ce s-a transformat răufăcătorul din povești care irită imagi –
nația copiilor și a ilustra aceasta prin desene. Pentru un copil de 4 ani este important faptul că monstrul s-a
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
transformat într-o ființă deloc înspăimîntătoare.
În combaterea sentimentului de frică, ghidați-vă de următoarea regulă: conversînd cu copiii, excludeți din
vocabular cuvîntul frică! Fiți atenți la ceea ce le spuneți. Nu vă purtați cu superioritate, nu-i speriați: Lasă
că vine tata/mama… , deoarece astfel asupra tatălui/mamei se va revărsa toată ura copilului. Nici părinții nu
trebuie să își etaleze superioritatea. Dacă micuțul întreabă ceva, urmează să i se ofere un răspuns sincer.
13. Teme psihosociale specifice pentru vîrsta preșcolară
educația pentru sănătate
Educația pentru sănătate permite învățarea comportamentelor sanogene și integrarea lor în rutinele com –
portamentale. În sens larg, educația pentru sănătate este reprezentată de toate experiențele de învățare care
conduc la îmbunătățirea și menținerea stării de sănătate. În sens restrîns, educația pentru sănătate implică
dezvoltarea abilităților cognitive, sociale și emoționale cu rol protector asupra sănătății și dezvoltarea unui stil
de viață sănătos prin întărirea comportamentelor sănătoase și reducerea celor de risc.
Sănătatea este definită ca starea de bine fizică, mentală și socială a fiecărei persoane. Factorii psihosociali
care influențează starea de sănătate și de boală sînt: comportamentele sănătoase sau de risc; abilitățile cogni –
tive, emoționale și sociale; atitudinile și valorile personale relaționate cu sănătatea, normele socioculturale de
gen. Comportamentele sănătoase sînt învățate social de către copii prin observarea și imitarea adulților. De
exemplu, alimentația, practicarea exercițiului fizic sînt comportamente care se învață în familie și la grădiniță
în etapa timpurie de dezvoltare și au un rol definitoriu în formarea atitudinilor, în practicile ulterioare de
evoluție și din viața adultă relaționate cu stilul de viață sănătos.
Copiii își cultivă atitudinile față de comportamentele sanogene și de risc prin observarea și imitarea adulților.
Ei își formează și reprezentarea stării de sănătate și de boală. Părinții și adulții care interacționează direct cu copiii
au un rol major în dezvoltarea comportamentelor sanogene cu rol protectiv asupra sănătății, prin modelul pe care
îl reprezintă. De asemenea, aceștia sînt principalii furnizori ai oportunităților de petrecere a timpului liber și ai
diversității alimentare. Ei sînt cei care conturează preferințele copiilor și atitudinile lor față de comportamentul
alimentar și sexual, față de exercițiul fizic prin întăririle și reacțiile aversive pe care le exprimă.
Practicarea exercițiului fizic
La vîrsta preșcolară, copiii au abilitățile motorii suficient dezvoltate și sînt capabili să meargă pe o tricicletă,
să urce scările, să meargă pe vîrful degetelor, să sară peste un obstacol, să arunce și să prindă o minge, să se
îmbrace singuri (cu ajutor la fermoar sau șireturi), să folosească foarfecele, să deseneze sau să picteze o figură.
Activitatea fizică are un rol esențial în dezvoltarea fizică, cognitivă și socio-emoțională a copilului.
Dezvoltarea unei atitudini pozitive față de activitatea fizică și activitățile în aer liber reprezintă un bun
predictor pentru practicarea sistematică a exercițiului fizic în perioada imediat următoare, vîrsta școlară și
adolescență.
Dezvoltarea altor comportamente preventive
Unul dintre comportamentele preventive care trebuie dezvoltate încă din perioada de vîrstă preșcolară este cel
de protecție solară . Comportamentele recomandate sînt folosirea cremelor de protecție solară, purtarea pălăriilor
de soare, a bluzelor cu mîneci lungi și a pantalonilor lungi, staționarea în locuri umbroase în orele de maximă
intensitate. Studiile arată că la această vîrstă cea mai mare parte a timpului este petrecută în aer liber, iar pînă la
vîrsta de 21 de ani are loc 80% din expunerea la soare. De aceea, părinții și educatorii au un rol important în
dezvoltarea comportamentelor de protecție, prin oferirea propriului exemplu comportamental.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Un important comportament preventiv care trebuie dezvoltat de timpuriu la copii este cel de autoigienă ,
care vizează atît igiena propriului corp, cît și a spațiului de joacă sau de locuit.
sexualitatea
curiozitatea privind diferențele sexuale dintre băieți și fetițe – explorarea corpului
La fel cum învață să meargă și să vorbească, copiii trebuie să învețe ce reprezintă corpul uman și diferențele
de sex. La vîrsta preșcolara, cînd copilul își cunoaște deja destul de bine propriul corp, începe să apară curi –
ozitatea pentru corpurile celorlalți, în special ale persoanelor de sex opus. Curiozitatea este specifică acestei
vîrste și reprezintă motivul pentru care copiii pun foarte multe întrebări, “cercetează” corpul celorlalți copii
și se uită unii la alții atunci cînd merg la toaletă. Acest comportament este normal în condiții de moderație
și atunci cînd copiii au aceeași vîrstă. Nu sînt dovezi care să ateste faptul că un copil care explorează corpul
altui copil de aceeași vîrstă sau sex, sau un băiețel care în joacă se îmbracă cu haine de fată va avea un com –
portament sexual similar la vîrsta adultă.
Adulții din preajma copilului (în absența părinților sau a unor astfel de demersuri din partea lor, acest rol și-l
va asuma educatorul) pot profita de perioada respectivă pentru a-i învăța pe copii denumirea corectă a organelor
corpului și funcția pe care o îndeplinește fiecare, precum și pentru a răspunde multitudinii de întrebări.
Adesea, fetițele încep să-l privească cu mai mare atenție pe tata, băiețeii devin mai atrași de corpul mamei.
Dar, deoarece își cunosc deja destul de bine părinții, majoritatea încep să aibă curiozități legate de corpul prie –
tenilor de joacă. Nu trebuie deci să vă mire faptul că tot mai des veți surprinde copiii jucîndu-se de-a mama și
de-a tata, de-a doctorul sau stînd goi unul în fața celuilalt, arătîndu-și organele genitale.
De fapt, acest tip de jocuri sexuale poate fi practicat între băieți și fete, între băieți și băieți, între fete și
fete, între vecini, între colegi de grădiniță, între frați și nu prezice în nici un fel viitoarea orientare sexuală a
copilului sau sănătatea sa sexuală la vîrsta adultă.
O urmare firească a acestor jocuri sînt atingerile, în curînd copiii descoperind că atingerile le provoacă
plăcere. De reținut că jocul sexual este normal și inofensiv la vîrsta dată.
Totuși, anumite reacții ale adulților pot face ca lucrurile să ia o altă turnură.
Ce e de făcut deci dacă ați surprins copilul asupra faptului? În primul rînd, respirați adînc! Încercați să nu
priviți lucrurile ca un adult. Nu vă imaginați că cel mic face sex cu vecina. Cel mai probabil, este doar curios
să-i descopere corpul și diferențele dintre ei doi.
Lăsați instinctele și sentimentele să găsească un răspuns potrivit pentru o asemenea situație. Unii educatori
aleg să ignore acest tip de joc, în ideea că la un moment dat va dispărea. Alții nu se simt bine să știe ce se
întîmplă și decid să separe copiii respectivi sau să se asigure de o prezență adultă permanentă. Ambele reacții
sînt corecte. Greșit este să țipi și să cerți copiii, astfel nu le veți transmite decît că ceea ce au făcut este rușinos
și, în ani următori, ei își vor reprima curiozitatea sexuală. Pentru a vă păstra calmul, amintiți-vă că este un
comportament normal și des întîlnit la copii.
sugestie! folosiți jocul sexual al copilului ca pe o ocazie de a începe o discuție cu el. Spuneți-i că îi
înțelegeți curiozitatea, dar că sînt și alte modalități de a și-o satisface, precum cărțile. transmiteți-i
valori frumoase: corpul lui este doar al lui, corpul prietenei este doar al ei. copiii trebuie să se joace
doar îmbrăcați. nu uitați că un copil nu vede ceea ce a făcut ca fiind rușinos. e o modalitate de a
descoperi lucruri noi. Se uită la corpul altui copil așa cum se uită la un animal pe care nu l-a mai
văzut niciodată: din pură curiozitate.
T otodată, nu uitați că există o mare diferență între jocul de-a doctorul și alte tipuri de jocuri sexuale abuzive.
Copiii nu se implică în mod voluntar în jocuri sexuale dureroase, contact oral-genital, contact sexual real sau
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
simulat, penetrare cu degetele sau alte obiecte. Majoritatea nu se implică în jocuri sexuale cu un partener dacă
diferența de vîrstă dintre ei este mai mare de 2-3 ani. Jocurile respective sînt cu adevărat periculoase și provin
adesea din expunerea la imagini destinate adulților sau comportamente sexuale specifice acestora.
De asemenea, jocurile periculoase pot fi un semn că preșcolarul a fost abuzat sexual, că cineva l-a atins
într-un mod greșit sau a făcut un alt lucru care l-a marcat. Dacă un copil merge mai departe decît banalul joc
de-a doctorul (sau altele asemănătoare acestuia), este cazul să fie văzut de un specialist, pediatru sau psiholog.
Abuzul sexual asupra copiilor este dureros, revoltător, însă este o realitate. Atunci cînd suspectați că preșcolarul
este supus unui abuz sexual sau că a suferit o traumă din acest motiv, este datoria dvs. să atenționați familia,
conducerea grădiniței sau organele de resort.
educația sexuală a copiilor
Educația sexuală este foarte necesară pentru o dezvoltare echilibrată, ea poate începe oricînd și cu atît mai
indicat acum – la vîrsta la care copilul își manifestă curiozitatea, bombardînd adulții cu tot felul de întrebări
“incomode”. Educația sexuala este, de obicei, un subiect pe care părinții preferă să-l evite sau să-l amîne pînă îl
consideră pe copil suficient de matur pentru a înțelege aceste lucruri. În acest caz, sarcina dvs. se complică.
Modul în care adulții din jurul copilului (în special părinții și educatorii) își exprimă afecțiunea influențează
concepția copilului despre dragoste și afecțiune. Principalul model al copilului sînt părinții, iar un copil care
nu a observat un comportament sănătos în familie, ca adult, nu va avea o concepție frumoasă cu privire la
comportamentul sexual și afectiv. O altă problemă care poate apărea din abordarea greșita a educației sexuale
la vîrsta preșcolara este lipsa unei comunicări eficiente cu părinții și educatorii (adulții relevanți pentru co –
pii). Dacă întrebările sînt întîmpinate cu răspunsuri evazive sau “minciuni salvatoare”, adulții își vor pierde
credibilitatea în fața copilului.
cum răspundeți la întrebările copiilor
Pe lîngă jocuri, copilul de vîrstă preșcolară începe să adreseze întrebări la care va trebui să răspundeți: De
unde a apărut raluca? cum au apărut cățelușii? De unde m-am luat eu? etc. – sînt întrebări la care nu trebuie
să facem greșeala de a răspunde imediat.
Nu e cazul să considerați că aceste întrebări ale copilului au fost întîmplătoare sau izvorîte dintr-o minte
incapabilă să le priceapă! Precum nu e cazul nici să invocați poveștile cu barza sau varza! Dar nici să povestiți
detalii anatomo-fiziologice, de care copilul chiar nu are nevoie la această vîrstă. Recomandarea este să se
răspundă cît mai succint, oferind cît mai puține detalii. Copilul de vîrstă preșcolară nu are curiozități deose –
bite de natură sexuală. Ele vor apărea mai tîrziu, în perioada adolescenței. La această etapă el manifestă, mai
curînd, un interes ocazional față de subiectul în cauză, datorat necesității de a cunoaște, de a ști și a înțelege.
De unde a apărut raluca? a fost născută de mama ei , poate fi răspunsul dvs. și el este suficient pentru această
vîrstă. Copilului i se poate îndrepta apoi atenția spre un nou subiect care l-ar interesa.
Copiii la aceasta vîrstă îi pot “încurca” deseori pe adulți cu întrebări de genul: De unde vin copiii? De ce
Bianca nu are penis, ca mine? Chiar dacă vă simțiți jenat sau amuzat, este important să răspundeți la toate în –
trebările, în mod concret și cu denumiri corecte, dar pe înțelesul copilului. Nu divagați și dați detalii explicite
sau inutile. Dacă mai are vreo curiozitate, va întreba singur. Nu este exclus să nu fiți în stare să răspundeți la
toate întrebările, însă cel mic va ști că vă poate întreba orice, oricînd .
sugestie! Pentru a transmite acest mesaj, trebuie să-i spuneți copilului să vă întrebe ori de cîte ori nu
înțelege ceva, să fiți dispuși a repeta un răspuns pînă cînd va fi înțeles, să oferiți răspunsuri simple,
să conștientizați că este normal să nu știți toate răspunsurile și să aveți simțul umorului, pentru a
face această experiență plăcută.
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Dacă doriți să oferiți copilului o carte din care să afle mai multe despre sexualitate, este important să o
studiați înainte – ar putea să fie prea explicită sau să depășească nivelul de înțelegere al micuțului. Totodată,
acea carte educativă trebuie să trateze femeile și bărbații în mod egal și să nu promoveze stereotipurile cu
privire la diferențele și rolurile fiecărui gen.
La vîrsta de 3-5 ani, copiii sînt foarte curioși cu privire la “locul din care vin bebelușii” (îi interesează
mai mult locația, decît procesul de procreere), iar curiozitatea privind diferențele sexuale îi face să își ex –
ploreze propriul corp, precum și pe cel al prietenilor de joacă. Ei încep să aibă simțul decenței și înțeleg
deosebirea dintre comportamentul în public și comportamentul în mediul privat. Nu este exclus ca la
această vîrstă să apară sau să se manifeste mai intens autostimularea genitală, în special în momentele de
supărare sau oboseală.
La vîrsta de 5-7 ani, copiii au nevoie de intimitate atunci cînd se dezbracă și cînd fac baie. Unii dintre ei,
care au contact cu persoane și copii din afara familiei, pot afla alte teorii, mai mult sau mai puțin adevărate,
cu privire la sexualitate. În această perioadă poate crește frecvența utilizării limbajului obscen, cu scopul de a
testa reacția adulților, se atenuează atașamentul față de părintele de sex opus, fetițele devenind mai apropiate
de mamă, iar băieții – de tată. Întrebările legate de sexualitate sînt tot mai puține, copilul formîndu-și deja o
opinie despre originea bebelușilor și sex, însă autostimularea zonei intime poate continua.
autostimularea sexuală la copii
Masturbarea face parte din comportamentul normal pentru un preșcolar – copiii de această vîrstă își expri –
mă astfel curiozitatea cu privire la propriul corp și își descoperă reacțiile – plăcerea sexuală. Nu există dovezi
științifice care să ateste faptul că autostimularea sexuală este în vreun fel dăunătoare, în afară de sentimentul
de vinovăție și rușine ce poate apărea dacă adulții (părinții sau educatorii) blamează și pedepsesc acest com –
portament. Cîteodată, masturbarea frecventă poate indica o problemă – o stare anxioasă, privare de atenția
adulților (în special a părinților) sau chiar molestare sexuală.
Autostimularea sexuală la această vîrstă fragedă poate fi șocantă pentru unii părinți și educatori, însă nu
este indicat să pedepsiți sau să interziceți total acest comportament, ci să stabiliți limitele – copilul trebuie să
știe că acest comportament nu este adecvat pentru mediul public, el ține de cel privat. Părinții și educatorii
trebuie să-i explice “regulile în societate” cu privire la atingerile și limbajul vizînd zonele intime.
alimentația și igiena
Alimentele și servirea mesei reprezintă pentru preșcolari o nouă oportunitate de a explora și de a culege
informații. Comportamentul alimentar în această perioadă de dezvoltare se caracterizează prin:
• curiozitate (întreabă de ce morcovii sînt portocalii, în loc să îi mănînce, sînt fascinați de noile alimente
și de modul de a le servi);
• scop (mănîncă cînd le este foame și se concentrează asupra mesei, refuză mîncarea cînd s-au săturat,
nu le place felul respectiv de mîncare sau nu le este foame);
• fluctuanță (apetitul copiilor crește după perioade de activitate intensă și scade cînd sînt obosiți sau
entuziasmați, preferințele culinare se modifică de la o zi la alta);
• dorința de companie (doresc să mănînce împreună cu alții și copiază, de multe ori, preferințele ali –
mentare ale celor din jur, în special ale părinților).
La vîrsta respectivă este caracteristică culturalizarea intensă a comportamentelor alimentare. Ca atare,
alimentația nu se reduce numai la satisfacerea unei trebuințe vitale, ci este impregnată de o serie de ritualuri
cu respectarea unor interese relativ precise. Dar și mai important este modul cum se realizează ea. Astfel,
pe copil îl interesează așezarea și ținuta la masă, utilizarea tacîmurilor, corelarea cu cei din jur și respectarea
regulilor de igienă.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Între 4-5 ani, copilul trece printr-o diminuare a poftei de mîncare, adesea cauzată de lipsa de varietate a
regimului alimentar sau de tensiuni afective. Disconfortul afectiv influențează apetitul și participarea copilului
la servirea mesei.
Modificări progresive se manifestă și în domeniul culturalizării legate de îmbrăcare, igienă și toaletă. Aceste
conduite implică numeroase deprinderi, dar și competențe legate de decizia de a alege îmbrăcămintea în func –
ție de o serie de factori, de a păstra curat, de a se spăla și folosi toaleta. Pînă la sfîrșitul perioadei preșcolare,
copilul se poate adapta eficient prin constituirea unor seturi de deprinderi adecvate.
Igiena alimentară, spălarea pe mîini și pe dinți, pieptănatul etc. oglindesc gradul de dezvoltare a deprinde –
rilor igienice, precum și formarea imaginii de sine. Semnificative sînt și aspectele legate de somn. Copilul se
opune să meargă la culcare căci îl interesează spectacolul relaționării cu ceilalți, devine receptiv la ce fac adulții,
precum și la trăirea plăcerii jocului. Protestul față de mersul la culcare poate fi verbal, evaziv, de tergiversare,
încărcat de tot felul de tranzacții, dar, uneori, și de necesitatea de a avea un fetiș, prezența unei persoane (mai
ales mama), a unei surse de lumină (pentru somnul de noapte), cu liniște totală sau cu muzică etc. La 6 ani,
copilul manifestă încă astfel de probleme, inclusiv anxietate și frustrare.
sugestie! În cazul cînd aveți un copil care se opune categoric somnului de amiază, este bine să in –
sistați să rămînă în patul său, în liniște, astfel încît să nu deranjeze colegii care dorm. nu admiteți
sub nici un pretext să se afle în altă sală în această perioadă, decît în dormitor, în pătuț. altminteri,
peste cîteva zile, jumătate din copii vor pretinde că nu “pot dormi”!
14. Consilierea părinților și a familiei
educația părinților înseamnă:
– formare pentru educarea copilului;
– studiu al dezvoltării acestuia;
– evaluare și autoevaluare privind creșterea, dezvoltarea și educarea copilului.
evaluarea atitudinii parentale
atitudini pozitive
– Părintele exprimă apreciere, dragoste și grijă față de copil prin comportamente verbale și nonverbale.
– Părintele demonstrează răbdare și înțelegere față de comportamentele nepotrivite.
– Părintele exprimă mîndrie pentru realizările copilului.
– Copilul este tratat corect în comparație cu semenii.
– Părintele demonstrează că bunăstarea copilului este primordială.
– Părintele percepe atent copilul.
– Părintele demonstrează îngrijorare pentru durerea fizică sau stresul emoțional al copilului.
atitudini negative
– Părintele nu prezintă afecțiune pentru copil.
– Părintele blamează copilul pentru nefericirea personală sau familială.
– Părintele vede copilul ca întruchipare a soțului disprețuit.
– Părintele atribuie copilului cauzele evenimentelor negative.
– Părintele nu demonstrează îngrijorare pentru durerea fizică sau stresul emoțional al copilului.
– Părintele abuzează emoțional copilul prin insultă, comentarii, etichetări.
– Părintele pune pe prim plan necesitățile personale.
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Copilul are nevoie de atenție, de căldură sufletească și de respect.
indiferența , prin consecințele ei, creează:
– anxietate sporită față de lumea înconjurătoare;
– neîncredere în sine;
– dificultăți de comunicare;
– teama de a fi respins, nedorit;
– inactivitate, neimplicare, lipsă de voință;
– apatie;
– forme de împotrivire și atragere a atenției;
– regresie sau stagnare în dezvoltare;
– neîncredere în cei din jur.
Strategii de lucru cu părinții
Datorită diferențelor de scopuri și obiective, percepții și atitudini, resurse, pregătire, valori, nevoi, de foarte
multe ori există riscul apariției unor conflicte între părinți și educatori.
Aceste conflicte pot fi determinate de:
– slaba colaborare;
– lipsa informațiilor necesare;
– intoleranța la stilul de viață al altora, la opiniile altora sau chiar la o anumită prezență fizică;
– neacceptarea unor diferențe de pregătire, de condiție social-economică, morală, religie etc.;
– lipsa unor preocupări pentru construirea relațiilor de colaborare – nu sînt planificate;
– comunicarea limitată dintre părinți și educatori;
– amintirile cu încărcătură negativă ale unor părinți referitoare la relația educatori-familie;
– neclaritate în rolurile și în responsabilitățile ce le revin.
căi pentru rezolvarea conflictelor:
– cunoașterea reciprocă – la fiecare ședință cu părinții pot fi organizate activități interactive, în funcție
de tematica întîlnirii;
– comunicarea periodică și efectivă, cu aspecte formale și informale;
– cooperarea în anumite activități;
– acceptarea reciprocă, înțelegere și toleranță față de diferențe;
– evaluarea permanentă și periodică a relațiilor comune;
– acordarea de sprijin familiei în raport cu creșterea și educarea copilului;
– atmosferă destinsă, nonformală și pozitivă în cadrul întîlnirilor și activităților cu părinții.
Sugestii practice în rezolvarea unor situații dificile cu părinții:
– Dacă un părinte are o discuție aprinsă cu dvs., nu vă asumați nimic pînă nu clarificați despre ce este vorba.
– Păstrați-vă calmul și nu trageți concluzii pripite.
– Lăsați părinții că vorbească, nu-i întrerupeți.
– Nu-i judecați.
– Reflectați la ceea ce se discută.
– Pregătiți materiale care să sprijine activitățile și deciziile dvs.
– Oferiți explicații păstrîndu-vă calmul, fără a judeca sau a blama pe alții.
– Fiți sigur că ați fost înțeles corect.
– Nu faceți prea des promisiuni, iar atunci cînd o faceți, țineți-vă de cuvînt.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
– Recunoașteți-vă limitele și greșelile.
– Negociați soluții comune.
– Fiți pozitivi, referiți-vă mai întîi la ceea ce are bun copilul, apoi arătați problemele; nu uitați să evidențiați
încrederea în schimbarea spre bine.
– Arătați cît sînt de importanți copiii pentru activitatea dvs.
– Răspundeți la întrebări personale și dovediți că și dvs. știți ce înseamnă să fii părinte.
– Nu uitați că pentru a construi relațiie bune este nevoie de timp.
Comportamentele cadrului didactic în colaborarea cu părinții trebuie să fie deschise, transparente, em –
patice, reflexive și pozitive.
Sugestii practice pentru determinarea unei comunicări cît mai eficiente și de pe poziții de parteneriat:
– Încercați să cunoașteți părinții, interesele lor, munca lor, familia lor.
– Întîmpinați-i întotdeauna cu blîndețe, faceți-i să se simtă bineveniți.
– Acceptați sugestiile pe care vi le-ar putea da și încercați să le folosiți. Atunci cînd părinții simt că ideile
lor sînt luate în serios, se implică mai mult în sprijinirea copilului și a grădiniței.
– Fiți deschiși pentru dialog, atunci cînd este vorba de a lua o decizie.
– Sintetizați mereu discuțiile referitoare la luarea unei decizii.
– Decideți numai după ce v-ați sfătuit cu familia.
– Evidențiați părțile pozitive ale copilului. Ori de cîte ori părinții încearcă să își subestimeze copilul,
menționați lucrurile bune pe care le-a făcut acesta.
– Manifestați interes, curiozitate în discuție, ascultați cu atenție, dar și critic;
– Invitați și permiteți părinților să asiste la activități sau să vă fie alături o parte a zilei.
– Implicați părinții în activități la care vă pot ajuta cu anumite informații, aplicații practice, experiențe
de viață sau profesionale.
– Nu etichetați copiii în fața grupului de părinți și nu emiteți judecăți de valoare care să-i stînjenească
pe unii părinți.
Familia ce educă un copil cu cerințe educative speciale
Familia copilului cu dizabilități trece prin mai multe situații critice, ele fiind condiționate atît de cauze
obiective, cît și subiective. Aceste stări sînt descrise de părinți drept o succedare dintre multiple „urcușuri”
și „coborîșuri”. Desigur, familia care beneficiază la momentul oportun de sprijin moral sau social va depăși
mai ușor situațiile critice.
recomandări în lucrul cu părinții copiilor cu ceS:
• După cum arată experiența, un efect terapeutic asupra familiilor copiilor cu dizabilități o au asociațiile
părintești și grupurile de sprijin constituite pe acest principiu. Schimbul de experiență, contactul cu
persoanele ce prezintă probleme similare, sprijinul lor moral permit soților, mai cu seamă mamelor, să
se debaraseze de simțul singurătății, al inutilității.
• În cazul cînd familia are o atitudine de supraprotecție, copilul nu învață să înfrunte greutățile, nu își formează
deprinderi de autodeservire. În acest context, e necesar să ajutăm părintele să conștientizeze posibilitățile și
limitele copilului și să-l stimuleze în ceea ce încearcă să facă, chiar dacă inițial o face stîngaci.
• Lipsa reacției emoționale din partea părinților, mai ales din partea mamei, creează o situație de depri –
vare, neglijare emoțională. Părintele trebuie să observe faptele pozitive, demne de apreciat ale copilului,
întrucît starea de bine pe care o trăiește acesta îl determină să depună efort pentru a progresa.
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Con Cluzii
O educație timpurie de calitate asigură fundamentele dezvoltării fizice și psihice sănătoase, ale dezvoltării
sociale, spirituale și culturale complexe. Educația timpurie are menirea de a proteja, a forma ființa umană prin
dotarea ei cu capacități și achiziții fizice, psihice, intelectuale și culturale specifice, care să-i ofere identitate și
demnitate proprie. Finalitatea majoră a educației timpurii de calitate este de a oferi fiecărui copil posibilitatea
să-și atingă potențialul maxim.
Deoarece copiii se dezvoltă rapid, educația timpurie este „la ea acasă” în sînul familiei și la grădiniță.
Intervențiile educaționale realizate (sau nu) la această vîrstă, acțiunile întreprinse de părinți și de societate în
copilăria timpurie au un impact puternic și de durată asupra progresului individual al copilului.
Este important să rețineți că fiecare copil este unic, cu trebuințele, particularitățile sale specifice. Demersurile
educaționale pe care le alegeți în raport cu copiii trebuie să țină cont de particularitățile individuale ale fiecăruia.
Altfel spus, educația timpurie se referă la fiecare copil în parte, și nu la "educația copiilor". Este imperativ a
respecta nevoile copiilor: de bază (îngrijire, hrană), afective (dragoste, securitate afectivă, întărire pozitivă a
acțiunilor) și de acțiune (joc liber ales).
„Epicentrul” procesului educativ trebuie să fie copilul cu cerințele sale individuale. Iar sarcina dvs. nu
este una ușoară: ea constă în asigurarea unui echilibru între activitățile cognitive, de relaționare socială, de
dezvoltare psihomotorie și a limbajului. Cunoașterea aspectelor psihologice asociate procesului educațional
vor facilita sarcinile multiple și variate pe care la aveți și vor asigura beneficii majore pentru discipolii dvs.
Copiii se nasc cu potențialități virtuale de dezvoltare, învățare și comunicare, pe care numai stimularea și
orientarea pozitivă le vor transforma în capacități. Și aici rolul dvs. este crucial. Iar grădinița este mediul ideal
pentru devenirea personalității copiilor, prin oferirea de ocazii de explorare și relaționare.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
III. Aspecte metodologice ale procesului educațional la
vîrsta timpurie Viorica PeLiVan , natalia Zotea, a ngela DiMa
1. Proiectarea didactică. Delimitări conceptuale
1.1. Considerații generale
Ce este proiectarea didactică?
„Proiectarea didactică este procesul de anticipare a obiectivelor, conținuturilor, metodelor și mijloacelor
de învățare, a instrumentelor de evaluare și a relațiilor ce se stabilesc între toate aceste elemente în contextul
unei modalități specifice de organizare a activității didactice.” (Mariana Momanu, în: Cucoș C. (coord.),
Psihopedagogie , Ed. Polirom, Iași, 1998, p.206).
Ce reprezintă modelul curricular al proiectării didactice?
Este modelul modern de realizare a proiectării, care se centrează pe competențe (obiective) și își subordonează
conținuturile, metodologia și evaluarea, spre deosebire de modelul tradițional, didacticist, care se centrează
pe conținuturi și își subordonează obiectivele, metodologia și evaluarea.
modelul didacticist al proiectarii pedagogice modelul curricular al proiectarii pedagogice
• Este centrat pe conținuturi și pe predare de tip
expozitiv: expunere, prelegere, interogație etc.;• Este centrat pe obiective și pe predare de tip interactiv;
• conținuturile sînt cele care impun și își subordo –
nează obiectivele, metodologia și evaluarea didac –
tică într-o logică a învățămîntului informativ; • obiectivele sînt cele care impun și cărora li se subordonea –
ză conținuturile, metodologia și evaluarea într-o logică a
învățămîntului formativ. Desfășurarea activității în baza
obiectivelor creează un cadru flexibil pentru alegerea
conținuturilor curriculare și a modului de organizare
internă a acestora în vederea atingerii finalităților;
• grupa este statică, copiii lucrează și răspund
individual;• grupa este dinamică, copiii lucrează în echipe sau în
perechi;
• cadrul didactic dirijează întreaga activitate și o
evaluează;• cadrul didactic este facilitator, moderator și persoana
resursă;
• se adresează memoriei de tip reproductiv. • se adresează memoriei de tip creativ;
• activitatea este evaluată prin feedback constructiv.
De ce modelul curricular al proiectării didactice?
Deoarece este propus de reforma educațională, care promovează un învățămînt centrat pe aspectul formativ
al procesului didactic (competențe, capacități, abilități), punînd accentul pe învățare-dezvoltare, pe evaluare
formativă (individualizată și unitară), realizată pe baza descriptorilor de performanță.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Conferă o eficiență sporită procesului de predare-învățare, valorificînd potențialul fiecărui copil.
Pe orizontală, proiectarea didactică respectă următoarea succesiune:
obiectiv-cadru → obiective de referință → obiective operaționale → activități de învățare →
conținuturi
1.2. Etapele proiectării didactice
Înainte de a începe să își proiecteze demersul didactic, educatorul/educatoarea trebuie să își pună următoarele
întrebări:
Ce voi face?
Această întrebare vizează obiectivele care trebuie fixate și realizate (cadru, de referință, operaționale):
• obiectivele stabilite vor reflecta ce va ști, ce va putea să facă, ce atitudini va manifesta copilul după
activitate;
• obiectivele trebuie formulate explicit, prin utilizarea unor verbe de acțiune:
– să descrie animalele după anumite caracteristici;
– să redea animalele domestice prin limbaj mimico gestual;
– să trăiască sentimente de compasiune și respect față de lumea animalelor;
– să manifeste dorința de a afla informații despre modul de trai al animalelor;
– să aprecieze necesitatea de a ocroti animalele;
– să participe la activități de grup, inclusiv de joc și practice (în calitate de vorbitor, de auditor, de
îngrijitor etc.).
Cu ce voi face?
Vizează stabilirea resurselor educaționale (delimitarea conținutului învățării, a resurselor umane (invitați,
părinți, specialiști, experți, educatorul, copiii), a resurselor materiale (jucării, planșe, materiale didactice,
fișe de evaluare, ustensile etc).
Cum voi face? Vizează conturarea strategiilor didactice optime. Cadrul didactic este cel care alege și combină, echilibrat,
metodele, materialele și mijloacele folosite în învățămînt. În conformitate cu cerințele didacticii
moderne, axate pe necesitățile copilului, cele mai eficiente sînt metodele interactive, care presupun
participarea directă și activă a copilului în procesul de învățare.
Cum voi ști dacă ceea ce trebuia făcut a fost făcut? Vizează stabilirea metodelor/tehnicilor de evaluare a realizării obiectivelor propuse (observarea curentă,
jocul didactic, analiza produselor, fișe/teste individuale, portofoliul) și a rezultatelor învățării. O
activitate este mai eficientă atunci cînd implică: un cadru temporal de realizare a obiectivelor cît mai
redus, cheltuieli de resurse materiale minime, puțină oboseală și multă plăcere pentru efortul depus.
Activitatea copilului în grădiniță este diversă. Copilul capătă cunoștințe și abilități, își formează
comportamente, priceperi, atitudini nu numai în cadrul activităților experiențiale/pe domenii de dezvoltare,
dar și variind jocuri și activități alese, activități de dezvoltare personală ce includ rutinele și tranzițiile unei
zile: sosirea copiilor, gimnastica matinală, întîlnirea de dimineață, dejunul, deprinderi de igienă personală,
deprinderi de ordine și disciplină, masa de prînz, plimbări în aer liber, somnul de zi, gimnastica după somnul
de zi, proceduri de călire, gustare, cină, plecarea acasă.
Propunem în continuare un program de activitate orientativ pe grupe de vîrstă, care include toate momentele
zilei, cu mici diferențe de timp de la o grupă la alta.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
1.3. Programul zilnic de activitate al grupei cu orar normal sau săptămînal
orarul activi –
tățiloractivitățile zilei
Jocuri și activități
didacticeactivități experienția –
le/pe domenii de dez-
voltareactivități de dezvoltare personală
.00-.0 Jocuri și activități
la alegere- rutină: Primirea copiilor, discuții cu părinții
despre starea generală a copiilor, termometria în
grupele de creșă
.0-.00 – – rutină: Gimnastica matinală, deprinderi de
igienă individuală și colectivă, dejunul
.00-.00 – Activități didactice pe
domenii experiențialerutină: Întîlnirea de dimineață (15-20 min.)
(mesajul, calendarul, prezența, jocuri de soci –
alizare)
rutină și tranziție: Pregătirea de activități
(distribuirea materialelor, necesități individuale,
pauze dinamice, deprinderi de ordine și discipli –
nă, deprinderi de igienă personală și colectivă,
exerciții de grupare și regrupare)
.00-.00 Jocuri și activități
recreative- activități opționale (dans, limbi moderne etc.
pentru vîrsta de 5-7 ani)rutină și tranziție:
Plimbări în aer liber (de –
prinderi de igienă individuală și colectivă, de –
prinderi de autoservire, deprinderi de disciplină,
ordine), prînzul
.00-.00 – – rutină: Somnul de zi
.00-.0 Jocuri și activități
la alegere, activități
de relaxarerutină și tranziție: trezirea copiilor, activități
de călire, deprinderi de autoservire, deprinderi
de igienă personală, necesități personale
.0-.00 – – rutină: Gustarea
.00-.0 Jocuri de dezvol –
tare a aptitudini –
lor individuale la
alegereActivități recuperatorii
pe domenii experienți –
alerutină și tranziție: Plimbări în aer liber (de –
prinderi de igienă individuală și colectivă, de –
prinderi de autoservire, deprinderi de disciplină,
ordine)
.0-.00 – – rutină: cina
.00-.00 Jocuri la alegere – rutină: Plecarea copiilor acasă
.00-20.00
(pentru grădini –
țele cu program
săptămînal)Jocuri la alegere – rutină: Deprinderi de ordine
20.00-2.00 – – rutină: cina a doua (deprinderi de igienă
personală, autoservire, somnul)
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
1.4. Nivelurile proiectării didactice în grădiniță
proie Ctarea globală , concretizată în stabilirea de către Ministerul Educației a planurilor-cadru de
învățămînt și a programelor școlare, creează cadrul, limitele și posibilitățile realizării proiectării eșalonate.
arii curriculare grupele
Număr de activități integrate
2-3 ani 3-4 ani 4-5 ani 5-6 ani 6-7 ani
Cunoașterea lumii,
dezvoltarea personală și socialăCunoașterea lumii, dezvolta –
rea personală și socială2 – – – –
Dezvoltarea personală, educa-
ția pentru familie și societateDezvoltarea personală, educa –
ția pentru familie și societate- 1 1 1 1
Dezvoltarea limbajului și a
comunicăriiDezvoltarea limbajului și a
comunicării orale; Formarea
premiselor citirii și scrierii1 1 1 1 1
Științe, cunoașterea mediului
și cultura ecologicăFormarea reprezentărilor ele –
mentare matematice/constru –
irea; Educația pentru mediul
natural și cultura ecologică- 1 1 1 1
Educația fizică șieducația pentru sănătate Educația fizică; Educația pen –
tru sănătate2 2 2 3 3
Arte Arta plastică: desen/aplicație,
modelaj1 1 1 1 1
Muzica 1 2 2 2 2
Literatura artistică 1 1 1 1 1
total a Ctivități 8 9 9 10 10
notă: activitățile opționale (limbi străine, ritmică, dans, arta vorbirii, pictură etc.) pot fi incluse suplimentar
în orarul zilei în grupele mari și pregătitoare, în funcție de solicitările părinților.
În medie, pentru cele 5 grupe de vîrstă, o activitate cu copiii durează între 15 și 45 de min. În funcție
de nivelul grupei, de particularitățile individuale ale copiilor, de conținuturile și obiectivele propuse spre
realizare, cadrul didactic va decide care este timpul efectiv necesar pentru desfășurarea fiecărei activități.
Totodată, acesta va avea grijă să planifice, la fiecare 10-15 min., pauze dinamice, exerciții fizice, în scopul
prevenirii surmenajului fizic și psihic.
Sugerăm cadrelor didactice să alterneze zilnic activitățile de dezvoltare personală, de educație pentru familie
și societate, de dezvoltare a limbajului și a comunicării, științe, cunoașterea mediului și cultura ecologică cu cele
de educație pentru sănătate sau arte.
Numărul de activități pe săptămînă variază în funcție de vîrsta copiilor:
• 1-3 ani – sînt recomandate pînă la 8 activități: 5 activități integrate și 3 activități la educația fizică și
educația muzicală;
• 3-5 ani – sînt recomandate 9 activități: 5 activități integrate și 4 activități la educația fizică și educația
muzicală;
• 5-7 ani – sînt recomandate 10 activități: 5 activități integrate și 5 activități la educația fizică și educația
muzicală.
Activitățile integrate sau experiențiale au în vedere dezvoltarea globală a copilului. În cadrul acestora, accentul se
va pune pe abordarea integrată a copilului prin cele 4 domenii: cognitiv, socio-afectiv, psihomotor și atitudinal.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
proie Ctarea eșalonată vizează documentele întocmite de cadrul didactic, în care sînt îmbinate,
într-un mod personalizat, elementele curriculumului cu planul-cadru de învățămînt și care se concretizează
în planificarea anuală, planificarea tematică și planificarea activităților săptămînale și zilnice.
proie Ctarea anuală acoperă perioada unui an de învățămînt, reprezentînd o perspectivă de
ansamblu asupra activităților de predare/învățare și presupune asigurarea unei corelații optime între planul-
cadru de învățămînt și curriculum.
Punctul de plecare în proiectarea activităților îl vor constitui obiectivele-cadru și obiectivele de referință,
deoarece ele reprezintă repere finale ale activităților desfășurate, așa cum sînt prevăzute în curriculum, și
vizează nivelul general de dezvoltare (cognitivă, fizică, socio-emoțională, atitudini în învățare) al copiilor din
grupă. Curriculumul educației copiilor de vîrstă timpurie și preșcolară (1-7 ani) prevede obiective-cadru și
obiective de referință pentru 2 categorii de vîrstă: 1-3 ani și 3-6/7 ani. Astfel, începînd cu vîrsta de 3-6/7 ani,
cadrul didactic va realiza anual aceleași obiective-cadru și de referință, doar că va stabili obiective operaționale
cu alt grad de complexitate, va selecta strategii didactice caracteristice vîrstei, va complica conținuturile de
la o vîrstă la alta sau va propune conținuturi diferite în două grupe cu copii de aceeași vîrstă, în funcție de
gradul de dezvoltare al acestora. În acest scop, educatorul/educatoarea proiectează și aplică, în primele două
săptămîni ale anului școlar, evaluări inițiale pentru fiecare arie curriculară.
Educatorul/educatoarea poate opta pentru activități de învățare recomandate de curriculum (au caracter
orientativ, de sugestie) sau poate propune alte activități, corespunzător condițiilor concrete din grupă.
Proiectarea anuală constă în stabilirea obiectivelor de referință pentru toate ariile curriculare, cu luarea în
considerație a tuturor domeniilor (cognitiv, socio-afectiv, psihomotor, atitudini de învățare), și a conținuturilor
tematice. Numărul de proiecte tematice va fi fixat reieșind din necesitățile și interesele copiilor, pentru fiecare
proiect fiind prevăzute 1-3 săptămîni, maximum 5. Pot fi planificate și săptămîni fără realizare de proiecte, dar care
să decurgă sub egida unor teme de interes pentru copii (ex., ion creangă – povestitorul, Grigore Vieru – prietenul
copiilor etc.). Obiectivele educaționale incluse în curriculum vor fi realizate integrat. Cele prevăzute la ariile
curriculare educația fizică și educația muzicală vor fi realizate prin intermediul activităților integrate, dar și în
alte momente ale zilei: jocuri/pauze dinamice, audieri, interpretări, dramatizări, sarcini individuale etc.
Planificarea demersului instructiv-educativ pentru un interval de timp mai mare (ex., un an de studii)
poate suporta pe parcurs modificări, deoarece programarea de activități este un proces puternic influențat
de progresul înregistrat de copii. În acest context, un rol esențial îl au observarea și evaluarea performanțelor
copiilor. Prin urmare, unele dintre obiectivele trasate ar putea fi reproiectate, fiind proiectate noi activități.
Prezentăm o schemă de proiectare anuală.
atenție!
Atît selectarea obiectivelor, cît și a tematicilor este individuală pentru fiecare grupă de aceeași vîrstă,
sau de vîrstă diferită. Este important doar ca să fie proiectate obiective din toate ariile curriculare. Este
obligatorie doar realizarea tuturor obiectivelor prevăzute de curriculum. Conținuturile, temele și subtemele
pot fi proiectate din curriculum sau sugerate de copii, părinți, educatori.
Schemă de proiectare anuală
Luna Perioada
(data/săptămîna)Obiective de referință
Copiii vor fi capabili:Tema proiectului/sub –
teme
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitateluna perioada obiective de referință
Copiii vor fi capabili:tema proiectului /temă săp-
tămînă independentă
i semestruSeptembrieI săptămînă Evaluarea inițială pentru toate ariile curriculare Bine te-am găsit, grădiniță!
II săptămînă
III săptămînă dezvoltarea personală: să manifeste abilități inițiale de identificare și aplicare a resurselor personale
dezvoltarea limbajului și a comunicării: să povestească, să descrie, să discute, să clarifice, să ad –
reseze și să răspundă la întrebări; să valorifice în vorbire cuvinte ce desemnează: fenomene vitale,
fenomene ale naturii, culori și nuanțe, calități gustative, însușiri și grade ( mai moale, mai luminos,
mai gros, mai tare etc.), generalizări de specie și gen ( veselă, plante, fenomene etc.)
formarea premiselor citirii și scrierii: să identifice cuvîntul, silaba, sunetul, locul sunetului în
cuvînt, relația “sunet-literă”; să-și dezvolte flexibilitatea mîinii, a încheieturii mîinii
formarea reprezentărilor elementare matematice: să compare cantități care se deosebesc între ele cu 1
și 2 unități; să măsoare dimensiunile unor obiecte aplicînd măsuri nestandardizate a lungimii, lățimii educația pentru mediul natural și cultura ecologică:
să identifice anotimpul toamna și fenomenele
specifice luieducația pentru sănătate:
să identifice factorii ce mențin sănătatea, acțiunile pe care le poate în –
treprinde personal pentru a fi sănătos; să argumenteze necesitatea alimentării corecte și să relateze
despre alimentația corectă educația fizică:
să formeze deprinderi motrice de bază: mers, alergare; să manifeste interes pentru
activitatea motorieeducația literar-artistică:
să asculte atent textul prezentat de adult (recitat, povestit, lecturat) și să
răspundă la întrebări despre mesajul emoțional al acestuia (poezie, poveste, povestire)arte plastice:
să redea obiecte diferite ca formă, structură, culoare în desen, modelaj, construcții, aplicații.
educația muzicală: să manifeste emoții, percepînd imaginea muzicală a lucrării în legătură cu
conținutul muzicii audiate; să execute mișcări și figuri de dans, manifestînd expresivitate corporală
în relație cu caracterul variat al muziciiT oamna
Subteme recomandate:
toamna harnică (prezenta –
re generală: aspecte, lunile de
toamnă); fructe buclucașe;
hora legumelor vesele;
Vitamine și microbi;forme și culori;
Lucrări de toamnă;flori de toamnă;
orașul meu toamna;
hramul orașului chișinău;
adaptarea viețuitoarelor;
toamnă, toamnă de alviță, te
poftim la grădiniță (distracție
literar-muzicală).IV săptămînăOctombrieI săptămînă
II săptămînă1.5. Repere orientative de planificare educațională
MODEL DE PLAN ANUAL PENTRU CATEGORIA DE VÎRSTă 5-6 ANI
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitateluna perioada obiective de referință
Copiii vor fi capabili:tema proiectului /temă săp-
tămînă independentă
i semestruSeptembrieI săptămînă Evaluarea inițială pentru toate ariile curriculare Bine te-am găsit, grădiniță!
II săptămînă
III săptămînă dezvoltarea personală: să manifeste abilități inițiale de identificare și aplicare a resurselor personale
dezvoltarea limbajului și a comunicării: să povestească, să descrie, să discute, să clarifice, să ad –
reseze și să răspundă la întrebări; să valorifice în vorbire cuvinte ce desemnează: fenomene vitale,
fenomene ale naturii, culori și nuanțe, calități gustative, însușiri și grade ( mai moale, mai luminos,
mai gros, mai tare etc.), generalizări de specie și gen ( veselă, plante, fenomene etc.)
formarea premiselor citirii și scrierii: să identifice cuvîntul, silaba, sunetul, locul sunetului în
cuvînt, relația “sunet-literă”; să-și dezvolte flexibilitatea mîinii, a încheieturii mîinii
formarea reprezentărilor elementare matematice: să compare cantități care se deosebesc între ele cu 1
și 2 unități; să măsoare dimensiunile unor obiecte aplicînd măsuri nestandardizate a lungimii, lățimii educația pentru mediul natural și cultura ecologică:
să identifice anotimpul toamna și fenomenele
specifice luieducația pentru sănătate:
să identifice factorii ce mențin sănătatea, acțiunile pe care le poate în –
treprinde personal pentru a fi sănătos; să argumenteze necesitatea alimentării corecte și să relateze
despre alimentația corectă educația fizică:
să formeze deprinderi motrice de bază: mers, alergare; să manifeste interes pentru
activitatea motorieeducația literar-artistică:
să asculte atent textul prezentat de adult (recitat, povestit, lecturat) și să
răspundă la întrebări despre mesajul emoțional al acestuia (poezie, poveste, povestire)arte plastice:
să redea obiecte diferite ca formă, structură, culoare în desen, modelaj, construcții, aplicații.
educația muzicală: să manifeste emoții, percepînd imaginea muzicală a lucrării în legătură cu
conținutul muzicii audiate; să execute mișcări și figuri de dans, manifestînd expresivitate corporală
în relație cu caracterul variat al muziciiT oamna
Subteme recomandate:
toamna harnică (prezenta –
re generală: aspecte, lunile de
toamnă); fructe buclucașe;
hora legumelor vesele;
Vitamine și microbi;forme și culori;
Lucrări de toamnă;flori de toamnă;
orașul meu toamna;
hramul orașului chișinău;
adaptarea viețuitoarelor;
toamnă, toamnă de alviță, te
poftim la grădiniță (distracție
literar-muzicală).IV săptămînăOctombrieI săptămînă
II săptămînă
III săptămînă dezvoltarea personală: să manifeste interes și tendințe de participare permanentă în familie,
grădiniță, comunitatedezvoltarea limbajului și a comunicării
: să înțeleagă că atît comunicarea, cît și forma de comuni –
care depind de situație, locul și timpul comunicării; să valorifice în vorbire cuvinte ce desemnează:
părți ale obiectelor, ale organismelor vii; să manifeste atenție auditivă și auz fonetic în situațiile
solicitateformarea premiselor citirii și scrierii:
să efectueze analiza fonematică a unor cuvinte scurte și să
modeleze structura cuvîntului, aplicînd semne convenționale; să utilizeze comunicarea grafică în
diverse forme pentru exprimarea gîndurilor, emoțiilorformarea reprezentărilor elementare matematice:
să identifice relațiile spațiale dintre diferite
grupe de obiecte în raport cu sine, apoi un obiect față de altul și să utilizeze adecvat prepozițiile
și adverbele spațiale determinînd poziția obiectelor în spațiu; să diferențieze mișcările și acțiunile
după viteză (repede, încet) educația pentru mediul natural și cultura ecologică:
să specifice particularitățile de adaptare ale
unor grupuri de animale la mediul de trai, la schimbările sezoniere, la succesiunea zi-noapteeducația pentru sănătate:
să-și formeze deprinderi de securitate socială și fizică personală
educația fizică: să formeze deprinderi motrice de bază: sărituri, cățărare, tîrîre; să-și dezvolte
coordonarea mișcărilor, orientarea în spațiu, simțul ritmului și al echilibrului; să manifeste emoții
pozitive și curiozitate în cadrul jocurilor de mișcareeducația literar-artistică:
să identifice personajele și să aprecieze faptele acestora, să redea în desen
unele aspecte, evenimente din poezie, poveste arte plastice:
să manifeste dorința de a participa la activități de desen, modelare, aplicare.
educația muzicală: să distingă, să compare și să caracterizeze piesele muzicale; să execute mișcări
și figuri de dans, manifestînd expresivitate corporală în relație cu caracterul variat al muziciiÎn lumea animalelor
Subteme recomandate:
Primele animale pe P ăMÎnt –
dinozaurii;
În ogradă la bunici; animalele de pădure/din pădu
–
rile Moldovei;
Din lumea apelor; reptilele;
Păsările
(caracteristici, clasificare, de –
plasare, structură, condiții de
mediu, cum se hrănesc, cum
se înmulțesc, cine le îngrijește,
le tratează);
La zoo;cartea roșie a anima
–
lelor.IV săptămînăNoiembrieI săptămînă
II săptămînă dezvoltarea personală: să manifeste încredere în sine și independență; să identifice particularitățile
de gen/sex și rol în cadrul relațiilor dintre persoanedezvoltarea limbajului și a comunicării:
să povestească, să descrie, să discute, să clarifice, să
adreseze și să răspundă la întrebări formarea premiselor citirii și scrierii:
să înțeleagă că există legătură între textul scris și înțelesul aces –
tuia; să utilizeze comunicarea grafică în diverse forme pentru exprimarea gîndurilor, emoțiilorEu și cei din jur
Subteme recomandate:
cine sînt eu, cine ești tu?
(nume, prenume, asemănări,
deosebiri, preferințe, dorințe
etc.); III săptămînă
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitateformarea reprezentărilor elementare matematice: să evidențieze relații cantitative dintre 2 grupuri
de obiecte cu ajutorul cuvintelor mult, cîte unul, tot atît, mai multe obiecte și cu un singur obiect ;
să compare cantități care se diferențiază între ele cu 1 și 2 unități
educația pentru mediul natural și cultura ecologică: să precizeze aspectele distinctive ale omului
ca organism viu (înfățișare, ambianță, relații, conduită, stare)educația pentru sănătate:
să caracterizeze persoane și să se autocaracterizeze după aspectul fizic,
vîrstă, sex, conduită, gînduri, preferințe educația fizică:
să-și dezvolte coordonarea mișcărilor, orientarea în spațiu, simțul ritmului și al
echilibrului; să manifeste calități moral-estetice și de conduită civilizată în activitatea motorie.educația literar-artistică:
să redea prin mijloace dramatice conținutul unor povești, povestiri,
istorioare respectînd sau schimbînd firul narativ al textelor arte plastice:
să respecte conștient regulile de utilizare a materialelor și instrumentelor la activitățile
de artă plastică; să coopereze la realizarea unor lucrări plastice complexe educația muzicală:
să interpreteze cîntece ținînd cont de regulile de ținută, dicție, articulație; să
diferențieze sunetele produse prin mișcări corporale de sunetele produse de obiecte sonore, sunetul
vorbit de sunetul cîntatcopil-tînăr-bătrîn ;
corpul meu (identificarea
propriului corp, ce pot să fac
cu diferite părți ale corpului
– mîini, picioare, cap, nas,
urechi, gură etc., organele in –
terne și amplasarea lor în corp,
igiena personală, activități ce
vor menține starea de bine
fizică și emoțională); cum se nasc copiii?
;
Băiețelul și fetița;
Prietenii mei; fețe vesele, fețe triste
(emoții,
stări, sentimente).
IV săptămînă dezvoltarea personală: să împărtășească valorile moral-spirituale familiale și sociale
dezvoltarea limbajului și a comunicării: să-și exprime gîndurile, dorințele, sentimentele, emoțiile
prin cuvinte; să manifeste competențe de adresare politicoasă (rugăminte, recunoștință, plîngere,
nemulțumire, supărare); să însușească și să utilizeze corect în comunicare părțile de vorbire specifice
limbii materne și formele gramaticaleformarea premiselor citirii și scrierii:
să recunoască textul scris oriunde îl întîlnește; să realizeze
corespondența între limbajul oral și cel scris exersînd pregrafismele, elementele premergătoare scrieriiformarea reprezentărilor elementare matematice:
să efectueze operații cu obiectele, orientîndu-se
la însușirile lor (formă, culoare, dimensiune, temperatură etc.); să identifice consecutivitatea zilelor
săptămînii, anotimpul curent, luna curentă, lunile anului și calendarul educația pentru mediul natural și cultura ecologică:
să relateze despre trebuințele omului, despre
modalitățile adecvate de satisfacere a lor educația pentru sănătate:
să caracterizeze persoane și să se autocaracterizeze după aspectul fizic,
vîrstă, gen, conduită, gînduri, preferințeMoștenirea noastră
Subteme recomandate:
familia mea (membrii famili –
ei, relațiile în familie, respon –
sabilitățile în familie); arborele genealogic;
Moldova – țara mea (țară,
neam, etniile conlocuitoare,
prietenie între diferite națio –
nalități, limba vorbită, sim –
bolica țării, sat, oraș, locuri și
monumente istorice);nasc și la Moldova oameni
(dom –
nitori, scriitori, cîntăreți etc.).
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitateeducația fizică: să dezvolte calitățile motrice, îndemînarea, viteza, forța, mobilitatea, detenta; să
manifeste emoții pozitive și curiozitate în cadrul jocurilor de mișcare
educația literar-artistică: să recite expresiv poezii simple, să repovestească, în baza întrebărilor,
conținutul unei povești scurte, povestiriarte plastice:
să aplice elemente ale limbajului plastic în activitățile de arte plastice și în situații
diverse; să identifice unele lucrări ale pictorilor, meșterilor populari din Moldova, din alte țări educația muzicală:
să exprime, prin mișcări și sunete caracteristice, conduita unor personaje
(ființe) conform conținutului poveștilor, cîntecelor, poeziilor etc.; să improvizeze/creeze ritmuri,
scurte motive ritmico-melodice, mișcări și figuri de dans, poezii, povestioare ce reflectă conținutul
muzicii audiate sau al cîntecelor învățateDecembreieI săptămînă dezvoltarea personală: să manifeste interes și tendințe de participare permanentă în familie,
grădiniță și societatedezvoltarea limbajului și a comunicării:
să exprime verbal conținutul operelor artistice, al tablou –
lui, impresii din experiența de viață proprie și imaginată în formă narativă, descriptivă, raționament;
să vorbească clar, cu tempou și cu intensitate medie a vociiformarea premiselor citirii și scrierii:
să înțeleagă că există legătură între textul scris și înțelesul
acestuia; să realizeze corespondența între limbajul oral și cel scris exersînd pregrafismele, elementele
premergătoare scrieriiformarea reprezentărilor elementare matematice:
să identifice și să verbalizeze adecvat părțile
zilei: ziua, noaptea, dimineața, seara; să ordoneze obiectele în șir crescător și descrescător după
diferiți parametri ai dimensiuniieducația pentru mediul natural și cultura ecologică:
să identifice anotimpul iarna și fenomenele
specifice lui; să manifeste atitudine grijulie, participativă în naturăeducația pentru sănătate:
să identifice elementele unui mod sănătos de viață, situațiile de risc
pentru sănătatea personală și a altora educația fizică:
să formeze deprinderi motrice de bază: aruncare, prindere; să manifeste calitățile
moral-estetice și de conduită civilizată în activitatea motorieeducația literar-artistică:
să manifeste dorința de a audia poezii, povestiri, povești și a le reproduce/
repovesti; să relateze despre emoțiile sale asociate cu personajele și evenimentele descrise în text.arte plastice:
să manifeste interes stabil față de arta plastică, dorința de a picta, modela, construi,
aplica și a contempla opere de artă; să aplice procedee și instrumente de desen, modelaj, aplicare,
construcție în activitățile de joc, de educație pentru familie, societate etc. educația muzicală:
să interpreteze cîntece ținînd cont de regulile de ținută, dicție, articulație; să manifeste
emoții, percepînd imaginea muzicală a lucrării în legătură cu conținutul muzicii audiateIarna
Subteme recomandate:
iarna (caracteristici: aspecte,
fenomene, lunile de iarnă
etc.);
Bucuriile iernii/jocurile copiilor
iarna;animalele și păsările iarna;
La gura sobei;
Îmbrăcămintea și încălțămin –
tea;activitățile familiei/grupei
;
Pregătiri pentru c răciun;
tradiții și obiceiuri de iarnă;
Vine, vine Moș crăciun (dis-
tracție literar-muzicală).II săptămînă
III săptămînă
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitateIV săptămînă
vacanța de CrăciunIanuarieI săptămînă
II săptămînă Evaluarea continuă pentru toate ariile curriculare eminescu – stea nemuritoare
II Semestru
III săptămînă dezvoltarea personală : să formeze abilități și deprinderi de comunicare familială eficientă și de com –
portare civilizată în mediul familial și cel social; să manifeste încredere în sine și independență
dezvoltarea limbajului și a comunicării : să posede competențe de vorbire monologată; să-și
exprime opiniile în formă de text laconic; să vorbească clar, cu tempou și cu intensitate medie a
vocii; să valorifice în vorbire cuvinte ce desemnează materiale din care sînt confecționate obiectele
(pînză, hîrtie, lemn, cauciuc etc.)formarea premiselor citirii și scrierii
: să recunoască unele litere și cuvinte simple în situații comune;
să utilizeze comunicarea grafică în diverse forme pentru exprimarea gîndurilor, emoțiilorformarea reprezentărilor elementare matematice
: să identifice și să verbalizeze adecvat părțile
zilei: ziua, noaptea, dimineața, seara; să diferențieze formele spațiale și plane: ovalul, sfera, cubul,
conul, cilindrul și proprietățile loreducația pentru mediul natural și cultura ecologică
: să precizeze aspectele distinctive ale omului
ca organism viu (înfățișare, ambianță, relații, conduită, stare)educația pentru sănătate
: să formeze deprinderi de securitate socială și fizică personală.
educația fizică : să formeze deprinderi motrice de bază: escaladare; să dezvolte calitățile motrice,
îndemînarea, viteza, forța, mobilitatea, detenta educația literar-artistică
: să poată compune, cu sau fără ajutorul adulților, în baza imaginilor,
povești scurte, povestiri, ghicitoriarte plastice:
să dezvolte spiritul de observație, memoria imaginativă și motrică.
educația muzicală : să diferențieze sunetele produse prin mișcări corporale de sunetele produse
de obiecte sonore, sunetul vorbit de sunetul cîntatCu ce călătorim
Subteme recomandate:
tipurile de transport;
transport terestru;
transport maritim;
transport aerian (clasificare,
structură, asemănări, deose –
biri, casa lor – garaj, parcare,
hangar, depou, port, chei, ae –
roport, profesii, curiozități);
Dacă vrei să ajungi mare, fii
atent la traversare!.IV săptămînă
I săptămînă dezvoltarea personală : să manifeste abilități inițiale de identificare și aplicare a resurselor personale
dezvoltarea limbajului și a comunicării : să extindă înțelegerea comunicării orale, scrise, prin
intermediul semnelor, desenelor, mimicii, prin limbajul gesturilor și altele; să valorifice în vorbire
cuvinte ce desemnează: denumiri de obiecte, denumiri de ființe și habitatul lor (pămînt, apă, aer);
să pronunțe corect și clar toate sunetele limbii materneII săptămînă Universul
Subteme recomandate:
omul și universul;
Soarele și planetele;
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitateformarea premiselor citirii și scrierii: să identifice literele alfabetului românesc (de tipar); să real –
izeze corespondența între limbajul oral și cel scris, exersînd pregrafismele, elementele premergătoare
scrierii
formarea reprezentărilor elementare matematice: să evidențieze relații cantitative dintre două
grupuri de obiecte cu ajutorul cuvintelor mult, cîte unul, tot atît, mai multe obiecte și cu un singur
obiect ; să identifice clepsidra, ceasornicul și funcțiile lor
educația pentru mediul natural și cultura ecologică: să caracterizeze grupurile de obiecte vii și
nerte din natura înconjurătoare; să manifeste atitudine grijulie, participativă în natură; să evalueze
influența factorilor ecologici, abiotici și biotici asupra organismelor viieducația pentru sănătate:
să respecte regulile de igienă personală și colectivă
educația fizică: să-și dezvolte coordonarea mișcărilor, orientarea în spațiu, simțul ritmului și al
echilibruluieducația literar-artistică:
să recite expresiv poezii simple, să repovestească, în baza întrebărilor,
conținutul unei povești scurte, povestiriarte plastice:
să realizeze corespondențe între procedeele de reflectare artistico-plastică a obiectelor
din mediul înconjurător, diverse mijloace de expresie (formă, structură, culoare; punctul, linia,
ritmul, compoziția plastică) și conținutul operelor de artă plastică educația muzicală:
să recunoască sonoritatea diferitelor instrumente muzicale, identificîndu-
le la auz din țesătura muzicală, să povestească cum se produce sunetul, unele amănunte despre
întrebuințarea instrumentuluiPlaneta albastră!;
Vreau să știu; SoS Pămîntul;
Măsurăm timpul,
Schimbările sezoniere; apa, aerul, pămîntul și focul –
prieteni sau dușmani?
III săptămînă dezvoltarea personală: să formeze atitudini pozitive față de familie, viața familială și realizarea
rolurilor familiale dezvoltarea limbajului și a comunicării:
să poată exprima relațiile dintre obiecte și fenomene,
complicînd structura enunțurilor de la propoziții simple (nedezvoltate și dezvoltate) la fraze (com –
puse prin coordonare și subordonare); să valorifice în vorbire cuvinte ce desemnează: denumiri de
obiecte, denumiri de profesii și activități specifice; să pronunțe corect și clar toate sunetele limbii
materneformarea premiselor citirii și scrierii:
să identifice literele alfabetului românesc (de tipar); să
efectueze analiza fonematică a unor cuvinte scurte și să modeleze structura cuvîntului aplicînd
semne convenționaleformarea reprezentărilor elementare matematice:
să identifice numerele naturale în concen –
trul 1-5, apoi în concentrul 1-10-20 și să diferențieze aspectul cardinal și ordinal al numărului;
să măsoare dimensiunile unor obiecte și capacitățile unor vase, aplicînd măsuri nestandardizate a
lungimii, lățimii, a corpurilor friabile și a lichidelorCe vreau să fiu? Meserii
Subteme recomandate:
cine sînt părinții mei?;
ce vreau să fiu?;
ce meserii cunoaștem? (descri –
ere, clasificare, necesitate/im –
portanță pentru om, socie –
tate);
Povestea cărților
(procesul de fabricare a hîr –
tiei/cărții; părinții cărții; Ion
Creangă – povestitorul etc.). IV săptămînă
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitateeducația pentru mediul natural și cultura ecologică: să distingă interacțiunea omului cu mediul natural.
educația pentru sănătate: să aplice reguli sanitar-igienice în timpul servirii mesei
educația fizică: să dezvolte calitățile motrice, îndemînarea, forța, mobilitatea, detenta.
educația literar-artistică: să asculte atent textul prezentat de către adult (recitat, povestit, lecturat) și
să răspundă la întrebări despre mesajul emoțional al unui text literar (poezie, poveste, povestire).
arte plastice: să realizeze corespondențe între procedeele de reflectare artistico-plastică a obiectelor
din mediul înconjurător, diverse mijloace de expresie (formă, structură, culoare; punctul, linia,
ritmul, compoziția plastică) și conținutul operelor de artă plastică educația muzicală:
să tindă spre interpretarea lucrărilor muzicale învățate în situații cotidiene
diverse (jocuri, dramatizări, acțiuni de menaj)MartieI săptămînă dezvoltarea personală : să identifice, să accepte și să respecte un stil de viață familial sănătos
dezvoltarea limbajului și a comunicării : să regleze conștient și intenționat expresivitatea
intonațională a vorbirii (tempoul, timbrul, intensitatea, înălțimea); să valorifice în vorbire cuvinte
ce desemnează: reprezentări și conduite social-moraleformarea premiselor citirii și scrierii
: să manifeste dorința de a citi independent; să manifeste
dorința de a scrie independentformarea reprezentărilor elementare matematice
: să măsoare cu măsuri standardizate lungimea,
lățimea, înălțimea, grosimea, masa corpurilor friabile și a volumului lichidelor cu ajutorul măsurilor
standardizate: metru, centimetru, kilogram, litru, cardinal și ordinal al numărului; să efectueze
operații simple de adunare și scădere cu 1-2 unități și să recunoască simbolurile matematice: plus,
minus, egal ; să identifice soluția unei probleme pe baza condițiilor date în formă intuitivă
educația pentru mediul natural și cultura ecologică: să identifice anotimpul primăvara și
fenomenele specifice luieducația pentru sănătate:
să identifice factorii ce mențin sănătatea, acțiunile pe care le poate
întreprinde personal pentru a fi sănătoseducația fizică:
să-și dezvolte coordonarea mișcărilor, orientarea în spațiu, simțul ritmului și al
echilibrului; să formeze deprinderi motrice de bază: aruncare, prindereeducația literar-artistică:
să redea prin mijloace dramatice conținutul unor povești, povestiri,
istorioare respectînd sau schimbînd firul narativ al textelorarte plastice
: să manifeste creativitate și dorința de autoexprimare a emoțiilor, gîndurilor prin
desen, pictură, modelaj, aplicație, construcție; să aplice independent și conștient unele tehnici
simple, procedee specifice desenului, modelajului, construcției, aplicației, desenului educația muzicală:
să distingă, să compare și să caracterizeze piesele muzicale; să improvizeze/creeze
ritmuri, scurte motive ritmico-melodice, mișcări și figuri de dans, poezii, povestioare ce reflectă
conținutul muzicii audiate sau al cîntecelor învățatePrimăvara
Subteme recomandate:
Zilele Dochiei; Vestitorii primăverii/ oaspeții
primăverii;
Mărțișor;
8 martie: ziua Mamei; ce se întîmplă în natură?
apa;
flori de primăvară;
Lucrări de primăvară; un arbore pentru dăinuire
(me-
diu de viață – păduri, parcuri,
livezi; tipuri – copaci, pomi;
înfățișare, îngrijire, înmulțire,
foloase, anotimpuri).II săptămînă
III săptămînă
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitateIV săptămînă dezvoltarea personală : să respecte personalitatea umană, să respecte drepturile altor copii și
persoane mature, obligațiile și drepturile proprii
dezvoltarea limbajului și a comunicării: să manifeste competențe primare de vorbire dialogată
și polilogată, să respecte regulile de comunicare cu alte persoaneformarea premiselor citirii și scrierii:
să recunoască textul scris oriunde îl întîlnește; să respecte
regulile igienice la scrisformarea reprezentărilor elementare matematice:
să divizeze întregul în părți egale și să
reconstruiască întregul din părțile sale; să identifice și să verbalizeze adecvat părțile zilei: ziua, noap –
tea, dimineața, seara, să identifice succesiunea zilelor (ieri, azi, mîine) și succesiunea evenimentelor,
consecutivitatea zilelor săptămînii, anotimpul curent, luna curentă, lunile anului și calendarul educația pentru mediul natural și cultura ecologică:
să manifeste atitudine grijulie, participativă
în naturăeducația pentru sănătate
: să determine elementele principale ale unui regim al zilei pentru sine,
alternarea perioadelor de activitate cu odihnă; să argumenteze necesitatea alimentației corecte și să
relateze despre alimentația corectăeducația fizică
: să formeze deprinderi motrice de bază: escaladare; să manifeste emoții pozitive și
curiozitate în cadrul jocurilor de mișcare educația literar-artistică
: să manifeste dorința de a audia poezii, povestiri, povești și a le reproduce/
repovesti, să relateze despre emoțiile sale asociate cu personajele și evenimentele descrise în text.arte plastice
: să își exprime emoțiile față de fenomenul, chipul redat, buna dispoziție cauzată de
frumusețea și farmecul naturii, al operelor percepute sau create educația muzicală
: să exprime, prin mișcări și sunete caracteristice, conduita unor personaje (ființe)
conform conținutului poveștilor, povestirilor, cîntecelor, poeziilor etc.Am drepturi, dar și respon –
sabilități
Subteme recomandate:
ce sînt drepturile?;
cunoașteți drepturile (am un
nume/o familie; mă joc și în –
văț; vreau să fiu protejat; toți
sîntem egali);regulile în viața noastră;
eu sînt responsabil de…;
Pot să-mi exprim propriile idei,
opinii.AprilieI săptămînă
II săptămînă
III săptămînă dezvoltarea personală : să împărtășească valorile moral-spirituale familiale și sociale
dezvoltarea limbajului și a comunicării : să extindă înțelegerea comunicării orale, scrise, prin in –
termediul semnelor, desenelor, mimicii, prin limbajul gesturilor și altele; să însușească și să utilizeze
corect în comunicare părțile de vorbire specifice limbii materne și formele gramaticaleformarea premiselor citirii și scrierii:
să manifeste dorința de a citi independent; să realizeze
corespondența între limbajul oral și cel scris, exersînd pregrafismele, elementele premergătoare scrierii formarea reprezentărilor elementare matematice:
să identifice numerele naturale în concen –
trul 1-5, apoi în concentrul 1-10-20 și să diferențieze aspectul cardinal și ordinal al numărului; să
diferențieze formele spațiale și plane: ovalul, sfera, cubul, conul, cilindrul și proprietățile lor Paștele la c reștini.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitateeducația pentru mediul natural și cultura ecologică : să relateze despre trebuințele omului, despre
modalitățile adecvate de satisfacere a lor
educația pentru sănătate: să argumenteze necesitatea alimentării corecte și să relateze despre
alimentația corectăeducația fizică
: să manifeste calitățile moral-estetice și conduită civilizată în activitatea motorie;
să-și dezvolte coordonarea mișcărilor, orientarea în spațiu, simțul ritmului și al echilibrului.educația literar-artistică:
să identifice personajele și să aprecieze faptele acestora, să redea în desen
unele aspecte, evenimente din poezie, povestearte plastice
: să redea obiecte diferite ca formă, structură, culoare în desen, modelaj, construcții,
aplicațiieducația muzicală
: să tindă spre interpretarea lucrărilor muzicale învățate în situații cotidiene
diverse (jocuri, dramatizări, acțiuni de menaj); să execute mișcări și figuri de dans, manifestînd
expresivitate corporală în relație cu caracterul variat al muzicii
IV săptămînă dezvoltarea personală : să manifeste interes și tendințe de participare permanentă în familie,
grădiniță, comunitatedezvoltarea limbajului și a comunicării
: să valorifice în vorbire cuvinte ce desemnează: fenomene
vitale, fenomene ale naturii (frig, umed, însorit etc.), părți ale obiectelor, organismelor vii; materiale
din care sînt confecționate obiectele: (pînză, hîrtie, lemn, cauciuc etc.); culorile și nuanțele lor;
calități gustative, însușiri și grade (mai moale, mai luminos, mai gros, mai tare etc.); generalizări
de specie și gen (jucării, veselă, animale, plante etc.); reprezentări și conduite social-morale.să poată
exprima relațiile dintre obiecte și fenomene complicînd structura enunțurilor de la propoziții simple
(nedezvoltate și dezvoltate), la fraze (compuse prin coordonare și subordonare)Magia culorilor!
Subteme recomandate:
flori cu multe culori (mediu
de viață – grădină/parc, cîmp,
pădure; înfățișare, îngrijire,
înmulțire; foloase – medicină,
otrăvitoare, pentru parfum,
etc., anotimpurile cînd înflo –
resc).MaiI săptămînă formarea premiselor citirii și scrierii : să identifice literele alfabetului românesc (de tipar); să
efectueze analiza fonematică a unor cuvinte scurte și să modeleze structura cuvîntului, aplicînd
sem¬ne convenționaleformarea reprezentărilor elementare matematice
: să efectueze operații cu obiectele, orientîndu-
se la însușirile lor (formă, culoare, dimensiune, temperatură etc.)educația pentru mediul natural și cultura ecologică
: să caracterizeze grupurile de obiecte vii și
nerte din natura înconjurătoareeducația pentru sănătate
: să formeze deprinderi de securitate socială și fizică personală.
educația fizică : să dezvolte calitățile motrice, îndemînarea, viteza, forța, mobilitatea, detentainsectele și rolul lor pentru na –
tură, plante;
Sădim flori cu multe culori; ocrotiți natura florile?
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitateeducația literar-artistică: să poată compune, cu sau fără ajutorul adulților, în baza imaginilor,
povești scurte, povestiri, ghicitori
arte plastice : să realizeze corespondențe între procedeele de reflectare artistico-plastică a obiectelor
din mediul înconjurător, diverse mijloace de expresie (formă, structură, culoare; punctul, linia,
ritmul, compoziția plastică) și conținutul operelor de artă plasticăeducația muzicală
: să recunoască sonoritatea diferitelor instrumente muzicale, identificîndu-
le la auz din țesătura muzicală, să povestească cum se produce sunetul, unele amănunte despre
întrebuințarea instrumentului
II săptămînă dezvoltarea personală: să manifeste abilități inițiale de identificare și aplicare a resurselor personale.
dezvoltarea limbajului și a comunicării: să extindă înțelegerea comunicării orale și scrise, prin
intermediul semnelor, desenelor, mimicii, prin limbajul gesturilor și altele; să valorifice în vorbire
cuvinte ce desemnează: denumiri de obiecte, denumiri de ființe și habitatul lor (pămînt, apă, aer);
să pronunțe corect și clar toate sunetele limbii materneformarea premiselor citirii și scrierii:
să identifice literele alfabetului românesc (de tipar); să real –
izeze corespondența între limbajul oral și cel scris exersînd pregrafismele, elementele premergătoare
scrieriiformarea reprezentărilor elementare matematice:
să evidențieze relații cantitative dintre două
grupuri de obiecte cu ajutorul cuvintelor mult, cîte unul , tot atît, mai multe obiecte și cu un singur
obiect ; să identifice clepsidra, ceasornicul și funcțiile lor
educația pentru mediul natural și cultura ecologică : să caracterizeze grupurile de obiecte vii și
nerte din natura înconjurătoare; să manifeste atitudine grijulie participativă în natură; să evalueze
influența factorilor ecologici, abiotici și biotici asupra organismelor viiDe la grădiniță la școală
Subteme recomandate:
Grădinița mea (descriere, pro –
fesii, cabinete, prieteni etc.);jocuri și jucării preferate;
reguli la grădiniță;
Mîine voi fi școlar.
educația pentru sănătate : să respecte regulile de igienă personală și colectivă. Educația fizică: să
manifeste emoții pozitive și curiozitate în cadrul jocurilor de mișcareeducația literar-artistică
: să recite expresiv poezii simple, să repovestească, în baza întrebărilor,
conținutul unei povești scurte, povestiriarte plastice:
să realizeze corespondențe între procedeele de reflectare artistico-plastică a obiectelor
din mediul înconjurător, diverse mijloace de expresie (formă, structură, culoare; punctul, linia,
ritmul, compoziția plastică) și conținutul operelor de artă plasticăeducația muzicală
: să improvizeze/creeze ritmuri, scurte motive ritmico-melodice, mișcări și figuri
de dans, poezii, povestioare ce reflectă conținutul muzicii audiate sau al cîntecelor învățate
III săptămînă Evaluarea finală copii isteți, copii fericiți!
IV săptămînă Pe cărările vacanței
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
proie Ctul temati C este o activitate centrată pe copil , un demers didactic în centrul căruia se află
o temă/subiect ce prezintă interes pentru copil, în a cărei abordare și soluționare vor fi implicate mai multe arii
curriculare.
Activitatea integrată din grădiniță ne conduce la realizarea unui scenariu bine gîndit pentru o zi/o săptămînă.
Această activitate presupune o împletire a obiectivelor din arii curriculare diferite cu domeniile de dezvoltare,
apelîndu-se la conținuturi conforme cu necesitățile de cunoaștere ale copilului. Un proiect tematic poate fi
propus în rezultatul evaluării copiilor, în cazul atestării unor lacune sau ca răspuns la interesul manifestat de
ei. Subiectele pot fi sugerate de copii, (întîmplări/evenimente cotidiene – nașterea unui copil într-o familie;
nașterea unor animale într-o gospodărie; accidente rutiere etc.; cataclisme ale naturii – eruperea unor vulcani,
inundații etc.), cadru didactic, părinți. O altă modalitate de stabilire a subiectelor este și aplicarea tehnicii
celor 3 c.
etapele de elaborare a unui proiect tematic
ETAPA I
sugerată de copii
alegerea temei în rezultatul discuției dintre educatoare și copii
propusă de educatoare, părinți
discuții cu copiii
direcții de dezvoltare harta proiectului
discuții cu persoane implicate (părinți, bunici, actori comunitari)
existente (prezente în grupă)
planificarea și proiectarea inventar de materiale necesare (trebuie procurate, confecți-
activității onate, împrumutate)
resurse umane părinți, cadru didactic, copii, specialiști etc.
inventar de activități conținuturi
ETAPA II
stabilirea de roluri și responsabilități
explorări
înregistrarea datelor și a faptelor
desfășurarea construcții
desene, picturi, colaje
povestiri
dramatizări
ETAPA III
adăugarea de detalii
atribuirea unei funcționalități produsului finit
copiilor de către educatoare
evaluarea autoevaluarea copiilor
proiectului de către educatoare și copii
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Rase
HaRta PRoIeCtUlUI În lumea animalelorîn ogradă la buniCi animale de pădure
animale aCvatiCeprimele animale – dinozaurii
reptile
ÎnmulțireDenumireMod de viață
FoloaseÎnfățișare
DauneHranăÎngrijire
SpeciiReguli de igienăClasificări
Asemănări și deosebiri
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Proiectul debutează cu o motivare , care are menirea de a direcționa activitatea copiilor spre realizarea
obiectivelor și învățarea conținuturilor stabilite. În vederea atingerii obiectivelor propuse, educatorul/
educatoarea va lua în calcul și repartizarea sarcinilor în cadrul activităților zilnice la fiecare zonă/arie/centru
de activitate ( Bibliotecă, știință, artă, construcții, joc de rol, apă și nisip, joc manipulativ/de masă ).
Un proiect tematic poate fi derulat în toate grupele, însă obiectivele operaționale, sarcinile de lucru, inventarul
de probleme vor fi diferite de la o vîrstă la alta. De exemplu, la vîrsta de 2-3 și 3-4 ani, proiectul tematic În lumea
animalelor va prevedea familiarizarea copiilor cu un animal în cadrul unei activități. La vîrsta de 4-5 ani, la o
activitate, copiii vor învăța despre 2 animale (caracteristici, asemănări, mod de trai, hrană), iar la vîrsta de 5-7
ani – vor lua cunoștință de o specie de animale cu toate caracteristicile acesteia: mod de trai, foloase, înmulțire,
reguli de comportare cu animalele, îngrijire. La realizarea unui proiect tematic vor participa și părinții cu materiale
didactice, informații etc. Pe perioada derulării proiectului, cadrul didactic va crea condițiile necesare: va pune
la dispoziția copiilor HARTA PROIECTULUI, mulaje, ustensile, enciclopedii, materiale pentru experiențe și
explorare. Un proiect tematic va finaliza cu produse (machete, postere, cărți, albume etc.), cu spectacole muzicale
etc. În funcție de interesul manifestat de copii pentru tema abordată, un proiect poate fi restrîns sau extins.
Progresul și achizițiile dobîndite de copii (cunoștințe, comportamente, atitudini, deprinderi) vor fi reflectate
în portofoliul proiectului, ca dovadă a derulării sale și ca măsură a calității activităților desfășurate (materiale
cu conținut informațional vizînd tema proiectului, harta proiectului, proiectul propriu-zis, lucrări ale copiilor,
fișe de lucru individuale, desene, colaje, imagini, poze din timpul derulării proiectului, materialele create,
albume, cărți etc). Portofoliile se vor păstra în fiecare grupă pentru fiecare proiect derulat.
Propunem un model de proiect tematic cu o durată de 4 săptămîni și proiectul unei subteme pentru o
săptămînă în grupa de copii din categoria de vîrstă 5-6 ani. (vezi pagina precedentă)
Obiective de referință:
– să manifeste interes și tendințe de participare permanentă în familie, grădiniță, comunitate;
– să înțeleagă că atît comunicarea, cît și forma de comunicare depind de situație, locul și timpul
comunicării;
– să valorifice în vorbire cuvinte ce desemnează: părți ale obiectelor, ale organismelor vii;
– să manifeste atenție auditivă și auz fonetic în situațiile solicitate;
– să efectueze analiza fonematică a unor cuvinte scurte, și să modeleze structura cuvîntului, aplicînd
semne convenționale;
– să utilizeze diverse forme ale comunicării grafice pentru exprimarea gîndurilor, emoțiilor;
– să identifice relațiile spațiale dintre diferite grupe de obiecte în raport cu sine, apoi un obiect față de
altul și să utilizeze adecvat prepozițiile și adverbele spațiale determinînd poziția obiectelor în spațiu;
– să diferențieze mișcările și acțiunile după viteză ( repede, încet );
– să evidențieze relații cantitative dintre două grupuri de obiecte cu ajutorul cuvintelor mult, cîte unul,
tot atît, mai multe obiecte și cu un singur obiect;
– să specifice particularitățile de adaptare ale unor grupuri de animale la mediul de trai, la schimbările
sezoniere, la succesiunea zi-noapte;
– să-și formeze deprinderi de securitate socială și fizică personală;
– să-și formeze deprinderi motrice de bază: sărituri, cățărare, tîrîre;
– să-și dezvolte coordonarea mișcărilor, orientarea în spațiu, simțul ritmului și al echilibrului. Să manifeste
emoții pozitive și curiozitate în cadrul jocurilor de mișcare;
– să identifice personajele și să aprecieze faptele acestora, să redea în desen aspecte, evenimente din poezie,
poveste;
– să manifeste dorința de a participa la activități de desen, modelare, aplicare.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
– să distingă, să compare și să caracterizeze piesele muzicale.
– să execute mișcări și figuri de dans, manifestînd expresivitate corporală în relație cu caracterul variat
al muzicii.
INVENTARUL PROBLEMELOR DETERMINATE PRIN TEHNICA CELOR 3 c
Ce știm ? Ce nu știm și vrem să aflăm? Cum putem afla?
– Animalele pot fi domestice
și sălbatice.
– Animalele trăiesc în pădure,
pe uscat și în apă, pe lîngă
casa omului.– Care au fost primele animale pe pămînt?
– De ce unele animale au dispărut?
– Prin ce se aseamănă și se deosebesc între ele ani –
malele domestice, sălbatice, de apă, reptilele?– Consultînd enciclope –
diile;
– Aflînd unii de la alții;
– Urmărind emisiuni
TV.
– Există animale care trăiesc
doar în apă.
– Animalele sînt diferite.
– Cunoaștem părțile corpu –
lui, hrana lor, foloasele pe
care le aduc omului, dar și
pericolele.
– Știm despre unele condiții
de viață ale animalelor.
– Copiii iubesc animalele.– De ce le numim reptile, amfibii?
– De ce animalele acvatice nu pot trăi și pe uscat?
– Animalele se înțeleg între ele?
– Cum își ajută puii atunci cînd se îmbolnăvesc?
– Cum ajută omul animalele sălbatice?
– Animalele învață și ele? Ce și cum învață ele?
– De ce trebuie să ocrotim animalele sălbatice?
– De ce unele animale sînt înscrise în CARTEA
ROȘIE?
– Curiozități din lumea animalelor.– Invitînd un lucrător de
la menajerie;
– Mergînd în excursie la
menajerie.
Evaluarea proiectului:
– se va efectua la sfîrșitul fiecărei subteme;
– se va întocmi o ,,carte a animalelor” care să cuprindă toate tipurile de animale studiate;
– se va realiza un album de fotografii din timpul derulării proiectului.
proieCtarea săptămînală
Proiectarea săptămînală prevede: respectarea regimului zilnic; activități de mișcare; îmbinarea echilibrată
a activităților de predare cu cele de învățare și, respectiv, cu cele de consolidare și evaluare; îmbinarea
activităților didactice cu cele distractive; îmbinarea activităților frontale cu activități în grupuri mici și
individuale; corelarea activităților de dimineață cu cele de după-amiază; realizarea obiectivelor de referință,
operaționale și a sarcinilor de lucru în diverse momente ale zilei. Spre exemplu: cum vom realiza prin cele
4 domenii de dezvoltare în diverse momente ale zilei (în cadrul momentelor de rutină: servirea prînzului;
deprinderi de igienă personală) obiectivul „Să respecte regulile de igienă personală și colectivă”. Copiii: vor
enunța reguli de igienă personală, de servire a mesei – cunoștințe; vor exersa reguli de spălare a mîinilor, de
servire a mesei – deprinderi motrice; vor argumenta necesitatea respectării acestor reguli – atitudine (să nu
se îmbolnăvească, să se proteje de microbi, să mănînce cu gura închisă fără a clefăi pentru a nu deranja pe cei
din jur); vor colabora cu colegii prin oferirea unor servicii – oferă locul la chiuvetă, transmite coșul cu pîine,
șervețelele de hîrtie – socioemoțional.
Cum putem realiza acest obiectiv proiectat în ziua anterioară prin activitatea didactică, respectînd și interesul
copilului/copiilor care în ziua curentă vine cu un mesaj că mămica ei/lui i-a adus de la maternitate o surioară/frățior,
sau că pisica a născut pisoi: desigur vom asculta atent copilul despre cele ce va relata, vom suplimenta cu unele
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
informații în caz de necesitate cunoștințele, curiozitatea copilului față de subiectul expus apoi printr-o întrebare
vom trece și la obiectivul proiectat și anume: dar mămica l-a spălat pe frățiorul/surioara ta? Cu ce l-a spălat? În
ce la spălat? Cum credeți de ce l-a spălat? Sau: pisica își spală pisoii? Cum? De ce? Voi vă spălați ? etc.
tema proiectului: În lumea animalelor
tema săptămînii: În ogradă la bunici, vîrsta 5-6 ani
resurse materiale: animale domestice vii și mulaje; planșe și imagini cu animale domestice; blană, piele,
lînă, diferite produse sau obiecte confecționate din „materialele” furnizate de animale; grăunțe, știuleți de
porumb, tărîțe, fîn etc.; jetoane, jocuri, puzzle, cuburi, domino, cărți de joc, jucării etc.; cărți de colorat și
de povești, reviste, albume, manuale, atlas zoologic; casetofon, diafilme, diapozitive; costume și măști pentru
dramatizări; instrumente de scris și de colorat (creioane, pensule, acuarele etc.), plastilină, planșete; materiale
naturale și sintetice; caiete speciale, fișe de evaluare
resurse umane: copii, părinți, educatoare, specialiști (profesor de biologie, asistent veterinar).
durata: o săptămînă
metode: cubul, explozia stelară, turul galeriei, ciorchinele, Bula dublă , observarea spontană și dirijată,
lectura, povestirea, problematizarea, explicația și demonstrația, experiențe, exercițiul, jocul
Colaborarea cu părinții: afișe, albume sau cărți cu imagini ale animalelor domestice, cărți de povești,
reviste, obiecte din piele, lînă; animale domestice (pisici, ieduț/mieluț, cățeluș, puișori, ouă)
SCRISOARE DESCHISă
stimați părinți
În perioada 2-6 noiembrie 2009, copiii din grupa albinuțe
vor desfășura un proiect de cercetare cu tema animalele do –
mestice .
Vă rugăm să discutați cu ei pe marginea unor aspecte, pe care
le-ați observat sau le-ați citit, privind tema în dezbatere.
Vă rugăm să ne puneți la îndemînă, bineînțeles cu titlu de
împrumut, materiale la temă: cărți, albume, reviste, pliante,
jocuri etc., pentru a facilita procesul de observare și discuția
copiilor despre viața animalelor.
De asemenea, ne-ar fi de un real folos obiecte din piele, lînă
etc., adică obiecte confecționate din „materiale” furnizate
de animale.
Dacă aveți în gospodărie animale pe care le puteți aduce
la grădiniță, anunțați-ne, pentru a planifica activitățile
respective.
Vă invităm să fiți alături de copii în această activitate intere –
santă.
Vă mulțumim.
Educatoarea și copiii din grupa albinuțe .
____________
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
data
ziuaJocuri și acti-
vități aleseactivități pe domenii experiențiale/ de cunoaș –
tereJocuri și activi –
tăți recreativeactivități de dez-
voltare personalăluni BIBLIOTE –
Că/
ALFABETI –
ZARE
ci t i m i m a –
gini – reviste,
cărți despre
animalele do –
mestice;
Poezii hazlii
despre anima –
l e – l e c t u r a
educatoarei,
memorizarea
de către copii;
Să alcătuim o
poveste despre
un cățeluș –
poveste creată;casa mîței –
lectura educa –
toarei, poves –
tirea de către
copii.
JOC DE ROL
De-a fermie –
rul;
De-a doctorul
veterinar;ograda buni
–
cilor.Animale mari și mici
– activitate integrată –
activitate frontală:
observare, descriere după tablou a animalelor (denu –
mire, înfățișare, pui) cu utilizarea tehnicii explozie
stelară – să numească animalele, foloasele, modul de
trai, adaptarea la succesiunea anotimpului, zi-noapte
(întrebări și răspunsuri formulate de copii: Cine?
Ce? Cînd?);
jocul didactic Graiul animalelor .
Sarcini în centre:alfabetizare:
vor descrie, analiza, compara, asocia,
argumenta cunoștințe despre animalele domestice,
aplicînd tehnica cubul.
știință : vor realiza postere pe bază de imagini, ilustra –
ții, fotografii la temele: Produse/foloase ale animalelor,
animalele și adăpostul acestora, a nimalele și puii lor.
artă: Măști de animale : realizarea (decupare, aplicație,
asamblare, îmbinare) și pictarea lor.
Construcții: vor construi adăpost pentru animale.
Joc de rol: Doctorul veterinar.
nisip și apă: vor elabora figuri și urme de animale
domestice.educație fizică
: vor efectua sărituri cu ambele picioare
de pe loc, mers cu sărituri, tîrîre în 4 labe.1. Jocuri de miș –
careșoarecele și pisica,cloșca cu pui.
2. Jocul muzical cocoșel și găinușe.. rutineÎntîlnirea de dimi
–
neață
În ograda bunicilor;
Scrisoare de la ani –
male;
Mama și puiul;o mărgică a spus..;un oaspete în grupa
noastră.marți Ograda bunicilor
– activitate integrată –
activitate frontală:
observare, descriere după tablou a păsărilor (denumi –
re, înfățișare, pui, înmulțire);
jocul didactic Graiul păsărilor ;
jocul didactic cine și unde se află – să identifice locul
animalelor și al păsărilor în raport cu sine/cu alt ani –
mal/pasăre: în față, în spate, sus, jos, lîngă, pe, sub,
dreapta/stînga.
Sarcini în centre:artă:
vor realiza o machetă (decupare, aplicație).
știință: vor examina, compara ouăle de găină, rață,
gîscă, curcă; vor examina puii de găină, rață, curcă,
gîscă.alfabetizare:
vor alcătui enunțuri despre animale cu
prepozițiile: pe, sub, lîngă, după, sus, jos, dreapta/stînga,
în spate, în față .
Construcții: vor construi casa și curtea bunicilor.
Joc de rol: vor pune în scenă un fragment din povestea
Punguța cu doi bani .
nisip și apă: vor elabora figuri și urme de păsări de
curte.muzică și ritmică
: vor executa elemente din dansul
ciobănaș ; vor interpreta cîntecul Graiul animalelor ;
jocul muzical o rățușcă și un rățoi .
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitatemiercuriCONSTRUC –
ȚII
casa bunicilor;
adăposturi pen –
tru animale;ferma.Prietenii
– activitate integrată –
activitate frontală:
discuție despre prieteni, prietenia dintre oameni și
dintre animale; lectura și analiza textului Prietenii de
D. Matcovschi;
tehnica Bula dublă , caracteristici și asemănări pentru
cîine și pisică.
Sarcini în centre:
alfabetizare: vor selecta caracteristici pentru pisică și
cîine; le vor aplica pe 2 postere.știință:
vor alcătui reguli de îngrijire a animalelor;
vor experimenta cu bucățele de lînă, fire artificiale
(miros, ardere).artă:
vor picta animalele din curtea bunicii ,
vor aplica (decupare, aplicare, cu bucățele mici de
lînă), silueta pisicii, a cîinelui.
Construcții: vor construi un adăpost pentru animale.
Joc de rol: vor pune în scenă povestea casa mîței .
educație fizică : se vor tîrî în 4 labe, Pisicuțe la vînat șoareci ,
se vor cățăra pe banca de gimnastică cu pas alternat.3. Jocul sportiv
Întrecerea cailor.Pauză dinamică
Gimnastica de învi –
orare
5 minute de mișcare;
Pisica acrobată.JoiȘTIINȚ ă
Curiozități des –
pre animalenumără ani
–
malele din fer –
ma ta;cum îngrijim
animalele do –
mestice? – vizi –
onare CD.
ARTă
ograda cu ani –
male;
Prietenul meu
– fuzionare de
culori;
Modelăm adă –
posturi .Animalele domestice
– activitate integrată –
activitate frontală:
jocul didactic Spune mai multe cuvinte cu sunetul dat;
tehnica ciorchinele.
Identificarea sunetului cu care începe denumirea unui
animal domestic; stabilirea numărului de sunete și
silabe în cuvinte prin semne convenționale (cerculețe
roșii și albastre pentru vocale și consoane, liniuțe pen –
tru numărul de silabe). Pe cercul din mijloc va fi scris
Animale domestice care încep cu sunetul „c”, „p”, în
jurul cercului vor fi desenate alte cercuri pe care copiii
vor aplica imagini cu animalele ce încep cu sunetul dat
(cîine, capră, cal, cocoș, curcan), (pisică, pui, porc), iar
mai jos vor scrie cuvîntul prin semne convenționale.
Sarcini în centre:alfabetizare:
tehnica Lotus individual ; fișe, pentru
fiecare copil, cu întrebări despre animale și trei variante
de răspuns, urmînd a fi bifat unul dintre ele:
Întrebări:
1. Cîte silabe are cuvîntul cal?
a) 1 b) 2 c) 3
2. Cîte sunete are cuvîntul cal?
a) 3 b) 2 c) 5
3. Cu ce sunet începe cuvîntul cal?
a) „v” b) „c” c) „s”
artă: vor executa desenul animale ale căror cuvinte
au o silabă .
știință: vor lectura, povesti curiozități despre ani –
malele domestice; vor îndeplini fișe cu conținut
interdisciplinar.4. Punguța cu doi
bani – dramati –
zare;
casa mîței – dra-
matizare.2. tranziții
Lîngă un lac au
stat… – joc cu text
și cînt;
„Calul bate din pi –
cioare
Ca și cum ar vrea să
zboare
Și eu bat și vă spun
vouă
Opt-nouă, opt-
nouă.”
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Joc de masă: vor reconstitui o imagine cu animale
domestice (puzzle) și vor alcătui o povestioară în
baza imaginii.
educație fizică : se vor tîrî în 4 labe, Pisicuțe la vînat șoareci,
se vor cățăra pe banca de gimnastică cu pas alternat.vineriJ O C D E MASă
Puzzle;
Din jumătăți
întreg.Cum îngrijim animalele
– activitate integrată –
activitate frontală:
discuții despre animale, îngrijirea lor, necesitatea
vaccinării, comportamentul animalelor sănătoase/
bolnave, unele riscuri pentru sănătatea personală și a
altora (invitat un medic veterinar).
Sarcini în centre:alfabetizare:
vor povesti întîmplări povestiri/ întîm –
plări despre animale, comportamentul animalelor în
diverse situații.artă:
vor desena, aplica, reguli de comportare cu
animalele.știință:
vor identifica reguli de comportare cu ani –
malele domestice, de igienă personală.
Construcții: vor construi clinica veterinară .
Joc de rol : La medicul veterinar.
muzică și ritmică : vor executa elemente din dansul
ciobănașul , vor audia și interpreta cîntecul căluțul de
M. Ungureanu, Șt. T udor, joc muzical ieduțul.5. cîntece despre
animale – audiție
muzicală.
atenție !
Pentru ariile de stimulare/centrele de activitate se vor proiecta sarcini de lucru în grup mic, în perechi
și individual, cu caracter diferențiat, individualizat.
proieCtarea aCtivității integrate
proiectarea unei activități este demersul cel mai detaliat și concret de anticipare și prefigurare a acțiunilor
și operațiilor de îndeplinit, materializat într-un document structurat în două părți: introductivă (în care sînt
precizate data, grupa, disciplina/categoria de activitate, tema, obiectivele de referință și operaționale, resursele
educaționale) și scenariul didactic , realizat sub forma unui tabel în care sînt înscrise: evenimentul didactic,
conținutul activității, strategiile didactice, evaluarea.
La operaționalizarea obiectivelor unui proiect didactic, cadrul didactic va lua în considerație progresul
înregistrat de copii prin evaluările inițiale, curente, sumative.
atenție !
La elaborarea demersului didactic se va ține cont de numărul de obiective de referință proiectate și
anume: la vîrsta de 2-3 ani și 3-4 ani se va proiecta 1 obiectiv de referință pe arii curriculare și 3-4 obiective
operaționale pe domenii de dezvoltare; la vîrsta de 4-5 ani se vor proiecta 1-2 obiective de referință pe arii
curriculare și 4-6 obiective operaționale pe domenii de dezvoltare; la vîrsta de 5-7 ani se vor proiecta 2-3
obiective de referință pe arii curriculare și 6-8 obiective operaționale pe domenii de dezvoltare.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Pentru grupele mixte/eterogene (ca vîrstă) se vor proiecta aceleași obiective de referință și operaționale,
însă sarcinile de lucru vor fi diferențiate.
Prezentăm un exemplu de proiectare a sarcinilor diferențiate în cadrul unei activități integrate pe arii/centre,
pentru copiii dintr-o grupă mixtă de vîrstă, preponderent de 5-6 ani. Modelul respectiv poate fi aplicat separat
și pentru alte categorii de vîrstă.
aria curriculară: educația pentru mediul ambiant și cultura ecologică
obiectivul de referință : să precizeze aspectele distinctive ale omului ca organism viu (înfățișare, ambianță,
relații, conduită, stare)
obiective operaționale activitate integrată: ariile curriculare Educația pentru mediul ambiant și
cultura ecologică, Dezvoltarea personală, Educația pentru familie și viața
în societate, Educația pentru sănătate, Dezvoltarea limbajului și a comu –
nicării
sarcini de lucru diferențiate în aria/centrul Știință pentru grupă mixtă de
vîrstă
Vîrsta: 3-4 ani Vîrsta: 4-5 ani Vîrsta: 5-6 ani Vîrsta: 6-7ani
1. să comunice date des –
pre sine (nume, prenume,
vîrstă, data, locul nașterii,
părinții);
2. să exprime lucruri pozi –
tive despre sine ( vesel, isteț,
frumos etc.);
3. să descrie membrii fa –
miliei și relațiile de rude –
nie ( mamă, frate, bunic,
verișor );
4. să numească și să descrie
așezarea spațială și funcții –
le organelor externe/inter –
ne (ochi, nas, gură, urechi;
inimă, plămîni, stomac,
ficat, rinichi );
5. să înțeleagă importanța
organelor interne;
6. să identifice reguli de
menținere a sănătății orga –
nelor externe/interne.- Jocul Să ne pre –
zentăm – fiecare
copil își spune
numele, vîrsta și
o calitate.
– Jocul Spune cine
este: fiecare co –
pil, în baza unei
poze aduse de
acasă, își pre –
zintă membrii
familiei.
– Descrie după
imagini părțile
corpului ome –
nesc (cap, corp,
mîini, picioare).
Spune ce poți
face cu ele.- Spune cum te
numești, cîți
ani ai, unde te-ai
născut , numește
2 calități pe care
le ai.
– Spune cum se
numesc părinții
tăi, ce rude mai
ai.
– Numește părțile
corpului, arată-
le; spune ce poți
face cu ele.- Prezintă-te, nu –
mește membrii
familiei tale,
cine sînt ei.
– Desenează-ți
portretul și de –
scrie-te (forma
feței, a nasului,
a ochilor; cu –
loarea părului, a
ochilor; calități,
aptitudini).
– Numește și de –
scrie organele
externe, ce poți
face cu ele. Ce
trebuie să faci
ca să le menții
sănătoase?- Autodescrie-te.
– Spune ce-ți pla –
ce, ce poți să faci
cel mai bine, ce
știi.
– Numește mem –
brii familiei și al –
cătuiește arbore –
le genealogic al
familiei.
– Aplică pe silueta
unui corp ome –
nesc organele
interne, spune
cum se numesc,
ce funcție înde –
plinesc. Arată
pe propriul corp
unde se află ele.
Ce trebuie să faci
ca să le menții
sănătoase?
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
atenție !
– la elementele structurale obligatorii ale activității;
– la scenariul didactic: se va descrie în cuvinte simple modul de desfășurare a activității integrate pe
parcursul întregii zile sau al segmentului de timp ales. Cuprinde fiecare verigă a activității ce se va
desfășura: întîlnirea de dimineață, activitățile frontale, pe grupuri mici, jocurile, tranzițiile și evaluarea
zilei, într-o înlănțuire logică.
grădinița:
educatoarea:
data:
grupa: mare (5-6 ani)
proiectul : În lumea animalelor
tema săptămînii: În ogradă la bunici
tema zilei: animale mari și mici
durata: o zi
forma de organizare: frontal, în grupuri mici, individual
forma de realizare: activitate integrată
întîlnirea de dimineață : prezentarea Salutului (Salut, prieteni ai animalelor… ), completarea calendarului
naturii
tranziții : joc numărătoare, joc muzical Graiul animalelor , joc căruța cu cai , joc muzical Printre văi,
printre coline, trece o căruță , alte elemente semnificative: muzică, intervenții spontane
rutine : exersarea deprinderilor de autoservire, exersarea deprinderilor de muncă gospodărească
scopul activității: dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a lumii înconjurătoare, precum și
stimularea curiozității pentru investigarea acesteia; îmbogățirea și precizarea informațiilor și cunoștințelor
despre animalele domestice.
obiective de referință:
• să manifeste interes și tendințe de participare permanentă în familie, grădiniță, comunitate;
• să valorifice în vorbire cuvinte ce desemnează: părți ale obiectelor, organismelor vii;
• să specifice particularitățile de adaptare ale unor grupuri de animale la mediul de trai, la schimbările
sezoniere, la succesiunea zi-noapte.
obiectivele operaționale ale activității integrate:obiective cognitive:
• să denumească animalele;
• să descrie caracteristici ale acestora (mediu de viață, părțile corpului, hrană, foloase, denumirea
puilor);
• să clasifice animalele după locul în care trăiesc și după hrană;
• să stabilească asemănări și deosebiri între animalele domestice.
obiective socio-afective:
• să participe la activitățile de grup, inclusiv de joc, atît în calitate de vorbitor, cît și în calitate de
auditor.
obiective psihomotrice:
• să interpreteze onomatopeele unor animale confecționate de ei;
• să aplice un limbaj mimico-gestual la numirea unor animale.
• să picteze aplicînd mai multe tehnici: pensulare, ștampilă, dactilopictură
obiective privind atitudini în învățare:
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
• să înțeleaga și să transmită mesaje simple, sa reacționeze la acestea;
• să manifeste atitudini de cooperare, spirit de echipă.
strategii didactice:
• metode și procedee: conversația, explicația, lectura, exercițiul, jocul, tehnicile cubul , turul galeriei,
explozie stelară
• materiale didactice: tablou cu imagini ale animalelor domestice, măști-contur din carton reprezentînd
animale domestice, cub cu imagini ale cîinelui, 5 steluțe cu întrebări, coli de hîrtie A3, coli de hîrtie
A4, imagini, ilustrații, reviste Metro , foarfece, clei, acuarele, pensule, ștampile, fișe de lucru, carioca,
creioane colorate, cuburi din plastic și lemn, cărămizi din lemn, casetofon
sCenariul zilei
Mesajul la tema săptămînii În ogradă la bunici
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitateevenimente
ale instruiriiConținut ul aCtivității strategii dida CtiCe evaluare
Metode/
procedeeMateriale Forma de organi –
zare a copiilor
moment organi –
zatoricCrearea condițiilor necesare bunei desfășurări a
activității:
• aerisirea sălii de grupă;
• aranjarea materialelor pe centre de activitate;
• așezarea scaunelor pentru Întîlnirea de dimineață .
Intrarea copiilor în grupă. Scaune pentru
fiecare copil;
materiale pentru
fiecare centru.Frontal. Corectarea ținu –
tei.
Captarea atenției Se va realiza în cadrul Întîlnirii de dimineață , prin
prezentarea Salutului (educatoarea – Salut prieteni
ai animalelor …; copiii, la fel, se salută într-o formă
prietenoasă); completarea calendarului naturii .Conversația,
explicația.Panoul Întîlnirea
de dimineață .Frontal;
individual.Observarea com –
portamentului
copiilor.
reactualizarea
cunoștințelorInițierea unei scurte conversații despre animalele
domestice:
• ce animale domestice vă plac cel mai mult?
• aveți animale domestice acasă?Conversația. Frontal;
individual.Observarea com –
portamentului
verbal și nonver –
bal al copiilor.
anunțarea temei și
a obiectivelorCitirea mesajului și descoperirea temei:
animale domestice
Întrebarea zilei: De ce oamenii cresc animale domes –
tice?
Cîțiva copii își prezintă noutățile:
Otilia: Pisica noastră degrabă va avea pisici. cînd se
vor naște, voi aduce unul la grădiniță.
Mihai: De ziua mea, părinții mi-au dăruit un cățe –
luș cu nume Grivei. e foarte simpatic, dar nu știu
prea multe despre el și doresc să aflu aici cu voi.
Educatoarea anunță: copii, poștașul ne-a adus un
plic în care am găsit imagini cu animale, desene cu
măști ale animalelor domestice, pe care le vom decupa
și picta la centrul Artă și le vom folosi la jocuri de rol :Conversația,
explicația.Poster cu mesajul
săptămînii și al
zilei,
plic cu materiale,
cartea cu poezii de
Elena Farago.Frontal. Observarea capaci –
tății de menținere
a atenției.
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitatereviste Metro , ilustrații, materiale de lucru pentru
centrul știință. La centrul Construcții , vom construi
adăposturi pentru animalele din curtea bunicii, iar la
Alfabetizare – vom citi poezia Cățelușul șchiop scrisă
de elena farago și vom reda un dialog dintre doi căței,
apoi dintre un cățel și o pisică, despre relațiile dintre
ei și stăpîn, pe de o parte, și dintre ei și alte animale
(cal, vacă, porc, capră, oaie), pe de altă parte. Vom
descrie, compara, asocia, aplica, analiza, argumenta
despre animale.
organizarea
învățăriitranziție: gruparea copiilor prin numărare (1-5)
Educatoarea anunță: copii, am niște steluțe de diferite
culori. Vă propun să extrageți fiecare cîte o steluță, să
formați grupuri după culoarea acesteia, să alegeți un
coleg care va fi moderator. Moderatorii vin la mine
pentru a primi steluța cu întrebare. Întrebările de pe
steluțe sînt: ce? cine ? unDe? De ce? cÎnD?.
fiecare grup citește întrebarea primită și formulează
cît mai multe întrebări care vor începe cu cuvîntul dat. Întrebările le veți adresa unui alt grup, la alegere. toate
întrebările vor viza animalele domestice. Puteți adresa
întrebări în baza tabloului.
tranziție: j ocul Graiul animalelor
După epuizarea întrebărilor și a răspunsurilor, propu –
nem copiilor să formeze un cerc. Un copil merge în
cerc, iar ceilalți cîntă: Deschide urechea bine să ghicești
cine te-a strigat. Un copil strigă prin emiterea graiului
unui animal, iar cel din cerc ghicește cine l-a strigat
și al cărui animal e strigătul.
Rutina: copiilor li se propune o pauză de 5-10 min.
(să bea apă, să meargă la toaletă etc.).Exercițiul,
tehnica explozie
stelară.
Exercițiul,
imitația. În grup, indivi –
dual.
Individual.Orală, observarea
comportamen-
tului copiilor.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitatetranziție: jocul căruța cu cai
Educatoarea anunță: copii, vom merge la ferma bu –
nicii cu o căruța cu 2 cai. cine vrea să fie căluț? Dar
căruțaș? restul vor fi pasageri. căruțașul va anunța
stațiile/centrele și pasagerii care coboară, luînd în
considerație cifra de pe jetonul din centrul respectiv ce
indică numărul de participanți.
Copiilor care nu știu să citească li se aduce la cunoștință
ce au de făcut la fiecare centru de activitate, iar cei care
știu – sînt rugați să citească singuri sarcinile.Individual.
Individual.Observarea
comportamen-
tului copiilor și
execuția artistică.
Realizarea
sarcinii.
ALFABETIZARE (6 copii)
Copiii din centrul respectiv:
vor lectura împreună cu educatoarea poezia cățelușul
schiop de Elena Farago;
vor reda un dialog dintre 2 cîini, dintre un cîine și o
pisică, un cîine și alt animal ales la dorință.
vor descrie un animal de casă (cîinele);
vor compara animalul de casă cu alte animale (de
curte sau sălbatice);
vor asocia comportamentul cîinelui cu cel al omului;
vor aplica (spune ce știu despre cîine și explica relația
lui cu omul);
vor analiza rasele de animale de casă, după imaginile
prezentate;
vor argumenta pro sau contra animalele de casă sînt
prietenii omului.Tehnica cubul.
Explicația, activi –
tate practică.Cubul cu imagini,
planșe.
Individual.
În grup.
În perechi.ARTă (6 copii)
Copiii de la aria/centrul artă decupează, încleie, pic –
tează măști ale animalelor cu pensula, dactilopictura
sau cu ștampila.Măști-contur din
carton, foarfece,
clei, pensule, acua –
rele, ștampile.
CONSTRUCȚII (4 copii)
La această arie/centru, copiii construiesc adăposturi
pentru animalele din poveste.Cuburi din lemn
și plastic.
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitateȘTIINȚ ă (6 copii)
Copiii de la această arie/centru decupează imagini,
ilustrații, fotografii și alcătuiesc postere despre pro –
duse/foloase ale animalelor, animalele și adăpostul
acestora, animalele și puii lor.
JOC DE ROL (5 copii)
Copiilor li se propune să repartizez rolurile (medici
veterinari la clinica veterinară, copii cu animale bol –
nave). Li se sugerează cum urmează să se prezinte, să
dialogheze, ce formule de politețe să utilizeze, cum
să prescrie rețete, tratamente etc.
NISIP ȘI AP ă (3 copii)
Copiii elaborează figura unor animale domestice,
urmele acestora. Posterul,
explicația.
Explicația,
exercițiul.
Explicația,
jocul.
Explicația. Coli de hîrtie, A3,
ilustrații, reviste
Metro, foarfece,
clei, carioca, cre –
ioane.
Jucării/animale,
halate albe, atri –
bute pentru jocul
De-a
medicul, policli –
nica.
Nisip, apă, beți –
șoare.
Aprecieri verbale.
evaluarea Demersul este realizat cu ajutorul tehnicii turul
galeriei .
Copilul zilei își va alege cîțiva colegi, cu care va trece
pe la fiecare centru pentru a analiza rezultatele obți –
nute.
Se vor face aprecieri globale asupra participării copii –
lor și a modului de lucru pe parcursul activităților.tranziție:
Printre văi, printre coline, trece o căruță… ,
copiii urcă în căruță, cîntînd, și revin la grupul mare.Tehnica turul ga –
leriei;
conversația;
explicația.Lucrările copiilor. În grup,
individual
frontal.Sumativă,
evaluarea
lucrărilor;
aprecieri verbale.
încheierea
activitățiicarnavalul animalelor
Prin mișcări adecvate, pe fundal muzical, fiecare copil
va trece prin fața colegilor și își va prezenta masca.
Apoi, măștile realizate vor fi folosite la desfășurarea
jocului de mișcare Șoarecele și pisica.rutină:
La sfîrșit, copiilor li se amintește să își facă
ordine la locul de lucru, să spele și să aranjeze usten –
silele, să acroșeze posterele și desenele realizate, să se
spele pe mîini și să se pregătească de plimbare.Conversația,
explicația. Măști decupate și
pictate,
casetofon cu CDFrontal. Observarea
comportamen-
tului copiilor
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Sugestii privind organizarea activității integrate
• Care sînt pașii în realizarea unei activități cu copiii pe parcursul unei zile?
(vezi paginile 66-67, din capitolul Proiectare)
• Cît timp vom acorda fiecărei părți a activității?
Pentu copiii de 5-7 ani, activitatea va dura 35-45 min. Întîlnirii de dimineață îi vor fi rezervate maximum
10 min., parții frontale – 10-15 min., activității în centre –15-20 min., iar evaluării – 10-15 min. În perioada
dintre Întîlnirea de dimineață și activitățile experiențiale/pe domenii de dezvoltare educatorul va organiza jocuri
energizante, de grupare/regrupare, exerciții fizice/pauze dinamice, pauze pentru necesități individuale. Dacă
Întîlnirii de dimineață s-au acordat 15-20 min., se va face o pauză de 10 min. pentru necesitățile individuale
ale copiilor (băut apă, recreere, mers la WC etc.). Ulterior, se va trece la activitatea propriu-zisă, printr-un
joc energizant, poezie, clinchet de clopoțel.
• Cum vom repartiza copiii în centre?
Vă propunem cîteva modalități:
prin intermediul panoului Bursa muncii (pe panou se va indica cîți copii vor participa într-un centru
sau altul; tot aici, pentru a nu-i deruta pe copii, centrele care nu vor fi deschise în ziua respectivă vor fi
marcate cu semne convenționale: de exemplu, 0 locuri; X etc.). Pentru evitarea alegerii de către copil
a unuia și aceluiași centru, în unele zile panoul Bursa muncii va fi "închis" și se vor face repartizări;
prin extragerea de jetoane (animale, puzzle, figuri geometrice, flori de diferite culori sau specii etc.);
prin numărare (în funcție de numărul de centre deschise, copiii se vor număra de la 1 la 4, de la 1 la5
etc. și vor forma grupuri egale);
prin diferite jocuri: de exemplu, trenuțul vesel (copiii se prind unul de altul, iar educatorul/educatoarea
îi anunță că vor călători, se vor opri în diferite stații/centre, unde vor coborî doar copiii al căror nume
începe cu sunetul „E” ori „A”, ori „B” etc. În funcție de numărul celor prezenți, al căror nume începe
cu sunetul dat, educatoarea propune ca într-o stație să coboare copiii al căror nume începe cu alte 2-3
sunete). La repartizarea copiilor în centre educatoarea va ține cont și de particularitățile individuale,
de capacitățile lor;
prin liberă alegere.
• Cum vor ști copiii că aceste centre sînt închise sau deschise?
Prin instalarea unor indicatoare/bariere: panglică/coardă întinsă; scaun/baraj; lipsa materialelor și sarcinilor;
jetoane/indicatoare cu semnul X, etc. Pentru unele activități nu se vor deschidă toate cele 7 arii/ centre,
depinde de obiectivul planificat, de materiale la dispoziție, de gradul de avansare al copiilor în temă/obiectivul
propus, de numărul de copii prezenți în grupă la momentul dat.
• Cum vor afla copiii cîți vor lucra într-un centru sau altul și ce au de realizat?
În fiecare centru va fi pus un jeton cu cifra care va indica numărul participanților; în funcție de acesta, se
vor aranja și scaunele. În prealabil, copiii vor fi familiarizați cu semnele alese. Tot pe un jeton vor fi scrise,
cu litere majuscule de tipar, sarcinile care le au de îndeplinit și forma de organizare a lucrului (individual, în
perechi, în grupuri mici).
• Cum îl putem interesa pe copil să participe și în alte centre, atunci cînd el își alege unul și același
centru?
Îi propunem să-și ajute colegul/prietenul din alt centru; să scrie denumirea edificiului construit; să numere
piesele; să alcătuiască o povestioară/ghicitoare în baza celor desenate, construite etc.
• Cum vom supraveghea/monitoriza/evalua activitatea copiilor în centre?
La solicitarea copiilor; copiii care au nevoie de ajutor (nou-veniți, cu un ritm de dezvoltare mai lent, cei
depistați cu rezultate scăzute într-o evaluare anterioară); la apariția unor conflicte între copii; prin deplasare
permanentă dintr-un centru în altul. Intervenim cu întrebări ajutătoare, cu unele sugestii, dar în nici un caz
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
nu ne implicăm direct în activitatea copiilor.
• Ce vom face cu acei copii care au finalizat mai repede lucrul în centre?
Îi vom îndemna să își ajute colegii din alte centre; le vom propune jocuri de masă, puzzle, pentru a nu-i
sustrage de la activitate pe ceilalți.
• Cum vom organiza activitatea copiilor pentru ca aceștia să participe în toate centrele?
În cazul cînd finisează lucrul în centrul ales, le propunem să realizeze sarcini și în alte centre; în centrul
Menaj putem face și matematică; în centrul științe – vom adresa întrebări suplimentare la sarcina pe care o
îndeplinesc (de exemplu, prepararea sucului de mere: cîte mere sînt? ce sînt merele? unde cresc merele? cîte
sunete, silabe are cuvîntul măr, mere? cîte mere verzi sînt? cîte mere roșii sînt? cîte mere am curățat? cîte mere
au mai rămas? ce culoare are sucul? cum este la gust sucul? De ce trebuie să consumăm mere, suc? ); și în centrul
artă vom adresa întrebări ( ce culori ai folosit? ce obiecte de culoarea roșie, albastră mai cunoști? Din ce categorie
de obiecte fac parte? cu ce sunet începe cuvîntul albastru? ce cuvinte mai încep cu sunetul dat? etc.). Centrele vor
fi deschise toată ziua și copiii vor merge la ele prin rotație.
• Cum vom evalua lucrul copiilor în centre?
La finele activității, pentru evaluarea lucrului copiilor în centre, puteți aplica tehnicile explozia stelară,
turul galeriei, interviul și, nu în ultimul rînd, autoevaluarea. Datorită acestor tehnici, vor vorbi copiii din
toate centrele, fie prin delegarea unei persoane, fie întreg grupul. Astfel, copiii din alte centre vor afla cu ce
s-au ocupat colegii lor.
• Cum putem integra ariile curriculare cu domeniile de dezvoltare și centrele de activitate?
Răspunsul la această întrebare îl veți găsi în Ghidul cadrelor didactice pentru educația timpurie și preșcolară
(2008, pag. 54-58).
Nu există o rețetă după care să se desfășoare activitățile integrate. Cadrul didactic va hotărî ce activități și
cum să le organizeze: pe domenii experiențiale/de dezvoltare, în grupuri mici și din categoria jocurilor etc.
2. Ce sînt obiectivele?
2.1. Precizări conceptuale
Educația, care are sarcina de a pregăti omul pentru o viață socială activă, nu este o activitate desfășurată
în sine și pentru sine, ci una care țintește atingerea anumitor finalități și care se structurează pe trei niveluri
ierarhic organizate (de la compus la simplu):
1. ideal educațional – modelul de personalitate ce se dorește a fi format în procesul instructiv-educativ
în instituția de învățămînt, de exemplu: “o personalitate multilateral dezvoltată” sau „o personalitate
liberă”;
2. scopuri educaționale – finalități educaționale cu nivel mediu de generalitate, care se realizează în
intervale medii de timp;
3. obiective educaționale – enunțuri cu caracter intențional, care anticipează/prevăd o modificare
(schimbare) în personalitatea educatului/copilului ca urmare a implicării acestuia într-o activitate
instructiv-educativă.
Clasificarea obiectivelor educaționale
Obiectivele educaționale se clasifică după diverse criterii:
i. din perspectivă curriculară:
• obiectivele-cadru se referă la principalele categorii de cunoștințe, capacități și atitudini, care vor
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
fi formate la copii la finele unui ciclu de vîrstă (1-3 și 3-7 ani, conform periodizării curriculare
existente1). Sînt specifice diferitelor arii curriculare și sînt formulate cu un grad ridicat de generalitate.
De exemplu: dezvoltarea comunicării și a vorbirii coerente2 este un obiectiv-cadru al ariei curriculare
Dezvoltarea limbajului și a comunicării orale (este scris/plasat la începutul acesteia) și va fi realizat către
sfîrșitul perioadei de 3-7 ani.
• obiectivele de referință derivă din obiectivele-cadru și descriu comportamente așteptate, ce ar trebui
formate la copii pînă la sfîrșitul unui an de studii și aparțin diferitelor arii curriculare. De exemplu:
să utilizeze corect în comunicare părțile de vorbire specifice limbii materne și formele gramaticale este
obiectivul de referință al ariei curriculare Dezvoltarea limbajului și a comunicării orale , pe care copilul va
fi capabil să-l realizeze către sfîrșitul anului de studii (de exemplu, în grupa mare). Formula obiectivului
de referință este: La finele anului de studii, copilul va fi capabil să facă…
Obiectivele-cadru și cele de referință sînt însoțite în curriculum de exemple de activități de învățare, de
conținuturile prin care pot fi realizate. Acestea ar trebui să se racordează la Standardele de dezvoltare și
învățare a copiilor .
• obiectivele operaționale desemnează comportamentele concrete, specifice, observabile și măsurabile,
ce trebuie formate în procesul de instruire la finele unei activități și vizează operațiile realizate de copil
pentru a atinge obiectivul de referință. De exemplu: să stabilească legături între anotimp și modul de
îmbrăcare a oamenilor este un obiectiv operațional pe care un copil va fi capabil să-l atingă pe parcursul/
la finele unei activități de educație pentru mediul natural și cultura ecologică. Formula obiectivului
operațional: La finele activității, copilul va fi capabil să facă…
• sarcina didactică reprezintă problema centrală de gîndire/acțiune propusă copilului, care urmează a
fi realizată imediat. De exemplu: numește hainele pe care le poartă oamenii primăvara și iarna, compară
hainele de iarnă cu cele de primăvară după grosime, formulează răspunsul la întrebarea: De ce hainele pe
care le purtăm primăvara diferă de cele pe care le purtăm iarna? sînt sarcini pentru obiectivul operațional
indicat mai sus. Formula sarcinii didactice: Fă…
ii. în conformitate cu domeniile de dezvoltare a copilului au fost delimitate trei tipuri de obiective:
• obiective cognitive – transmiterea și asimilarea de cunoștințe, formarea de abilități și capacități
intelectuale; răspund la întrebarea: ce va ști copilul la finele activității? ;
• obiective afective – declanșarea/dezvoltarea de emoții și sentimente, atitudini, convingeri; răspund la
întrebarea: ce atitudine va lua copilul la finele activității sau în cele mai multe cazuri, dupã mai multe
secvențe de învãțare? , deoarece sistemul atitudinal se formează în timp;
• obiective psihomotorii – acționale sau practice, de aplicare și creație: formarea de priceperi, deprinderi,
obișnuințe; răspund la întrebarea: ce va ști copilul sã facã dupã o secvențã de predare/învãțare?
Abordarea integrată a copiilor solicită ca educatorul să includă în planificare obiective de referință și
operaționale care să stimuleze toate domeniile de dezvoltare.
1 curriculumul educației copiilor de vîrstă timpurie și preșcolară (1-7 ani) în republica Moldova , ed. a 2-a, Ed. Cartier, Ch.,
2008.
2 Ibidem.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
2.2. Cine și cum elaborează obiectivele?
obiectivele-cadru și cele de referință sînt structurate în curriculumul educației copiilor de vîrstă timpurie și
preșcolară (1-7 ani) în republica Moldova și sînt obligatorii. Deoarece aceste obiective nu se pot realiza într-o
singură activitate, este necesar a formula finalități concrete – obiectivele operaționale , care sînt elaborate, de
regulă, de educator/educatoare, ținînd cont de conținutul predării/învățării și prin aplicarea operaționalizării. În
acest sens, aveți libertatea alegerii și deciziei în a selecta și planifica obiectivele operaționale care vor satisface
necesitățile de dezvoltare și informare ale copiilor, identificate în urma evaluării.
sarcinile didactice vor fi elaborate de educatoare în baza obiectivelor operaționale.
Propunem grila cu verbele necesare pentru operaționalizarea obiectivelor după domeniile vieții psihice,
conform taxonomiilor lui Bloom, Krathwohl și Simpson .
TAXONOMIA LUI BLOOM
nivelul verbul la infinitiv Complementul direct
pentru domeniul cognitiv
Cunoașterea
(însușirea
cunoștințelor)A defini, a dobîndi, a distinge, a identifica, a
aminti, a recunoaște.Vocabular, termeni, elemente,
fapte, exemple, evenimente, locuri,
proprietăți.
Înțelegerea A ilustra, a transforma, a exprima, a reprezenta,
a interpreta, a diferenția, a aranja, a rearanja,
a distinge, a demonstra, a stabili, a explica, a
completa, a face.Semnificații, exemple, relații, fapte,
reprezentări, caracterizări, factori, cauze,
efecte.
Aplicarea A distinge, a generaliza, a stabili legături, a alege,
a dezvolta, a organiza, a utiliza, a clarifica, a
corecta.Informații, situații, efecte, metode,
generalizări, procese, fenomene,
procedee.
Analiza A distinge, a identifica, a clasifica, a recunoaște,
a diferenția, a analiza, a compara.Elemente, concluzii, teme, efecte,
părți, aranjamente, tehnici, modele,
evenimente.
Sinteza A povesti, a relata, a produce, a crea, a constitui,
a clasifica, a modifica, a propune, a formula, a
specifica, a sintetiza.Structuri, modele, produse, fapte,
fenomene, modalități, mijloace.
Evaluarea A judeca, a decide, a considera, a explica, a
compara, a evalua, a argumenta.Precizie, grad de exactitate, erori,
eficiență, utilitate, mijloace.
pentru domeniile afectiv și atitudinal
Atitudini A accepta, a efectua, a respecta, a persevera, a
rezista, a urma, a diferenția, a centraliza, a discuta,
a aproba, a aplauda, a compara, a aprecia.Acțiuni, evenimente, modele,
răspunsuri, hotărîri, conduite, sarcini,
metode, realizări.
pentru domeniul psihomotor
DeprinderiA executa, a produce, a prelucra, a constitui, a
viziona, a imita, a repeta, a reproduce, a aplica,
a modifica, a descoperi, a realiza.Mișcări, operații, modele, procese,
tehnici.
Pe baza acestui model, devenit clasic și ulterior dezvoltat, pot fi elaborate numeroase obiective operaționale:
de competență, de performanță, de posedare a materiei, de transfer, de exprimare.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
2.3. Caracteristicile obiectivelor
Obiectivele operaționale sînt rezultate anticipate ale activității de învățare. operaționalizarea, definită
drept transpunerea unui obiectiv în termeni de acțiune, acte, operații, manifestări direct observabile și măsurabile
cu ajutorul unor verbe de acțiune3, cere ca orice obiectiv să se refere la activitatea de învățare a copilului ,
nu la activitatea educatorului .
obiectivele operaționale trebuie:
• să fie explicite, formulate în cît mai puține cuvinte;
• să vizeze o operație, o singură acțiune – să conțină un singur verb;
• să corespundă particularităților de vîrstă și individuale ale copiilor, experienței anterioare;
• să fie accesibile majorității copiilor și realizabile în intervalul de timp disponibil;
• să fie observabile și măsurabile;
• să contribuie la formarea de atitudini, deprinderi, priceperi;
• să reflecte activitatea copilului, nu a educatorului.
obiectivul operaționalizat trebuie să răspundă la urmatoarele întrebari:
• Cine? (copilul, grupul de copii, clasa ),
• Ce să facă ? (să aducă exemple, să indice forme, să aplice reguli, să rezolve, să propună, să explice etc .);
• în ce condiții? unde și cînd? (la sfîrșitul activității/temei/capitolului toți copiii vor putea să…, va căuta
singur informații );
• Cît de bine? în ce cantitate? (să propună 3 idei pentru a-l face pe lup mai blînd ).
dificultăți sau greșeli care pot apărea în formularea obiectivelor:
• confundarea obiectivelor cu temele de însușit, de exemplu: familia mea – nu este un obiectiv formulat
corect ;
• confundarea obiectivului cu ceea ce intenționează să facă educatorul, de exemplu: să explic copiilor cine
sînt membrii unei familii sau educarea dragostei față de natură – nu este un obiectiv formulat corect ;
• includerea a mai mult de un obiectiv în formularea rezultatului unei activități, pentru că ar fi dificil
de evaluat, de exemplu: să recunoască și să clasifice animalele – nu este un obiectiv formulat corect ;
• formularea unui număr prea mare de obiective, pentru că nu ar putea fi atinse într-o singură
activitate.
aplicații
În continuare, propunem modele de operaționalizare a unor obiective de referință (variante de formulare a
verbelor operaționale pentru toate domeniile de dezvoltare). În baza acestor modele și cu ajutorul taxonomiei
lui Bloom veți reuși să construiți un demers educațional eficient.
atenție!
La formularea obiectivelor operaționale se va ține cont NEAPăRAT ca acestea să vizeze toate domeniile:
cognitiv, socio-afectiv, psihomotor și atitudini în învățare.
3 Pâslaru, Vl.; Papuc, L.; Negură, I. ș.a., Construcție și dezvoltare curriculară. Cadrul teoretic. Partea I, Î.S. F .E.-P ., Chișinău,
2005.
00 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
exemplul
aria curriculară: Dezvoltarea limbajului și a comunicării
obiectiv de referință: să valorifice în vorbire cuvinte ce desemnează denumiri de obiecte
grupa de vîrstă obiective
operaționalii mică medie mare pregătitoare
tema zilei Mărul Casa mea Jocurile de iarnă Lucrările de
primăvară
Obiectiv operațional
cognitivSă compare două
mere diferite ca
formă, mărime,
culoare;
să numească
părțile
componente ale
mărului: coajă,
miez, semințe;
să descrie gustul
mărului.Să clasifice obiectele
din casa omului după
criteriile: mobilă,
veselă, vestimentație;
să identifice locul de
păstrare al acestora.Să compare
jocurile de iarnă ale
copiilor cu cele de
vară.Să argumenteze
necesitatea
lucrărilor de
primăvară în
cîmp și livadă.
Obiectiv operațional
socio-afectivSă exerseze formu-
lele de politețe: te
rog, mulțumesc .Să ofere spontan varian-te de răspuns la între-
bările adresate;
să manifeste atitudine grijulie față de obiecte-
le personale: haine,
jucării.Să discute despre
jocul de iarnă
preferat.Să completeze variantele de
răspuns date de
colegi.
Obiectiv operațional
psihomotorSă manipuleze
mărul pentru
a-l descrie:
să-l pipăie, să-l
netezească, să-l
rostogolească, să-l
guste.Să reproducă piese de
mobilier: scaun, masă.Să se deplaseze prin
sală, în perechi,
imitînd datul cu
sania.Să confecționeze un instrument
de grădină,
utilizînd sticle
din plastic, și
să-l denumească.
Obiectiv operațional
atitudinalSă manifeste
interes pentru
activitatea de explorare a mă-
rului.Să-și exprime opiniile
și sentimentele în legătură cu activitatea
desfășurată.Să exploreze obiec-
tele propuse;
să descrie însușirile
lor.Să argumenteze necesitatea utili-
zării obiectului
creat.
exemplul 2
aria curriculară : Dezvoltarea personală, educația pentru familie și viață în societate
obiectiv de referință: să manifeste interes și tendințe de participare permanentă în familie, grădiniță,
comunitate
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
tema globală: animalele domestice
grupa de vîrstă ii mică medie mare pregătitoare
tema zilei
obiective
operaționaleCîinele Foloasele aduse de
animalele domesticeLa ferma
bunicilorÎnmulțirea
animalelor
Obiectiv operațional
cognitivSă răspundă la
întrebările despre
cîine;
să identifice
modalități
de îngrijire a
cîinelui.Să identifice foloasele
aduse de animalele
domestice: vacă, cîine,
cal.Să relateze
despre modul
în care își ajută
bunicii/rudele să îngrijească ani-
malele domestice.Să discute despre
sarcinile pe care
le pot îndeplini în
familie, la bunici.
Obiectiv operațional
socio-afectivSă discute despre
rolul cîinelui;
să manifeste
atitudine grijulie
față de cîine.Să diferențieze acțiuni
pozitive și negative ale
omului față de ani-
malele domestice.Să respecte munca adulților în îngri-
jirea animalelor
domestice.Să explice care
este rolul lor/
al omului în
îngrijirea puilor de
animale domestice
și ce influență are
asupra propriei
dezvoltări.
Obiectiv operațional
psihomotorSă imite
mișcările și lătratul cîinelui.Să imite acțiuni de
îngrijire a animalelor domestice: să toarne
apă în uluc/treucă,
să dea semințe, să
netezească animalul
etc.Să realizeze mo-
dele de animale
domestice prin imitație, folosind
corpurile proprii.Să elaboreze un
poster la tema În
ogradă la bunici cu
indicarea animalelor
și a puilor lor;
să explice cum
pot participa la
îngrijirea animalelor
și a puilor lor.
Obiectiv operațional
atitudinalSă manifeste dorința de a
examina, netezi,
îngriji cățelușul.Să adreseze întrebări
colegilor despre foloa-
sele aduse de animale.Să inventeze jocuri noi cu
personaje animale
domestice.Să planifice o zi de
vacanță la bunici.
Facem o precizare în baza exemplului 2 .
Obiectivele de referință sînt date în curriculum pentru 2 perioade de vîrstă: 1-3 și 3-7 ani. Realizarea
acestora de către copiii de 3-7 ani va avea loc pe parcursul întregii perioade de frecventare a grădiniței (4 ani),
fiecare obiectiv fiind prevăzut și realizat în fiecare an (în tabel sînt indicate variante pentru 4 ani de studii).
Stabilind obiectivul, educatorul va ține cont de 2 condiții de bază: cunoașterea particularităților de vîrstă
(vezi teoriile psihopedagogice ce stau la baza educației timpurii4) și rezultatele evaluării inițiale a copiilor.
4 Ghidul cadrelor didactice pentru educația timpurie și preșcolară , Ed. Elan Poligraf, Ch., 2008.
02 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Unele obiective de referință nu pot fi realizate de copii, deoarece nu sînt conforme cu nivelul de dezvoltare
al acestora. De exemplu: obiectivul de referință să manifeste interes și tendințe de participare permanentă în
familie, grădiniță, comunitate5 denotă un comportament care la vîrsta de 3 ani (grupa II mică) nu poate fi
realizat din diverse motive: conceptul participare nedezvoltat, egocentrism, trăsături volitive nedezvoltate,
vocabular redus etc. (vezi capitolul aspecte psihologice ale procesului de educație la vîrsta timpurie din Ghidul
de față). Cadrul didactic însă va pregăti terenul pentru manifestarea acestui comportament începînd cu
vîrsta de 4 ani. În acest context, el:
• va organiza sau va folosi diferite activități/situații de învățare prin care copilul va exersa comportamentul
de participare :
– să strîngă și să aranjeze jucăriile după ce s-a jucat cu ele;
– să ajute un coleg să ducă sau să facă ceva;
– să ajute educatorul/educatoarea;
– să netezească cățelușul (pentru ca el să nu tremure, să se simtă mai bine);
– să dea mîncare unui animal;
– să identifice situații în care poate ajuta pe cineva: să ude florile împreună cu mama, să aranjeze hăinuțele
acasă și la grădiniță etc.
• va aprecia aceste acțiuni: mulțumesc, îmi place că m-ai ajutat, vezi ce bine am făcut împreună , va încuraja
copiii ajutați să mulțumească sau se va adresa din partea lor: ionel îți este recunoscător că l-ai ajutat să
pună cartea la loc ori lui ionel i-a plăcut că l-ai ajutat , sau va vorbi din partea ființelor: vezi ce bucuros
este cățelușul că l-ai netezit, i-ai dat mîncare etc.
Astfel, copilul va conștientiza că este plăcut să faci bine unui coleg, cățelușului (l-a netezit și acesta este
bucuros) sau educatorului/educatoarei; va înțelege ce înseamnă să acorzi ajutor, precum și importanța
implicării și participării sale în viața grupei, familiei, comunității; va ști în ce situații poate veni în ajutor.
În așa mod, exersînd acest comportament (de a ajuta pe cineva) în diferite situații, copilul va interioriza o
normă, o valoarea, care, începînd cu vîrsta de 4 ani, are șansa de a se manifesta constant ca interes și tendință
de participare permanentă în familie, grădiniță, comunitate – obiectiv de referință al ariei curriculare Dezvoltarea
personală, educația pentru familie și viața în societate6. Realizarea acestui obiectiv de referință va contribui la
dezvoltarea domeniului socio-afectiv al personalității copilului.
Prin exemplele de mai sus am demonstrat cum poate fi operaționalizat un obiectiv de referință dintr-o
arie curriculară. O activitate integrată însă vizează atingerea mai multor obiective de referință, implicarea mai
multor arii curriculare și activarea mai multor centre de interes.
Prezentăm modele de formulare a obiectivelor operaționale.
exemplul
grupa: 2-3 ani
tema globală: jucăriile mele
tema zilei: Mingile roșii și albastre
obiective de referință:
• să identifice însușiri ale obiectelor: culoare, formă, dimensiune (aria curriculară cunoașterea lumii,
dezvoltarea personală și socială );
• să aplice tehnici specifice modelajului (aria curriculară educația prin arte ).
5 curriculumul educației copiilor de vîrstă timpurie și preșcolară (1-7 ani) în republica Moldova , ed. a 2-a, Ed. Cartier, Ch.,
2008.
6 Ibidem.
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
obiective operaționale:
O.o.c. – să recunoască jucăriile;
O.o.c. – să diferențieze obiecte după culoarea roșie și albastră;
O.o.s-a. – să aprecieze prin aplauze copiii care denumesc corect culorile jucăriilor;
O.o.m. – să rostogolească mingile.
În continuare se descrie scenariul zilei.
exemplul 2
grupa: mare
proiect tematic: Magia culorilor
tema zilei: Lumea în roșu
obiective de referință:
• să manifeste abilități inițiale de identificare și aplicare a resurselor personale (aria curriculară
Dezvoltarea personală, educația pentru familie și viața în societate );
• să asculte atent textul Legenda macului lecturat de către adult și să răspundă la întrebările despre mesajul
emoțional al acestuia (aria curriculară educația literar-artistică );
• să-și dezvolte coordonarea mișcărilor, orientarea în spațiu, simțul ritmului și al echilibrului (aria
curriculară educația fizică ).
obiective operaționale:
O.o.c. – să denumească emoțiile trăite la vederea culorii roșii;
O.o.c. – să identifice obiecte, plante de culoare roșie;
O.o.c. – să povestească fragmentul preferat din legendă;
O.o.s-a. – să argumenteze de ce a ales anume acest fragment;
O.o.m. – să exprime nonverbal diverse emoții: bucurie, tristețe, supărare, fericire etc.;
O.o.m. – să meargă în echilibru pe o linie trasată pe podea, pășind peste obstacole.
În continuare se descrie scenariul zilei.
exemplul
grupa: pregătitoare
tema globală : fantezie și culoare
tema zilei : carnavalul florilor
obiective de referință:
• să experimenteze și să evalueze influența factorilor ecologici, abiotici și biotici asupra organismelor vii
(aria curriculară educația pentru mediul natural și cultura ecologică );
• să manifeste interes și tendințe de participare permanentă în grădiniță, familie, comunitate (aria
curriculară Dezvoltarea personală, educația pentru familie și viața în societate).
obiective operaționale :
O.o.c. – să evalueze rolul florilor în viața omului și condițiile necesare pentru creșterea lor;
O.o.c. – să sintetizeze părțile componente ale florilor;
O.o.s-a. – să accepte diversitatea de opinii și atitudini;
O.o.s-a. – să manifeste atitudine grijulie față de flori;
O.o.a. – să găsească o întrebuințare pentru obiectele realizate (flori executate prin diferite tehnici plastice);
O.o.m. – să taie după contur cu foarfecele.
În continuare se descrie scenariul zilei.
04 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Cadrul de învățare și gîndire e vocare/r ealizare a sensului/r eflecție/e xtindere (erre)
ca format metodologic de proiectare și învățare zilnică
Cadrul ERRE, aplicat de unii educatori în proiectarea activității didactice și în organizarea învățării, a
contribuit la sporirea calității procesului educațional, prin intermediul tehnicilor interactive de dezvoltare a
gîndirii critice
La etapa EVOCARE, una dintre cele mai importante sarcini pentru educator/educatoare este de a implica
copilul atît la nivel de acțiune, cît și la nivel de gîndire. Implicarea activă este un context favorabil pentru
valorificarea experienței anterioare a copilului, identificarea necesităților în raport cu ceea ce urmează să învețe
și, în baza lor, motivarea intrinsecă și extrinsecă pentru învățare.
REALIZAREA SENSULUI ține de lucrul cu informația nouă. Transmiterea, explicarea informației noi
nu asigură pe deplin înțelegerea ei de către copil. În acest sens, este crucial să se mențină implicarea prin
sarcini care ar facilita contactul cu informația nouă și prelucrarea ei. La etapa respectivă, copiii vor avea sarcini
ce țin de informare, prin lectură și ascultare activă, și sarcini ce țin de procesarea informației (reproducerea,
traducerea, interpretarea, aplicarea, analiza materialului nou).
REFLECȚIA este o etapă foarte importantă în învățare, fiind axată pe formarea atitudinilor, ceea ce
condiționează schimbări comportamentale. Copiilor li se propun sarcini pornind de la cele două caracteristici
de bază ale reflecției în procesul de învățare: menținerea implicării prin schimb sănătos de idei; formarea și
exprimarea atitudinilor care facilitează restructurarea schemelor cognitive inițiale, pregătind copiii pentru noi
abordări comportamentale. Astfel, procesul de învățare este mai bine înțeles de către copil, el avînd șansa de
a fi realmente un partener adevărat al cadrului didactic, pe care îl acceptă, la rîndu-i, ca partener.
EXTINDEREA este etapa care propune documentarea suplimentară a copilului la subiectul discutat în
cadrul activităților din grupă. De asemenea, se dau și lucrări ce urmează a fi realizate cu ajutorul părinților și
bunicilor, al altor membri ai familiei, inclusiv căutarea unor informații, efectuarea unor vizite, excursii.
Schema proiectării, simplu de completat și de realizat, arată astfel:
etapele demersului didactic activitatea cadrului didactic activitatea copilului
evoCare
realizare a sensului
refleCție
eXt indere
2.4. Strategii didactice pentru realizarea obiectivelor operaționale
Pentru realizarea fiecărui obiectiv operațional, educatorul va selecta strategii adecvate, care vor satisface
necesitățile de vîrstă și individuale de învățare ale copiilor.
aplicații
exemplul
grupa: creșă
tema: Mingile roșii și albastre
obiectiv operațional cognitiv: să recunoască jucăriile
Pentru realizarea acestui obiectiv, pot fi propuse următoarele strategii didactice:
– jocul Săculețul fermecat – copilul va extrage din săculeț un obiect/jucărie și îl/o va numi;
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
– jocul Privește și denumește – educatorul/educatoarea va prezenta imagini cu diferite jucării, iar copiii
le vor numi;
– jocul arată și numește – educatorul/educatoarea va propune copiilor să ia din mulțimea obiectelor de
pe masă unul (jucărie, fruct, obiect de igienă personală ș.a.) și să-l numească;
– lucrul cu tabloul – educatorul/educatoarea va demonstra un tablou pe care sînt redate mai multe jucării
și copiii le vor numi;
– jocul Ghici ce am aici – educatoarea va propune copiilor să ghicească, după descriere, jucăria ascunsă
în cutie;
– poster – copiii vor selecta din mulțimea de imagini și vor aplica pe poster doar imaginile ce reprezintă
jucării.
Ținînd cont de particularitățile de vîrstă (vezi capitolul aspecte psihologice ale procesului de educație la
vîrsta timpurie din Ghidul de față ) ale copiilor de 2-3 ani, care:
– au puține cunoștințe despre lumea înconjurătoare și gîndesc, recunosc doar în baza obiectelor concrete,
prezente fizic;
– recunosc obiectele percepîndu-le vizual, auditiv și tactil, au nevoie de prezența lor fizică;
– percep mai ușor și își pot concentra atenția asupra unui singur obiect, vom deduce că cea mai reușită
strategie pentru realizarea obiectivului stabilit este Săculețul fermecat .
Prin intermediul acesteia copilul va percepe și va manipula personal o singură jucărie, asupra căreia își va
concentra atenția; o va numi sau va repeta după educator/educatoare denumirea ei, iar bucuria condiționată
de „descoperire” va contribui la învățarea mai temeinică a noțiunii de jucărie .
Astfel, alegînd metoda adecvată, educatorul/educatoarea va conferi învățării o doză mai mare de succes.
3. Sarcini didactice
3.1. Modele de posibile sarcini după conținuturi
Ghidul cadrelor didactice pentru educația timpurie și preșcolară7 (capitolul Mediul de învățare ) propune
lista materialelor de bază și strategii/sugestii pentru fiecare centru de activitate/arie de stimulare. Exersînd
abilitatea de a elabora sarcini didactice, în baza acestor strategii de lucru, identificați sarcinile specifice pentru
fiecare centru/arie, racordîndu-le ulterior la diferite teme/conținuturi și materiale.
De exemplu:
strategii de lucru pentru centrul/aria de stimulare ARTĂ – în cadrul acestuia copiii pot realiza
următoarele acțiuni:
– să deseneze, să picteze, să aplice/lipească, să modeleze, să decupeze;
– să selecteze și să denumească culorile/materialele pentru desenare/pictare/modelare;
– să alcătuiască o compoziție;
– să descrie o lucrare plastică;
– să completeze imagini/desene/compoziții cu elemente, pentru a le finaliza;
– să creeze panouri/compoziții/lucrări, utilizînd materiale reciclabile.
tema zilei: Lumea în roșu
pentru centrul/aria de stimulare ARTĂ :
7 Ghidul cadrelor didactice pentru educația timpurie și preșcolară , Ed. Elan Poligraf, Ch., 2008.
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
– să exploreze materialele, ustensilele puse la dispoziție și să le selecteze pe cele cu care va realiza o lucrare
în roșu;
– să picteze și să decupeze maci (alte flori) roșii;
– să decupeze buline roșii:
– să coloreze buburuze;
– să coloreze flori roșii;
– să realizeze o aplicație, folosind fire de lînă roșie;
– să realizeze șiraguri de mărgele, respectînd algoritmul: 3 mărgelușe roșii → 2 mărgelușe albastre;
– să realizeze tricolorul și să explice semnificația culorii roșii;
– să realizeze un colaj, utilizînd materiale de diferite texturi și culori;
– să realizeze gama lui roșu pe hîrtie, îmbinînd roșu cu valorile alb și negru;
– să modeleze veselă/alte obiecte, utilizînd plastelină, aluat de diferite nuanțe de roșu, diferite culori;
– să confecționeze din hîrtie roșie o scufiță pentru sine, colegi, păpușă;
– să realizeze nasul roșu al unui clovn din bucăți mici de plastic (colorate în nuanțe închise/deschise);
– să decoreze cu elemente roșii o față de masă/batistă/elemente de veselă/covoraș/haine etc.
pentru centrul/aria de stimulare BIBLIOTECĂ :
– să denumească obiecte roșii și să precizeze ce simte atunci cînd vede această culoare;
– să găsească în cărți și să citească imagini în care sînt obiecte roșii;
– să denumească obiecte, lucruri, ființe care nu pot fi de culoare roșie;
– să codifice/decodifice cu ajutorul cheiței de aur cuvinte ce denumesc obiecte, lucruri, ființe de culoare
roșie;
– să alcătuiască propoziții enunțiative și interogative;
– să reprezinte grafic propoziția, cuvintele, silabele;
– să scrie semne grafice cu roșu pentru a obține covorașul roșu ;
– să așeze în ordine imaginile din poveste, redînd drumul parcurs de Scufița Roșie;
– să elaboreze o carte cu desene, realizate individual sau de colegi, la tema culoarea roșie ;
– să dea titlu cărții;
– să alcătuiască versuri, ghicitori despre culoarea roșie/obiecte de culoare roșie;
– să facă asocieri între culoare și obiecte, stări sufletești;
– să-și scrie numele cu roșu;
– să copieze/să scrie cuvinte cu roșu (cu litere de tipar) etc.
pentru centrul/aria de stimulare ȘTIINȚĂ :
– să exploreze/cerceteze/analizeze obiecte de culoare roșie;
– să reconstituie întregul din bucăți de forme geometrice roșii;
– să realizeze un puzzle cu obiecte roșii;
– să asocieze forma unui obiect;
– să facă corespondența între fructe, legume de culoare roșie și figuri geometrice (fișe);
– să formeze mulțimea obiectelor/fructelor/legumelor de culoare roșie;
– să numere obiecte/elemente de culoare roșie;
– să raporteze numărul la cantitate și invers;
– să compare 2 roșii de diferite mărimi, să facă constatări;
– să adauge acuarelă de culoare roșie în cantități diferite de apă, apoi să facă comparații și constatări;
– să folosească numeralul ordinal atunci cînd se fac constatări;
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
– în rame de la diapozitive (sau alte rame mici de carton, lemn) se fixează celofan colorat (în roșu, galben,
verde, albastru). Copiii vor privi prin ele și vor spune cum se vede lumea în acea culoare. Apoi vor
suprapune ramele cîte două și vor descrie din nou cum văd obiectele. Vor privi și prin ochelari de soare.
Vor face constatări și vor trage concluzii referitoare la ochelarii de soare (sticlele de diferite culori);
– să sorteze jetoane cu obiecte colorate în roșu și să spună a cui este culoarea;
– să elaboreze un poster cu imagini ale unor obiecte de culoare roșie etc.
pentru centrul/aria de stimulare APĂ ȘI NISIP :
– să construiască din nisip o grădină de zarzavaturi, folosind căpăcele de culoare roșie;
– să descrie ce au obținut;
– să construiască o corăbioară cu pînze roșii;
– să experimenteze;
– să lase urme pe nisip cu diferite forme;
– să observe mișcarea mercurului în termometru în vase cu apă de temperaturi diferite (doar în
prezența unui adult!)
pentru centrul/aria de stimulare BLOCURI/CONSTRUCȚII :
– să construiască un turn din piese roșii mari și altul din piese roșii mici;
– să măsoare înălțimea turnurilor și să facă constatări;
– să realizeze modele de culoare roșie, folosind ca material nasturi, dopuri, piese geometrice, mărgele etc.
pentru centrul/aria de stimulare JOC DE ROL :
– să realizeze un dialog (teatru de păpuși sau dramatizare) între Scufița Roșie și bunicuța;
– să se deghizeze în costume de culoare roșie/nuanțe ale roșului, să dramatizeze;
– să măsoare înălțimea păpușilor folosite;
– să descrie personajele din poveste;
– să spună la ce culoare (nuanță de culoare) s-a gîndit atunci cînd a auzit enunțul sau cuvîntul rostit
de educator/educatoare: copilul este îmbujorat, am văzut o persoană palidă, sîntem bucuroși, afară este
lumină, afară plouă, portocală, frunză, ninge, vară, sărbătoare etc. Jocul continuă, dar de această dată
copiii numesc cuvinte/stări;
sugestie! Vor exista diferite variante de răspuns, în funcție de ce simte fiecare copil. nu le apreciați
drept corecte sau incorecte! f iecare copil/persoană are dreptul la viziunea sa asupra lucrurilor.
– să aranjeze masa de sărbătoare pentru oaspeți/personaje din povești, utilizînd veselă, tacîmuri, față de
masă, șervețele, alte elemente de culoare roșie;
– să prepare salate din fructe și legume de culoare roșie, să denumească produsele folosite, să determine
gustul fiecărui produs și a salatei obținute;
– să redea prin machiaj fețe vesele/triste.
pentru centrul/aria de stimulare JOCURI MANIPULATIVE :
– jocul Loto în culori – copiii împerechează jetoanele după culoare sau nuanță. Participantul care rămîne
cu jetonul fără pereche, va denumi culoarea și va spune ce simte atunci cînd o privește;
– jocul caută culorile – copiii extrag, pe rînd, cîte un cartonaș colorat, caută în sala de grupă un obiect de
aceeași culoare și desenează obiectul respectiv pe tablă/pe foaie în dreptul bulinei de culoarea dată;
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
– jocuri de tip puzzle;
– să redea prin mozaic diferite obiecte/ornamente cu elemente de culoare roșie.
atenție !
1. Sarcinile prezentate pot fi realizate în centrele de activitate la tema Lumea în roșu . Dvs. veți planifica
doar cîteva, pentru centrele pe care vă propuneți să le deschideți în ziua respectivă, ținînd cont de
următoarele criterii: vîrsta copiilor; obiectivele de referință și cele operaționale pentru ziua dată;
conținuturile pentru învățare; particularitățile individuale: stiluri de învățare, ritmuri de învățare, tipuri
de inteligență; cunoștințele anterioare și nivelul de dezvoltare al copiilor; materialele disponibile în
centrele de activitate.
2. Sarcinile de lucru vor fi formulate în planul de activitate astfel: să deseneze/compare/măsoare etc.
Propusă copilului în timpul activității, sarcina va avea următoarea formulă: desenează/desenați,
compară/comparați ș.a.m.d.
După ce veți exersa un timp în elaborarea sarcinilor, acest lucru va deveni o deprindere.
3.2. Individualizarea învățării
individualizarea în cadrul procesului instructiv-educativ – personalizarea demersului, adaptarea
activității didactice la particularitățile individuale ale copilului – poate fi realizată prin:
• personalizarea obiectivelor (adaptarea acestora la posibilitățile copilului);
• personalizarea activităților de învățare (copilul poate alege modalitatea de lucru preferată);
• adaptarea timpului necesar învățării (pentru diverse ritmuri de învățare);
• adaptarea materialelor de instruire (fișe, imagini, suporturi audio-video etc.);
• individualizarea metodelor educaționale – adaptarea proiectului didactic la posibilitățile individuale
ale copilului și în cadrul grupului de copii;
• învățarea asistată de calculator.
specificul organizării învățării diferențiate și individualizate în grădiniță
Cadrul didactic va cunoaște foarte bine fiecare copil:
• nivelul de cunoștințe;
• nivelul capacităților cognitive;
• ritmul de muncă;
• calitățile atenției;
• efortul voluntar;
• interesele, înclinațiile;
• deprinderile intelectuale și motorii;
• stilul de învățare;
• gradul de maturizare socio-afectivă;
• gradul de independență;
• etc.
Educatorul are la îndemînă o paletă largă de strategii, corespunzătoare stilului de învățare și nevoilor
fiecărui copil:
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
• cerințe comune pentru toți copiii;
• cerințe diferențiate:
– sarcini identice, timp de realizare diferit;
– sarcini diferite, timp de realizare identic;
– sarcini diferite, timp de realizare diferit;
– sarcini diferite, după posibilitățile copilului;
– fișe identice cu sarcini progresive;
• activități individuale cu teme diferite.
Ghidul cadrelor didactice pentru educația timpurie și preșcoalră8 (p. 113-116) propune și alte strategii de
individualizare a procesului educațional.
stilul de învățare se referă la „simpla preferință pentru metoda prin care învățăm și ne aducem aminte
ceea ce am învățat”. Acesta ne arată modalitățile în care învățăm, fiecare avînd propriul stil de învățare. Pentru
a-l determina, trebuie să observăm cum învățăm.
Cele mai "populare" stiluri de învățare sînt: vizual, auditiv și tactil-chinestezic, ele reflectînd modul în care
ne folosim simțurile ca să oferim informații gîndirii și memoriei. Deși fiecare dintre noi își folosește toate
simțurile, atestăm totuși că unul este predominant. Fiecare persoană are un mod primar de a învăța. Pentru
a determina stilurile preferate ale copiilor, trebuie să le descoperiți pe ale dumneavoastră.
Stilul de învățare vizual are următoarele puncte tari. Indivizii: își amintesc ceea ce scriu și citesc; preferă
prezentările și proiectele vizuale; își pot aminti foarte bine diagrame, titluri de cărți, scheme și hărți; înțeleg
cel mai bine informațiile atunci cînd le văd.
Stilul de învățare auditiv prezintă următoarele puncte tari. Indivizii: rețin ceea ce se spune; se implică
cu plăcere în discuții; își pot aminti foarte bine instrucțiunile, sarcinile verbale/orale; înțeleg cel mai bine
informațiile atunci cînd le aud.
Stilul de învățare tactil-chinestezic se remarcă prin următoarele puncte tari. Indivizii: își amintesc ceea
ce fac și experiențele personale la care au participat cu mîinile și întreg corpul (mișcări și atingeri); preferă
folosirea instrumentelor sau activitățile în care sînt implicați ”cu toată ființa”, precum și participarea la activități
practice; își pot aminti foarte bine lucrurile pe care le-au făcut o dată, le-au exersat și le-au aplicat în practică
(memorie motrică); au o bună coordonare motorie.
pentru a satisface stilurile de învățare ale tuturor copiilor din grupă, țineți cont și de mijloacele de
învățare potrivite fiecărui stil:
stilurile de învățare mijloacele de învățare
Vizual Imagini, filme, grafice, diagrame, tabele, modele
Auditiv Înregistrări audio, povestire, muzică, verbalizare, întrebări
Chinestezic Interpretare, joc de rol, modelare în lut
O altă modalitate de a identifica necesitățile individuale ale copiilor este să determinăm tipurile de inteligență
care le sînt specifice. Teoria inteligențelor multiple (H. Gardner) nu schimbă ceea ce avem de predat, ci ne
8 Ghidul cadrelor didactice pentru educația timpurie și preșcolară , Ed. Elan Poligraf, Ch., 2008.
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
ajută să schimbăm modul în care lucrăm cu copiii, să înțelegem faptul că ei pot fi deștepți în diferite feluri și
că trebuie să le acordăm tot sprijinul pentru a înregistra performanțe.
Prezentăm sugestii care vă vor permite să identificați la copii stilul de învățare și tipurile de inteligență
predominante, precum și sugestii pentru dezvoltarea tuturor tipurilor de inteligență .
Caracteristica tipului de inteligență/
necesitățile copiluluimodalități de satisfacere a necesităților
inteligența verbală/lingvistică
Copilul:
– se joacă frecvent la centrul BiBLio-
tecă ;
– îi plac cărțile;
– preferă jocurile de cuvinte, proverbele,
zicătorile, poveștile, poeziile;
– argumentează și participă activ la
discuții;
– limbajul scris îi trezește interes;
– are darul cuvintelor.Determinați copilul:
– să povestească;
– să scrie;
– să citească;
– să joace jocuri de cuvinte;
– să privească cărți, imagini;
– să alcătuiască/verbalizeze versuri, povești, povestiri, frămîntări
de limbă, proverbe, zicători etc.;
– să-și exprime opinia/părerea asupra subiectului pus în
discuție;
– să dialogheze;
– să participe la dezbateri, discuții;
– să creeze cărți proprii etc.
inteligența vizual-spațială
Copilul:
– observă ușor detaliile într-o imagine și
le descrie;
– desenează mult;
– se orientează ușor în spațiu;
– completează cu ușurință elementele
lipsă într-un desen, colaj, machetă;
– rezolvă cu ușurință un labirint;
– reconstituie fără suport;
– construiește modele din figuri geo –
metrice;
– are darul imaginilor. Îndemnați copilul:
– să deseneze;
– să mîzgălească;
– să schițeze;
– să vizualizeze (să privească/observe) și să descrie un tablou/
o imagine/obiecte/lucruri/fenomene/ființe/plante/cărți
ilustrate etc.);
– să descrie locurile vizitate (în natură, teatru, școală, magazin,
cinematograf etc.);
– să construiască cu elemente LEGO;
– să vizioneze secvențe video/filme;
– să privească spectacole și să se pronunțe pe marginea celor
vizionate;
– să se implice în jocuri de imaginație etc.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
inteligența logico-matematică
Copilul:
– este atras de cifre, de jocurile cu cifre;
– calculează ușor, operează ușor cu numere
și cifre;
– înțelege ușor succesiunea zilelor, lunilor,
anotimpurilor;
– rezolvă gîndind fără imagini;
– exprimă, construiește logic fraza;
– organizează logic discuțiile sau răspunsu –
rile;
– aplică logic algoritmul învățat;
– are darul numerelor și al logicii.Incitați/provocați copilul:
– să experimenteze;
– să exploreze;
– să manipuleze diverse obiecte;
– să pună întrebări;
– să facă deducții;
– să determine relațiile de cauză-efect;
– să rezolve probleme;
– să calculeze;
– să măsoare/cîntărească;
– să compare obiecte/lucruri diferite ca formă/mărime;
– să numere/sorteze/clasifice;
– să povestească despre evenimentele de pe parcursul zilei,
despre anotimpuri etc.;
– să construiască/constituie/continue diverse șiruri logice/
paterne/algoritme, de exemplu: ornamente, structuri etc.;
– să restabilească șirul desfășurării evenimentelor într-o situație,
de exemplu: imagini cu secvențe din povești; imagini cu
fenomene din natură: înflorirea-rodirea unui pom fructifer;
inteligența corporală/chinestezică
Copilul:
– participă cu plăcere la activitățile de
educație fizică;
– povestește făcînd apel la gestică, mi –
mică;
– își coordonează bine mișcările;
– îi place să petreacă mult timp în aer
liber;
– îi place să lucreze cu mîinile;
– îi este greu să stea nemișcat mult timp;
– îi plac activitățile în care manipulează
obiecte, sportul;
– își controlează ușor mișcările trupului;
– are darul trupului.Creați situații în care copilul:
– să danseze;
– să construiască;
– să atingă;
– să pipăie;
– să gesticuleze;
– să alerge;
– să sară;
– să manipuleze obiecte mari, mici, diferite ca structură (aspre,
netede, zgrunțuroase etc.);
– să-și schimbe des poziția: static, șezut, culcat, să se miște cît
mai mult etc.
inteligența interpersonală
Copilul:
– se simte liber, îi place libertatea;
– preferă jocurile de grup;
– are cel puțin 3 prieteni;
– adoră să împărtășească și altora din
propria experiență;
– detestă să stea acasă, chiar și atunci cînd
este bolnav;
– are darul oamenilor.Motivați copilul:
– să coopereze în învățare;
– să conducă;
– să organizeze jocuri, activități, acțiuni etc.;
– să relateze despre ceva;
– să participe la diverse activități în comun cu colegi/adulți;
– să confecționeze obiecte pentru colegi, părinți etc.;
– să motiveze colegii;
– să soluționeze conflicte/să propună sugestii pentru
soluționarea lor etc.
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
inteligența naturalistă
Copilul :
– manifestă interes pentru mediul înconju –
rător;
– descrie descoperirile făcute, folosind un
limbaj propriu;
– face clasificări corecte;
– este interesat de experimente și expe –
riențe;
– îndeplinește orice activitate în natură;
– are darul naturii.Implicați copilul în activități în care:
– să observe plante, animale, insecte și alte ființe;
– să observe și să descrie componentele lumii nerte și vii/
fenomene ale naturii/relații;
– să identifice condițiile de viață pentru diferite categorii de
ființe și plante;
– să îngrijească plante, ființe vii;
– să vorbească despre modul de îngrijire a plantelor și
ființelor;
– să povestească istorioare din viața lor;
– să clasifice plantele (copaci/pomi, arbuști, flori, ciuperci etc.)
și ființele vii (animale, păsări, insecte, reptile, pești etc.);
– să meargă în excursii, marșuri turistice, la plimbări în
natură;
– să îndeplinească munci agricole;
– să identifice relațiile de cauză-efect: dacă-atunci etc.
– să se afle Cît mai mult timp în natură!
inteligența muzicală/ritmică
Copilul:
– învață cu ușurință cîntece;
– recunoaște cînd se cîntă fals;
– are ureche muzicală, voce și cîntă
bine;
– lucrează fredonînd;
– păstrează ritmul;
– îi place să asculte muzică;
– deosebește mai multe genuri muzicale;
– are darul muzicii.Oferiți copilului activități în care:
– să cînte/să intoneze;
– să cînte la instrumente muzicale;
– să interpreteze un cîntec, de exemplu alunelul , în diferite
genuri și stiluri muzicale: marș, pop, rock, hip-hop etc.;
– să danseze;
– să se miște în ritmuri diferite;
– să alcătuiască melodii, ritmuri;
– să dirijeze;
– să realizeze diverse activități (să deseneze, să construiască
etc.) pe fundal sonor;
– să particicpe la sărbători/distracții muzical-ritmice;
– să asocieze diverse obiecte/ființe cu sunete/melodii/cîntece/
ritmuri etc.;
– să fie înConJurat de sunete, muziCă,
ritmuri!
inteligența intrapersonală
Copilul :
– presupune curaj argumentat în situații
diverse;
– își evaluează corect comportamentele
pozitive și negative;
– dă dovadă de spirit critic și autocritic;
– are preferințe ferme în relațiile cu
colegii;
– are darul sinelui.Oferiți copilului posibilitatea:
– să fie de unul singur în anumite momente (cînd are nevoie);
– să-și identifice posibilitățile/competențele/abilitățile/
calitățile/trăirile emoționale etc.;
– să se autoevalueze;
– să povestească, să vorbească despre sine/visele sale/planurile
personale/familia sa;
– să-și exprime doleanțele/opiniile etc.;
– să facă alegeri;
– să stea în liniște;
– să planifice activități etc.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
inteligența emoțională
Copilul :
– percepe corect emoțiile și le exprimă;
– generează sentimente;
– recunoaște ceea ce simte;
– deosebește ce-i face bine și ce-i face
rău;
– conștientizează ușor ceea ce simt alții în
diferite momente;
– are darul de a simți. Oferiți copilului prilejul:
– să-și exprime emoțiile și stările în diferite situații;
– să identifice cauzele unor emoții;
– să identifice emoțiile pe care le trăiesc colegii/adulții/
personajele literare;
– să propună modalități de îmbunătățire a dispoziției;
– să compătimească persoane/animale/personaje literare;
– să aprecieze fapte bune și fapte rele;
– să ofere sugestii pentru depășirea stărilor emoționale
negative etc.
inteligența existențială
Copilul:
– adresează întrebări: Cine sîntem noi?
Cum am apărut? De ce murim? De ce
sîntem aici?;
– este interesat de evoluția evenimentelor:
Cînd? Cum? De ce?;
– este tentat să interpreteze evoluția uni –
versului, omului;
– are bine dezvoltat spiritul de observa –
ție;
– este micul „filozof” . Propuneți copilului situații în care:
– să anticipeze ce se va întîmpla dacă….. (va ploua continuu,
nu ar fi soare, oamenii ar zbura, nu ar fi iarnă, nu ar exista
transport etc.);
– să stabilească măsuri pe care ar trebui să le ia oamenii pentru
protecția mediului;
– să explice cum funcționează diverse sisteme: al mașinii/
trenului/organismelor vii;
– să creeze povestiri despre oameni etc.;
– să analizeze cum se desfășoară anumite lucruri: nașterea și
creșterea puilor de animale, a omului, creșterea unei plante
etc.
eXtindere
Sugestii pentru exersarea inteligenței vizual-spațiale:
• Oferiți-i copilului încă de mic jucării și forme viu colorate.
• Cînd mergeți într-o excursie sau la plimbare, încurajați-l să găsească, să aducă orice obiect ce prezintă
interes pentru el, să-l pipăie și să-l studieze (pietre, frunze, flori, scoici etc.). Puneți-le în cutia
comorilor .
• Fotografiați obiectele ce prezintă interes pentru copiii dvs. Completați colecția cu vederi, imagini din
reviste și cărți vechi, faceți împreună colaje. Puteți adăuga și o hartă.
• Propuneți copiilor să deseneze locurile, obiectele ce i-au impresionat.
Desenele copiilor cu vîrste cuprinse între 5 și 10 ani devin stereotipe, adică desenează, în special, case și
oameni. Există două moduri prin care îi putem stimula să deseneze și altceva:
. idei creative :
• să deseneze harta unei insule a comorilor sau a unui labirint;
• să deseneze ceva cu ochii închiși;
• să deseneze interiorul unei mașini;
• să deseneze cum ar vrea sa arate camera sa, sala de grupă;
• să deseneze hainele cu care ar vrea să se îmbrace;
• să deseneze obiecte, animale, pornind de la un cerc, pătrat etc.
2. observația atentă :
• să deseneze imagini cu personaje din povestea preferată;
• să elaboreze un abecedar: fiecare literă "beneficiind" de propria pagină, de un desen al unui obiect
care începe cu ea;
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
• să-și deseneze cățelul, pisica sau animalul de casă preferat (dacă are);
• să-și deseneze propriul steag, propria insignă etc.
Chiar dacă desenele nu sînt fidele realității, copilul trebuie încurajat mereu .
Desenul se referă la linie și formă, iar pictura introduce elementul culoare . Abilitatea de a picta, asemeni
celei de a desena, se dezvoltă în etape. Prima este cea a jocului. Este faza în care copilul învață cum să
mînuiască o pensulă și cum să combine culorile. Aceste experiențe sînt foarte importante pentru dezvoltarea
lui ulterioară.
În jurul vîrstei de 7 ani, copilul devine mai critic și mai atent la reacțiile celor din jur cu privire la creațiile
sale. Aici îl puteți ajuta să se descopere, acordîndu-i atenție, încredere și susținere.
• Organizați excursii la o galerie sau la un muzeu de artă. Dacă nu este posibil, aduceți în sala de grupă
picturi sau reproduceri ale acestora. Adresați-le copiilor întrebări de genul: ce vedeți în această pictură?
ce culori recunoașteți? ce fac oamenii din această pictură? Pictura este tristă sau veselă? De ce credeți astfel?
ce titlu i-ați da? este ceva ciudat în această pictură? argumentați răspunsul. Pentru a "citi" o pictură,
este suficient "să o privim atent", însă pentru a "o înțelege", trebuie "să ne exersăm mintea". Iată cîteva
jocuri pentru a exersa "ochiul minții" și pentru a dezvolta inteligența vizuală:
1. Jocul lui Kim
Puneți pe o tavă obiecte de diferite mărimi, forme, culori. Lăsați copilul să se uite la ele timp de
un minut, după care acoperiți tava cu o bucată de stofă. Rugați copilul să numească obiectele de
pe tavă și ce culori au.
2. Observă diferențele!
Copilul va privi atent în jurul lui, după care va ieși din cameră. Rearanjați unele obiecte și rugați-l
să intre în cameră și să indice ce s-a schimbat.
3. Alege-ți cartoful!
Rugați copilul să-și aleagă un cartof dintr-o plasă/cutie cu mai mulți cartofi, după care să-l examineze
atent. Puneți cartoful la loc. Întrebați-l dacă poate să scoată din plasă același cartof și de ce?
inteligența lingvistică, abilitatea de a folosi cuvintele, se dezvoltă încă de la naștere. Un copil normal
se naște cu inteligență lingvistică. Datorită acesteia, el poate să-și exprime gîndurile, ideile, conceptele, să
comunice cu cei din jur. Indiferent de cît de repede sau de încet începe să folosească limbajul verbal, ajutați-l
să-și dezvolte inteligența lingvistică.
• Dacă este timid și ezită să vorbească în prezența/fața altor persoane , încurajați-l să povestească despre un
lucru care prezintă interes pentru el. Astfel, copilul învață că converseze cu alte persoane, devine mult
mai încrezător în capacitatea sa de a comunica.
• Dacă nu are răbdare și nu-i ascultă pe ceilalți , arătați-i cum te simți atunci cînd nu ești ascultat,
recompensați-l verbal dacă este un bun ascultător și folosiți jocuri care implică comunicarea. Treptat,
copilul va descoperi că, asculîndu-i atent pe alții, afli multe lucruri interesante.
• Dacă nu-i plac cărțile , propuneți-i cărți viu colorate și cu teme interesante, citiți-le și discutați despre
cele citite.
• Acordați-i prilejul de a-și exprima ideile. Pentru aceasta, puneți-i întrebări deschise ( cum? De ce? În
ce fel? etc.), organizați jocuri, discuții pe marginea textelor citite etc.
• Cei șapte pași ai dezvoltării lingvistice:
1. Încurajați copilul să se oprească din vorbit și să se gîndească la ceea ce spune.
2. Ajutați copilul să vorbească mai mult și să asculte cu atenție.
3. Argumentați-vă cerințele și solicitați-i același lucru (de exemplu: De ce trebuie să ne spălăm pe dinți/pe
mîini? ).
4. Folosiți jocuri de cuvinte, introduceți cuvinte noi în vocabularul dvs. ori de cîte ori aveți ocazia;
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
5. Citiți copilului cît mai mult, iar mai tîrziu – încurajați-l și pe el să citească reviste, cărți etc.
6. Discutați cu el pe marginea poveștilor, poeziilor lecturate.
7. Inspirați-l și încurajați-l să scrie scrisori, povești, povestioare.
Aplicarea teoriei inteligențelor multiple în individualizarea învățării demonstrează că toate tipurile de
inteligență sînt importante pentru dezvoltarea personalității copiilor. Educatorul poate proiecta activitatea, din
perspectiva inteligențelor multiple, în diferite moduri: grupează copiii după tipul de inteligență predominant
și solicită fiecare grup să rezolve o sarcină de lucru în funcție de acest tip de inteligență; grupează aleator copiii
și propune grupurilor aceeași sarcină de lucru; lucrează frontal, dar propune copiilor o suită de sarcini de
lucru în a căror rezolvare sînt solicitate, pe rînd, anumite inteligențe sau anumite ansambluri de inteligențe;
dă fiecărui copil o sarcină de lucru complexă, a cărei rezolvare solicită toate tipurile de inteligență.
CONCLUZII
Pînă în prezent nu s-a demonstrat dacă un stil de învățare este mai bun decît altul. De fapt, contează că
fiecare copil tinde să-și formeze, cu timpul, un stil propriu de învățare, care, dacă va fi practicat sistematic, îi
va crea o stare de confort. Educatorul trebuie să evalueze corect stilurile de învățare și să proiecteze activități
și în funcție de acestea. Educatorul trebuie să-i permită fiecărui copil să învețe în stil propriu.
Folosirea învățării individualizate, alături de activitatea frontală, oferă posibilitatea de a obține rezultate
notabile în munca didactică: formarea capacităților de a aplica în practică cunoștințele însușite, dezvoltarea
corespunzătoare a proceselor psihice.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
4. M etode interactive de lucru aplicabile procesului educațional pentru
perioada de vîrstă timpurie
4.1. Obiectivele metodelor interactive de grup
Schimbările actuale de politică educațională au dus la elaborarea unui nou Curriculum național, conceput
în acord cu o nouă filozofie didactică, care se configurează după principii ce favorizează personalizarea predării
și formarea autonomiei celui educat. Pornind de la această ipoteză, actul didactic din grădiniță va uza de
strategii didactie moderne care:
– facilitează înțelegerea și explicarea de către copii a punctelor de vedere proprii, acceptarea diversității
de idei;
– stimulează schimbul de opinii între copii;
– stimulează copiii să argumenteze, să pună și să își pună întrebări cu scopul de a înțelege, a realiza sensul
unor concepte;
– încurajează cooperarea în rezolvarea problemelor și a sarcinilor de lucru;
– facilitează și moderează învățarea prin cooperare;
– permit acceptarea copilului ca partener în învățare;
– permit măsurarea și aprecierea competențelor (ce poate să facă și ce știe copilul), cu accent pe elementele
de ordin calitativ (valori, atitudni);
– asigură progresul în învățare.
Metodele interactive de grup – jocuri distractive, de învățare, de cooperare etc. – îi învață pe copii să rezolve
problemele cu care se confruntă, să ia decizii în grup și să aplaneze conflicte. Acestea, utilizate în proiectarea
și realizarea activităților de tip integrat, acționează asupra modului de gîndire și de manifestare al copiilor.
obiectivele metodelor interactive:
– formarea/promovarea unor atitudini și comportamente democratice;
– însușirea unor cunoștințe, abilități, comportamente de bază în condiții de cooperare;
– promovarea unor activități didactice moderne, centrate pe demersuri interdisciplinare;
– dobîndirea primelor elemente ale muncii intelectuale, în vederea cunoașterii realității și a activității
viitoare de învățare școlară;
– implicarea activă și creativă a copiilor, stimularea gîndirii productive;
– formarea deprinderii de a găsi informații, de a lucra în echipă;
– încurajarea autonomiei/independenței copilului și promovarea învățămîntului prin cooperare;
– formarea deprinderii de a gîndi critic;
– comunicarea pe baza unei tehnologii informaționale moderne, interactive.
Aplicarea acestor metode se soldează cu performanțe, care îi responsabilizează pe copiii în rezolvarea
sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înțeleg și observă că implicarea lor este diferită, dar, încurajați, își vor cultiva
dorința de a se antrena în rezolvarea sarcinilor de grup. Grupul, la rîndul său, înțelege să nu își marginalizeze
partenerii, să aibă răbdare cu ei.
4.2. Clasificarea metodelor interactive de grup
Metodele interactive de grup se clasifică astfel:
– metode de predare-învățare (Predarea-învățarea reciprocă, Mozaic, Metoda Lotus sau floare de nufăr,
Bula dublă, Partenerul de sprijin, cubul, Puzzle, comunicarea rotativă, Schimbă perechea, Locuri celebre,
călătorie misterioasă, acvariul, Învățarea în cerc, Mica publicitate, harta cu figuri, strategii de lectură a
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
textelor științifice, examinarea expunerii etc.);
– metode de fixare, consolidare și evaluare (Piramida, Diamantul, coirchinele, tehnica fotolimbajului,
Benzi desenate, Posterul, trierea aserțiunilor, tehnica blazonului, Diagrama Venn, jurnalul grafic, turul
galeriei, turnirul întrebărilor, turnirul enunțurilor, cvintetul, analizarea și interpretarea imaginilor,
categorizarea, sintetizarea etc.);
– metode de stimulare a creativității (Brainstorming, tehnica 6/3/5 sau Brainwriting, Philips 6/6, tehnica
viselor etc.);
– metode de problematizare (Pălăriuțe gînditoare, Studiul de caz, Pătratele divizate, Minicazurile,
Diagrama cauză-efect, interviul, explozia stelară, Metoda frisco, Mai multe capete la un loc etc.);
– metode de cercetare (proiectul, reportajul, investigația de grup, experimentul, explorarea ).
Aplicarea acestor metode reclamă mult tact, timp, diversitate de idei, creativitate, solicitudine, responsabilitate
didactică și, desigur, presupune existența în sala de grupă a materialelor didactice necesare.
În procesul utilizării metodelor interactive de grup:
Ce fac copiii?
• se ajută unii pe alții să învețe, împărtășindu-și ideile;
• învață cum să învețe, se exprimă liber, experimentează.
Copiii învață:
– să asigure conducerea grupului;
– să coordoneze comunicarea;
– să stabilească un climat de încredere;
– să ia decizii;
– să medieze conflicte;
– să acționeze conform cerințelor educatorului/educatoarei.
Ce face educatorul/educatoarea?• pregătește spațiul și materialele necesare activității;
• stabilește criteriul de grupare (sexul, prieteniile, nivelul abilităților într-un anumit domeniu, diferite
jocuri etc.) și dimensiunea grupului (de la 2 la 6 copii);
• stabilește regulile de lucru (se vorbește pe rînd, se aduc argumente, nu se monopolizează discuția,
sarcina se rezolvă în comun, se lucrează cu culori diferite etc.);
• explică foarte clar obiectivele activității, specifică timpul de realizare a sarcinilor.
4.3. Ce este grupul în contextul aplicării metodelor interactive?
Utilizarea strategiilor interactive presupune formarea de grupuri.
Grupul constituie un ansamblu de persoane care comunică între ele, o perioadă anume de timp, în vederea
realizării unor sarcini sau rezolvării unor probleme.
cooperarea în cadrul grupului și între grupuri este cuvîntul-cheie cu care copiii fac cunoștință prin
intermediul practicării metodelor interactive (vezi Ghidul cadrelor didactice pentru educația timpurie și
preșcolară, pag. 119).
Educatorul este dator să însușească strategiile de funcționare a grupului/grupurilor, pentru a asigura
desfășurarea unei activități eficiente în beneficiul fiecărui copil.
Cum sînt configurate/structurate grupurile de lucru?
• grupuri de studiu formale – sînt stabilite pe un criteriu adecvat sarcinii de lucru, propus/indicat de
educator, și pot fi:
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
– omogene (sînt incluși copii ce posedă același nivel cognitiv, psihic, social, au aceleași interese, în
funcție de performanțele înregistrate, de tipul de inteligență predominant);
– eterogene (sînt incluși copii ce posedă nivel cognitiv, psihic, social diferit, au interese diferite,
pe criteriul diferențiat de performanță înregistrat în procesul evaluării, de tipuri de inteligență
predominante).
În cadrul acestora, copiii sînt implicați în diverse activități intelectuale: organizarea și explicarea materialului,
integrarea noțiunilor noi în structuri conceptuale cunoscute. În acest tip de organizare copiii sînt “motorul“
actului de învățare.
• grupuri de studiu informale – sînt structuri de lucru constituite spontan/ad-hoc, pentru intervale
scurte de timp, la solicitarea educatorului/educatoarei de a forma o echipă prin simpla grupare sau
în funcție de interesele, preferințele copiilor etc. ( Geta vrea să lucreze într-un grup cu Mitică fiindcă
îl simpatizează, Sandu vrea să lucreze cu irina fiindcă sînt verișori, copiii de la centrul aPă și niSiP se
grupează cu cei de la conStrucȚii, primii doi copii se iau de mîini cu ultimii doi ).
• grupuri pentru studiu de bază – sînt structuri eterogene, cu membri relativ stabili, constituite pe
termen lung, pentru realizarea:
– unui proiect (ca strategie de cercetare): ex., confecționare de cărți tematice, elaborarea ierbarului
sănătății, a unui colaj de fotografii, conceperea unui afiș Deșeurile – o problemă ;
– unei machete: ex., insula misterioasă, cartierul meu etc.
Drept criteriu de constituire poate servi tipul de inteligență, fiecare grup fiind alcătuit ca structură eterogenă,
în care să fie reprezentate toate tipurile de inteligență.
Grupul eterogen este mai eficient. Educatorul/educatoarea trebuie să cunoască nivelul de dezvoltare al
fiecărui copil, experiența anterioară a acestuia, deoarece competențele individuale și componența grupului
determină motivația intrinsecă pentru învățare.
Este interesant să urmărești activitatea unui grup omogen din care fac parte copii dotați, cu același nivel
cognitiv, psihic, social: în sală se instaurează indisciplina, fiecare fiind dornic să-și demonstreze cunoștințele,
să rezolve sarcina de unul singur, deseori încălcînd regulile și manifestînd nerăbdare.
Ce procedee utilizează cadrul didactic pentru constituirea grupurilor?
• În grupele mari – semne muzicale, stegulețe de aceeași culoare, sunetul clopoțelului etc.
• În grupele mici – jucării sau silueta unor animale, flori etc.
atenție !
Există riscul ca aceste semne să devină instrumente de joacă, ceea ce ar putea diminua interesul pentru
activitatea propusă. Pentru a evita situații de acest gen, inventați "o țară a animalelor", amenajînd un spațiu
de unde animalele privesc copiii și-i monitorizează, iar la final îi evaluează.
Învățarea în grup poate fi aplicată începînd cu grupa mică.
Ce tehnici utilizează educatorul la constituirea grupurilor?
• Grupare aleatorie (cel mai ușor de realizat) – prin numărare 1-4: la semnalul educatorului/educatoarei,
copiii cu același număr se grupează; prin fișe cu figuri geometrice, cifre; prin tragere la sorți; în funcție
de tema studiată: denumiri de flori, de animale etc.; nume de copii (membri ai grupului devin copiii
care au același nume), nume ce încep cu un anumit sunet etc.
• Grupare prin distribuire stratificată – copiii sînt grupați în funcție de anumite caracteristici: blonzi,
bruneți, roșcați; cu ochi albaștri, verzi, căprui, negri; înalți, mai puțin înalți, scunzi; interesați pentru
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
un anumit tip de activitate (construcții, desen, îngrijirea peștișorilor, dans, cînt) etc.
• Grupare la alegerea copiilor (mai puțin recomandată).
Evidențiem și o altă modalitate de constituire a grupurilor, realizată de educator/educatoare după
următoarea formulă: un copil avansat, un copil cu nivel slab și doi cu nivel mediu de dezvoltare. Structura
grupului este eterogenă (fete, băieți).
Educatorul/educatoarea trebuie să țină cont de faptul că din componența grupului trebuie să facă parte
un singur copil cu probleme: fie de învățare, fie de disciplină, un copil mai timid, rezervat, un copil care
preferă să lucreze de sine stătător și un copil care este empatic, oferă ajutor colegilor, siguranță, încredere în
forța grupului.
atenție!
• Cele mai eficiente sînt grupurile mici: sînt ușor de observat; în realizarea sarcinii se implică toți copiii,
neînțelegerile apărute se identifică și se rezolvă cu ușurință.
• Numărul optim de membri este: 3-4 – în grupa mică, 3-4 – în grupa mijlocie și 4-5/6 – în grupa
pregătitoare.
• Pentru a-i obișnui pe copii să se asculte reciproc, să exprime idei, să se completeze și să rețină ideile
colegilor, puteți exersa metodele interactive în cadrul unor activități în perechi.
4.4. Metode interactive de grup1
Prezentăm atenției dvs. cîteva metode interactive de grup, adaptate spre utilizare cu copiii din grădiniță
după Metode interactive de grup. Ghid metodic de Silvia Breben.
4.4.1. Metode de predare-învățare
CUBUL
Această metodă este indicată pentru explorarea unui subiect nou sau cunoscut, pentru a fi îmbogățit cu noi
cunoștințe, sau a unei situații din mai multe perspective și presupune respectarea următorilor pași: descrierea,
compararea, asocierea, analizarea, aplicarea și argumentarea.
etapele aplicării metodei:
– Se confecționează un cub (din carton, placaj, burete sau
material plastic) cu latura de 50 cm, cu fețe colorate diferit.
Fiecărei fețe îi corespunde un verb: roșu – descrie, albastru –
compară, violet – asociază , verde – analizează, maro – aplică,
portocaliu – argumentează (pentru a grupa copiii, puteți
folosi ecusoane cu imagini în aceleași culori ca și fețele
cubului).
– Se formează gupuri de 4-5 copii (nu neapărat egale numeric)
și se alege un lider, care va prezenta rezultatul activității.
– Se anunță sarcina și timpul afectat realizării acesteia.
1 Detalii despre metodele interactive vezi și în Ghidul cadrelor didactice pentru educația timpurie și preșcolară , pag.112-113.
20 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
– Se realizează sarcina.
– Se prezintă răspunsul grupului. Copiii îl analizează, fac comentarii, solicită, eventual, repetarea întrebării,
pentru a fi siguri că sarcina este îndeplinită corect.
Strategia respectivă dă rezultate foarte bune în activitățile de observare, desfășurate frontal, în cadrul cărora
poate fi utilizată în combinație cu Brainstorming -ul și jocul de rol . Esențial este să se respecte cu strictețe
ordinea etapelor: Descrie. compară. asociază. analizează. aplică. argumentează. În alte tipuri de activități,
aceste operații pot fi desfășurate în ordine aleatorie, prin rostogolirea cubului.
În grupele de 3-5 ani, vor fi folosite mai puține fețe ale cubului (ex., Descrie și aplică ) sau toate fețele, dar
cu sarcini mai simple.
exemplu
grupa: mare
aria curriculară: educația pentru mediul ambiant și cultura ecologică
tema: Vara – anotimpul îndrăgit
tipul activității: însușire de cunoștințe
mijloc de realizare : convorbire
ulilizare: recunoașterea anumitor schimbări și transformări din mediul înconjurător
materiale: un cub, jetoane/imagini cu fenomene specifice anotimpului vara (soare, flori, fluturi, fructe și
legume, la mare, în vacanță etc.), carioca, coli de hîrtie A 4
desfășurare:
Se prezintă cubul. Copiii primesc cîte o floare (acestea sînt colorate în nuanțele de pe fețele cubului) și
se formează 6 grupuri. Fiecare grup își alege un lider. Acesta extrage un bilețel, a cărui culoare corespunde
cu una din fețele cubului, și astfel se stabilește verbul definitoriu pentru acel grup (descrie, compară, asociază,
analizează, aplică, argumentează) . Se anunță tema și timpul alocat (10-15 min.). Primind sarcina de lucru,
grupurile discută, colaborează, fixează modalitatea de prezentare a rezultatului.
• Grupul I. Descrie – să enumere cît mai multe elemente specifice anotimpului vara.
Răspunsurile copiilor: e cald, mergem în vacanță, mergem la mare și la munte, se coc cireșele, căpșunile…,
păsările își cresc puii…
• Grupul II. compară – să stabilească asemănări și deosebiri între anotimpul vara și anotimpul
toamna.
Răspunsurile copiilor: vara e cald, toamna e rece; avem și vara fructe și legume, dar toamna sînt mai multe;
vara sînt multe flori, iar toamna doar crizanteme; îmbrăcămintea e mai subțire vara și mai groasă iarna…
• Grupul III. asociază – să recite versuri care se potrivesc cu imaginile de pe masă (flori, soare, fluturi,
copac cu cireșe etc.).
• Grupul IV. analizează – să stabilească părțile componenete ale fructelor și legumelor de vară.
Răspunsurile copiilor: cireșele și vișinile sînt acoperite cu o coajă subțire, au un miez gustos și un sîmbure tare
în mijloc, la fel ca piersicile și caisele. roșia are o coajă subțire și netedă. Sub coajă se ascunde un miez zemos, plin
cu semințe mici și galbene etc.
• Grupul V. aplică – să deseneze cît mai multe elemente specifice verii, încît să obțină un tablou general
al anotimpului respectiv.
• Grupul VI. argumentează – să motiveze de ce le place vara.
Răspunsurile copiilor: îmi place vara pentru că merg la bunica, la țară, și mănînc multe cireșe. Vara e frumoasă
pentru că înfloresc mulți maci și trandafiri. Vara îmi sărbătoresc ziua de naștere și mergem în vacanță…
Alte exemple de cuburi: cubul păsărilor, cubul animalelor, cubul personajelor, cubul instrumentelor, cubul
culorilor, cubul grupei, cubul pădurii etc.
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
FLOAREA DE NUFĂR
Această modalitate interactivă de lucru în grupuri mici oferă posibilitatea stabilirii de relații între noțiuni pe
baza unei teme principale, din care derivă alte 8 subteme, concretizate în 8 idei ce vor fi abordate în activitate.
Obiectivul urmărit prin aplicarea acesteia presupune stimularea inteligențelor multiple și a potențialului creativ
prin activitați individuale și în grup, pe teme din domenii diferite.
etapele aplicării metodei:
1. Se construiește schema/diagrama tehnicii de lucru.
2. Se prezintă problema sau tema centrală, care se va scrie în centrul schemei.
3. Grupul de copii se gîndește la conținuturi/idei/cunoștințe legate de tema principală.
4. Se stabilesc, în grupuri mici, noi legături/relații/conexiuni pentru cele 8 subteme, care se notează pe
cele 8 “petale” ale diagramei, de la A la H, în sensul acelor de ceasornic.
5. Se prezintă rezultatele muncii în grup, se analizează și se apreciază produsele, se subliniază ideile noi.
Tehnica floarea de nufăr poate fi practicată, individual sau în grup, în activități ce țin de: observare, limbaj
și comunicare, mediu ambiant și cultură ecologică, arte, educație fizică și muzică etc.
exemplu : Lotus de grup
grupa: mare
aria curriculară: educația pentru sănătate
tema: Produsele alimentare
tipul activității: fixare și consolidare de cunoștințe
mijloc de realizare: joc didactic ce putem face cu el (ea)?
utilizare: fixarea cunoștințelor despre alimentele de bază (carne, lapte, făină, zahăr etc.) și unele derivate
sau produse obținute prin prepararea lor
materiale: simbolul florii de lotus, fișe/jetoane cu imagini reprezentînd alimente de bază: LAPTE – o
sticlă de lapte, FăINă – un sac de făină, LEGUME – un coș cu legume, FRUCTE – un platou cu fructe,
ZAHăR – o pungă cu zahăr etc., fișe/jetoane cu imagini ale derivatelor acestora sau ale produselor obținute
prin prelucrarea lor: iaurt, unt, cașcaval, gem, compot, suc, dulceață, salată, murături, pîine, cornuri, plăcinte,
bomboane, salam, șuncă, friptură etc.
desfășurare:
1. Se anunță tema centrală ce putem face cu el/ea? (alimentul de bază). Cadrul didactic, împreună cu
copiii, printr-o discuție sau printr-un brainstorming, selectează temele secundare, 8 la număr (vezi
diagrama).
2. Copiii formează 8 grupuri a cîte 2-3 membri, conform simbolului din piept. Grupurile își aleg un lider,
se așază lîngă una dintre cele 8 petale ale florii de lotus (pe fiecare dintre care este reprezentat un produs)
și discută, timp de 7-8 min., subtema selectată, care devine tema principală (ex., pentru alimentul de
bază FăINă, reprezentat printr-un sac cu făină, copiii vor selecta 8 imagini cu derivatele acestuia sau
cu produsele obținute prin prelucrare (plăcinte, covrigei, pîine, chifle, paste făinoase, cozonac, colac),
referindu-se la conținutul și caracteristicile lor, la modul de preparare și servire etc.
3. Activitate în grup. Copiii cooperează, selectează și aranjează pe fiecare petală de nufăr imagini care
corespund temei, asociază cuvinte și caracteristici specifice. Educatorul/educatoarea intervine doar
atunci cînd copiii se confruntă cu dificultăți sau îi adresează întrebări de concretizare etc.
4. Activitate frontală. Grupurile prezintă, pe rînd, rezultatul muncii.
5. Educatorul/educatoarea evaluează rezultatele muncii fiecărei echipe și, dacă este cazul, solicită copiii
să vină cu completări, corectări.
22 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
FRUCTE
fLEGUME
CCARNE
g
LAPTE
bCe putem face cu el (ea)? FăINă
d
ZAHăR
eOUă
aPEȘTE
h
Diagrama ce putem face cu el (ea)?
exemplu: Lotus de grup
grupa: pregătitoare
aria curriculară: educația pentru mediul ambiant și cultura ecologică
tema: reguli de comportare în pădure
tipul activității: însușire de cunoștințe
mijloc de realizare: convorbire
utilizare: exersarea capacităților de a recunoaște, a denumi și a explica reguli de comportare în pădure
materiale: simbolul florii de lotus, cartonașe cu imagini reprezentînd un semn de interdicție a unui
comportament în aer liber
Cunoașterea mediului (convorbire): reguli de comportare în pădure
obiectiv : evaluarea cunoștințelor însușite despre comportarea în pădure
desfășurare:
1. Se anunță tema principală a activității: reguli de comportare în pădure .
2. Se selectează 8 copii, care formează grupul central (cel al liderilor). Aceștia, împreună cu educatorul/
educatoarea și în baza materialelor puse la dispoziție, stabilesc 8 teme secundare, derivate din cea
principală, și le înglobează în diagramă: Mergi numai pe cărare!; nu distruge mușuroaiele!; nu distruge
păinjenișurile!; nu atinge puii din cuiburi!; nu aprinde ruguri!; nu face zgomot!; nu rupe flori, admiră-
le!; nu prinde fluturi! (vezi diagrama cum te comporți în pădure? ).
3. Fiecare membru al grupului central alege alți 3-4 copii, la dorință, și formează grupul cu care va lucra/
colabora.
4. Activitate în grupuri mici, timp de 10-12 min. Fiecare grup secundar colaborează la elaborarea ideilor
(nu neapărat 8 idei pentru fiecare simbol). Dacă este nevoie, copiii sînt sprijiniți prin întrebări de
către educator/educatoare. În această etapă, copiii adresează întrebări coechipierilor, clarifică anumite
aspecte.
5. Liderul prezintă în plen ideile elaborate de grup.
exemple de idei emise de copii:
regula Mergi numai pe cărare! : În iarbă își duc traiul multe animale mici. ai putea să nu le observi și să
le calci. nu este exclus să fie și cioburi de sticlă. Dacă dai de ele, ai putea să te rănești. ai putea să strivești iarba,
florile etc.
regula Nu distruge mușuroaiele! : furnicile sînt insecte mici. Duc în spinare greutăți mult mai mari decît
ele. Își construiesc mușuroaiele cu mult greu, cărînd cîte un pai. trebuie să respecți orice muncă. furnicile sînt
sanitarii pădurii. ele nu permit omizilor să se înmulțească etc.
6. Evaluarea. Educatorul/educatoarea apreciază activitatea grupurilor, modul de organizare și prezentare
al acestora, ideile enunțate, analiza temei, valorificarea ideilor obținute.
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
f C g
breguli de
Comportare
în pădure
d
e a h
Diagrama cum te comporți în pădure
4.4.2. Metode de fixare, consolidare și evaluare
PIRAMIDA și DIAMANTUL
Aceasta are ca obiectiv dezvoltarea capacității de a sintetiza principalele probleme, informații, idei ale unei
teme sau ale unui text literar.
Copiii vor fi familiarizați cu regulile construirii piramidei (diamantului), iar pentru a o/îl realiza, vor
formula definiții, vor interpreta roluri etc.
desfășurare:
1. Se decupează mai multe pătrate de culori diferite.
2. Se construiește piramida după îndrumările verbale ale educatorului/educatoarei (pătrate grupate după
culoare; pătratul roșu plasat în partea de sus sau în centru, pătratele galbene plasate unul lîngă altul;
elaborați o piramidă cu cinci trepte).
3. Se prezintă piramida.
Metoda poate fi practicată și în grupa medie. În acest caz, veți confecționa benzi de lungimi diferite, care
vor fi împărțite în pătrate de culori diferite, și veți parcurge următoarele etape:
• Se sortează benzile (treptele) piramidei.
• Se așază crescător, pe orizontală, de la banda cea mai scurtă la banda cea mai lungă.
24 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
• Se adresează întrebări: cum sînt așezate benzile? cîte benzi putem folosi? toate piramidele au același
număr de benzi?
• Copiii numără pătratele din fiecare șir și plasează numărul corespunzător în dreapta, lîngă bandă.
Pentru a înțelege pașii aplicării metodei, copiii vor primi imagini cu fructe, animale, legume. Imaginile se
clasifică în categorii și sînt plasate la locul potrivit, copiii denumind noțiunile (fructe, legume…).
Metoda poate fi utilizată la începutul unei ativități, pentru reactualizarea cunoștințelor, sau la realizarea
feedback-ului unei activități de observare, povestire, lectură după imagini, convorbire, ca variantă de desfășurare
a unui joc didactic.
exemplu
grupa: mare
aria curriculară: educația pentru mediul ambiant și cultura ecologică
tema: Legume timpurii
tipul activității: fixare de cunoștințe
mijloc de realizare: joc didactic
utilizare: verificarea și consolidarea cunoștințelor copiilor despre legumele timpurii
materiale: schema piramidei; jetoane cu cifre de la 1 la 4, care au scrise pe verso o întrebare sau o sarcină;
coș/platou cu imagini reprezentînd diferite
legume
desfășurare:
1. Educatorul/educatoarea anunță tema
activității sau aceasta este descoperită
de copii cu ajutorul unei ghicitori
etc.
2. Copiii se consultă, își repartizează sarcinile și selectează materialele
necesare.
3. Copiii realizează piramida și o
prezintă, argumentînd alegerea
făcută și descriind fiecare legumă
(formă, culoare, gust…).
Sarcini:
1. Alegeți leguma ce crește pe un picior:
varză.3.2.1.
Piramida Legume timpurii
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
2. Alegeți 2 legume de culoare roșie: roșie, sfeclă roșie.
3. Alegeți 3 legume cățărătoare: castravete, dovleac, mazăre.
4. Alegeți 4 legume ce cresc în pămînt: usturoi, morcov, ridiche, ceapă.
După fiecare răspuns, imaginea cu legumă este plasată în celula corespunzătoare.
Exemple de teme pentru această metodă: piramida alimentelor, piramida prieteniei, piramida familiei,
piramida florilor, piramida personajelor, piramida formelor geometrice, piramida sentimentelor, piramida muzicală,
piramida sportivă etc.
DIAMANTUL se realizează ca și Piramida , dar de la baza acestuia se construiesc tot atîtea trepte și în jos.
exemplu
grupa: pregătitoare
aria curriculară: Dezvoltarea limbajului și a comunicării
orale
tema: povestea Gogoașa
tipul activității: consolidare și evaluare de cunoștințe
mijloc de realizare: repovestire
utilizare: repovestirea conținutului unei povești cunoscute
materiale: schema diamantului; jetoane cu cifre de la 1
la 4, care au scrise pe verso o întrebare sau o sarcină;
plic cu imagini ce reprezintă personaje din poveste și produse
alimentare, fișe cu cuvinte
Se desfășoară asemeni Piramidei .
Sarcini:
1. Selectați personajul principal: Gogoașa.
2. Identificați 2 personaje de la casa cărora a fugit Gogoașa:
baba, moșul.
3. Selectați 3 produse din care a fost preparată Gogoașa: unt,
smîntînă, făină.
4. Numiți 4 caracteristici ale acesteia: rumenă, veselă, rotundă,
gustoasă.
5. Selectați 3 personaje cu care s-a întîlnit Gogoașa: lupul,
ursul, iepurașul.
6. Numiți 2 acțiuni efectuate de ea: cîntă, se rostogolește.
7. Numiți personajul care a mîncat Gogoașa: vulpea.
Pentru a diversifica modalitatea de aplicare a metodelor Piramida și Diamantul, se recomandă a colecta
diverse materiale suport (imagini cu personaje din povești, flori, legume, fructe, obiecte de igienă, figuri
geometrice, obiecte de sport, seturi de jucării, culegeri de ghicitori, poezii, fragmente literare…).
CIORCHINELE
Metoda respectivă exersează gîndirea liberă a copiilor asupra unei teme și facilitează realizarea unor
conexiuni între idei, actualizînd cunoștințele anterioare. Obiectivul acesteia vizează integrarea informațiilor
dobîndite pe parcursul învățării în ciorchinele realizat inițial și completarea lui cu noi informații. Contribuie
la organizarea reprezentărilor și exersează capacitatea copiilor de a înțelege un anumit conținut.
Ciorchinele poate fi elaborat prin cîteva variante. În grupele mari și pregătitoare se dă preferință Variantei i.Diamantul Gogoașa
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
exemplu
grupa: mare și pregătitoare
aria curriculară: educația pentru mediul ambiant și cultura ecologică
tema: Peștii
tipul activității: consolidare de cunoștințe
mijloc de realizare: convorbire
utilizare: consolidarea și sistematizarea cunoștințelor despre pești
materiale: o foaie de hîrtie, semnul întrebării “?”, fișe cu cuvinte, jetoane cu imagini/simboluri, carioca
desfășurare:
1. Se comunică sarcina de lucru.
Copiii lucrează individual.
Fiecare are o foaie, carioca, fișe,
imagini și realizează sarcinile date
de educator: așezați imaginea cu
pești sau fișa cu cuvîntul Pești în
centrul foii și încercuiți-o. Gîndiți-
vă ce cuvinte vă vin în minte atunci
cînd rostiți cuvîntul pește , selectați
imagini sau fișe care înfățișează sau
transmit informații, mesaje despre
pești și așezați-le în jurul cuvîntului Pești, apoi încercuiți-le și uniți-le
prin linii cu cuvîntul Pești.
Educatorul scrie cuvîntul
Pești în mijlocul unei foi
de flipchart. Se poate scrie și o
propoziție.
2. Activitate individuală. Fiecare copil realizează un ciorchine din materialele puse la dispoziție. Astfel,
în jurul cuvîntului PEȘTI se vor regăsi următoarele imagini/cuvinte: cap, solzi, mare, înoată, undiță,
vitamine, pescar…
3. Activitate în perechi. Se prezintă ciorchinele colegului de pereche și se completează cu informația aflată:
sirenă, corabie, rîmă, icre, ciorbă…
4. Activitate în grupuri. Fiecare pereche prezintă ciorchinele unei alte perechi și adaugă informația furnizată
de colegii de grup prin desen, jetoane, fișe cu cuvinte: mămăligă, conservă, scrumbie, crap, iaz, rîu, liane,
tacîmuri, melci, grătar…
5. Activitate frontală. Copiii co mpletează, cu ajutorul educatorului/educatoarei, ciorchinele de pe foaia
de flipchart. Grupurile vor enunța, pe rînd, cîte o idee, care nu a fost scrisă/atașată, pînă la epuizarea
cunoștințelor copiilor despre pești. În cazul cînd informația nu corespunde subiectului abordat, se scrie
semnul întrebării (în urma consultării copiilor), se unesc imaginile, se stabilesc și se explică conexiunile
dintre ele.
Se citesc și se analizează toate ideile emise de copii, se discută, se fac comparații, se recită poezii, se răspunde
la ghicitori.
La sfîrșitul activității, educatorul/educatoarea face o sinteză a celor discutate, structurează ciorchinele
(caracteristici, foloase, curiozități, mediu de viață, mod de preparare, unelte de prins pește…), grupînd
informațiile, ideile, cunoștințele copiilor. La nevoie, se pot face și unele completări.Ciorchine în perechi Pești
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
În grupele mici și medii se folosește Varianta ii a ciorchinelui, care se poate elabora frontal, la începutul
unei activități, cînd copiii lansează idei prin brainstorming, iar educatorul/educatoarea le sintetizează.
Varianta iii se realizează prin împărțirea copiilor în grupuri. Fiecare grup analizează, selectează materialele
puse la dispoziție și realizează un ciorchine.
Exemplu: la finele studierii temei Primăvara, pentru sintetizarea informațiilor, se elaborează un ciorchine,
fiecare grup fiind responsabil de o ramură a acestuia: fenomene ale naturii, legume timpurii, flori de primăvară,
sărbători de primăvară, lucrări de primăvară etc.
Această metodă poate fi modificată în funcție de tipul activității, de creativitatea educatorului, de nivelul
de dezvoltare al copiilor. Se organizează frontal, în grupuri mici, individual și poate fi introdusă în diferite
etape ale activității.
DIAGRAMA VENN
Este o metodă ce se aplică în activități de observare, jocuri didactice, dezbateri, în vederea sistematizării
cunoștințelor sau restructurării ideilor extrase dintr-un text.
exemplu
grupa: mare și pregătitoare
aria curriculară: educația pentru mediul ambiant și cultura ecologică
tema: animalele domestice
tipul activității: verificare și consolidare de cunoștințe
mijloc de realizare: joc didactic ce știi despre animale?
utilizare: verificarea și consolidarea cunoștințelor despre animalele domestice
materiale: o foaie de hîrtie pe care sînt desenate 2 cercuri: roșu și verde, care se intersectează și formează
un spațiu de culoare galbenă, jetoane cu imagini/simboluri, fișe cu cuvinte
desfășurare:
1. Se comunică sarcina de lucru.
Între cîine și vacă există as emănări și deosebiri. În cercul roșu, desenați, scrieți sau așezați imagini/cuvinte/
simboluri ce reprezintă aspecte specifice cîinelui (cușcă, os, gheare, mic, ușor, carnivor, ham-ham, cîinișor, păzește
casa…), iar în cercul verde – aspecte
specifice vacii (fîn, iarbă, lapte, carne,
coarne, coada periuță, copite, mare,
grea, vițel, grajd, erbivor, mu-mu…).
În spațiul galben, care intersectează
cele 2 cercuri, scrieți sau plasați
imagini cu asemănările dintre aceste
animale (au 4 picioare/membre, nasc
pui vii, sînt acoperite cu păr, trăiesc
pe lîngă casa omului…).
Timp de lucru: 5 min.
2. Activitate în perechi sau în
grupuri mici.
Se completează diagrama
individual, apoi se lucrează
în perechi. Are loc un schimb
de informații, argumente,
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
aprecieri, analize comparative și se definitivează sarcina inițială.
Cadrul didactic coordonează activitatea perechilor/grupurilor prin întrebări, observații care să-i
direcționeze pe copii în selectarea corectă a răspunsurilor: ce sunete emit? ce mănîncă? ce folos aduc?
etc.
3. Activitate frontală. Se pregătește o coală mare de hîrtie, pe care sînt desenate cele 2 cercuri ce se
intersectează, și materialul didactic corespunzător, format din jetoane cu imagini/simboluri, fișe cu
cuvinte ce denumesc caracteristici ale cîinelui și vacii. Se completează diagrama cu jetoane de la fiecare
pereche. Se pun întrebări: care sînt caracteristicile cîinelui? care sînt caracteristicile vacii? există asemănări
între ele? care sînt acestea?
Metoda Diagrama Venn este binevenită și la sistematizarea cunoștințele copiilor la următoarele teme:
transportul acvatic și terestru (sau 2 mijloace de transport din aceeași categorie: căruță-mașină etc.; Mobilă,
Profesii, Viețuitoarele apei, Legume etc.
4.4.3. Metode de stimulare a creativității
BRAINSTORMING
În traducere directă “furtună în creier” sau “asalt de idei”, metoda constă în enunțarea spontană a mai
multor idei pentru soluționarea unei probleme. Obiectivul urmărit prin aplicarea acesteia presupune exersarea
creativității copiilor prin diferite tipuri de activitate
Brainstorming -ul se desfașoară în grupuri de 5-20 de copii. Cadrul didactic supervizează activitatea, fără
a interveni în discuții.
Practicarea metodei impune respectarea următoarelor reguli/cerințe:
• selectarea problemei: aceasta trebuie să fie rezolvabilă și să prezinte interes pentru copii;
• selecționarea grupului de participanți;
• crearea unui mediu corespunzător stimulării creativității;
• admiterea de idei în lanț: dezvoltarea ideilor prin combinații, analogii, asociații, pornind de la una;
• înregistrarea ideilor în ordinea prezentată;
• aprecierea și evaluarea ideilor emise.
etapele aplicării metodei :
I. Etapa pregătitoare, cu cele 3 faze (de selectare a membrilor grupului, de organizare și de familiarizare
cu tehnica respectivă, de pregătire a ședințelor de lucru – educatorul/educatoarea amenajează sala de
grupă, alege momentul zilei, verifică materialele necesare, anunță regulile etc.).
II. Etapa productivă a grupului, care presupune un asalt de idei și cuprinde următoarele faze: stabilirea
temei, emiterea de idei, propunerea de soluții la problemă.
În această etapă, copiii nu critică, încearcă să emită cît mai multe idei, să dezvolte ideile colegilor, să
analizeze, să-și imagineze.
III. Etapa trierii și selecționării ideilor (evaluarea), presupune 2 faze: analiza ideilor emise – se prezintă lista
de idei; optarea pentru soluția finală – evaluarea critică a ideilor.
exemplu
grupa: mare și pregătitoare
aria curriculară: educația pentru mediul ambiant și cultura ecologică, educația prin arte, Dezvoltarea
limbajului și a comunicării orale (activitate integrată)
tema: În ograda bunicilor
tipul activității: verificare și sistematizare de cunoștințe
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
mijloc de realizare: concurs de machete curtea bunicilor
utilizare: redarea în machetă a unei gospodării țărănești, cu utilizarea deșeurilor și obiectelor reciclabile,
prin realizarea creativă a elementelor
materiale: un panou, cutii de diferite mărimi, ambalaje pentru flori, chibrituri, bețișoare de înghețată,
pietre, jucării (animăluțe miniaturale), nasturi, lipici, hîrtie
desfășurare:
I. Etapa pregătitoare:
1. Se anunță tematica machetei: curtea bunicilor .
2. Se formează grupuri de 5-7 copii.
3. Se stabilește timpul de lucru: 15-20 min.
4. Se amenajează locul de lucru (se aranjează mesele astfel încît să fie suficient spațiu pentru toți copiii
din grup).
5. Se alocă spațiu pentru suportul machetei (o bucată de material plastic spongios sau de placaj, cu
dimensiunea de 60 x 100 cm).
6. Se pregătesc materialele necesare (cutii de diferite mărimi, ambalaje de flori, chibrituri, bețișoare
de înghețată, pietre, jucării (animăluțe miniaturale), nasturi, clei, hîrtie etc.).
7. Se anunță regula: nu critica lucrarea partenerului!
II. Etapa productivă:
1. Copiii discută, planifică acțiunile, cooperează și construiesc din materialele puse la dispoziție, dînd
frîu liber imaginației; emit idei, respectînd regulile stabilite; apreciază cantitativ materialele utilizate;
completează lucrările; prezintă rezultatul.
2. După expirarea timpului de lucru, se face sinteza parțială a lucrărilor.
3. Copiii, cu ajutorul cadrului didactic, prezintă ideile și apreciază lucrările ( masă cu scaune, umbreluță,
fîntînă, cușcă pentru cîine, grajduri pentru animale, garduri, casa bunicilor etc.).
4. Copiii aranjează lucrările pe suportul de material plastic spongios/placaj.
5. Copiii sînt solicitați să facă modificări și completări la lucrările realizate de colegi (reamplasarea sau
multiplicarea unor elemente, completarea cu detalii noi).
6. Autorii operează modificările sugerate de copii: fîntînă cu cumpănă, autobuz, cărări din pietre, gard
din plasă etc.
III. Etapa trierii și selectării ideilor – evaluarea.
Macheta rămîne mai mult timp în sala de grupă, în scopul acumulării de noi idei. Acestea sînt selectate
de educator și copii (vezi imaginea machetei curtea bunicilor la capitolul Materiale didactice ).
În grădiniță, metoda Brainstorming este folosită destul de des, în diferite momente ale activităților, începînd
cu vîrsta mică.
Exemplu: convorbire care sînt, pentru voi, bucuriile iernii? (3-5ani)
La începutul activității, copiii stabilesc bucuriile iernii , răspunzînd printr-un enunț scurt, fără a repeta
ideea colegilor.
Exemple de enunțuri : ninge, vine Moș crăciun, cîntăm lîngă brad, este frumos afară, facem omuleți de
zăpadă, venim la grădiniță cu sania, obrajii sînt roșii, primim cadouri, mergem la bunici etc.
Exemple de întrebări adresate pe parcursul aplicării metodei Brainstorming: ce s-ar întîmpla dacă…?
unde credeți că…? ce poate fi în…? ce ați fi făcut în locul …? De ce vă place…? La ce vă gîndiți atunci cînd auziți
cuvîntul MoLDoVa? etc.
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
atenție!
Cadrul didactic:
• nu are voie să emită idei, să comenteze;
• intervine atunci cînd nu se respectă regulile;
• urmărește să fie acceptate toate ideile;
• elimină factorii care blochează manifestarea creativă a copiilor.
TEHNICA VISELOR
Aplicarea acestei tehnici permite copilului să își lase imaginația în voie, să presupună ce ar putea face în
viitor, cum va arăta locuința lui, școala, parcul etc., cum vor arăta colegii, apoi să compare visul cu realitatea,
în vederea obținerii unor situații viabile pentru viitor.
exemplugrupa:
pregătitoare
aria curriculară: Dezvoltarea limbajului și a comunicării orale, educația prin arte, educația pentru mediul
ambiant și cultura ecologică
tema: Grădinița mea
tipul actiivtății: consolidare de cunoștințe
mijloc de realizare: joc didactic
utilizare: stimularea imaginației și creativității copiilor prin realizarea unor produse atribuite grădiniței
viitorului
materiale: hîrtie flipchart, carioca, materiale de construcție, materiale naturale, măști, obiecte de
îmbrăcăminte
etapele aplicării metodei:
1. Copiii sînt organizați în grupuri a cîte 4 (prin numărare 1-4, în baza ecusoanelor din piept, în funcție
de tipul de inteligență stabilit printr-o evaluare prealabilă).
2. Copiii sînt solicitați să își imagineze cum va arăta grădinița lor atunci cînd vor fi mari și să realizeze
următoarele sarcini:
– grupul I – lingviștii: creați o povestioară din 5-7 propoziții în care să descrieți cum va arăta grădinița
voastră atunci cînd veți fi mari .
– grupul II – arhitecții: construiți clădirea grădiniței, așa cum vă imaginați că va arăta ea atunci cînd veți
fi mari.
– grupul III – naturaliștii: elaborați macheta terenului aferent grădiniței/cartierului în care e amplasată
grădinița, așa cum îl vedeți în viitor.
– grupul IV – artiștii: creați un program artistic pentru un teatru de păpuși din viitor.
3. Explorarea „visului”. În grup, copiii își imaginează, comunică, fac schimb de idei/sugestii, elaborează
un plan de realizare a sarcinii.
4. Prezentarea muncii. Fiecare grup prezintă rezultatele obținute în formă cît mai plăcută: textul, macheta,
construcția, teatrul de păpuși.
5. Activitate în grup. Grupurilor li se dă o altă sarcină didactică: cum credeți, ce poate fi înfăptuit cu adevărat
din ceea ce v-ați imaginat? și se stabilește timpul de realizare a acesteia.
6. Prezentarea rezultatelor. La expirarea timpului afectat, fiecare grup aduce la cunoștința colegilor soluțiile
elaborate.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
O altă variantă a tehnicii, mai simplificată, este jocul De-a visul . În cazul acestuia, se vor respecta următoarele
etape:
1. Copiii sînt rugați să se întindă pe covor cu fața în sus, într-o poziție confortabilă.
2. Se comunică sarcina de lucru:
ne vom juca DE-A VISUL . Vă veți preface că dormiți. Închideți ochii și ascultați-mă atent. am să vă povestesc
un vis minunat, iar voi încercați să vi-l imaginați:
„e primăvară. copacii sînt plini de flori albe și roze. Soarele rîde voios pe cer. Păsările își caută cuiburile pe care
le-au părăsit toamna, iar albinuțele vesele zboară în grabă să adune mierea dulce din flori.
Deodată, la o floare galbenă de păpădie, se aude mare zarvă. Se ceartă două albinuțe. una dintre ele zice:
– floarea aceasta e a mea. eu am găsit-o prima și voi aduna toată dulceața de pe ea.
– Ba nu e adevărat ! – spune cealaltă. este a mea. eu am văzut-o încă de ieri.
cearta ar fi continuat, dacă nu ar fi zburat prin apropiere o albină mai bătrînă, care, auzindu-le, le-a spus:
– nu vă certați, mai bine culegeți polen împreună, că doar sînteți surioare. Dar grăbiți-vă, se înserează
și în curînd trebuie să mergeți la culcare în stup. Mîine, cînd vă veți trezi, veți vedea că au înflorit și alte
păpădii”.
e timpul să ne trezim și noi. Deschidem ochii, ne întindem. n e-am trezit! V-a plăcut visul?
3. Activitate individuală. Fiecare copil desenează pe o foaie de hîrtie ceea ce și-a imaginat în timpul visului.
4. Prezentarea rezultatelor. Lucrările se expun pe un panou și se analizează exactitatea redării visului, se
stabilește numărul de elemente, se apreciază amplasarea lor în foaie etc.
atenție!
Un astfel de joc solicită din partea cadrului didactic o voce blîndă, relaxantă.
"Trezirea" copiilor se face treptat, lent.
4.4.4. Metode de problematizare
EXPLOZIA STELARĂ
Este o metodă de stimulare a creativității, de relaxare a copiilor, care se bazează pe formularea de întrebări
în vederea rezolvării de probleme și realizării de noi descoperiri, prin stabilirea de conexiuni între ideile emise
de copii în comun și individual.
desfășurare:
1. Copiilor, așezați în semicerc, li se propune problema de rezolvat. Pe steaua mare se scrie ideea
centrală.
2. Pe fiecare dintre cele 5 steluțe se scrie cîte o întrebare: ce? cine? unde? De ce? cînd? Fiecare lider își
alege 3-4 colegi, astfel organizîndu-se 5 grupuri. Un reprezentant al grupului extrage o întrebare.
3. Grupurile cooperează în eleborarea întrebărilor.
4. La expirarea timpului afectat, copiii revin în semicerc, în jurul steluței mari, și prezintă întrebările
elaborate. Membrii celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.
5. Se apreciază calitatea și corectitudinea întrebărilor, efortul copiilor, precum și modul de cooperare și
interacțiune în cadrul grupurilor.
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
atenție!
– Familiarizați copiii cu întrebări de tipul ce? cine? unde? cînd? De ce?
– Pentru a fi reținute cu ușurință, întrebările de pe steluțe pot fi scrise cu diferite culori: cu roșu – ce?,
cu galben – cine? , cu verde – unde? , cu albastru – cînd? , cu portocaliu – De ce? Și steluțele pot fi
confecționate din hîrtie colorată.
– În funcție de nivelul de dezvoltare al copiilor, puteți introduce și alte întrebări: cum? În ce mod?
– La începutul practicării metodei, educatorul/educatoarea ajută copiii să formuleze întrebări și
răspunsuri.
Metoda poate fi utilizată în activități de tipul: lecturi după imagini, convorbiri, povestiri, jocuri didactice,
activități matematice, memorizare de poezii, evaluare.
exemplu
grupa: a II-a mică
aria curriculară : Dezvoltarea limbajului și a comunicării orale, educația pentru mediul ambiant și cultura
ecologică, formarea reprezentărilor matematice elementare (activitate integrată)
tema: insectele
tipul activității: consolidare de cunoștințe
mijloc de realizare: lectură după imagine
utilizare: familiarizarea copiilor cu strategia elaborării întrebărilor pentru noi descoperiri, în vederea
decodificării tabloului
materiale: o stea mare, 5 steluțe mici, tablou pe care este reprezentată o poieniță cu insecte, jetoane/
imagini cu insecte
desfășurare:
Copiii, așezați în semicerc, sînt anunțați că vor lua parte la un joc cu steluțele, deoarece sînt vizitați de o
stea (ei sînt solicitați să spună cum e – mare, galbenă, zîmbitoare, veselă ), care a adus cu ea o surpriză.
Prin brainstorming , copiii fac predicții la ce ar putea fi: o scrisoare, un mesaj, o carte etc. Se prezintă
surpriza – tabloul În poieniță – și se enunță problema: tabloul e trist. De ce? (Pentru că din poieniță lipsesc
insectele) . Vom afla de ce tabloul e trist cu ajutorul steluței mari și al surioarelor ei mai mici .
Educatorul/educatoarea
prezintă steluța cu întrebarea cine?
, citește ce e scris pe ea
și adresează întrebări: cine
adună nectarul de pe flori? cine poartă rochiță roșie
îmbulinată? cine e harnică
și strîngătoare? cine zboară
din floare în floare? etc.
Copiii răspund la întrebări
și aplică imaginile cu insecte
pe tablou.
La fel se procedează
și cu celelalte steluțe,
adresîndu-se întrebări care
încep cu CE? – ce mănîncă
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
buburuza? ce face greierașul? ce insecte mai sînt în poieniță? ; UNDE? – unde trăiesc albinele? unde s-a urcat
omida? unde s-a așezat fluturașul? ; CÎND? – cînd cîntă greierașul? cînd se întorc albinele în stup? cînd
se bucură insectele? ; DE CE? – De ce este supărat greierașul? De ce a apărut soarele? De ce poienița este mai
veselă? În acest caz, copiii mici au posibilitatea să facă cunoștință cu steluțele, cu întrebările ce le conțin,
învață să răspundă la întrebări.
Evaluarea se efectuează stabilind "proporțiile exploziei" de steluțe din jurul stelei mari. Se apreciază efortul
copiilor în elaborarea răspunsurilor și în realizarea sarcinii de lucru.
În grupa medie, le veți propune echipelor să elaboreze întrebări la subiectul abordat, iar în grupele mare
și pregătitoare – echipele vor formula răspunsuri la întrebări.
exemplu
grupa: mare
aria curriculară: educația prin arte, educația literar-artistică
tema: povestea Punguța cu doi bani de Ion Creangă
tipul activității: consolidare de cunoștințe
mijloc de realizare: povestire
utilizare: "reconstituirea" conținutului poveștii prin întrebări
materiale: o stea mare, 5 steluțe mai mici, silueta unui cocoș cu punguță sau cartea de povești Punguța
cu doi bani de Ion Creangă
desfășurare:
1. Se prezintă cartea cu povestea Punguța cu doi bani și se verbalizează sarcina: să se găsească punguța
cocoșului.
2. Formarea grupurilor de lucru. Cocoșul selectează 5 copii și le repartizează steluțele cu întrebări ( ce?
cine? unde? cînd? De ce? ). Aceștia, la rîndul lor, își aleg coechipierii, constituind, astfel, 5 grupuri
de lucru (pot fi utilizate și alte modalități de formare a grupului: 5 copiii, al căror nume începe cu
același sunet, extrag cîte o steluță și apoi își aleg colegii cu care vor lucra; copiii decid singuri cine
va extrage steluțele, cei aleși formînd grupuri recurgînd la numărare 1-4, 1-5; prin tragere la sorți
etc.).
3. Copiii citesc întrebarea, se consultă, colaborează și elaborează întrebări care le-ar facilita găsirea punguței
(vezi reprezentarea grafică explozia stelară Punguța cu doi bani ).
4. Comunicarea întrebărilor elaborate de grup. La expirarea timpului alocat (5-7 min.), la un semnal,
grupurile se adună în semicerc, în fața steluței mari, pe care este pusă cartea Punguța cu doi bani ori
imaginea cocoșului (poate fi amplasată pe podea sau poate fi acroșată pe tablă). Fiecare grup își prezintă
întrebările (un lider ales de grup sau toți membrii grupului, pe rînd), colegii răspund la ele, intervin cu
întrebări și completări. Astfel se stimulează activitatea grupurilor.
5. Aprecierea rezultatelor muncii. Copiii selectează/decid, prin vot, care sînt cele mai interesante întrebări.
Ulterior, cu ajutorul educatorului/educatoarei, le redactează și le scriu lîngă steluță.
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Explozia stelară Punguța cu doi bani
CE? CINE?
Ce a găsit cocoșul? Cine a bătut cocoșul?
Ce l-a sfătuit baba pe moșneag? Cine a luat punguța cocoșului?
Ce era în punguță? Cine era în trăsură?
CÎND? UNDE?
Cînd a alungat moșul cocoșul? Unde a fost aruncat cocoșul?
Cînd a fost numită baba găinăreasă? Unde a turnat cocoșul galbenii?
Cînd s-a întors găina la babă? Unde a trimis baba găina?
DE CE?
De ce a alungat moșul cocoșul?
De ce a aruncat vizitiul cocoșul în fîntînă?
De ce cocoșul era purtat peste tot de moșneag?
explozia stelară este destul de eficientă în activitățile de lectură după imagini, deoarece corespunde cerin –
țelor și etapelor impuse de metodologia acesteia: enumerare, descriere, interpretare.Cine?
Ce?
De ce? Cînd?Unde?
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
atenție!
– Poveștile, basmele lungi plictisesc copiii, pe cînd fragmentarea acestora și analiza fiecărei secvențe
prin utilizarea metodei explozia stelară permite menținerea interesului educabililor pentru activitate
și prelucrarea minuțioasă a conținutului.
– Analizați textul cu atenție!
– Metoda dă rezultate, dacă este integrată în etapa conexiunii inverse.
PĂLĂRIILE GÎNDITOARE
Este o tehnică interactivă de stimulare a creativității, bazată pe interpretarea de roluri prin care copiii își
exprimă liber ideile, dar în acord cu semnificația culorii pălăriuțelor care definesc rolul.
Semnificația culorilor :
• pălăria albă – deține informații despre subiectul pus în discuție, face conexiuni, rămîne
neutră indiferent de influențele colegilor, oferă informație brută (așa cum a primit-o)
– informează.
• pălăria roșie – își exprimă emoțiile, sentimentele față de personaje, nu se justifică
– spune ce simte.
• pălăria neagră – este criticul, prezintă posibile riscuri, greșeli la soluțiile propuse,
exprimă doar judecăți negative – identifică greșelile.
• pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gîndirii pozitive și constructive, explorează
optimist posibilitățile, creează finalul – efortul aduce beneficii .
• pălăria verde – oferă soluții alternative, idei noi, caută alternative ( ce trebuie facut? )
– generează idei noi.
• pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă de
moderarea discuțiilor, de tragerea concluziilor – clarifică/alege soluția corectă.
desfășurare:
1. Se formează un grup de 6 copii.
2. Se împart pălăriuțele gînditoare.
3. Educatorul/educatoarea prezintă situația, care este formulată cît mai concis, pentru a fi înțeleasă de copii.
4. Copiii discută situația/cazul, ținînd cont de culoarea pălăriei care le definește rolul.
mod de organizare:
– Varianta i. Se aleg/numesc 6 copii care vor purta cîte o pălărie gînditoare.
– Varianta ii. Se formează 6 grupuri, fiecare purtînd o pălărioară. Membrii grupului vor găsi soluții,
răspunsuri, se vor consulta și vor interpreta același rol, fie concomitent, completîndu-se reciproc, fie
prin a fi reprezentați de lider.
exemplu
grupa: pregătitoare
Categoria activității: educația literar-artistică
tema: Scufița roșie de Frații Grimm
tipul activității: consolidare de cunoștințe
mijloc de realizare: povestire
utilizare: stimularea creativității copiilor prin formularea de întrebări și răspunsuri
materiale: 6 pălăriuțe: albă, roșie, neagră, galbenă, verde, albastră
ALBASTRUGALBENNERGRUROȘUALB
VERDE
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
etapele aplicării metodei:
1. Se formează un grup de 6 copii, fie prin tragere la sorți, fie benevol, fie la propunerea copiilor/
educatorului.
2. Se împart pălăriuțele gînditoare.
3. Se prezintă sarcina: – să povestească Scufița roșie în conformite cu rolurile și cu semnificația culorii
pălăriuțelor.
4. Copiii dezbat situația/cazul, ținînd cont de culoarea pălăriei care le definește rolul.
• pălăria albă – redă pe scurt conținutul poveștii.
• pălăria albastră – caracterizează cele 2 personaje – Scufița Roșie: veselă, prietenoasă, bună la suflet,
gata să sară în ajutor, dar neascultătoare; și lupul: rău, lacom, șiret, preocupat să pară sensibil la situația
bunicii.
• pălăria roșie – demonstrează dragostea Scufiței Roșii față de mama, bunica, flori, animale, cum îi plăcea
să se joace în pădure, își exprimă compasiunea față de bunica, bucuria pentru acțiunile vînătorului și
supărarea față de lup.
• pălăria neagră – critică atitudinea Scufiței Roșii, care trebuia să asculte sfaturile mamei și să ajungă
repede la bunica bolnavă, care nu trebuia să aiba încredere în animale, să dea informații despre intențiile
ei, care este supărată pe vicleșugul lupului.
• pălăria verde – elaborează variante de acțiune pentru Scufița Roșie: dacă dorea să ofere flori bunicii,
trebuia să-i ceară mamei să-i cumpere un buchet; dacă dorea să culeagă flori, trebuia să-i ceară mamei
să o insoțească în pădure etc.
• pălăria galbenă – găsește alt final: știind că trece prin pădure, Scufița Roșie refuză să meargă la bunica;
fetița nu ascultă de lup; lupul îi arată drumul cel mai scurt spre casa bunicii; lupul, aflînd că bunica
este bolnavă, o ajută pe fetiță să culeagă flori; animalele din pădure o sfătuiesc pe Scufița Roșie să nu
asculte de lup etc.
4.4.5. Metode de cercetare în grup
REPORTAJUL
În realizarea reportajului pot fi implicați cu succes și părinții. Aceștia vor ajuta copiii să selecteze informații,
imagini, să facă poze și să redacteze textul reportajului.
Obiectivul urmărit prin aplicarea acestei metode presupune dezvoltarea capacității de a transmite informații despre
un eveniment, un fapt, o situație, pentru a-l determina pe ascultător să înțeleagă cursul evenimentului prezentat.
Pentru a deveni subiect de reportaj, un eveniment trebuie să aibă "calități jurnalistice":
• să fie de actualitate: hramul grădiniței ;
• să fie din realitatea apropiată a receptorului: incinta grădiniței;
• să aibă caracter neobișnuit: desfășurat cu participarea unui invitat de seamă (ex., preotul de la biserica
din localitate);
• să capteze interesul receptorului: prezentarea unui program artistic;
• să aibă efecte în plan afectiv: implicare emoțională.
exemplu
grupa: pregătitoare
aria curriculară: Dezvoltarea limbajului și a comunicării orale
tema: reporter sportiv
tipul activității: verificare și consolidare de cunoștințe
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
mijloc de realizare: joc de creativitate
utilizare: dezvoltarea capacității de expunere a unor informații privind evenimentul desfășurat în grădiniță
materiale: microfon (o jucărie), programul sărbătorii, afiș, aparat de fotografiat, foi de hîrtie
etapele aplicării metodei:
1. Identificarea evenimentului (subiectul reportajului). Copiii, împreună cu educatorul/educatoarea și
părinții, selectează subiectul reportajului: Sărbătoare sportivă În junglă .
2. Culegerea informațiilor. Copiii vor afla data, locul desfășurării (sala de sport), participanții (4 familii:
tata, mama și copilul din grupa pregătitoare), programul sărbătorii (competiții sportive, probe pentru
căpitani, dansuri, cîntece), genericul sărbătorii ( o familie sportivă ), denumirea echipelor participante
(tigrișorii, elefănțeii, Leuții și Maimuțele ).
3. Se selectează informațiile colectate.
4. Se elaborează planul reportajului:
– stabilirea sursei de informare (conducătorul de sport, educatorul/educatoarea, copii din grupele
participante, părinți);
– urmărirea trăirilor și emoțiilor participanților și ale spectatorilor (aplauze, pancarde de susținere,
aclamații etc.);
– realizarea de poze;
– fixarea unor situații amuzante (stropitul elefănțeilor cu apă, deplasarea prin mlaștină).
5. Se redactează textul. Se realizează de către educator/educatoare și cîțiva copii, selectați pe criteriul
inteligențelor multiple depistate în rezultatul evaluărilor. Astfel, copiii cu inteligență verbal-lingvistică
vor interpreta foarte bine rolul de reporter, scenarist, iar cei cu inteligență vizual-spațială – rolul de
cameraman.
„Miercuri, 31 martie 2010, în grădinița Mărțișor a avut loc un eveniment important: o sărbătoare sportivă
cu genericul În junglă , la care au participat 4 familii ale copiilor din grupele pregătitoare.
Sărbătoarea s-a desfășurat într-o atmosferă plăcută, în care a domnit buna dispoziție. familiile concurente au
dansat și și-au prezentat emblema: tigrișori, leuți, maimuțele și elefănței.
În timpul prezentării, mama elefanților și-a stropit pe neașteptate familia cu apă, ceea ce a amuzat publicul.
competiția a fost apreciată de juriu, iar participanții au fost premiați cu diplome și jucării de către sponsori
și organizatori.
Mai așteptăm asemenea evenimente în grădinița noastră!”
6. Demersuri în realizarea reportajului.
– Fiecare reporter prezintă ceea ce a văzut, a auzit, a simțit în timpul sărbătorii sportive.
– Educatorul/părinții vor adresa întrebări de genul: ce ați văzut? ce v-a plăcut? ce ați auzit? ce au
simțit copiii-reporteri? ce impresie le-a produs sărbătoarea spectatorilor? ce comentarii a făcut juriul?
cum s-au prezentat părinții? etc.
atenție!
Cadrul didactic:
• va avea rolul de reporter la primele relatări/
reportaje;
• va sprijini copiii-reporteri prin întrebări;
• va identifica în comun cu copiii subiecte
atractive;• va implica copiii în realizarea reportajului, ținînd
cont de inteligențele multiple;
• va pregăti copiii pentru realizarea reportajelor prin
desfășurarea unor jocuri de rol ( De-a reporterii ,
reporaj tV), în cadrul cărora aceștia vor exersa
rolurile de reporter, cameraman, scenograf etc.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
4.5. Întîlnirea de dimineață 2
4.5.1. Structura Întîlnirii de dimineață
Întîlnirea de dimineață este o activitate planificată, care face parte din rutine și reprezintă un element
important în programul zilei. Este momentul reunirii cadrului didactic cu grupa de copii, la începutul zilei,
după sosirea tuturor micuților, moment ce reușește să-i detașeze pe actori de tot ceea ce se întîmplă în afara
sălii de grupă.
Sugestii de organizare a Întîlnirii de dimineață:
• Rezervați un loc special în spațiul grupei: în jurul covorului, în centrul sălii sau într-un alt loc
potrivit.
• Aranjați copiii în cerc, pentru a le oferi posibilitatea de a se vedea unii pe alții.
• Treceți în cerc și luați aceeași poziție ca și copii – pe scaune, pe covor, pe pernuțe.
• Asumați-vă rolul de coechipier și mediator în toate momentele Întîlnirii de dimineață .
• Coordonați „din umbră“ activitățile copiilor.
• Încurajați exprimarea liberă, comunicarea și respectul reciproc.
• Creați și mențineți o atmosferă caldă și prietenoasă.
• Evitați supervizarea exagerată și intervențiile inutile.
• Alocați, la începutul zilei, 15-20 de min., pentru a crea o atmosferă pozitivă pe tot parcursul zilei.
Principalele calități care conturează Întîlnirea de dimineață sînt: grija și respectul față de ceilalți, convingerea
fiecărui copil că poate împărtăși idei și experiențe importante. Totodată, aceasta asigură o mai bună cunoaștere
a tuturor membrilor grupei, contribuie la coeziunea acesteia. Scopul Întîlnirii de dimineață este acela de a
institui în interiorul colectivului de copii sentimentul de unitate și noncompetitivitate.
atenție!
Întîlnirea de dimineață oferă posibilitatea exersării unor deprinderi sociale și a unor deprinderi importante
pentru succesul școlar: de a se saluta, de a scrie data în caiet, de a înțelege semnificația absenței de la
grădiniță/școală, de a-și asuma anumite responsabilități în cadrul colectivului, de a respecta reguli, de a citi,
de a-și scrie numele pe foaia de prezență, de a îndeplini sarcini, de a rezolva probleme etc.
Întîlnirea de dimineață are o structură destul de flexibilă și include mai multe etape, ordinea desfășurării
acestora fiind dictată doar de obiectivele pe care și le-a propus spre realizare educatorul/educatoarea.
1. Salutul este prima secvență a zilei, în care educatorul/educatoarea întîmpină copiii făcînd uz de o formulă
de salut, rostindu-le numele, adresîndu-le cîteva cuvinte plăcute, optimiste și încurajatoare.
În timpul Salutului , se vorbește pe un ton respectuos, prietenos. Totodată, copiii vor avea o poziție elaxată,
dar vor fi atenți, un limbaj al trupului adecvat situației și, obligatoriu, contact vizual.
Educatorul/educatoarea va introduce formule specifice de salut, cît mai atrăgătoare și mobilizatoare: salutul
în diferite limbi (o altă limbă pentru fiecare zi a săptămînii), interjecții glumețe, adjective descriptive, șabloane
verbale și nonverbale, coduri (făcutul cu ochiul, clipitul din ochi, pocnitul degetelor ), cîntece, formule din
folclorul copiilor ( ala-bala-portocala, rin-tin-tin/ ana-bana-din ), ghicitori, bătăi din palme, bătăi din picioare,
strîngeri de mînă, transmiterea unui obiect ( o minge, un clopoțel, o sfoară, o piatră, o jucărie, un ghem ) din mînă
2 Vezi Ghidul cadrelor didactice pentru educația timpurie și preșcolară , p.147-148.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
în mînă, salutul matematic ( 1, 2, 3, mă numesc andrei), schimbarea ordinii în care sînt salutate persoanele din
cerc (din 2 în 2, fetele primele, băieții apoi), adresarea unor complimente (drăguță, amabilă, glumeț) , cu accent
pe proiectul aflat în derulare (floare parfumată, strugure zemos, iepuraș drăgălaș, albinuță hărnicuță), cu accent
pe evenimentele la care participă (mici actori, cîntăreți vestiți, pietoni disciplinați) etc.
• Încurajați copiii să descopere și să propună singuri diferite formule de salut.
• Acceptați orice propunere/sugestie a copiilor, oricît de năstrușnică și neobișnuită ar fi.
• Lăudați și apreciați intențiile copiilor. Aceasta le dă curaj și încredere.
VARIANTE DE SALUT :
Bună dimineața, Sorin. Mă bucur să te văd!
Ziua bună, Dragoș! c e amabil ești!
Bună dimineața, c ristina. Îmi face plăcere să te știu alături de noi!
Bună, n icoleta. c e elegantă ești azi!
Bună dimineața. Sînt Mariana și sînt frumoasă/veselă/deșteaptă/bună.
Bună, copii. e a este c rina și are 6 ani.
Salut, eu sînt Mihai și pot dansa!
Vă salută Vlăduț. a zi sînt fericit!
rin-tin-tin, eu sînt a lin!
Bună dimineața. e u sînt Mara și spun a la-bala-portocala. tu cum spui?
Ziua bună, sînt i onel.
Bună dimineața, prieteni ai cărților!
Bună dimineața, copii darnici!
Sugestii metodice:
• Salutul se propagă în cerc, de la stînga la dreapta. Fiecare copil salutat, îl salută, la rîndul lui, pe vecin.
• Introducerea unui nou salut se face treptat.
• Fiecare salut va primi răspuns.
• Educatorul va servi drept model de comportament: zîmbind permanent, privind copiii în ochi, adre-
sîndu-se pe nume, utilizînd gesturi simple, care transmit simpatie, căldură și încurajare.
• Colectați variante de salut într-o mapă specială dedicată Întîlnirii de dimineață , pentru a le reactualiza
permanent.
2. Împărtășirea cu ceilalți. Pe durata acestei componente a Întîlnirii de dimineață , copiii fac schimb de
impresii, idei și păreri, construind subiecte de discuție. Poate fi considerat momentul cel mai important al
acestei activități, deoarece le oferă posibilitatea de a se cunoaște unii pe alții. Copiii își pot arăta jucăriile,
obiectele personale care au o anumită semnificație pentru ei; pot povesti mici întîmplări din viața lor, se
pot referi la filmul în desen animat vizionat în ajun, la cartea procurată de sora, la o vizită. Ei pot fi ajutați
cu întrebări: ce ai văzut în drum spre grădiniță? ai venit cu o carte nouă. Poți să ne spui de unde o ai? Aceste
întrebări au rolul de a demara discuția sau de a le oferi copiilor fie subiecte de discuție, fie puncte de plecare
pentru inițierea acesteia.
Sugestii metodice:
• Schimbul de impresii pune accent pe evenimente și informații, mai puțin pe obiecte și lucruri perso –
nale.
• Stabiliți din timp cîți copii vor vorbi în fiecare zi (1-2 copii), precum și la cîte întrebări vor
răspunde.
• Vorbitorul poate fi numit și copilul zilei .
• Solicitați celor ce ascultă să adreseze întrebări, să comenteze și să își expună pe scurt opinia.
40 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
• Confecționați o cutie pentru povestit , din care povestitorii să extragă imagini/jetoane/jucării ce le-ar
sugera subiectul relatării.
• Puteți folosi o cutie, un bol sau un coșuleț și pentru a extrage bilețele cu numele celor care vor adresa
întrebări. Numele copiilor este citit de educator/educatoare.
• Stabiliți reguli de urmat de către povestitor: să vorbească clar și tare, să prezinte noutăți scurte și intere –
sante, să răspundă la toate întrebările, să solicite întrebări de la toți colegii, nu numai de la prieteni .
• Sugerați-le povestitorilor că timpul alocat prezentării este limitat, folosind enunțuri de genul: Dorina,
povestește, pe scurt, ce ai făcut la bunici . Ați putea să-i cronometrați.
Această etapă poate fi corelată cu tema săptămînii sau a proiectului.
3. Calendarul naturii – copiii sînt antrenați să descrie și să comenteze ziua din punct de vedere meteorologic.
În fața calendarului naturii se înfiripă o discuție despre vreme, despre anotimpuri și schimbările petrecute în
natură, despre fenomene și "acțiuni" ce pot fi întreprinse în timpul acestora (plouă – vor privi prin geam stropii
de ploaie, vor merge prin băltoace; ninge – vor examina fulgii, vor modela un omuleț de zăpadă etc.).
Propuneți-le copiilor și alte sarcini:
• să determine ziua săptămînii, a cîta săptămînă din lună este;
• să stabilească data, să spună pentru cine și prin ce este semnificativă aceasta (contribuie la formarea
sentimentului de apartenență la grup);
• să facă unele predicții, estimări, să rezolve probleme: Sîntem în data de 1 martie, peste 4 zile vom avea
matineu. În ce dată va fi matineul? ;
• să raporteze starea emoțională la starea timpului (ceață, înorat – tristețe ; soare – bucurie , ploaie –
îngîndurare, mîhnire etc.);
• să completeze calendarul naturii cu simbolurile corespunzătoare .
Discuția inițiată pe marginea vremii este una de constatare, și nu evaluativă.
4. Prezența – în această secvență copiii "îi trec în revistă" pe colegii prezenți la grădiniță și pe cei absenți
(nominal și numeric), motivele pentru care lipsesc.
Sugestii metodice:
• Realizați această secvență prin mai multe modalități, într-o manieră interactivă.
• Lucrați la panourile astăzi sînt aici și calendarul zilei , unde copilul își poate găsi poza/simbolul sau
numele, scris de el sau de educator/părinte.
• Puteți folosi acest moment și ca exercițiu matematic: cîți copii sînt astăzi la grădiniță? numărați fetele.
cîte sînt? cîți băieți sînt? cum putem afla? cîți copii absentează? cîți copii au fost ieri? etc.
• Precizați data: astăzi este data de… Aceasta este numită și marcată pe calendar.
5. Activitatea de grup/jocuri de introducere în atmosferă/jocuri energizante – scopul acestei componente
a Întîlnirii de dimineață este consolidarea coeziunii grupului, accentuarea cooperării, participării. activitatea
de grup încurajează exprimarea liberă, comunicarea, învățarea socială într-un mediu bazat pe încredere și
susținere. Fiecare membru se integrează jucîndu-se, cîntînd, luînd parte, alături de colectiv, la activități
distractive, plăcute, energizante, noncompetitive.
Cerințe față de selectarea jocurilor, cîntecelor, poeziilor pentru Activitatea de grup :
– să implice acțiune și mișcare;
– să presupună experiențe de comunicare/matematice/științifice/estetico-creative;
– să permită exersarea unor cîntece, jocuri însoțite de text și cînt, jocuri fizice și de mișcare, jocuri
distractive;
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
– să respecte nivelul de dezvoltare al grupei;
– să fie în concordanță cu tema proiectului aflat în derulare.
Sugestii metodice:
• Desfășurați la început activități simple, pentru încurajarea copiilor, cultivarea încrederii în sine și în
alții, a autocontrolului.
• Implicați-vă activ în desfășurarea jocurilor și fiți permanent alături de copii.
• Lăudați și încurajați comportamentele adecvate și acceptabile.
4.5.2. jocuri de energizare și de spargere a gheții
Jocurile de energizare și de spargere a gheții sînt activități fizice, care au ca scop să îmbunătățească circulația sangvină
în tot corpul, astfel restabilind energia după o pauză sau o activitate îndelungată. Acestea urmăresc captarea atenției,
exersarea memoriei, buna relaționare, exprimarea liberă a sentimentelor cu ajutorul mimicii și al gesticii, cunoașterea,
autocunoașterea, trecerea mai ușoară de la o activitate la alta, relaxarea și stabilirea bunei dispoziții, diminuarea stării
de monotonie sau de tensiune, corectarea ieșirilor negative și observarea percepției sociale a copiilor.
Majoritatea jocurilor energizante presupun mișcare și bună dispoziție, ceea ce pune în funcțiune mecanismul
de relaxare psihologică și fizică. Acestea încearcă să elimine competivitatea prin integrarea tuturor și dezvoltarea
spiritului de echipă.
Sugestii metodice:
• Selectați și adaptați jocurile energizante în funcție de tema zilei sau a săptămînii.
• Dacă e posibil, folosiți jocurile energizante ca evocare, pentru introducerea copiilor în subiectul ce
urmează a fi discutat.
• Asigurați securitatea participanților, avînd grijă ca mișcarea fizică să nu provoace accidente și traume.
Interziceți glumele de prost gust și luatul în derîdere.
• Finisați cu reflecții asupra sentimentelor trăite în timpul jocului, adresînd întrebări de genul: cum vă
simțiți? cum te-ai simțit atunci cînd nu vedeai nimic și erai condus de coleg? cum v-ați simțit atunci cînd
căutați…? Dar atunci cînd ați găsit…? De ce? ce simți atunci cînd..? cum crezi că se simt cei…?
• Evaluați jocul printr-o discuție despre ce au învățat copiii. Folosiți întrebări de genul: ce-am făcut? ce
ați învățat? ce faci atunci cînd..? ce înseamnă să „citești” o expresie a feței? V-a fost greu sau ușor să fiți
în rol de „umbră”? De ce? ce trebuie să faci ca să nu…? este bine să fii…? De ce avem nevoie să…? La ce
ne-ar ajuta…? cum înțelegi…? ați avut situații cînd…? etc.
• Încheiați jocul prin utilizarea tehnicii ieșirea din rol (participanții se întreabă unii pe alții: Prin ce te
deosebești de… (personajul jucat)? sau trec cu mîna prin față, de sus în jos, zicînd: am scos masca ) sau a
tehnicii Întoarcerea pe pămînt (readucerea participanților la "aici și acum", folosind formulele: și acum
să facem altceva!, Vă mulțumesc pentru participare. ).
UAAAAU !
Educatorul sau un copil emite un sunet, un cuvînt sau o propoziție. Fiecare copil sau grup (în cazul în care
numărul participanților este mare) îl va rosti astfel încît să exprime starea sufletească indicată de educator/
educatoare sau de copilul ales.
Exemplu: Uaaaau! – mirat ; Uaaaau! – bucuros ; uaaaau! – supărat ; uaaaau! – dezamăgit .
STRADA CU SURPRIZE
Copiii sînt rugați să-și imagineze că se plimbă pe o stradă, pe care au loc tot felul de evenimente, sau
întîmpină tot felul de obstacole. Sarcina lor este de a-și adapta mersul și ținuta la situația indicată.
42 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Exemplu: e frig…, plouă…, iese soarele…, o baltă…, ne latră un cățel…, ne-am rătăcit…, cineva ne întreabă
de…, trece o mătușă… etc.
UITĂ-TE LA MINE
Se formează 2 grupuri mixte, care se așază față în față. Partenerii se aleg pe diagonală, fiecare urmînd să
se deplaseze spre celălalt, fără să piardă contactul vizual, să rîdă sau să schițeze un zîmbet.
CARTONAȘUL BUCLUCAȘ
Conducătorul jocului prezintă un cartonaș, care va circula pe la fiecare copil, sub formă de ștafetă. La
o bătaie din palme, cartonașul se oprește la cel care îl are în mînă. Acesta trebuie să spună ceva despre el, o
ghicitoare, un proverb etc.
VORBEȘTE DESPRE …
Se anunță o temă. Copiii stau în cerc și își pasează o minge, în mod aleatoriu. Copilul care prinde mingea
trebuie să spună ceva legat de respectiva temă.
CE AVEM ÎN COMUN CU CEILALȚI? CE NE DEOSEBEȘTE?
Se pregătește un set de întrebări: cine are 2 frați? cui îi place culoarea roșie? cui îi place toamna? cine
locuiește la bloc? etc. Copiii observă (și notează, dacă știu să scrie, sau o face educatorul/educatoarea) care
dintre răspunsuri se aseamănă și care diferă și cine sînt autorii acestora. Se pot face și grafice.
GHEMUL
Grupul se aranjează în cerc. Educatorul/educatoarea începe jocul, aruncînd ghemul fără a se mișca din loc
și făcîndu-i copilului căruia îi aruncă un compliment. Cel ce prinde ghemul, apucă de fir și aruncă ghemul
mai departe. Procedura se repetă pînă se termină firul. Important este să nu se rupă ața. Participanții parcă
ar țese o pînză.
MICROFONUL FERMECAT
Participanții formează un cerc. ”Microfonul” (un obiect ce poate îndeplini această funcție) este transmis
de la un copil la altul. Se permite a se vorbi doar la „microfon”. Participanții decid singuri dacă vor sau nu
vor să ia cuvîntul. Se discută doar cu persoana care transmite „microfonul” ("A" primește „microfonul” de
la "B" și discută despre subiectul propus de „A”, apoi „B” îi transmite „microfonul” lui „C”, discutînd pe
marginea subiectului sugerat de „B” etc.).
FLORICELE DE PORUMB
Instrucțiune: Sîntem niște floricele de porumb, care sărim continuu într-o tigaie, cu mîinile lipite de corp (copiii
sar prin încăpere). Dacă vă atingeți de un coleg sau de mai mulți, mai departe săriți împreună, ținîndu-vă de
mînă. Jocul se termină atunci cînd aglomerația creată nu mai permite continuarea acestuia.
PUII ȘI CLOȘCA
Adresați copiilor următoarea întrebare: cînd se simt puișorii mici bine și de ce? Se alege cloșca – un doritor,
care își găsește un loc în sală după ce puii au închis ochii. Instrucțiune: Puii sînt mici, se mișcă prin încăpere cu
ochii închiși și piuie, căutînd-o pe mama. cloșca tace. Mișcați-vă prin sală, dacă întîlniți un pui, acesta trebuie
să piuie, dacă întîlniți cloșca – ea trebuie să tacă în continuare. trebuie să tacă și puii care se opresc lîngă cloșcă .
Cînd toți puii s-au adunat în jurul mamei, propuneți-le copiilor să deschidă ochii.
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
SPAȚIU LA DREAPTA DE MINE
Participanții se aranjează în cerc, astfel încît spațiul din dreapta lor să rămînă liber. Un copil roagă un
membru al grupului să ocupe locul rămas liber. De exemplu, aș vrea ca Lică să ocupe locul liber de lîngă mine .
Lică se supune dorinței și acum se va crea un spațiu liber în dreapta altei persoane. Participantul de lîngă
locul liber cheamă o altă persoană să vină și să se așeze în dreapta sa. Continuați jocul pînă cînd întreg grupul
se va fi mișcat măcar o dată.
SOARELE STRĂLUCEȘTE PESTE…
Copiii se așază pe scaune, aranjate sub formă de cerc, iar educatorul – în centru, strigînd: Soarele strălucește
peste… și numește o culoare sau un articol vestimentar pe care o/îl au unii membri ai grupului. De exemplu,
Soarele strălucește peste toți cei care poartă maiouri roșii; Soarele strălucește peste toți cei care poartă cercei; Soarele
strălucește peste toți cei care au ochi albaștri. Participanții care posedă acel "atribut" trebuie să facă schimb de
locuri. În timp ce aceștia se deplasează, persoana din centrul cercului trebuie să ocupe unul din locurile rămase
libere, astfel încît o altă persoană va rămîne fără scaun. Participantul care a ocupat locul din centrul cercului
spune: Soarele străluște peste… și numește o altă culoare sau un alt tip de îmbrăcăminte și jocul continuă.
4.5.3. Tehnica Mesajul pentru copii de diferite vîrste
Mesajul zilei – este un text scurt, realizat de educator/educatoare, care face introducerea în tema zilei,
solicitînd participarea copiilor prin caracterul lui nefinisat, incomplet. Prin intermediul mesajului nu predați
cunoștințe noi, ci le consolidați pe cele dobîndite anterior, exersați abilități, rezolvați probleme legate de citit
sau scris, dezlegați ghicitori, anagrame etc.
În structura mesajului se vor regăsi următoarele componente: Cine ne salută? (nourașul, o floare, un
ieduț etc). Cum ne salută? ( Bună dimineața,________! Salut, copii harnici! noroc, mici _____! Ziua bună,
amici! nourașul vă urează _______________). Ce vrea nourașul? (Dacă completezi literele/cuvîntul lipsă,
dezlegi ghicitoarea/rezolvi anagrama și vei afla tema zilei:___________). Cine are noutăți (copilul își scrie
numele – pot fi 1-4 copii).
Sugestii metodice:
• Expuneți mesajul într-un loc vizibil și accesibil pentru copii.
• Utilizați mesajul la inițierea unei teme noi, a unei subteme, a unui proiect tematic.
• Reveniți la mesaj pe parcursul zilei și în zilele următoare, în funcție de obiectivele de realizat, de
conținuturile abordate.
• Concepeți și redactați mesajul în concordanță cu nivelul grupei, cu interesele copiilor și cu obiectivele
curriculare.
• Folosiți elemente grafice de tipar cunoscute de copii în combinație cu desene, simboluri sau alte
reprezentări grafice ce le-ar trezi interesul.
• Acordați timp suficient lucrului asupra mesajului (nici prea mult, nici prea puțin, pentru a nu-i plictisi
pe copii).
• Rezervați spații libere în interiorul mesajului pentru completare, scriere, desenare, decodare, acroșare
de imagini etc.
• Mesajul va fi citit de educator/educatoare sau împreună cu copiii.
• Evitați diftongii și triftongii la alcătuirea mesajelor .
• Folosiți brainstorming -ul, întrebarea deschisă, estimarea, predicția, problematizarea, ghicitori, versuri,
rebusuri etc.
44 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
• În grupele mici, mesajul va fi scurt, clar, simplu, va conține mai puțin text și mai multe imagini/desene
acroșate/conturate de copii etc.
• Pe măsura înaintării în vîrstă, mesajul se va complica: prin creșterea numărului de propoziții scrise, prin
introducerea de anagrame, enigme, cuvinte încrucușate, prin alocarea mai multor spații completării
cu litere, cuvinte, silabe etc.
exemple de mesaj la proiectul tematic Transport în toate grupele de vîrstă
Grupa a II-a mică
obiectiv : consolidarea cunoștințelor despre
semafor
Sarcini:
• Trasați linii către culoarea ce corespunde
luminii semaforului.
• Spuneți unde ați văzut un semafor.
• Numiți culoarea semaforului la care traversați
strada.
• Recunoașteți și denumiți forma luminilor
semaforului.
Grupa medie
obiectiv: reactualizarea cunoștințelor copiilor
despre regulile de traversare a străzii
Sarcini:
• Descoperiți cuvîntul ascuns în casetă.
• Numiți sunetul cu care începe cuvîntul.
• Descrieți acțiunea întreprinsă în raport cu
culoarea semaforului.
• Alcătuiți propoziții cu cuvîntul descoperit.
• Reproduceți cîntece, versuri, ghicitori despre
semafor.
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Grupa mare
obiectiv: consolidarea cunoștințelor copiilor
despre regulile de circulație rutieră
Sarcini:
• Asociați imaginea cu cuvîntul scris, trasînd
linii.
• Formulați propoziții, folosind cuvintele din
imagini.
• Completați spațiile cu cuvintele lipsă.
• Explicați sensul cuvintelor: pietoni și
călători .
• Numiți acțiunile agentului de circulație.
Grupa pregătitoare
obiectiv: evocarea cunoștințelor despre indicatoarele
rutiere
Sarcini:
• Citiți și completați mesajul (în cazul cînd copiii pot
citi).
• Descoperiți cuvîntul ascuns în casetă cu ajutorul cheiței
fermecate .
• Completați spațiile libere din mesaj .
• Selectați enunțul scris și atribuiți-l indicatorului.
• Determinați propoziția după scopul comunicării.
• Descrieți indicatoarele (formă, culoare, simbol).
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
5. Evaluarea pedagogică în educația timpurie
5.1. Forme ale evaluării în educația timpurie
Evaluarea reprezintă un element esențial, indispensabil al procesului instructiv-educativ, deoarece permite
cadrului didactic să aprecieze gradul în care au fost atinse obiectivele propuse spre realizare, precum și
progresul celui educat, oferind, astfel, o bază științifică pentru acțiuni ameliorative în perspectiva proiectării
de noi obiective.
Evaluarea reprezintă un ansamblu de operații mentale, acționale, cognitive, atitudinale și afective, prin
care se precizează:
• Pentru ce?
• În raport cu ce?
• Pentru cine?
• Ce?
• Cu ajutorul căror instrumente și prin ce proceduris?
• Cum prelucrăm datele și cum valorizăm informațiile obținute?
Evaluarea în grădiniță este o acțiune de cunoaștere a copilului și urmărește progresul acestuia în raport
cu el însuși.
Pentru stabilirea unei imagini clare și corecte asupra performanțelor copiilor, se aplică mai multe forme
ale evaluării didactice.
evaluarea inițială/prediCtivă se desfășoară la început de an școlar, de semestru, la un
nou capitol, la o temă nouă, la începutul unei activități, pentru a identifica nivelul de dezvoltare al copiilor,
exprimat în termeni de performanțe și competențe actuale și potențiale. Probele de evaluare se stabilesc prin
raportarea la obiectivele terminale ale unor capitole abordate pe parcursul anului școlar anterior (evaluarea
comportamentelor/cunoștințelor pe arii curriculare), precum și în baza Standardelor de învățare și dezvoltare
timpurie a copilului de 0-7 ani (evaluarea comportamentelor pe domenii de dezvoltare) și se concretizează în
desfășurarea unor activități, jocuri sau aplicarea unor teste, fișe de lucru, prin observare. Rezultatele obținute
cu acest prilej se înregistrează într-un tabel, urmînd a fi analizate și interpretate în scopul determinării mediului
adecvat de predare-învățare a noilor conținuturi, al adoptării unor măsuri de sprijinire/recuperare pentru
anumiți copii, precum și al stabilirii obiectivelor, a conținuturilor și a mijloacelor de realizare de extinderi și
activități opționale.
Evaluarea inițială se desfășoară nu atît pentru aprecierea performanțelor copiilor, cît pentru a cunoaște
potențialul de învățare al acestora, premisele cognitive și atitudinale necesare organizării activităților de
învățare ulterioare.
evaluarea formativă /Continuă se realizează prin observarea comportamentelor, a
reacțiilor copiilor în diverse situații, spontane și solicitate, prin proiectarea unor sarcini de învățare diferențiate
etc., pentru a identifica progresele în rezolvarea unor sarcini cu un grad de complexitate mai înalt. Evaluarea
constă în informarea copiilor asupra obiectivelor pe care trebuie să le îndeplinească (rezultate așteptate), iar
rezultatele obținute se compară cu obiectivele. Evaluarea se efectuează în raport cu obiectivele operaționale
propuse a fi atinse și permite:
• a descoperi momentul în care copilul a însușit un obiectiv comportamental;
• a ajuta copilul în scopul recuperării cunoștințelor ce nu au fost însușite;
• a determina obiectivele ce nu au fost atinse, pentru a interveni cu un program recuperator;
• a stabili nivelul de formare a unor deprinderi sau capacități ca rezultat al instruirii.
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Evaluarea continuă are rolul de a urmări schimbările comportamentale ale copiilor în timpul învățării,
cadrul didactic avînd posibilitatea de a constata și aprecia nivelul de însușire a unor cunoștințe, deprinderi,
tehnici de lucru.
evaluarea sumativă de la sfîrșit de temă, semestru sau an cuprinde global finalitățile învățării:
cunoștințe, comportamente, atitudini de învățare.
Evaluarea sumativă se raportează la:
• obiective-cadru și obiective de referință;
• nivelul inițial al fiecărui copil (progresul);
• posibilitățile fiecărui copil;
• totalitatea obiectivelor propuse pentru o unitate de conținut (vezi tabelul de înregistrare a progresului
pe unitate de conținut și obiective operaționale de la paragraful evaluarea formativă ).
Evaluarea sumativă, realizată prin probe acțional-practice, scrise, verifică performanțele tuturor copiilor
obținute în raport cu obiectivele de referință ale unității de conținut. Aprecierea progresului se face în
comparație cu achizițiile înregistrate în momentele anterioare ale instruirii (evaluarea inițială).
Mai multe informații despre formele de evaluare puteți găsi în Ghidul educatorului [Peti] eDucaȚie
tiMPurie inDiViDuaLiZată (UNICEF, 1999, p.147-152).
5.2. Metode de evaluare în activitatea didactică din grădiniță
Evaluarea se realizează prin diverse metode/tehnici: jocul didactic, exercițiul, conversația, observarea (ce
face copilul, cum face, cum participă, cum reacționează, ce relații stabilește, cum comunică, cum vorbește
cu alții – colegi, cadru didactic, adulți, cum se comportă în diverse situații, cum utilizează materialele), fișe
individuale/teste, analiza produselor activității (desene, colaje, aplicații, construcții din diverse materiale,
povestioare compuse, fotografii, albume/cărțulii elaborate, litere, cifre scrise, propoziții alcătuite), portofoliul
(include produse ale copilului realizate în timp, date despre copil, notițe ale observărilor, fișa de evaluare a
copilului, fișe individuale/teste, înregistrări video/audio, conversații ale copilului) (vezi Ghidul educatorului
[Peti] eDucaȚie tiMPurie inDiViDuaLiZată (p. 71-114), curriculumul educației copiilor de vîrstă
timpurie și preșcolară (1-7 ani) în republica Moldova (p. 13-16), Ghidul cadrelor didactice pentru educația
timpurie și preșcolară (p. 128-131, 138-140).
În grădiniță, copiii sînt apreciați, mai ales, prin intermediul observației. Aceasta presupune notarea
evenimentelor referitoare la fiecare copil din grupă. Este bine să aveți caiete individuale. Informația colectată
va permite să se măsoare progresul copilului în dinamică. Aveți nevoie de un pix și foi, pe care veți nota
unele evenimente sau comentarii la evenimente, comportamente manifestate pe parcursul unei zile sau la
o activitate concretă. Ori de cîte ori auziți sau vedeți ceva semnificativ, notați pe scurt, apoi, la amiază, în
pauza de somn a copiilor, sau seara, cînd aceștia pleacă acasă, treceți informația în caietul copilului – eroul
întîmplării/evenimentului respectiv. Indicați data (chiar și ora) cînd a avut loc evenimentul. Informația
colectată vă oferă o imagine mai completă despre comportamentul copilului (de exemplu: ionel a venit cu o
jucărie nouă la grădiniță, un roboțel. Vasilică l-a rugat să-i dea roboțelul să se joace. ionel l-a refuzat. Vasilică
a plecat supărat. ionel se joacă singur. Sau: În timpul activității, ionel nu a dorit să se împartă cu elemente de
construcții, a finalizat primul construcția. Petrică i-a solicitat ajutorul, dar el nu i l-a acordat. ). Înregistrările
respective vă vor ajuta să planificați activități recuperatorii, pentru copilul dat sau pentru mai mulți copii,
ce țin de domeniul socio-afectiv. Modalitatea respectivă vă furnizează informații și despre comportamentele
formate la copii (de exemplu: pășește, decupează, sare, scrie, trece, încleie, desenează, încercuiește, execută
etc.; sortează, numește, descrie, recunoaște, clasifică, compară etc.; acordă/acceptă ajutor, cooperează cu alți
copii, face schimb de jucării/materiale/obiecte, acceptă diferite roluri în grup, respectă regulile, participă cu
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
plăcere la activități etc.; demonstrează curiozitate, satisfacție descoperind ceva nou, se implică din proprie
inițiativă, manifestă inițiativă).
Metodele/tehnicile de evaluare presupun o îmbinare a muncii frontale cu munca individuală și constituie
instrumente specifice în evaluarea formativă. Fișele individuale permit diferențierea actului de învățare.
5.3. Cerințele față de elaborarea unei fișe individuale
Fișele conțin, de regulă, o singură sarcină corespunzătoare unui obiectiv operațional urmărit.
Se pot distinge următoarele tipuri de fișe:
• fișe cu conținut unic, sarcini unice (activitate frontală), acestea fiind folosite și în cadrul evaluării inițiale
la începutul unei teme/activități, pentru stabilirea nivelului de cunoștințe la tema respectivă;
• fișă cu conținut unic, sarcini cu diferite grade de dificultate, pentru constatarea nivelului de însușire a
conținutului la tema dată;
• fișe cu sarcini diferențiate;
• fișe cu sarcini individualizate;
• fișe cu conținut și sarcini interdisciplinare.
Elaborînd fișa, cadrul didactic va preciza obiectivul operațional, sarcina, iar pe verso va consemna aprecierile
și măsurile pedagogice ameliorative.
Trecerea la fișele de lucru individual se va face treptat.
Pașii de parcurs în rezolvarea probelor incluse în fișe de muncă individuală sînt:
realizarea sarcinii propuse cu ajutorul materialului demonstrativ (imagini, tablouri de dimensiuni
mari. De exemplu, tablou cu animale domestice – sarcină pentru copiii de 3-4 ani: numește animalele
din tablou. unde trăiesc ele? Această sarcină poate fi propusă și copiilor de 5-7 ani: numește animalele
domestice, cu copite, cu gheare, ce trăiesc în grajd, ce dau lapte, de tracțiune, mari, mici, erbivore,
omnivore );
rezolvarea aceleiași sarcini în mod individual cu ajutorul materialului distributiv (loto, imagini etc.;
pentru toate vîrstele);
rezolvarea prin desen a sarcinii, frontal, apoi de 1-2 copii de vîrstă mică;
rezolvarea independentă, pe fișă individuală, a sarcinii.
Probele de evaluare, fișele de evaluare vor fi elaborate în concordanță cu obiectivele curriculare.
Prezentăm cîteva modele de fișe individuale la diferite grupe de vîrstă.
fișa . Fișă de evaluare individuală pentru copii de 3-4 ani, cu un conținut unic și sarcină unică, este
prevăzută pentru activitate frontală, cu răspuns individual. Poate fi aplicată la început de temă, pentru a evalua
cunoștințele copiilor la tema respectivă.
fișa 2. Fișă de evaluare individuală pentru copii de 3-4 ani, cu un conținut unic, dar cu mai multe obiective
operaționale și mai multe sarcini de lucru, cu răspuns individual. Fișa poate fi aplicată la sfîrșitul activității,
pentru a realiza un feedback formativ.
fișele și a. Fișe de evaluare individuală pentru copii de 4-5 ani, cu un conținut unic și obiective
operaționale unice, dar cu sarcini diferențiate. Poate fi aplicată la studierea unei teme, în cadrul unor activități
pe centre.
fișele 4 și 4a . Fișe de evaluare pentru copii de 5-6 ani, cu un conținut unic și sarcini individualizate, cu
niveluri diferite de dificultate. Poate fi aplicată pentru a constata nivelul de însușire a cunoștințelor.
fișele 3, 3a, 4 și 4a asigură învățarea deplină de către toți copiii, sînt adaptate la posibilitățile acestora și pot
fi aplicate în activități de dezvoltare sau de recuperare.
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
fișa . Fișă de evaluare individuală pentru copii de 6-7 ani. Poate fi utilizată la finele studierii unei
teme/subteme, pentru evaluarea cunoștințelor copiilor. Mai poate fi aplicată și ca fișă de lucru individual, cu
sarcini diferențiate.
fișa . Fișă de evaluare interdisciplinară pentru copii de 5-6 ani. Poate fi utilizată în cadrul unor activități
integrate din centrele alfabetizare, știință , pentru a determina nivelul de însușire a cunoștințelor din diferite
arii curriculare.
Baremele de aprecierea a cunoștințelor și abilităților, stabilite în conformitate cu teoria lui L. S. Vîgotsky
despre zona proximă de dezvoltare a copilului, sînt următoarele:
– pentru toate răspunsurile corecte: " ++" – îndeplinește (numește, descrie, triază, sortează, identifică)
corect și de sine stătător;
– pentru răspunsuri parțial corecte: " +" – îndeplinește etc. cu ajutor;
– pentru răspunsuri greșite : "-" – nu îndeplinește, necesită ajutor.
Pentru aprecierea atitudinilor, a comportamentelor și a participării copiilor în activități vor fi utilizate
următoarele aprecieri/simboluri:
t – totdeauna;
u – uneori;
n – niciodată.
fișa
data: ____________
numele, prenumele copilului:________________________________________
vîrsta: 3-4 ani
tema: animalele domestice
obiective operaționale:
să deosebească animalele domestice de cele sălbatice.
Sarcini:
1. Încercuiește animalele domestice.
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
fișa 2
data: ____________
numele, prenumele copilului:________________________________________
vîrsta: 3-4 ani
tema: animalele domestice
obiective operaționale:
să deosebească animalele domestice de cele sălbatice;
să numească animalele domestice care dau lapte.
Sarcini:
1. Încercuiește animalele domestice.
2. Taie cu o linie animalele sălbatice.
3. Colorează animalul domestic care dă lapte.
fișa
data: ____________
numele, prenumele copilului:________________________________________
vîrsta: 4-5 ani
tema: animalele domestice
obiective operaționale :
să numească animalele domestice și puii
lor;
să descrie părțile componente ale
corpului unui animal;
să identifice hrana animalelor do –
mestice.
Sarcini:
1. Numește animalele domestice și puii
lor.
2. Unește printr-o linie animalul și
hrana.
3. Descrie părțile corpului pisicii (fiecărui
copil i se propune să descrie un animal:
formă, mărime, culoare).
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
fișa a
data: _____________________________
numele, prenumele copilului:__________________________________________
vîrsta: 4-5 ani
tema: animalele domestice
obiective operaționale :
să numească animalele domestice și puii
lor;
să descrie părțile componente ale corpului
unui animal;
să identifice hrana animalelor domestice.
Sarcini:
1. Unește printr-o linie mama cu puiul și
numește-le.
2. Descrie deosebirile dintre părțile corpului
pisicii și ale vacii.
3. Desenează hrana animalelor domestice
(vacii, pisicii, cîinelui).
fișa 4
data: ____________
numele, prenumele copilului:________________________________________
vîrsta: 5-6 ani
tema: animalele domestice
obiective operaționale:
să deosebească animalele domestice de cele sălbatice;
să deosebească animalele domestice după criteriul dat (animale cu gheare, cu copite; animale care trăiesc
în grajd; animale erbivore, animale omnivore).
Sarcini:
1. Încercuiește doar animalele domestice .
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
2. Taie cu o linie animalele care au gheare și încercuiește-le pe cele care au copite.
3. Încercuiește animalele care stau
în grajd.
4. Colorează animalele omnivore, încercuiește animalele ierbivore.
fișa 4a
data: ____________
numele, prenumele copilului:________________________________________
vîrsta: 5-6 ani
tema: animalele domestice
obiective operaționale:
să deosebească animalele domestice de cele sălbatice;
să deosebească animalele domestice după criteriul dat (animale cu gheare, cu copite; animale care trăiesc
în grajd; animale erbivore, animale omnivore).
Sarcini:
1. Formează mulțimea animalelor domestice cu copite, care stau în grajd și sînt erbivore.
2. Colorează un animal omnivor.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
fișa
data: ____________
numele, prenumele copilului:________________________________________
vîrsta: 6-7 ani
tema: animalele domestice
obiective operaționale:
să deosebească animalele domestice de cele sălbatice/cele care trăiesc în pădurile din Moldova;
să stabilească foloasele aduse de animalele domestice omului;
să descrie activitățile omului în grajdul cu animale.
Sarcini:
1. Taie cu o linie roșie animalele sălbatice care trăiesc în pădurile din Moldova, încercuiește animalele
domestice cu albastru.
2. Unește printr-o linie animalul cu folosul pe care îl aduce omului.
3. Descrie activitățile ce se desfășoară în grajdul cu animale. Ai luat vreodată parte la o astfel de activitate?
Povestește pe scurt.
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
fișa
data:___________________
numele, prenumele copilului:__________________
vîrsta: 5-6 ani
fișă individuală interdisciplinară
obiective operaționale:
să deosebească animalele domestice de cele sălbatice;
să determine numărul de silabe în cuvînt;
să reprezinte grafic analiza fonetică a cuvîntului;
să raporteze cifra la numărul de sunete determinat într-un cuvînt;
să determine relația spațială a unui obiect în raport cu altul.
Sarcini:
1. Denumește animalele din imagini. Spune cu ce sunet începe fiecare din el.
2. Desparte în silabe denumirile animalelor și trasează atîtea liniuțe cîte silabe are cuvîntul.
3. Reprezintă grafic sunetele cuvintelor prin cerculețe roșii și albastre, încercuiește cifra corespunzătoare
numărului de sunete în cuvînt.
4 4 2 4 4
4. Încercuiește mulțimea animalelor domestice.
5. Încercuiește cu albastru animalul care stă înaintea calului, cu verde – animalul care stă după oiță,
cu roșu – animalul plasat între girafă și cîine, colorează animalul din dreapta vacii.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
5.4. Cum evaluăm activitatea copiilor, inclusiv în ariile de stimulare/centrele de activitate?
O metodă de evaluare a activității și a produselor copiilor este turul galeriei . În fiecare arie/centru,
copiii decid cine va prezenta cele realizate colegilor. Pentru a vorbi despre produsele obținute, copiii trebuie
să ia cunoștință, la începutul activității, de obiectivele/sarcinile propuse spre realizare. De exemplu: aria
construcții – copiii descriu construcția executată, cîte etaje are (dacă este cazul), materialele folosite (cărămizi,
cuburi, piramide), de ce culoare/formă/mărime sînt acestea. Pot fi adresate și întrebări suplimentare: cum ați
lucrat: individual, în perechi, în grup mic? cum v-ați simțit atunci cînd ați finalizat construcția? etc. Astfel, prin
rotație, copiii din fiecare arie/centru prezintă produsul obținut. La sfîrșit, educatoarea va aprecia activitatea
tuturor copiilor.
Și metoda explozia stelară poate fi aplicată pentru evaluarea activității copiilor. Un reprezentant din fiecare
arie/centru va extrage o steluță pe care este scrisă o întrebare. Copiii din centrul alfabetizare sînt solicitați să
aleagă grupul căruia îi vor pune întrebări. Astfel, copiii dintr-o arie/un centru adresează întrebări colegilor
din altă arie/alt centru. De exemplu, pentru întrebarea ce? – ce ați făcut? ce veți face cu ea? ce materiale ați
folosit? etc. După adresarea de către grup a tuturor celor 5 întrebări prevăzute de tehnica respectivă, le vine
rîndul copiilor să formuleze întrebări cu unul din cuvintele-cheie: ce animale ați desenat/modelat/aplicat? cine
îngrijește de animale? cum numim printr-un cuvînt toate aceste animale? De ce trebuie ocrotite/îngrijite animalele?
ce animale ne dau lapte? cum vă simțiți? etc. Astfel, prin intermediul acestei tehnici, copiii vor afla ce au făcut
colegii lor, precum și cu ce, cum, de ce, pentru cine .
Astfel de metode de evaluare a activității pe arii/centre ca turul galeriei, explozia stelară , interviul oferă
posibilitatea de a stabili gradul de realizare a unor obiective, a unor sarcini de către copiii care nu au lucrat
în aceste arii/centre, pentru că, deși se recomandă participarea copiilor la activitățile din toate centrele, acest
lucru nu este întotdeauna posibil.
atenție!
Urmăriți ca în activitățile desfășurate pe arii/centre să vorbească TOȚI copiii. Stimulați-i să participe
prin aprecieri verbale de felul: ai/ați realizat ceva interesant, povestește-ne/povestiți-ne și nouă cum ai/ați făcut,
ești/sînteți bravo, foarte bine, vezi că poți, mai încearcă o dată.
Cine evaluează activitatea copiilor?
Evaluarea activității copiilor este efectuată:
– de copii (prin autoevaluare, autoapreciere): analiza produselor – calitatea lucrării în ansamblu, aspectele
tehnice ( am decupat pe contur, am lipit cu acuratețe, am sărit fără să ating coarda etc.) și psihice ( mi-a
plăcut să lucrez cu cărămizi, apă, aluat etc.; mă bucur că mi-a reușit; sînt bucuros că am lucrat împreună
cu Mihai etc.). Considerăm produse rezultatele obținute de copii în următoarele activități: construcții,
jocuri de rol (de conviețuire socială), jocuri dramatizări (de punere în scenă), jocuri didactice (sortare,
grupare, triere); activități artistico-plastice (desene, colaje, modelaje; memorări, povestiri, interpretări),
activități sportive; activități practice și de menaj;
– de educator și copii (prin aprecierea tuturor copiilor, recurgînd la observație, analiza activității și a
produselor).
Ce evaluăm?
Evaluăm cunoștințele, comportamentele, deprinderile, atitudinile, participarea în activități, precum și
produsul copilului.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
5.5. Înregistrarea sistematică a rezultatelor evaluării
Observarea și înregistrarea datelor constă în consemnarea progresului și a dezvoltării copilului de la o
etapă la alta.
Observările asupra copilului chiar din primele zile de frecventare a grădiniței, răspunsul acestuia la întrebări
ne furnizează informații despre el: aflăm dacă îi place la grădiniță sau nu, dacă se desparte de părinți dimineața
cu ușurință sau nu, dacă relaționează ușor cu educatoarea și colegii din grupă, dacă este afectuos, dacă are
înclinații speciale. Observările, care trebuie făcute în mod sistematic, pot fi structurate urmărind atingerea
obiectivelor de referință prevăzute în curriculum.
Atunci cînd predați un conținut și copiii sînt angajați în diverse activități este dificil să vă amintiți în detalii
ce, cînd și cum a făcut un copil sau altul. Nu este exclus ca un copil să își petreacă zilnic, întreaga perioadă
de activitate de joc liber, cu materialele de construcție; să nu picteze, să nu realizeze sarcini, să nu răsfoiască
o carte niciodată. Acest lucru, chiar dacă îl observați, uneori vă scapă din vedere, deoarece aveți atîția copii.
Cum procedați în asemenea situație? Prin înregistrarea tuturor evenimentelor într-un tabel.
MODEL DE TABEL AL PARTICIPăRII COPIILOR ÎN DIVERSE ARII/CENTRE
numele, prenumele co-
piilorsăptămîna _______________________
activitatea copiilor în arii/centre Centrul artă
Centrul jocuri manipulative
de masă
Centrul nisip și apă
Centrul Blocuri/construcții
Centrul alfabetizare/
Bibliotecă
Centrul știință
Centrul joc simbolic/imagina –
ție/dramatizare
Nicoară Sandu N T U T T U T
Mihailov Elvira T U U U T T U
Barcari Elena U U U U T T T
Bareme de apreciere:
T – participă totdeauna; U – participă uneori; N – nu participă niciodată.
În acest tip de tabel cadrul didactic va consemna, marcînd cu simbolurile corespunzătoare, tipul de
activitate la care copilul participă sau se face observat în mod deosebit, sau, dimpotrivă, manifestă un interes
scăzut ori chiar dezinteres, într-o perioadă anume de timp (pe parcursul unei săptămîni). În urma acestor
observări, cadrul didactic va interveni cu activități de ameliorare a situației: va susține interesul copilului
pentru o activitate nouă recurgînd la una cunoscută; va organiza activități în grupuri mici pentru a stimula
formarea unor abilități care necesită mai mult efort din partea copilului.
Consemnarea grafică a progreselor copiilor este o altă modalitate de stocare a rezultatelor evaluării.
Observările asupra realizării unor obiective de referință (ex., elaborarea unui proiect) pot dura mai multe zile,
întrucît obiectivele respective sînt prevăzute pentru mai multe activități. Observările se vor efectua în baza
unui plan întocmit din timp, iar înregistrarea datelor – prin diverse instrumente de evaluare (fișe individuale,
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
teste, exerciții, jocuri didactice etc). Pentru sarcinile de lucru care presupun formarea de comportamente
observabile se vor utiliza următoarele bareme de apreciere:
– pentru toate răspunsurile corecte: " ++" – îndeplinește (numește, descrie, triază, sortează, identifică)
corect și de sine stătător;
– pentru răspunsuri parțial corecte: " +" – îndeplinește etc. cu ajutor;
– pentru răspunsuri greșite : "-" – nu îndeplinește, necesită ajutor.
Semnele "++", "+" și "-" sînt convenționale și pot fi înlocuite cu altele, la latitudinea dvs.
Prezentăm modele de grafice pentru consemnarea progreselor înregistrate de copii într-o activitate, la o
temă, pentru o perioadă de o săptămînă.
Obiectivele de referință și cele operaționale sînt indicate la capitolul Proiectarea didactică.
proiectul : În lumea animalelor
tema săptămînii: În ogradă la bunici
tema zilei: animale mari și mici
vîrsta: 5-6 ani
MODEL DE TABEL AL PROGRESULUI COPIILOR (activități integrate pentru o zi)
numele,
prenumele
copiilorziua _______________________
achiziții Numește animale
Clasifică animalele domestice (cu copite, cu gheare;
omnivore, erbivore), părțile corpului acestora (culoare,
mărime), foloasele aduse omului, hrana
Descrie asemănările și deosebirile dintre diferite animale
Reproduce onomatopee ale diferitelor animale
Aplică limbajul mimico-gestual la numirea unor anima –
le
Înțelege și transmite mesaje simple, reacționează la
acestea
Taie cu foarfecele pe contur
Pictează prin diverse tehnici: cu pensula, ștampila, dac –
tilopictura
Construiește folosind diferite materiale de construcție
Lucrează independent și concentrat
Nicoară Sandu ++ + + ++ + + ++ ++ ++ +
Mihailov
Elvira++ + + ++ + ++ ++ ++ + ++
Barcari Elena ++ ++ ++ ++ ++ ++ + ++ – ++
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
MODEL DE TABEL AL PROGRESULUI COPIILOR (activități integrate pentru o săptămînă)
Obiectivele de referință sînt indicate în capitolul Proiectarea didactică, Proiectarea tematică, subtema
proiectului În ogradă la bunici.
VÎRSTA 5-6 ani
numele, prenume –
le copiilorsăptămîna _______________________
achiziții Numește animale de diferite specii, rase, părțile
corpului acestora, foloasele aduse omului, ase –
mănările și deosebirile dintre diferite animale
Înțelege mesajul transmis în diverse situații
Identifică relațiile spațiale dintre diferite grupe
de obiecte în raport cu sine, apoi un obiect față
de altul
Efectuează analiza fonetică a cuvintelor folosind
simboluri (cercuri roșii – vocale; cercuri albastre
– consoane)
Determină numărul de silabe în cuvînt, mode –
lează structura cuvîntului
Analizează texte, piese muzicale
Taie cu foarfecele în mod eficient
Execută diferite mișcări, sărituri, cățărări
Aplică reguli de igienă personală, de securitate
personală și colectivă
Lucrează independent și cu atenție concentrată
Nicoară Sandu + + ++ + + + ++ ++ + +
Mihailov Elvira ++ + + ++ + ++ ++ ++ + ++
Barcari Elena ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ + ++ ++
Astfel de tabele pot fi realizate pentru fiecare arie curriculară.
Propunem în continuare un model de tabel de înregistrare a progreselor copiilor în cadrul evaluării inițiale
la aria curriculară educația pentru mediul ambiant și cultura ecologică . În curriculum aria respectivă are prevăzute
9 obiective de referință. În baza acestor 9 obiective de referință pentru copii de 3-6/7 ani am elaborat obiective
operaționale pentru copii de 5-6 ani. Sarcinile de lucru pentru realizarea obiectivelor operaționale vor fi
formulate prin verbe la prezent ( numește, descrie, încercuiește, clasifică ) și vor fi propuse atît prin intermediul
fișelor individuale, cît și oral. Aprecierea trebuie efectuată pe baza realizării unor sarcini/itemi.
Spre exemplu:
obiective operaționale:
O 1 – să descrie omul după aspectul fizic, sex, vîrstă;
O 2 – să identifice necesitățile personale (somn, sete, foame, frig, odihnă, joc, alimentație);
O 3 – să descrie activitățile omului în natură;
O 4 – să numească unele elemente ale lumii înconjurătoare (obiecte, apă, aer, sol, plante, animale, om)
și interdependența dintre ele;
O 5 – să numească obiectele vii și nerte și deosebirile dintre acestea (respiră, nu respiră);
O 6 – să numească, să descrie anotimpurile anului în succesiune și fenomenele caracteristice lor;
O 7 – să descrie animale și păsări după diferite criterii (mediu de viață, hrană, foloase);
O 8 – să descrie plante de diferite specii: de cameră, de grădină, de cîmp, de pădure (structură, culoare);
O 9 – să descrie factorii de creștere și îngrijire a plantelor, animalelor (aer, lumină, căldură, apă, hrană, adăpost);
O 10 – să comunice reguli de comportare a omului în natură, societate.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
înregistrarea rezultatelor pe arii curriculare
evaluare inițială
data :
grupa : mare albinuțe
vîrsta : 5-6 ani
educator : ______________
aria curriculară: educația pentru mediul ambiant și cultura ecologică
Nu m e l e ,
prenumele
copiluluiO.r.
1O.r.
2O.r.
3O.r.
4O.r.
5O.r.
6O.r.
7O.r.
8O.r.
9Aprecie –
re gene –
rală Concluzii
Nicoară
Sandu++ ++ ++ + ++ + ++ ++ ++ ++ Întîmpină dificultăți la numi –
rea elementelor lumii înconju –
rătoare, a anotimpurilor și a
fenomenelor specifice lor.
Mihailov
Elvira++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ Cunoaște, descrie ușor.
Barcari
Elena++ ++ + + + + + + + + Întîmpină dificultăți la de –
scrierea activităților omului
în natură; la numirea elemen –
telor naturii, a anotimpurilor
în succesiune și a fenomenelor
caracteristice acestora; la clasi –
ficarea animalelor după modul
de trai; la numirea și descri –
erea plantelor de cameră, de
pădure, de cîmp; la numirea
factorilor care contribuie la
creșterea și îngrijirea plantelor
și a animalelor.
Rezultatele obținute se exprimă în %. În funcție de procentajul obținut, se adoptă soluția pedagogică
optimă.
Dacă au răspuns/îndeplinit sarcinile corect și de sine stătător peste 85% din copii, atunci cadrul didactic
poate organiza / dirija învățarea noului conținut.
Dacă au răspuns/îndeplinit sarcinile corect și de sine stătător doar 60% din copii, se identifică copiii care
le-au realizat cu ajutor, se determină natura dificultăților (de clasificare după un criteriu dat, de descriere a
mediului de trai, de îngrijire) și, pentru acești copii, se adoptă un program diferențiat de predare/recuperare,
individualizat sau în grupuri mici, concomitent cu predarea-învățarea noului conținut.
În cazul în care se înregistrează o reușită sub 60%, se vor analiza cauzele eșecului (obiective/sarcini de
lucru cu grad sporit de dificultate pentru vîrsta dată; predare-învățare necorespunzătoare; strategii incorect
selectate – resurse materiale, metode, tehnici; grup eterogen) și se efectuează o re-proiectare frontală a învățării.
Copiii care au îndeplinit activitatea fără ajutor, vor parcurge un program individualizat, cu utilizarea unor
sarcini cu grad sporit de dificultate. Rezultatele evaluării copiilor pe fiecare arie curriculară se vor consemna
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
într-un tabel generalizator și se va întocmi, în scris, un raport succint, cu descrierea rezultatelor și a măsurilor
pedagogice de ameliorare.
Cum vom afla dacă avem sau nu reușită totală, reușită parțială sau eșec? De exemplu, dacă, din 20 de copii,
sarcinile au fost realizate de 15, procentajul se calculează astfel: 15 : 20 x 100% = 75%. Obiectivul/obiectivele
se consideră atins/atinse, educatoarea urmînd să lucreze diferențiat cu copiii care nu l-au/le-au realizat.
interpretarea rezultatelor la aria curriculară educația pentru mediul ambiant și cultura ecologică:
9 copii au îndeplinit sarcinile corect și de sine stătător;
6 copii au îndeplinit sarcini la 5 obiective corect și de sine stătător și la 5 obiective cu ajutor;
3 copii au îndeplinit cu ajutor toate sarcinile pentru cele 10 obiective operaționale;
2 copii au absentat.
Astfel, rezultatele corespund formulei de mai sus.
Prezentăm un alt tabel.
evaluare inițială
perioada : 2-15 septembrie
grupa : mare albinuțe
vîrsta : 5-6 ani
educator : ______________
TABEL GENERALIZATOR PE ARII CURRICULARE
numele, prenumele
copilului
Dezvoltarea personală, educația pentru familie și viața în
societateDezvoltarea
limbajului
și a comuni –
căriiȘtiințe, cunoașterea mediului
și cultura
ecologicăEducația fizică, edu
–
cația pentru
sănătateEducația prin arte
Apreciere generalăDezvoltarea limbajului și a comuni –
cării
formarea premiselor citirii și scrierii
formarea reprezentărilor matematice
elementareeducația pentru mediul natural și
cultura ecologicăeducația fizică
educația pentru sănătate
educația literar-artistică
educația muzicală
arte plastice
Nicoară Sandu + + + ++ ++ ++ + + + ++ +
Mihailov Elvira ++ ++ + + ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++
Barcari Elena ++ ++ ++ ++ + + ++ ++ ++ + ++
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
MODEL DE TABEL GENERALIZATOR FINAL
nr. total
copii – 20:
evaluați –;
absenți – 2.
Dezvoltarea personală, educația pentru familie și
viața în societateDezvoltarea limbajului și
a comunicăriiȘtiințe,
cunoașterea
mediului și
cultura ecolo
–
gicăEducația
fizică și edu –
cația pentru
sănătateEducația prin arte
Apreciere generalăDezvoltarea limbajului și a
comunicării
formarea premiselor citirii
și scrieriiformarea reprezentărilor
matematice elementareeducația pentru mediul na
–
tural și cultura ecologicăeducația fizică
educația pentru sănătate
educația literar-artistică
educația muzicală
arte plastice
Îndeplinește, nu –
mește, descrie ex –
primîndu-se liber
(nr. copii, %)9-
50%9-
50%9-
50%9-
50%12-
67%13-
72%13-
72%10-
55,5%14-
78%12-
67%11-
61%
Îndeplinește, nu –
mește, descrie ex –
primîndu-se cu aju –
tor (nr. copii, %)9-
50%9-
50%9-
50%9-
50%6-
33%5-
28%5-
28%8-
44%4-
22%6-
33%7-
39%
Nu îndeplinește,
numește, descrie
(nr. copii, %)- – – – – – – – – – –
Rezultatele din evaluările inițiale orientează activitatea educatorului/educatoarei în două direcții:
a. modalitatea de predare-învățare a noului conținut;
b. determinarea necesității unor programe compensatorii.
Decizia în rezultatul evaluării inițiale o constituie soluțiile pedagogice evidențiate astfel:
Evaluare inițialărezultate soluție pedagogică
Peste 85% – reușită totală Proiectarea noului conținut
Peste 60% – reușită parțială Proiectarea unui program diferențiat de recuperare
Sub 60% – eșec Reproiectarea unităților de conținut, a activităților de
învățare anterioare
Similar evaluării inițiale, evaluarea sumativă se va efectua pe arii curriculare cu consemnarea datelor în
tabele. În tabelele de consemnare a progresului copilului propuse pentru evaluarea inițială se va adăuga o
rubrică pentru evidența progresului înregistrat de la o etapă la alta, achizițiile dobîndite în comparație cu
momentele anterioare ale instruirii (evaluarea inițială).
rapoartele de evaluare (inițială, formativă și sumativă) constau în raportarea performanțelor fiecărui
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
copil la propriile rezultate și la rezultatele generale ale grupului. Raportul are rolul de a consemna concluziile
referitoare la nivelul de cunoștințe, priceperi și deprinderi al copiilor. Rezultatele sînt apreciate în raport cu
obiectivele evaluării. Evaluarea trebuie să fie una obiectivă, să se excludă supraaprecierea sau subaprecierea
copiilor.
Propunem și un model de raport la aria curriculară educația pentru mediul ambiant și cultura ecologică.
evaluare inițială
grupa (20 copii) : au participat 18 copii, au absentat 2.
Concluzii :
– copiii au formate reprezentări clare despre corpul uman, funcțiile unor organe interne/externe, ne –
cesitățile omului și respectarea igienei personale, activitățile omului, alimentele consumate; despre
fenomenele specifice fiecărui anotimp, îmbrăcămintea specifică sezonului, jucării și sporturi de sezon;
despre natură (aer, pămînt, ape, cîmpuri, dealuri, păduri, animale); clasifică animalele în diferite cate –
gorii: domestice, sălbatice, insecte, păsări, pești, reptile, amfibii, mod de trai;
– noțiunile și reprezentările de timp, spațiu, anotimp sînt clare (anotimpuri, fenomene, zilele săptămînii,
lunile anului, momentele zilei), aplică un comportament civilizat în natură;
– mai puțin clare sînt elementele caracteristice ființei umane (aspecte multirasiale), importanța unei
alimentații corecte pentru creșterea și dezvoltarea organismului, elementele principale ale Universului,
deosebirile dintre natura vie și inertă, datorită lipsei de experiență (specifice vîrstei);
– copiii dau dovadă de neatenție la realizarea sarcinilor de pe fișe (distributivitatea atenției, îndemînare,
răbdare și perseverență) – Laura, Mircea, Sofia, Ana, Ion, Alexei, Vera, Maxim;
– abandonarea sau nefinalizarea sarcinilor datorate egocentrismului.
măsuri pedagogice :
– lărgirea sferei de reprezentări despre mediu, elemente ale Universului, stimulare senzorială, acțiuni și
activități cu valențe practice;
– observări spontane, pentru a determina necesitatea unei alimentații corecte și echilibrate;
– aprecierea comportamentelor pozitive: finalizarea sarcinilor de pe fișe (aplauze, afișarea lucrărilor corecte),
jocuri didactice pe echipe cu recompense, aprecierea lucrărilor de către colegi și autocorectarea;
– neacceptarea comportamentelor negative.
Raportul de evaluare inițială/formativă/sumativă se va elabora pentru toate ariile curriculare cu concluzii
finale.
Notă: În capitolul evaluare au fost utilizate unele materiale din cartea activități matematice în grădiniță
de Mihaela Neagu și Georgeta Beraru, București, p. 95-99.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
IV. Recomandări practice de elaborare și utilizare a materialelor
didactice angela DiMa
1. Cerințe psihopedagogice față de materialele didactice
Mijloacele de învățămînt sînt instrumente de lucru indispensabile transmiterii de informații, asimilării de
cunoștințe, formării de deprinderi, evaluării.
Mijloacele de învățămînt ajută la diversificarea activităților și a strategiilor didactice, la creșterea eficienței
procesului instructiv-educativ. Acestea:
• stimulează participarea conștientă, activă, creatoare a copiilor;
• oferă modalități eficiente de înțelegere și asimilare a cunoștințelor;
• constituie un suport material al gîndirii;
• declanșează forțele intelectuale și afective;
• sporesc posibilitățile de investigare ale educatorului/educatoarei și ale copiilor.
În mediul educațional, resursele materiale sînt numite și material intuitiv , material didactic , mijloc de
învățămînt , între acești termeni însă există anumite deosebiri. Astfel:
– materialul intuitiv reprezintă materialul care redă în forma sa naturală realitatea înconjurătoare (plante,
animale, aparate etc.); poate fi adus în sala de grupă sau poate fi cunoscut în cadrul unor vizite, excursii;
– materialul didactic include atît materialul intuitiv, cît și materialul realizat intenționat pentru a mijloci
observarea realității greu accesibile sau inaccesibile (instalații, mijloace audio-vizuale). Acesta poate
reproduce sau reconstitui obiectele și fenomenele reale, avînd funcție demonstrativă;
– mijloacele de învățămînt reprezintă resursele materiale ale procesului de învățămînt care facilitează
comunicarea, înțelegerea, însușirea cunoștințelor, formarea deprinderilor și abilitaților; fixarea, evaluarea
și aplicarea cunoștințelor în practică. Oferind informații bogate, bine selectate și prelucrate, reușesc
să stimuleze interesul pentru cunoașterea profundă a realității.
Cerințe psihopedagogice față de materialele didactice:
• să fie realizate în concordanță cu prevederile curriculare și cu particularitățile de vîrstă ale copiilor;
• să transmită, într-o anumită unitate de timp, o cantitate cît mai mare de informații;
• să stimuleze cît mai mulți analizatori pentru perceperea cît mai completă a obiectelor și fenomenelor
ce conduc la formarea unor noțiuni și concepte noi;
• să ofere posibilitatea reproducerii diferitelor fenomene din natură;
• să stimuleze capacitatea de investigare, inventivitatea și creativitatea copiilor;
• să ajute la formarea unor deprinderi de activitate independentă;
• să contribuie la raționalizarea eforturilor de predare ale cadrului didactic și de învățare ale copiilor;
• să contribuie la crearea unui mediu integru, multifuncțional, cu materiale și inventar „necesar și în
cantități suficiente” pentru fiecare tip de activitate, ca educabilul să aibă la dispoziție nu numai materiale
cu care să poată acționa, dar și spațiu suficient pentru aceste acțiuni;
• să fie amplasate în locuri accesibile copiilor.
Cerințe tehnico-economice ale mijloacelor de învățămînt:
• să permită integrarea fără dificultăți în activitate și într-un timp relativ scurt;
• să nu pună în pericol sănătatea copiilor;
• să fie prezentate într-o formă estetică atractivă (design modern, culori ergonomice);
• să fie rezultatul unui concept logic sub aspect funcțional, o exprimare armonioasă ca formă, o justă
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
dimensionare a elementelor componente.
La evaluarea eficienței mijloacelor de învățămînt veți ține cont de:
• gradul de participare al copiilor la activitate;
• măsura în care au stimulat interesul acestora pentru învățare;
• contribuția adusă la formarea abilităților practice;
• măsura în care au creat motivații pentru investigare.
2. Modalități de elaborare, adaptare și selectare a materialelor didactice
Cărțile trebuie să rămînă nucleul întregului învățămînt, iar cititul să reprezinte o metodă eficientă de
cunoaștere și învățare.
În educația timpurie sînt recomandate 2 modalități de utilizare a
cărții1.
modalitatea i: Folosirea cărților editate, care pot fi procurate în
librării
Alegerea unei cărți nu se face la întîmplare. Din aceste considerente,
cadrul didactic trebuie să cunoască criteriile de selectare a unei cărți: vîrsta
copiilor, preferințele acestora, pasiunea manifestată, nivelul de înțelegere.
Totodată, cînd alegeți o carte, țineți cont de:
• copertă – ca prim element al cărții cu care copilul va lua contact.
Aceasta va fi colorată, cu poze atractive și va avea legătură cu
conținutul. O astfel de copertă va permite copilului să facă unele
predicții privind conținutul cărții. Evitați cărțile cu coperți plictisitoare, micuțul trebuie să fie atras de
ele;
• numărul de file sau grosimea cărții – o carte prea groasa îl poate descuraja pe copil să o răsfoiască, să
o citească;
• ilustrațiile – stimulează imaginația copilului și îl pot ajuta să înțeleagă mai ușor ceea ce citește, făcînd
legatură între text și tabloul descris. De asemenea, îi mențin interesul pentru lectură;
• mărimea literelor – ochii copilului nu sînt obișnuiți cu litere mici și vor obosi repede. Cărțile cu litere
mari și simple sînt cele mai indicate.
Alegeți cărți care să îi intereseze pe copii, să îi facă să interacționeze. Ofertele editurilor sînt destul de
bogate: cărți cu mici buzunare cu surprize: mostre de materiale care imită blănița unui animal, urma lăsată
sau glasul, obiecte în miniatură etc.
Puteți opta și pentru cărți care îi solicită copilului să completeze o înșiruire de simboluri, obiecte, animale
sau să găsească soluții pentru diferite jocuri și întrebări. Pentru a-i dezvolta limbajul, cărțile trebuie să conțină
cuvinte noi, eventual specializate pe un anumit domeniu.
Cărți pentru bebeluși
Întrucît bebelușii nu se pot concentra foarte bine, optați pentru cărți cu imagini mari, simple și colorate.
Gama de culori va conține nuanțele de bază: roșu, verde, galben, albastru și negru.
Bebelușii adoră să „guste” cărțile și jucăriile, de aceea selectați-le pe cele confecționate din materiale ce le
permit să le „ronțăie”. Cărțile vor fi ușoare și cartonate.
1 Magdalena Dumitranu, jocuri și jucării pentru preșcolari , Ed. Compania, București, 2005.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Cărți pentru preșcolari
Copiii de această vîrstă știu ce-i interesează, așa că
au nevoie de cărți cu o gamă variată de teme. Acestea
trebuie să conțină cuvinte puține, accesibile nivelului
lor de înțelegere, să le ofere posibilitatea repetării și
reținerii unor rime. Totodată, cărțile trebuie să fie
viu ilustrate, să conțină situații din viață cunoscute,
istorioare scurte, să-i învețe scrisul, cititul, cifrele
etc.
Alegerea corectă a unei cărți va ajuta copilul
să iubească, să aleagă, să citească, să asculte atent
interlocutorul, să dialogheze; să își controleze emoțiile, să își formeze imaginația și deprinderi teatrale, să își
îmbogățească vocabularul și cunoștințele, să își dezvolte simțul umorului.
atenție!
Cărțile murdare și deteriorate se retrag din folosință, dar pot fi utilizare ulterior în alte scopuri:
decuparea unor imagini, a unor fragmente de text etc.
modalitatea ii: Confecționarea cărților de către educator/educatoare și copil
A face o carte nu înseamnă a o scrie, ci doar a o confecționa. Pentru aceasta copiii vor avea formate
anumite deprinderi manuale. Cărțile pot fi confecționate în centrul BiBLiotecă , unde copiii vor avea la
dispoziție următoarele materiale: foi, bucăți de carton mai gros pentru coperți, perforator, foarfece, lipici,
creioane și ață.
Copiii mici vor plasa cîteva foi de hîrtie într-o coală mai groasă, îndoită de educator/educatoare.
Pentru pagini folosiți hîrtie colorată, astfel cartea va fi mult mai atractivă. Tot adultul va fi cel care va
perfora paginile, le va lega între ele și de copertă cu ață sau panglică. Cartea confecționată va fi un bun prilej de
învățare și exersare a culorilor, de îmbogățire a vocabularului, de dezvoltare a limbajului și a comunicării.
Copiii mari pot realiza singuri multe dintre operațiile de confecționare a cărții. Aceștia învață să plieze
cartonul pentru copertă, introduc foi pentru pagini (nu numai colorate), perforează, decupează figurine și
forme geometrice, pe care le aplică pe copertă sau pe pagini, leagă paginile cu ață.
În grupele mari, pregătirea pentru scrierea textului va fi inițiată prin plasarea sau conturarea în pagină
a unor elemente extrase din text. De ex., flori – pentru cîmpie, copaci – pentru pădure etc. Ei vor scrie
denumirea acestor elemente, vor selecta, vor decupa și vor aplica propoziții simple scrise cu litere de tipar,
vor copia cuvinte după un model sau vor scrie independent.
atenție!
Propuneți-le copiilor să confecționeze cărți de diferite forme, ce ar corespunde, într-un fel sau altul,
conținutului textului. Inițial, acestea sînt executate de educator/educatoare, iar mai tîrziu de copii, care
vor utiliza, pentru decuparea coperților și paginilor, șabloane mari. De ex., puteți realiza cărți în formă de
casă, de floare, de pește, de nor etc.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Pe paginile cărților, copiii desenează
elemente semnificative pentru narațiune.
Desenele vor fi simple și nu vor cere o
îndemînare grafică deosebită. Ele pot fi
înlocuite cu imagini decupate din reviste vechi.
Această sarcină poate fi transformată chiar
într-un proiect, cînd copiii, cu mult timp
înainte de confecționarea propriu-zisă a cărții,
vor stabili tema și structura conținutului, vor
selecta imaginile corespunzătoare.
tipuri de cărți confecționate și utilizate la diverse conținuturi
• cartea familiei – va cuprinde fotografii de familie, arborele genealogic al familiei, evenimente de familie,
numele rudelor.
• cartea cu poezii – va conține o poezie scurtă, fiecare strofă fiind decupată și lipită pe pagini diferite,
iar copiii vor desena elemente legate de conținutul strofi respective sau de starea emoțională creată de
poezie. De ex., poezia ce e alb? de M. Peneș.
• cartea cu povești – va cuprinde texte foarte scurte, scrise de adult la calculator, fie sub dictarea copiilor,
sau scrise de copii.
• cartea excursiei – va conține vederi ale unor locuri vizitate de copii. Decuparea și aplicarea acestora pe
pagină, precum și scrierea cuvintelor sau a propozițiilor, vor fi operații realizate de copii.
• jurnalul – o carte personală, care cuprinde tot ce dorește copilul: abțibilduri, desene, vederi etc.
Pe copertă se va scrie jurna L și numele autorului, adică cel al copilului. Copilul își poate desena
autoportretul.
• cărți matematice – vor include cifre, numere și desene cu obiecte, a căror cantitate va corepunde cu
datele problemei ilustrate.
• agenda de telefon – va include numere de telefon ale persoanelor din anturajul copilului sau unele
inventate. Vor fi incluse și numerele de telefon ale unor servicii: pompieri, salvare, poliție.
• Dicționar – va include cuvinte folosite în diferite proiecte tematice. Acestea pot fi însoțite de
imagini.
Pe parcursul unui semestru, fiecare copil va confecționa minimum 2 cărți – una individual și una în
grup. La toate tipurile de cărți se va folosi numerotarea paginilor, fie cu cifre decupate și aplicate, fie cu cifre
conturate sau scrise de copil.
Confecționarea cărților e o activitate captivantă și antrenantă pentru copii, prin intermediul căreia ei învață
noțiuni matematice și cuvinte noi, capătă deprinderi sociale, de comunicare orală și scrisă.
atribute pentru desenat și sCris. Creioanele, pixurile etc. trebuie să faciliteze formarea
deprinderii de scriere. Acestea trebuie să implice un efort minim de concentrare a văzului și a
mușchilor mici ai mîinii copilului.
Folosiți pentru copiii de vîrstă mică creioane groase și rotunde, ce lasă cu ușurință urme pe foaie, iar pentru
cei de vîrstă preșcolară creioane cu o grosime de 7-8 mm, cu o lungime de 155-170 mm și cu vîrf rotunjit.
Pixurile și creioanele mai subțiri de 7 mm îl fac pe copil să apese cu putere și, astfel, îl obosesc, iar cele prea
groase vor luneca din mînă și vor complica mișcările lente de scris.
Creioanele cu muchii „taie” mîna, din aceste considerente nu se recomandă a fi utilizate de către copiii
de vîrstă mică și preșcolară.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
imaginile sînt materialele didactice cu cel mai mare impact în procesul de predare-învățare. Pentru
grupele mici veți folosi imagini predominant figurative, iar pentru cele mari – schițate ori simbolice.
Imaginea figurativă, însoțită sau nu de text, îndeplinește mai multe funcții:
– transmite informația;
– clarifică informația (îi permite copilului să emită predicții referitoare la cuvîntul scris ori să verifice
sensul cuvîntului citit);
– constituie un suport pentru text (sprijină exprimarea orală în cadrul lecturii după imagini).
Subiectele ce pot fi abordate prin intermediul imaginilor sînt numeroase și cuprind, practic, toate domeniile
de activitate/materiile de învățămînt.
Selectați imagini executate în culori reale, ce permit deslușirea clară a detaliilor.
Folosiți scheme și materiale demonstrative. Acestea vor fi executate pe hîrtie albă, cu inscripții de culoare
neagră și cu litere de tipar nu mai mici de 3 cm.
JuCăriile. La selectarea acestora țineți cont de materialul din care sînt executate; de formă, greutate,
mărime; de vopseaua, lacul cu care sînt acoperite. Materia primă din care sînt confecționate nu va
conține substanțe toxice și se va prelucra cu ușurință.
Fiecare grupă va avea propriul set de jucării.
Jucăriile pentru copiii de creșă nu vor conține elemente de mici dimensiuni și nu vor fi ușor demontabile.
Acestea vor avea minimum 3 cm în diametru.
Greutatea și mărimea jucăriei va corespunde capacităților copilului (forță, dimensiunea mînii). Aceasta
nu va avea colțuri ascuțite, ghimpi, fisuri, capete ieșite în exterior, pentru a evita rănirea copiilor. Greutatea
unei jucării pentru un copil de pînă la 3 ani nu trebuie să depășească 100 g, iar pentru un copil de 3-7 ani
– 400 g.
Dați preferință jucăriilor din masă plastică, celuloză și cauciuc, care se supun cu ușurință curățării și dez –
infectării, precum și jucărilor din lemn, care nu se fisurează în timpul prelucrării.
Jucăriile moi și de pluș se murdăresc mai repede decît celelalte și se curăță mult mai greu, de aceea nu sînt
indicate pentru copiii de pînă la 2 ani. La fel, nu se recomandă folosirea lor nici în grădinițe.
Înainte de a le da copiilor, spălați cu săpun și clătiți minuțios toate jucăriile nou-procurate, rezistente la
prelucrare.
Excludeți din uz jucăriile de pe care, în procesul spălării, se șterge vopseaua, deoarece copilul le poate pune
în gură și, în contact cu saliva, vopseaua se va dizolva.
Nu folosiți jucăriile din sala de grupă pe teren. Aveți în dotare un set special de jucării.
tabla de perete, de 0,75 x 1,5 m, trebuie amplasată la o înălțime de 0,7-0,8 m (de la latura de jos
a acesteia) de podea.
demonstrarea filmelor, a slaidurilor – în acest scop utilizați un proiector și un
ecran, care va fi agățăt pe perete la o înălțime 1-1,3 m (de la latura de jos a acestuia) de podea. Nu
se admite demonstrarea filmelor direct pe perete.
vizionarea televizorului. Pentru vizionarea emisiunilor și a filmelor pentru copii folosiți
televizoare cu diagonala de 59-69 cm. Acestea trebuie amplasate la o înălțime de 1-1,3 m. În timpul
vizionării, aranjați copiii, în funcție de înălțime, la o distanță de cel puțin 2-3 m și cel mult 5-5,5 m de ecran.
Scăunelele vor fi aranjate în 4-5 rînduri, la o distanță de 0,5- 0,6 m unul de altul.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
atenție!
Vizionarea îndelungată și fără supraveghere a emisiunilor televizate de către copii are impact negativ nu
numai asupra vederii, dar și asupra sistemului nervos, contribuind la dereglarea somnului. Reglementați
durata și periodicitatea aflării în fața micilor ecrane. De asemenea, respectați următoarele reguli:
• permiteți copiilor să vizioneze doar emisiuni și filme pentru această categorie de vîrstă;
• durata unei vizionări nu va depăși 20 min. pentru copiii de 4-5 ani și 30 min. pentru copiii de 6-7 ani;
• sursele de lumină (fie naturală, fie artificială), prezente obligatoriu, nu trebuie să bată direct în ochi;
• pe ecran nu se vor reflecta obiectele din sală.
plantele de Cameră și animalele vor fi inofensive, atît pentru copii, cît și pentru maturi,
și nepretențioase în întreținere. Amplasați acvariul, coliviile și plantele de cameră astfel încît să
nu împiedice pătrunderea luminii naturale în încăpere. Nu se admit animale de talie mare, agresive și cu
comportament imprevizibil, nici plante cu ghimpi și otrăvitoare. Înainte de a fi aduse la grădiniță, animalele
vor fi vaccinate și supuse procedurilor de igienizare. Nu se admit animale vagaboande. Animalele se selectează
ținînd cont de vîrsta copiilor și de starea lor de sănătate.
Selectați plantele de cameră ce curăță aerul de praf și bacterii, ce îmbibă substanțele dăunătoare și elimină
agenții alergeni din încăpere. În vederea menținerii curățeniei, îngrijiți animalele și plantele zilnic; cu excepția
stropitului, această procedură va fi efectuată numai de angajații grădiniței.
Pe pervazurile din sala de grupă nu amplasați plante cu frunze late, ce pot împiedica pătrunderea luminii
prin geam și, totodată, nu mai mari de 15 cm. Se recomandă să amplasați plantele de cameră pe suporturi
speciale, cu o înălțime de maximum 65-70 cm de la podea.
utilizarea instrumentelor va avea loc numai cu permisiunea adultului și sub strictă supraveghere.
În scopul profilaxiei unor traume, demonstrați inițial modul corect de mînuire a instrumentelor. Acestea
vor corespunde vîrstei copiilor, vor fi în stare de funcționare și securizante (foarfece cu vîrful teșit, ciocănaș cu partea
de lovire rotunjită). Instrumentele ascuțite și cu tăiș vor fi păstrate în cutii.
În timpul executării unor lucrări la teren – stropitul florilor, căratul nisipului, curățarea zăpezii – copiii
vor folosi instrumente în stare bună, cu mînere și conforme înălțimii lor.
Nu permiteți utilizarea de către copii a inventarului destinat maturilor. Căratul unor greutăți de 2- 2,5
kg la mici distanțe e permisă doar copiilor din grupa mare/pregătitoare.
atenție!
– Colectați materiale pentru realizarea unor lucrări, jucării numai din locuri sigure și de la familii cu
o situație sanitaro-igienică bună.
– Nu utilizați cioburi de sticlă, pomușoare otrăvitoare, surcele ascuțite sau sîrmă de mare duritate.
– Nu folosiți vopsele și lacuri pe bază de email și cleiuri pe bază de spirt.
3. Idei cu privire la utilizarea diverselor materiale2
Realizarea unor lucrări din materiale reciclabile reprezintă o ocazie minunată pentru copii de a-și dezvolta
îndemînarea și simțul creativ.
2 Mostrele de materiale didactice, care apar în acest paragraf, sînt preluate din activitățile grădiniței nr. 201 din Durlești.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Lucrările confecționate de ei pot fi utilizate la realizarea unor proiecte, la decorarea sălii de grupă, a
terenului de joc, pot fi expuse în cadrul unor expoziții sau oferite părinților cu diferite ocazii: zile de naștere,
Ziua Mamei, Crăciun sau Paște, pot servi drept jucării.
Ce poate să bucure mai mult o bunică decît un dar făcut de mîna nepotului sau nepoatei? Oricît de mic
sau oricît de stîngaci ar fi realizat, este un dar din suflet. Și e făcut cu cheltuieli minime.
sugestii!
– alocați timp suficient pentru realizarea lucrării.
– alegeți un loc potrivit: o măsuță protejată cu ziare sau cu mușama.
– Dați-le copiilor șorțulețe sau haine mai vechi, care pot fi pătate.
– conveniți împreună cu copiii ce proiect veți realiza și colectați materialele necesare.
– faceți curat imediat după terminarea lucrului.
– Încurajați copiii pe parcursul proiectului și aplaudați-i la sfîrșit, pentru a-i determina să lucreze
și data viitoare cu mult entuziasm.
Fiți cu ochii pe materialele reciclabile! Borcane mari sau mici ce nu vă mai sînt de folos, hîrtie de împachetat
de la un cadou primit recent, bucăți de stofă de la o rochie veche sînt numai cîteva exemple de lucruri pe care
le puteți utiliza în viitoarele proiecte, fără să cheltuiți vreun leu. Puteți utiliza și alte materiale din casă (atenție
la copiii mai mici de 3 ani, pentru că există riscul de a fi înghițite): fasole uscată, orez, diverse semințe, paste
făinoase de diferite forme; vată, discuri demachiante, nasturi, fire de lînă, de ață; farfurii de hîrtie de unică
folosință, suluri de hîrtie igienică, pungi de hîrtie, cutii.
Materiale ce trebuie procurate: creioane colorate, vopsele, pensule, foarfece cu vîrfuri rotunjite (pentru
copii), hîrtie colorată, lipici, scotch, perforator etc.
Majoritatea materialelor folosite în realizarea proiectelor sînt considerate sigure pentru copiii de peste 3
ani. Cu toate acestea, pentru a evita accidentele, activitatea copiilor va fi supravegheată de adulți.
atenție!
Micile proiecte create cu ajutorul minții și mînuțelor:
– stimulează imaginația și autodisciplina;
– dezvoltă coordonarea între ochi și mîini;
– consolidează încrederea de sine;
– cultivă interesul pentru explorare.
pet-urile sînt un material ieftin și accesibil. Puteți colecta și utiliza atît pet-uri de diferite culori și
mărimi, cît și dopurile și inelele de la dopurile acestora. Materialele confecționate din acest produs reciclabil
dispun de un imens potențial de dezvoltare a fanteziei și creativității, sînt polifuncționale și pot fi utilizate
începînd cu copiii din grupele mici și terminînd cu cei din grupele pregătitoare. Acestea sînt absolut
inofensive!
În grădiniță, pet-urile își găsesc utilizare în diverse scopuri: pentru sădirea unor semințe, pentru stropitori,
pentru executarea unor panouri și materiale didactice destinate, în special, educației senzoriale, dezvoltării
musculaturii fine, relaxării. Prezentăm cîteva idei de întrebuințare a acestora.
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
ACVARIU USCAT
materiale:
• căpăcele de diferite culori de la pet-uri;
• un vas din masă plastică de dimensiuni mai mari sau o cutie de carton.
Această activitate poate fi propusă
copilului și atunci cînd este indispus,
și atunci cînd este agitat, și atunci
cînd nu știe cu ce să își ocupe timpul.
acvariul uscat îi va permite să se
simtă relaxat, deoarece nu va avea în
grijă că-l va sparge sau că va pierde
vreo piesă. Totodată, acesta îi va
dezvolta percepția, atenția, memoria,
gîndirea, imaginația, creativitatea și,
desigur, musculatura fină.
cum îl puteți folosi?
1. Pentru „scăldatul” mîinilor.
Propuneți copiilor să-și
„scufunde” în el palmele sau
mîinile, pînă la coate sau chiar pînă la umăr, și să le "împletească".
2. Vărsați căpăcelele pe covor, pe masă sau pe podea. Solicitați copiii să răspundă la întrebări, executînd
mișcările corespunzătoare.
De exemplu: ce culoare au căpăcelele? ce culoare au cele mai multe? cine va aduna mai repede căpăcelele
de culoare…? aranjați căpăcelele pe masă, grupîndu-le după culoare etc.
3. Propuneți copiilor să verse și să adune căpăcelele de cîteva ori. Nu-i așa că-i captivează?
4. cine are cele mai lungi mărgele (trenuțuri, cărărușe, poduri, șerpi etc.)? Copiii vor aranja pe masă/podea un
șir de căpăcele de aceeași culoare sau alternînd culorile. Veți ține cont de vîrsta lor și veți complica sarcina,
propunînd un anumit
algoritm: 3 galbene-1 roșie,
3 galbene-1 roșie ș.a.m.d.
sau 3 oranj-2 verzi-4 albe
etc.
5. Propuneți copiilor să con-struiască pir amide, porți,
garduri, cetăți, chiar și
un orășel al viitorului, res-
pecînd anumite cerințe. De exemplu: copiii vor con –
strui o piramidă, aranjînd
capacele unele peste altele
în descreștere.
3 Preluat din revista Дошкольное воспитание, nr. 4, 2003.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
HRĂNIM PUIȘORII
materiale:
• cîteva pet-uri;
• multe căpăcele de diferite
culori;
• vopsele de diferite culori,
pensulă, cuțit.
mod de realizare:
Tăiați pet-ul cu cuțitul în două,
în așa fel încît să obțineți 2 colțuri,
adică un "căpșor de puișor cu un
cioc proeminent". Faceți mai mulți
"puișori". Rugați copiii să-i vopsească
în diferite nuanțe.
Acest material va contribui la întărirea reprezentărilor copiilor despre gama de culori, la perfecționarea
abilității de aruncare în țintă, la exersarea număratului, la dezvoltarea atenției, a imaginației și musculaturii
fine.
cum îl puteți folosi?
1. Propuneți copiilor de 2-3 ani să hrănească „puișorii” cu „grăunțe” (căpăcelele), care vor fi de aceeași
culoare ca și „puișorul”.
2. Propuneți copiilor de 4-5 ani să arunce „grăunțele” (căpăcelele) în gura „puișorului” din următoarele
poziții: așezat pe covor cu picioarele întinse, stînd în genunchi. ”Puișorul” se va afla la distanța picioarelor
întinse sau la picioarele altui jucător.
3. Propuneți copiilor de 6-7 ani să arunce „grăunțele” în gura „puișorului” de la o distanță de 1 m cu o
mînă, apoi cu cealaltă. Culoarea căpăcelului nu contează.
RIGLA NUMERELOR ȘI A SUNETELOR
materiale:
• fîșii din placaj sau din carton gros cu dimensiuni de 35 x 8 cm;
• un set de căpăcele pe care sînt aplicate cifre de la 0 la 10; de la 10 la 20; de la 10 la 100 (din 10 în 10)
pentru rigla numerelor;
• un set de căpăcele de culoare roșie și albastră pe care sînt aplicate litere: pe cele roșii – vocale, pe cele
albastre – consoane;
• perforator.
mod de realizare:
În fîșiile de placaj se perforează 5 găuri, de-a lungul, la distanțe egale. Pot fi confecționate 2 feluri de
rigle. Varianta I – în găuri se introduc „gîturile” de pet-uri, care se fixează din partea posterioară (să-i permită
copilului să sucească și să răsucească cu ușurință căpăcelele) și varianta II – în găuri se introduc căpăcele.
Acest material didactic este destinat copiilor de 5-7 ani și poate fi utilizat la realizarea obiectivelor din:
– aria curriculară știință : formarea noțiunilor matematice elementare, exersarea număratului ordinal și
cardinal, a număratului în ordine crescătoare și descrescătoare în limita 20, întărirea deprinderii de a
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
număra din 2 în 2, cu numere pare și impare, din zece în zece etc.;
– aria curriculară Limbă și comunicare : exersarea deprinderii de analiză sonoră a cuvintelor, determinarea
primului sau a ultimului sunet, familiarizarea cu sunetul etc.
BRĂDUȚI
materiale:
• 10-12 pet-uri de o singură culoare;
• un băț/o bară din lemn cu diametrul de 2 cm și lungimea de 70 cm;
• foarfece, cuțit, plastilină.
mod de realizare:
ce veți face dvs.? Tăiați toate
pet-urile cu cuțitul în două părți la
distanțe diferite de gît. În centrul
fundului unui pet faceți o gaură
pentru băț. Introduceți bățul –
tulpina– în gaură și fixați-l pe partea
posterioară cu plastilină, pentru a-i
reda construcției stabilitate.
ce vor face copiii? Vor tăia pereții
pet-ului, pînă la gît, în fîșii de 0,5
cm și le îndoaie. Vor asambla toate
detaliile brăduțului, pregătite în acest
mod, pe tulpină. Atenție la forma
bradului! În partea de jos copiii vor
amplasa crengile cele mai lungi, iar pe măsură ce se vor apropia de vîrf – tot mai scurte. Vîrful bradului va fi
fixat cu plastilină. Se vor confecționa brăduți de diferite culori. La capătul crengilor pot fi înfipte bucăți mici de
material spongios, pentru a obține brazi încărcați de zăpadă.
În același mod pot fi confecționați și copaci foioși. În acest caz, pereții pet-urilor vor fi tăiați în fîșii de 4 cm,
dîndu-le formă de frunză. La asamblare, în partea de jos, se va lăsa mai mult loc fără frunze, pentru tulpină.
La ce-i puteți utiliza?
Ca element de decor în teatrul de masă sau al unor construcții mai mari executate de copii atît în sala
de grupă, cît și afară, pe zăpadă sau nisip; la amenajarea spațiului în timpul jocurilor de creație; la însușirea
noțiunilor matematice elementare.
Din părțile de pet-uri rămase, propuneți-le copiilor să confecționeze o floare pufoasă, tăind pereții în fîșii,
îndoindu-le spre exterior și suprapunîndu-le. Puteți folosi floarea ca decorațiune pentru pomul de Crăciun.
POIENIȚĂ CU FLORI
materiale:
• o bucată de placaj/scîndură de formă pătrată, ovală sau rotundă, cu dimensiunea de 50 x 60 cm;
• un material dens (stofă, peliculă, tapete, dermatină) de culoare verde;
• pet-uri transparente;
• foarfece.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
mod de realizare:
Luați o bucată de placaj, înfășurați-o în material
dens de culoare verde. Confecționați florile, decupînd
de la pet-uri partea de sus cu tot cu dop. Efectuați cîteva
tăieturi înspre dop. Colțurile se rotunjesc și se îndreaptă
în sus – astfel se obțin petalele. Vopsiti florile în diferite
culori cu vopsea în ulei. Fixați florile de panou cu cîteva
cuie mici. Panoul e gata!
cum îl utilizați?
E destinat în special copiilor de vîrstă mică la executarea
de sarcini orientate spre dezvoltarea senzorială, la însușirea
culorilor și a mărimii (florile pot fi roșii, galbene, albastre,
mari și mici), la dezvoltarea musculaturii mici a mîinii (în procesul de sucire și răsucire a dopurilor). E simplu
de confecționat și destul de mobil în utilizare. Poate fi amplasat în orice loc al sălii: pe masă, pe șevalet, pe
ușă, pe partea dorsală a mobilierului etc. Esențial e să fie pus la nivelul ochilor copiilor.
Pentru copiii mici puteți folosi și carton, cleștișoare multicolore, care, de asemenea, contribuie la dezvoltarea
senzorială și a musculaturii fine a mînii.
plă Cuța Cu șuruburi – contribuie la dezvoltarea creativității
copiilor, la exersarea operațiilor gîndirii, la formarea acțiunilor mentale. Copiii
învață să se orienteze într-un plan și își dezvoltă musculatura fină a mînii.
materiale:
• o bucată de placaj cu dimensiunea de 120 x 120 mm;
• șuruburi (16, 25, 36 de unități);
• un șiret cu lungimea de 1 m sau elastic de diferite culori și mărimi;
• modele de scheme;
• perforator electric.
mod de realizare:
În bucata de placaj, cu ajutorul perforatorului, la distanțe egale, se fac găuri (16, 25, 36). În ele se răsucesc
șuruburi și suportul e gata. Inițial copiilor li se prezintă placa, schemele și modul de utilizare a acestora, iar
apoi li se propune să realizeze diverse modele fără a mai
utiliza schemele.
Puteți recurge la plăci gata găurite, folosite cîndva în
alte scopuri (de la un aparat de radio de model mai vechi).
Mai puteți modifica forma plăcuței, dimensiunea și modul
de amplasare a șuruburilor.
În cazul în care nu veți avea la dispoziție astfel de
plăcuțe, puteți utiliza, în aceleași scopuri, un alt suport,
confecționat dintr-o bucată de scîndură în care veți bate
cuie cu pălărie. Și în schemele model ați putea opera
modificări.
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Modele de scheme pentru plăcuța cu cuie sau șuruburi4
CHEIȚA FERMECATĂ este un material didactic simplu de confecționat și utilizat cu plăcere de copii
în centrul aLfaBetiZ are, la codificarea și decodificarea unor cuvinte.
materiale:
• o bucată de carton;
• hîrtie albă;
• lipici, foarfece, bandă adezivă.
mod de realizare:
Desenați o cheie pe bucata de carton.
Decupați-o. Propuneți copiilor să coloreze, să
decoreze cheița. Aplicați pe ea o fîșie de hîrtie
ce are două șiruri – unul cu literele alfabetului
și altul cu numere. Astfel, fiecărei litere din
șirul de sus îi va corespunde un număr în
șirul de jos.
CoCa (aluatul ) este folosită pentru
activitățile de modelare. Aluatul poate fi preparat
în comun cu copiii, care vor avea posibilitatea să
învețe cum se măsoară lichidele și solidele, cum
se transformă substanțele etc.
rețete de cocă:
1. Făină – 2 pahare, sare – 1 pahar, apă – ¾ pahar, colorant alimentar.
2. Făină – 2 pahare, sare – 1 pahar, ulei – 2 linguri, apă – 1 lingură.
Amestecați toate ingredientele și obțineți un aluat, din care pot fi executate diverse figurine, animăluțe
etc.
Cutii – de la frigider, de la televizor, de la un set de creioane colorate etc. – se găsesc cu ușurință în
orice casă. Acestea pot fi de dimensiuni mari – de la obiecte electrocasnice, produse de consum etc., medii – de
la încălțăminte, bomboane etc. și mici – de la medicamente, sucuri, înghețată, parfumuri, becuri etc. Ce puteți
4 Preluat din revista Дошкольное воспитание, nr. 3, 1999.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
face cu aceste ambalaje după ce obiectele achiziționate își
găsesc locul în casă și în viața noastră? V-ați gîndit că le
puteți prelungi viața în activitățile cu copii? Cum? Puneți
mîna pe foarfece, sfoară, pensule, culori, hîrtie și… multă
creativitate și răbdare!
idei de utilizare:
LĂDIȚA FERMECATĂ
Luați o cutie de dimensiuni mari. În cadrul unei
activități, le veți sugera copiilor că o pot folosi pentru
păstrarea materialelor reciclabile colectate: bețișoare de
înghețată, învelitori de la bomboane, pahare și farfurii
de unică folosință, mărgele, bucățele de stofă, aplicații
de la hăinuțe, nasturi, șireturi etc.
Pentru a-i da un aspect de „magie”, propuneți-le copiilor să o decoreze cu hîrtie de la buchetele de flori,
siluete decupate din staniol, învelitori de la bomboane, fundițe, mărgele. Totodată, în interiorul cutiei, ați
putea plasa cîteva cutii mici, care, de asemene, vor fi decorate și în care veți păstra, sortat pe categorii, nasturi,
pietricele, mărgele, dopuri, căpăcele de la pet-uri etc.
Conținutul cutiei se va folosi la realizarea unor lucrări, la ornarea unor rame, obiecte ce vor fi dăruite cu
diferite ocazii copiilor, părinților, la crearea unor proiecte/machete: curtea țărănească, fundul mării, Livada,
Strada etc.
LĂDIȚA CU COMORI
Este o alternativă a lădiței fermecate , dar cu posibilități de utilizare mai variate. În acest scop, puteți folosi
o cutie din plastic – de la înghețată etc., sau o cutie din carton, care va fi decorată de către copii. Lădița poate
avea diferite utilizări: fie că ascunde un obiect-surpriză, pe care copiii îl vor descoperi prin diferite întrebări,
fie un răvaș etc. Ca să capete de fiecare dată o notă distinctivă, puteți ascunde în ea un obiect destinat numai
pentru activitatea respectivă: lacăte colorate, „lanțuri” (ghirlande) din hîrtie colorată, funde de la cadouri ori
de la buchete de flori, un animăluț ce are rol de paznic al cutiei etc.
Lădița poate îndeplini din cînd în cînd și funcția de „săculeț”. În acest caz, se va decupa o gaură într-unul
din pereți, atît cît să poată intra mîna unui copil. În lădița-săculeț se pot plasa mai multe obiecte ce trebuie
recunoscute prin pipăit: figuri geometrice, jucării mici, legume, fructe, diferite texturi etc.
În cazul texturilor, puteți folosi 2 variante de joc:
• Varianta I, mai ușoară, constă în a plasa în interiorul cutiei o bucată de material. Copilul introduce
mîna, pipăie materialul, își retrage mîna și, tot prin pipăire, alege materialul identic dintre bucățile
de pe masă (2-10 la număr). Cei mici vor avea de ales, inițial, între 2 bucăți. Pe parcurs, se adaugă și
altele.
• Varianta II este indicată doar pentru copii mai mari. Copilul introduce mîna în cutie și descrie materialul,
cum îl simte: moale, pufos, aspru etc., iar colegii trebuie să ghicească ce e: lînă, pînză de sac, catifea
etc.
În ambele cazuri, copiii vor fi familiarizați cu denumirea unor țesături și cu descifrarea senzațiilor
tactile.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
CASĂ
Aveți nevoie de o cutie din carton mare – de la un
televizor, o mașină de spălat etc. Cu cît este mai mare,
cu atît e mai bine. Acoperișul casei va fi confecționat
din părțile de la fundul cutiei, care vor fi prinse între ele
cu bandă adezivă sau sîrmă. Drept podea va servi chiar
podeaua încăperii.
Pe pereții cutiei se vor aplica bucăți de hîrtie albă,
de tapet. Decupați cu acuratețe geamurile și îndoiți
„obloanele”. În același mod executați și ușa. Căsuța este
aproape gata. Copiilor le-a mai rămas doar s-o decoreze,
cu ajutorul pensulelor și a acuarelelor, după bunul lor
plac. Puteți utiliza la decorarea casei și imagini decupate
din reviste pentru copii.
Casa poate fi folosită în jocurile de creație ale copiilor,
ca element de decor în dramatizarea unor povești etc.
MAȘINĂ
Luați o cutie de dimensiuni medii și vopsiți-o în culori aprinse, desenați ușițele, aplicați prin părți, sau
prindeți cu un șurub și o piuliță, 4 farfurii de unică folosință (din plastic sau hîrtie) – acestea vor servi ca
roți. Decupați din staniol farurile, iar dintr-o bucată de carton – volanul și fixați-le la locul lor. Copilului îi
rămîne doar să "împodobească" cutia-mașină și să pornească în călătorie.
Cu puțină fantezie, și cutiile de dimensiuni mai mici, cum ar fi cele de la sucuri de 1-2 l, pot fi transformate,
de exemplu, în mobilier sau obiecte electrocasnice – frigider, cuptor cu microunde, mașină de spălat etc. –
pentru căsuța păpușii. Poate vă întrebați la ce bun, dacă le puteți cumpăra? Nu uitați că o jucărie confecționată
cu mîinile proprii poartă "căldura autorului", aduce satisfacție și împlinire și "valorează" mai mult decît o
jucărie cumpărată.
cum veți proceda?
Înfășurați cu staniol o cutie ori lipiți pe ea hîrtie, decupați ușița, încleiați în interior cîteva polițe și…
frigiderul e gata! Chiar și cele mai mici cutii – de la medicamente, parfumuri, sucuri de 0,2 l etc. – pot căpăta
o altă utilizare în activitățile cu copiii.
Propuneți-le să le "îmbrace" în hîrtie, să
le deseneze ori să le aplice geamuri și uși,
să le încleie roți din nasturi sau carton
și… vor obține diferite jucării: mașinuțe,
autobuze, trenulețe.
Cutiile se mai pot transforma în căsuțe
și pătuțuri pentru păpuși, în garaje pentru
mașini, în semafoare sau cuști pentru
animale. Le puteți utiliza în diverse jocurile,
în elaborarea de proiecte pe diferite teme:
Garajul de mașini, curtea bunicilor etc.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
CURTEA BUNICILOR
Este o machetă realizată în grupa mare ca finalitate a proiectului animalele domestice, derulat timp de
o săptămînă. Copiii au folosit pentru: gard – bețișoare de înghețată; autobuz , casa bunicilor, cuștile cîinilor
– cutii de la medicamente, sucuri; fîntînă – chibrituri; grajduri – paie de la sucuri și plasă de la buchetele de
flori; cărări – pietricele și fire de ață.
farfuriile de hîrtie /plasti C de uni Că folosință pot fi întrebuințate și ele la
realizarea unor lucrări interesante.
FLOAREA-SOARELUI
materiale:
• o farfurie de hîrtie;
• un tub de la prosoape de hîrtie;
• carton galben sau hîrtie galbenă;
• hîrtie verde, portocalie;
• acuarele de culoare galbenă;
• foarfece;
• pensule;
• sîrmă;
• capsator/bandă adeziva/lipici.
mod de realizare:
1. Se unge tubul cu lipici și se învelește în hîrtie
verde.
2. Se ia farfuria și se pictează în galben, se lasă la
uscat.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
3. Se desenează conturul mîinilor pe hîrtia galbenă, se decupează.
4. Se capsează decupajele de mîini sau se lipesc cu lipici/bandă adezivă pe farfuria deja uscată.
5. Se aplică bucățele de hîrtie mototolită – semințele.
6. Se decupează frunzele, în care se introduc bucățele de sîrmă (pentru a le conferi mobilitate).
SOARE
Procedura de realizare a soarelui este similară cu cea de executare a florii-soarelui.
BUFNIȚĂ
materiale:
• 3 farfurii de plastic sau hîrtie;
• hîrtie colorată în negru, roșu;
• capsator;
• lipici;
• pene.
mod de realizare:
1. Se ia o farfurie și se decupează un
fragment redînd forma capului.
2. Se ia o altă farfurie și se taie în două
– pentru aripi.
3. Se decupează ochii și nasul și se li –
pesc.
4. Se lipesc sau se capsează farfuriile între
ele după cum se vede în imagine.
5. Se lipesc penele.
6. Se lasă la uscat.
1 4 3 5 6
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
MASCĂ DE IEPURAȘ
materiale:
• 2 farfurii de plastic sau hîrtie;
• hîrtie colorată sau acuarele;
• pensule, capsator;
• lipici, elastic.
mod de realizare:
1. Se ia o farfurie și se taie în două părți egale – pentru
urechi.
2. Se decupează din cea de-a doua farfurie un segment ce
constituie cam ¼. Partea rămasă va servi drept cap.
3. Se capsează urechile la cea de-a doua farfurie.
4. Se decupează 2 găuri sau se aplică 2 cercuri pentru
ochi, nas și mustăți.
5. Se fixează elasticul.
paste făinoase – le puteți utiliza pe cele cu gaură
sau pe cele ce au o formă mai interesantă. Pentru a le reda un
aspect atrăgător, le veți colora. Cu puțină fantezie, veți reuși
să confecționați cu copiii mărgele și brățări, să decorați rame
pentru fotografii, alte lucrări executate de copii.
COLIER/BRĂȚARĂ DIN PASTE
materiale:
• paste cu gaură;
• vopsele tempera;
• pensulă;
• fir de lînă, ață mai groasă sau rafie.
mod de realizare:
1. Se pictează pastele în diferite culori și se lasă la
uscat.
2. După ce se usucă, pastele sînt înșirate pe firul de lînă
sau rafie.
3. Se leagă capetele firului, pentru a forma un colier.
Pentru copii mai mici , care nu știu să picteze prea bine,
se recomandă să puneți pastele într-o cutie cu capac și să
turnați deasupra lor o picătură de vopsea tempera. Închideți
cutia și lăsați copilul să agite pastele pînă acestea se îmbibă
de culoare. Astfel veți obține paste foarte frumos și uniform
colorate.
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
RAMĂ PENTRU FOTOGRAFII
materiale:
• o bucată de carton gofrabil de la
o cutie;
• paste de diferite forme;
• vopsea tempera sau acuarele;
• lipici, pensulă;
• foarfece;
• o poză.
mod de realizare:
1. Dați cartonului o formă, la
dorință, care va fi cu vreo 20
cm mai mare ca poza.
2. Lipiți în centru poza.
3. Vopsiți pastele în diferite culori
și lăsați-le la uscat.
4. Lipiți pastele în spațiul de pe
marginile fotografiei, aranjîndu-le într-un anumit ornament, și lăsați să se usuce. Puteți acoperi lucrarea
cu lac.
La realizarea brățărilor și mărgelelor mai puteți utiliza floricele de porumb, care vor fi înșiruite pe ață cu
ajutorul acului.
atenție!
Folosirea acului face ca acest proiect să fie considerat periculos pentru copiii mici! E recomandat copiilor
de peste 5-6 ani. Copiii mici pot picta floricelele, acestea urmînd a fi înșiruite de adult.
Fiți creativi! Puteți înșira floricelele fără a le picta,
formînd ghirlande pe care să le puneți pe pomul
de Crăciun.
pungi din plasti C – colectați-le din
gospodărie, după ce au servit la cărarea și păstrarea
unor produse, și veți obține un material excelent
pentru executarea unor aplicații în volum.
Inițial, propuneți copiilor să le studieze, să
deslușească pe ele desene, cifre, litere, chiar și
logotipuri, să le foșnească pe săturate, să le compare
după culoare, mărime etc. Apoi, sugerați-le să
alcătuiască cîte o propoziție despre ceea ce ar fi
putut să se păstreze în aceste pachete.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Pentru a realiza aplicații în volum, veți avea nevoie de cîteva semifabricate: se iau cîteva pungi, se adună și
se răsucesc. Pentru a le păstra forma dorită, le veți lipi cu bucăți de bandă adezivă. Cu ajutorul lipiciului sau
al benzii adezive bilaterale copiii vor realiza din aceste semifabricate, pe carton colorat, diverse aplicații: melc,
omuleț de zăpadă, măr, soare etc. Propuneți-le să completeze tabloul cu alte elemente din materialele puse la
dispoziție.
hîrtii, staniol de la bomboane/CioColată – sînt colecționate cu plăcere de copii și,
în combinație cu alte materiale, pot servi la confecționarea unor lucrări destul de originale.
FLORI
materiale:
• ambalaje de la bomboane de ciocolată ori brioșe
de diferite mărimi;
• staniol de la bomboane;
• bețișoare de înghețată;
• vopsea sau carioca verde;
• hîrtie de desen;
• lipici;
• foarfece;
• șervețele de hîrtie de diferite culori;
• fulgi de nucă de cocos ori zaț de cafea.
mod de realizare:
1. Se iau ambalajele de la bomboane/brioșe, se
înmoaie în puțin lipici și se pun în fulgii de
cocos ori zaț de cafea, se scutură puțin și se lasă
la uscat.
2. Se pictează bețisorul de înghețată în verde și se
lasă la uscat.
3. Se aplică bețișoarele pe foaie la distanțe
diferite.
4. Se lipesc deasupra ambalajele de la bomboane
prelucrate, iar în mijloc – staniol ori șervețele
mototolite.
Din ambalajele de la bomboane copiii pot realiza
și alte lucrări: să decoreze rame pentru fotografii, să
decupeze aripi pentru diferite insecte, peștișori pentru
compoziția acvariu , să decoreze hainele unor personaje
din povești etc. (silueta este decupată din timp) etc.
Aceste materiale pot fi utilizate în realizarea decorului
unor scenete, la împodobirea sălii de grupă cu ocazia
unor sărbători: toamna de aur etc.
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
CAPCANĂ PENTRU VÎNT
materiale:
• 10-12 scoici de dimensiuni mici;
• un capac din plastic de la o cutie sau o bucată
de carton gofrabil de formă rotundă;
• 12 fire de ață mai scurte și unul mai lung;
• 2 pungi din polietilenă;
• foarfece, lipici, sulă.
mod de realizare:
1. Fiecare scoică se încleie de cîte un fir de ață scurtă
și se lasă la uscat.
2. În capac sau în bucata de carton, căreia i se dă
o formă rotundă, se fac 10-12 găuri.
3. Se introduc firele de ață cu scoici prin capac
ori carton, de jos în sus, și se leagă nod capătul
liber.
4. Pungile se taie în fîșii de 0,5 cm, nu pînă la capăt, și se lipesc în jurul capacului/cartonului.
5. Se mai fac 2 găuri, una în fața celeilalte, și se introduce firul de ață mai lung, de jos în sus, printr-o
gaură. Se trage firul de-a lungul capacului/cartonului și se scoate pe cealaltă gaură.
6. Se atîrnă „capcana” de creanga unui copac sau deasupra ușii. Veți auzi cîntecul vîntului.
ambalaJe de la detergent, șampon – pot fi utile în diferite situații, transformîndu-se în
stropitori, popice, vaze pentru flori, ținte de aruncat etc.
Copiii le mai pot utiliza la construirea unor machete.
CĂSUȚA MICII SIRENE
materiale:
• ambalaje de la detergenți lichizi;
• nisip, scoici, pietricele;
• o bucată de placaj;
• cuțit, carioca, foarfece;
• lipici, diferite mărunțișuri pentru decor;
• sirene și animăluțe marine.
mod de realizare:
1. Se decupează (cu cuțitul – o face educatorul) în ambalaje
orificii pentru uși, ferești.
2. Se desenează și se decorează ambalajele.
3. Se aranjează pe bucata de placaj nisipul, scoicile etc.,
imitîndu-se fundul mării.
4. Se aranjează ambalajul decorat și mica sirenă.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
ambala Je din Carton pentru ouă – pot fi utilizate în confecționarea unor animăluțe
haioase. Veți avea nevoie de foarfece, acuarele, pensule, capsator, fire de sîrmă, hîrtie colorată. Principiul de
confecționare constă în decuparea celulelor din ambalaj, vopsirea/decorarea lor sau capsarea/lipirea detaliilor
între ele. Iată cîteva exemple de lucrări realizate de copii: omizi, răcușori, pești, albine, purceluși etc.
ALBINĂ
materiale:
• un tub de la hîrtie igienică; • lipici; • un fir de sîrmă;
• vopsea galbenă și neagră; • perforator; • hîrtie de copt.
• foarfece; • 2 mărgele;
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
mod de realizare:
1. Se vopsește tubul de hîrtie în galben și se lasă la uscat.
2. După ce s-a uscat, se pictează dungi negre. Se lasă la uscat.
3. Se taie o bucată de hîrtie de copt în formă de inimă, reprezentînd aripile.
4. Se perforează în 2 locuri, pentru a introduce firul de sîrmă, reprezentînd antenele.
5. Se pun la capătul antenelor mărgelele și se îndoaie puțin firul.
6. Se lipesc ochii și aripile albinei.
În procesul de lucru, le puteți adresa copiilor diverse întrebări: ai văzut albine? cînd? ce făceau? cum se
mișcau? ai fost vreodată înțepat de o albină?
MASĂ CU SCAUN PENTRU IEPURAȘ
materiale:
• 2 tuburi de la hîrtie igienică;
• un CD scos din uz;
• șervețele de bucătărie;
• lipici, foarfece, pensulă;
• elemente de decor.
ACVARIU CU PEȘTI
materiale:
• o tavă din plastic de la tort;
• hîrtie colorată;
• foarfece, lipici.
PURCELUȘ
materiale:
• un pahar din plastic de unică folosință;
• paie de suc;
• foarfece, hîrtie colorată.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
TRENUȚ
materiale:
• cutiuțe din carton de la medicamente;
• un ou Kinder;
• guașe;
• carton colorat;
• o piesă micuță de la un joc de masă;
• lipici, foarfece.
Realizînd produse noi din materiale reciclabile, copiii învață să execute o lucrare în mai multe etape,
să aibă răbdare, să fie economi, să protejeze natura. De asemenea, ei își rafinează deprinderile motrice și își
dezvoltă expresivitatea și creativitatea.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
V. Parteneriatul educațional Maria Vrânceanu
"că nu te lasă să te gîndești numai la tine, copilul te învață cel mai bine măsura
generozității, a grijii pentru celălalt, a sacrificiului. Îți aduce aminte că poți
zîmbi în fiecare zi, că poți afla bucuria pînă și în lucrurile cele mai mărunte, că
dragostea nu se cîștigă cu bani și nici respectul cu biciul. ajutîndu-l să descopere
lumea, ajungi tu însuți să o înțelegi mai bine. Povețele pe care i le dai te ajută
să înțelegi mai bine unde ai greșit și să îndrepți ce se mai poate îndrepta.”
1. Importanța parteneriatului educațional
Tendințele actuale ale educației timpurii cer realizarea unor parteneriate constructive și eficiente între
grădiniță, familie și alți factori educaționali, în vederea socializării și pregătirii copilului către școală și viața
socială. parteneriatul educațional este una dintre cerințele-cheie ale pedagogiei contemporane, este un
concept și o atitudine. Acesta presupune:
– egalizarea șanselor de participare la o acțiune educativă comună;
– interacțiuni acceptate de toți partenerii;
– comunicare eficientă între participanți;
– colaborare (acțiune comună în care fiecare are rolul său diferit);
– cooperare (acțiune comună cu interrelații și roluri comune).
Scopul general al parteneriatului educațional este cunoașterea reciprocă a punctelor de vedere, a opțiunilor
partenerilor prin identificarea nevoilor grădiniței și ale copiilor, dar și implicarea comună în satisfacerea acestor
nevoi. Atunci cînd părinții, cadrele didactice și ceilalți membri ai comunității devin și se consideră parteneri în
educație, în jurul copiilor se formează o comuniune de suport, care poate funcționa ca un angrenaj bine pus
la punct, astfel parteneriatele constituind o componentă esențială în organizarea și desfășurarea activităților
în unitatea de învățămînt.
Parteneriatul se bazează pe premisa că părțile interesate au un fundament comun de acțiune și un spirit
de reciprocitate care le permite să se unească. Pe educatori și pe părinți îi unește dorința de a-i susține pe
copii în dezvoltarea lor. De aceea, instituirea spiritului de reciprocitate, astfel încît eforturile depuse să aibă
semnificație pentru toți cei implicați, este percepută de ei drept o provocare. Cunoscîndu-se, partenerii se
identifică cu nevoile și aspirațiile copilului, pentru a-l sprijini, cu tact, înțelegere și dragoste, în a atinge un
scop cu finalitate pozitivă.
2. Tipuri de parteneriate
Importanța și necesitățile obiective ce impun stabilirea parteneriatelor educaționale au determinat și
tipurile acestora, al căror sumar de activități se impune a fi proiectat riguros, potrivit cu nevoile identificate,
cu scopul și obiectivele urmărite:
• parteneriate care își propun modernizarea bazei materiale și a spațiilor de învățămînt, dotarea
și diversificarea materialului didactic aferent procesului educativ – cu familia, comunitatea, agenți
economici, ONG-uri, biserica, instituții de învățămînt;
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
• parteneriate pentru cunoașterea reciprocă și buna relaționare – cu instituții culturale și de învățămînt,
cu familia, comunitatea;
• parteneriate ce vizează atenuarea problemelor copiilor cu nevoi speciale – cu asistenți sociali, instituții
de învățămînt, ONG-uri, actori comunitari, organisme naționale și internaționale abilitate;
• parteneriate profesionale – cu instituții de învățămînt din țară și de peste hotare, ONG-uri, organizații
internaționale;
• parteneriate ce vizează formarea continuă a cadrelor didactice – cu instituții de perfecționare;
• parteneriate de imagine, în scopul popularizării experiențelor pozitive ce se înscriu în sfera unui
management al imaginii – cu familia, mass-media; participări la simpozioane, conferințe locale, naționale
și internaționale etc.
Parteneriatul educațional în favoarea copilului mic se realizează între:
– instituțiile educației: familie, grădiniță, școală, comunitate, muzee, biblioteci, teatre, universități,
academii de studii, ONG-uri, precum și biserica, poliția rutieră, serviciul de pompieri etc.;
– agenți educaționali : copii, părinți, cadre didactice, psihologi, consilieri, psihopedagogi, terapeuți
ocupaționali, asistenți sociali, precum și APL, ambasade acreditate în Moldova, agenți economici
etc.;
– membri ai comunității cu influențe asupra creșterii, educării și dezvoltării copilului mic (scriitori,
poeți, pictori, artiști, muzeografi, medici, factori decizionali, reprezentanți ai poliției și ai brigăzii de
pompieri, meșteri populari, lideri ai comunității etc.).
3. Parteneriatul grădiniță-familie
3.1. Importanța, principiile și avantajele parteneriatului dintre grădiniță și familie
Experiența demonstrează că legăturile afective și comunicarea bună cu părinții, angajarea lor în diverse
acțiuni îmbunătățesc atitudinea acestora față de grădiniță sau față de orice alt tip de instituție de educație
timpurie, încurajîndu-i să se antreneze și mai mult în viața instituției, să interacționeze și mai bine cu copiii
lor. Implicați permanent părinții în activitatea grădiniței, nu numai atunci cînd apar probleme! Ei vor să fie
informați asupra politicilor educaționale ale acesteia, să cunoască scopul și obiectivele programului educativ
la care participă copilul. Pentru ca parteneriatul să fie cu adevărat eficient, nu unul formal, este important
ca părinții să fie implicați în luarea deciziilor , să devină participanți activi în planificarea, organizarea,
implementarea și evaluarea oricăror practici pozitive, să identifice, în tematica acțiunilor, informațiile oferite
despre copiii lor. Părinții și educatorii poartă, în egală măsură, răspundere pentru contribuția și efortul în
construirea unei relații de bună colaborare în beneficiul copilului. Avantajele activității în parteneriat includ
deci responsabilitatea comună în luarea deciziilor.
3.2. Cum asigurăm implicarea reală a părinților în activitățile derulate la nivelul grădiniței?
Există cel puțin 6 tipuri de implicare a familiei și comunității la nivelul grădiniței (Joyce Epstein)1:
• calitatea de părinte – sprijinirea familiei în ceea ce privește abilitățile de creștere și îngrijire a copiilor,
înțelegerea dezvoltării acestora;
• comunicarea cu familiile despre programele grădiniței și despre progresul înregistrat de copii;
1 Materialele Simpozionului Internațional Împreună pentru educație , ediția I, București, 2007.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
• voluntariat – implicarea în programe de ajutorare și suport pentru cadre didactice, copii;
• învățarea acasă – implicarea familiilor în desfășurarea unor activități de stimulare-învățare împreună
cu copiii lor, acasă, întru a asigura un continuu educațional, oferirea de recomandări privind corectarea
limbajului la copii, a tulburărilor comportamentale etc.;
• luarea deciziilor – implicarea familiilor în stabilirea unor obiective ce urmează a fi realizate pe parcursul
anului, la deciza grădiniței și la susținerea acesteia, prin intermediul asociațiilor, consiliilor, comitetelor
de părinți etc.;
• colaborarea cu comunitatea – coordonarea resurselor și serviciilor pentru familii, copii și grădiniță
cu agenți economici, instituții, alți actantți și oferirea de servicii comunității.
Îi puteți implica pe părinți în luarea deciziilor prin diverse modalități formale , care presupun o comunicare
mai oficială, cu scopuri generale, administrative, de organizare și îmbunătățire a colaborării:
• cooptarea reprezentanților părinților în Consiliul de administrație al grădiniței sau Consiliul peda –
gogic;
• consiliile părinților – în majoritatea grădinițelor, consiliile părinților sînt formate din 3 reprezentanți,
unul dintre ei fiind membru al Consiliului părintesc al grădiniței;
• grupurile de lucru – unele grădinițe folosesc expertiza părinților sau a altor membri ai comunității,
pentru a găsi soluții la problemele cu care se confruntă;
• organizarea de ședințe de consultare cu toți părinții – în cadrul acestora se iau decizii importante
pentru grupă/grădiniță (amenajarea spațiului grupei, a teritoriului aferent grădiniței, stabilirea listei
de jucării și materiale didactice pentru activitățile copiilor, inclusiv opționale; alimentația, distracțiile,
organizarea timpului liber, procurarea unor bunuri necesare în sala de grupă, discutarea scenariului unei
sărbători etc.). Părinții trebuie consultați, nu puși în fața faptului împlinit, de ex.: trebuie să dați bani
pentru …; Mîine mergem în excursie, dați-le bani copiilor ; La matineul de crăciun copilul dvs. trebuie să
aibă costumul lui… Faceți-i pe părinți parte a vieții grupei de copii, nu-i priviți doar ca pe sponsori;
• redactarea acordului între părinți și grădiniță sau a planului anual de lucru al instituției – părinții
pot avea un aport real, dacă știu ce scopuri urmărește grădinița și cum pot fi de folos; ei ar putea să vă
sugereze și activități interesante, la care să participe activ;
• organizarea de o manieră interactivă a ședințelor cu părinții – unii părinți, mai ales cei care nu
au încredere în ei înșiși și în grădiniță, manifestă reticență, punînd la îndoială faptul că temerile lor
vor fi puse în discuție și ascultate; educatorii/educatoarele trebuie să examineze mai multe moduri de
implicare, pentru a se asigura că aportul părinților este binevenit și primește răspuns.
Iată cîteva idei de eficientizare a unei ședințe cu părinții unei grupe de copii din grădiniță:
• Asigurați-vă că toți părinții au aflat de ședință – înștiințați-i personal, prin scrisori sau mesaje transmise
prin copii (dacă este posibil, prin telefon).
• Aranjați întîlnirea astfel încît să se încadreze în programul părinților.
• În debutul ședinței, invitați părinții să asiste la secvențe din activitățile copiilor, la un spectacol, un
program artistic.
• Responsabilii (președinte, secretar etc.) de organizarea și moderarea ședințelor vor fi numiți prin rotație,
pentru ca acestea să nu fie dominate de un singur părinte/grup de părinți.
• Aflați care sînt preocupările părinților și alocați timp pentru chestiunile pe care doresc să le aducă în
discuție.
• T ransformați ședințele în experiențe pozitive. De ex., rugați-i pe părinți să vă povestească despre ta –
lentele, interesele copilului lor, pe care ar vrea să le cunoașteți și dvs . În acest caz, părinții se vor simți
valorizați.
• Asigurați-vă că rezultatele discuțiilor din timpul ședințelor sînt ulterior comunicate și celorlalte cadre
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
didactice din instituție, conducerii acesteia.
• Aveți grijă ca ședințele cu părinții să fie degajate, relaxante, să nu se axeze numai pe informații negative
sau cereri de bani, fără a le solicita părerea sau a decide împreună cum ar trebui cheltuiți aceștia; astfel
organizate, ședințele oferă ocazia de a interacționa, de a discuta și a se pune de acord asupra programului
și progreselor copilului, de a iniția schimbări în derularea unor proiecte etc.
Cele mai eficiente modalități de implicare a părinților în activitatea grădiniței sînt însă cele informa –
le, deoarece îi determină să se simtă valorizați și utili, parte activă și importantă a vieții instituției. Acestea
presupun o comunicare mai familiară și permit împărtășirea ideilor, luarea deciziilor într-o atmosferă mai
relaxantă, mai caldă, mai plăcută. Menționăm următoarele practici:
– activități culturale – vizionări de spectacole (de teatru, de circ) și filme, vizite la muzee etc.;
– vizite, plimbări, excursii, drumeții – de regulă, părinții se implică în organizarea și sponsorizarea
acestora, în asigurarea siguranței copiilor;
– analiza permanentă a portofoliilor, a rezultatelor activității copiilor, expoziții cu lucrări ale copiilor
(desene, aplicații, postere, cărți, modelaj, construcții, broderii, obiecte de meșteșugărit etc.) pe diverse
teme de studiu: Vine, vine Moș crăciun; Mamă, astăzi este ziua ta; Încondeiem ouă; Ziua europei sau
1 iunie – asigură accesul părinților la traiectoria evoluției deprinderilor artistico-plastice, practice și
cognitive ale copiilor; pot fi organizate vernisaje ale unui/mai multor copii-„pictori”, ale unei fami –
lii – dinastii de pictori/sculptori/meșteri populari, expoziții comune de lucrări ale copiilor și părinților
etc.
– serbări – zile de naștere ale copiilor, Ziua grădiniței, Ziua Mamei, Mărțișorul, Crăciunul și Anul Nou
etc. sau spectacole cu prilejul aniversărilor unor poeți, scriitori erc.;
– concursuri – reprezintă o modalitate eficientă prin intermediul căreia părinții împărtășesc cu copiii
emoții, trăiri cu puternică încărcătură afectivă, sînt un bun prilej de a exersa deprinderi de comportare
civilizată, dar și de a genera trăiri emoționale intense legate de prezența invitaților – membri ai familiei
sărbătoritului;
– activități și distracții sportive, drumeții, excursii în comun copii-părinți-educator/educatoare-alți
angajați ai instituției etc.;
– Ziua tăticilor, Ziua bunicilor – manifestări interactive în cadrul cărora tandemul „tată-copil”, respec –
tiv, „bunic(bunică)-copil” desfășoară, în concurență cu alte tandemuri, diverse acțiuni (de ex., salate
de fructe, tarte decorate, aranjamente florale, concurs de cîntece etc.);
– Zilele ușilor deschise sau Zilele de evaluare – acestea au darul de a dezvolta la părinți sentimentul
apartenenței la program, de a-i familiariza cu modul de desfășurare al unor activități zilnice, de a-i
ajuta în derularea unor demersuri de extindere și exersare a procesului de învățare acasă;
– mesaje scrise – metoda respectivă este utilizată, de regulă, în cazul părinților care, din varii motive,
vin mai rar la grădiniță. Prin intermediul mesajelor, le puteți aduce la cunoștință unele realizări ale
copilului, le puteți adresa mulțumiri pentru implicare activă în derularea unui proiect sau a unui alt
demers. Și părinții pot recurge la acest mijloc de comunicare cu educatorul/educatoarea (privind pro –
priile observații asupra copilului etc.);
– reamenajarea spațiului de joc, confecționarea de jucării și materiale didactice, elaborarea de pliante
informaționale;
– jurnalul/revista grupei – părinții pot contribui la realizarea unor fotografii, redactarea unor descrieri,
impresii legate de activitățile grupei;
– participarea părinților în calitate de experți-voluntari în cadrul activităților organizate în grupă, pentru
a le vorbi copiilor despre meseria pe care o profesează sau pentru a le citi, a le spune povești, a se juca
cu ei, a-i învăța să confecționeze ceva etc.
0 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Toate aceste activități sînt deosebit de importante în educarea copiilor. Antrenînd părinții în pregătirea
și desfășurarea lor, ei se simt puși în valoare, talentele și cunoștințele lor fiind fructificate, iar munca educa –
torului/educatoarei – substanțial diminuată. Urmărindu-și copilul în variate situații de interacțiune zilnică,
părinții au posibilitatea să cunoască mai bine dificultățile de integrare a acestuia în colectivul grupei sau în
programul grădiniței.
3.3. Strategii de lucru cu familia în vederea implicării ei în intervenția timpurie
Dacă doriți să ÎMPĂRTĂȘIȚI INFORMAȚII:
• amenajați, la intrarea în sala de grupă/cabinetul medical, un panou – În atenția părinților! , afișați
anunțurile importante; orarul grupei; calendarul activităților săptămînale și zilnice; mesajele pentru
părinți, inclusiv mulțumiri pentru participare în viața grupei și a instituției; poeziile, cîntecele învățate
de copii sau care trebuie învățate; liste cu materiale necesare; recomandări despre cărțile sau jucăriile
potrivite vîrstei; instrucțiuni pentru voluntari etc.;
• încurajați adeziunea unor familii sau membri ai familiilor (tați, bunici, frați, surori) la program (prin
formule de genul Bun venit!, Vă mulțumim pentru participare! etc., scrise pe un poster, pe avizele
informaționale etc.);
• aveți în permanență un bloc de foi de dimensiuni mari, expuse într-un loc vizibil, pe care părinții să-și
poată scrie comentariile etc.;
• diseminați, inclusiv prin intermediul mass-media, informații despre ședințele de consiliu ale unității,
prezentările și politicile acesteia, programele și proiectele realizate și încurajați feedback-ul;
• înștiințați sistematic familia despre progresul copilului, întîlnirile cu elevii din clasele primare,
modalitățile de participare a părinților în activitățile copilului, disciplina copiilor, procedura de impli –
care a părinților în acțiuni de voluntariat sau în conducerea unității etc.;
• realizați chestionare în rîndul părinților, pentru a le evalua necesitățile și a avea feedback-ul lor.
Dacă doriți să CREAȚI PRIETENII între familii sau să le oferiți părinților prilejul de a discuta,
de a face schimb de experiență într-un cadru neformal:
• organizați o întîlnire la o cafea, un picnic, o călătorie/excursie, vizionări comune de spectacole, filme
etc.;
• asociați fiecare "familie nouă" cu o familie cu experiență;
• invitați părinții să asiste la unele dintre activitățile practice ale grupei (pictură cu praf de budincă,
cremă de ras, pastă de dinți; cu mîinile, tălpile, nasurile etc.), astfel ei vor avea ocazia să ia cunoștință,
să experimenteze și să exerseze anumite tehnici de desen, pictură etc.;
• invitați periodic frații și surorile copiilor;
• creați grupuri de sprijin pentru familiile care au copii cu nevoi speciale sau în situații de risc – părinții
ar putea organiza colecte de haine, jucării, cărți, medicamente etc. și excursii comune, vizite la teatru,
muzee, plimbări în parcuri de distracție; ar putea acorda ajutor la confecționarea costumului pentru
serbare/spectacol, ar putea veni cu diverse sfaturi etc.
Dacă doriți să-i MOTIVAȚI PE PĂRINȚI SĂ SE IMPLICE realmente în activități:
• organizați mai des Ziua ușilor deschise . Invitați-i să viziteze sala de grupă, explicați-le programul,
răspundeți la întrebări, implicați-i în activitatea copiilor;
• antrenați părinții/bunicii ca voluntari în activitățile grupei, explicați-le ce opțiuni de participare au:
– decorarea sălii pentru sărbătoare, pregărirea costumelor și a atributelor pentru spectacol;
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
– confecționarea de materiale didactice și jucării pentru activitățile grupei;
– citirea/povestirea unor basme, legende;
– participarea la viața artistică și sportivă a grupei (ansamblu folcloric copii-părinți-cadre didactice;
șah, badminton, karate etc.);
– realizarea în comun cu copiii a unor lucrări artistice; prezentare a hobby-urilor sau a intereselor
personale: interpretare la un instrument muzical, pictură, modelare, țesut, brodat, croșetat, lemnărie,
împletit din lozie etc.;
• implicați părinții/bunicii în calitate de experți în dezbaterea unor probleme privind dezvoltarea copiilor:
dacă părintele este psiholog, asistent social, medic sau jurist ar putea pregăti comunicări pe subiecte
de interes pentru alți părinți;
• împărtășiți periodic informații despre progresele copiilor;
• familiarizați-i cu programul și activitățile din instituție: o zi la grădiniță sau Ziua grădiniței (prezentarea
orarului zilnic al copilului în grădiniță, a unei activități deschise);
• elaborați rapoarte privind utilizarea portofoliului copilului, necesitatea achiziționării unor rechizite,
gestionarea banilor colectați etc.;
• găsiți modalități de a-i interesa pe părinții care nu vor sau care, din diverse motive, nu pot să ia parte
la activitățile grupei. De ex., părinții pot: repara hăinuțele unei păpuși, confecționa/repara jucăriile,
atributele de joc; crea obiecte din lemn; colecta lucruri uzate sau reciclabile pentru activitățile de știință,
artă plastică, matematică etc.; înfrumuseța sala pentru o sărbătoare; vopsi gardul etc. Alcătuiți lista
lucrurilor pe care le pot colecta;
• discutați cu tații și bunicii despre importanța implicării lor în creșterea și dezvoltarea copiilor, în
activitățile grădiniței;
• planificați întilniri periodice (cel puțin lunare) ca mod de a împărtăși informații despre copil. La
organizarea acestora aveți în vedere cîteva aspecte:
– țineți cont de programul părinților atunci cînd programați o ședință;
– selectați desene, lucrări practice, fișe de lucru cu rezultatele activității intelectuale a copiilor. Părinții
vor să știe cu ce se ocupă copiii lor la grădiniță;
– începeți prin a le explica ce se va discuta în cadrul ședinței și de cît timp dispuneți;
– cereți părinților să-și expună propriile percepții și observații privind copilul lor, ulterior prezentați-
le pe ale dvs.;
– referiți-vă la o activitate pe care copilul a îndeplinit-o bine: părinții se bucură pentru orice realizare
a acestuia;
– descrieți ceea ce face copilul, nu etichetați și nu judecați comportamentul acestuia;
– informațiile pe care le puteți împărtăși părinților trebuie să includă: reacțiile copilului; interesele și
prieteniile lui, traiectul de dezvoltare în toate domeniile: limbaj, socio-emoțional, cognitiv, motor,
autoservire etc.;
– solicitați părinții să prezinte punctele tari ale copilului și modul în care acesta învață;
– răspundeți cu sensibilitate la întrebările și preocupările părinților. Ajutați-i să înțeleagă programul
grădiniței și dezvoltarea copilului;
– încheiați discuția pe o notă pozitivă, vorbind despre o activitate pe care copilul o îndeplinește bine;
• realizați sondaje în rîndul părinților, pentru a determina nevoile acestora, interveniți pe lîngă condu –
cerea instituției să faciliteze satisfacerea nevoilor respective, aduceți la cunoștința părinților resursele
comunității – unde și cui se pot adresa pentru soluționarea unor probleme etc.;
• sugerați echipei manageriale a grădiniței să transmită familiilor mesaje pozitive despre copii și mulțumiri
pentru educarea lor etc.
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Dacă doriți să ADUNAȚI FONDURI pentru grădiniță, să îmbunătățiți baza material-
didactică:
• organizați tombole de 1 martie, de Crăciun etc. Părinții pot dona obiecte, dulciuri, jucării, cărți etc., pe
care Comitetul părintesc le-ar pune în vînzare contra unor sume modeste, cu care însă se vor procura
o parte din materialele necesare activităților cu copiii;
• cu ocazia vizitării grădiniței de către reprezentanți ai comunității, părinți, delegații străine, participanții
unui simpozion/unei conferințe etc., organizați expoziții cu vînzare ale lucrărilor "micilor artiști" (pic –
turi, postere, colaje; obiecte din lozie, croșetate, brodate etc.);
• organizați în comunitate colecte de jucării, cărți, materiale didactice etc., prin afișarea, cu aprobarea
autorităților publice locale, de avize/postere în locurile publice – Primărie, punctul medical, magazine,
transport etc.;
• solicitați finanțare, prin elaborarea și depunerea de proiecte, de la agenți economici, ONG-uri, alte
organizații (Fondul de Investiții Sociale din Moldova, Agenda locală, IREX Program de Dezvoltare
comunitară , ambasadele acreditate în Republica Moldova etc.).
3.4. Educația părinților
„…Învățînd să-și dezvolte abilitățile parentale, părinții pot contribui mai mult
la îmbunătățirea stării de sănătate și a educației copilului, căpătînd, în același
timp, încredere în ei înșiși și stimă de sine.”
(Politica europeană pentru educația părinților2)
O abordare sistemică a problemelor cu care se confruntă astăzi educația în lume nu poate trece cu vederea
o componentă care, prin influențele ei directe și indirecte, are efecte pe termen lung și cu rol hotărîtor asupra
evoluției copiilor. Această componentă asupra căreia se apleacă din ce în ce mai mult factorii de decizie din
domeniul educației din numeroase sisteme de învățămînt este educația părinților sau educația parentală, care
înseamnă:
– informare și formare a părinților pentru educarea copilului;
– studiu al dezvoltării acestuia;
– evaluare și autoevaluare privind creșterea, dezvoltarea și educarea copilului.
3.4.1 . Argumente pentru necesitatea educației parentale
1. Numeroase cercetări din ultimele decenii subliniază importanța pe care o are dezvoltarea copiilor în
primii 3 ani de viață în contextul devenirii lor. Acestea vin să întărească nu doar necesitatea acordării
unei atenții mai mari educației timpurii, dar și educației părinților.
2. Experiența pozitivă acumulată în cei peste 10 ani de activitate de Centrele de Resurse pentru Părinți,
create în cadrul grădinițelor-pilot care au implementat Proiectul educație timpurie individualizată
(PETI), UNICEF-CNETIF, proiectele-pilot ale UNICEF ( Părinți mai buni) și UNESCO au
demonstrat eficiența informării și educației părinților cu copii mici pentru intervenția timpurie.
3. Cunoștințele, atitudinile și practicile parentale, identificate de cadrele didactie care au desfășurat
activități în Centrele de Resurse pentru Părinți, precum și studiile întreprinse de UNICEF, 2002-2003
2 cooperarea și educația în u niunea e uropeană , Raport al Comisiei Europene, 2000.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
și 2008-2009, cu genericul Dezvoltarea copilului de 0-7 ani , sînt lacunare, perimate și determină direct
dezvoltarea precară a copilului. Unele dintre ele prescriu un parcurs dăunător sau chiar fatal pentru
copii.
Problemele privind cunoștințele, atitudinile și practicile parentale existente conturează un tablou clar al
preocupării imperative pentru educația părinților copiilor mici.
3.4.2. Centrele de Resurse, Informare și Educare a Părinților
Fiecare grădiniță și centru comuntar poate crea în incinta sa un Centru de resurse, informare și educare
a părinților (Criep), care să contribuie la eficientizarea educației parentale prin proiectarea și organizarea
unor activități pentru familii și comunitate.
Misiunea CRIEP:
• oferirea de servicii de educație parentală, definite ca programe pentru părinți, cu scopul de a susține
interesul privind creșterea și dezvoltarea sănătoasă a copilului;
• formarea, dezvoltarea și extinderea competențelor parentale.
CRIEP au ca funcție principală asigurarea accesului părinților la informații de calitate, pertinente și utile
activităților zilnice de îngrijire, creștere și educare a copiilor. Ele contribuie la îmbunătățirea capacității părinților
de a-și asuma rolul major în creșterea propriilor copii și la formarea încrederii în forțele proprii, prin organiza –
rea unor cursuri, prin promovarea, inițierea și dezvoltarea comunicării, cooperării și colaborării între părinți,
cadre didactice, personalul de îngrijire, autoritățile locale, alți actori comunitari.
CRIEP este un spațiu pregătit să asigure un mediu propice comunicării optime și pozitive dintre profesioniști
și părinți.
CRIEP poate fi organizat într-o încăpere aparte; în cadrul Centrului metodic al grădiniței; în lipsa
spațiilor disponibile – într-un hol special amenajat sau în sala de activități pentru copii. Ca spațiu, el
trebuie să îndeplinească toate condițiile pe care le impune mediul educațional: să reprezinte un mesaj
indirect către comunicarea cu familia. De aceea, trebuie să fie dotat cu mobilier plăcut și funcțional
(canapea, fotolii, mese și scaune, rafturi pentru cărți etc.), care să ofere confort și să predispună la
discuții deschise.
Cine organizează : cadrele manageriale, cadrele
didactice și metodiștii din instituțiile de educație
timpurie și centre comunitare.
Obiective urmărite:
• realizează acțiuni de parteneriat și colaborare,
oferă cadrul unui schimb de experiență între
părinți;
• creează un mediu formal în care părinții să-și
consolideze competențele parentale, să-și extindă
cunoștințele despre copil și să înțeleagă nevoile de
educație și dezvoltare ale acestuia, să-și exprime
îngrijorările și speranțele vizavi de copil;
• furnizează informații părinților cu privire la
dezvoltarea fizică și psihică a copilului lor, dar
și cu privire la problemele generale legate de
îngrijirea și dezvoltarea copiilor mici;
• creează un climat deschis de discuții și de preocu –
4 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
pare pentru îngrijirea și dezvoltarea copiilor; asigură legătura educației din familie cu cea planificată
și organizată de unitatea educativă, una continuînd-o pe cealaltă, în beneficiul copiilor;
• oferă posibilități de sprijinire a unor forme de voluntariat care să completeze și să optimizeze acti –
vitatea din instituția educațională;
• stimulează interesul părinților pentru colaborarea cu cei ce realizează programe de educație pentru
copiii lor, cu întreg colectivul din unitatea de educație și îngrijire;
• elaborează și diseminează materiale didactice pentru educația copiilor (caiete de lucru, scheme,
fișe pentru lucrul individual), pentru părinți și cadre didactice, pentru informarea opiniei publice
(postere, pliante, manuale, ghiduri etc.).
Ce va avea:
• o mică bibliotecă cu cărți și broșuri despre educația, sănătatea și protecția, creșterea și dezvoltarea
copilului, postere, fluturași informaționali etc.;
• cartea de vizită și/sau pliantul grădiniței/CRIEP;
• fișe de evaluare a copiilor, lucrări practice și artistice executate de copii, alte materiale;
• un dosar cu sugestiile părinților;
• programul de desfășurare a activităților CRIEP pe o perioadă de cel puțin 3 luni, precum și un
dosar/registru în care se va nota fiecare activitate desfășurată;
• lista voluntarilor care ajută unitatea și modalitățile de antrenare a acestora;
• aparate electronice de colectare, stocare și multiplicare a informației (computer, imprimantă, xerox
etc.), conectare la Internet etc.
Cînd activează : săptămînal, trimestrial sau lunar în activități comune, dar permanent ca centru de
informare și loc de desfășurare a activităților, de discuții individuale cu părinții sau cu grupuri mici de
părinți.
Activități desfășurate:
În cadrul CRIEP se pot organiza și susține activități de implicare, informare, educare, consiliere, orien –
tare și voluntariat al părinților. Activitățile desfășurate în scopul informării și educării părinților ar trebui să
abordeze o suită de teme care să aducă în conștiința acestora:
– importanța critică pe care o au primii 3 ani de viață a copilului pentru devenirea lui ca personalitate
și, respectiv, importanța stimulării timpurii a dezvoltării;
– importanța cunoașterii personalității propriului copil;
– aprecierea corectă a comportamentului copiilor;
– măsuri și soluții pentru diminuarea sau eradicarea comportamentelor negative;
– stabilirea unei relații pozitive între
părinți și copii etc.
conținutul activităților de educație paren –
tală trebuie să se bazeze pe abordarea integrată
a îngrijirii copilului: sănătate, nutriție, igienă,
vaccinare, prevenirea accidentelor, dezvol –
tarea cognitivă și socio-emoțională etc. De
asemenea, pentru a-și atinge scopul, aceasta
trebuie să se axeze pe formarea/consolidarea
abilităților care ajută familia să îndeplinească
una din funcțiile ei fundamentale – creșterea
copilului . De gradul și modul în care este re –
alizată această funcție depinde măsura în care
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
familia devine un cadru mai mult sau mai puțin propice dezvoltării copilului. Cercetările arată (Karl Killen)3
că părinții își pot exercita rolurile dacă posedă următoarele abilități:
• de a da prioritate satisfacerii nevoilor de bază ale copilului;
• de a oferi copilului experiențe noi, de a-l stimula cognitiv și afectiv;
• de a avea o relație empatică cu copilul;
• de a-și înfrîna propriile dureri și porniri agresive, fără a le răsfrînge în relația cu copilul;
• de a avea așteptări realiste față de copil și de a-l percepe în mod realist;
• de a susține, valoriza copilul.
Pentru a satisface nevoile de dezvoltare ale copilului, în afară de aceste abilități, este hotărîtor ca părinții
să se angajeze pozitiv în relația cu el, în învățarea și jocul lui, în tristețile și bucuriile lui.
Ar fi cazul să începeți prin a le face cunoștință părinților cu cele 10 reguli (stabilite de specialiști din
diferite domenii: medici, pedagogi, psihologi, asistenți sociali, profesori), pe care trebuie să le aibă în atenție
în educarea copilului și care le-ar trezi motivația de a fi părinți mai buni :
• să-ți iubești copilul;
• să-ți protejezi copilul;
• să fii un bun exemplu pentru copilul tău;
• să te joci cu copilul tău;
• să lucrezi cu copilul tău;
• să lași copilul să trăiască propriile experiențe de viață, chiar dacă suferă;
• să-i arăți copilului posibilitățile și limitele libertății umane;
• să-l înveți pe copil să fie ascultător;
• să aștepți de la copil numai aprecierile pe care le poate da, conform gradului de maturitate și propriei
experiențe;
• să-i oferi copilului trăiri cu valoare de amintire (călătorii, excursii, vacanțe, spectacole, serbări în familie,
manifestări sportive etc.).
Aceste reguli pot fi acroșate la vedere, pentru a bate în subconștientul părinților ori de cîte ori vor da cu
ochii de ele, urmînd a fi materializate în practici parentale pozitive.
Metodele de lucru cu părinții în educația parentală se recomandă să fie cele interactive4, care au impact mai
puternic asupra cunoștințelor, atitudinilor și practicilor parentale achiziționate (joc de rol, studiu de caz, brain –
stroming și brainwriting, elaborare de postere/reguli, lucru în grupuri mici etc.) .
Prezentăm o listă de subiecte/teme pentru planul dvs. de lucru. Acestea pot fi adaptate la contingentul de
părinți – la necesitățile lor de informare/educare, la capacitățile instituției/cadrului didactic de a organiza astfel
de activități. Lista propusă conține tematici pe care le puteți utiliza cu referire la copii din orice categorie de
vîrstă (la solicitarea părinților). Înainte de a purcede la "predare", evaluați necesitățile de informare/educare ale
părinților (prin chestionare/testare, discuții libere). Anunțați rezultatele administrației instituției și părinților.
Elaborați un plan comun de activitate , anual sau bianual, care să includă următoarele subiecte/teme:
1. copilăria timpurie: de ce este atît de importantă?:
a. Dezvoltarea creierului copilului mic;
b. factorii care determină dezvoltarea copilului;
c. necesități de dezvoltare și drepturi ale copilului. a bordarea integrată a dezvoltării copilului;
3 Teller, F ., Pedagogia familiei, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003.
4 Descrierea mai multor metode interactive și utilizarea acestora în lucrul cu părinții le puteți găsi și în următoarele surse:
Îngrijirea și dezvoltarea timpurie integrată: educația familiei , elaborat de CNETIF cu sprijinul UNICEF , manuscris, 2006,
precum și în educăm cu încredere. Ghidul facilitatorului , Pas cu Pas, 2010.
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
2. riscurile pentru viața, sănătatea și dezvoltarea copilului mic;
3. Dezvoltarea fizică a copilului și educarea unui mod de viață sănătos și sigur în familie:
a. organizarea activității motrice în condiții casnice;
b. activitatea fizică pe terenul de joacă. Securitatea;
c. asigurarea securității copilului. Prevenirea accidentelor și traumatismelor acasă, în stradă, în locurile
publice. a cordarea primului ajutor;
d. igiena. a limentația corectă;
4. Perioadele de criză în dezvoltarea copilului. cum se manifestă acestea și ce trebuie să facă părinții pentru
a le diminua, pentru a-și canaliza efortul spre o dezvoltare armonioasă a copilului;
5. Stimularea cognitivă a copilului;
6. jucăria în viața copilului. cerințe igienice și psihopedagogice de selectare a jucăriilor pentru diverse
categorii de vîrstă;
7. jocul în copilăria timpurie;
8. comunicarea cu copilul. Practici eficiente de comunicare în relația adult-copil, copil-copil;
9. hiperprotecția și hipoprotecția copilului: consecințe, soluții;
10. rolul taților și al bunicilor, al fraților/surorilor mai mari în dezvoltarea copilului;
11. Disciplinarea copilului. Dezvoltarea autocontrolului la copiii mici;
12. abuzul, violența și ignorarea copilului mic: consecințe, soluții. Bătaia este ruptă din rai? consecințele
negative ale pedepsei fizice. a lternative la pedeapsă;
13. computerul și televizorul în viața copilului;
14. traficul de ființe umane;
15. Prevenirea hiV/SiDa la copii etc.
3.4.3. Modalități și strategii de realizare a educației parentale prin CRIEP
Acestea pot fi cele mai variate.
Dacă doriți să INFORMAȚI părinții în diverse probleme privind îngrijirea și dezvoltarea copilului:
• acroșați (în culuare, holuri, în sala de grupă, în CRIEP) postere informaționale, pliante cu un mesaj
educativ de tipul: fiecare copil are dreptul la o familie, n u mă bate!, StoP discriminarea!;
• plasați la vedere fluturași informaționali, broșuri pe diverse teme ce țin de dezvoltarea sau îngrijirea
copilului: anxietatea la copii, copiii timizi, cartea în viața copilului, tipuri de jucării pentru diverse
vîrste, cînd, ce și cum să le citim copiilor mici, alimentația corectă a copilului, Vaccinarea etc. Părinții
pot citi aceste materiale pe loc, așezați comod într-un fotoliu, sau le pot lua acasă;
• organizați expoziții periodice cu articole, reviste, cărți pe diverse subiecte educative, la alegerea
părinților;
• organizați vizionări de filme cu subiecte educative, cu dezbaterea lor ulterioară;
• publicați un buletin informativ, o revistă pentru familie sau participați cu informații la un buletin
informativ/revistă/ziar etc.;
• realizați, inclusiv cu implicarea părinților, o bibliotecă de resurse pentru familie (donate sau îm –
prumutate): cărți, casete/discuri cu povești, scenete, cîntece etc.;
• realizați pachete de informații sau campanii de comunicare pe subiecte specifice: cartea în viața
copilului , jucați-vă cu copilul dvs.! etc.;
• traduceți materiale în limbile vorbite de familiile copiilor din instituția dvs.
Dacă doriți să EDUCAȚI părinții – să le formați cunoștințe trainice, atitudini și, ceea ce e mai
important, abilități parentale în vederea unei îngrijiri corecte și eficiente a copilului, ce-ar fi să
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
organizați:
• lectorate , mese rotunde, dezbateri – pe teme propuse de educator/educatoare sau sugerate de
părinți, cu scopul unei mai bune informări asupra problemelor ce vizează evoluția fizică, cognitivă
și socio-emoțională a copilului:
– Valoarea jocului;
– Sprijinirea copilului în a-și dezvolta o imagine de sine pozitivă;
– Bolile copilăriei;
– o zi din viața copilului tău (părinții prezintă programul zilnic al copilului);
– Bătaia este ruptă din rai?;
– copiii hiperactivi: cum lucrăm cu ei? etc.;
• ateliere de discuții/workshop – cu activități interactive pe diverse tematici, cu identificarea de
soluții pentru rezolvarea/prevenirea problemelor ce țin de îngrijirea și dezvoltarea copilului;
• zile/săptămîni speciale, dedicate anumitor probleme: SiDa în viața noastră, infecțiile respiratorii
acute, j ocul și jucăria, c um comunicăm cu copiii etc.;
• programe informațional-educative : Psihotraining-uri de comunicare pentru părinți , școala viitoa –
relor mame , clubul taților și bunicilor , clubul părinților care au copii cu aDhD (copii superactivi),
tehnici de relaxare psihologică etc.;
• întîlniri ale părinților cu specialiști din diverse domenii pe probleme de educație, îngrijire și protecție
a copiilor – cursuri de profilaxie, prevenirea HIV/SIDA și a traficului de ființe umane, drepturile
copilului, asistența copilului cu cerințe educative speciale etc.;
• întîlniri cu personalități din domeniul culturii;
• activități practice cu părinții: confecționarea unor materiale didactice pentru grupă (pentru
activitățile zilnice cu copiii, pentru serbări etc.);
• editarea unui ziar/unei reviste a grădiniței cu subiecte educative, pe care să îl/o cumpere părinții
etc., banii obținuți din vînzări fiind utilizați pentru elaborări ulterioare.
Dacă aveți nevoie să INDIVIDUALIZAȚI procesul de educație a părinților, ce-ar fi să apelați
la:
• consultații individuale – oferă posibilitatea informării individuale asupra unor probleme com –
portamentale ale copilului (semnalate de către educator/educatoare), a analizei cauzelor ce le-au
generat, a inițierii unor măsuri educative a căror eficiență este condiționată de consecvența aplicării
acestora;
• activități de consiliere (Să găsim soluții împreună ) – individuale sau de grup, zilnice, săptămînale sau
la solicitare, la venirea sau la plecarea copiilor din grădiniță – pe probleme semnalate de părinți;
• Cutiuța cu sugestii – părinții vor arunca în ea bilețele cu întrebări de interes, la care vor primi răspuns
pe aceeași cale sau prin intermediul fluturașilor informaționali pe subiectul solicitat; răspunsurile
pot fi oferite și de părinții cu experiență – în felul acesta stimulați cooperarea între părinți. cutiuța
cu sugestii poate fi utilizată în scopul informării/consultării părinților pe diverse probleme: ce tre-
buie să fac dacă nu doarme la amiază?, Să-i dau să bea ceai înainte de culcare?, cum să-l fac pe copilul
năzbîtios sa asculte? etc. La această modalitate se recurge în cazul părinților timizi sau al celor care
nu vor să se afle despre problema pe care o au, sau al tinerilor părinți. Dacă o problemă persistă,
organizați o dezbatere, un atelier de discuții cu participarea mai multor părinți.
Pentru monitorizarea și evaluarea activității CRIEP se recomandă a ține registre de evidență a acțiunilor
derulate, care cuprind descrierea detaliată a acestora (tematică, persoane implicate, perioada de desfășurare,
rezultate/impact etc.).
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Conținutul, formele și strategiile educației parentale trebuie să se adreseze, DEOPOTRIV ă, mamelor,
taților, bunicilor, fraților/surorilor – ca potențiali și primi educatori ai copilului, deoarece fiecare dintre aceștia
contribuie la îngrijirea și dezvoltarea copilului. Stereotipul conform căruia doar mama este responsabilă de
îngrijirea și educația copilului trebuie anihilat, dezrădăcinat.
3.4.4. Crearea unui mediu ospitalier, stimulativ
Majoritatea oamenilor se simt în largul lor atunci cînd oferă ajutor, cînd observațiile și opiniile lor sînt luate
în seamă, cînd reușesc să construiască relații bazate pe încredere. Așadar, un imbold pentru implicarea familiei
și a personalului îl constituie sentimentul că sînt cu adevărat membri apreciați ai echipei de intervenție
timpurie. Stabilirea unui mediu în care comunicarea directă, încrederea și respectul înfloresc reprezintă
un pas important în sprijinirea participării efective a familiei, ceea ce nu este o încercare ușoară. Sistemul
de intervenție timpurie trebuie să creeze un mediu în care orice membru al familiei care vrea să participe să
poată avea posibilitatea și mijloacele de a o face. Programele pot extinde această invitație, adresîndu-se tuturor
familiilor cu mesajul că promovează și sprijină participarea lor sub orice formă.
În relația de comunicare cu un părinte, cadrul didactic trebuie să fie:
• prietenos – este încurajator, admite contribuțiile altora, își exprimă deschis admirația și respectul,
manifestă tact;
• relaxat – comunică degajat, este calm;
• atent – știe să asculte, este interesat de ceea ce i se spune, reacționează astfel încît celălalt are convingerea
că a fost auzit;
• expresiv – realizează un contact vizual frecvent și susținut de mimică și gestică;
• impresionat – arată că înțelege problema/subiectul abordat datorită stimulilor pe care îi proiectează.
De vorbă cu părinții: tehnici/căi de a stabili relații strînse cu familiile și a dezvolta parteneriate
durabile
1. FIȚI POZITIV/Ă. Încercați să cunoașteți părinții – preocupările, munca, familia. Întîmpinați-i întot –
deauna cu blîndețe, faceți-i să se simtă la fel de bineveniți ca și copiii lor. Vorbiți despre punctele forte
ale copilului. Arătați că sînteți interesat/ă și că vreți să ajutați. Încercați să gîndiți pozitiv despre fiecare
părinte, să-i identificați calitățile pozitive, să-l ajutați să devină conștient de succesele copilului.
2. FIȚI PARTENERI. Aflați ce face familia pentru copil și care îi sînt posibilitățile. Subliniați importanța
conlucrării. Valorificați ajutorul acesteia. Armonizați punctele de vedere ale familiei cu ale dvs. și ale
altor specialiști. Decideți împreună soluții, respectînd particularitățile copilului și punctul de vedere al
părinților. Centrați-vă deciziile pe o viziune cît mai adecvată despre copil și stabiliți obiective comune
cu familia.
3. FIȚI FLEXIBIL/Ă. T ratați părinții de la egal la egal. Nu începeți prin a le prezenta propriile idei. Aflați
opinia lor și lucrați împreună asupra planurilor solicitate de la ei. Valorificați-le sugestiile. Atunci cînd
văd că sînt luați în serios, se implică mai mult în îngrijirea și dezvoltarea copiilor lor.
4. FIȚI UN BUN OBSERVATOR/O BUNĂ OBSERVATOARE. Rețineți ce spune și ce nu spune
părintele. Fiți atent/ă la tensiuni, ezitări, excitații etc.
5. ASCULTAȚI ÎN MOD ACTIV . Nu refuzați niciodată dialogul. Nu întrerupeți pentru a spune ce ați
fi făcut dvs. Fiți atent/ă, arătați că ascultați și că sînteți interesat/ă. Reflectați la ceea ce spun sau simt
părinții. Asigurați-i că preocupările și sugestiile lor sînt binevenite.
6. ÎNCEPEȚI DISCUȚIA ÎN MOMENTUL CÎND PĂRINTELE ESTE PREGĂTIT. Ajutați-l să se
simtă relaxat și confortabil. Încurajați-l să vorbească. Aflați ce-i place la copilul lui, care sînt cauzele
Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
îngrijorărilor și ce intenționează să întreprindă. Demonstrați că îi înțelegeți și îi acceptați punctul de
vedere, că acesta este foarte important.
7. PUNEȚI ÎNTREBĂRI COMPLEXE ȘI DIRECTOARE. Facilitați conversația punînd întrebări care
necesită mai mult decît un DA sau un NU. Evitați să indicați răspunsul. Cîteva întrebări directoare:
– CE FACE COPILUL ATUNCI CÎND __________________________________________ ?
– CE SIMTE COPILUL ATUNCI CÎND_________________________________________ ?
– CE FACEȚI ATUNCI CÎND _________________________________________________ ?
– CUM V ă DISCIPLINAȚI COPILUL ATUNCI CÎND_____________________________ ?
8. FACEȚI COMENTARII BINE GÎNDITE. Comentați pentru a încuraja, a îndruma cu grijă părinții
spre soluționarea problemelor. Fiți sigur/ă că folosiți un limbaj adecvat. Oferiți informații care să ex –
plice de ce se ia o decizie sau alta și de ce este nevoie de o măsură sau alta. Sintetizați mereu discuțiile,
selectați și accentuați ideile, pentru a vă face înțeles/înțeleasă.
9. RĂSPUNDEȚI LA ÎNTREBĂRI PERSONALE. Fiți deschis/ă, concis/ă, spuneți adevărul. Folosiți
referințe personale, atunci cînd este cazul și dacă nu vă jenați.
10. RELAȚIILE BUNE NECESITĂ TIMP . Lucrul cu părinții este un proces. Dezvoltarea înțelegerii și
încrederii necesită timp.
Aceste sfaturi sînt valabile și pentru alte tipuri de parteneriate, pentru orice alt actor educațional pe care
îl doriți ca partener în rezolvarea multiplelor probleme pe care le aveți la grădiniță.
3.4.5. Învățarea adulților
Pentru ca toate eforturile dvs. orientate spre EDUCAȚIA PARENTAL ă să se încununeze cu succes, este
necesar să știți și cum învață părinții/adulții – un proces care are loc total diferit de cel al copiilor.
. principiile învățării adulților
Învățarea adultului este autodirecționată: el învață ce îi trebuie. Unii sugerează temele care îi intere –
sează și prezintă informații grupului. Părinții sînt conștienți de faptul că pot deveni resurse pentru
alții și că pot conta pe ajutorul celorlalți.
Adulții se deosebesc unii de alții prin interese, priceperi/deprinderi și cultură, precum și prin stiluri
de învățare. De aceea, abordînd o problemă, faceți-i să audă, să vadă, să „pipăie” informația oferi –
tă.
Experiența adulților/părinților este o componentă valoroasă.
Adulții însușesc mai bine informația dacă li se oferă posibilitatea să soluționeze anumite probleme,
decît dacă ar asculta pasiv o lecție la tema dată.
Adulții învață cel mai bine atunci cînd sînt implicați activ, iar învățarea este empirică/experiențială.
Acestora le place să aplice imediat cunoștințele și deprinderile noi. Ei trebuie să aibă oportunitatea
de a manifesta inițiativă, de a face alegeri și a acționa.
Adulții învață cel mai bine într-un mediu confortabil și lipsit de riscuri (critici, neacceptare, ignorare,
discriminare etc.).
Activitățile în grup îi încurajează să examineze ideile și atitudinile proprii și ale celorlalți membri
privind creșterea copiilor. Descoperirea conceptelor care se deosebesc de cele în care cred le oferă
șansa să se dezvolte și să se schimbe.
Posibilitatea de a-i asculta pe ceilalți și de a învăța unul de la altul în cadrul grupului îi ajută să
înțeleagă că și alte persoane au probleme similare, care pot fi soluționate în comun.
Adulților le place să dea, să contribuie, dar și să primească. Ei ar trebui să vorbească mai mult decît
profesorii-mentorii lor.
200 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Adulții apreciază competența liderului/formatorului și le place să asimileze noi informații.
Adulții însușesc concepte complicate atunci cînd se confruntă personal cu ele, cînd reflectă și discută
despre ele. Ei au nevoie de informație pentru a fi gata să facă față situațiilor sau problemelor cu care
se confruntă. În cadrul ședințelor, "descoperind" mai multe alternative, ei vor fi mult mai pregătiți
să aleagă calea potrivită.
În ceea ce privește perfecționarea, adulții au nevoie atît de susținere, cît și de provocare.
2. Ce vor familiile să știe profesioniștii (educatorii, lucrătorii medicali, asistenții sociali, psihologii,
psihopedagogii etc.) cînd lucrează cu ele
totul e oK, chiar dacă felul meu de a fi este altfel decît al tău. f iecare dintre noi este unic.
ascultă iDeiLe noaStre, ele se bazează pe cunoștințele noastre ca expert al propriului copil.
Profesioniștii vin și pleacă din viața copilului meu, eu însă răMÎn .
toate familiile au L aturi Puternice.
am nevoie de inforMa Ție eXactă despre starea copilului meu și de timp pentru a asimila ceea ce
am auzit și am citit.
contactuL ViZuaL este mai valoros decît cuvintele.
ajută-mă să-mi înțeleg mai bine copilul, Dă-Mi Sfaturi, nu lua decizii în locul meu.
. Calitățile unui lider/formator bun
Atunci cînd lucrați cu părinții este bine să știți care sînt calitățile unui lider/formator bun. Un lider bine-
voitor și prietenos va destinde atmosfera și îi va face pe toți membrii grupului să se simtă acceptați și înțeleși.
Simțul umorului sporește gradul de destindere. Pentru a vă bucura de succes, este important să țineți cont
de propria identitate culturală și socială, precum și de impactul părerilor dvs. despre îngrijirea copiilor.
Una din calitățile de bază ale unui lider/formator bun este capacitatea de a nu-i judeca pe alții. Mem –
brii grupului ar putea spune lucruri cu care nu sînteți de acord. Totuși, dacă veți critica ideile cuiva, riscați
să pierdeți încrederea întregului grup.
Toți membrii grupului trebuie să fie siguri de imparțialitatea dvs. – de faptul că nu apreciați ideile unora
și le dezaprobați pe ale altora. Sarcina dvs. este de a facilita activitatea și implicarea tuturor membrilor.
Unul dintre lideri/formatori și-a caracterizat rolul în modul următor: „nu sînt expert. opiniile dvs. sînt
valoroase, chiar mai valoroase decît ale mele. Mă aflu aici nu pentru a-mi expune propriile păreri, ci pentru a vă
ajuta să le expuneți pe ale dvs.; nu pentru a judeca ceea ce spuneți, ci pentru a clarifica ceea ce spuneți, pe măsura
posibilităților. e u voi fi doar moderator, oferindu-le tuturor posibilitatea să spună ce simt și ce cred.”
Astfel de introduceri au ca scop „spargerea gheții”, ele prezintă o modalitate de a-i ajuta pe toți – inclusiv
pe dvs. – să se relaxeze.
4. Cîteva sugestii pentru organizarea învățării adulților
În promovarea educației parentale educatorul/educatoarea are rol de facilitator, manager,
îndrumător, avocat, antrenor, mentor, mai puțin de expert: aceasta îi va încuraja pe membrii
grupului de părinți să-și exploreze propriile resurse, nu doar să apeleze la dvs. Părinții vor accepta
că deciziile, cunoștințele și succesele grupului le aparțin cu adevărat.
acordați atenție necesităților adulților. Faceți evaluări periodice, pentru a afla ce teme să abordați,
la ce tip de întrebări să dați/să căutați răspunsuri etc.; stabiliți o agendă care să se adreseze necesităților
părinților.
organizați mai multe activități de grup: astfel le veți oferi părinților posibilitatea de a-și împărtăși
cunoștințele și observațiile, de a afla mai multe despre dezvoltarea și comportamentul copiilor și
20 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
de a-și dezvolta abilitățile parentale. Educația parentală este o experiență nu doar intelectuală, ci și
emoțională.
Pentru o învățare de succes, e nevoie să creați o atmosferă securizantă, în care părinții să nu se
teamă să pună întrebări, să-și exprime părerea și să-și împărtășească experiența. Recunoașteți și
respectați părinții ca primi educatori ai propriilor copii, apreciați succesele și realizările copilului.
oferiți-le tuturor șansa să-și expună ideile. Ajutați membrii grupului să fie atent la ceea ce spune
fiecare vorbitor și să respecte opiniile diferite de ale lor. Nu există „rețete universale” de îngrijire a
copiilor.
nu vorbiți prea mult. Cu cît mai mult încercați să canalizați discuția, cu atît mai puțin discută
și învață membrii grupului. Pe de altă parte, este bine să vorbiți pentru a asigura interacțiunea
membrilor, precum și pentru a oferi unele explicații sau pentru a relata propria experiență legată de
creșterea copiilor. Acesta este aspectul cel mai complicat al rolului de lider! Cel mai bun îndrumător
va fi experiența dvs. Aprecierea diversității include și faptul că nu întotdeauna ultimul cuvînt vă
aparține dvs.
respectați și acceptați rolurile asumate de părinții care fac parte din grup (rudă, prieten,
cunoștință), precum și identitatea socială, economică și culturală a fiecăruia. Interacțiunea cu
copiii este influențată de relațiile dintre părinți, de originea etnică, venituri, studii, gen. Datorită
acestui fapt, din grup vor face parte părinți care au adoptat stiluri foarte diferite de îngrijire a co –
piilor. Nu uitați că nu există un mod perfect de îngrijire a acestora.
nu uitați de importanța mediului. Aranjați scaunele în cerc sau în jurul unei mese, pentru ca toți
membrii grupului să-și vadă interlocutorii. Aceasta le va permite să se adreseze direct unul altuia,
să nu vă vorbească doar dvs.
pregătiți niște gustări simple și băuturi răcoritoare sau ceai, cafea – este încă o modalitate de
a le arăta părinților că sînt bineveniți. Astfel, discuția va fi una deschisă, destinsă, liberă, plăcută și
utilă.
asigurați-vă că știți ce surse de informație trebuie să folosiți. Documentați-vă (la bibliotecă sau în
Internet), pentru a o alege pe cea mai potrivită. Pregătiți informații utile – fluturași informaționali,
postere, pliante, pe care să le dați părinților.
ajutați membrii grupului să se cunoască reciproc și să afle ce vîrstă au copiii lor. Pregătiți
ecusoane pentru fiecare – îndoind în două o pagină și scriind numele și vîrsta copiilor pe ambele
părți. De asemenea, rugați membrii grupului să facă cunoștință cu vecinul, întrebîndu-l numele și
vîrsta copilului, iar apoi să-l prezinte întregului grup. Puteți repeta această procedură pe parcursul
primelor 4 sau 5 activități, pînă cînd membrii se vor cunoaște destul de bine.
explicați scopul lucrului în grup și modul de activitate. Părinții trebuie să știe că lucrul în grup le
va permite să-și împărtășească experiența – atît succesele, cît și problemele – și rolul dvs. în această
activitate.
202 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
ANEXĂ . Model de activitate interactivă cu părinții în cadrul educației parentale
Modulul STIMULAREA COGNITIVĂ A COPILULUI. PRACTICI
tema . Sîntem mici cercetători
obiective:
La finele acestei activități, participanții/părinții vor fi capabili:
• să definească noțiunea de dezvoltare cognitivă ;
• să recunoască condițiile favorabile pentru stimularea cognitivă a copilului;
• să propună/alcătuiască jocuri dezvoltative;
• să ofere sfaturi părinților pentru stimularea cognitivă a copiilor.
materiale: Fișa 1. amintiri din copilărie , Fișa 2. șapte reguli pentru a avea un copil deștept (pentru toate
grupurile)
timp: 90 min.
desfășurare:
activitatea . amintiri din copilărie
• Formați 3 grupuri. Propuneți fiecărui grup să citească textul din Fișa 1 și să completeze spațiile libere.
• Fiecare grup va prezenta varianta de text elaborată.
activitatea 2. convorbire
• Discutați:
– La ce au dus toate activitățile organizate de părinți cu acest copil?
– Ce înțelegeți prin dezvoltare cognitivă, stimulare cognitiv ă? Care sînt componentele unei dezvoltări
cognitive?
– Ce tipuri de activități, jocuri, exerciții sînt menționate în text? Specificați.
– Ce activități mai contribuie la dezvoltarea mentală a copilului? Specificați. (Puteți scrie sugestiile
părinților pe poster/flipchart.)
– Unde, în ce condiții putem organiza activități de dezvoltare cognitivă a copilului? (Sugerați-le să
concretizeze acest lucru cu ajutorul textului.)
– Care sînt condițiile favorabile pentru stimularea cognitivă a copilului?
– Care este rolul părinților în acest proces?
activitatea . Miniprelegere: c um învață copiii mici?
• Discutați: cum învață bebelușii și copiii mici ?
Bebelușul este pregătit să învețe încă de la naștere și chiar mai înainte! Învață prin interacțiuni: ca să înțe –
leagă lumea din jurul lui își folosește toate simțurile. Copilul mic învață în contextul jocului. Jocul deci nu
poate fi separat de învățare. Mai întîi, el învață despre lucrurile din afară și apoi face diferența între cine sînt
eu și ce este non-eu . Jocul cu propriul corp îl învață să se cunoască pe sine, să știe fiecare lucru și să înțeleagă
sensul acestuia.
– Cum se desfășoară învățarea? Învățarea începe în brațele mamei: atunci cînd mama face ceva ce el nu
poate face încă, fac împreună . Ex: apucă, merge.
– Care este, după părerea dvs., “motorașul” care-l face pe copil să descopere lumea din jur? ( curiozitatea,
interesul – deduceți noțiunea.)
– Cînd începe să se manifeste curiozitatea? Curiozitatea este extremă în primele 5-6 luni: dorește să știe tot.
– Dar cum se manifestă aceasta? ( Privește, se uită rapid la tot ce este în jur, îi este greu să-și fixeze atenția pe ceva
20 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
anume ).
Spre 8 luni află că lucrurile există și cînd nu se află în cîmpul lui vizual. Concluzia lui: obiectul
există permanent . Face diferența între ceea ce este cunoscut și ceea ce este nou. Ca un cercetător
adevărat, observă toate calitățile obiectelor, le experimentează și le explorează.
apoi rezolvă probleme: Găsește ursulețul ascuns sub păturică. T rage de ață și… ajunge la jucăria
mult rîvnită.
Începe să imite sunete, silabe, cuvinte, mișcări, atitudini.
– Care este forma de organizare a activității de învățare a copilului?
Bebelușii și copiii mici învață prin joc, aflînd, astfel, cele mai importante lucruri despre ei și
corpul lor, despre părinții lor, despre alți copii.
sugestie! adaptați jocul copilului la temperamentul lui. Stimularea și rezistența la mediu diferă de
la un copil la altul; diferă și stilurile de joc ale părinților cu bebelușul. fiecare bebeluș are preferin –
țele proprii de a se juca: activ, liniștit, creativ. Părinții trebuie să-l antreneze în toate tipurile de joc
(mișcare, ascultat muzică și povești, desenat, joc cu păpuși) și astfel să-i susțină dezvoltarea.
copiii mici învață calitățile obiectelor ducîndu-le la gură și probîndu-le cu gura. fiți atenți ce
obiecte are la îndemînă, va duce totul la gură!
atenție!
• Copilul se naște pregătit să învețe. Învață interacționînd cu lumea și utilizînd toate simțurile.
• Toți copiii au un impuls înnăscut de a cunoaște.
• Toate achizițiile copilului din primul an de viață îi dau un grad mare de autonomie și
independență.
important pentru părinți! Bebelușului îi place cel mai mult să se joace cu părinții lui și îi va
prefera pe ei, înainte de toate!
activitatea 4. Sfaturi utile pentru a avea un copil deștept
• Formați 4 grupuri. Propuneți fiecărui grup Fișa 2.
• Fiecare grup va face cunoștință cu sfaturile enumerate și va determina în ce situații pot fi aplicate
acestea. Ulterior, vor simula fiecare situație într-un joc de rol: educator/medic și părinte, în următoarea
consecutivitate:
grupul 1 – situații pentru sfaturile 1 și 2;
grupul 2 – situații pentru sfaturile 3 și 4;
grupul 3 – situații pentru sfaturile 5, 6 și 7;
grupul 4 – se va gîndi și va elabora sfaturi pentru alte 2 situații, care nu sînt reflectate aici.
Reflecție și evaluare:
– Ce-ați învățat azi la activitate?
– Ce emoții v-au trezit cele discutate?
– De ce este necesar să cunoașteți aceste lucruri?
– Cum v-ați simțit în rol de consilier?
– Credeți că ați fost destul de convingător?
– Cui veți transmite aceste mesaje?
– Cum veți face aceasta? În ce condiții?
204 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
fișa
AMINTIRI DIN COPILĂRIE
1) Îmi amintesc cu plăcere de copilăria mea. Mereu eram alături de părinții mei, care discutau cu mine
despre lumea care mă înconjoară. Și astfel m-au ajutat să o înțeleg și s-o îndrăgesc.
2) Cînd mergeam cu mama după cumpărături, la magazin sau la piață, ea îmi propunea: “Hai să ne jucăm.”
Și atunci, Doamne, cîte nu inventam și nu descopeream: masa este tare ca______, vînzătoarea are ochi
ca____, sau cutii cu lapte erau mai multe ca rafturi. Și acum țin minte că într-o vitrină mărgelele roșii
erau cu mult mai ______ ca cele albe. Cîte descoperiri am făcut pe atunci.
3) Dar ce făceam cînd mă vedeam în mjlocul pădurii! Totul în jurul meu era verde, multicolor, ______
și apoi iar verde. Și asta se repeta an de an, dar niciodată nu mă plictiseam în (acea) ______. Mama
și tata aveau grijă de aceasta. Mereu mă zădărau: “Ce-i asta? Ce poate fi ____? Ce mai este tot atît de
____? Unde poate ____? Adu-mi frunze _____ sau _____ lungi și scurte.” Iar într-un tîrziu, după
multă zbenguială, ne așezam pe o banchetă sau pe o ______ și mama îmi ______ cu glasul ei calm și
liniștit _______ mea preferată. După care îmi adresa un șir de ______. Și eu eram mîndru de mine
pentru că găseam _______ la toate, și mai eram și fericit pentru că mama mă ______ .
4) În fiecare an, în perioada de concediu a părinților, plecam cu întreaga familie la ______ sau la ______.
Călătoream cu _______. Deși distanța era _____, nu mă plictiseam niciodată. Întrucît părinții aveau
grijă să am tot necesarul pentru _____ timpul cu _____. Și anume: ________, ________, _______.
Pe lîngă aceasta, pe parcursul călătoriei, ochii mei ______ , iar urechile mele _____ multe _____
noi, neobișnuite. Și atunci mama inventa diferite ______. De exemplu: “Ce este mai mare ______
sau______ .”; “Numește tot ce vezi roșu.”; "Numește obiecte, ființe pe care le vezi și numele cărora
începe cu _______”; “________”; “_____________.”.
5) Cînd ajungeam la _____, după ce aranjam lucrurile cu cazarea, încercam cum este apa. Și de aici
porneau peripețiile mele. În fiecare zi tata îmi organiza distracții, dar și ______. Țin minte cînd mi-a
zis: “Azi vei fi un mic savant și-mi organiza ____ cu nisipul, cu_____ , cu plante____, și multe altele.”
Și iar mă simțeam mîndru pentru că făceam mari __________, pe care, de fapt, omenirea demult
le făcuse (dar eu nu știam de aceasta pe atunci). Și atunci tata-mi spunea că este cel mai fericit tată,
pentru că are un copil atît de ______.”
6) Uneori părinții oboseau de ________ pe care le adresam lor, dar nu mă lăsau fără _____. Știau că la
vîrsta pe care o aveam, toți copiii sînt _____, iar această calitate este motorașul dezvoltării, și nu tre –
buie ignorate _____, chiar dacă răspunsul era vizibil. Ce-i drept, nu-mi dădeau prea multe________,
mă ajutau să descoper _____ _____. Dacă era ușor de găsit, îmi adresau ei _______ , iar eu făceam
descoperirea.
7) Le mulțumesc mult părinților mei, pentru ______, _________, ________. Datorită lor, azi sînt mereu
în căutare, nu mă limitez la ______ și astfel __________.
un copil fericit al părinților săi
fișa 2
CÎTEVA SUGESTII PENTRU A AVEA UN COPIL DEȘTEPT
La naștere, creierul unui copil conține 100 de miliarde de neuroni. În primii ani de viață, creierul va
dezvolta mii de miliarde de legături între neuroni (sinapse). Dacă cel mic nu este stimulat din punct de vedere
intelectual, aceste “conexiuni” nu se mai formează. De fiecare dată cînd părinții îi arată afecțiune sau îi vorbesc,
conexiunile cerebrale se dezvoltă. În acest fel, copilul își va îmbogăți limbajul și capacitatea de gîndire.
20 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Există un set de metode prin care părinții pot stimula dezvoltarea intelectuală a celor mici5.
1. Răspundeți clar și pe un ton destins la toate întrebările pe care vi le pune cel mic, fiți atenți la tot ceea ce
vă spune sau vă arată. Acest lucru îi confirmă copilului că observațiile și preocupările sale sînt importante
pentru părinți. Copilul este interesat de tot ceea ce se întîmplă în jurul lui și este curios să afle cît mai
multe informații. Dacă nu sînteți dispuși să-i oferiți explicații sau o faceți pe un ton plictisit și iritat, cel
mic va rămîne cu impresia că întrebările lui deranjează și nu va îndrăzni să vă mai abordeze.
2. Dezvoltați-i pasiunea pentru cărți. La început, alegeți cărți cu imagini colorate și imitați, împreună,
sunetele specifice animalelor din poze. În acest fel, copilul va scăpa de inhibiții. Cărțile sînt o sursă
importantă de informații și îl vor ajuta să-și dezvolte o gîndire sănătoasă și un limbaj bogat.
3. În timp ce-i schimbați scutecul, jucați-vă cu cel mic și alintați-l. Studiile au arătat că bebelușii cărora
nu li se acordă destulă afecțiune, au creierul mai mic decît ar fi normal pentru vîrsta lor. Atunci cînd
plînge, reacționați prompt și calm, nu uitați să-l strîngeți în brațe și să-l alintați. În acest mod, el își va
dezvolta sentimentul de siguranță emoțională. Folosiți masajul corporal pentru a-l elibera pe cel mic
de stres. S-a demonstrat că în cazul copiilor născuți prematur, masajul efectuat de trei ori pe zi îi face
să recupereze mai repede diferențele față de cei născuți la termen.
4. Alegeți jucării care să-l stimuleze, cum ar fi cuburile colorate. Dacă un copil așază un cub mai mare
peste unul mai mic, acestea vor cădea. Dacă le așază corect, va învăța că este modul în care trebuie
să construiască de acum înainte. În plus, implicați-l în jocuri care necesită folosirea mîinilor. Copiii
reacționează bine la astfel de activități. Tot în joacă, rugați-l să vă ajute în treburile casnice. Punîndu-l
să-și aranjeze jucăriile, el va învăța să clasifice lucrurile după formă și dimensiune.
5. Asigurați-i un mediu înconjurător sigur în perioada în care învață să meargă. Prin explorarea casei,
copilul va deprinde cum să se orienteze în spațiu. Astfel, va fi capabil să-și construiasca, mental, o
“hartă” a mediului în care trăiește și să creeze o relație cu acesta.
6. Un alt lucru important este să-i cîntați. Mișcările corpului și ale degetelor îl vor ajuta să facă legătură
între sunet, ritm și dans. Lăsați-l să se joace cu apa, nisipul și chiar cu noroiul, pentru a-l învăța prin –
cipiile de bază ale fizicii și proprietățile diferitelor lichide și materii solide.
7. Adaptați-vă r itmul după temperamentul copilului. În acest fel, el își va manifesta trăirile în mod natural,
fără nici o urmă de inhibiție. Faceți ca timpul de odihnă și orele de masă să fie percepute de copil ca
lucruri pozitive. Arătați-vă încîntați atunci cînd cel mic învață să se hrănească singur, oricîtă mizerie
ar face în jur.
4. Parteneriatul dintre grădiniță și școală
Scopul acestui tip de parteneriat este pregătirea psihologică a copilului către activitatea școlară. Cel mai
semnificativ avantaj din această conlucrare este asigurarea continuității și a caracterului unitar în educație și
instruire, fapt ce poate fi argumentat prin diverse aspecte:
– evaluarea aptitudinilor de școlarizare;
– maturitatea intelectuală și socială;
– evitarea barierei psihologice și a blocajelor de natură afectivă;
– adaptarea copilului la activitățile de tip școlar etc.
5 People Daily , august, 2001. china education and research netowork ; Sandra Blakeslee, factorii de mediu par să realizeze o influență mai
mare decît factorii genetici , New York Times, 1997; Landers Cassie, Pediatrie axată pe dezvoltare, Ed.Epigraf, Chișinău, 2008; ciofu carmen,
interacțiunea părinți-copii, Ed. Amaltea, București, 1998 etc.
20 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Pregătirea pentru școală presupune, alături de obținerea de către copii a unei stări de disponibilitate pentru
activități de învățare de tip școlar, și familiarizarea cu caracteristicile și implicațiile statutului și rolului de elev.
T recerea de la grădiniță la școală este un pas important, deoarece, la grădiniță, copiii sînt încurajați să se simtă
liber, se respectă plăcerea pentru ceea ce fac, pe cînd la școală sînt obiective mai precise, se impune respectarea
programului și a cerințelor didactice. Un parteneriat eficient vine să ajute viitorul elev să se adapteze la noile
realități, să treacă mai ușor peste „criza anului 7 de viață” și să reușească la școală.
Iată cîteva exemple de activități care se pot realiza în cadrul parteneriatului grădiniță-școală:
– ședințe comune , consfătuiri, consilii pedagogice, seminarii metodico-practice, mese rotunde cu parti –
ciparea cadrelor didactice (educatoare și învățătoare) și a părinților, în vederea abordării problemelor
majore comune;
– vizite și asistențe reciproce , cu obiective, activități, resurse, responsabilități clar stabilite, activități
comune urmate de analize și discuții, precum și de decizii pentru activități viitoare și evaluări periodi –
ce;
– contactul direct dintre preșcolari și școlarii mici în activități comune, cu impact emoțional, cu prilejul
unor sărbători – Ziua Mamei, Anul Nou, Crăciunul, Ziua Copilului, sărbătorile pascale etc. – activități
ce favorizează cunoașterea interpersonală;
– activități demonstrative cu caracter practic sau artistico-plastic, a căror desfășurare impune colaborarea
preșcolar-școlar sau activități interactive de evaluare a nivelului cognitiv și psihomotor al preșcolarilor
cu participarea elevilor în calitate de membri ai juriului etc.;
– implicarea preșcolarilor în derularea unor manifestări festive din școală, concursuri cu participare
mixtă;
– antrenarea preșcolarilor și a școlarilor în acțiuni de protejare a mediului, de întreținere a locurilor de
joacă comune, de ajutorare a bătrînilor și copiilor nevoiași.
Strategiile, metodele și formele utilizate pot fi selectate, îmbinate și completate în funcție de condițiile
reale, concrete (contingentul de copii, de părinți; nivelul lor de inteligență și cultură, doleanțe etc.).
Derularea de proiecte educaționale cu
parteneri în proiecte comune
Participarea comună la eveni –
mente naționale și locale
Vizite la școala și la
grădinițăLecții/activități publice la
școală și la grădinițăExpoziții comune
GRADINIȚĂ-ȘCOALĂProgram de activități educative
în parteneriat
Activități comune ale
Consiliilor MetodiceParteneriate de promovare
a valorilor intelectuale și
culturale
Prezentarea și analiza curriculu –
mului național pentru învățămîn –
tul preșcolar și primarSesiuni de comunicări metodico-
științifice pentru formarea continuă
a cadrelor didactice și populariza –
rea experiențelor pozitive
20 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
5. Parteneriatul dintre grădiniță și comunitate
Pe lîngă grădiniță, familie și școală, factori educaționali bine cunoscuți și cu rol extrem de important,
precum primăria, biserica, poliția, serviciul de pompieri, bibliotecile, diverse ONG-uri, agenți economici etc.,
pot pune o amprentă substanțială pe construirea viitoarei personalități a copilului. Pentru ca aceste influențe să
fie cît mai profunde, este nevoie de conștientizarea de către toți membrii comunității a faptului că obiectivele
educației timpurii sînt foarte importante, atît pentru grădiniță, cît și pentru comunitate.
Comunitatea poate susține grădinița prin următoarele acțiuni:
– serbări, concursuri, excursii;
– schimburi de experiență;
– atragerea de sponsorizări, finanțări, donații;
– acțiuni de protecție socială (ONG-uri, servicii sociale);
– acțiuni de integrare în sistemul educațional a unor copii defavorizați social sau copii cu cerințe
educaționale speciale;
– sprijinirea de proiecte de dezvoltare instituțională.
O resursă valoroasă în dezvoltarea parteneriatelor educaționale o constituie onG- urile din comunitate.
Acestea se dovedesc a fi parteneri activi, întrucît au în atenție interesele și nevoile copilului, precum și ale
familiei și școlilor, fapt care contribuie la îmbunătățirea calității educației. Ofertele de servicii parteneriale ale
ONG-urilor în sprijinul grădiniței pot fi:
– informare și consiliere pe diverse probleme de interes profesional; formarea continuă a resurselor
umane;
– sprijin pentru copil și familie în situații de risc;
– identificarea altor agenți – potențiali parteneri;
– colaborări în programe/proiecte, managementul proiectelor; finanțare, donații;
– asistență socială acordată familiei, copilului;
– dialog comunitar prin rețelele lor de comunicare.
Proiecte parteneriale ce pot fi realizate cu actorii comunitari:
– flora și fauna meleagului nostru sau cum să ne protejăm natura – cu Muzeul ținutului natal, Ministerul
Mediului, ONG-uri ecologiste;
– Strada este ca o carte sau Să circulăm corect, sau Parteneri de trafic – cu reprezentanți ai Poliției rutiere,
care i-ar învăța pe copii și părinți regulile de circulație;
– Împreună pentru sănătatea copiilor noștri – cu participarea Centrului Medicilor de Familie – lectorate
pentru părinți privind menținerea unui mod de viață sănătos și sigur pentru copiii lor;
– În lumea frumosului – cu Academia sau Colegiul de Arte sau școlile de pictură din localitate – studenții/
elevii pot realiza activități de artă plastică pentru copii, pot vernisa expoziții de lucrări pe holurile
grădiniței. Avantajul ar fi dublu: copiii ar trăi în lumea frumosului, iar studenții s-ar bucura de aprecieri
din partea personalului grădiniței, părinților, altor vizitatori ai grădiniței. Pot fi organizate și expoziții
cu vînzare sau donații de lucrări;
– Prietena noastră – cartea – cu biblioteca, cu participarea părinților și a elevilor școlii din localitate,
în vederea cultivării dragostei pentru cuvîntul scris;
– avem nevoie de ajutorul dvs.! – cu agenți economici și părinți, ambasade, instituții culturale în calitate
de sponsori, pentru a rezolva probleme ce țin de baza materială a instituției, dotarea cu cărți, jucării,
materiale didactice, aparate electronice și instructive, mijloace de transport etc.
20 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
strategii de sensibilizare a comunității cu privire la importanța parteneriatelor educaționale în
interesul copilului mic:
• să promovați pe lîngă legislatori/APL ideea cu privire la importanța intervenției timpurii (expediați-le
posterul/buletinul informativ sau alt produs promoțional);
• să discutați cu pediatri, educatori, profesori, grupuri religioase, grupuri de joacă, persoane care realizează
îngrijirea zilnică a copiilor despre intervenția timpurie și importanța parteneriatului educațional;
• să expediați prin poștă posterul/ziarul/revista/buletinul informativ liderilor comunitari;
• să convingeți ziarul local să scrie o relatare (sau o serie de relatări) despre intervenția timpurie sau să
faceți reportaje radio-televizate la acest subiect;
• să invitați politicieni locali și de nivel central să viziteze grădinița sau centrul comunitar;
• să puneți la dispoziția liderilor comunității, pediatrilor, învățătorilor etc. materiale privind importanța
intervenției timpurii pentru dezvoltarea copilului, în scopul sensibilizării opiniei publice;
• să vorbiți la ora de curs studenților despre intervenția timpurie etc.
De modul în care se impune grădinița ca instituție educațională și culturală în comunitate, de modelul
pe care-l reprezintă pentru aceasta corpul didactic depinde, de multe ori, și reușita parteneriatelor grădiniță-
familie-școală-comunitate. Este cunoscut faptul că, oricît de deosebite ar fi activitățile desfășurate, dacă nu
sînt cunoscute, munca dvs. ar putea fi ignorată. Cu cît mai mult veți ieși din instituție și vă veți face cunoscuți
în cadrul comunității, cu atît mai mult veți fi remarcați și ajutați. T rebuie să depuneți eforturi considerabile
pentru a vă promova imaginea în comunitate. O puteți face prin:
– acțiuni de întreținere a monumentelor și parcurilor din localitate;
– acțiuni de întreținere a locurilor comune de joacă din comunitate;
– organizarea de spectacole pentru copiii din centrele de plasament locale sau pentru bătrînii din azilurile
sau centrele pentru bătrîni;
– participarea copiilor la Ziua orașului/satului/comunei cu programe artistice, prilej cu care grădinița
poate fi recompensată cu diplome și cadouri;
– participarea – cu programe artistice și/sau expoziții – la manifestări științifice și culturale organizate în
cadrul comunității;
– organizarea unor serbări și festivaluri tematice cu participarea unor reprezentanți ai comunității;
– organizarea unor acțiuni prin care să sensibilizați comunitatea – spectacole de colinde și urări specifice
cu ocazia Crăciunului și a Anului Nou, Mărțișorului, sărbătorilor pascale etc., care să se desfășoare
chiar în incinta Primăriei, școlii etc., felicitări tuturor celor care desfășoară activități pentru comunitate,
tuturor celor cu care aveți parteneriate.
De asemenea, reprezentanții comunității pot fi invitați să participe la acțiuni organizate în grădiniță – un
bun prilej de a face cunoscute eforturile, munca, dorința de mai bine, precum și de întîlnire cu părinții, cu
cadrele didactice etc.
6. Parteneriate interinstituționale
Acestea contribuie la eficientizarea demersului didactic, la creșterea calității educației; îmbunătățesc
relațiile de colaborare/cooperare între cadrele didactice din diferite instituții de educație timpurie, evoluția
profesională; favorizează schimburi de informații, de promovare a experiențelor și bunelor practici; întăresc
încrederea în forțele proprii, sentimentul apartenenței la domeniul educației timpurii ca la unul de cea mai
mare importanță pentru formarea personalității copiilor; încurajează mobilitatea academică etc.
20 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Pot fi realizate:
– parteneriate locale – între instituții din același sector, oraș, municipiu;
– parteneriate naționale – între instituții din diferite comune/sate/orașe și raioane din republică;
– parteneriate internaționale – între instituții din diferite țări.
Activități ce pot fi realizate în cadrul parteneriatelor interinstituționale:
– vizite reciproce de documentare, în scopul identificării și schimbului de experiențe pozitive, colectării
de informații privind modalitățile de lucru și sistemele de educație din țările instituțiilor partenere;
– schimb de experiență și informație în domeniul educației timpurii, organizarea de activități metodice
comune;
– inițierea de proiecte educaționale pe diverse teme de interes comun ( Micul cetățean al europei – educa –
rea la copii a valorilor europene, obiceiuri și tradiții sau trăind valorile prin artă – cunoașterea valorilor
culturale, sociale și istorice și a tradițiilor specifice localităților partenere, educarea apartenenței la neam,
diversitate și culturalitate, Pămîntul – planeta noastră comună – educație ecologică etc.);
– organizarea de sesiuni de comunicări metodico-științifice de formare continuă a cadrelor didactice și
popularizarea experiențelor pozitive – conferințe științifico-practice, simpozioane, școli de vară, mese
rotunde, training-uri etc.;
– organizarea de concursuri și expoziții comune de lucrări ale copiilor, cadrelor didactice și părinților;
organizare de excursii și drumeții în comun de cunoaștere a locurilor istorice;
– elaborări în comun de materiale didactico-metodice (planificări, fișe de evaluare, aplicarea standardelor)
și informațional-educative pentru părinți (postere, pliante, fluturași informaționali, ghiduri), editarea
în comun a revistei/ziarului pentru părinți etc.;
– activități comune ale Consiliilor Metodice pe probleme ce constituie subiectul proiectelor parteneriale;
– discuții/dezbateri vizavi de documentele de politici educaționale în domeniul educației timpurii;
– participări reciproce la activități deschise cu dezbateri ulterioare etc.
7. Proiecte de parteneriat
Didactica contemporană promovează concepte și atitudini educaționale noi, menite să determine forme
variate de comunicare, cooperare și colaborare în sprijinul copiilor. Practicarea în parteneriat a proiectelor
educaționale reprezintă un instrument valoros al instituției de învățămînt, care lucrează în beneficiul copii –
lor, cadrelor didactice, părinților și, nu în ultimul rînd, comunității. Proiectul partenerial educațional are un
demers organizat, în care resursele umane, materiale și financiare au o dinamică pe o durată determinată de
timp, în vederea atingerii unui scop ce va aduce schimbări benefice în grupul identificat drept țintă.
Ce ar trebui să cuprindă un proiect de parteneriat educațional?
– motivația, care pornește dintr-o nevoie identificată;
– tema, pe care o alegem în funcție de motivația stabilită;
– scopul și obiectivele, care sînt vizate pe parcursul derulării parteneriatului;
– grupul-țintă : segmentul căruia i se adresează întregul demers partenerial (ex., copiii din grupa
pregătitoare și elevii claselor I);
– beneficiarii: pot fi nu numai membrii grupului-țintă, ci toți participanții – în cazul nostru, părinții
care se implică în derularea proiectului, fie și în calitate de spectator;
– durata, termenul de derulare a acțiunilor ;
– partenerii și colaboratorii, cu care se încheie un protocol de parteneriat ce stabilește angajamentele,
obligațiile comune sau individuale;
20 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
– resursele : umane, materiale, didactice, documentare și informaționale;
– mijloacele de realizare: activitățile sau acțiunile ce se vor desfășura în cadrul parteneriatului;
– metodele și tehnicile de lucru stabilite pentru parcurgerea obiectivelor vizate;
– evaluarea proiectului ;
– bugetul.
Prezentăm un model de proiect partenerial educațional: cartea – prietena noastră.
argument
Pornind de la ideea că preșcolarul trebuie să stabilească relații cu semenii și comunitatea, proiectul de parte –
neriat cartea – prietena noastră își propune să îmbine activități curriculare, extracurriculare și extrașcolare.
Ritmul tot mai accelerat de evoluție a lumii contemporane și al acumulării progresive de informații își pune
amprenta asupra preocupărilor și modului de viață al familiei de azi. Oamenii, din cale afară de ocupați , s-au
îndepărtat de lumea cărților, iar televizorul, calculatorul, Internetul au devenit pentru ei cele mai importante
surse de informație, ei făcînd tot mai rar (sau deloc) „gestul” de a citi o carte, de a intra într-o bibliotecă sau
într-o librărie, de a-și face o bibliotecă proprie. Părinții sînt tot mai puțin „modele” de urmat în relația cu
cartea! De aceea, grădinița și școala, ca instituții de învățămînt, și biblioteca, ca instituție de cultură cu rol
important în viața comunității, încearcă să remedieze această stare de lucruri, trezind în sufletele copiilor,
dornice de cunoaștere, interesul pentru lumea fascinantă a cărții!
Copilul – minte ageră, fire vioaie, gata oricînd de joacă și năzdrăvănii – trebuie scos de sub dominația
audio-vizualului și orientat spre atmosfera liniștitoare, tainică a cărților. El trebuie ajutat să descopere valoarea
prieteniei cu o poveste, cu un personaj.
În urma discuțiilor cu copiii și părinții, s-a constatat că mulți copii nu au intrat niciodată într-o bibliotecă
sau nu au nici o carte acasă; părinții nu le citesc povești; conținutul basmelor, legendelor etc. fiind prezentat
de copii, de cele mai multe ori, denaturat (editurile publică rezumate de texte, fără autor, cu acțiuni și per –
sonaje departe de cele adevărate).
descrierea proiectului
Proiectul educațional cartea – prietena noastră intenționează să repună în drepturi „cartea” și „biblioteca”,
să le aducă în atenția copiilor și părinților, să contribuie la redescoperirea lecturii ca o plăcere, o relaxare, un
izvor de cunoaștere și visare fără de egal! Proiectul promovează atitudinea de acceptare și practicare a unei
conduite pozitive față de lectură.
analiza sW ot
Puncte tari:
• copiii vor cunoaște instituția de cultură – biblioteca;
• copiii vor dori să meargă mai des la bibliotecă;
• copiii vor cunoaște normele de comportare într-o astfel de instituție;
• părinții vor petrece mai mult timp alături de copii;
• va spori încrederea familiei în grădiniță;
• va spori eficiența activităților desfășurate în grădiniță.
Puncte slabe:
• posibilitatea ca unii părinți să nu trateze cu același interes acest proiect.
Oportunități:
• disponibilitatea personalului bibliotecii de a conlucra;
• fondul de carte suficient.
scopul: cunoașterea literaturii române și universale (pentru copii), folosirea diferitelor metode de comu –
nicare și implicare a părinților în activitățile copiilor.
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
obiective:
• familiarizarea copiilor cu opere din literatura națională și universală, exersarea abilității de analiză și
sinteză;
• învățarea prin lectură și povestire;
• satisfacerea curiozității copilului pentru „cartea frumos ilustrată”;
• îmbogățirea cunoștințele și valorificarea înclinațiilor literare ale copiilor, pentru a deveni buni povestitori
sau declamatori;
• prezentarea unor personaje de basm prin interpretare de rol, dezvoltarea capacității de a prelucra
informația;
• implicarea părinților și a altor factori educaționali în cultivarea la copii a interesului pentru
literatură.
metode/tehnici de lucru: întîlniri de lucru, vizite, dialog, dezbateri, expuneri, expoziții, vizionare de film,
albume, program de desene animate, oră de lectură, program artistic.
grupul-țintă: copii din grupele mari, elevi ai claselor I, părinții acestora.
perioada de derulare : un an școlar.
parteneri:
1. Grădinița nr. 201, Durlești, sect. Buiucani, mun. Chișinău;
2. Gimnaziul nr. 64, Durlești, sect. Buiucani, mun. Chișinău;
3. Biblioteca pentru copii ion creangă , mun. Chișinău.
beneficiarii proiectului:
– direcți: copiii grădiniței nr. 201, elevii gimnaziului nr. 65;
– indirecți : cadre didactice, părinți, comunitatea.
resurse:
– umane: copii, cadre didactice, personalul bibliotecii, părinți, reprezentanți ai mass-media, actori;
– materiale : albume, cărți, reviste, imagini, aparat foto, calculator etc.;
– financiare : contribuția părinților pentru deplasarea copiilor, fotografii, costumație, sponsori – Primăria
or. Durlești, agenți economici;
– de informare : cărți, pliante, CD, emisiune televizată.
etapele proiectului:
– elaborarea unei schițe de proiect de către educatoarele inițiatoare;
– consultarea părinților și a conducerii unității de învățămînt cu privire la inițierea unui parteneriat;
– consultarea conducerii bibliotecii în vederea stabilirii calendarului de activități;
– avizarea protocolului de parteneriat de conducerea celor trei instituții implicate;
– desfășurarea activităților prevăzute în proiect.
rezultate așteptate: schimbarea atitudinii copiilor și părinților față de carte, lectură.
tehnici de monitorizare: înregistrare video, foto, consemnarea activităților.
evaluare: expoziție foto, expoziție cu lucrări ale copiilor, program artistic.
mediatizare: prezentarea activităților proiectului în cadrul unor emisiuni radio și TV (Pro TV, Publica
TV, TV Moldova etc.), în diverse publicații ( capitala, univers Pedagogic, Didactica Pro…, făclia, publicații
locale etc.).
diseminarea rezultatelor: experiența pozitivă și rezultatele proiectului vor fi aduse la cunoștința colectivului
instituțiilor în cadrul unui Consiliu Metodic comun, vor fi prezentate în cadrul sesiunilor de comunicări, al
unor simpozioane.
finalizarea proiectului: se vor prezenta rezultatele proiectului și se vor analiza noi nevoi, în perspectiva
lansării unui alt proiect partenerial.
22 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
buget: sursele gradiniței, gimnaziului, bibliotecii; ajutor din partea părinților, sponsorizări.
activități propuse:
• Biblioteca – lăcaș de cultură – lansarea proiectului (vizită);
• cartea, izvor de cunoaștere și frumusețe – prezentare de noi titluri de carte pentru copii;
• am venit să colindăm! – program de colinde (copiii de la grădiniță și de la școală);
• Sa cunoaștem doi mari prieteni: Mihai eminescu și ion creangă – lectura unor basme și poezii, prezen –
tarea de imagini, discuții despre valoarea prieteniei;
• Povești pentru copii – oră de lectură;
• cartea în imaginația copiilor – desene, picturi, colaje – cu propuneri de coperți de cărți elaborate de
copii;
• În lumea fantastică a basmelor – audierea unor basme, dramatizări;
• pregătirea și prezentarea unui spectacol comun (copiii de la grădiniță și copiii de la școală) în baza
operei lui Ion Creangă și Mihai Eminescu;
• tainele lecturii – prezentarea unui album cu aspecte din derularea proiectului, masă rotundă cu partici –
parea copiilor, cadrelor didactice, angajaților bibliotecii, reprezentanților mass-media și ai comunității;
evaluare.
Concluzii:
• Proiectul partenerial educațional cartea – prietena noastră este un model de colaborare eficientă
grădiniță-biblioteca, deoarece se creează o echipă care are un scop comun – stimularea și cultivarea la
copii a interesului pentru lectură.
• Proiectul a favorizat accesul preșcolarilor la fondurile bibliotecii – un lăcaș de cultură, deschizînd o
„poartă” spre cunoaștere și socializare.
• Proiectul a înlesnit familiarizarea copiilor cu spațiul și destinația unei biblioteci și, totodată, însușirea
normelor de comportare într-o astfel de instituție.
• Proiectul a permis copiilor să-și exerseze aptitudinile de comunicare, de povestire și de dramatizare a
unor povești.
• Proiectul a avut valențe formative pentru copii.
• Copiii au solicitat părinților să le citească povești și să împrumute cărți de la bibliotecă.
• Părțile implicate consideră acest parteneriat benefic pentru copii, propunînd continuarea lui în anul
școlar următor.
CHESTIONAR DE EVALUARE /AUTOEVALUARE A PARTENERIATELOR EDUCAȚIONALE
Aceasta listă de indicatori vă poate ajuta să evaluați/autoevaluați nivelul de participare a factorilor interesați
în viața grădiniței/centrului comunitar.
nr.d/r indicatori daparțial nu
1. La intrarea în grădiniță/centru comunitar sînt expuse semne și materiale
prin care se urează Bun venit! tuturor vizitatorilor, indicatoare către diferite
locuri de interes: săli de grupă, sala festivă, cabinetul medical, Centrul
metodic etc.?
2. Mediul din grădiniță "este primitor" cu toți cei care îi trec pragul?
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
3. Părinții copiilor sînt implicați în viața instituției, inclusiv în comitetele
părintești?
4. Se realizează, anual, sondaje de opinie pentru a afla dacă părinții se simt
respectați și apreciați de către personalul instituției?
5. Părinții dispun de posibilitatea de a discuta, într-un cadru formal, dar
și informal, cu directorul instituției, cu educatorii/educatoarele despre
problemele care îi preocupă?
6. Informațiile despre instituție sînt accesibile părinților și prezentate într-o
formă ușor de înțeles?
7. Părinții sînt bine informați cu privire la politicile și practicile din grădi –
niță?
8. Există proceduri/modalități prin care părinții își pot face cunoscute
problemele?
9. Există proceduri aprobate (de ex., evidența întîlnirilor cu părinții, a su –
biectelor/problemelor abordate etc.) prin care să se verifice dacă subiecte –
le/problemele de interes au fost abordate într-o manieră satisfăcătoare?
10. Părinții simt că există o bună comunicare cu personalul didactic?
11. Părinții cunosc prioritățile din planul de dezvoltare a instituție ?
12. Părinților și celorlalți factori interesați li se oferă oportunitatea de a se
implica în luarea deciziilor care se iau în privința instituție?
13. Sînt fondate temerile părinților față de discuțiile cu educatorul/educatoa –
rea? Ce măsuri se iau pentru a depăși aceste temeri?
14. Conducerea grădiniței a stabilit legături și se consultă în mod regulat cu
autoritățile locale, ONG-uri și alte instituții care pot sprijini eforturile
unității de a răspunde nevoilor copiilor și părinților acestora?
15. Conducerea grădiniței promovează în mod activ succesele instituției și
face eforturi susținute pentru a spori reputația acesteia?
16. Toate segmentele comunității locale sînt percepute ca resurse pentru
instituție?
17. Comunitatea locală are o atitudine pozitivă față de instituție?
18. Este numit un responsabil, un membru cu experiență al colectivului in –
stituției, de colaborarea grădiniță/centru comunitar-școală-comunitate?
19. Instituția are stabilite parteneriate cu APL, agenți economici și alți factori
interesați?
20. Participarea factorilor interesați în viața instituției este evaluată? Cum?
Care sînt rezultatele?
24 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
REFERINȚE bIbLIOGRAFICE
agenda mamei , UNICEF-Ministerul Sănătății al Republicii Moldova, Ch., 2004.
Baranov Maria, Botnaru Valentina, Vrânceanu Maria. Ghidul cadrelor didactice pentru educația
timpurie și preșcolară. Ministerul Educației și Tineretului-UNICEF. Chișinău, 2008.
Bacus Anne, creșterea copilului. 10 000 de sfaturi practice , TEORA, Buc., 2003.
Berdaga Viorica, Stratulat Petru, Vrânceanu Maria ș.a. cum să ai un făt-frumos și Sănătos. UNICEF-
Ministerul Sănătății și Protecției Sociale. Direcția Elvețiană pentru Dezvoltare a Cooperare. Ed.
Synergy Communications, România, Chișinău, 2006.
Borțeanu, S., curriculum pentru învățămîntul preșcolar , Ed. Didactica Publishing House, Buc.,
2009.
Botiș, A.; Tărău, A., Disciplinare pozitivă sau cum să disciplinezi fără să rănești , Ed. ASCR, Cluj-
Napoca, 2004.
Breben, S.; Gongea, E.; Ruiu, G.; Fulga, M., Metode interactive de grup, Ed. Arves, Buc., 2007.
Campbell, R.; Chapman, G., cele cinci limbaje de iubire ale copiilor , Ed. Curtea Veche, 2001.
Campbell, R., educația prin iubire , Ed. Curtea Veche, Buc., 2001.
Cerghit, I, Sisteme de instruire alternative și complementare , Ed. Aramis, Buc., 2002.
Cerghit, I.; Radu, I. T.; Popescu, E.; Vlăsceanu, I., Didactica, Ed. Didactică și Pedagogică, R.A.,
Buc., 1998.
copilul nostru. Ghid pentru Părinți, UNICEF-Ministerul Sanătății-CNETIF, Ch., Ed. „Casa Imago”,
2004.
Cucoș, C. (coord.), Psihopedagogie , Ed. Polirom, Iași. 1998.
Cucoș, C., Pedagogie , Ed. Polirom, Iași, 2006.
Culea, L.; Sesovici, A.; Grama, F .; Pletea, M.; Ionesci, D.; Anghel, N., activitatea integrată din grădi –
niță. Ghid pentru cadrele didactice din învățămîntul preuniversitar, Ed. Didactica Publishing House,
Buc., 2008.cum să ai un făt-frumos și Sănătos,
UNICEF-Ministerul Sănătății și Protecției Sociale al r. Moldova
-Direcția Elvețiană pentru Dezvoltare a Cooperare, Ed. Synergy Communications, România, Ch.,
2006.cum să comunicăm cu copilul//Ghid pentru părinți și educatoare ,
Radda Barnen-UNICEF-CNETIF,
Ed. ARC, Ch., 2002.curriculumul educației copiilor de vîrstă timpurie și preșcolară (1-7 ani) în republica Moldova
, ed. A
II-a, Ed. Cartier, Ch., 2008.
Curteanu Ala, Moșin Veaceslav, Stratulat Petru, Vrânceanu Maria ș.a. Pregătirea psiho-emoțională a
gravidei și a membrilor familiei ei // Compendiu. UNICEF-Ministerul Sanatății. Chișinău, 2005.
curriculum pentru formarea inițială a cadrelor didactice în domeniul educației timpurii , Ministerul
Educației, Centrul Educațional PRO DIDACTICA, Chișinău, 2010.curriculum pentru formarea continuă a cadrelor didactice în domeniul educației timpurii
, Ministerul
Educației, Centrul Educațional PRO DIDACTICA, Chișinău, 2010.
Ghid metodologic pentru formarea inițială a cadrelor didactice în domeniul educației timpurii , Ministerul
Educației, Centrul Educațional PRO DIDACTICA, Chișinău, 2010.
Ghid metodologic pentru formarea continuă a cadrelor didactice în domeniul educației timpurii , Minis –
terul Educației, Centrul Educațional PRO DIDACTICA, Chișinău, 2010.
Ghidul cadrelor didactice pentru educația timpurie și preșcolară , Ministerul Educației și Tineretului-
UNICEF, Ch., 2008.
Ghidul viitoarei mame, UNICEF-ICȘOMC-SPFM-CNETIF, Ed. ARC, Ch., 2001.1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
Guranda Olga, Rîjicov Svetlana, Vrăsmașu Adina, Vrânceanu Maria, Peti: educație timpurie
individualizată. UNICEF , Chișinău, 2000.
Детский сад от А до Я , nr.4/2005.
Didactica preșcolară , ed. a III-a, Ed. V&I INTEGRAL, Buc., 2008., nr. 3/1999; nr. 5/2000;
nr.11/2002, nr.12/2002; nr. 4/2003, nr. 12/2003; nr. 1/2004, nr. 3/2004; nr. 1/2005, nr. 2/2005,
nr. 6/2005; nr. 4/2007, nr. 6/2007, 9/2007; nr. 1/2009, nr. 6/2009.
Dopfner, M.; Schurmann, S.; Lehmkuhl, G., copilul hiperactiv și încăpățînat , Ed. RTS, Cluj-Napoca,
2006.
Dumitrana, M., jocuri și jucării pentru preșcolari , Ed. Compania, 2005.
educație și Dezvoltare timpurie a copilului (5-7 ani) , Vrânceanu Maria., Vîrtosu Larisa – coord.,
Chișinău, Bussines-Elita, 2006.
Farla, T. (coord.); Ciolan, L.; Iucu, R.; analiza nevoilor de formare. Ghid pentru pregătirea, implemen –
tarea și i nterpretarea datelor analizei nevoilor de formare în școli , Ed. Atelier didactic, Buc., 2007.
fără joc nu există dezvoltare//Ghid pentru părinți și educatoare, Radda Barnen-UNICEF-CNETIF.
Ed. ARC, Ch., 2002.
Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, M.E.C.T., Buc., 2008.
Ghidul cadrelor didactice pentru educația timpurie și preșcolară , Ed. Elan Poligraf, Ch., 2008.
Glava, A.; Pocol, M.; Tătaru, L.-L., educația timpurie. Ghid metodic pentru aplicarea curriculumului
preșcolar , Ed. Paralela 45, Pitești, 2009.
Gliga, L. (coord.), Standarde profesionale pentru profesia didactică , M.E.N., Buc., 2002.
Goebel, W., Glöckler, M., creșterea și îngrijirea copilului , Ed. Polirom, Iași, 2004.
Grama, F .; Pletea, M.; Culea, L. …, aplicații ale noului curriculum pentru învățămîntul preșcolar. Ghid
pentru cadrele didactice, DPH, Buc., 2009.
Guțu, Vl.; Pâslaru, Vl.; Grîu, E.; Drăguțan, A., tehnologii educaționale . Ghid metodologic , Ed. Cartier
Educațional, Ch., 2000.
Iosifescu, Ș. (coord.), Management educațional pentru instituțiile de învățămînt, IȘE-MEC, Buc.,
2001
Iucu, R., formarea cadrelor didactice. Sisteme, politici, strategii , Ed. Humanitas Educațional, Buc.,
2007.
Îngrijirea și Dezvoltarea timpurie a copilului în Moldova – Raport național, Guvernul R.Moldova
-UNICEF, Ch., 2004.Îngrijire și Dezvoltare timpurie a copilului: educația familiei
(pentru mediile academice pedagogice
și medicale) // Curriculum, Suport de curs teoretic și Ghidul profesorului (activități interactive).
Centrul Național pentru Educație Timpurie și Informare a Familiei, Ch., 2005.
Jinga, I.; Istrate, E., Manual de pedagogie , Ed. ALL, Buc., 2006.
Landers Cassie , Pediatrie axată pe dezvoltare , Ed.Epigraf, Ch., 2004.
Livingstone, T., copilul vremurilor noastre. Învățarea timpurie. cum să valorifici potențialul maxim al
copilului tău, Ed. Didactica Publishing House, Buc., 2009.
Mătăsaru, M.; Chiriloaie, M.; Cojocaru, L.; Nedelcu, C.; Pricopoaia, V.; Mătasaru, L., caiet de
observație psihopedagogică a preșcolarului , Ed. Casei Corpului Didactic, Bacău, 2007.
Moldovanu, I., 55 de jocuri și activități. Ghidul animatorului , TRIGRAF-TIPAR, Ch., 2005.
Muntean, A., Psihologia dezvoltării umane , Ed. Polirom, Iași, 2006.
Munteanu, C.; Munteanu, E., Ghid pentru învățămîntul preșcolar. o abordare din perspectiva noului
curriculum, Ed. Polirom, Iași, 2009.
Ona, N.; Petrescu, C.; Ștefănescu, M. ; Pop, I.; Moraru, F ., Laborator metodic pentru domeniul
experiențial limbă și comunicare , Ed. Diana, Pitești.
Oprea C.-L., Strategii didactice interactive ,, Ed. Didactică și Pedagogică, R.A., Buc., 2008.26.
27.
28.
29.
30.
31.
32.
33.
34.
35.
36.
37.
38.
39.
40.
41.
42.
43.
44.
45.
46.
47.
48.
49.
50.
51.
52.
53.
2 Ghid pentru educatori1001 idei pentru o educație timpurie de calitate
36. Pâslaru, Vl.; Papuc, L.; Negură, I., C onstrucție și dezvoltare curriculară. cadrul teoretic. Partea i,
Î.S. F .E.-P ., Ch., 2005.
Preda, V.; Pletea, M.; Grama, F .; Oprea, D.; Călin, M., Ghid pentru proiecte tematice, Ed. Humanitas
Educațional, Buc., 2005.
Pregătirea psiho-emoțională a gravidei și a membrilor familiei ei// Compendiu. UNICEF-Ministerul
Sanatății, Ch., 2005.
Ребенок в детском саду , nr.2/2004; nr.3/2006, nr. 6/2006.
revista învățămîntului preșcolar , 1-2/2010, Ed. Arlequin, Buc.
Salomé, J., Vorbește-mi, am atîtea să-ți spun , Ed. Curtea Veche, Buc., 2002.
Să educăm cu încredere//Ghidul facilitatorului pentru educația familiei, Ch., 2010.
Simpozion Internațional Problematica parteneriatelor educaționale în optimizarea educației timpurii a
copiilor , Ed. Cuvîntul Info, Buc., 2009.
Standarde profesionale naționale ale cadrului didactic, Ch., 2008.
Vrăsmaș, E., Pedagogie preșcolară și pedagogia învățămtului preșcolar, Buc., 2006.
Vrăsmaș, E.; Guranda, O.; Rîjicov, S.; Vrânceanu, M.; Lăzărescu-Spetețchi, L., educație timpurie
individualizată (Peti). Ghidul educatorului, Ed. Cartier, UNICEF-Moldova, 1999.
www.1september.ru
www.activitaticopii.ro
www.didactic.ro
www.docstoc.com
www.doshkolnik.ru
www.edu.md
www.ecopii.ro
www.edu.ro
www.educatoarea.ro
www.enchantedlearning.com
www.goldhobby.net
www.happy-kids.ru
www.ibe.unesco.org/publications
www.kindereducation.com
www.moi-detsad.ru
www.openclass.ru
www.ourkids.ru
www.pagini-scolare.ro
www.parinti.ro
www.podelki.boxter.org
www.prescolar.edu.md
www.psihopedagogie.blogspot.com
www.psychology.ro
www.scribd.com
www.scritube.com
www.stranamasterov.ru
www.undp.md/publications/key_doc.shtml
www.undp.md/publications/publications.shtml
www.unicef.org
www.unicef.org/moldova/ro/54.
55.
56.
57.
58.
59.
60.
61.
62.
63.
64.
65.
66.
67.
68.
69.
70.
71.
72.
73.
74.
75.
76.
77.
78.
79.
80.
81.
82.
83.
84.
85.
86.
87.
88.
89.
90.
91.
92.
93.
94.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Mingile roșii și albastre [630652] (ID: 630652)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.