Mijloace Tehnice de Comunicare In Masa a Informatiilor

CUPRINS

Argument

1.CapitolulI-Introducere

2.CapitolulII-Massmedia

2.1.Clasificarea mediilor

2.1.1. Presa scrisă

2.1.2. Audiovizualul

A.Radioul

B. Televiziunea

2.2.Funcții ale mass-mediei

2.2.1.Încercarea de abordarea a funcțiilor

2.3.Rolurile mass-mediei în viața socială

3.Capitolul III- Mijloacele de inflențare ale mass-mediei

…………3.1.Titlul

3.1.1. Clasificarea mai aprofundată a titlurilor

3.2.Fotografia

3.2.1.Clasificarea fotografiilor

3.3.Importanța articolelor

4.Studiu de caz-Analiza mass-media

Bibliografie ARGUMENT

Am ales această temă, deoarece îmi dă posibilitatea să ating toate subiectele importante, pe care le-am studiat în cei trei ani de studiu. Mass-media este totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare în masă a informațiilor și asta îmi dă posibilitatea să vorbesc atât despre televiziune, presă scrisă cât și despre radio. Este o temă complexă și cuprinde date interesante pentru cei interesați de acest domeniu, al comunicării. În lucrarea de față mi-am propus să fac o analiză a mass-mediei, adică a mijloacelor tehnice de comunicare în masă a informațiilor. În primul capitol, am făcut o scurtă introducere în sistemul mass-media și despre schimbările care s-au produs de-a lungul timpului. Chiar și dezvoltarea în paralel a mass-mediei, și a internetului. De asemenea am enumerat perspectivele din care poate fi privit procesul global al comunicării de masă. În capitolul al-II-lea, am vorbit despre mass-media, ce este mass-media și clasificarea mediilor. Apoi am evidențiat putțn, fiecare ramură, presa scrisă, radioul și televiziunea. De asemenea am detaliat funcțiile și efectele mass-media. Capitolul al-III-lea este rezervat mijloacelor de influențare ale mass-mediei. Atinge punctele cele mai importante ale mediei, titlurile, fotografiile și nu în ultimul rând importanța articolelor. Capitolul al-VI-lea și cel mai important, cuprinde studiul de caz, cu titlul "Analiza mass-media". Acesta fiind relizat pe baza celui mai citi cotidian din regiunea de Vest: Adevărul-Ediția de Vest, atât ediția tipărită cât și cea on-line.

CAPITOLUL 1

Introducere în mass-media

Trăim într-un spațiu în care mass-media suferă schimbări rapide. În urmă cu numai câțiva ani, majoritatea oamenilor nu auziseră de multimedia și internet. Acum nici măcar nu poți să deschizi ziarul fără să întâlnești o referire la unul dintre cele două. Schimbările care au loc în domeniul mass-media sunt numeroase și, în unele cazuri și spectaculoase. Domeniul publicității năzuiește să joace un rol important în noul câmp al comunicării.Unii oameni petrec ore discutând cu alții pe “chat“, iar jocurile virtuale oferă noi dimensiuni experienței participanțiilor. Ne îndreptăm rapid către un nou spațiu al comunicării dominat de consumatori activi și multimedia. Bineînțeles, ramâne de văzut către ce conduc toate aceste schimbări. Noile tehnici de comunicare nu au luat niciodată în întregime locul ziarelor, revistelor, dar le-au obligat pe acestea să își asume noi roluri. De exemplu, televiziunea nu a eliminat radioul, dar a dus la realizarea unor noi tipuri de programe, cum ar fi talk-show-urile sau programe de muzică specializate. Oricare ar fi forma pe care o ia comunicarea de masă, ea va continua să aibă un rol major în viața noastră. Mass-media oferă ochii și urechiile societății. Ele pun la dispoziție mijloacele prin care societatea ia decizii și prezintă vocea colectivă prin care societatea ajunge să se cunoască. Mass-media reprezintă  o importantă sursă pentru transmiterea valorilor societății. Comunicare de masă este direcționată către o audiență mare, eterogenă și anonimă, mesajele sunt transmise public, adesea planificate pentru a atinge majoritatea membrilor audienței simultan, iar comunicarea tinde să fie sau să opereze într-un sistem bine organizat, complex și care presupune multe cheltuieli. În multe cazrui este mai folositor să înțelegem utilizările pe care oamenii le dau comunicării de masă, decât să analizăm efectele acesteia. Această abordare recunoaște rolul mai activ al audienței. Oricâte critici am aduce, mass-media se impune în viața cotidiană a fiecărui individ, iar viitorul rămâne deschis pentru orice surprize. În fond, pentru receptor, totul nu este decât o chestiune de opțiune, în funcție de experiența sa de viață, de exigențele sale intelectuale și morale. Mijloacele de comunicare de masă se adresează oamenilor pentru a-i informa, pentru a le influența judecata și aprecierea asupra fenomenului de actualitate, pentru a le orienta atitudinile și conduitele. Îndeplinirea acestor principale funcții mediatice depinde de interacțiunea dintre mass-media, public și autorități. În cadrul acestui joc de interferențe, fiecare dintre cei trei parteneri trebuie să își asume responsabilitățiile ce decurg din rolul pe care îl are de jucat: mass-media ar trebui să își asume responsabilitatea de factor de influență pe care o deține față de public, publicul ar trebui să se distanțeze și să sesizeze neajunsurile mass-media, iar autoritățiile ar trebui să prevină pe cale juridică abuzurile care se fac în numele libertății de expresie. În general, mass-media este o instituție ce promovează o cultură de masă proprie civilizației moderne, diferite de cultura elevată, nobilă, difuzată prin instituțiile sociale tradiționale :familia, Biserica,școala. Ea s-a impus ca o componentă esențială a lumii moderne. Sistemul comunicării în masă s-a manifestat permanent ca un actor activ al jocului social, modelând celelalte subsisteme ale societății, ea având o universalitate pe care nu o are nici o instituție. Mass-media poate acționa asupra : indiviziilor, grupurilor, instituțiilor, întregii societăți. Sistemul de valori pe care mass-media le promovează sunt drepturi la informare  a publicului, libertate de informare și accesul la informație. Conținutul tipic al comunicării de masă diferă de cel transmis prin canalele interpersonale, dincolo de faptul că este, într-o anumită măsură, fabricat și multiplicat. Deoarece mass-media constituie un sistem relativ deschis, mesajele sunt publice, în sensul că pot fi receptate de toată lumea, iar conținutul lor privește subiecte din sfera publică. Mass-media creează o anumită structură a așteptăriilor publicului și transformă conglomeratul audienței  în ceva calitativ diferit. Procesul global al comunicării de masă poate fii privit din trei moduri diferite: din perspectiva mass-media, care constă în selectarea comunicatorilor și mesajelor cu scopul de a satisface nevoile comunicative ale unei anumite audiențe sau public; din perspectiva comunicatorilor prin obținerea accesului la mijloacele de transmisie pentru ca mesajul lor să ajungă la auditorul vizat, și din perspectiva publicului prin selectarea mesajelor utile din întreaga gamă a mesajelor care îi stau la dispoziție.

Astfel în cele ce urmează voi descrie mass-media (definiție,clasificări, funcții,efecte ).

CAPITOLUL 2

MASS – MEDIA

În Dicționarul Explicativ al Limbii Române există următoarele definiții: MASS-MÉDIA s.comunicații de masă.  MASS-MÉDIA f. Mijloacele tehnice (ziarele, radioul, televiziunea, cinematograful etc.) care servesc la comunicarea în masă a informațiilor. [Sil. -di-a] /<engl., fr., it. mass media  MASS-MÉDIA s.n. Totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare în masă a informațiilor (radio, televiziune, cinematograf, publicații, disc, magnetofon etc.).[Pron.și mes-midia./<ngl., fr.,it. mass media communications].  Mass-media este un termen generic, de origine engleză, definit de Micul dicționar enciclopedic ”ca ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare a maselor”. Când vorbim de mass-media, trebuie să avem în vedere două aspecte esențiale: tehnologia specifică de comunicare și limbajul specific de comunicare. În ceea ce privește tehnologia, instituțiile mass-media propriu-zise și cu un impact mare sunt: radioul, televiziunea, ziarele și filmele; cele cu impact redus, dar cu obiective specifice sunt: afișul, broșura publicitară, pliantul sau dezbaterea publică. Sistemul mass-media asigură ciculația informațiilor, opiniilor și atitudinilor considerate a avea semnificație socială, repreyintă o adevărată legătură informațională între diverse părți și segmente sociale. Mass-media contribuie la cristalizarea și, apoi, la răspândirea opiniei publice

2.1. Clasificarea mediilor Mijloacele de cmunicare în masă pot fi clasificate după mai multe criterii, prima clasificare poate fi: În funcție de scopul activității3 există instituții orientate către obținerea profitului (comerciale) și instituții non-profit (cele de serviciu public). Instituțiile comerciale nu depind, în general, de o sursă externă de finanțare, fapt care le asigură o mai mare independență în ceea ce privește poziția politică și alegerea conținuturilor ce vor fi difuzate. La rândul lor ele pot fi independente sau pot fi integrate în grupuri economice mai mari. Instituțiile non-profit sunt subvenționate din diverse surse – partide, structuri guvernamentale, organisme filantropice, organizații ale societății civile, organizații economice sau administrative. Indiferent de tipul instituției media, acesta trebuie să țină cont de reacțiile și capriciile publicului. În funcție de poziția politică instituții media pot fi partizane și neutre. Cele care nu aderă în mod explicit la o anumită doctrină și grupare politică sunt mai echilibrate și echidistante, în timp ce acelea care promovează în mod evident anumite valori, partide sau persoane au o atitudine militantă și un ton mai degrabă propagandistic. În funcție de suportul prin care își difuzează mesajul mediile pot fi presă scrisă și audiovizual. O altă clasificare poate fi4: Modul de vehicluare a informației: – mijloace scrise: ziare, reviste – mijloace audio-vizuale: televizorul și radioul Gradul de noutate și de complexitate: – mijloace tradiționale: ziarele, radioul – mijloace moderne: televizorul, internetul, complexe multimedia

3Jhon Fiske,Introducere în științele comunicării ,Ed.Polirom, Iași, 2003, p.17-32. 4David Randall,Jurnalistul universal, Ed. Polirom,2007,p.280-295 .

2.1.1. Presa scrisă Există mai multe criterii de clasificare a întreprinderilor din presa scrisă5: a.Periodicitatea Publicații cotidiene, săptămânale, lunare, trimestriale, anuale. Există și formule hibrid, gen publicații bisăptămânale, bilunare etc. Cotidienele pot avea șase ediții pe săptămână sau șapte, plus ediția de duminică. b.Tirajul Tirajul depinde de dimensiunile populației unei țări, de suprafața acesteia, de gradul de alfabetizare, de dezvoltarea celorlalte forme de media etc. Cel mai mare tiraj din lume revine cotidianului japonez Yomuri Shimbun, cu un total de 14,5 milioane de exemplare pe zi, iar în Europa cotidianului german Bilt Zeitung. c.Format Formatul poate fi : format de ziar (A2), de săptămânal („tabloid” – A3), de revistă (A4) sau chiar mai mic. Aceste dimensiuni, derivate inițial din cerințe tipografice, au devenit acum mărci ale anumitor formule-tip de presă scrisă. d.Aria de difuzare Publicații cu circulație locală (cele din marile aglomerații urbane sunt numite „metropolitane”), regională, națională și internațională. Puține publicații produc ediții internaționale: USA Today, Herald Tribune, The Times. Din perspectiva prestigiului, a tradiției sau a importanței politice, titlurile cele mai reprezentative pentru o țară sunt cele cu circulație interna2), de săptămânal („tabloid” – A3), de revistă (A4) sau chiar mai mic. Aceste dimensiuni, derivate inițial din cerințe tipografice, au devenit acum mărci ale anumitor formule-tip de presă scrisă. d.Aria de difuzare Publicații cu circulație locală (cele din marile aglomerații urbane sunt numite „metropolitane”), regională, națională și internațională. Puține publicații produc ediții internaționale: USA Today, Herald Tribune, The Times. Din perspectiva prestigiului, a tradiției sau a importanței politice, titlurile cele mai reprezentative pentru o țară sunt cele cu circulație internațională, dar din perspectivă economică, tiraje și venituri, adesea titlurile cu circulație regională sunt mai importante. e.Conținut 6 Publicații generaliste sau specializate. Majoritatea cotidienelor sunt generaliste. Există însă și excepții semnificative, cotidiene specializate, de mare circulație, cum ar fi cele sportive – La Gazzetta dello Sport, L’Equipe, Sportul (România) ; economice – Financial Times, Handelsblatt, Wall Street Journal, Ziarul Financiar (România); confesionale – La Croix, Christian Science Monitor etc

5C.J Bertand,O introducere în presa scrisă și vorbită, Ed.Polirom,Iași, 2001,p.18-20. 6Florea Ionicioaia,Introducere în presa scrisă, Ed.Univ."Al.I.Cuza", Iași, 2000,p.50-55.

f.Natura materialelor difuzate Publicații „de calitate” și altele „populare”. Cele „de calitate” abordează subiecte cu impact social major – evenimente politice ale vieții naționale sau internaționale, situații economice și sociale – și mențin un ton neutru echilibrat. Cele „populare” atacă în deosebi subiectele de tip senzațional – întâmplări legate de viața personală a vedetelor sau a oamenilor politici – și promovează un stil afectiv bazat pe narațiuni, cu unghi de abordare de tip senzațional, pe exagerări, pe aluzii, pe afirmații nedemonstrate etc. Deși această diferențiere categorică este cel mai evidentă în presa anglo-saxonă, fenomenul s-a generalizat în toată lumea. În Anglia, în prima clasă intră cotidiene precum Daily Telegraph, The Times, The Guardian, The Independent, în timp ce în a doua se integrează titluri ca The Sun, Daily Mirror, Daily Mail etc. Săptămânalele și lunarele, în zdrobitoarea lor majoritate, sunt specializate. În prezent revistele sunt mult mai bine vândute decât ziarele, deși calitatea superioară a hârtiei, numărul de pagini și alte cauze, le fac mult mai scumpe decât ziarele. Analizând paleta revistelor francize, Roland Cayrol7 a structurat următoarele categorii: 1.reviste de informare politică și generală – The Observer, News of the World, Gente, L’Espresso, Stern, Der Spiegel, Paris-Match, Figaro Magazine, Newsweek, Time. 2.reviste economice – The Economist, L’Expansion, Capital, sau publicații strict delimitate pe finanțe, turism, afaceri imobiliare, etc. 3.reviste feminine – de informare și divertisment – Elle, Prima, Femme Actuelle, Oggi; pentru casa și familie – Das Haus, Better Homes and Gardners, Family Circle; sentimentală – Noua Deux, Bonheur, Brigitte, Famiglia Cristiana; publicații de modă – Marie-Claire, Modes et travaux, Burda.

4.reviste pentru copii și adolescenți – reviste ilustrate sau de benzi desenate și revistele cu tematică muzicală, sportivă, cinematografică, adresată în deosebi adolescenților. 5.presa confesională – abordează, din perspectivă religioasă, subiecte legate de viața spirituală sau de alte aspecte ale existenței cotidiene.

7Roland Cayrol,Les Medias, Ed.Presses Universetoires,1991,p.111-123.

6.presa de divertisment- presa sportivă, presa de vulgarizare științifică: Nationa Geographic, Science et vie; presa de hobby: filaterie, pescuit, crescut animale; presa de artă, de informare în legătură cu noutățile cinematografice, de radio sau de televiziune: TV Guide, TV-Movie, What’s on TV, Tele 7 Jours, TeleStar etc. 7.momentul apariției- publicații de dimineață, de prânz și de seară. În condițiile apariției audiovizualului, care pune la dispoziția audienței informații la orice oră din zi și noapte, edițiile de prânz și de seară au devenit inutile.

2.1.2. Audiovizualul O parte dintre criteriile folosite pentru a clasifica diversele tipuri de publicații se aplică și în cazul audiovizualului8. Astfel, dupa aria de difuzare, posturile pot fi locale, regionale și naționale. Facilitățile tehnologice fac însă ca tot mai multe posturi să devină și internaționale. Difuzarea programelor prin satelit, corelată cu utilizarea antenelor parabolice și mai ales cu raspândirea cablului, a permis instituțiilor din audiovizual să acopere teritorii tot mai vaste, în televiziune, în special, posturile locale și naționale sunt concurate de un adevărat "fluviu" de imagini oferite de instituții aflate în locuri îndepartate ale planetei, în radio însă, datorită miniaturizării care caracterizează echipamentele moderne, se impun tot mai mult posturile locale. Acestea, profitând de faptul că mesajele radio pot fi urmărite și în timpul desfășurării activităților cotidiene (pe durata toaletei matinale, a deplasării la locul de muncă sau în alte locuri, a treburilor casnice), distribuie constant informații utilitare și programe relaxante, dominate îndeosebi de muzică. Succesul unor asemenea programe depinde, în cazul informațiilor, de actualitatea și de imediatețea lor, iar în acela al muzicii – de calitatea sonoră a audiției

în ambele cazuri este privilegiată proximitatea, deoarece numai posturile locale pot avea informații de interes practic imediat și numai pe o arie locală se poate difuza în benzile ultrascurte, cele care asigură receptarea muzicii în regim stereofonic de calitate.

Este evident deci că reprezentantul biroului de presă trebuie să acorde o atenție aparte jurnaliștilor care lucrează în aceste instituții, îndeosebi atunci când informația pe care doreste să o distribuie vizează un public-țintă circumscris într-o anumită arie geografică.

8Rosemarie Halneș,Televiziunea și reconfigurarea politicului, Ed.Polirom,București,2002,p.20-38.

Din punctul de vedere al conținuturilor, posturile pot fi generaliste sau specializate. Și unele, și altele pot avea difuzare națională ori internațională : posturi de televiziune generaliste din țările dezvoltate, precum BBC, France-1, ARD, RAI, ABC sau TVE, sunt receptate în numeroase țări ale lumii, ca și unele posturi foarte specializate – HBO și TNT (filme), Euronews și CNN (știri), Eurosport și C-SPAN (sport), Discovery și Animal Planet (știință) sau MTV și MCM (muzică). Cel mai important criteriu de clasificare în audiovizual este cel bazat pe corelarea a două axe: modul de finanțare și rolul asumat. Din această perspectivă, distingem posturi de serviciu public și posturi comerciale. Primele sunt finanțate îndeosebi din bugetul statului, celelalte din veniturile publicitare. Primele își declară o vocație în primul rând cultural-educativă, celelalte își propun să raspundă nevoii de relaxare și oferă mai ales programe de divertisment.Posturile de serviciu public au dominat multă vreme peisajul audiovizual, în special în Europa. Ele sunt finanțate din fonduri provenite atât din taxele plătite de persoanele care posedă radiouri sau televizoare, cât și din bugetul statului. Un asemenea mod de finanțare nu exclude "rețetele publicitare", adica sumele obținute din reclamele difuzate pe aceste posturi, și nici sponsorizările, adică sumele oferite de diverse instituții (publice sau private) sau de diverse persoane pentru realizarea anumitor emisiuni. Aceste posturi au, în general, o vocație generalistă; chiar dacă o anumită specializare se realizează prin apariția mai multor canale (cum ar fi, la Radio Romania, canalele de Actualități, de Cultura, de Tineret sau, în televiziune, așa-numitele "programe" TVR l și TVR 2 sau RAI Uno, RAI Due, RAI Tre, ele cuprind o mare varietate de teme, formate, genuri, pentru a răspunde intereselor unui public numeros și divers, pe de o parte, și, pe de alta parte, pentru a face față misiunii lor, pentru a asigura educarea și culturalizarea audienței în cele mai diverse sfere ale cunoașterii și creației. Posturile comerciale de radio sau de televiziune au inceput îndeosebi ca posturi "de proximitate", dedicate unui public definit fie prin vecinătatea geografică, fie prin preocupări sau interese comune. Bazându-se pe o audiență sigură, ele au putut vinde, la prețuri convenabile, timpi de antenă diferitelor firme care doreau să facă reclamă pentru produsele lor. Posturile locale au o dimensiune generalistă: ele difuzează știri, reportaje tematice, dezbateri, emisiuni culturale, muzică, sport; în unele zone, cum ar fi continentul nord-american, numeroase posturi locale funcționează și în regim de posturi publice, subvenționate de autoritățile locale, de sponsori sau chiar prin contribuțiile ascultătorilor. Posturile tematice au o structură unitară din punctul de vedere al conținuturilor și acoperă arii geografice locale sau mai extinse. Pentru a face față cheltuielilor de producție tot mai mari, multe posturi se integrează în rețele, aflându-se la un post central și preluănd o parte dintre programele acestuia; ele obțin astfel programe pentru care nu trebuie să plătească și, în plus, beneficiază de reclamele obținute de postul central, mult mai cunoscut și mai prestigios9. Cunoașterea grilei de programe specifice unei asemenea rețele este deosebit de importantă pentru reprezentantul unui birou de presă, deoarece ea îi permite să evalueze zona de difuzare a unei informații și să evite, știind că materialele trimise unității centrale vor circula în întreaga rețea, risipirea energiei pentru contactarea unor jurnaliști de la posturile locale.În audiovizual funcționează și alte criterii de clasificare10, mai puțin importante : posturile pot fi clasificate și în funcție de spectrul undelor de emisie (lungi, scurte, ultrascurte), de suportul pe care se transmite (prin aer sau prin cablu) sau după conținut (de știri, de divertisment și informație, de muzică pop-rock, de muzică clasică, de cultură și educație) etc. Gradul de dezvoltare al noilor mijloace de informare depinde de regimul politic al unei țări, de politica guvernamentală în materie de telecomunicații, de resurse tehnologice și financiare și nu în ultimul rând de mentalitățile și tradițiile oamenilor.

O dată însă cu înregistrarea tuturor semnalelor , stocarea, comprimarea și difuzarea lor în regim digital, toate mijloacele de informare, utilizând același limbaj, vor putea fi puse în legătură cu ușurință. Cel puțin în democrațiile industrializate, consumatorii de media vor beneficia de aceste servicii prin intermediul ordinatorului personal.

Banalitatea abonamentului la cablu și a accesului la satelit, multiplicarea unitate vor face în curând desuetă distincția între televiziunea pretinsă „privată” (plătită numai prin publicitate) și cea „publică” (plătită prin abonament, la care se adaugă, de obicei, publicitatea).

9MihaiComan,Mihaela Păun,Mass-media,Politic și Divertisment. Receptarea domestică a mesajelor presei,Ed.Univ.București,2008,p.41-45. 10Philipe Gaillard-Tehnica jurnalismului,Ed.Științifică,București,2000,p.48-50.

A. RADIOUL Radioul prin apariția sa, la începutul anilor ’20, a marcat intrarea într-o nouă eră, pe care McLuhan avea să o numească „galaxia ”. Radioul este mijlocul de informare cel mai accesibil și, deci, cel mai utilizat în ziua de azi, chiar și în țările dezvoltate – în SUA 98% din populație îl ascultă cel puțin a dată pe săptămână. El nu necesită infrastructuri și solicită puține investiții din partea celor care îl folosesc și care, în plus, nu au nevoie să fie alfabetizați. Programele radio sunt diverse și se adresează tuturor categoriilor de ascultători: muzică, știri, dezbateri, foiletoane, teatru radiofonic, emisiuni culturale, jocuri și concursuri, transmisii sportive sau de la diferite manifestații etc. Grație undelor scurte și mai nou a sateliților, aria de acoperire a radioului a devenit imensă. La scară mondială se regăsesc organizații11 uriașe, înființate de toate țările bogate, ca – Voice of America, Radio France Internationale, Deutsche Welle, BBC. O dată cu apariția radioului FM, în locul vechiului AM, dotat cu o sonoritate superioară și cu o arie de acoperire mai scurtă, s-au înmulțit spectaculos numărul stațiilor locale și regionale. După apariția televiziunii, radioul a trebuit sa-i cedeze supremația, specializându -se pe muzică, informații și educație, dar radioul are un viitor sigur și un public fidel.

B. TELEVIZIUNEA Televiziunea a fost lansată în anii ’40 și este „regina mass-media moderne”. Datorită impactul emoțional al imaginilor video, în țările dezvoltate, 95% din locuințe sunt echipate cu un aparat tv. Toate țările care aveau un teatru sau o industrie cinematografică prolifice produc pentru micul ecran, chiar și țări relativ sărace ca India sau Egipt.

Începând din anii ’70, televiziunea folosește tot mai mult sateliții de comunicare pentru a-și transporta programele12 pe distanțe lungi, pentru distanțe scurte folosind în continuare rețeaua hertziană și prin cablu. La sfârșitul secolului, se pregătea digitizarea, care avea să mărească de zeci de ori numărul de programe disponibile, făcând posibilă comprimarea semnalelor. Internetul a devenit un mijloc de distribuire a muzicii și al patrulea mod de difuzare a imaginii video.

11James Lull,Mass-media-Comunicare,Ed.Polity Press,1991,p.90-95.

Acum posturile tv sunt specializare în distribuția de știri, de filme artistice, de sport, muzică, știință, programe pentru copii, informații financiare, de modă, de stare a vremii, de vânzări, de rețete culinare etc

Când vorbim de mass-media trebuie să luăm întotdeauna în calcul mediul în care ele se manifestă. De aceea există mai multe modele fundamentale de presă13: Modelul chinez – există doar în țările comuniste și scopul instituțiilor media nu este să informeze sau să distreze, ci să îndoctrineze și să mobilizeze populația în conformitate cu ideologia Partidului Unic. Modelul american – toate cotidienele sunt locale, scopul instituțiilor este să obțină profit. Presa e mult mai uniformă, mai națională decât ne-am putea aștepta. În afara unei divizări pe orizontală- de la presa națională, până la cea a uzinei sau a fermei, există o diviziune verticală- presa de partid, de sindicat, a armatei, feminină etc. Modelul britanic, centralizat – Marea Britanie este, în afară de Japonia, singura țară care are o presă cu adevărat națională. Presa de provincie nu reprezintă decât o treime din cifra totală de difuzare. Există o diferențiere netă între presa de „calitate” și „yellow- press”. Modelul german, tricefal – presa e segmentată în trei compartimente foarte diferite între ele- presa națională, regională și locală. Față de restul Europei, în Germania lumea încă mai citește ziare. Presa suedeză se înscrie tot aici.

Modelul francez, feudal – cotidienele franceze și-au împărțit țara în fiefuri. Presa e regională și o concurență reală nu se înregistrează decât în zona Capitalei. Ziarele pariziene se pretind naționale, dar în provincie au o vânzare de 10%.

Se pune acut problema imixtiunii statului în structura programelor instituțiilor media. Asemănător e și în Italia și Spania.

Modelul austriac, multinațional – este cazul țărilor mici Austria, Irlanda, Luxemburg sau Monaco, care au vecini mari, Germania, Marea Britanie, si pe care au tendința de a-l imita Modelul elvețian, multicultural- în țări cu puternic clivaj etnic, gen Elveția și Belgia, nu există ziare bilingve, ci ediții în limbi diferite, de unde și numărul mare de publicații. Modelul indian – este cazul națiunilor unde coexistă grupuri etnice foarte numeroase care folosesc idiomuri diferite și care scot publicații proprii.

2.2. Funcții ale mass-media 2.2.1 Încercarea de abordarea a funcțiilor Deoarece de-a lungul timpului au existat mai multe modele propuse pentru structurarea funcțiilor media, am încercat să realizez un "inventar" al funcțiilor. În conținutul "inventarului" îl numim pe Malcolm Willey, citat de Ioan Drăgan în hiperdocumentata sa lucrare15, răspunzând la două întrebări (Care sunt funcțiile îndeplinite de ziar? Ce nevoi individuale sau colective satisface ziarul?), găsește că presa (ziarul ) îndeplinește cinci principale funcții: 1. obținerea de informații, de noutăți; 2. analiza și explicarea evenimentelor – știrilor; 3. oferirea unui cadru general de referință pentru cunoaștere; 4. divertisment și 5. obținerea cunoștințelor cu caracter enciclopedic. În 1978, se publică Raportul interimar asupra problemelor comunicării în societatea modernă alcătuit de Comisia internațională UNESCO de studiere a media exercitate la nivel individual, social și internațional14:

1. funcția de informare – colectarea și tratatarea informațiilor – asigură transparența raporturilor sociale și difuzarea elementelor de cunoaștere, de judecată și de opinie necesare înțelegerii mediului social înconjurător; este o funcție a procesului democratic. 2. funcția de persuasiune, motivație și interpretare legată de exercitarea controlului social, organizarea activităților colective, asigurarea coerenței acțiunilor publice și de efortul de convingere și conducere pentru atingerea unor obiective comune; funcția de persuasiune vizează dezvoltarea economică și socială. 3. funcția de educație și de transmitere a moștenirii sociale și culturale este exercitată în vederea finalității informării și educației, informațiile procurând datele și trezind curiozitate față de probleme a căror înțelegere, conștientizare și soluționare sunt favorizate de educație.

4. funcția de socializare menită să faciliteze participarea indivizilor și colectivităților la viața publică, la elaborarea și luarea deciziilor; schimbul și difuzarea informațiilor facilitează interacțiunea socială și permit oamenilor să ia

14David Randall,Jurnalistul universal, Ed.Polirom,2007,p.116-120 15Melvin DeFleur,Sandra Ball-Rokeach,Teorii ale comunicării de masă,Ed.Polirom,1999,87-89.

parte la soluționarea problemelor – această funcție este solidară cu democratizarea vieții publice.

5. funcția de loisir și de divertisment se exercită în modalități diverse, depinzând de varietatea contextelor culturale și a gradelor de evoluție, fiind legată de îmbunătățirea calității vieții. 6.Mulți cercetători au identificat și propus un număr important de funcții, justificându-și, de cele mai multe ori coerent, opțiunile. Să mai amintim câteva posibile denumiri de funcții ale presei: de evaziune, de coeziune socială, de distribuire a cunoștințelor, de depozitare a actualității, de ghid al actualității, de recreere, de purificare, de socializare (oferă material pentru discuțiile interumane), de identitate,de mitologizare (creează modele simbolice), de compensare (oferă experiențe afective) . Importante sunt și funcțiile amintite de Melvin L.DeFleur: funcția presei de construire a semnificațiilor, funcția presei de stabilire a ordinii de zi și funcția mass-media de modelare a limbii16. “Funcțiile reprezintă dimensiuni cu valoare analitică în studierea consecințelor mesajelor difuzate prin sistemul comunicării de masă. (…) Informațiile difuzate au global o funcție socială de avertizare și prin aceasta de facilitare a integrării sociale. Mass-media tind să joace mai curând un rol funcțional; prin mesajele receptate oamenii sunt într-un fel pregătiți să răspundă la cerințele cotidiene ale funcționării societății”17. Dar funcțiile nu pot defini, în toată complexitatea ei, relația pe care mass-media o întreține cu întreg câmpul social. “Relația dintre mass-media și societate se poate pune în termeni de consecințe globale (funcțiile presei), de influențe precise (efectele presei) sau de misiuni generale atribuite acestor sisteme (rolurile presei). În limbajul uzual și chiar în unele lucrări de specialitate, termenul “funcție” cumulează frecvent cele trei posibilități enumerate mai sus. (…) Expresia “funcția de informare a presei” poate fi tradusă prin trei sintagme diferite18:

16Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Ed.Polirom, Iași,2007,p-73 . (funcțiile fiind propuse de M.Mateien și Leo Thayer) 17Melvin L. DeFleur,Teorii ale comunicării de masă, Ed. Polirom, București, 1998, p.33-36. 18Jhon Fiske,Introducere în științele comunicări, Ed.Polirom, Iași,2003,p.44-46.

-Drept urmare a activității presei, publicul este informat – funcție;

-Presa are misiunea de a informa publicul – rol; -Prin informațiile pe care le distribuie, presa influențează gîndirea și comportamentul publicului – rol.

În primul caz, faptul că “presa ne informează” apare ca o consecință a existenței sistemului mass-media” . Problema funcțiilor este una din cele mai controversate chestiuni teoretice legate de existența mass-media. Dacă funcțiile și rolurile presei le analizăm, împreună, în acest capitol, discuția pe tema efectelor mass-media o amânăm către sfîrșitul cursului, din considerente didactice de gradare a cunoștințelor.

Și aceasta deoarece efectele necesită, în opinia noastră, un nivel de înțelegere “încărcat” cu aproape toate noțiunile pe care le reclamă (incumbă) un excurs printre formele cele mai importante în care mediile s-au cristalizat. Trebuie să devoalăm faptul că operațiunea de separare a funcțiilor mass- media este un exercițiu ușor forțat, având o relevanță cvasi-teoretică, didactică chiar (și, să nu uităm, istorică), deoarece complementaritatea lor face ca, în practică, distincțiile efectuate aici să se estompeze în bună măsură. Totuși, să continuăm excursul printre funcțiile care s-au reliefat în timp drept utile, cel puțin în primă instanță, pentru studiul proceselor care au făcut să progreseze înțelegerea complexelor relații pe care mass-media le “întrețin” cu întreaga problematică socială.

De aceea, am selectat, din generoasa ofertă făcută vreme de cincizeci de ani, adică din 1948 încoace, de către cercetătorii din toată lumea, doar un set de șase funcții ale mass-media, urmând ca, în final, să amintim numai câteva care au jucat, deja, un rol istoric sau unul eficace.

Cele șase funcții pe care le-am selectat spre analizare le considerăm dominante. Oricum, acestea, aproape toate, suportă un număr de combinații posibile. Ele sunt19:

1.funcția de informare 2.funcția de corelare (interpretare) 3.funcția de comunicare (legătură)

19Mihai Coman,Introducere în sistemul mass-media, Ed.Polirom, Iași,2007, p.58-62.

4.funcția cultural-educativă 5.funcția de evaziune (divertisment, psihoterapeutică, de identificare) 6.funcția publicitară 7.La acestea se pot adăuga alte funcții (critică, polemică).

2.3 Rolurile mass-mediei în viața socială20

1. Rolul instructiv-culturalizator: mass-media difuzează informații și cunoștințe cultural-științifice. 2. Rolul de liant social: mass-media poate genera un mecanism de solidaritate în caz de calamități naturale, situații persoanle deosebite care solicită ajutorul celorlalți membri ai societății. 3. Rolul de divertisment: mass-media pune la dispoziție publicului modalități de petrecere a timpului liber. 4. Rolul informativ: alimentează publicul cu știri sau informații despre evenimentele sociale, afaceri publice și viața socială. 5. Rolul interpretativ: evenimentele sau faptele cotidiene difuzate de mass-media sunt interpretate și judecate.

6. Rolul expresiv: din punct de vedere al funcționării ei, mass-media este un forum în care persoane sau diverse grupuri sociale își pot face cunoscute opiniile și câștigă o identitate culturală, politică sau socială. 7. Rolul critic: mass-media joacă rolul de "câine de pază", în numele opiniei publice, față de sistemul de guvernare al statului, de investigare sau punere în lumină a situațiilor sau aspectelor anormale din viața socială și confruntarea unor curente diferite de opinie care se manifestă prin intermediul mass-media.

20David Randall,Jurnalistul universal , Ed.Polirom, 2007, p.114-120.

CAPITOLUL 3

Mijloacele de influențare ale mass-mediei

Mass-media are un mare potențial în ceea ce privește influența asupra opiniei publice. Mass-media utilizează toate atu-urile pe care le are, pornind de la imagini, culori, texte, titluri și încheie cu publicitatea, pentru a atrage cititori sau telespectatori, spre trustul lor. Televiziunile, ziarele și radiourile își promovează în toate formele posibile, programele, articolele, emisiunile sau muzica. Televiziunile apelează la filme noi, emisiuni cu formate noi sau foarte cunoscute în străinătate și stand-up-uri live, de la cele mai importante evenimente mondene. Radiourile atrag prin difuzarea celor mai cunoscute hit-uri și prin diferite concursuri cu premii substanțiale. Pentru radiou contează foarte mult vocea din spatele microfonului, dacă cel de acolo este o persoana publică, sucesul este garantat. Presa apelează la poze inedite, pictoriale incendiare, la puterea cuvintelor din texte dar și la coloritul paginilor. Toate cele enumerate mai sus, televiziunea, radioul și presa scrisă, folosesc aceleași mijloace de influențare a opiniei publice. Unii într-o măsură mai mare, alți într-una mai mică. Dar titlurile, fotografiile, imaginile video, vocea sau imaginea unei persoane cunoscute, culorile și puterea cuvântului sunt cheia succesului, dacă sunt folosite cum trebuie. Voi analiza câteva dintre aceste elemente, pentru a evidenția calitățile lor. 3.1 Titlul Pentru titlu trebuie să ai mereu inspirație, deși uneori inspirația te lasă, trebuie să te chinui altfel articolul nu v-a mai fi atrăgător. Oamenii sunt atrași în primul rând de imagini, apoi de titluri și alte nimicuri, după aceea se hotărasc dacă citesc. Titlul are calitatea de a informa21, trebuie să fie clar, să conțină mesajul esențial și totodată să te facă să îl citești articolul sau să asculți știrea. Deasemenea titlul trebuie să promoveze textul sau materialul video, deci trebuie scris după redactarea textului. Nu trebuie să fie prea lung sau prea scurt, teoria spune să nu se depășească 7 cuvinte, nu trebuie să ne plictisească, dar nici să ne lase nelămutiți. Textul trebuie să fie clar pentru toate categoriile de cititori, să nu conțină cuvinte sofisticate, cititorul trebuie să înțeleagă cuvintele la prima vizualizare. Titlul nu trebuie să fie bazat pe o minciună, doar pentru a atrage, cititorul va citi articolul sau va vizualiza imaginile și în caz că nu corespund, va fi dezamăgit iar redactorul sau prezentatorul își poate pierde din credibilitate. Deși acest lucru este practicat din ce în ce mai des. Deasemenea semnele de punctuație nu trebuiesc folosite excesiv, iar semnul întrebări ar trebui eliminat din titluri. Titlurile pot fi de două feluri: -informativ: redă pe scurt mesajul esențial -incitativ: titluri șocante

3.1.1 Clasificare mai aprofundată a titlurilor22: -clasic (informativ) -titluri bazate pe jocuri de cuvinte -Titluri-citat -Titluri care exploatează valorile stilistice ale unor semne de punctuație -Titluri care parafrazează -Titluri care utilizează rimele -Titluri care folosesc jocuri de litere -Titluri interogative sau exclamativ-imperative

-Titluri defective de predicat -Titluri asociate cu supratitluri sau subtitluri -Titluri evazive, care derutează cititorul etc. În categoria titlurilor intră și subtitlurile, supratitlurile, intertitlurile, explicațiile foto(legende) și titlurile de rubrică.

21Mihai Coman,Mihaela Păun,Mass-media, Politic și Divertisment.Receptarea domestică a mesajelor presei, Ed.Universitătii din București, 2008, p.80-85. 22Mihai Coman,Introducere în sistemul mass-media, Ed. Polirom, Iași, 2007,p.55-58.

3.2 Fotografia În mass-media fotografia poate spune mai mult decât o mie de cuvinte. Imaginea poate completa foarte bine un text. Fotografiile sau imaginile video pot fi chiar ele o sursă de informare, deoarece acestea sunt foarte expresive sunt folosite în televiziune, presa scrisă dar și în cea on-line.

3.2.1Fotografiile pot fi clasificate astfel23: 1.În funcție de conținutul informațional propriu-zis al unei fotografii, putem distinge două categori: -Fotografia ilustrație: este complemantară relatărilor dintr-un comunicat de presă sau este oferit jurnaliștilor care urmează să facă public un subiect. În această categorie contează fotografia, dar punctul forte este textul. -Fotografia informație: are o semnificație de sine stătătoare, se referă la un eveniment de actualitate, despre persoane publice foarte cunoscute, despre un fapt neobișnuit.

2.În funcție de legătura lor cu factorul de timp și cu anumite evenimente de interes pentru presă, există o legătură între știrile de presă și fotografii. Astfel avem: -"hardnews": știrile perisabile din punct de vedere temporal. Așa avem, fotografii legate de un anumit eveniment, deci sunt perisabile din punct de vedere al interesului pentru presă. -"softnews": știri ceva mai durabile, care pot fi redactate și după trecerea unei perioade de timp

Aici avem fotografii care conțin un puternic element uman și sunt neapărat legate de un eveniment petrecut într-o anumită perioadă.Acestea pot fi publicate oricând, deci nu sunt perisabile.

În funcție de distanța la care sunt făcute: -fotografie la distanță mare: privitorul observă subiectul dar și mediul în care este plasat, și elementele înconjurătoare. -fotografia la distanță medie: privitorul identifică subiectul și acțiunea acestuia. -Fotografia la distanță mică: detaliază subiectul și/sau acțiunea. Acestea și cele de la distanță medie sunt cele mai apreciate în ceea ce privește publicarea.

23Denis McQuaili,Mass Communication Theory, Ed.Institutul European,1999,p.33-45.

-Fotografia de detaliu: surprind un mic aspect de interes al subiectului sau al acțiunii.Aceste fotografii sunt efectuate de regulă, de la distanța cea mai mică, permisă de calitatea aparatului de fotografiat. Atunci când se atașează o fotografie unui text, trebuie să se selecteze cu atenție. Fotografia nu trebuie să îl ducă în eroare pe cititor. În acest proces de selectare trebuie ținut cont de următorii factori24: -Impactul fotografiei: trebuie să aibe elemente vizuale puternice, care să-l atragă și să-l intereseze pe cititor.Trebuie să producă o reacție emoțională și trebuie să fie ușor de descifrat, de "citit", astfel încât să se perceapă ușor semnificația ei. -Calitatea fotografiei:centrul de interes trebuie situat în zona determinată de "regula treimilor" iar fotografia trebuie să aibe calitățile necesare în ceea ce privește expunerea, contrastul,coloritul,nuanțele etc. -Posibilitatea de punere în pagină: o fotografie valoroasă va fi pusă în pagină indiferent că formatul ei este vertical sau orizontal. Totuși și acest element trebuie luat în considerare, în selectarea fotografiei.

3.2.2 Importanța articolelor Pentru a atrage atenția și pentru a influența print-un articol25, acesta trebuie să fie construit perfect. Pentru a redacta un articol bun, trebuie să urmărești câteva lucruri importante: -Cuvintele cheie potrivite: selectarea cuvântului cheie este cea mai importantă parte a optimizării articolelor. Acel cuvânt trebuie ales pertinent produsului sau serviciului oferit în text.

-Poziționarea cuvântului sau a frazei cheie: cuvântul sau fraza cheie trebuie să fie în titlu și în headline-ul articolului. Deasemenea trebuie repetat de două-trei ori în articol. Startul trebuie să fie solid26: titlul și primele rânduri trebuie să acopere tot ceea ce vrei să scri în articol, trebuie să detalieze informația. -Trebuie ținut cont de publicul target al publicației, mai ales de interesele lor. -Trebuie să dezvălui faptele reale, deoarece cititorii știu să descopere informația adevărată sau falsă.

24Dr.David George,Tehnici de relații publice, București, Ed.George David, 2007,pag.130-133. 25James Lull,Mass-media-Comunicare, Ed.Polity Press,1999,p.29.

-Este indicat să se folosească verbele la vocea activă, pentru ca articolul să fie mai viu.

-Trebuie folosite cuvinte suficiente și esențiale, pentru ca articolul să fie înțeles de către toate categoriile de cititori. Așezarea într-un ziar a articolelor se face în funcție, de importanța evenimentelor din ziua respectivă. Totul se pune în ordine la ședința de sumar. Cele mai importante articole, titluri și fotografii vor ajunge pe prima pagină iar restul, în funcție de rubrică și importanță. Deasemenea un punct foarte important pentru articolele din presa scrisă este spațiul, deoarece este limitat. În presa on-line spațiul este nelimitat, acolo nu contează cât de mult scrii sau câte poze postezi. Însă în presa scrisă trebuie să te limitezi. Multe dintr-e cele enumerate mai sus, sunt valabile în toată mass-media. Atât în presa scrisă, televiziune, presa on-line cât și în radio. Peste tot se folosesc titluri pentru a atrage, diferite voci pentru a se evidenția unele lucruri, imaginea diferitelor vedete pentru a atrage un anumit public. Fiecare trust are modul său de a-și atrage publicul, mai nou toți își fac reclama prin conturile de pe Facebook, este o metodă moderna, la care are accest oricine este doritor. Toate aceste lucruri sunt folosite pentru a influența oarecum opinia publică iar asta rămâne să dezvolt în următorul capitol, rezervat studiului de caz.

26Denis McQuaili ,Mass-media Communication Theory, Ed.Instiutul European, 1999, p.90-95.

Analiza ziarului:Adevărul-Ediția de Vest

În această parte a lucrării științifice voi realiza analiza unei publicații scrise din mass-media, și anume a unuia dintre cele mai renumite și citite cotidiene- Adevărul-Ediția de Vest.

Pentru a pune în evidență cât mai bine felul în care mass-media ne influențează se va pune în discuție întreg formatul publicației: analiza titlurilor, a șapourilor, a lidurilor și a subtitlurilor, unghiul de abordare, formatul ziarului, fotografiile și explicațiile foto, analiza fiecărei rubrici în parte, modul în care sunt tratate subiectele, pagina de titlu, culorile folosite, cât și alte aspecte întâlnite pe parcursul analizei.

Pentru realizarea studiului de caz se vor urmări atât edițiile tipărite cât și cele online ale cotidianului Adevărul, la final urmând să se facă o comparație a celor două și să se identifice diferențele și asemănările dintre cele două formate.

Adevărul este un cotidian central înființat în anul 1888 de către Alexandru Beldiman și a apărut la București în 15 august, continuându-și existența până în 1914 și apoi între 1919-1937. A reapărut între 1946-1951, fiind suspendat de regimul comunist.După 25 decembrie 1989 devine pe rând Scânteia poporului și mai apoi Adevărul, nume pe care îl poartă și azi.

Ziarul Scânteia a apărut ilegal între 15 august 1931 și octombrie 1940, în condițiile regimului burghezo-moșieresc. Începând cu data de 21 septembrie 1944 activitatea acestui tip de presă a fost acceptată, prin Scânteia înțelegându-se acel factor mobilizator în lupta oamenilor muncii pentru înfăptuirea hotărârilor guvernului, pentru victoria socialismului în patria noastră. Pe prima pagină apăreau, de obicei, articole acuzatoare ce instigau la lupta împotriva fasciștilor și a naziștilor.

Sărbătorile naționale precum 1 Mai, 23 August sau 7 Noiembrie erau aniversate în paginile Scânteii așa cum se cuvenea, cu numere dedicate în totalitate Uniunii Sovietice, tovarășului Stalin și tuturor „oamenilor muncii”.

Cealaltă publicație își face apariția pe piața românească în 1992. Aceasta marchează începutul presei tabloide în România. Este prima publicație care va promova faptul divers, lucru care astăzi este servit de majoritatea ziarelor din România.

În anul 2006, Adevărul a fost cumpărat de către omul de afaceri Dinu Patriciu, care a înființat, cu acea ocazie, trustul Adevărul Holding, în care și-a reunit operațiunile media.

Trebuie amintit că odată cu apariția presei tabloide, în televiziune cel care marchează începutul știrii piperate va fi Pro Tv. Odată ce publicațiile încep să își schimbe calitatea informației, și normele de scriere sunt redefinite. Se trece la: expresii directe, titluri mari, apetisante, cuvinte ușoare. Evenimentul zilei promova: senzații extreme, gusturi piperate, faptul divers, promovarea vedetei autohtone care apărea de nicăieri. Mai punea accentul pe subiecte de crimă, jafuri, violuri. Acestea din urmă apăreau pe prima pagină chiar după Revoluție și au reușit să ofere cotidianului cel mai mare tiraj în perioada respectivă. Limbajul jurnalistic folosit era unul brutal, senzaționalist, agresiv.

Scânteia oferea, în timpul regimului comunist, informații care nu depășeau normele impuse de regim în perioada respectivă. După această etapă se restructureză și încep să apară tipărite informații generaliste: politică, cultură, social, monden.

Din noiembrie 2008, Adevărula demarat colecția „Adevărul: 100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă”, din care fac parte: colecția „Disney Clasic”, „Prima mea enciclopedie cu Winnie Ursulețul și prietenii săi”, „Pictori de geniu”, „Jules Verne”, „Biblioteca Adevărul pentru copii” și suplimentul „Adevărul Magazin de Duminică”, care și-a încetat apariția din 14 iulie 2010.

Din 6 decembrie 2010, cotidianul Adevărul a fost lansat și în Republica Moldova. Ziarul apare de luni până vineri, într-un tiraj de 7.000 de exemplare. Adevărul, ediția de Moldova, tratează subiecte locale, sociale, politice, economice și de actualitate, distribuite în paginile publicației după o structură similară cu cea a publicației din România.

Adevărul este primul ziar din Republica Moldova scris atât de jurnaliști moldo-basarabeni, cât și de jurnaliști din România.Atât Adevărul, cât și Evenimentul zilei sunt cotidiene, ambele având o arie de distribuție națională.

Pentru a clarifica și mai bine conținutul acestei publicații și rolul ei, trebuie amintit încă odată că este vorba despre un cotidian. Unul dintre rolurile cele mai importante ale unei publicații de acest tip este de a informa rapid cititorii. Acest lucru nu se poate face, bineînțeles, fără a fi la curent cu noutatea și cu cele mai importante evenimente care se petrec zilnic în lume, în țară, regional sau local.

Dacă informarea este pe primul loc, un alt loc important ocupat în viața de zi cu zi a unui cotidian sunt anunțurile și reclamele. Spațiul publicitar este foarte important, are atât un rol de informare pentru cititorii de pretutindeni, cât și o contribuție consistentă la bugetul publicațiilor. Banii de pe publicitate acoperă o parte destul de mare a costurilor producției unei publicații. Bineînțeles, trebuie amintit că aceștia sunt ghidați de către departamentul economic.

Informarea, cum am amintit și mai sus, are un rol foarte important într-o publicație, însă și aceasta, la rândul ei, trebuie ramificată și împărțită pe domenii de informare. Astfel, informarea poate fi națională, locală, regională sau internațională. Acestea, la rândul lor, pot fi de natură politică, socială, culturală sau sănătate (fiecare cu ramificațiile lor). Un loc destul de important, însă, în acest tip de publicație, îl ocupă divertismentul.

Punerea în pagină a unei astfel de publicații este foarte importantă. Structura grafică a unui cotidian, originalitatea acestuia și felul în care curge informația trebuie să fie foarte bine structurate, pentru a atrage cititorul. Și mai mult decât atât, trebuie păstrat același format pentru cititorul obișnuit și pentru a transmite acestuia, de ce nu, un aer familiar.

Un alt lucru de impact care va atrage sau nu cititorul este stilul ziarului. Trebuie știut că fiecare redacție își respectă un set de reguli și de norme stabilite de către redactorul șef. Acest set de reguli este de ordine interioară și nu este general pentru toate redacțiile. La fel se întâmplă și în cazul publicațiilor care urmează, vom vedea că deși ambele sunt cotidiene cu rol de informare, au un stil de redactare total diferit.

O ultimă precizare este aceea că în analiză nu se va vorbi doar de prima pagină, ci se va analiza întreg conținutul publicației. Analiza va începe cu pagina de titlu a ediției respective și va continua cu conținutul propriu-zis.

Pagina de titlu a publicației Adevărul se observă ca fiind o pagină cu un conținut atât textual, cât și cu imagini. Sus, în prima parte a acestuia, găsim numele publicației bolduit, iar deasupra numelui este specificat că aparține ediției de vest. Acest lucru arată clar cui îi este adresată informația.

În partea dreaptă, lângă nume, avem ziua, data, numărul publicației, prețul, adresa de accesare a site-ului oficial, dar și numărul de pagini al acestuia. Sub sigla Adevărul apare și anul apariției acestuia, și anume Cotidian național, fondat în 1888. Această specificare, încă din prima pagină, dă cotidianului un aer de seriozitate prin simplu fapt că are o existență de mai bine de un secol. Pe o altă coloană urmează scris încă o dată prețul, căruia îi este atașat și un cod de bare.

Cum am spus și mai sus, îmbinarea textului cu imaginea dă cotidianului un aer de primă pagină, fotografiile au rolul de a sensibiliza cititorul și de a-l face interesat. Informațiile din prima pagină a acestui cotidian, după cum se observă, sunt destul de scurte. Aceste informații conțin cele mai importante știri din acea zi și sunt formate dintr-un titlu și o parte din textul principal al acestora. Observăm că după titlu apar două texte însoțite de imagini. Primul text și imaginea sunt așezate pe un fond roșu cu scris alb, este așezat în partea stângă și are titlul scris mare “Primul meci internațional pentru ASU Politehnica Timișoara, echipa din Liga a 5-a”, urmat de un text introductiv.

Următorul articol este așezat în partea dreaptă și este pus pe un fond negru, cu o imagine și un scris alb, titlul sunând cam așa : ,,Trei spărgători au fost găsiți de polițiștii timișoreni cu ajutorul câinelui de urmă”. Până aici jocul de atragere a cititorului este făcut de culoare și fotografie. Fotografia din prima casetă are la bază o imagine cu echipa din liga a-5a, iar culoarea casetei este violet pentru că este mână în mână cu informația și imaginea. În cealaltă casetă s-a ales culoarea neagră, pentru că este vorba de o demascare, are legătură cu titlul. Și, bineînțeles, are legătură și cu imaginea, pentru că în ea apare o mașină de poliție lângă care se află doi polițiști care urca unul dintre barbații prinși în mașină. Până în acest moment, prima pagină are o așezare corectă, impresionantă, îmbină elementele vizuale, cum ar fi imaginea, textul și culoarea cu ajutorul cărora atrage atenția cititorilor. În continuarea paginii, într-o casetă de o dimensiune care ocupă de departe jumătate din dimensiunea primei pagini, se află un subiect de interes local în care se îmbină scrisul pus în partea de sus, și anume un scris mare, bolduit, urmat de un subtitlu și trimiterea la paginile 4-5. Urmează fotografia, care ocupă o parte din spațiul acordat articolului. Această fotografie a fost plasată pe prima pagină pentru că are rolul de a sensibiliza și este mână în mână cu titlul pompos care te face curios de articol – ,,Cel mai cunoscut artist din fosta Iugoslavie, într-un concert gratuit la Timișoara”. Trebuie specificat că în josul fotografiei se află și o legendă foto și numele fotografului. Pe partea dreaptă a primei pagini se află patru casete, din diferite rubrici, cum ar fi internațional, Eurovision 2013, financiar sau opinii. Trebuie specificat faptul că fiecare casetă are trimitere la paginile care conțin pe larg articolele respective. În ultima casetă a ziarului, care este atașată pe toată partea de jos, este un slogan pe fond verde: ”Rețeaua celor care cumpără un ziar pentru editorial, nu pentru bârfele de ultimă oră”. Acest tip de remarcă te trimite direct la un aer serios al publicației și la tipul de publicații la care face referire, și anume tabloidele. Pe lângă articolele care sunt de interes public și de informare, după cum am observat, această frază dă încă o dată un aer de seriozitate. Se poate spune că redactorul șef a ales foarte bine o strategie de grafică, punere în pagină și sortare a informației. În ultima casetă, pe un fond roșu, apare și o primă reclamă. Spațiul publicitar din prima pagină este acordat, în ziua respective, celor de la Vodafone. Trebuie precizat că fiecare informație este delimitată de o linie neagră și un spațiu alb, acest lucru dând impresia de organizare și punere în pagină corectă a articolelor. De asemenea, dă impresia de curat, fiind o îmbinare perfectă între imagine, grafică și culori. Mai trebuie menționat că scrierea se face cu Times New Roman pe tot parcursul publicației. Se folosesc dimensiuni diferite. Spre exemplu, titlurile sunt scrise cu acesta, dar sunt mai mari decât textul și de cele mai multe ori bolduite. Textul este de aceeași mărime. Mărimea titlului va atrage instant privirea cititorului. Cu cât titlul este mai mare, cu atât mai mult cititorul va fi tentat să îl citească. După parcurgerea titlului, ochii cititorului vor coborî asupra unui subtitlu, dacă acesta există, iar dacă nu, direct asupra șapoului. De aceea, la Adevărul mărimea diferă de la una la cealaltă. De regulă, supratitlul, titlul, subtitlul sau șapoul sunt bolduite și sunt mult mai mari decât conținutul articolului. Titlul ziarului este același în fiecare număr, nu se schimbă niciodată, acesta fiind scris tot timpul la fel. Deși este un aspect general pentru orice publicație, acest lucru se poate schimba dacă publicația respectivă își schimbă conținutul sau forma. La Adevărul titlurile sunt foarte atrăgătoare pentru că acestea fac cititorul interesat de conținutul articolului. Practic, acestuia trebuie să i se transmită o stare la fiecare articol pentru a fi bulversat și interesat de-a dreptul de conținutul articolului propriu-zis. Despre formatul cotidianului Adevărul, Ediția de Vest, trebuie menținut că acesta are un format A3. Are un număr de 32 de pagini zilnic, iar în ediția specială de weekend are un număr de 80 de pagini pe o perioadă de trei zile, respectiv de vineri până duminică. Cotidianul este împărțit pe rubrici. Pe cea de-a doua pagină apare, scrisă cu roșu, rubrica EVENIMENT. Aceasta continuă până pe pagina trei.

Conține articole politice în cea mai mare parte. În partea dreaptă a celei de-a doua pagini este atașat, pe o întreagă coloană, cursul valutar din ziua respectivă și o rubrică de meteo. Paginarea este în bloc și aproape peste tot are șase coloane. Fiecare articol politic are la partea de imagine câte o față politică. Dacă cititorul nu a ajuns să parcurgă textul cu ochii, acesta este anunțat clar de conținutul articolulu prin imaginile sugestive. Articolul principal de la această rubrică conține atât titlu cât și subtitlu, în timp ce restul articolelor au doar titlu. Spațiul este împărțit în mod egal între fotografie și text.

A doua rubrică este cea de REPORTAJ. Paginile 4-5 sunt umplute doar cu informație și fotografie care se leagă de reportajul respectiv. Aici este pus reportajul despre care se vorbea și în prima pagină.

Fotografiile sunt sugestive, arată clar că este vorba despre sărăcie, iar partea de scris este formată din reportajul propriu-zis. Se mai adaugă un titlu, un subtitlu sau titluri intermediare pentru o intensitate a informării și pentru a nu obosi ochii cititorilor.

O altă rubrică este cea de POLITICĂ. Acestei rubrici îi este acordată o pagină, și anume pagina 7. Are un singur articol care ocupă aproape tot spațiul. Aici apare o nouă reclamă Vodafone, care este din nou sugestivă: ,,Rețeaua celor care citesc ca să-și formeze o proprie opinie, nu le preiau pe ale altora”.În prima pagină sloganul era ,,Vodafone aduce împreună oamenii care cred în mai bine.” Aceste două sensuri sunt atașate strategic în publicație, fiind foarte bine punctate, mai ales că ultima se află la rubrica de politică și îți sugerează ideea de informare, care este pusă mână în mână cu originalitatea.

Următoarea rubrică este INTERNAȚIONAL. Acestei rubrici îi sunt acordate paginile 8,9,10. Ceea ce se poate observa este faptul că jocul de culori se schimbă. Dacă până acum am avut un joc de culori între negru-roșu, aici predomină culorile verde-negru și o pată de roșu. Structura și așezarea în pagină nu diferă foarte mult față de celelalte rubrici.

Culoarea este cea care schimbă sugestiv formatul acestor trei pagini. În partea dreaptă a paginii 9 este acordat un spațiu destul de mare reclamei Vodafone, de această dată, pe lângă text, fiind adăugată și o imagine cu câțiva copii de la un Centru de plasament. Acest lucru ajută și mai mult pe partea de publicitate.

Articolele au știri cu titluri mari, șapouri sau intertitluri, dar și imagini sugestive, care provin din mai multe țări. În acest număr sunt articole cu știri externe din Germania, Grecia, Ungaria, Franța, Iran, Afganistan sau Gergia (ultimele patru sunt casetate în ordine pe primul rând de informație de la începutul paginii și le este acordat un spațiu mic, fiind articole scurte).

Următoarea rubrică este FINANCIAR și are tot trei pagini, respectiv paginile 11,12 și 13. Pagina 11 are același titlu, însă pagina 12 își schimbă titlul în AUTO, iar pagina 13 în IMOBILIAR.

Fiind tot probleme de ordin financiar, ele aparțin aceleiași ramuri. Aici, jocul de culori este evidențiat din nou. Se face un joc între maro deschis și negru. De data aceasta, partea de publicitate ocupă jumătate din pagina 13 și este adresată, bineînțeles, rețelei Vodafone.

Este adresată și o rubrică burselor din lume, fiind introduse articole precum cel cu ,,Topul celor mai mari salarii din București”. Cum am specificat și la începutul analizei, acesta își păstrează formatul de scriere pe tot parcursul său. Titlurile sunt mari, bolduite, subtitlurile sugestive, iar scrisul este Times New Roman. Pozele mari ocupă aproape jumătate din spațiul paginii, dar totodată sunt și sugestive.

Următoarea rubrică este cea de OPINII. Aceasta se joacă între culorile gri și verde închis, maro și roșu, joc care va continua și în rubrica de la mijlocul cotidianului, intitulată SPECIAL, cu o întindere pe paginile 16-17. Rubrica specială are un aer mai lejer, subiecte mai ușoare, cu titluri destul de lejere, care au o tentă ce duc spre divertisment. Tot în pagina de supliment din acest număr s-au găsit două pliante promoționale, care țin de spațiul publicitar și cu siguranță aduc un contribut financiar cotidianului. Acestea sunt separate de publicația în sine, fiinf două foi A4. Trebuie menționat că reclama Vodafone ocupă din nou jumătate din pagina 17.

Următoarea rubrică este intitulată VEST și cuprinde doar articole din vestul țării. Aceasta se întinde pe paginile 18,19,20. Jocul de culori revine la roșu-negru și menține același stil de redactare și așezare în pagină.

O altă rubrică este cea de MEDIA, care se întinde doar pe o pagină, respectiv pagina 2. Aproape jumătate din spațiul acordat acestei rubrici este ocupat de spațiul publicitar acordat celor de la Vodafone. Această rubrică este una slabă, cu un spațiu destul de mic, având doar un articol, care ar putea fi introdus, cu siguranță, într-o altă rubrică.

Paginile 22 și 23 sunt acordate rubricii MICA PUBLICITATE. Aici sunt anunțuri publicitare din sectorul servicii, vânzări, licitații, juridic sau diverse. Fiecare coloană începe cu unul dintre termenii de mai sus, în funcție de informație, și fiecăreia îi este atribuită o culoare care să le diferențieze (ex: juridic-culoarea roșu).

Paginile 24-25 sunt adresate rubricii intitulate VIAȚĂ. Jocul de culori care se poate observa este violet-negru și are tot câteva subiecte mai ușoare.

Pagina 26 conține rubrica TIME OUT. Aici sunt informații de interes general, cum ar fi Programul TV, Horoscop sau Jocuri (sudocu, rebus, integramă).

Următoarea pagină este CULTURĂ, și anume pagina 27. Are același joc de culori ca și pagina de dinaintea ei.

Urmează rubrica intitulată SPORT.Aceasta se întinde pe patru pagini, respectiv 28,29,30,31. Jocul de culori este verde-negru (predominant) și roșu. Articolele sunt atât din țară cât și international. Pozele ocupă aiciun spațiu destul de mare. Există, pe pagina 31, o parte care arată clasamentul, rezultatele și programul. Paginile sunt umplute de texte cu titluri mari și suggestive, contopite cu imagini.

Ultima pagină este alocată exclusiv reclamei Vodafone. După cum am observat pe tot parcursul publicației Adevărul, spațiul publicitar s-a adresat în special acestei reclame.

Cât despre formatul cotidianului, acesta are, în general, așa cum am specificat pe tot parcursul analizei, aceeași formă de scriere, imagini sugestive, dar și subiecte importante, relevante. Este, în mod clar, o publicație serioasă. Are în total 15 rubrici, cu tot cu cele speciale. În ediția următoare a publicației Adevărul primele pagini trateaza subiecte diferite. Importanța articolelor este percepută diferit de la o ediție la alta. În acest număr, prima pagină are o planșă cu insectar cu fluturi, care este oferită cadou de către aceștia iar ultima pagină este tot cu un afiș publicitar. La Adevărul titlurile sunt mai mari, dar sunt așezate corespunzător.

Ediția de weekend a Adevărului oferă 80 de pagini de informații și noutăți.

,, Presa românească de azi se află în căutarea propriei identități, este o presă care traversează o criză destul de meritată, pentru că a făcut gesturi fatale; de exemplu, și-a subestimat audiența, a mers pe o retorică ipocrită că asta cere publicul, a coborât ștacheta din zi în zi, oferind publicului conținuturi derizorii și asta se plătește prin credibilitate, prin audiență″ afirmă, într-un interviu acordat AGERPRES, conf. dr. Marian Petcu de la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București, coordonatorul lucrării "Istoria jurnalismului din România în date – enciclopedie cronologice, editată la Polirom.″ (sursa: agerpres.ro 23 noiembrie 2012)

Analiza paginii online Adevărul.ro

Pentru ca publicația analiză mai sus în variantă tipărită să supraviețuiască în timp, are mare nevoie și de o pagină online. Această muncă a devenit destul de importantă pentru cei din redacție, pentru că este un efort în plus depus zilnic atunci când vine vorba de răspândirea publicației și a fluxului de informație.

Internetul a revoluționat lumea întreagă, ocupația principală a multora dintre tineri, și, mai nou, și a celor mai în vârstă, fiind navigatul pe internet. Că aparții unui site de socializare, că te uiți la vreme sau îți citești horoscopul zilnic, comunici prin mail sau îți înființezi un blog, toate acestea au loc pe internet. De aici informația poate fi accesată foarte ușor. Poți căuta informații de cultură generală, sau, de ce nu, știrile de la tine din zonă, pentru a fi ținut la curent cu tot ceea ce mișcă, mai exact cu noutatea. Acest lucru a încurajat considerabil multe dintre agențiile de presă să încerce o funcționalitate în mediul online. De ce? Un motiv întemeiat a fost și scăderea tirajelor, însă și dorința de conformitate cu tot ceea ce ține de nou.

Astfel, o publicație care are și un site oficial poate să supraviețuiască chiar dacă varianta tipărită de mâine ar dispărea. În plus, de multe ori poate atrage cititori pe ambele părți. Toate acestea contează foarte mult pentru supraviețuirea publicației. Această supraviețuire ține, însă, și de calitatea paginii respective.

Încă din primele rânduri de analiză trebuie amintit că publicațiile online au un atuu destul de important în comparație cu cele tipărite. Se poate accesa oricând arhiva paginii publicației, unde se pot găsi articole stocate de ani de zile. La unele publicații online sunt arhivate inclusiv edițiile tipărite (dacă există) din toți anii de existență. Accesarea se poate face foarte ușor, cu un click pe rubrica denumită arhivă. De obicei ți se oferă posibilitatea să introduci exact ziua și data în care vrei să cauți și, dacă există în arhivă, pagina va fi accesată imediat.

Atunci când se accesează prima pagină la Adevărul,este evidențiată, în mod clar, o multitudine de elemente în plus față de publicația tipărită.

Pe prima bară din pagină se poate observa, în partea dreaptă, un nume și parola, care țin de logarea pe acest site. Dacă ești membru pe acest site,te loghezi și ai acces imediat la informație, dar ți se oferă și dreptul de a comenta diferite articole. În partea stângă, tot pe aceeași linie, se află o adresă pentru accesarea imediată a paginii chiar de pe telefonul mobil. În partea dreaptă este pus numele publicației, locul fiind același ca și la publicația tipărită, însă este urmat de reclame și de o căsuță unde poți introduce o informație care dorești să o cauți. Această parte este despărțită de ceea ce urmează de o linie neagră, și, trebuie menționat încă de la început, că pagina este foarte lungă.

Urmează rubricile despărțite prin coloane. Acestea sunt așezate în felul următor: HOME, ACTUALITATE, INTERNAȚIONAL, FINANCIAR, SPORT , LIFE, CULTURĂ, OPINII, UTILE. Tot pe această coloană este un loc unde poți să accesezi informația direct din orașul tău. Este suficient să dai un click și să alegi orașul de unde ești. Lângă, se află o secțiune numită MY ADEVĂRUL, care, odată accesată, mai ales daca ești utilizator, îți dă dreptul să comentezi anumite știri sau articole. Următoarea bară conține, în partea stângă, ora la care pagina a fost reactualizată și rubricile: AHRIVĂ, TOP ARTICOLE, SUPLIMENTE, SĂNĂTATE, ABONAMENTE, ADEVĂRUL.MD, ADEVĂRUL.ES, ADEVĂRUL.IT, FP ROMÂNIA. Odată accesate, acestea îți fac trimitere la o altă pagină, iar pagina respectivă este umplută cu informații care sunt legate doar de rubrica respectivă. Conține și pagini dedicate evenimentelor din străinătate în care sunt implicați români (cum este pagina ADEVĂRUL.ES), dar și informații sau articole relevante din locurile respective care nu au, în mod neapărat, legătură cu românii. Următoarea porțiune de informație este intitulată NU PIERDEȚI!. Aici sunt informații de actualitate și interes general care sunt așezate tot pe rubrici care fac trimiteri la pagina respectivă. Acestea sunt: EURO 2013, ȘTII CE MĂNÂNCI?, CEAUȘESC NOU!, EUROPA și METEO.

Trebuie menționat că informația curge pe tot parcursul paginii în trei coloane. Aspectul general al paginii este unul destul de încărcat, cu multe trimiteri și culori care, folosite în abundență, pot obosi ochii cititorului. Fiecare articol începe cu o poză, iar dedesubtul pozei începe texul, în fața acestuia fiind așezată ora la care articolul a fost adăugat pe pagină.

Primele două rubrici sunt doar cu articole și știri de ultimă oră. Partea de informație propriu-zisă începe cu cele mai importante subiecte din ziua respectivă, iar sub fiecare articol există câte o trimitere marcată prin bulet, la articole mai vechi care au avut legătură cu subiectul recent adăugat. Trebuie menționat că fiecare știre este despărțită de o dungă neagră, iar spațiul de pe cele două coloane nu este umplut, ci mai rămâne o parte albă unde pot fi adăugate știri pe parcursul zilei. Știrile sunt delimitate între ele de rubricile cărora le aparțin. Acest lucru lămurește și mai bine locul căruia îi aparține informația.

A treia rubrică este puțin diferită. Mărimea este aceeași ca și la primele două, însă conținutul este diferit. Începe cu cea mai importantă știre de pe ziua respectivă, care, dacă este accesată, cuprinde doar informații legate de acest subiect cu trimiteri la alte pagini. Precedente pe coloana trei acestor informații sunt câteva știri de ultimă oră, spuse pe scurt, marcate cu cifre și care pot fi accesate doar printr-un link. Următoarea porțiune a acestei coloane este intitulată RECOMANDĂRILE ADEVĂRUL. Aici apar știri pe scurt cu o poză mică lângă ele, acestea curg în coloană verticală și sunt încadrate în acelaș format.

Urmează o casetă care te încurajează să urmărești informațiile și pe un site de socializare ( în cazul acesta este Facebook), aici Adevărul are propria sa pagină. Tot pe această rubrică sunt incluse și reclame, aricole importante, trimiteri la blogurile redactorilor de la Adevărul. Există chiar și o rubrică intitulată SONDAJ, această rubrică este foarmă dintr-o întrebare cu răspuns închis și îți dă dreptul să și votezi. Întrebarea zilei este: ,, Au loc din ce în ce mai multe cazuri de violență în școli? Trebuie luate măsuri mai drastice?”.

În continuare se fac trimiteri și publicitate altor reviste care aparțin aceluiași trust și anume: Dilema Veche, Clik pentru femei, Travel Adevărul sau multe altele. La aceste rubrici se mai găsește opțiunea de a printa în format pdf ediția tipărită, din orice zi dorești.

Pe orizontală, pe spațiul celor trei rubrici apar trimiteri la ziarele sau revistele menționate mai sus și câteva știri pe scurt pentru a stârni interesul cititorului. După aceea urmează înșiruite blogurile cu subiectul pe ziua respectivă: Forbes.ro, Dilemaveche.ro, Ideilibere.ro, Clicksanatate.ro, Catavencii.ro.

Pagina se încheie cu șase coloane care te trimit la alte publicații sau aplicații practice: ȘTIRI, FEMEI, SERVICII, ȘTIINȚĂ ȘI CULTURĂ, AFACERI, APLICAȚII MOBILE. La sfârșit se face trimitere la BRAT, unde se arată analiza accesărilor din ziua respectivă.

În acest fel curge o pagină de la Adevărul. De multe ori informația și trimiterile se repetă, însă modul de utilizare, accesare a informației dorite este mult mai rapid. În plus, îți da dreptul de a comenta informația, de a citi știri de peste tot și îți oferă și aplicații practice, cum ar fi partea cu chestionarul.

Scrierea este făcută cu Arial helvetica, clean, sans-serif, titlurile sunt mai mici decât în publicația tipărită, aici predominând jocul de culori negru-albastru, ceea ce poate oferi cititorului o lejeritate din punct de vedere vizual.

Culorile sunt foarte importante în realizarea publicației online, iar titlurile, cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai atractive, lucru care se poate observa și aici. Pentru o astfel de publicație costurile sunt relativ mici.

De cele mai multe ori, tot echipa redacțională este cea care se ocupă și de elaborarea publicației tipărite. Știrile sunt aceleași, doar sub un alt format. Avantajele acestei publicații sunt: gratuitatea, paginile ei, realizate pe un spațiu nelimitat și aria de dezvăluire și atașare a articolelor, care este foarte mare.

Mass-media ca factor de influență asupra individului

Mass-media ne afectează profund, deoarece ea constituie o prezență constantă în viața noastra. Alte instituții pot avea un impact mai puternic, dar nu unul atât de persistent și adânc.

 Afilierea familială și prieteniile se schimbă pe măsură ce individul se maturizează și trece prin diferitele etape ale vieții. Scoala ocupă numai o perioadă limitată din existența noastra. Doar o parte din populație frecventează, în mod regulat, biserica. În antiteză, mass-media face parte din viața noastră zilnică și ne însoțește din copilărie până la moarte. În plus, mass-media are o universalitate pe care nu o are nici o altă instituție: presa oferă un bagaj comun de idei și imagini, care depășește barierele sociale și geografice. Din aceasta cauză, analiza modului în care mass-media influețează societatea (în mod voit, în urma unei strategii dinainte puse la cale, sau întâmplător) a constituit una dintre ocuparțiile majore ale cercetătorilor din domeniu. Influențarea publicului se produce în urmă și prin intermediul expunerii la acțiunea mass-media: același mesaj va fi receptat diferit și va exercita efecte diferite, în funcție de tipul și de caracteristicile specifice canalului de informare. Studiile privind efectele mass-media au urmărit atent interacțiunea receptorilor cu mesajele primite, modul în care, în grup sau individual, aceștia filtrează și interpretează conținuturile difuzate de presă. conținuturile difuzate de presă. Această evoluție marchează trecerea de la preocupările privind ceea ce mass-media face cu publicul la cele privind ceea ce publicul face cu mass-media. Efectele mass-media se pot resimți în zone diferite ale societății. Mass-media poate acționa asupra: a) indivizilor, b) grupurilor, c) instituțiilor, d) întregii societăți; totodata, ea poate afecta personalitatea umana în: dimensiunea cognitivă (schimbarea imaginii despre lume), dimensiunea afectivă (crearea sau modificarea unor atitudini și sentimente) sau dimensiunea comportamentală (schimbări ale modului de acțiune al indivizilor și fenomene de mobilizare socială). Dintr-o altă perspectivă, influența mass-media se poate produce într-un interval scurt de timp sau poate avea nevoie, până devine operațională, de un interval mai amplu. De asemenea, efectele mass-mediei pot crea schimbări dorite sau schimbări nedorite: ele pot fi rezultatul unui proces controlat (campaniile de presă) sau al unor ocurente mai mult sau mai puțin neașteptate. Ce înseamnă influența mass-media pentru tineri? Poate fi pentru unii un mijloc foarte bun de informare asupra unor subiecte cum ar fi spațiul cosmic, evenimentele mondene, muzica, politica, arta, educație. Pentru alții ar putea consta în rezolvarea anumitor probleme individuale sau colective, economice, comerciale, de sănătate sau sentimentale. Chiar dacă nu constientizăm, mass-media ocupă un loc esențial în toți pașii făcuți de adolescenți în viață. În funcție de aceste influențe ei pot alege chiar direcția de parcurs în viață. Adolescența este intervalul de viață cel mai receptiv la schimbările din societate, o etapă în care are loc structurarea identității în jurul unui sistem personal de valori și al unei treptate conștientizări a propriei individualități. În această etapă de formare a personalității se conturează un amestec de adeziune necondiționată la idealuri, radicalism moral și acceptarea unor pseudovalori. Nonconformismul este însoțit de apropierea de "valori" care satisfac egocentrismul, narcisismul, individualismul în rândul adolescenților. Din perspectiva identității vocaționale, se constată apariția de interese, aspirații diverse, preluate, prin imitație si identificare, de la persoane admirate de adolescent și care se constituie pentru el în modele. Adolescenții se pot replia pe poziții culturale paralele sau chiar opuse celor ale adulților. Rezultatul este(sub)cultura tinerilor, care își elaborează propriile simboluri, modele, atitudini și comportamente. În perioada școlară elevul trebuie sa facă față valului de violență și extravaganță sexuală, drogurilor si modalităților de sfidare a legii, oferite permanent de filmele și emisiunile diferitelor televiziuni, ce se întrec în a le prezenta, facându-l insensibil la suferință și exploatarea umana, astfel încât și cele mai oribile evenimente pot fi acceptate ca parte a "distracției" zilnice din fața micului ecran. Conduita morală reprezintă, în fond, exteriorizarea și obiectivarea conștiinței morale în fapte și acțiuni cu valoare de răspunsuri pentru situația concretă în care este pusă persoana umană. Astăzi, nici presa, nici televiziunea, nici radioul, nici cinematograful nu mai garantează, prin ceea ce emit, formarea convingerilor și judecăților morale care să determine o conduită umană sănătoasă și ordinea în viața personală, familială și socială. Provocările complexe cu care se confruntă astăzi educația sunt adesea legate de influența mediei în lumea noastră. Ca un aspect al fenomenului globalizării și facilitată de progresul rapid al tehnologiei, media modelează în mod profund mediul cultural. Educarea tinerilor pentru a fi selectivi în folosirea media este o responsabilitate a parinților, a Bisericii, dar mai ales a școlii. Rolul părinților este de primă importanță. Ei au dreptul și datoria de a garanta folosirea prudentă a mass-media prin formarea conștiinței copiilor lor pentru a exprima judecăți sănătoase și obiective.

Biserica are și ea rolul ei important în această direcție. Școlii însă îi revine dificila misiune de a promova adevăratele valori, în situația în care media aduce mereu în prim plan, pe de o parte, diverse forme de manifestare a lipsei de minimă educație estetică și morală, iar pe de altă parte ceea ce este negativ, inadecvat sau chiar imoral în instituția școlară, neglijând de multe ori ceea ce este pozitiv și eficient în educație. Noile tehnologii (internet, rețele electronice, multimedia) permit mult viitorului, dar în același timp, pot apărea noi și grave probleme ale căror importanță începem să le percepem. Impactul internetului asupra societății va depinde de capacitatea acestuia de a gestiona cât mai bine efectele benefice și malefice ale noului instrument. Internetul a devenit rapid un fenomen socio-tehnic mult mediatizat la sfârșit de secol (și de mileniu). Internetul și orice formă de folosire a rețelelor electronice deschise au și vor avea un impact determinant asupra societății ți al viitorului său. Un prim efect important al internetului constă în simplificarea și ușurarea activităților zilnice privind administrația sau gestiunea. Cercetătorul, utilizatorul lucrează direct pe calculatorul personal transmițând date și texte colegilor, clienților sau factorilor decizionali. Documentele sunt astfel mai ușor arhivate, reutilizate în orice moment și de către oricine. Mesageria electronică permite o comunicare și un mod de lucru de mare eficacitate, scurtând pauzele datorate unor intermediari ineficienți. Lucru direct, imediat, care poate fi memorat, reutilizabil, transferabil; lucrul cu Internetul și rețelele electronice ne modifică în profunzime obiceiurile. Se pune problema necesității de a menține anumite posturi în instituții (dactilografă, secretară) sau anumite poziții ierarhice inutile. Un alt aspect spectaculos oferit de către internet: reducerea costurilor, în mod special al costurilor privind comunicarea și cele legate de manipularea informației și a datelor.

Crearea rețelelor de calculatoare și deci existența persoanelor care sa le folosească, ne conduce către un fenomen nou și anume dezvoltarea unei noi creativități colective.

Trebuie precizat imensul dispozitiv informațional constituit de către milioane de situri Web, multiple liste de difuzare electronică, numeroase site-uri de fișiere informatizate, noi biblioteci virtuale, noi muzee on-line. Niciodată nu am beneficiat de o bogație de informații, chiar cu o supraabundență de date și de documente. Cel mai important este să faci trierea informației, alegând-o pe cea mai pertinentă. 

În cotidianul Adevărul Ediția de Vest, presa influențează și prin așezarea articolelor în pagina. Astfel, subiectele pe care publicația vrea să le scoată în evidență le așează pe primele paginii și le scrie cu caractere bolduite pentru a ieșii cât mai bine în evidență.

În această situație, presa influențează și prin fotografiile folosite. Se publică imagini cât mai inedite, senzaționale și care să prezinte cât mai bine subiectul și situația din articolul respectiv.

Titlurile articolelor sunt alese în așa fel încât si prin intermediul acestora sa fie influențați cititorii. Sunt scrise cu caractere care sa fie caât mai vizibile, să atragă atenția și să îndemne oamenii care citesc publicația să își dorească să parcurgă tot articolul pentru a afla cât mai multe despre subiectul respectiv.

Prin intermediul titlurilor, al imaginilor, al așezării articolelor în pagină suntem influențați de mass-media din zilele noastre, care ne subliniază ceea ce echipa redacțională vrea să scoată în evidență, ci nu așa cum stau lucrurile în realitate.

Comparație între Adevărul tipărit și Adevarul online

Comparația între cele două formate,cel tipărit și cel electronic, va conține o arie largă de elemente analizate în acest capitol. Trebuie menționat, încă de la început, că informația dată de acesta este importantă din punct de vedere informațional în ambele forme. Cotidianul care apare în mod tipărit expune informația în mod limitat. Aceasta sunt limitata de un număr de pagini, după cum am observat și în analiză. Adevărul are un număr de 32 de pagini

Odată ce informația este limitată, și calitatea știrii poate fi limitată din punct de vedere informațional, ceea ce poată să îi piardă din valoare.

Comparativ, cele două formate nu sunt limitate nici de timp, cât mai ales de spațiu. De ce și de timp? Pentru că odată atașată în pagină, informația electronică poate fi modificată, utilizând termenul actualizat. Acest lucru permite administratorului site-ului să modifice știrea pe parcursul unei zile sau să aducă informații sau știri noi, pe când la publicația tipărită, odată ce aceasta iese din editură, nu mai poate fi modificată sub nicio formă, iar apariția ei este doar pe o zi.

De obicei, chioșcurile returnează numărul de ziare care nu au fost vândute, în fiecare seară înainte de închidere. Cititorului nu poate, deci, să îl cumpere în ziua următoare. Acesta este unul dintre aspectele negative ale publicațiilor tipărite. Mai mult de atât, un alt avantaj al publicațiilor online este faptul ca acestea îți oferă accesul la arhiva celor tipărite printr-o simplă accesare a paginii dorite.

O altă diferență dintre cele două formate este accesul. Formatul electronic poate fi accesat printr-o simplă trimitere realizată cu un link util, fără să coste nimic, pe când cele tipărite implică efort (trebuie să te deplasezi până la chioșc ca să poți intra în posesia unei publicații), timp (timpul în care te deplasezi până la sursă și întoarcerea de la ea) și, nu în ultimul rând, bani. O publicație tipărită are, implicit, și un cost suplimentar, prețul. Aceste trei dezavantaje pot trimite cititorul la publicația online, care nu costă nici bani, nici timp de deplasare sau efort, ci o simplă accesare a paginii dorite. Una dintre diferențele majore implicate în procesul de elaborare al publicației este realizarea acesteia, publicațiile online implicând un cost minor față de cele tipărite. Cele tipărite au nevoie atât de achiziționarea hârtiei, cât și de o etapă de tipărire. Ambele implică un cost suplimentar și o muncă în plus a echipei, pe când publicațiile tipărite au nevoie doar de un administrator sau mai mulți, care să administreze site-ul, pe un spațiu virtual nelimitat și care nu costă.

O altă diferență între cele două tipuri este faptul că utilizatorii publicației online au dreptul la replică, ceea ce înseamnă discutarea pe pagină a diferitelor articole și exprimarea opiniei proprii fără a fi îngrădit de spațiu sau de timp. Publicațiile tipărite nu oferă acest beneficiu, pentru că este imposibil.

Organizarea paginilor este total diferită de la una la cealaltă, acest lucru fiind destul de vizibil. Publicația tipărită folosește un ansamblu de culori pentru fiecare rubrică în parte pentru a-și atrage cititorii. Rubricile sunt foarte mici, așa cum am observat la Adevarul, și, de multe ori, conțin rubrici de o pagină în care cel mai mare spațiu este acordat publicității, ceea ce înseamnă că se pierde din calitatea rubricii respective. La publicațiile online, spațiul poate cuprinde destul de multă publicitate, pentru că oricum este nelimitat.

Publicațiile tipărite redau doar informația propriu-zisă, pe când cele online pot face trimitere la alte linkuri utile sau pagini, cum ar fi blogurile unor membri ai instituției redacționale sau alte publicații care aparțin aceluiași trust. Noutatea este surprinsă din oră în oră, iar calitatea știrilor este mai bună la publicațiile online, ceea ce poate pune în umbră calitatea știrilor din presa tipărită. Aceștia sunt doar câțiva factori care arată clar diferențele dintre cele două forme de publicare fără vreo statistică sau studiu pe cifre ale evoluției și calității acestora. Este clar că publicațiile online bat cu mult calitatea celor tipărite, care sunt din ce în ce mai slabe prin comparație.

Impactul internetului a dus la forțarea notei ambelor publicații pentru a lua viață și într-un mediu online, ceea ce este foarte bine, pentru că oferă un plus de servicii și avantaje utlizatorilor, prin simplele accesări zilnice. Acest lucru poate păzi viitorul publicației tipărite, dar și accesul la noutate și tranformare în funcție de dorințele cititorilor.

Concluzii

Mass-media a fost un factor de informare principal încă de la primele ei apariții sub diferite forme, presa scrisa, radio sau televiziune. Informația redată de presă în această formă a fost de informare și, de ce nu, o necesitate a individului de a fi pus la curent cu ceea ce se întâmplă în spațiul care trăiește.

Aceasta și-a cunoscut succesul și a înflorit în timp pentru a ajunge la forma care o delimitează astăzi. În timp, odată cu evoluția acesteia, s-a cunoscut și o evoluție a tehnologiei la care aceasta a trebuit să se adapteze pentru a supraviețui. Evoluția tehnologiei a avut de fiecare dată impact în viața acesteia, lucru care de multe ori nu a fost ușor de realizat.

Una dintre cele mai importante modificări în lumea tehnologiei, care a avut un impact major în presa tipărită, a fost internetul. Dacă la început acesta a fost doar un motor de căutare, în timp a ajuns să fie folosit ca o a doua viață pentru mulți dintre noi. Evoluția internetului a fost una rapidă, care s-a impus vizibil în fața individului. A fost folosit mai întâi pentru rețelele de socializare, apoi a avut un impact major prin bloguri, care ofereau doritorilor posiblitatea de a avea un spațiu al lor, în care să își expună ideile.

Mai târziu a devenit un loc unde informația și noutatea au început să circule din ce în ce mai mult. Nu toate informațiile de pe internet au avut calitatea de știre, cum nici toate paginile nu s-au rezumat la cele trei ramuri amintite mai sus.

Însă ce este cert este faptul că omul a început să lectureze într-un mediu virtual, de multe ori uitând de viața cotidiană și de sursele de informare a acesteia.

Odată cu evoluția acestei ramuri, știrile, noutatea și exactitatea au fost tot mai mult cerute în mediul virtual, ceea ce ritmic și vizibil a dus la o involuție a presei tipărite. Acest lucru a dus mai întâi la creearea unor publicații online, care supraviețuiau doar acolo, iar apoi la o nouă formalitate care a schimbat cursul presei tipărite. Astăzi, majoritatea publicațiior au o viață dublă, luptând pentru supraviețuirea în formatul tipărit și evoluția cu care se confruntă, având o a doua viață, care apare în mediul virtual.

Multe publicații au renunțat la partea tipărită în detrimentul celei online, însă multe au considerat că o viață dublă le va duce mai departe în timp.

Acest mod de a supraviețui a adus norme și reguli noi în viața jurnalistului de presă tipărită. Normele folosite într-o redacție au început să jongleze cu normele care întrețin azi publicațiile din mediul virtual.

Această viață dublă a jurnalistului, dar și a publicațiilor, s-a simțit în realizarea publicației, la fel ca și diferențele dintre cele două forme de apariție. În această parte a lucrării științifice a fost realizată analiza unei publicații scrise din mass-media, și anume a unuia dintre cele mai renumite și citite cotidiene- Adevărul-Ediția de Vest.

Pentru a pune în evidență cât mai bine felul în care mass-media ne influențează s-a pus în discuție întreg formatul publicației: analiza titlurilor, a șapourilor, a lidurilor și a subtitlurilor, unghiul de abordare, formatul ziarului, fotografiile și explicațiile foto, analiza fiecarei rubrici în parte, modul în care sunt tratate subiectele, pagina de titlu, culorile folosite, cât si alte aspecte întalnite pe parcursul analizei.

În această analiză realizată mi-am propus să evidențiez modul in care mass-media din zilele noastre ne influențează prin prezentarea atât a aspectelor pozitive, cât și a cele negative ale publicației, dar și diferențele dintre forma tipărită și cea electronică a cotidianului.

Lucrarea a avut la bază o involuție a presei tipărite în timpul unei evoluții rapide a presei online. Lucrurile au fost lămurite treptat, ceea ce a dus la o concluzie a ceea ce conține această lucrare științifică.

Biblografia

BAKENHUS, Norbert,Radioul local, Ed.Polirom, 1998.

BERTAND,Claude-Jean,O introducere în presa scrisă și vorbită, Ed.Polirom,Iași,2001.

CAYROL,Roland,Les Medias,Ed.Presses Universitoires,1991.

4.COMAN,Mihai,Introducere în sistemul mass-media, Ed.Polirom, Iași,2007.

5.COMAN,Mihai,PĂUN,Mihaela,Mass-media, Politic și Divertisment.Receptarea domestică a mesajelor presei, Ed. Universității din București, 2008.

6.DeFLEUR,Melvin L.,Teorii ale comunicării de masă, Ed.Polirom, București,1998.

7.DeFLEUR,Melvin,BALL-ROKEACH,Sandra,Teorii ale comunicării de masă, Ed.Polirom,1999.

8.DEX,Dicționarul explicativ al limbii române, Academia română,ediția a-II-a revăzută și adăugită, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan-Alexandru Rosetti",Ed.Univers Enciclopedia,2009.

9.DRĂGAN,Ioan,Paradigme ale comunicării de masă, Ed. Șansa, București,1997-2000.

10.DR.GEROGE,David,Tehnici de relații publice, Ed.George David,București,2007.

11.FISKE,Jhon,Introducere în științele comunicării, Ed.Polirom, Iași,2003.

12.GAILLARD,Philipe,Tehnica jurnalismului, Ed.Științifică, București, 2000.

13.HALNEȘ,Rosemarie,Televiziunea și reconfigurarea politicului(Alegerile prezidențiale din România din anii 1996 și 2000), Ed. Polirom,București, 2002.

14.IONCIOAIA,Florea,Introducere în presa scrisă, Ed. Universității "Al.I.Cuza", Iași,2000.

15.KLAPPER,Joseph.,The Effects of Mass Communication, Ed.Free Press, N.Y.,1960.

16.LULL,James,Mass-media-Comunicare. Ed.Polity Press,1999.

17.McQUAILI,Denis,Mass Communication Theory, Ed.Institutul European,1999.

18.Micul dicționar enciclopedic,Ed. Univers Enciclopedic Gold,ediția a-II-a,2008.

19.RANDALL,David,Jurnalistul universal, Ed.Polirom,2007.

20.TRAN,Vasile, STANCIUGELU,Irina,Teorii ale comnuicării, Ed.Comunicarea.ro, București, 2003.

Biblografia

BAKENHUS, Norbert,Radioul local, Ed.Polirom, 1998.

BERTAND,Claude-Jean,O introducere în presa scrisă și vorbită, Ed.Polirom,Iași,2001.

CAYROL,Roland,Les Medias,Ed.Presses Universitoires,1991.

4.COMAN,Mihai,Introducere în sistemul mass-media, Ed.Polirom, Iași,2007.

5.COMAN,Mihai,PĂUN,Mihaela,Mass-media, Politic și Divertisment.Receptarea domestică a mesajelor presei, Ed. Universității din București, 2008.

6.DeFLEUR,Melvin L.,Teorii ale comunicării de masă, Ed.Polirom, București,1998.

7.DeFLEUR,Melvin,BALL-ROKEACH,Sandra,Teorii ale comunicării de masă, Ed.Polirom,1999.

8.DEX,Dicționarul explicativ al limbii române, Academia română,ediția a-II-a revăzută și adăugită, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan-Alexandru Rosetti",Ed.Univers Enciclopedia,2009.

9.DRĂGAN,Ioan,Paradigme ale comunicării de masă, Ed. Șansa, București,1997-2000.

10.DR.GEROGE,David,Tehnici de relații publice, Ed.George David,București,2007.

11.FISKE,Jhon,Introducere în științele comunicării, Ed.Polirom, Iași,2003.

12.GAILLARD,Philipe,Tehnica jurnalismului, Ed.Științifică, București, 2000.

13.HALNEȘ,Rosemarie,Televiziunea și reconfigurarea politicului(Alegerile prezidențiale din România din anii 1996 și 2000), Ed. Polirom,București, 2002.

14.IONCIOAIA,Florea,Introducere în presa scrisă, Ed. Universității "Al.I.Cuza", Iași,2000.

15.KLAPPER,Joseph.,The Effects of Mass Communication, Ed.Free Press, N.Y.,1960.

16.LULL,James,Mass-media-Comunicare. Ed.Polity Press,1999.

17.McQUAILI,Denis,Mass Communication Theory, Ed.Institutul European,1999.

18.Micul dicționar enciclopedic,Ed. Univers Enciclopedic Gold,ediția a-II-a,2008.

19.RANDALL,David,Jurnalistul universal, Ed.Polirom,2007.

20.TRAN,Vasile, STANCIUGELU,Irina,Teorii ale comnuicării, Ed.Comunicarea.ro, București, 2003.