. Mijloace de Plata In Relatiile Comerciale Internationale (banca Xyz)
INTRODUCERE
În contextul economic internațional actual, nici o țară oricât de mare și de bogată ar fi, nu se poate izola de restul lumii fără a avea consecințe negative din punct de vedere al dezvoltării. O caracteristică a lumii contemporane o constituie existența economiilor naționale ale statelor ca celule de bază în cadrul economiilor mondiale într-un context de interdependențe dinamice. Relațiile economice internaționale reprezintă ansamblul raporturilor, structurilor și tranzacțiilor economice dintre agenții economici aparținând unor state diferite, care includ, în principal:
comerțul internațional;
cooperarea în producție și tehnico-științifică;
relații financiar valutare și de credit;
relații din sfera producției și a cercetării științifice.
Relațiile economice internaționale au apărut și s-au dezvoltat odată cu evoluția economică și cu adâncirea diviziunii internaționale a muncii și sunt unul din elementele care caracterizează economia mondială. Decizia de a exporta sau importa pe / de pe o anumită piață poate să fie consecința mai multor factori: cunoașterea posibilităților de absorbție ale acesteia, dorința obținerii unui profit ridicat, scopul de a pătrunde pe o piață necunoscută în vederea extinderii afacerilor economice, achiziționarea produselor care nu există pe piața internă etc. Indiferent de motivul care stă la baza luării unei astfel de decizii, extrem de importantă este fundamentarea, de aceasta depinzând realizarea în continuare în bune condiții a operațiunii.
Decizia de a exporta sau importa în economia de piață se întemeiază pe cunoașterea posibilităților de export (a ofertei), a celor de import (a cererii), precum și a dorințelor piețelor externe și interne ca urmare a prospectării permanente și sistematice ale acestora. În cazul exportului direct, efectuat ca atare de către producătorul mărfii, distingem următoarele operațiuni, etapizate conform celor de mai jos:
Activitatea de livrare, care presupune:
Realizarea mărfii;
Întocmirea documentației tehnice;
Controlul tehnic de calitate.
Un rol important îl are omologarea mărfii în conformitate cu standardele internaționale, pe baza certificatelor emise de organizații recunoscute.
Obligațiile de livrare și de transfer a dreptului de proprietate asupra mărfii, care presupun:
Obligația de livrare a mărfii trebuie privită sub mai multe aspecte:
aspectul cantitativ, vânzătorul urmând să livreze întreaga cantitate de mărfuri care face obiectul contractului;
aspectul calitativ, în sensul că marfa livrată trebuie să corespundă condițiilor de calitate stipulate în contract;
aspectul temporal, livrarea urmând a fi efectuată în termenul contractual de livrare;
aspectul locului, livrarea urmând a se face în punctul geografic stabilit prin condiția de livrare.
Transferul dreptului de proprietate către cumpărător, corespunzător căruia trebuie să se precizeze în contract când și în ce condiții va avea loc transferul proprietății asupra mărfii de la vânzător la cumpărător.
Încasarea contravalorii mărfii livrate, care presupune: întocmirea corectă a documentelor pe baza cărora se încasează contravaloarea mărfii, îndeplinirea la timp a tuturor obligațiilor prevăzute în sarcina vânzătorului, în condiția de plată practicată prin contract, ca și circuitul bancar al documentelor.
Operațiunile post-livrare: acordarea asistenței tehnice și a service-ului în perioada de montaj, probe, punerea în funcțiune și garanția, rezolvarea eventualelor reclamații și penalizări, rezolvarea litigiilor.
În cazul importului , efectuat de către beneficiarul mărfii, distingem următoarele etape:
Obligația de a plăti contravaloarea mărfii livrate, care îmbracă următoarele aspecte:
aspectul cantitativ, cumpărătorul fiind obligat să transfere vânzătorului întreaga sumă ce reprezintă contravaloarea mărfii livrate;
aspectul calitativ, plata urmând a se efectua în moneda stipulată în contract;
aspectul temporal, cumpărătorul trebuind să facă plata într-un termen determinat și în mod implicit, prin modalitatea de plată convenită;
aspectul locului – obligația considerându-se îndeplinită numai dacă plata se va efectua în locul convenit prin contract (de obicei banca prin care are loc efectiv plata).
Obligația de preluare a mărfii, care uneori o poate precede pe cea privind plata. Această obligație diferă în funcție de condiția de livrare (uzanța INCOTERMS) convenită prin contract.
c) Operațiuni post-livrare, care presupun recepția mărfii, montajul, probele, punerea în funcțiune, rezolvarea eventualelor reclamații și penalizări, rezolvarea litigiilor.
În această lucrare mi-am propus să evidențiez importanța modalităților de plată în relațiile comerciale internaționale .
În capitolul 1 am prezentat principalele aspecte legate de mijloacele de plată în relațiile comerciale internaționale. Am prezentat pe larg mecanismele derulării plăților prin acreditiv și incasso documentar și prin ordin de plată.
În capitolul 2 am prezentat o analiză a activității Băncii Ion Țiriac pe perioada anilor 1998-2002, insistind pe aspecte concrete legate de derularea exportului și importului de mărfuri cu plata prin acreditiv și incasso documentar.
În capitolul 3 am prezentat câteva obiective pentru dezvoltarea și îmbunătățirea activității Bancii Ion Țiriac în viitor.
CAPITOLUL 1
MIJLOACE DE PLATĂ UTILIZATE ÎN RELAȚIILE COMERCIALE INTERNAȚIONALE
DERULAREA EXPORTURILOR ȘI IMPORTURILOR
DE MĂRFURI
Afacerile de comerț exterior presupun, în principiu, câteva etape cum ar fi promovarea, cercetarea pieței, contactarea partenerului, negocierea, contractarea, derularea operațiunilor, urmărirea comportării produselor.
Evident că aceste etape diferă în conținut în funcție de numeroși factori cum sunt : felul produsului, raportul cerere-ofertă și poziția agentului economic pe piață, tipul tehnicii de afaceri (exporturi, importuri tradiționale, lohn , reexport, leasing, etc.), anvengura afacerii (volum , durabilitate în timp etc.).
Derularea contractelor internaționale, în fond derularea afacerilor comerciale internaționale, constă în ansamblul activităților desfășurate de către exportator, importator și terțe persoane, după încheierea și semnarea contractului extern privind: uneori producerea și efectuarea controlului calitativ , ambalarea, livrarea, vămuirea, transpotul mărfurilor până la destinație, în condițiile stabilite de părți, precum și cele privind plata prețului prin intermediul băncilor comerciale².
1.2 PRACTICI ÎN DOMENIUL PLĂȚILOR
INTERNAȚIONALE
Un moment important în desfășurarea schimburilor internaționale îl constituie încasarea contravalorii mărfurilor exportate sau a serviciilor prestate. Realizarea încasării sumelor astfel rezultate se efectuează printr-o modalitate de plată sau de decontare convenită între parteneri sau/și stipulată în contractul comercial internațional.
Modalitățile de plată utilizate în comerțul internațional s-au diversificat continuu , odată cu mutațiile ce au avut loc în cadrul economiei mondiale și a perfecționării tehnicilor și tehnologiilor de transmitere a mesajelor.
Privite în ansamblul lor, se disting:
1. Plata prin marfă contra marfă, cunoscută sub denumirea de troc sau compensație. Din punct de vedere istoric este prima modalitate de plată apărută.
2. Plata în numerar. Dacă în trecutul istoric plata “cu bani peșin” constituia o certitudine la
încheierea unei tranzacții, în etapa contemporană locul sau în ansamblul plăților internaționale
² Puiu Alexandru , coord. Derularea afacerilor economice internaționale, Editura Independența Economică, Brăila , 2000
este modest și pe cale de dispariție, ca urmare a dezavantajelor și riscurilor pe care le prezintă.
3. Plata prin cec este cea mai apropiată de plată în numerar, iar caracterul înscrisului – cecului – oferă partenerilor de afaceri un grad de siguranță mai ridicat.
4. Plata prin titluri de credit, respectiv prin utilizarea cambiei și a biletului la ordin, se numără printre cele mai vechi tehnici de plată. În timp, acestea au evoluat de la utilizarea lor singulară, în sine, sistem care se practică și în prezent, la asocierea lor unei alte tehnici de plată cum ar fi acreditivul documentar, incassoul, etc. adesea cu valoare de instrument de garantare în cazul incassoului, de exemplu) sau ca rezultat al unor reglementări specifice, particulare, privind plata (scrisoarea de credit comercială, specifică țărilor de drept anglo-saxon). Fiecare dintre aceste două titluri de credit prezintă anumite particularități în utilizarea lor ca mijloc de plată, oferind un grad de securitate ridicat părților implicate.
5. Ordinul de plată este legat de apariția băncilor și a dezvoltării relațiilor la nivel internațional între acestea .
6. Plata documentară sau operațiuni documentare constituie o sintagmă pentru a defini o tehnică de plată, în cadrul căreia plata sumei se face de către bancă numai contra document, de unde și denumirea. În această grupă sunt incluse acreditivul documentar și incassoul documentar. Date fiind particularitățile mecanismului derulării plății, aceste tehnici conferă partenerilor un grad de securitate mai ridicat.
7. Scrisoarea de garanție bancară, deși, în esență, constituie un instrument de garantare, în practica comercial-bancară contemporană este utilizată și ca modalitate de plată.
Fiecare din modalitățile de plată prezentate au avantaje și dezavantaje și presupun stăpânirea unei anumite tehnici în utilizarea lor.
1.3 ACREDITIVUL DOCUMENTAR
l.3.1. Reglementări . Standardizare
În decontarea tranzacțiilor internaționale acreditivul documentar ocupă un loc predominant – peste 70%. Larga sa utilizare este determinată de avantajele pe care le prezintă atât pentru exportator, cât și pentru importator.
Pentru ca cei implicați să poată fructifica avantajele oferite de plată prin acreditiv documentar, este necesară cunoașterea regulilor și uzanțelor în materie elaborate de CCI – Paris.
Acestea sunt :
– Reguli uniforme și practica acreditivelor documentare – CCI Publicația nr. 500
– Formulare standard privind acreditivele documentare – Publicația 516
– MT 700 Message Formats , elaborate de Society for Worldwide Interbank Financial Telecomunication (SWIFT) care cuprinde formatele de Teletransmisie Standard pentru acreditivele documentare
l.3.2. Înțelesul termenului acreditiv documentar / credit documentar
Ca urmare a preocupărilor CCI-Paris de a asigura la nivel internațional o practică uniformă în materie de plăți, în Publicația nr. 500 este utilizat termenul de acreditiv documentar pentru a desemna orice angajament de plată contra documente asumate de bancă, indiferent cum este numit sau descris.
Un astfel de angajament bancar este supus Publicației 500.
l.3.3. Elemente esențiale privind derularea acreditivului documentar
1. Părți implicate :
În derularea plății prin AD sunt implicate trei părți principale, care au denumiri consacrate :
– ordonatorul AD – în relația contractuală este importatorul, beneficiarul unei prestații sau serviciu. El este cel care inițiaza relația de AD, prin instrucțiunile pe care le dă băncii sale de a plăti exportatorul. Aceste instrucțiuni sunt cuprinse în “ordinul de deschidere a AD”, unde precizează toate condițiile de termene și documente potrivit cărora banca să efectueze plata
– beneficiarul AD – în relația contractuală este exportatorul, prestatorul de servicii. El este cel în favoarea căruia banca importatorului s-a angajat la plată și care, îndeplinind condițiile de termene și documente cuprinse în textul AD, încasează banii.
– banca emitentă – este banca care, la solicitarea importatorului, ordonatorul AD, își asumă în scris angajamentul de plată în anumite condiții de termene și documente, în favoarea
exportatorului, beneficiarul AD. Prin angajamentul de plată asumat în scris, banca
emitentă este principala angajaente asumate de bancă, indiferent cum este numit sau descris.
Un astfel de angajament bancar este supus Publicației 500.
l.3.3. Elemente esențiale privind derularea acreditivului documentar
1. Părți implicate :
În derularea plății prin AD sunt implicate trei părți principale, care au denumiri consacrate :
– ordonatorul AD – în relația contractuală este importatorul, beneficiarul unei prestații sau serviciu. El este cel care inițiaza relația de AD, prin instrucțiunile pe care le dă băncii sale de a plăti exportatorul. Aceste instrucțiuni sunt cuprinse în “ordinul de deschidere a AD”, unde precizează toate condițiile de termene și documente potrivit cărora banca să efectueze plata
– beneficiarul AD – în relația contractuală este exportatorul, prestatorul de servicii. El este cel în favoarea căruia banca importatorului s-a angajat la plată și care, îndeplinind condițiile de termene și documente cuprinse în textul AD, încasează banii.
– banca emitentă – este banca care, la solicitarea importatorului, ordonatorul AD, își asumă în scris angajamentul de plată în anumite condiții de termene și documente, în favoarea
exportatorului, beneficiarul AD. Prin angajamentul de plată asumat în scris, banca
emitentă este principala angajată în relația de AD. Acest angajament de plată ea îl poate
realiza :
– direct – în sensul că ea însăși să efectueze plata, în acest caz ea îndeplinește atât rolul
de bancă emitentă, cât și de bancă plătitoare
– indirect – în sensul că desemnează o altă bancă să efectueze plata. Această bancă
desemnată să efectueze plata în numele ei se numește bancă plătitoare sau, după
caz, negociatoare.
– o altă bancă denumită și bancă corespondentă, situată de regulă în țara exportatorului, este
banca prin care banca emitentă transmite textul AD spre a fi comunicat beneficiarului AD, exportatorul.
• este cel care inițiază relația de acreditiv
prin ordinul pe care îl dă băncii sale
• întotdeauna banca care își asumă angaja-
mentul ferm de plată este banca emitentă
• dacă plata este domiciliată la ea, este și banca
plătitoare
• în funcție de cum a primit instrucțiunile, poate
fi bancă : – notificatoare
– plătitoare
– trasa / acceptantă
– negociatoare
– și , în unele cazuri, confirmatoare
• este cel în favoarea căruia a fost deschis AD,
iar după îndeplinirea condițiilor încasează
banii contra documente
Principalele părți implicate în derularea AD
2. Mecanismul plății prin AD în contextul unei afaceri :
Plata prin AD face parte integrantă din ansamblul relațiilor comerciale și a construcției financiare a unei afaceri.
Etapa I
OFERTA OPȚIUNEA PENTRU AD
1. Exportatorul în ofertă să propune unui 2. Importatorul acceptă oferta și plata mărfii
potențial importator plata prin AD prin AD
Etapa II
COMANDA DESCHIDEREA AD
3. Importatorul comandă marfa sau încheie 4. Importatorul ordonă băncii sale deschiderea cu exportatorul un contract comercial AD
Etapa III
LIVRAREA UTILIZAREA AD
5. Exportatorul primind AD expediază marfa 6. Exportatorul, în posesia documentelor ce în condițiile cerute de acreditiv atestă livrarea mărfii, le prezintă băncii
plătitoare pentru încasarea contravalorii lor
AD și etapele încheierii unei afaceri
Succesiunea momentelor derulării plății prin AD este :
1. Existența unui contract sau a unei înțelegeri prin care partenerii au convenit plata prin AD
2. Dispoziția / ordinul de deschidere AD este dat de importator băncii sale, banca emitentă și
cuprinde toate condițiile de termene și documente pe care trebuie să le îndeplinească exportatorul pentru a i se face plata
3. Deschiderea AD constă în elaborarea unui înscris, însuși AD, prin care banca emitentă se
angajează ferm la plată în favoarea beneficiarului AD, exportatorul, în condițiile de termene și documente potrivit instrucțiunilor primite de la ordonator. Acest document este transmis băncii exportatorului
4. Notificarea beneficiarului AD. Banca exportatorului anunță exportatorul de deschiderea AD și îl remite documentul AD
5. Livrarea marfii. Exportatorul studiază cu atenție AD și, după caz, începe producerea mărfii
sau o preia din stoc. Marfa este expediată cu respectatea tuturor termenelor din AD , exportatorul / beneficiarul AD întocmind și setul de documente cerut prin acreditiv. În caz că nu poate îndeplini condițiile din AD, nu expediază marfa și cere modificare de AD.
6/7. Utilizarea AD. În posesia documentelor ce atestă livrarea mărfii în termenele și condițiile din AD, exportatorul le prezintă la bancă. Banca verifică concordanța documentelor cu cerințele AD și efectuează plata. În esență 6/7 semnifică documente contra bani
8/9. Remiterea documentelor / Rambursarea sumei. Banca plătitoare, după efectuarea plății,
remite documentele băncii emitente. Aceasta , după un nou control al documentelor, în funcție de condițiile din AD, rambursează băncii plătitoare banii. În caz contrar, nu rambursează banii pe documente neconforme cu termenii AD.
10/11. Notificare importator / Plată documente. Banca emitentă deține documentele privitoare la marfă le eliberează importatorului contra plată. Importatorul, la rândul său, verifică documentele și concordanța acestora cu instrucțiunile pe care le-a dat prin cererea de deschidere AD.
12. Eliberarea / ridicarea mărfii. Importatorul, în posesia documentelor, își ridică marfa. Cărăușul eliberează marfa contra documentului de transport (originalul sau duplicatul, după caz).
1.3.4. Forme și tipuri de AD :
În practică, temenul de AD este însoțit de una sau mai multe sintagme care îl definesc în raport cu anumite caracteristici în derulare și utilizare.
Sintetic, aceste precizări se referă la :
– forma AD – revocabile
– irevocabile – neconfirmate
– confirmate
– modul de utilizare (plata) – cu plată la vedere
– cu plată diferită
– cu plată prin acceptare
– cu plată prin negociere
– clauze speciale, cu efect asupra utilizării AD – transferabil
– revolving (reînnoibil)
– clauza roșie
– stand-by
– de compensație (reciproce)
1. Forma acreditivelor documentare :
În orice AD trebuie să se stipuleze clar forma sa – irevocabil sau revocabil. În lipsa unei astfel de precizări în textul AD, el va fi considerat irevocabil.
– AD revocabil – poate fi modificat sau anulat de banca emitentă în orice moment, fără nici o avizare prealabilă a beneficiarului.
– AD irevocabil – presupune angajamentul ferm al băncii emitente de a efectua plata în favoarea beneficiarului, cu condiția ca documentele prezentate de acesta să fie strict conforme cu termenele și condițiile din AD.
AD irevocabile pot fi :
– neconfirmate – în principiu, bancă emitentă, prin angajamentul luat în deschiderea de AD, își asumă întreaga responsabilitate privitoare la plată. În cazul AD irevoca-
bil neconfirmat, banca emitentă este singura angajată ferm la plată, iar celelalte
bănci care intervin în relația de AD acționează ca mandatar, în numele băncii
emitente și potrivit instrucțiunilor acesteia, fără să-și asume vreun angajament
ferm de plată.
AD irevocabil neconfirmat
– confirmat – este acela în care, la angajamentul ferm al băncii emitente, se adaugă un
angajament de plată independent și ferm al unei terțe bănci – banca confirma-
toare. Confirmarea unui AD de o altă bancă se realizează pe baza autorizării
sau la cererea băncii emitente, cuprinse în textul AD. AD irevocabil confirmat
oferă un plus de securitate exportatorului privind încasarea contravalorii măr-
furilor.
Opțiunea pentru AD irevocabil confirmat este, de regulă, a exportatorului.
2. Modul de utilizare (plată) al AD :
Toate AD trebuie să indice clar modul în care sunt utilizabile de beneficiarul AD, respectiv, modul în care exportatorul va încasa banii.
– AD cu plata la vedere – sunt acele acreditive care, în momentul prezentării documentelor de exportator la banca plătitoare, acesta este plătit imediat.
– AD cu plata diferită (amânată) – plata documentelor nu se face în momentul prezentării
acestora la bancă, ci la o dată ulterioară, menționată expres în textul AD. De regulă, plata diferată se efectuează la 30-60 zile față de momentul prezentării documentelor
– AD cu plata prin acceptare – sunt utilizate în cazul exporturilor pe credit. Odată cu documentele, exportatorul prezintă băncii și o cambie sau un set de cambii trase asupra băncii indicate în textul AD (care poate fi banca emitentă, banca acceptantă, banca trasă expres desemnată) cu anumite scadențe.
– AD cu plata prin negociere – specific dreptului bancar anglo-saxon utilizarea AD presupune prezentarea de către beneficiar a documentelor însoțite de una sau mai multe cambii (după caz) trase asupra băncii emitente. Potrivit dreptului cambial, locul plății este domiciliul trasului, în cazul dat, al băncii emitente.
3. Clauze speciale în AD:
O caracteristică a AD este adaptabilitatea care vizează cel puțin două aspecte:
– unul care rezultă chiar din definiție, care numește acreditiv orice angajament de plată asumat de o bancă, indiferent de modul în care este definit sau descris (inclusiv scrisoarea de credit comercială, AD stand-by)
– iar al doilea are în vedere faptul că prin anumite mențiuni trecute în textul AD sau prin modul de utilizare, acesta se poate adapta diferitelor particularități ale tranzacțiilor comerciale. În acest sens, se disting clauzele: transferabil, revolving, clauza roșie și de compensație.
a) AD tranferabil – inserarea acestei clauze în textul AD dă dreptul beneficiarului AD să solicite băncii transferatoare să facă acreditivul utilizabil (plătibil) în totalitate sau parțial pentru unul sau mai mulți beneficiari secunzi. Un astfel de AD este utilizat în operațiunile de intermediere, beneficiarul AD este un intermediar, iar beneficiarul secund este exportatorul real.
b) AD revolving/reînnoibil – se caracterizează prin faptul că valoarea AD se reîntregește automat, pe măsura efectuării plăților până la un anumit plafon, în funcție de fiecare livrare. Este utilizat pentru contracte de valori mari , cu livrări eșalonate în timp. Valoarea AD este la nivelul unei livrări și, în consecință , comisioanele, taxele bancare sunt mai reduse
c) AD clauză roșie – prin inserarea acestei clauze în textul AD, banca plătitoare este autorizată să facă o plată în favoarea beneficiarului, înainte ca acesta să prezinte documentele privitoare la expedierea mărfii. Plata poate fi sub forma unui avans sau poate fi egală cu valoarea AD. Suma astfel obținută permite exportatorului să procure marfa sau unele componente. La termenul de expediție precizat de AD, beneficiarul AD livrează marfa și prezintă documente la bancă, încasând diferența.
d) AD de compensație sau reciproce – se caracterizează prin inserarea în textul AD a unei clauze care nu permite utilizarea AD de export decât în corelație cu un AD de import. Prin combinarea a două AD cu astfel de clauze, partenerii care dezvoltă operațiuni prin contrapartidă, compensație, se asigură că dacă unul dintre ei nu va livra marfa în compensație, va fi plătit de banca emitentă, respectiv nu va primi echivalentul mărfurilor nelivrate în compensație.
1.3.5. Deschiderea acreditivului documentar:
Unul din momentele cheie de care depinde buna funcționare a mecanismului AD îl constituie cel prin care ordonatorul, importatorul dă băncii sale dispoziția de deschidere de AD.
Opțiunea importatorului pentru plata prin AD
– ordonând deschiderea unui AD, importatorul confirmă solvabilitatea sa și în acest context, prin angajamentul ferm de plată al băncii sale, oferă exportatorului condiții de plată sigure
importatorul are siguranța că mărfurile îi vor fi livrate în termen și corespunzător cerințelor specificate în AD
– transmiterea prin canal bancar a documentelor permite primirea lor de către exportator în timp
util
– cumpărătorul va fi sigur că nu va plăti documente care nu corespund celor stipulate în ordinul de deschidere AD
– ordinul de emitere trebuie realizat în baza Publicației 500, deoarece :
– băncile din întreaga lume lucrează după aceste reguli uniforme
– acțiunile băncilor în materia de AD sunt determinate de prezența sau de absența unor precizări, sau de lipsa unor instrucțiuni
– în caz de litigiu în materie de plăți prin AD, prima referință este Publicația 500
– instrucțiunile de deschidere trebuie să fie clare și precise, fără a include detalii excesive
Ordinul de deschidere AD. Cerințe. Precizări.
Ordinul de deschidere dat de importator băncii sale (în calitate de bancă emitentă) se poate realiza : – sub forma unei simple scrisori (letric sau telex) în cuprinsul căreia sunt precizate condițiile de termene și documente, precum și informațiile necesare băncii să deschidă AD
– prin completarea unui formular tipizat, pus la dispoziție de bănci clienților lor
1. Ordonator
– “applicant” este termenul adoptat în Formularele Standard pentru a desemna ordonatorul AD
– ordonatorul este importatorul, cumpărătorul la cererea căruia și pe baza instrucțiunilor primite de la acesta , banca emitentă emite AD
2. Banca emitentă
– în practică, formularele puse la dispoziție de bănci au pretipărit numele băncii
– banca emitentă este cea care, în baza ordinului dat de imporator, își va asuma angajamentul de plată în favoarea exportatorului
3. Data ordinului de deschidere
– este data la care ordonatorul a completat și depus la bancă ordinul de deschidere a AD
4. Valabilitatea AD și locul prezentării documentelor
Toate AD trebuie să stipuleze o dată la care expiră valabilitatea și un loc unde trebuie prezentate pentru plată, acceptarea, negociere.
5. Beneficiarul
– este partea în relația de AD în favoarea căreia se va emite AD și care, îndeplinind condițiile de documente și termene din AD , urmează să fie plătită.
6. Transmiterea letrică (prin avion sau poștă)
– în prezent factorii de cost, timp și dotare tehnică determină ca transmiterea prin poștă sau avion să dețină încă o pondere însemnată.
– adesea, transmiterea prin poștă este precedată de o scurtă avizare a beneficiarului printr-un sistem de teletransmisie.
7. Scurta avizare prin teletransmisie
– avizarea, respectiv preavizarea prin teletransmisie și apoi transmiterea letrică a documentului operativ se face de banca emitentă, prin serviciile aceleiași bănci notificatoare.
8. Transmiterea AD prin sisteme de teletransmisie
– termenul de teletransmisie include – transmisia prin cablu, telegrama, telex, telefax etc.
– transmisia prin sisteme integrate de comunicatie, de ex. SWIFT
9. AD este transferabil
– pentru ca un AD să fie transferabil, această mențiune trebuie precizată expres în ordinul de
deschidere dat băncii emitente
– în lipsa acestei mențiuni un AD este considerat netransferabil
10. Confirmarea :
– mențiunea privind ”confirmarea” unui AD este rezultatul înțelegerii prealabile dintre beneficiarul și ordonatotul AD
11. Suma / valoarea AD :
– denumită și valoarea AD , reprezintă suma de bani pe care banca emitentă se va angaja să o plătească beneficiarului AD
– această sumă poate fi precizată :
– simplu – de ex. ” 100,000 USD”
– prin indicarea unei limite superioare – de ex. ”maxim 100,000 USD”
– suma poate fi precedată de ”aproximativ”, ”circa” – de ex. ”aprox. 1 000 USD”
– mărimea sumei, valorii AD este în strânsă corelație cu condiția de livrare, în
esența, cu ansamblul obligațiilor asumate de exportator privind marfa și livrarea
ei
– suma trebuie scrisă în cifre și litere și indicată moneda în care se va face plata, simbolul monedei că vor fi conform ISO : USD – dolar SUA
GBP – lira sterlină
EUR – EURO
12. AD plătibil la banca desemnată :
Exceptând AD care sunt plătibile (domiciliate) la banca emitentă, orice AD trebuie să specifice expres care este banca desemnată, autorizată să plătească, să efectueze plata diferată; să accepte cambii și apoi să le plăteasca sau să plătească prin negociere
13. Livrări parțiale :
– livrările parțiale sunt permise dacă în AD nu se specifică altfel. De aceea ordonatorul trebuie să specifice clar în deschiderea AD : – ”livrări parțiale permise”
– ” livrări parțiale nepermise”
– în lipsa oricărei mențiuni se interpretează că sunt permise
14. Transbordări :
– înainte de a decide, transbordări permise/nepermise, ordonatorul trebuie să stabilească modalitatea cea mai avantajoasă pentru livrare și transport a mărfii la destinație
15. Asigurarea acoperită de ordonator :
– aceasta informatie este utila bancii emitente , beneficiarului și bancii desemnate,(să plătească , să accepte, să negocieze) în cazul în care la livrarea mărfii de către beneficiarul AD aceasta nu trebuie să prezinte și un documente de asigurare a mărfii în trafic internațional.
16. Detalii cu privire la transportul mărfii :
– au în vedere : – locul expedierii : de la …
– locul de destinatie : pentru a fi transportată la …
– data expedierii : nu mai târziu de …
care trebuie precizate cu claritate și potrivit terminologiei din Publicația 500
17. Descrierea mărfurilor
– denumirea și descrierea mărfii – să fie cât mai scurt posibilă și fără să conțină detalii
excesive
să reflecte termenii conveniți cu partenerul (exportatorul) prin contractul comercial internațional
– să fie suficient de clară ca ordonatorul să aibă certitudinea că exportatorul îi
va trimite marfa în condițiile anterior convenite
să permită băncii ca în baza instrucțiunilor date să poată efectua confruntarea elementelor ce privesc descrierea mărfii cu cele ce se vor regăsi în documentele prezentate de exportator
– cantitatea și prețul – când se indică cantitatea și/sau prețul unitar al mărfii ordonatorul trebuie să aibă în vedere că se admite o toleranță de +/-10% dacă expresii ca ”aproximativ” sau ” în jur de ” , ”circa” sau altele similare preced cantitatea sau prețul , sau ambele
18. Condiția de livrare
– desemneaza ansamblul activităților legate de transportul mărfurilor, iar în sens restrâns, definește obligațiile vânzatorului de a preda marfa în vederea transportării ei de un cărăuș
– această clauză este precizată în termeni comerciali abreviați care se regăsesc în două documente utilizate pe plan internațional : INCOTERMS și RAFTD
– condiția de livrare abreviată trebuie să fie urmată de locul numit , unde marfa trece de la vânzator la cumpărător. De ex. ” FOB Constanța ” semnifică obligația exportatorului de a aduce de la o fabrică marfa pâna în portul Constanța și de a o urca pe puntea vasului ce o va transporta. Intră în obligațiile cumpărătorului de a procura vasul, de a plăti transportul și asigurarea din locul numit Constanța
– pentru ordonator condiția de livrare are importanță din doua puncte de vedere :
determină valoarea AD, în sensul că alături de valoarea mărfii trebuie luate în considerare și cheltuielile pe care le face vânzatorul pentru asigurarea, încărcarea, transportul etc. mărfii – potrivit condiției de livrare convenite
în funcție de condiția de livrare, se solicită anumite documente de transport pe care trebuie să le prezinte exportatorul la bancă (conosamente, scrisoare de trăsură, rutieră, feroviară etc.)
19-23. Precizarea documentelor
Cerințele generale privitoare la documente sunt :
– precizarea documentelor – orice AD trebuie să precizeze clar documentele contra cărora se va face plata, acceptarea, negocierea
– denumirea documentelor – fiecare document solicitat trebuie denumit clar, de ex. certificat de origine, factura, documente de transport combinat, conosament
– numărul documentelor – documentele cerute de ordonator sunt în strânsă corelație cu specificul tranzacției în ansamblu. De ex. la plata prin acceptare se solicită și o cambie ; în funcție de condiția de livrare se pot cere : documente de transport și polița/certificat de asigurare; în funcție de specificul mărfii se poate solicita buletin de analiză, certificat fitosanitar etc.
– numărul de exemplare cerut – pentru fiecare tip de document, ordonatorul poate specifica numărul de originale și copii
– emitentul și continutul documentelor – exceptând documentul de transport, polița de asigurare și factura, ordonatorul trebuie să specifice pentru orice act, document cerut :
de cine va fi emis documentul
ce informații să conțină
– ordinea trecerii documentelor – în principiu este de dorit ca documentele cerute să fie trecute în urmatoarea ordine :
factura comercială
documentul de transport
documentul de asigurare
apoi alte documente :
certificatul de origine
certificatul de calitate / analize
lista pachetelor și greutatea
24. Termenul de prezentare al documentelor
– orice AD prin care se solicita prezentarea unui document de transport trebuie să precizeze
intervalul de timp de la expedierea mărfii, în care documentele trebuie prezentate la bancă
– în stabilirea intervalului de prezentare al documentelor, ordonatorul trebuie să acorde atenție faptului că beneficiarul, după expedierea mărfii – adună documentele de la diferiți emitenți
pregătește documentele pentru a le prezenta la bancă
dacă plata este la o bancă situată în altă țară, trebuie luat în calcul timpul de transmitere al documentelor prin poștă
25. Instrucțiuni suplimetare
-spațiul este destinat pentru detalieri suplimentere sau mențiuni speciale, de ex. comisioanele și cine le suportă
26. Reglementarea plății
– orice ordin de deschidere trebuie semnat de ordonator și datat
– dacă ordinul de deschidere conține mai multe pagini este de dorit ca toate să fie semnate și datate de ordonator
Luând în considerare elementele standard privind deschiderea unui AD, băncile își elaboreaza adesea propriile lor formulare. În țara noastră, băncile utilizeaza ”Cererea de deschidere de Acreditiv” care, potrivit reglementărilor în materie de plăți cu străinătatea ale BNR, are ca scop:
– evidențierea tuturor plăților către străinătate ale agenților economici, fiind utilizată nu numai pentru deschiderea de AD, ci și pentru ordin de plată, incasso documentar sau numerar
– uniformizarea la nivelul băncilor comerciale a documentelor privind plățile cu străinătatea
– asigurarea controlului plăților către străinătate efectuate de agenții economici
1.3.6. Documente :
Orice ordin de deschidere de AD, acreditivul însuși, iar când este cazul și instrucțiunile de modificare, trebuie să precizeze clar documentele în baza cărora să se facă plata/acceptarea/negocierea de către banca desemnată în favoarea beneficiarului.
Documentele pot fi grupate în două grupe :
factura, documentul de transport și certificatul de asigurare, documente pentru care Publicația 500 stabilește un cadru riguros
– alte documente în care pot fi cuprinse certificatul de origine, lista de colete
1. Factura
Factura este un document comercial contabil, de regulă, sub formă de document tipizat, ale cărei rubrici trebuie completate în totalitate.
In practică, factura este emisă de exportator imediat după expedierea mărfii, în baza documentelor de transport și a celorlalte documente privind expediția. Factura este un document de sinteză pentru că :
– este actul primar în baza căruia operează în evidența sa atât exportatorul, cât și importatorul, iar băncile îl au ca element de referință la controlul documentelor
– permite identificarea valorii de ansamblu a mărfurilor vândute, intrucât cuprinde, de regulă, toate precizările privitoare la denumirea mărfii, sortiment, calitate, cantitate, preț unitar, valoare totală, cheltuielile determinate de condiția de livrare, costul transportului, asigurării etc.
– este documentul comercial cel mai important în cazul unei plăți documentare :
în cazul incasso-ului documentar se controlează dacă au fost respectate prevederile contractuale
în cazul acreditivului documentar, să corespundă instrucțiunilor de ansamblu privitoare la marfă, din deschiderea AD
Referitor la întocmirea facturii (inclusiv controlul acesteia) se are în vedere :
– se emite (și semnează) de către beneficiarul AD pe numele ordonatorului AD. Dacă în deschiderea AD se precizează altfel, se emite pe numele persoanei indicate
– se emite în limba în care este deschis AD, potrivit uzanțelor internaționale
– denumirea mărfii este absolut necesar să corespundă exact descrierii mărfii din AD, inclusiv din punct de vedere lingvistic și al fiecărei litere sau cifre folosite în AD. Pe celelalte documente mărfurile pot fi descrise în termeni generali
– numărul și calitatea unităților ambalate, sau dupa caz numai cantitatea, descrierea ambalajului (saci, cutii etc.) și marcajul trebuie să concorde strict cu :
cele ce figurează în documentele de expediție
cu celelalte documente, dacă se cer prin AD, cum ar fi : lista de colete, lista de greutate
Prin factură se dau toate detaliile privind tranzacția:
numele și adresa exportatorului
numele și adresa importatorului
locul și data emiterii
descrierea mărfii
prețul unitar și/sau total al mărfii
costul transportului și asigurării
condiția de livrare
totalul sumei de încasat de exportator
numărul și tipul coletelor
conținutul unui pachet/colet
numărul licenței de export sau import
marcajul și numerotarea coletelor
semnătura exportatorului
2. Documentele de transport
Documentul de transport este un înscris prin care vânzatorul face dovada : a) expedierii sau preluării spre expediere b) a mărfii la o c) anumita data cu o d) anumită destinație.
In general, documentele de transport sunt documente tipizate sau documente diferențiate pe tipuri de transport astfel : maritim, transport multimodal, aerian, fluvial, poștal , curier.
Referitor la cerința de ansamblu privind documentele de transport și mecanismul AD sunt de reținut :
– documentul de transport solicitat este în dependență directă cu modalitatea de transport aleasă
conosament maritim pentru transport maritim
scrisoarea de trăsură rutieră CMR pentru transport rutier
recipisă poștală pentru expediere prin poștă
– pentru fiecare tip de document de transport Publicația 500 prezintă cerințele de îndeplinit spre a fi acceptat de bănci
– orice alternativă legată de transportul mărfii trebuie precizată expres, de ex. livrări parțiale permise/nepermise și transbordări permise/nepermise.
Conosamentul maritim
Este de regulă un document tipizat, redactat în limba engleză, care se elibereaza de căpitanul vasului, certificând că a preluat marfa de la expeditor spre a fi predată, în anumite condiții stabilite de părți, destinatarului.
Referitor la conosament, se impun a fi luate în considerare două aspecte:
– modul în care băncile trateaza acest document, criterii stabilite în Publicația 500
Dintre documentele prezentate la plată de exportator, conosamentul, din punct de vedere al băncii, are cea mai mare importanță pentru că, constituie dovada că între cărăuș (armator) și expeditor a intervenit un contract de transport, document prin care cărăușul :
– confirmă primirea mărfurilor
se obligă să le elibereze la destinație
în anumite condiții de termene și timp
și pentru că, conosamentul reprezintă o hârtie de valoare, un titlu reprezentativ prin care se consideră că simpla posesiune a conosamentului dă dreptul de posesiune asupra mărfii.
3. Certificatul/polița de asigurare
Este un document ce atestă înțelegerea prin care asiguratul se angajează să plăteasca o anumită sumă de bani asiguratorului , numită primă de asigurare , în schimbul căreia acesta își asumă anumite riscuri și se obliga să îl despăgubească pe asigurat pentru daunele pentru care s-a convenit asigurarea.
4. Cambia
Adesea, prin AD se stipulează prezentarea unei cambii sau mai multe. Emitentul cambiei – exportatorul , beneficiarul AD trebuie să aibă în vedere două aspecte:
– întocmirea cambiei corespunzător dreptului cambial, respectiv ea tebuie să conțină toate elementele esențiale de fond și formă, pentru a fi un document valid, potrivit legistației în materie. Orice înscris care conține toate elementele esențiale stipulate de legislație este o cambie.
Drept urmare, în practica există o mare diversitate în redactarea textului, ceea ce este comun însă tuturor acestor înscrisuri sunt elementele esențiale pe care le conțin.
– întocmirea cambiei corespunzător cerințelor specifice și de ansamblu privind derularea AD.
5. Certificatul de origine
Este un document care atestă originea unei mărfi, respectiv faptul că este produsă sau fabricată în întregime sau într-o anumită proporție în țara exportatoare. În baza certificatului de origine, importatorii beneficiază în țara lor de un anumit tratament vamal, respectiv pentru acel import li se aplică anumite taxe vamale. Acest tratament vamal poate fi rezultatul unor înțelegeri internaționale (GATT/IMC) sau a unor ințelegeri bi sau multilaterale între două țări sau mai multe.
6. Alte certificate
Prin AD se pot solicita diferite tipuri de certificate, documente care să ateste anumite caracteristici privitoare la marfă. Astfel, pot fi certificatul de calitate, de greutate, fitosanitar, veterinar, buletinul de analize fizice,chimice etc
1.4 INCASSO-UL DOCUMENTAR
Spre deosebire de plata prin AD, decontarea prin incasso este relativ simplă, ieftină, dar negarantată bancar, ea bazându-se, în esență, pe obligația de plată a cumpărătorului asumată prin contractul comercial internațional, fără să comporte nici un angajament de plată din partea băncilor implicate în derulare.
1.4.1 Definire. Mecanismul derulării
Prin incasso se înțelege tratarea de către bănci, potrivit instrucțiunilor primite, a documentelor comerciale și/sau financiare în scopul :
– de a obține acceptarea și/sau plata
– de a remite documente comerciale contra acceptării și/sau, după caz, contra plată
– de a remite documente în alte condiții
Din aceasta definiție se disting anumite elemente esențiale care sunt specifice mecanis-
mului incassoului :
operațiunea este o simplă vehiculare de documente, ca atare obligația băncilor ce intervin se rezumă la prestarea unui serviciu în anumite condiții impuse de instrucțiunile primite de la exportator și de regulile Publicatiei 522
documentele vehiculate de bănci pot fi de două feluri :
– comerciale (factura, documente de transport, de proprietate etc.)
financiare (cambii, bilet de ordin, cec, chitanțe etc. utilizate pentru a obține sume de bani)
In funcție de documentele utilizate, se disting doua tipuri de incasso-uri :
– simplu – este un incasso de documente financiare neânsotite de documente comerciale
– documentar – este un incasso de documente comerciale insoțite sau nu de documente financiare
c) scopul operațiunii este transmiterea documentelor comerciale sau financiare, de la beneficiarul plații la plătitor, contra plată, acceptare sau în alte condiții
Principalele etape în derularea plații prin incasso documentar sunt :
1. contractul comercial internațional – prin care partenerii au convenit plata prin incasso documentar, este documentul de referință pentru exportator în îndeplinirea obligațiilor sale
2. livrarea mărfii – acest moment declanșează ansamblul etapelor privind derularea incassoului documentar. Livrarea mărfii trebuie realizată în strictă concordanță cu termenele de livrare și condițiile privind marfa convenite prin contract. În urma livrării mărfii, exportatorul este în posesia documentelor prin care atestă îndeplinirea obligațiilor contractuale (factura, document de transport, polița de asigurare, certificat de calitate și adesea una sau mai multe cambii)
3. setul de documente însoțit de ordinul de plată – la incasso este prezentat la banca exportatorului – banca emitentă. În ordinul de plată la incasso , exportatorul solicită în mod expres plata la incasso și prezintă clar și precis condițiile în care vor fi înmânate documentele importatorului (contra plată/acceptare/alte condiții) și denumirea documentelor și a numărului de exemplare ce vor fi remise acestuia.
4. banca remitentă – acționând la ordinul clientului ei, emite propriul ei document –incasso-ul documentar – în cadrul căruia preia (și traduce) întocmai instrucțiunile primite de la ordonator, pe care îl remite băncii importatorului însoțit de setul de documente depus de exportator, atestând livrarea mărfii
5. notificarea importatorului – banca prezentatoare, la sosirea documentelor, avizează importatorul de sosirea acestora
6/7. documentele contra plată sau contra acceptare – în funcție de instrucțiunile primite în incasso documentar, banca prezentatoare eliberează importatorului documentele – fie contra plată, fie contra acceptarea cambiei (sau în alte condiții)
8. în posesia documentelor, importatorul ridică marfa
9. după încasarea contravalorii documentelor de la exportator, banca importatorului remite banii (sau în cazul documente contra acceptare – remite cambia) băncii remitente
10. la primirea banilor, banca remitenta notifică exportatorul de încasarea exportului. În cazul în care prin instrucțiunile date au fost documente contra acceptare, îi remite cambia acceptată.
În aceasta a doua situatie exportatorul așteaptă scadența pentru a încasa cambia (circuitul repetându-se sub forma incasso-ului financiar).
1.4.2 Părțile implicate. Obligații
Denumirea părților implicate în derularea unui incasso, indiferent de caracterul său, simplu sau documentar, este consacrată de Publicația 522 :
– ordonatorul – clientul care încredințează operațiunea de incasso băncii sale
– banca remitentă – banca la care ordonatorul a încredințat operațiunea de incasso
– banca insarcinată cu încasarea – orice bancă, alta decât banca remitentă intervenind în operatiunea de incasso
– banca prezentatoare – banca însarcinată cu prezentarea documentelor trasului
– trasul – acela la care prezentarea documentelor trebuie să fie facută potrivit ordinului de încasare
1. Ordonatorul
sau vânzatorul, exportatorul în cazul incasso-ului documentar este cel care inițiază operațiunea.
După expedierea mărfii într-un interval de timp optim, depune la banca ce îl deservește setul de documente prin care atestă expedierea mărfii în concordanță cu condițiile contractuale.
– intervalul de timp optim trebuie înțeles în sensul că documentele să ajungă în termen cât mai scurt la cumpărător prin banca sa pentru a se obține plata cu condiția ca acest lucru să se petreacă, în orice caz, înaintea sosirii mărfii la destinație. Sosirea mărfii cu mult înaintea documentelor prezintă mai multe dezavantaje pentru vânzator în cadrul acestei modalitați de decontare : – cu cât intervalul pâna la sosirea documentelor este mai mare, cu atât se va prelun-
gi creditul pe care indirect vânzatorul îl acordă cumpărătorului și deci, se intârzie
încasarea contravalorii mărfii exportate
– dacă marfurile sunt sosite și documentele nu, iar cumpărătorul din anumite motive
nu mai este interesat în preluarea mărfii sau doreste să intârzie plata sau este de
rea credință deși , comercial , asemenea lucruri nu sunt permise) poate face o veri-
ficare a mărfurilor și poate constata, real sau nu, anumite nereguli pe care le poate
utiliza ca argument în amânarea plății , obținerea unui rabat sau renunțarea de a
mai achiziționa marfa.
– sosirea mărfii la destinație înaintea sosirii documentelor poate duce la cheltuieli
mari de contrastalii, magazinaj etc.
– sosirea mărfii expediată pe adresa cumpărătorului înaintea documentelor poate
comporta riscul ca acesta să utilizeze marfa (iar plata să o amâne foarte mult) sau să
o vândă, să-și schimbe domiciliul și astfel marfa să fie pierdută pentru vânzator
Exportatorul, fiind inițiatorul operațiunii de incasso, este acela care stabilește condițiile concrete de derulare a acesteia, considerându-se că intrega operațiune se desfasoară din ordinul său, pe riscurile și răspunderea sa. Din acest motiv, documentele la incasso trebuie să fie insoțite de instrucțiuni de încasare, pe care exportatorul –pentru protejarea propriilor sale interese – trebuie să le dea cât mai clar, complet și precis.
2. Cumpăratorul
(importatorul) sau trasul în cazul unui incasso documentar, în general, este destinatarul documentelor vehiculate la incasso, căruia, conform instrucțiunilor exportatorului, banca îi solicită să îndeplinească o anumită condiție (plată, acceptare, alte condiții) în schimbul eliberării documentelor.
Condiția de îndeplinit se situează, de regulă, în afara relațiilor directe născute prin inițierea operațiilor de incasso, reprezentând de obicei o obligație a importatorului față de exportator, asumată printr-un contract sau alt juridic de natura comercială sau civilă.
În general, importatorul are obligația ca după primirea notificării să se prezinte la bancă și să controleze documentele ce atestă expediția mărfii și în cazul în care este satisfacut de concordanța acestora cu contractul comercial internațional să dispună efectuarea plății.
În cazul în care, anumite condiții conținute în ordinul de incasso (sau documentele ce îl insoțesc) nu corespund intereselor importatorului, aceasta trebuie să contracteze direct exportatorul pentru modificarea ordinului de incasso.
Daca ordinul de incasso este refuzat, refuzul de plată/acceptare trebuie însoțit de instrucțiuni privind restituirea documentelor.
3. Băncile
În mod normal, în operațiunea de incasso intervin două bănci :
– banca remitentă – care primește de la ordonator documentele însoțite de instrucțiunile privind încasarea și care are rolul de a remite documentele unei alte bănci, dându-i totodată dispozițiile de lucru conform instrucțiunilor ordonatorului și practicii bancare
– banca însărcinată cu încasarea – care primește documentele cu dispozițiile de încasare de la banca remitentă, având sarcina de a asigura prezentarea documentelor trasului și de a obține încasarea (acceptarea, îndeplinirea altor condiții), transmițând în sens invers, conform instrucțiunilor primite, rezultatele incassoului (sume de bani, efecte de comerț acceptate)
În cazul în care operațiunea nu poate fi realizată direct de banca însărcinată cu încasarea, aceasta apelează la o a treia bancă – banca prezentatoare – care preia sarcina de a prezenta documentele și a obține încasarea.
Băncile îndeplinesc rolul unor prestatori de servicii la ordinul exportatorului, percepând pentru aceasta comisioane bancare. Principala obligație a băncilor este de a transmite documente și a încasa contravaloarea lor, cu stricta respectare a instrucțiunilor ordonatorului. În cazul acestei obligații generale, băncile totuși sunt datoare în mod expres la:
– controlul documentelor limitat la verificarea concordanței (aparente) dintre documentele prezentate efectiv și cele enumerate în ordinul de încasare, avizând exportatorul asupra neregulilor sau documentelor lipsă
– executarea instrucțiunilor ordonatorului de transmitere a documentelor
– prezentarea documentelor și obținerea plății; singura obligație fermă este ca în caz de neacceptare sau neplată în cel mai scurt timp să anunțe ordonatorul (indicând și motivele) dacă nu s-au dat alte instrucțiuni și să-i țină documentele la dispoziție
1.4.3 Documente utilizate
Exportatorul, fiind inițiatorul operațiunii de incasso, este cel care pornind de la clauzele convenite în contractul comercial internațional și de strictă conformitate cu aceastea stabilește condițiile comerciale, de plată și de documente. Aceste condiții sunt trecute în ordinul (dispoziția) de încasare care este însuși documentul denumit și incasso documentar. Dat fiind necesitatea prezentării obligatorii a unor elemente și pentru ușurarea muncii bancare aceste formulare sunt tipărite de bănci și utilizate de exportatori ca atare.
Ordinul de încasare cuprinde întotdeauna anumite elemente care trebuie stipulate complet și clar de exportator. Aceste elemente trebuie să concorde cu cele din contractul comercial internațional și cu datele cuprinse în documentele transmise de exportator importatorului odată cu ordinul de încasare. În principal acestea sunt :
a) precizări privind părțile implicate :
numele și adresa completată a importatorului, respectiv a domiciliului la care trebuie făcută prezentarea documentelor
numele și adresa băncilor implicate:
a băncii remitente , prin intermediul căreia în final vor fi remiși banii sau cambiile
a băncii însărcinate cu încasarea, deci cea care contra documente va solicita plata sau acceptarea din partea trasului
eventual poate fi indicată și o altă bancă în cazul în care s-a convenit astfel, respectiv banca prezentatoare
numele și adresa beneficiarului incassoului, respectiv a exportatorului
b) precizări privind elementele comerciale și de documente :
denumirea exactă a mărfii, cantitatea, prețul unitar
documentele care sunt prezentate: factura, documentul de transport, certificat de origine, certificat de asigurare etc. , precizându-se pentru fiecare numărul de exemplare și eventual alte detalii
detalii privind transportul și livrarea: transbordările permise sau nepermise, interzicerea navlosirii unor nave cu o vechime mai mare de un anumit număr de ani, livrări parțiale admise sau neadmise
c) precizări privind condițiile de plată :
valoarea incasso-ului, deci suma ce va fi solicitată contra documente importatorului, cu indicarea monedei în care se va face plata
dacă documentele vor fi eliberate contra plată sau contra acceptarea cambiilor
dacă plătile parțiale sunt permise – în cazul în care ordinul de încasare nu face nici o referire, se considera plăți partiale nepermise; în cazul plăților parțiale permise, banca insă nu va elibera documentele decât după primirea integrală a plății
d) ordinul de încasare trebuie să cuprindă instrucțiuni precise referitoare la procedura de urmat de bancă în caz de neacceptare sau neplată; respectiv protestul de neplată sau de neacceptare ; returnarea sau redirijarea documentelor; acțiuni de protejare a mărfii etc. Ordonatorul poate desemna și un reprezentant (mandatar) pentru a acționa în caz de neacceptare sau neplată. Fără existența acestor precizări, banca însărcinată cu încasarea nu are nici o obligație să protesteze documentele, ea fiind datoare doar ca în cel mai scurt timp să anunțe ordonatorul.
Ordinul de încasare mai cuprinde și alte elemente generale valabile oricarui document:
numărul incasso-ului – pentru identificare
modul în care se va face rambursarea sumei – telegrafic, letric, avion etc.
cine suportă spezele și comisioanele bancare – exportatorul, importatorul sau fiecare pentru comisioanele aferente băncilor din țara sa.
Referitor la modul de intocmire și prezentare a documentelor, regulile sunt cele uzuale
prezentate în AD. Cu toate acestea , datorită riscului de neplată pe care îl prezintă incasso-ul documentar, se impun anumite precizări de luat în considerare :
– factura comercială – trebuie intocmită în numărul de exemplare cerut în contractul de bază.
Toate elementele componente ale facturii : prețul, calculele, specificarea mărfurilor etc. trebuie să concorde, atât cu contractul de bază, cât și cu datele corespunzatoare preluate în celelalte documente cum ar fi documentul de transport (denumirea mărfii, valoarea, greutatea, adresa importatorului), documentul de asigurare (prin valoarea asigurată) etc.
– documentele de transport – în afară de regulile generale privind întocmirea corectă, documentele de transport trebuie astfel emise incât să asigure cât mai mult timp (respectiv pâna la preluarea mărfii de importator) controlul exportatorului asupra mărfii expediate.
In afara acestor documente, prin contract pot fi prevazute și alte documente pe care exportatorul este obligat să le prezinte. Ele vor fi emise și întocmite corespunzător uzanțelor și celor stipulate în contractul de bază.
1.4.4 Riscurile derulării plăților prin incasso documentar
Intrucât plata prin incasso nu presupune nici o obligație sau garanție a plății în afara obligației asumate de cumpărător prin contractul comercial, rezultă că incasso-ul este o sursă de riscuri deloc neglijabile pentru vânzator. Întreaga gamă de riscuri provine în principal din faptul că, în tranzacția comercială, condiția inițierii demersurilor pentru obținerea plății este existența documentelor de expediție, care presupun expedierea mărfii. Rămân însă o serie de riscuri care pot surveni între momentul expedierii mărfii și cel al încasării contravalorii ei. În ordinea frecvenței lor în practica curentă, acestea sunt următoarele :
a) riscul întârzierii la plată – care decurge din faptul că circuitul documentelor este imprecis ca durată, dând astfel posibilitatea importatorului de a intârzia el însuși să se prezinte pentru preluarea documentelor contra plată.
b) riscul de neplată din partea importatorului – în cazul în care aceleași elemente de insecuritate apar cu o amploare sporită, importatorul gasind căile de întrerupere a raporturilor contractuale sau asumându-și riscurile neexecutării contractului (plății) în schimbul altor avan-
taje.
c) riscul diminuării incasării – apare ca o consecință directă a primelor două categorii de riscuri semnalate (întârziere sau neplată)
d) riscul pierderii mărfii – care poate surveni în două situatii :
– în cazul în care marfa este expediată direct pe adresa unui cumpărător de rea credință care și-o insușește, o înstrăineaza și refuză plata.Tot aici se pot include și cazurile de degradare a mărfii datorată stocării îndelungate.
1.4.5 Modalități de diminuare a riscurilor în operațiunile comerciale cu plata prin incasso documentar
In general , literatura de specialitate recomandă ca măsuri necesare de evitare a riscurilor operațiunilor pe baza de incasso documentar :
– practicarea incassoului numai în relațiile cu parteneri siguri, cunoscuți și de o seriozitate și bonitate de necontestat
– măsuri de păstrare a controlului mărfii prin expedierea ei pe numele unui terț (tranzitar), la dispoziția cumpărătorului (operațiunea de vinculare)
– obținerea prin contract a unor clauze de garantare – de scrisoare de garanție bancară – prin diferite modalități a plății la incasso.
Fără a neglija efectele măsurilor enumerate, trebuie reținut că acestea nu elimină riscurile legate de derularea plăților la incasso, ci le diminuează numai, în mai mică sau în mai mare masură, în funcție de condițiile concrete ale fiecarei tranzacții.
Măsurile de combatere a eventualelor efecte negative ale utilizării incasso-ului ca modalitate de plată la export privesc mai puțin tehnica financiar-bancară, fiind strâns legate de domeniul tehnicii comerciale, de încheiere și derulare a contractelor.
a) Contractarea exportului cu plata la incasso – depinde de o serie de factori obiectivi privitori la :
– natura mărfii și poziția ei pe piață, cu cât marfa va fi mai mare cu atât riscul ca impor-
tatorul să întârzie sau să refuze plata este mai mic, dimpotrivă, în cazul unei mai mari
abundențe de oferte de mărfuri similare, acest risc crește
– prețul mărfii –cu cât este mai competitiv, cu atât este mai mare interesul cumpărăto-
rului pentru tranzacție
– calitatea mărfii – cu aceleași efecte
– stabilitatea pieței pentru un anumit produs, manifestată prin tendința de stabilitate sau
creștere a prețului, asigură competitivitatea mărfii în momentul plății
– conjunctura valutară – care poate influența prețul relativ al mărfii
Din această enumerare rezultă că importantă este alegerea cu grijă a domeniului de aplicare a incasso-ului. Ținând seama că marea majoritate a riscurilor decurg din interesul importatorului pentru respectiva tranzacție comercială, rezultă că importantă este în primul rând stabilirea corectă, cu obiectivitate a nivelului de competitivitate la care se situeaza marfa pentru a se accepta plata la incasso.
1.5 ORDINUL DE PLATĂ
1.5.1 Concept. Caracteristici
Ordinul de plată constituie modalitatea cea mai simplă de realizare a unei plăți, respectiv încasări. Ca modalitate de decontare, el este cel mai apropiat de ceea ce se numește – în limbaj comun – plată, întrucât esența unui OP constă în transmiterea unei sume de bani de la persoana care este titulara creanței respective. Diferenta dintre OP si ”plată” cunoscută în mod obișnuit este că OP se deruleaza pe o anumită filieră, prin conturi bancare, în scopul de a realiza transmiterea efectivă a banilor la distanța care separă, de regulă, pe plătitor de beneficiarul plății.
Ordinul de plată este dispoziția dată de o persoană (denumită ordonator) unei bănci, de a plăti o sumă determinată în favoarea altei persoane (denumită beneficiar) în vederea stingerii unei obligații bănești provenind dintr-o relație directă existentă între ordonator si beneficiar.
Așa cum rezultă din definiție și din practica utilizării sale, ordinul de plată se caracterizează prin:
relația de plată este declanșată ca urmare a unei obigații asumate sau datorii preexistente, ce urmeaza a se stinge odată cu onorarea OP
operațiunea este pornită la inițiativa plătitorului (ordonatorului). El este cel care stabilește regulile după care operațiunea urmează să se deruleze. Din acest motiv, în materie de OP diversitatea tehnică este deosebit de largă
revocabilitatea este o trăsatură fundamentală a OP. Aceasta constă în faptul că ordonatorul își poate retrage sau modifica instrucțiunile de plată date băncii, cu condiția ca ordinul său inițial să nu fi fost executat prin plata în favoarea beneficiarului. O plată facută rămâne bun facută. Revocarea OP nu atrage după sine nici un fel de consecințe, drepturi sau obligații pentru părțile implicate
provizionul (depozitul) bancar este absolut obligatoriu în cazul OP. Acesta presupune obligația ordonatorului ca odată cu emiterea OP să creeze băncii și sursa de fonduri necesară, fie prin blocarea sumei respective din contul său bancar, fie prin depunerea ei în vederea executării plății sau prin credit bancar acordat de bancă în acest scop în contul ordonatorului. Pe filiera bancară, nu este obligatoriu transferul anticipat al fondurilor, momentul acestui transfer depinzând de întelegerea dintre cele două bănci ce intervin în operatiune.
din punct de vedere al modalităților de încasare (determinate de instrucțiunile ordonatorului) OP poate fi :
simplu, încasarea nefiind condiționată de prezentarea vreunui document sau explicație cu privire la scopul plății (excluzând cazul în care se cere o chitanță). Acest tip de OP este asemănator cecului
documentar, încasarea sa fiind determinată de obligația beneficiarului de a prezenta anumite documente (facturi, dovada plății unor chirii, a unor speze de transport etc. ) indicate de ordonator în OP
1.5.2 Părțile implicate. Derularea plății
Părțile implicate în derularea plății unui OP sunt :
– ordonatorul – cel care inițiază operațiunea ; el este cel care plătește, stabilește condițiile plății și constituie provizionul bancar în vederea plății. Poate revoca în orice clipă plata pâna în momentul efectuării ei
– beneficiarul – este cel în favoarea căruia se face plata; trebuie să se conformeze condițiilor ce sunt prevăzute în OP și până în momentul plății nu are certitudinea încasării sumei
– băncile – care intervin în derularea operațiunii au simplul rol de prestatoare de servicii. Singurele răspunderi ale băncilor sunt legate de manipularea corectă a valorilor încredințate (fonduri bănești și documente) și să solicite beneficiarului prezentarea documentelor cum s-a prevăzut de ordonatorul plății (in cazul OP documentar). Aceste bănci în practică sunt denumite : – banca ordonatoare – cea la care ordonatorul dă dispoziție privind efectuarea
plății prin OP și la care constituie depozitul
– banca platitoare – cea la ghișeele căreia se achită suma beneficiarului plății și care
solicită anticipat sau ulterior de la banca ordonatoare suma ce va urma să o plăteas-
că sau a plătit-o
Derularea unei operațiuni de OP presupune existența unui document, formular, de regulă tipizat, denumit ”ordin de plată”. Acesta este pus la dispoziție de bănci clienților lor . Elementele pe care le cuprinde un OP sunt :
– numele și adresa ordonatorului (persoană fizică sau juridică care dă OP), (eventual și
numărul contului)
– numele si adresa beneficiarului (eventual si numărul contului)
– denumirea si adresa băncii ordonatoare
– data (ziua, luna, anul) emiterii OP
– ordinul de a plăti (prin formula ”vă rog să plătiți”, ”veți plăti”)
– suma în cifre și litere cu indicarea valutei în care se va face plata
– motivul plății
– în cazul OP documentar se indică documentele care trebuie prezentate de beneficiarul
plății
– modul de plată : letric, telegrafic, SWIFT
– semnăturile autorizate ale băncii ordonatoare sau ale persoanei autorizate de firma
ordonatoare
Transmiterea OP de banca ordonatoare băncii plătitoare se poate face :
– letric – când plata se face pe baza formularului tipizat sau a unei scrisori ce conține elemente-
le OP
– telegrafic – când plata se face pe baza instrucțiunilor primite printr-o telegramă
– și cel mai rapid, în cazul transmiterii instrucțiunilor prin telex sau SWIFT
În relațiile de schimburi economice externe ale țării noastre, OP este folosit atât în relații comerciale, cât si în relații necomerciale.
În relații comerciale, utilizarea OP de-sine-stătător ca modalitate de plată a unor exporturi este foarte rar întâlnită, fiind de regulă evitat, ca urmare a riscului de revocare pe care îl prezintă. În relațiile de export sau import cel mai adesea este folosit combinat cu alte modalități de plată, când revocarea lui nu poate aduce prejudicii părții române. Astfel, în cadrul schemelor de plată care prevăd plăți în avans pentru livrări de mațini si utilaje de valori mari, plata avansului poate fi efectuată prin OP, pentru restul sumei utilizându-se, după cum s-a convenit, incasso-ul sau acreditivul. În mod similar importatorul poate achita anticipat plata transportului (navlu, fraht etc.) prin ordin de plată, în acest caz având caracterul unei urgențe. Cel mai larg domeniu de utilizare însă al OP îl constituie plățile necomerciale. El este folosit în mod frecvent pentru prestații de servicii, plata navlurilor, operațiile de control ale mărfurilor făcute în favoarea unor importatori străini, cheltuieli de asigurare, întretinerea reprezentanțelor si ambasadelor.
De regulă, în completarea formularelor, băncile comerciale impun anumite cerințe pentru protecția clienților lor și eficiența transmiterii ordinului. În cele mai numeroase cazuri se utilizează același formular tipizat pentru o plată externă.
Mecanismul derulării ordinului de plată
Plățile dispuse de agenții economici ordonatori – clienți ai unei bănci comerciale – vor fi executate cu condiția ca instrucțiunile să fie autentice, complete si dactilografiate clar, conținând anumite elemente obligatorii, cum sunt :
1. numele si adresa completă a ordonatorului – titular de cont la banca comercială respectivă
2. semnăturile persoanelor autorizate a angaja plați din contul ordonatorului – client al băncii –
conform specimenelor semnăturii depuse la deschiderea contului. În cazul în care , prin telex
se dispun atât plăți, cât si orice alte instrucțiuni care angajează patrimonial firma, clientul va
fi solicitat a contracta în prealabil administratorul său de cont pentru a stabili împreună cu aces-
ta un cod care să permită identificarea mesajelor sale
3. numele si telefonul reprezentantului ordonatorului care urmează a fi contactat de către bancă
pentru orice clarificare ce ar fi necesară
4. autorizarea de debitarea contului din care urmează a se efectua plata, cont al cărui numar să
fie indicat și alimentat corespunzător cu suma necesară efectuării plății si acoperirii spezelor
și comisioanelor bancare. În cazul în care la data primirii odinului de plată nu există disponi-
bil în cont sau în linia de credit, ordinul de plată, de regulă, se execută de îndată ce contul
respectiv a fost alimentat fără un preaviz din partea băncii
5. numele si adresa completă a beneficiarului plății și, apoi în mod obligatoriu, banca și adresa
completă a acesteia precum și numărul contului beneficiarului la această bancă (de regulă aces-
te date se găsesc înscrise pe facturile beneficiarului plății). Lipsa acestor detalii poate să condu-
că la întârzierea sau chiar neexecutarea ordinului de plată de către banca plătitoare care este
banca beneficiarului
6. obiectul plății, respectiv pretenția beneficiarului care se stinge odată cu plata efectuată de
către ordonator. De regulă, aceasta se definește cu numărul facturii sau cu numărul contrac-
tului.
În orice caz, aceste detalii trebuie să fie complete, astfel încât să dea posibilitatea bene-
ficiarului plății să identifice obiectul plății în propria sa gestiune. Pentru protecția clientilor
băncii comerciale , de regulă se insistă asupra obiectului plății , care trebuie să fie explicit,
acceptarea unei plăți de către beneficiar obligându-l pe acesta din punct de vedere juridic în
primul rând , de a restitui o sumă necuvenită pe care a primit-o din eroare.
Dacă plata acoperă un import de marfă , după caz , se solicită și precizarea numarului
autorizației de import si al buletinului vamal pentru care marfa a fost introdusa în țară.
Daca plata mărfii se efectuează în avans, respectiv anterior livrării mărfii sau prestării
serviciului care constituie obiectul plății , băncile recomandă ca plata acestui avans să fie con-
ditionată de prezentarea unei scrisori de garanție bancară pentru restituirea avansului (inclusiv
o dobândă care să acopere costurile sumei scontate si eventual să repare daunele provocate în cazul nerealizării livrării/prestatiei.
7. dacă plata urmează a se efectua în contul beneficiarului condiționat de prezentarea prealabilă
a unor documente , acestea trebuie indicate detaliat în limba de redactare a contractului
8. dacă plata urmează a se efectua letric/telegrafic/SWIFT
9. cine suporta spezele si comisioanele băncii comerciale si ale celorlalte bănci care intervin în
operațiune. În cazul în care s-a convenit ca acestea să fie suportate de beneficiar , iar acesta
refuză să le suporte , potrivit practicii bancare internaționale , acestea vor fi debitate în contul
ordonatorului , fără preaviz , majorate cu scopul de a acoperi și spezele de urmărire.
Întrucât taxarea ordinelor de plată se face pe operație de plată , pe beneficiar, este util,
cu scopul diminuării costurilor , să se grupeze în fiecare autorizare de plată cât mai multe plăți (obiecte ale plății) în favoarea aceluiași beneficiar.
CAPITOLUL 2
ANALIZA ACTIVITĂȚII BĂNCII ION ȚIRIAC
PREZENTARE GENERALĂ
Într-o economie aflată într-un plin proces de transformare, un rol important revine băncilor: atât ca suport al dezvoltării cât și ca motor al schimbării.
Banca Țiriac este cea mai mare bancă privată, fondată în România după 1990. Înființarea băncii este rezultatul curajului și viziunii inițiatorilor săi – Grupul de companii "Ion Țiriac". Peste 5500 de investitori, persoane fizice și companii, s-au alăturat acestei inițiative. Banca Țiriac a devenit operatională în aprilie 1991. Capitalul social inițial de 3 miliarde de lei a fost majorat succesiv , atingând în prezent 664 263 288 000 lei.
Încă de la începutul activității sale, Banca Țiriac s-a bucurat de o reputație internațională excelentă, care a fost evidențiată în aprilie 1993, când Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare a devenit unul dintre acționarii principali ai băncii – prima participare a BERD la capitalul social al unei bănci din Europa Centrală și de Est.
Banca Țiriac este recunoscută ca o bancă dinamică, cu o creștere puternică în ultimii ani. În 1997 prestigioasa revistă "Central European" a decernat Băncii Țiriac premiul de excelență pentru " cea mai bună bancă privată din România".
În perioada care a trecut de la înființare, banca a devenit o instituție puternică, având peste 1000 de angajați și o rețea de 41 de unități teritoriale situate în aproape toate centrele economice importante ale țării.
În anul 2000, Banca Țiriac a intrat pentru prima oară în topul celor mai puternice 75 de bănci din Europa Centrala și de Est. Clasificarea a fost facută de prestigioasa agenție americană de rating Standard&Poors. Tot în cursul anului 2000, Banca Țiriac s-a situat în rândul primelor cinci bănci comerciale din România care au fost incluse în clasamentul celor mai importante 100 de bănci comerciale din Europa Centrală și de Est, după revista britanică "The Banker".
Banca Țiriac este permanent preocupată de stabilirea de relații de corespondent cu bănci din România și din întreaga lume pentru a asigura rapiditatea operațiunilor interne și externe și pentru a oferi clienților săi servicii de calitate.
Banca Țiriac este membră SWIFT, VISA, EUROPAY, AMERICAN EXPRESS, DINERS, JCB, REUTERS și ROMCARD.
Recunoscută ca una dintre principalele bănci private din România, Banca Țiriac se situează în rândul celor mai reprezentative bănci comerciale românești din punct de vedere al volumului activelor și al capitalului propriu.
Banca Țiriac este o bancă comercială de "retail", care oferă o gamă variată de produse și servicii bancare. Portofoliul său de clienți cuprinde persoane fizice cu venituri medii și peste medie, companii din sectorul public și privat, inclusiv IMM-uri și alte instituții financiare.
Banca Țiriac dorește să se implice activ pe piața bancară din România prin oferirea de produse și servicii de calitate, prin introducerea de noi produse bancare adresate unor segmente de piață bine determinate, folosind canale de distribuție moderne.
Banca Țiriac este conștientă de responsabilitățile care îi revin într-o societate aflată în plin proces de tranziție. În acest sens banca a stabilit obiective clare, care să asigure o creștere echilibrată și o profitabilitate stabilă, un standard ridicat de performanță și integritate în toate operațiunile pe care le derulează.
Banca Țiriac este preocupată să mențină echilibrul între interesele clienților, acționarilor și angajaților săi.
Banca Țiriac dorește să fie recunoscută pentru calitatea relațiilor de afaceri pe care le dezvoltă, pentru spiritul întreprinzător, pentru valoarea creată pentru clienții săi și pentru calitatea angajaților pe care îi recrutează și reține. În prezent banca operează cu peste 120 000 de conturi persoane juridice și cu peste 550 000 de conturi – persoane fizice în toata țara.
Structura acționariatului Bancii Țiriac la 31 decembrie 2002, a fost următorul (vezi fig. nr. 1) :
Fig. nr. 1
Structura organizatorică generală a Băncii Țiriac este următoarea (vezi fig. nr. 2) :
Fig. nr. 2
În detaliu , structura organizatorica arăta astfel (vezi fig. nr. 3) :
Fig. nr. 3
2.2. EVOLUȚIA BĂNCII ȚIRIAC
A. Situația patrimoniului Băncii Țiriac în perioada 1998-2002 se prezintă ca în tabelul nr. 1 :
Tab. nr. 1
Fig. nr. 4
Bilanțul băncii la 31 decembrie 2002 însuma 13 360 miliarde lei, cu 2 449 miliarde lei mai mare decât la sfârșitul anului 2001, ceea ce corespunde unei creșteri procentuale de 22,4% (vezi fig. nr. 4).
Față de anul 1998, bilanțul băncii la 31 dec. 2002 a crescut cu 9 748 miliarde lei, ceea ce reprezintă o creștere procentuală de 369,8%.
Acționând continuu în spiritul normelor generale de prudență bancară, îmbinate cu cele de profitabilitate, printr-un management adecvat al afacerilor sale, banca a continuat consolidarea statutului sănatos al bilanțului său, asigurând niveluri corespunzatoare ale indicatorilor de apreciere a calității activelor, a celor de lichiditate, precum și a celor de adecvare a capitalului. La sfârșitul anului 2002, banca se prezenta ca o structura solidă, aptă să facă față dinamicii crescânde a pieții.
La 31 decembrie 2002, ponderea creditelor neperformante (la valoare netă) în totalul portofoliului de credite al băncii era doar de 0,7%, ceea ce în cifre absolute înseamna că, la un volum total de credite de cca. 6550 miliarde lei, doar 46,3 miliarde lei reprezentau credite cu întârzieri la încasare, neacoperite cu provizioane. De asemenea, valoarea netă a tuturor creanțelor neperformante (credite, dobânzi și alte creanțe) reprezenta la sfârșitul anului 2002 doar 0,6% din totalul activelor, demonstrând pe deplin calitatea administrării patrimoniului băncii.
Soliditatea bilanțului băncii este demonstrată și de ponderile mari deținute în total active, pe de o parte, de activele cu grad mare de lichiditate (numerar și valori asimilate, plasamente la BNR, depozite la bănci, titluri de stat) respectiv 41% (cca. 5510 miliarde lei), iar pe de altă parte, de activele neriscante – 46% (cca. 6176 miliarde lei) cărora conform Normelor BNR nr. 8/1999 le este asociat un grad de risc zero.
Atât indicatorul de lichiditate, cât și cei de apreciere a gradului de adecvare a capitalului au înregistrat în cursul anului 2002, niveluri corespunzătoare, în conformitate cu reglementările Băncii Naționale a României. Indicatorul agregat de lichiditate calculat conform Normelor BNB nr. 1/2001, înregistra la sfirșitul anului 2002, o valoare de 1,42, față de 1,35 la 31 decembrie 2001. La 31 decembrie 2002, indicatorul de solvabilitate calculat ca raport între fondurile proprii și expunerea netă era de cca. 14,9% (fata de 13,4 la 31 dec. 2001), iar cel calculat ca raport între capitalul propriu și expunerea netă era de cca. 14,2% (fata de 9,5% la sfârșitul anului precedent).
Ca o recunoaștere a evoluțiilor pozitive înregistrate în dezvoltarea băncii, agenția natională de evaluare financiară Fitch IBCA a îmbunătățit ratingul pe termen lung acordat băncii, de la "B minus" la "B", cu o perspectivă stabilă asupra acestuia. De asemenea, ratingul individual al băncii a fost îmbunătățit de la "D/E" la "D". Ratingul pe termen scurt a fost reconfirmat la"B". Fitch apreciază că "aceste ratinguri reflectă progresul înregistrat de Banca Țiriac în ultimii doi ani la nivelul îmbunătățirii bilanțului, al sistemului de protecție împotriva riscurilor, din punct de vedre al reconstrucției francizei, precum și ameliorarea mediului operațional din România".
B. Analiza rezultatelor financiare obtinute de Banca Țiriac : (vezi tabelul nr. 2)
Tab. nr. 2
Fig. nr. 5
Eforturile deosebite făcute de Banca Țiriac în cursul anului 2000 pe linia îmbunătățirii tuturor componentelor operaționale ale activității sale, concretizate în obținerea unui profit operațional superior celui realizat în anul precedent, nu a reușit să compenseze în totalitate influențele negative induse asupra rezultatelor financiare ale procesului de privatizare și scoatere în afara bilanțului a creanțelor neperformante, precum și de contribuțiile suplimentare plătite Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar. Astfel, la sfârșitul anului 2000, banca înregistra o pierdere de 451 miliarde lei.
În anul 2001 s-a obținut un profit brut de 307 miliarde lei. Dată fiind pierderea din anul 2000, care a reprezentat în principiu costul asigurării unui bilanț sănătos în anul 2001, nu au fost datorate sume la bugetul de stat, reprezentând impozit pe profit.
În ceea ce privește rezultatele financiare obținute, anul 2002 s-a concretizat în final în realizarea unui profit brut de 335 miliarde lei, în crestere cu 28,4% față de profitul anului 2001 (vezi fig. nr. 5). Dată fiind pierderea neacoperită din anul 2000, pierdere înregistrată ca urmare a efortului deosebit făcut de bancă pentru privatizare și scoatere în afara bilanțului a creanțelor neperformante, în anul 2002 nu au fost deasemenea datorate sume la bugetul de stat, reprezentând impozit pe profit.
În cursul anului 2002, Banca Țiriac a continuat promovarea unor politici de dezvoltare apte să răspundă îndeplinirii obiectivelor sale și intereselor acționarilor săi. În permanență, banca și-a fundamentat politicile de dezvoltare în conformitate cu dinamica și realitățile pieții, cu cerințele crescânde ale clienților săi.
Politicile generale de dezvoltare ale băncii și-au găsit reflectări concrete în politicile operaționale promovate (politica de dobânzi, cea de comisioane, cursuri de schimb, politica de costuri, de personal, de promovare a imaginii băncii etc.), precum și în politica de implementare de noi produse și servicii, ca și în cea de dezvoltare / modernizare a rețelei sale teritoriale.
C. Angajamente de creditare :
Banca emite scrisori de garanție bancară și acreditive în favoarea clienților săi. Riscul de credit aferent garanțiilor este similar cu acela generat de acordarea de împrumuturi. Toate
acreditivele și scrisorile de garanție emise de bancă sunt acoperite de colaterale.
Scopul principal al acestor instrumente este de a asigura disponibilitatea la solicitarea clienților. Scrisorile de garanție și acreditivele stand-by au același risc ca și împrumuturile.
Acreditivele comerciale și documentare, reprezentând angajamente scrise ale băncii în beneficiul unui client, sunt acoperite din colaterale instituite din bunurile la care se referă reprezintă, în consecință, un risc mai mic.
Tabelul nr. 3 reprezintă valorile contractuale ale instrumentelor financiare extrabilanțiere ale băncii, care angajează banca în creditarea clienților săi.
Tab. nr. 3
Fig. nr. 6
Se observa o creștere cu 32 miliarde lei față de anul 1998 a valorii acreditivelor emise de Banca Țiriac în favoarea clienților săi (vezi fig. nr. 6). De la începutul activității sale și până în prezent Banca Țiriac a dezvoltat și menținut un portofoliu solid de clienți. Banca Țiriac va continua să aibă un rol activ pe piața bancară, acordând ca și până acum o atenție specială clienților săi, companii mici și mijlocii. Banca Țiriac urmărește să fie un furnizor complet de servicii și produse bancare de calitate, promovând o atitudine orientată spre client.
2.3. DERULAREA EXPORTULUI DE MĂRFURI CU PLATA
PRIN ACREDITIV DOCUMENTAR LA BANCA ION ȚIRIAC
STUDIU DE CAZ
Livrarea unei mărfi ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare internațională presupune pentru vânzător și încasarea contravalorii acesteia, operațiune care include o serie de activități atât înainte, cât și după.
Aceste activități sunt necesare atât în cazul plății prin acreditiv documentar, cât și atunci când plata se efectuează prin incasso documentar sau ordin de plată.
Exportatorul trebuie să urmărească deschiderea în termen util a acreditivului
documentar, pentru a putea începe pregătirea și efectuarea livrării la termenul prevăzut prin contract.
Deschiderea și verificarea acreditivului
Deși în principiu acreditivul reia în conținutul său condițiile comerciale și cele privitoare la documente înscrise în contractul de vânzare-cumpărare internațional, în practică se întâlnesc deseori abateri care, fără a modifica în esență relația comercială de bază, pot influența negativ încasarea contravalorii mărfii.
Înainte de livrarea mărfii, vânzătorul trebuie să aibă certitudinea deschiderii acreditivului și că această deschidere a fost făcută conform prevederilor contractuale.
Deschiderea acreditivului se face de către banca importatorului pe baza unei cereri adresate acesteia de către importator. Operațiunea de deschidere a acreditivului la banca Ion Țiriac are următorul circuit (vezi fig. nr. 7 si fig. nr. 8):
Deschiderea unui acreditiv
Fig. nr. 7
Mecanismul funcțional al unui acreditiv documentar
Fig. nr. 8
Societatea comercială SUMI IMPEX SRL, cu sediul in Constanța, str. Făgetului 132, reprezentată prin director POPESCU ION, a încheiat un contract de export bușteni cu firma MOHAMAD AHMED Co., cu sediul în Dubai, în urmatoarele condiții :
1. Obiectul contractului :
denumirea mărfii : scânduri 25 mm
total valoare contract : 146 331,90 USD
condiția de livrare : FOB Constanța
calitatea mărfii : conform certificat calitate
termenul de livrare : 18 iulie 2003
ambalaj : vrac
2. Condiția de plată :
acreditiv irevocabil deschis de Dubai International Bank, UAE
documente pentru încasare : factura in original plus două copii, conosamentul maritim în original
certificat de calitate, în original plus două copii
specificația mărfii (packing list), în original plus două copii
Pentru începerea livrării, MOHAMED AHMED Co. ordonă băncii sale Dubai Internați-
onal Bank, să deschidă un acreditiv pentru întreaga valoare a contractului la data de 25 iunie 2003.
La data de 25 iunie 2003 , Dubai International Bank transmite acreditivul nr. 30/21/6461/BC catre Banca Țiriac.
Exportatorul, beneficiar al acreditivului documentar, nu va exporta marfa pe baza altor comunicări, indiferent de forma și mijlocul prin care îi vor parveni (de exemplu: mesaje telegrafice, copii sau fotocopii ale acreditivului documentar trimise direct de importator, copii de deschidere telegrafică a acreditivului documentar primite prin banca sa), dacă din text rezultă că urmează să primească documentul letric sau alte documente originale. De asemenea, exportatorul nu va livra marfa dacă în scrisoarea de însițire se menționează că semnăturile nu au fost identificate, urmând a fi identificate, sau că banca emitentă nu este bancă corespondentă a băncii exportatorului, că are plafonul depășit, fiind necesară confirmarea de o terță bancă, sau că există alte probleme semnalate de bancă să în legătură cu conținutul sau forma acreditivului documentar. Simple notificări (avizări) de către bancă în legătură cu deschiderea sau modificarea acreditivului documentar (de exemplu mesaje ca: s-a deschis acreditivul nr. … , s-a modificat acreditivul nr…, etc), dacă nu cuprind și condițiile din acreditiv, nu vor putea declanșa operațiunea de livrare propriu-zisă.
Nerespectarea acestor cerințe poate conduce la riscuri pentru expeditor în ceea ce privește încasarea contravalorii mărfii și pierderea în felul acesta a avantajelor privind angajamentul de plată, ce decurg din utilizarea acreditivului documentar.
Din punctul său de vedere, exportatorul trebuie să verifice datele cuprinse în acreditiv, într-un interval de timp situat între momentul primirii notificării de deschidere a acreditivului și momentul utilizării acestuia (livrării mărfii) și să se asigure că există concordanță între înscrisurile din documente și condițiile convenite. Cu această ocazie se va acorda atenție ca în acreditiv să nu se fi inclus unele condiții neuzuale, imposibil de îndeplinit, sau clauze contradictorii, care să-l pună pe exportator în imposibilitatea de a obține sau întocmi corect documentele comerciale necesare încasării contravalorii mărfurilor livrate.
Ca regulă, un acreditiv documentar nu trebuie să conțină elemente noi sau condiții suplimentare față de cele convenite în contractul de vânzare-cumpărare. În caz contrar, exportatorul va trebui să clarifice din timp toate aceste aspecte contradictorii, ținând seama că plata se va face de către bancă numai în concordanță cu instrucțiunile primite la deschiderea acreditivului (Anexa 1).
Modelul de acreditiv împreună cu anexa de avizare se trimit exportatorului în scopul depunerii de către acesta a documentelor la bancă.
Notificarea respectivă trebuie trimisă tuturor participanților la deschiderea și executarea acreditivului, trebuind să și-o însușească (conform modelelor). Numai după primirea notificării tuturor părților privind modificarea condițiilor acreditivului documentar, înainte de livrare, exportatorul va avea siguranța plății și va putea proceda mai departe, livrând marfa prevăzută în contract.
În continuare, concormitent cu pregătirea livrării, exportatorul se va ocupa de pregătirea documentelor pentru depunerea lor la bancă. Conform indicațiilor cuprinse în acreditivul documentar, el va transmite instrucțiuni celor antrenați în derularea exportului respectiv (întreprinderii furnizoare sau producătoare și, dacă este cazul, tranzitarului, cărăușului, asiguratorului etc), astfel încât documentele necesare să fie întocmite corespunzător condițiilor cerute și puse la dispoziție în timp util.
Acreditivul nr. 30/21/6461/BC este valabil pîna la data de 8 august 2003, iar documentele precizate în acreditiv trebuie prezentate la banca Ion Țiriac în cel mult 21 de zile de la data documentului de transport (conosament maritim), în cadrul termenului de valabilitate al acreditivului.
Întocmirea și depunerea documentelor pentru plată
După livrarea mărfurilor se pregătește setul de documente în vederea depunerii lui la bancă pentru plată.
Depunerea la bancă a documentelor se face cu o scrisoare de remitere, denumită și rimesă, în care sunt prezentate sintetic (Anexa 2):
modalitatea de decontare (acreditiv documentar);
condiția de livrare (FOB – Constanța);
valoarea exportului (146 331,90 USD);
documentele care alcătuiesc setul (felul documentelor, numărul de originale și copii pentru fiecare).
Formularul de scrisoare de remitere se întocmește în trei exemplare, din care un exemplar cu semnătura de primire a băncii rămâne la exportator.
Exportatorul trebuie să verifice concordanța fiecărui document cu condițiile acreditivului documentar și concordanța strictă între elementele componente înscrise în documentele aceluiași set (de exemplu : denumirea mărfii trebuie să corespundă cu cea din acreditiv și, dacă ea se regpsește în două sau mai multe documente din respectivul set, trebuie să fie identică în toate aceste documente). Numai printr-un control riguros asupra numărului, felului și conținutului documentelor și a concordanței acestora cu acreditivul, exportatorul va putea preîntâmpina un eventual refuz al băncii de a plăti documentele.
Conținutul setului de documente pentru plată diferă în funcție de obiectul contractului, condițiile de livrare, specificul mărfii, etc, astfel că părțile trebuie să stabilească, pentru fiecare contract în parte, ce anume trebuie să cuprindă acest set.
În general, un set de documente cuprinde:
Documentul de transport ;
Documente privind numărul, sortimentul, cantitatea, calitatea și prețul mărfii livrate;
Documente privind originarea mărfii;
Alte documente.
a) Documentul de transport este conosamentul maritim (marine bill of lading – B/L).
Conosamentul maritim este un document, de regulă, tipizat, redactat în limba engleză, care se eliberează de căpitanul vasului care transportă marfa, certficând cî a preluat marfa adusă de expeditor spre a fi predată, în condițiile stabilite de părți, destinatarului. În cazul prezentat, marfa a fost încarcata de către S.C. SUMI IMPEX SRL la bordul navei M/V MOHAMAD STAR la data de 27.06.2003. La această dată s-a redactat conosamentul maritim , marine bill of lading – B/L no. 5, care certifică preluarea marfii de la S.C. SUMI IMPEX SRL. Documentul este redactat în trei exemplare datate, semnate și ștampilate de căpitanul M/V MOHAMAD STAR.
Conosamentul marim, în acest caz, este de tip nominativ.
b) Documentele privind numărul, sortimentul, cantitatea și prețul mărfurilor livrate (factura comercială și lista de ambalaj).
Factura comercială (invoice în limba engleză) este un document contabil în care vânzătorul înscrie prețul datorat de cumpărător (Anexa 4). Se poate considera că este, în ansamblu, un document de sinteză, deoarece:
permite identificarea mărfurilor vândute (denumire, sortiment, cantitate, preț, unitar, valoare totală). Mărfurile vîndute de S.C. SUMI IMPEX SRL sunt scânduri de grosime 25 mm, cantitatea 220,048 mc, prețul unitar 664,99 USD în valoare totală de 146 331,90 USD;
este actul primar pe baza căruia se operează evidențele, atât la exportator cât și la importator;
este documentul comercial de plată pe baza căruia se controlează dacă au fost respectate instrucțiunile din acreditivul 30/21/6464/BC privitoare la marfă ;
cuprinde noțiuni cu privire la condiția de livrare (FCA, FOB, CPT, DAF, etc) prevăzută în acreditivul documentar, precum și alte precizări necesare pentru a face legătura cu celelalte documente de expediere, inclusiv de asigurare, în cazul prezentat este FOB Constanța (free on board Constanța), aceasta presupune că MOHAMAD AHMED Co. a angajat nava M/V MOHAMAD STAR și a adus-o în portul Constanța la termenul convenit pentru ca exportatorul S.C. SUMI IMPEX SRL să încarce marfa la bordul navei. Asigurarea mărfii este încheiată de către importator;
conține numele și adresa cumpărătorului, numărul comenzii sau al contractului, cantitatea și descrierea mărfurilor, prețurile unitare (și precizarea oricăror altor cheltuieli autorizate, care nu sunt incluse în prețul unitar), prețurile globale, greutatea mărfurilor, numărul de colete, numerele și marcajele de expediere. Cumpărătorul marfii este MOHAMAD AHMED Co. Dubai , nr. comenzii mărfurilor este 5039/29.01.2003, marfa vândută este alcătuită din scânduri de 25 mm, în cantitate de 220.048 mc, prețul unitar fiind de 664,99 USD;
La întocmirea facturii se va ține seama de următoarele:
să fie emisă pe numele importatorului MOHAMAD AHMED Co. Dubai și semnată de către exportator, S.C. SUMI IMPEX SRL. Dacă în acreditivul documentar se precizează astfel, atunci se emite pe numele persoanei indicate;
denumirea mărfii să corespundă corect cu denumirea din acreditivul documentar, inclusiv din punct de vedere lingvistic, scânduri 25 mm;
să fie întocmită, potrivit uzanțelor internaționale, în aceeași limbă cu cea folosită în acreditivul documentar, limba engleză;
să menționeze condiția de livrare (FOB Constanța);
datele privind ambalajul, marcajul și cantitatea unităților de ambalaj să corespundă strict cu cele ce figurează în documentele de expediere.
Deoarece banca nu vede marfa, ea lucrează cu documente, concordanța
perfectă între datele din documentul de transport și factură constituie un
mijloc asigurător pentru bancă, marfa specificată în factură trebuind să fie
aceeași cu cea livrată și nu alta;
prețul convenit al mărfii și valoarea totală a mărfii (exprimate în valuta în care s-a convenit plata) să concorde cu valoarea declarată în documentul de transport sau polița de asigurare;
să nu lipsească din factură referirile la “factura proforma” și la contract.
În practică, există cazuri când acreditivul documentar prevede ca factura să fie certificată, semnată sau legalizată de un consulat sau să fie însoțită de o factură consulară.
Lista de ambalaj (packing list în limba engleză) – se întocmește pe fiecare unitate rezultată din pachetizare și este centralizată pentru întregul lot livrat. Pe baza listei de ambalaj (lista specificativă sau specificație), se efectuează recepția finală de către importator (conform modelului din Anexa 5).
Lista de ambalaj trebuie să conțină următoarele date:
numărul și data listei de ambalaj, 016/29.06.2003;
numărul și data facturii, 016/29.06.2003;
exportator – S.C. SUMI IMPEX SRL, cumpărător – MOHAMAD AHMED Co. Dubai;
descrierea mărfii – scândurii 25 mm;
greutatea – 187 041 kg.;
volum – 220.048 mc
totaluri (pentru: număr de colete, greutate brutto, greutate netto, dimensiuni / volum ) (a se vedea Anexa 6);
Documente privind calitatea mărfii livrate
De regulă, în acreditivul documentar se menționează certificatul de calitate (quality certificate). Acesta este un document prin care se face dovada respectării condițiilor contractuale cu privire la calitatea mărfii livrate. Certificatul de calitate poate îmbrăca forme diferite, ca: certificat de recepție calitativă, emis de un organ de specialitate, care efectuează acest serviciu în numele importatorului contra unui comision, proces verbal de recepție calitativă întocmit la recepția mărfii (recepția poate fi efectuată atât la expedierea mărfii, cât și la destinație), buletin de analiză (chimică) eliberat de un laborator specializat, “certificat de conformitate”.
Un document de calitate și garanție trebuie să cuprindă:
denumirea documentului;
obiectul și scopul inspecției;
cine a efectuat inspecția;
rezultatul inspecției;
data și locul emiterii certificatului;
semnătura;
remarci.
Documente privind originarea mărfii
În cazul în care taxa vamală aplicată mărfii exportate în țara importatorului este diferențiată în fincție de țara de origine a mărfii, este necesară includerea Certificatului de origine în setul de documente convenite prin contract.
Certificatul de origine este o declarație semnată și garantată potrivit regulilor de origine a mărfurilor, care atestă originea acestora.
Analiza documentelor de către bancă
Prin controlul efectuat asupra documentelor prezentate de exportator, băncile urmăresc conformarea fiecărui document cu condițiile creditivului documentar, precum și concordanța între toate elementele cuprinse în documentele care compun setul, în sensul că datele înscrise separat în fiecare document să se regăsească sau să concorde cu datele cuprinse în celelalte documente. În nici un caz datele cuprinse într-un document nu trebuie să contrazică datele cuprinse în altul.
În virtutea obligației băncilor de a manifesta “ o grijă rezonabilă” în controlul docu-
mentelor , acestea mai urmăresc la verificarea documentelor primite și următoarele aspecte:
dacă sunt complete, respectiv dacă conțin toate datele și elementele pe care fiecare document trebuie să le conțină în mod uzual și dacă fiecare document este întocmit în numărul de exemplare cerute;
dacă aparent sunt regulamentare și nu sunt false sau conțin falsuri evidente;
dacă fiecare document în parte emană de la o persoană desemnată sau autorizată (în acreditiv) să îl emită. De exemplu: certificatul de calitate este semnat de exportator în loc de o terță autoritate prevăzută în acreditiv;
dacă documentele sunt semnate de emitentul lor conform uzanțelor (de exemplu: Conosamentul – de căpitanul navei sau de agentul armatorului).
Dacă datele trecute în documente sunt lizibile, clare și nu pot produce confuzii de citire sau interpretare.
În continuare, se pot menționa și alte tipuri de nereguli cu privire la acreditivul documentar:
Conosamentul are mențiuni cu privire la starea necorespunzătoare a mărfurilor și/sau ambalajului (conosament “murdar”);
Conosamentul atestă încărcarea mărfurilor în alt port (sau altă țară) decât cel indicat în acreditiv;
Riscurile acoperite de polița de asigurare sunt altele decât cele cerute de acreditiv;
Data emiterii poliței de asigurare se situează în timp după data expedierii mărfii;
Asigurarea este realizată în altă valută decât în cea care a fost deschis acreditivul;
Documentele nu sunt semnate de persoane autorizate sau lipsesc unele semnături cerute (prin acreditiv);
Livrarea mărfii s-a făcut cu întârziere;
Documentele nu au fost prezentate la timp;
Valabilitatea înscrisă în acreditivul documentar este depășită;
Expedieri incomplete;
Absența precizărilor privind plata transportului și/sau a asigurării;
Oricare dintre situațiile prezentate poate conduce la respingerea documentelor de către bancă, chiar dacă aparent neconcordanța sau neconformitatea apare ca nesemnificativă.
În urma controlului efectuat de bancă rezultă, în principal, două situații: documentele sunt în regulă și se efectuează plata mărfii livrate sau documentele nu sunt conforme condițiilor
din acreditivul documentar și bancă le respinge la plată așteptând, dacă este cazul, dispoziții ulterioare de la ordonator.
În funcție de gravitatea lor, neconcordanțele constatate de bancă la setul de documente prezentat de vânzător pot fi grupate în trei categorii:
Neconcordanțe care pot fi corectate imediat sau într-un interval scurt. Acestea se referă la documente întocmite fie de expeditor, fie de o altă organizație (cărăuș, asigurător, etc). Corectarea documentelor se va face astfel încât modificările să fie acceptabile, iar atunci când nu se poate în acest fel, documentul respectiv se va reface.
Neconcordanțe care nu mai pot fi corectate, dar care nu afectează fondul operațiunii comerciale. Acestea sunt analizate de către banca plătitoare “cu o grijă rezonabilă “ – ea fiind aceea care hotărăște respingerea documentelor de plată sau nu.
Neconcordanțe care nu mai pot fi corectate și care afectează direct interesele părților.
După ce banca (exportatorului) a verificat documentele și le-a găsit în bună regulă, le plătește, dacă este bancă plătitoare, și le remite către banca emitentă însoțite de scrisoarea de remitere internațională, în care prezintă (dacă este cazul) și propriile sale rezerve (remarci).
Pentru exportator, operațiunea se consideră încheiată în momentul în care valuta reprezentând contravaloarea mărfii livrate a fost virată în contul său, fiind anunțat despre aceas-
ta de către bancă.
În studiul de caz prezentat nu s-a pus problema returnării documentelor.
2.4 DERULAREA IMPORTULUI DE MĂRFURI
CU PLATA PRIN ACREDITIV DOCUMENTAR
LA BANCA ION ȚIRIAC
În cazul acreditivelor de import deschise la bancă (ca bancă emitentă, clienții băncii sunt ordonatori, deci cumpărători de mărfuri la import), pentru derularea în bune condiții a acreditivului, ordonatorul trebuie să respecte câteva reguli generale în relația cu banca. Instrucțiunile sale către bancă referitoare la acreditiv trebuie să fie clare, corecte și precise, fără detalii excesive. Condițiile acreditivului și documentele solicitate trebuie să coincidă cu cele menționate în contractul comercial, deși acreditivele, prin natura lor, sunt tranzacții suportate de contracte. Orice examinare a mărfii, înainte sau în momentul încărcării (sau eventual al sosirii la destinație – dacă s-a convenit astfel) trebuie evidențiată printr-un document care să precizeze natura documentului și de către cine este emis acest document. Acreditivul nu trebuie să ceară condiții sau documente pe care vânzătorul (beneficiarul) nu le poate prezenta sau îndeplini.
Procedura de derulare a acreditivului de import este următoarea:
acordarea de consultanță clienților importatori, înainte sau în timpul negocierilor comerciale în legătură cu modalitatea de plată prin acreditiv, precum și pentru completarea corectă a cererii de emitere acreditiv (vezi anexa).
Importatorul trebuie să specifice cu claritate elemente pe baza cărora urmează să se deschidă acreditivul.
Informațiile înscrise în formular să fie exacte și conforme cu documentele depuse cu clauzele din contractele externe, cu normele și uzanțele bancare internaționale, cu prevederile Regulamentului valutar în vigoare.
Se verifică formularul completat, dacă se constată erori, se anulează formularul și se completează altul, se transmite pe fax la centrală pentru verificare.
După efectuarea verificării, dacă sucursala decide acceptarea cererii de emitere de acreditiv, va transmite Departamentului Acreditive (Trade) prin prioripost formularele originale, iar la sucursală vor rămâne copii.
Deschiderea acreditivului de import presupune existența în contul curent a disponibilităților necesare acoperirii valorii acreditivului și a comisioanelor aferente acestei operațiuni.
Sursa de acoperire pentru deschiderea acreditivului poate fi:
contul curent valutar al clientului;
prin participarea pe piața valutară;
din credit/ linie de credit în valută acordat de către bancă.
Departamentul Trade din centrală, pe baza cererii de emitere a acreditivului, va deschide acreditivul, constând în:
analiza condițiilor de deschidere a acreditivului din instrucțiunile date de ordonator;
înregistrarea deschiderii în evidențele și acordarea unei referințe bancare;
blocarea fondurilor valutare într-un cont de blocaj pentru acreditive de import;
perceperea comisioanelor aferente acestei operațiuni din contul clientului ordonator se face la nivelul sucursală;
deschiderea acreditivului de import prin swift sau telex în funcție de relația de corespondent existența între bancă și banca beneficiarului acreditivului.
După deschiderea acreditivului, se transmite copia mesajului SWIFT la sucursală pentru a fi remis clientului ordonator ( o copie rămâne și la dosarul sucursalei).
La primirea documentelor la bancă, în cazul în care sunt corect întocmite și corespund termenilor acreditivului, se eliberează documentele către clientul ordonator – prin intermediul sucursalei – cu menționarea datei de plată și a comisioanelor de plată pe care sucursala trebuie să rețină din contul ordonatorului.
La eliberarea documentelor, se fac copii care se păstrează la dosarul acreditivului.
În cazul în care se constată diferențe (discrepanțe) la documentele primite, dacă acreditivul este domiciliat la banca plătitoare, aceasta avizează Departamentul Trade prin SWIFT asupra discrepanțelor constatate și solicită reținerea acordului ordonatorului și efectuarea plății.
În cazul acreditivului domiciliat la bancă după primirea documentelor și controlul acestora, se efectuează plata, dacă acestea sunt întocmite în conformitate cu termenii acreditivului, dacă sunt discrepanțe, se procedează ca mai sus.
2.5 PLATA MĂRFURILOR PRIN INCASSO DOCUMENTAR
IN CADRUL BANCII ION ȚIRIAC
Prin incasso se procedează la analizarea de către băncile vânzătorului/exportatorului și a cumpărătorului/importatorului, potrivit instrucțiunilor primite, a documentelor comerciale și/sau financiare privind livrarea, în scopul obținerii acceptării și/sau a plății mărfii livrate/cumpărate. În general, incasso-ul este o modalitate de plată care nu prezintă nici o garanție în forma sa clasică cu privire la faptul că creditorul (vânzătorul) va încasa prețul prestației efectuate.
Din definișie se desprind următoarele elemente specifice mecanismului incasso-ului:
operațiunea este o simplă vehiculare de documente, conform instrucțiunilor primite de la exportator, în vederea obținerii/plății unor sume de bani;
documentele vehiculate de bănci pot fi: comerciale (factura, documentele de transport, de proprietate, etc) și financiare (cambii, bilete la ordin, cec, chitanțe, etc).
În funcție de felul documentelor vehiculate, se disting două tipuri de incasso:
simplu – este un incasso de documente financiare (poate fi însoțit și de documente comerciale);
documentar – este un incasso de documente comerciale (poate fi însoțit și de documente financiare).
Indiferent însă de felul incasso-ului, simplu sau documentar, este vorba de un caracter documentar al plății, deoarece după vehicularea documentelor de către bănci, mecanismul incasso-ului permite în final să se obțină o plată contra acestor documente.
În cazul plății exporturilor se folosește incasso-ul documentar, care are un caracter documentar mai pronunțat, în sensul că importatorul efectuează plata contra documentelor care atestă livrarea, potrivit condițiilor stabilite în contractul comercial internațional.
Incasso-ul conferă, teoretic cel puțin, o anumită certitudine a partenerilor privind îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul comercial internațional. Astfel, cumpărătorul, văzând documentele înainte de a le onora, are siguranța că efectuează plata numai după ce exportatorul și-a onorat obligațiile asumate și a exportat marfa, iar vânzătorul, la rândul său, are siguranța că importatorul nu va intra în posesia documentelor pentru a-și ridica marfa, decât după ce le va achita.
Totuși, incasso-ul nu prezintă nici o garanție fermă pentru exportator că importatorul îi va achita negreșit documentele depuse la incasso. În plus, potrivit uzanței, spezele și comisioanele bancare sunt suportate de exportator. Astfel, incasso-ul documentar este o modalitate de plată care implică costuri suplimentare și nesiguranță pentru exportator, ea trebuind promovată cu acei parteneri cu care relațiile se bazează pe încredere reciprocă, atât în ceea ce privește respectarea condițiilor de livrare, cât și în ceea ce privește solvabilitatea.
Derularea plății
În derularea plății prin incasso sunt implicați:
Exportatorul sau ordonatorul – cel care inițiază operațiunea. După expedierea mărfii, într-un interval de timp optim, acesta va depune la banca ce îl deservește setul de documente prin care se atestă expedierea mărfii în concordanță cu condițiile contractuale. Exportatorul, fiind inițiatorul operațiunii de incasso, va trebui să stabilească condițiile concrete de derulare a acesteia, operațiunea sedfășurându-se din ordinul său, pe riscurile și răspunderea sa. De aceea, documentele depuse la incasso trebuie să fie concret întocmite și însoțite de instrucțiuni precise de încasare.
Importatorul sau trasul (dacă incasso-ul prevede plata prin trate) – este destinatarul documentelor vehiculate la incasso care, în conformitate cu instrucțiunile exportatorului, va intra în posesia documentelor care să-l pună în posesia mărfii, după îndeplinirea anumitor condiții (plată, acceptare, etc). Importatorul care, în general, obligația ca după primirea mărfii să se prezinte la bancă, să controleze documentele ce atestă expedierea mărfii și, în cazul în care este satisfăcut de concordanța acestora cu contractul comercial internațional, să dispună efectuarea plății.
La derularea plăților prin incasso intervin, în mod normal, două bănci și anume:
banca remitentă, care primește de la exportator (ordonator) documentele însoțite de instrucțiuni privind încasarea și care are rolul de a remite documentele unei alte bănci, dându-i, totodată, dispoziții de lucru conform instrucțiunilor ordonatorului și practicii bancare;
banca însărcinată cu încasarea, care primește documentele cu dispozițiile de încasare de la banca remitentă, având sarcina de a le prezenta și de a obține acordul acestuia (acceptarea și îndeplinirea altor condiții), pentru a încasa și remite băncii remitente sume de bani, efecte de comerț acceptate, etc, conform instrucțiunilor primite.
Derularea importurilor de mărfuri efectuate de firmele românești cu plata prin incasso documentar și ordin de plată
a) În cazul plăților contra documente la incasso
Plățile externe prin incasso sunt dispuse de importatorii din România băncilor lor prin intermediul formularului “Dispoziție de plată valutară” (DPV), în conformitate cu prevederile Regulamentului Nr 3 / 1997 al BNR și al cărei circuit este reglementat prin Normele BNR nr. 8 / 1998.
Plățile externe în baza documentelor transmise la incasso sunt efectuate de bănci numai contra prezentării acestora, între care documente de transport care să ateste livrarea mărfii, iar lipsa lor, numai pe baza prezentării de către ordonatorul plății a facturii externe și a Declarației vamale de import pentru mărfurile intrate pe teritoriul României sau a altui document care atestă ajungerea la destinație a mărfii.
b) În cazul plății prin ordin de plată
În cazul plăților în avans
Băncile execută ordinele de plată la extern în avans, pentru importul demărfuri, executări de lucrări și prestări de servicii dispuse prin formularul DPVE pe bază de documente, respectiv contractul extern sau orice alt înscris cu astfel de valoare. Băncile urmăresc justificarea realizării importurilor, executării lucrărilor și prestării serviciilor, respectiv a repatrierii valutei în cazul plăților în avans pentru care nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul.
Persoanele rezidente care dispun efectuarea de plăți externe reprezentând avansuri pentru importuri de mărfuri, executări de lucrări și prestări de servicii, inclusiv pentru importuri temporare (leasing), au obligația ca în cel mult 15 zile calendaristice de la intrarea mărfii pe teritoriul României, inclusiv în zonele libere, de la executarea lucrării ori prestarea serviciului, să prezinte spre justificare băncii prin care s-a efectuat plata avansului la extern, documentele care fac dovada realizării importului în cauză, executării lucrării sau prestării serviciului. Între aceste documente vor fi incluse, în mod obligatoriu, factura externă și documentul care să ateste intrarea mărfurilor importate în țară, respectiv Declarația vamală de import sau, după caz, documentele specifice zonelor libere prin care se confirmă intrarea mărfurilor importate în zona liberă și care trebuie să precizeze denumirea mărfii, cantitatea și valoarea acesteia (proces-verbal, etc) și să fie avizate de administrația zonei libere în care au intrat.
Plățile în avans pentru importurile destinate lucrărilor de construcții-montaj în străinătate de justifică pe baza facturii externe definitive și a documentului vamal care atestă recepția mărfii. Justificarea plății în avans pentru executarea de lucrări sau prestarea de servicii se face pe baza facturii externe definitive ori a altui document justificativ specific.
Atunci când plățile externe sunt în avans pentru importuri pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea, nu s-a prestat serviciul în temenul contractual prevăzut ori nu s-a restituit avansul plății, repatrierea sumelor, respectiv justificarea avansurilor cu documentele menționate, se va efectua în maximum 15 zile calendaristice de la data ultimului termen contractual de livrare, de executare sau de prestare. În situația în care, în documentele menționate mai sus, nu este stabilit termenul maxim de justificare a avansului, acesta este de 90 zile calendaristice de la data plății externe în avans.
În anumite situații (confiscări în favoarea statului de către organele abilitate, marfă lipsă cantitativ înainte de vămuire, dar intrată pe teritoriul României ) se vor lua în considerare, în vederea justificării plății în avans, documentele emise în acest sens de organele respective. Sumele plătite în avans, nejustificate cu documente de către persoanele rezidente în termenele menționate mai sus sau nerepatriate sunt asimilate sumelor în valută nerepatriate și se aplică sancțiunile prevăzute de lege.
Nu se aplică sancțiunile menționate mai sus pentru sumele în avans nejustificate ori nerepatriate aflate în litigiu, pentru care au început procedurile judiciare, în termenele prevăzute mai sus, precum și pentru cazurile de forță majoră confirmate de organele competente.
Dacă are loc returnarea mărfii pentru care s-a efectuat justificarea plății în avans, persoanele rezidente sunt obligate să justifice avansul achitat în termen de 45 de zile calendaristice de la data ieșirii mărfii returnate prin frontiera vamală.
În cazul plății importurilor sosite/achizițiilor
Băncile vor efectua plăților externe dispuse de importatori din România prin intermediul DPVE numai după prezentarea documentelor care să ateste sosirea mărfii pe teritoriul României dintre care, în mod obligatoriu, factura externă și Declarația vamală de import, ori a documentelor specifice zonelor libere precizate mai sus, emise pe numele titularului plăților externe. La efectuarea plăților externe pentru importuri/achiziții destinate lucrărilor de construcții-montaj în străinătate/țară, se va prezenta, în mod obligatoriu, factura externă și documentul vamal care să ateste intrarea mărfii pe teritoriul țării respective.
În situația când achiziția a fost realizată din țara unde are loc lucrarea, plata externă se va efectua pe baza facturii externe și a documentului care atestă recepția mărfii.
Pentru toate categoriile de plăți externe prezentate anterior, băncile vor înscrie, pe originalul documentelor ce justifică plata externă, suma și data efectuării plății externe, pe care le vor confirma cu semnătura lucrătorului bancar și cu ștampilă.
CAPITOLUL 3
OBIECTIVE PENTRU DEZVOLTAREA ȘI
ÎMBUNĂTĂȚIREA ACTIVITĂȚII BĂNCII ION ȚIRIAC
ÎN VIITOR
Într-o economie aflată în plin proces de transformare, un rol important revine băncilor: atât ca suport al dezvoltării, cât și ca motor al schimbării.
Banca Țiriac dorește să fie recunoscută ca o bancă locală de primă mărime care îndeplinește cerințele de servicii financiare ale clienților săi, persoane fizice și companii, acordând o atenție specială întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor).
În acest scop, Banca Țiriac ar trebui să aibă un rol activ pe acest segment de piață, urmând să fie un furnizor complet de servicii și produse bancare de calitate, furnizând o atitudine orientată către client. Accentuarea competiției a schimbat optica și a impus băncilor o permanentă preocupare în sensul adaptării la noile tehnologii aflate în continuă dezvoltare, precum și pentru extinderea gamei de servicii și produse ca răspuns la cerințele financiare ale clienților.
Serviciile bancare sunt standard în toată lumea, totuși calitatea acestora și relația pe care reușesc să o construiască cu clientul le diferențiază. Punerea în practică a acestui concept ar trebui, in opinia mea sa constituie un obiectiv principal al Băncii Țiriac.
Ca bancă orientată spre satisfacerea cerințelor clienților săi, Banca Țiriac poate să-și asume o funcție deosebit de importantă în ceea ce privește derularea operațiunilor ce decurg din desființarea tranzacțiilor comerciale internaționale. În acest sens, Banca Țiriac și-a extins rețeaua de bănci corespondente, dezvoltată în vederea derulării în condiții optime a tranzacțiilor comerciale solicitate de clienți.
Departamentul Instituții Financiare continuă să contacteze în fiecare an noi bănci și instituții financiare relevante pentru tranzacțiile generate de clienți. Banca Țiriac are 25 de conturi deschise la bănci internaționale de prim rang și este membru indirect în Sistemul European de Decontare ci sediul la Frankfurt EAF (European Access Frankfurt) prin Commerzbank Frankfurt. Aceste calități fac din Banca Țiriac un partener de încredere pentru efectuarea oricăror tranzacții internaționale. În vederea efectuării tranzacțiilor internaționale în condiții de siguranță și confidențialitate, banca a încheiat acordul SWIFT cu peste 560 de bănci din toată lumea.
Pe viitor, Banca Țiriac își propune să extindă rețeaua de bănci corespondente din străinătate, urmând în același timp consolidarea cooperării cu diferite instituții financiare. În relația de AD, băncile își asumă o funcție deosebit de importantă în raport cu interesele partenerilor de contract :
– vânzătorul, exportatorul dorește să fie sigur că suma ce i se cuvine ca urmare a livrării mărfurilor o va încasa
– cumpărătorul, importatorul dorește să nu fie plătite mărfurile înainte ca acestea să fi fost expediate potrivit celor stabilite cu partenerul de contract
Aceste cerințe sunt îndeplinite de bănci în sensul că :
– angajamentul ferm de plată asumat de bancă constituie o garanție pentru exportator că va fi plătit după ce va face dovada livrării mărfurilor
– prin termenii și condițiile precizate de importator , în cererea de deschidere a AD, acesta are siguranța că banca nu va plăti contravaloarea mărfurilor, decât dacă sunt respectate aceste precizări, în documentele prezentate de exportator.
Pentru toate serviciile efectuate de bănci legate de derularea unei plăți prin AD acestea percep taxe si comisioane.
Privit în ansamblu, costul plății prin AD este mai mare comparativ cu cel pentru alte modalități de plată (incasso, ordin de plată, transfer bancar direct din cont), aceasta deoarece :
– banca își angajează propriile fonduri prin angajamentul ferm de plată asumat
– este responsabilitatea băncii de a controla documentele și a urmări corectitudinea derulării operațiunii în ansamblu
În principiu , costurile plății prin AD sunt determinate de :
– valoarea AD (se calculeaza asupra valorii AD)
– gradul de siguranță al plății (revocabil, irevocabil, irevocabil confirmat )
– durata valabilității AD
– numărul solicitărilor suplimentare (preavizare, modificare etc.), fiecare plătindu-se separat
Referitor la comisioane :
– potrivit Publicației 500, dacă partenerii nu au convenit altfel, plata comisioanelor este în obligația ordonatorului AD
– in practică partenerii pot conveni ca plata comisioanelor să fie suportată de fiecare în țara sa sau de beneficiarul AD
Excepție de la această regulă fac :
– AD cu plata prin negociere, comisionul de negociere cade in obligația beneficiarului care negociează la banca sa
– AD transferabil, unde comisionul pentru transferul AD cade în sarcina beneficiarului principal.
Acest comision (beneficiarului principal), poate să îl suporte în totalitate sau dupa caz, să fie acoperit și de beneficiarul (beneficiarii) secunzi
– comisioanele principale se calculează pe trimestru sau fracțiune de trimestru
– dacă AD este utilizat numai parțial sau nu este încasată întreaga lui valoare, comisioanele se calculează ținând cont de aceste sume.
Dat fiind costul ridicat al comisioanelor bancare, în perioada negocierilor, partenerii trebuie să convină clar distribuția acestora intre ei, iar ordonatorul să precizeze în cererea de deschidere AD în sarcina cui cad comisioanele bancare: – ordonatorului, beneficiarului sau fiecăruia pentru băncile din țara sa.
Ilustrativ, sunt redate în schema următoare costurile legate de derularea unui AD practicate de Banca Țiriac la un moment dat.
Dacă valoarea AD este menționată prin "aproximativ" sau "circa" comisionul perceput de bancă va fi modificat pentru valoarea indicată mărită cu 10%.
Se observă că pentru anumite comisione care se percep in sumă fixă, indiferent de valoarea AD, majoritatea lor se calculeaza la mie (‰) aplicat la valoarea AD, iar dacă suma astfel obținută se situează sub plafonul minim precizat, se percepe suma fixă minimă indicată.
Privind in ansamblu, la acreditive, comisioanele practicate de băncile comerciale românești, deși diferă în anumite limite intre ele, sunt sensibil egale cu cele practicate de băncile europene, și sunt mai mari cu 25-75% față de băncile din Asia si Africa, cu 50-100% la emitere/confirmare și cu 25-50% la negociere/plată față de băncile din SUA și Canada și cu circa 25% față de băncile din America Latină.
Dat fiind, pe de o parte nivelul relativ ridicat al comisioanelor specifice derulării AD, iar pe de altă parte, importantele diferențe de nivel la comisioane percepute de bănci din diferite zone geografice, problema aceasta trebuie avută în vedere atât în perioada precontractuală, cât și pe parcursul negocierii contractului comercial internațional.
Astfel, din timp, orice agent economic trebuie, în etapa precontractuală, să ia în consi-
derare urmatoarele elemente :
– tarifele practicate de banca romanească care îl deservește
– tariful băncii corespondente băncii românești care îl deservește
– marja suplimentară de acoperire a costului altor servicii minore, imprevizibile, legate de operațiunile bancare respective, costurile de poștă, telegraf, telex etc. Practica arată că per operațiune, aceasta se ridică la 10-20% din totalul comisioanelor de bază ale celor două bănci.
Privit în ansamblu, costul plății prin AD este mai mare comparativ cu cel pentru alte modalități de plată (incasso), ordin de plată, transfer bancar direct din cont), aceasta deoarece:
banca își angajează propriile fonduri prin angajamentul ferm de plată asumat
este responsabilitatea băncii de a controla documentele și a urmări corectitudinea derulării operațiunilor în ansamblu.
Eu consider că micșorarea comisioanelor pentru acreditive de către Banca Țiriac va avea un impact pozitiv asupra exportatorilor români. Bineînteles că o bancă, ca orice altă societate comercială, trebuie să desfășoare o activitate care să genereze profit pentru a susține propria sa dezvoltare dar, în același timp, să producă și dividende pentru deținătorii de acțiuni care au investit în companie. În cazul băncilor, sursele de venituri sunt dobânzile percepute pentru creditele acordate precum și spezele și comisioanele pentru serviciile oferite clienților.
Eu consider că micșorarea comisioanelor practicate pentru acreditive nu ar pune probleme esențiale în ceea ce privește profitabilitatea băncii (analizând structura profitului în perioada 1998-2002, s-a putut observa că probleme deosebite au fost generate de creditele neperformante). În concepția mea, micșorarea acestor comisioane ar genera un câștig de imagine al băncii, ținând cont și de faptul că Banca Ion Țiriac doreste să fie recunoscută ca o bancă care îndeplinește cerințele de servicii financiare ale clienților săi, acordând o atenție specială IMM-urilor.
Dată fiind situația economică existentă, eu consider că Banca Țiriac trebuie să-și
extindă gama de produse si servicii adresate clienților persoane fizice, punând un accent deosebit pe satisfacerea cerințelor de produse bancare de calitate și cu un nivel ridicat de siguranță. În acest sens consider că atragerea de clienți persoane fizice trebuie să fie o prioritate în strategia băncii.
În vederea lărgirii bazei de clienți fideli, trebuie să fie diversificată gama de produse și servicii, ținând cont de necesitățile de credit și economisire ale clienților. Banca Țiriac oferă in prezent facilități pentru achiziționarea bunurilor de larg consum prin rețeaua magazinelor Flanco și Metro și pentru cumpărarea de autoturisme noi. De asemenea, Banca Țiriac oferă pentru persoanele fizice care își primesc salariile în conturile deschise la bancă, credite de unul, trei sau max. șase salarii.
Companiile ar trebui pe viitor să fie o preocupare majoră în activitatea băncii, în acest sens trebuind să fie oferite produse și servicii financiare integrate complexe, adaptate în totalitate nevoilor acestora. Firmele cu capital privat și întreprinderile mici și mijlocii, care își desfăsoară activitatea în sectoare economice aflate în creștere, ar trebui să beneficieze de o atenție sporită. Conceptul de "relationship management" trebuie să fie extins în vederea identificării oportunităților de afaceri, profitabile atât pentru client cât și pentru bancă, în vederea dezvoltarii unor relații durabile, stabile și generatoare de profit pe termen lung.
Banca Țiriac dorește să se poziționeze ca o instituție financiar-bancară de prim rang, inovatoare, orientată spre client, care oferă servicii financiare de calitate atât persoanelor fizice cât si juridice, inclusiv întreprinderilor mici si mijlocii.
Creșterea competiției in sectorul bancar presupune o preocupare mai susținută pentru administrarea adecvată a riscului pentru toți jucătorii activi din piață. În plus, în condițiile în care dobânzile scad iar profiturile se diminuează, băncile sunt nevoite pe zi ce trece să găsească noi soluții pentru diminuarea costurilor operaționale, asigurarea de resurse, descoperirea de noi nișe de piață care să le aduca profituri consistente.
Ținând cont de problemele sistemului bancar, consider că ar trebui lansate produse noi care trebuie să vină în întâmpinarea cerințelor clienților. În acest sens consider că trebuie să se pună accentul pe piața de retail, care a căpătat un accent deosebit în ultimii doi ani.
În ceea ce privește sectorul întreprinderilor mici si mijlocii, acesta nu trebuie neglijat, ci trebuie sa beneficieze de finanțări importante acordate de bancă.
Întreprinderile mici si mijlocii au un aport de 67 % în crearea PIB, iar numarul lor a crescut an de an, ajungând astăzi la 90 % din totalul companiilor înregistrate în România.
Urmare acestui fapt, Banca Țiriac acordă o atenție sporită acestui sector, fapt demonstrat de procentul mare de credite acordat IMM-urilor în totalul portofoliului de credite.
În derularea tranzacțiilor comerciale internaționale ale societăților românești, Banca Țiriac este un partener de încredere, al cărui obiectiv principal este satisfacerea intereselor clienților săi.
CONCLUZII
Din domeniul valutar-financiar derularea plăților internaționale constituie, poate, componenta cea cunoscută și necunoscută, cea mai sensibilă și rigidă în același timp.
Utilizarea modalităților de plată în ansamblul sistemului valutar-financiar actual poate constitui o frână sau un stimul pentru dezvoltarea relațiilor de afaceri ale unei firme cu străinătatea. În același timp, plățile nu pot fi disociate de riscurile valutare și de preț, sau de neexecutarea sau executarea defectuoasă a obligațiilor asumate prin contract.
Afacerile de comerț exterior presupun, în principiu, câteva etape cum ar fi promovarea, cercetarea pieței, contactarea partenerului, negocierea, contractarea, derularea operțiunilor, urmărirea comportării produselor.
Evident că aceste etape diferă în conținut în funcție de numeroși factori cum sunt: felul produsului, raportul cerere-ofertă, poziția agentului economice piață, tipul tehnicii de afaceri (exporturi, importuri tradiționale, lohn, leasing), anvergura afacerii (volum, durabilitate în timp).
Managementul afacerilor economice internaționale presupune ca o componentă semnificativă derularea acestora. Derularea contractelor internaționale, în fond desființarea afacerilor comerciale intenaționale, constă în ansamblul activităților desfășurate de către exportator, importator și terțe persoane după încheierea și semnarea contractului extern, privind: producerea și efectuarea controlului calitativ, ambalarea, livrarea, vămuirea, transportul mărfurilor până la destinație, în condițiile stabilite de părți, precum și cele privind plățile prin intermediul băncilor comerciale.
Ținând cont de agenții economici angrenați în afaceri comerciale internaționale, având în vedere creșterea considerabila a numărului acestora într-o perioadă scurtă, prezentarea modalităților de plată în relațiile cu partenerii externi nu poate decât să fie de un real folos, astfel încât să permită contracararea efectelor nedorite și o eficiență sporită a afacerilor.
Obiectivul lucrării îl constituie prezentarea unui instrumentar de referință în domeniul complex al plăților internaționale. În tratarea problematicii abordate s-a pornit de la ideea necesității cunoașterii și înțelegerii efectelor financiare pe care le generează apelul la diferite instrumente și tehnici, de unde și riscul determinat de decalajele dintre intenții și posibilitățile existente.
Eu consider că derularea afacerilor comerciale internaționale ale oricărui agent economic trebuie tratată în ansamblu și nu poate fi ruptă de banca comercială care o reprezintă.
Consider că pentru orice agent economic banca este un partener de încredere, un furnizor complet de servicii și produse care vin în sprijinul acestuia. De aceea, consider că banca are un rol important în derularea afacerilor comerciale internaționale. Ca urmare a acestui fapt, după prezentarea teoretică a principalelor modalități de plată în relațiile comerciale internaționale, am considerat că este necesară prezentarea unei bănci comerciale.
În acest sens am făcut o prezentare generală a Băncii Țiriac, arătând structura actionariatului la 31 decembrie 2002 si structura organizatorică, cât și evoluția băncii în perioada 1998-2002. Am prezentat în acest sens situația patrimoniului, analiza rezultatelor financiare precum si evoluția angajamentelor de creditare ale băncii.
Într-o economie aflată într-un plin proces de transformare, un rol important revine băncilor : atât ca suport al dezvoltării cât și ca motor al schimbării.
Banca Țiriac este cea mai mare bancă privată , fondată în România după 1990. Înființarea băncii este rezultatul curajului și viziunii inițiatorilor săi – Grupul de companii "Ion Țiriac". Peste 5500 de investitori , persoane fizice și companii, s-au alăturat acestei inițiative. Banca Țiriac a devenit operatională în aprilie 1991. Capitalul social inițial de 3 miliarde de lei a fost majorat succesiv, atingând în prezent 664 263 288 000 lei.
Încă de la începutul activității sale, Banca Țiriac s-a bucurat de o reputație internațională excelentă, care a fost evidențiată în aprilie 1993, când Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare a devenit unul dintre acționarii principali ai băncii – prima participare a BERD la capitalul social al unei bănci din Europa Centrală și de Est.
Banca Țiriac este recunoscută ca o bancă dinamică, cu o creștere puternică în ultimii ani. În 1997 prestigioasa revistă "Central European" a decernat Băncii Țiriac premiul de excelență pentru " cea mai bună bancă privată din România".
În perioada care a trecut de la înființare , banca a devenit o instituție puternică, având peste 1000 de angajați și o rețea de 41 de unități teritoriale situate în aproape toate centrele economice importante ale țării.
În anul 2000 , Banca Țiriac a intrat pentru prima oară în topul celor mai puternice 75 de
bănci din Europa Centrala și de Est. Clasificarea a fost facută de prestigioasa agenție americană de rating Standard&Poors. Tot în cursul anului 2000, Banca Țiriac s-a situat în rândul primelor cinci bănci comerciale din România care au fost incluse în clasamentul celor mai importante 100 de bănci comerciale din Europa Centrală și de Est, după revista britanică "The Banker".
Banca Țiriac este permanent preocupată de stabilirea de relații de corespondent cu bănci din România și din întreaga lume pentru a asigura rapiditatea operațiunilor interne și externe și pentru a oferi clienților săi servicii de calitate.
Banca Țiriac este membră SWIFT, VISA, EUROPAY, AMERICAN EXPRESS , DINERS, JCB, REUTERS și ROMCARD.
Recunoscută ca una dintre principalele bănci private din România, Banca Țiriac se situează în rândul celor mai reprezentative bănci comerciale românești din punct de vedere al volumului activelor și al capitalului propriu.
Banca Țiriac este o bancă comercială de "retail", care oferă o gamă variată de produse și servicii bancare. Portofoliul său de clienți cuprinde persoane fizice cu venituri medii și peste medie, companii din sectorul public și privat, inclusiv IMM-uri și alte instituții financiare.
Banca Țiriac dorește să se implice activ pe piața bancară din România prin oferirea de produse și servicii de calitate, prin introducerea de noi produse bancare adresate unor segmente de piață bine determinate, folosind canale de distribuție moderne.
Banca Țiriac este conștientă de responsabilitățile care îi revin într-o societate aflată în plin proces de tranziție. În acest sens banca a stabilit obiective clare, care să asigure o creștere echilibrată și o profitabilitate stabilă, un standard ridicat de performanță și integritate în toate operațiunile pe care le derulează.
Banca Țiriac este preocupată să mențină echilibrul între interesele clienților , acționarilor și angajaților săi.
Banca Țiriac dorește să fie recunoscută pentru calitatea relațiilor de afaceri pe care le dezvoltă, pentru spiritul întreprinzător, pentru valoarea creată pentru clienții săi și pentru calitatea angajaților pe care îi recrutează și reține. În prezent banca operează cu peste 120 000 de conturi persoane juridice și cu peste 550 000 de conturi – persoane fizice în toata țara.
Bilanțul băncii la 31 decembrie 2002 însuma 13 360 miliarde lei, cu 2 449 miliarde lei mai mare decât la sfârșitul anului 2001, ceea ce corespunde unei creșteri procentuale de 22,4%.
Față de anul 1998, bilanțul băncii la 31 dec. 2002 a crescut cu 9 748 miliarde lei, ceea ce reprezintă o creștere procentuală de 369,8%.
Acționând continuu în spiritul normelor generale de prudență bancară, îmbinate cu cele de profitabilitate, printr-un management adecvat al afacerilor sale, banca a continuat consolidarea statutului sănatos al bilanțului său, asigurând niveluri corespunzatoare ale indicatorilor de apreciere a calității activelor, a celor de lichiditate, precum și a celor de adecvare a capitalului. La sfârșitul anului 2002 banca se prezenta ca o structura solidă, aptă să facă față dinamicii crescânde a pieții.
La 31 decembrie 2002, ponderea creditelor neperformante (la valoare netă) în totalul portofoliului de credite al băncii era doar de 0,7%, ceea ce în cifre absolute înseamna că, la un volum total de credite de cca. 6550 miliarde lei, doar 46,3 miliarde lei reprezentau credite cu întârzieri la încasare, neacoperite cu provizioane. De asemenea, valoarea netă a tuturor creanțelor neperformante (credite , dobânzi și alte creanțe) reprezenta la sfârșitul anului 2002 doar 0,6% din totalul activelor, demonstrând pe deplin calitatea administrării patrimoniului băncii.
Soliditatea bilanțului băncii este demonstrată și de ponderile mari deținute în total active, pe de o parte, de activele cu grad mare de lichiditate (numerar și valori asimilate , plasamente la BNR, depozite la bănci, titluri de stat) respectiv 41% (cca. 5510 miliarde lei), iar pe de altă parte, de activele neriscante – 46% (cca. 6176 miliarde lei) cărora conform Normelor BNR nr. 8/1999 le este asociat un grad de risc zero.
Atât indicatorul de lichiditate, cât și cei de apreciere a gradului de adecvare a capitalului au înregistrat în cursul anului 2002 niveluri corespunzătoare, în conformitate cu reglementările Băncii Naționale a României. Indicatorul agregat de lichiditate calculat conform Normelor BNB nr. 1/200, înregistra la sfirșitul anului 2002, o valoare de 1,42, față de 1,35 la 31 decembrie 2001. La 31 decembrie 2002, indicatorul de solvabilitate calculat ca raport între fondurile proprii și expunerea netă era de cca. 14,9% (fata de 13,4 la 31 dec. 2001), iar cel calculat ca raport între capitalul propriu și expunerea netă era de cca. 14,2% (fata de 9,5% la sfârșitul anului precedent).
Ca o recunoaștere a evoluțiilor pozitive înregistrate în dezvoltarea băncii, agenția natională de evaluare financiară Fitch IBCA a îmbunătățit ratingul pe termen lung acordat băncii, de la "B minus" la "B", cu o perspectivă stabilă asupra acestuia. De asemenea, ratingul individual al băncii a fost îmbunătățit de la "D/E" la "D". Ratingul pe termen scurt a fost reconfirmat la"B". Fitch apreciază că "aceste ratinguri reflectă progresul înregistrat de Banca Țiriac în ultimii doi ani la nivelul îmbunătățirii bilanțului, al sistemului de protecție împotriva riscurilor, din punct de vedre al reconstrucției francizei, precum și ameliorarea mediului operațional din România".
Eforturile deosebite făcute de Banca Țiriac în cursul anului 2000 pe linia îmbunătățirii tuturor componentelor operaționale ale activității sale, concretizate în obținerea unui profit operațional superior celui realizat în anul precedent, nu a reușit să compenseze în totalitate influențele negative induse asupra rezultatelor financiare ale procesului de privatizare și scoatere în afara bilanțului a creanțelor neperformante, precum și de contribuțiile suplimentare plătite Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar. Astfel,la sfârșitul anului 2000, banca înregistra o pierdere de 451 miliarde lei.
În anul 2001 s-a obținut un profit brut de 307 miliarde lei.
În ceea ce privește rezultatele financiare obținute, anul 2002 s-a concretizat în final în realizarea unui profit brut de 335 miliarde lei, în crestere cu 28,4% față de profitul anului 2001. Dată fiind pierderea neacoperită din anul 2000, pierdere înregistrată ca urmare a efortului deosebit făcut de bancă pentru privatizare și scoatere în afara bilanțului a creanțelor neperformante, în anul 2002 nu au fost deasemenea datorate sume la bugetul de stat, reprezentând impozit pe profit.
În cursul anului 2002 , Banca Țiriac a continuat promovarea unor politici de dezvoltare apte să răspundă îndeplinirii obiectivelor sale și intereselor acționarilor săi. În permanență, banca și-a fundamentat politicile de dezvoltare în conformitate cu dinamica și realitățile pieții, cu cerințele crescânde ale clienților săi.
Prin prezentarea derulării unui acreditiv și a unui incasoo documentar am insistat pe aspectele practice ce vizează interesele exportatorului (vânzătorului) și ale importatorului (cumpărătorului); în relația dintre aceștia , banca asumându-și o funcție deosebit de importantă.
Am considerat necesară prezentarea unor obiective pentru dezvoltarea viitoare a Băncii
Țiriac ca bancă de primă mărime, inovatoare, orientată spre client, care oferă servicii financiare de calitate atât persoanelor fizice cât și juridice, inclusiv intreprinderilor mici si mijlocii.
Prin toate acțiunile întreprinse, Banca Țiriac va urmări să faca din marca sa un punct de referință pe piața românească bancară, punând accent pe:
o ofertă de servicii financiare de calitate, într-o gamă largă adresată persoanelor fizice si juridice
dezvoltarea serviciilor financiare intregate complexe (bancare, leasing)
menținerea poziției de jucator principal pe piața produselor standardizate de retail
menținerea și extinderea parteneriatelor tradiționale stabilite de-a lungul anilor cu clienții săi , persoane fizice sau juridice
identificarea oportunităților de afaceri profitabile, atât pentru bancă cât și pentru client, în vederea dezvoltării unor relații stabile și generatoare de profit pe termen lung
În concluzie, eu cred că viitorul va aduce noi provocări pentru Banca Țiriac, ceea ce ne
determină să privim viitorul cu încredere.
BIBLIOGRAFIE
1. PUIU ALEXANDRU , coord. – Derularea afacerilor economice internaționale,
Editura Independența Economică, Brăila, 2000
2. C. ALEXA – Transporturi si expeditii internaționale, Editura
All, București, 1995
3. C. BASNO, N. DARDAC – Operatiuni bancare, Editura Didactică si
Pedagogică, București, 1996
4. PAUL BRAN – Relații financiare si monetare internationale,
Editura Economică, București, 1994
5. GH. CARAIANI, M. SERESCU – Transporturi maritime, Editura Lumina Lex,
București, 1998
6. N. DOBROTĂ , coord. – Dicționar de economie , Editura Economică ,
București , 1999
7. C. FLORICEL – Relatii valutar financiare internaționale,
Editura Didactică si Pedagogică, București,
1997
8. IZABELLA GILDA GRAMA – Relații si tranzacții economice internaționale ,
Editura Europolis , Constanța , 2000
9. MARIANA NEGRUȘ – Tehnici de calcul valutar financiare , Editura
Militară , București , 1992
10. MARIANA NEGRUȘ – Plăți si garanții internaționale , Editura ALL ,
București , 1996
11. P. PATRASCANU – Titluri de credit in comerțul internațional,
Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1975
12. A. PINTEA – Băncile în economia romanescă, Editura
Economică, București, 1995
13. ION TURCU – Operațiuni si contracte bancare , Editura
Lumina
Lex , București ,1995
14. *** – Incoterms 1990 , C.C.I.P. , Editura Camera de
Comerț și Industrie a României , 1991
15. *** – Tribuna economică , colecția 1999-2002
16. *** – Norme ale Băncii Țiriac privind modalitățile
de plată în relațiile comerciale internaționale
17. *** – Rapoarte anuale ale activității Băncii Ion
Țiriac, anii 1998-2002
ANEXA 1
ACREDITIV
Data: 25 iunie 2003
De la: DUBAI INTERNAȚIONAL BANK ; DUBAI
Către: BANCA ȚIRIAC SA, BUCUREȘTI
Numărul acreditivului: 30/21/6461/BC
Data emiterii: 30/21/6461/BC
Data și locul expirării: 8 august 2003, ROMANIA
Ordonator: Mohamad Ahmed Co
Beneficiar: SC SUMI IMPEX SRL Constanța
Suma: 146 331,90 USD
Plata către la vedere la ghișeele Băncii Țiriac, România
Livrări parțiale: neadmise
Transbordări: nepermise
Livrare/descărcare: Constanța/România/Dubai/Emiratele Arabe Unite
Destinația finală: Mohamad Ahmed Co Dubai
Termenul limită de expediere: 18 iulie 2003
Descrierea mărfii: scânduri
Condiții de livrare: FOB Constanța
Documente cerute:
factura în original și două copii, datată, ștampilată și semnată pe exemplarul original, conținând confirmarea vânzătorului că mărfurile sunt cele din documentele nr 5039/29.01.2003.
originalul conosamentului maritim, confirmând data expedierii mărfurilor, încărcarea acestora pe M/V MOHAMAD STAR, condiția de livrare: FOB Constanța, destinația finală: MOHAMAD AHMED CO Dubai, la dispoziția irevocabilă a cumpărătorului confirmând greutatatea brutto/netto, numele vasului și mențiunea: transport plătit anticipat.
certificatul de calitate, în original și două copii, ștampilat și semnat pe exemplarul original și copii confirmând corespondența din punct de vedere tehnic cu specificația din comanda nr 5039/29.01.2003 a firmei MOHAMAD AHMED CO DUBAI.
copia telexului trimis de vânzător cumpărătorului prin care se atestă că următoarele documente însoțesc mărfurile:
factura originală – în două exemplare originale și o copie, datate, ștampilate și semnate pe original și copii;
certificatul de calitate – un exemplar original și o copie;
declarația de conformitate în original;
declarația SC SUMI IMPEX SRL, ștampilată și semnată , atestând în simultan cu livrarea mărfurilor că a trimis pe adresa cumpărătorului factura, recomandat, un exemplar original din factură și în copie: certificatul de calitate și declarația de conformitate.
Condiții suplimentare:
plățile ( și/sau garanțiile ) nu sunt permise
Speze și comisioane:
toate spezele și comisioanele în afara României sunt suportate de beneficiar
în cazul necorespondenței documentelor, cheltuielile evaluate la 30 USD pentru fiecare discrepanță vor fi deduse din contravaloarea sumelor plătite.
Perioada de prezentare a documentelor. Documentele trebuie prezentate în 21 de zile de la data documentelor de trasnsport , în cadrul perioadei de valabilitate a acreditivului.
Acreditivul se conformează regulilor și practicii uniforme pentru acreditive documentare revizuite în 1993 prin Publicația 500 a CCI Paris.
Cu stimă,
DUBAI INTERNAȚIONAL BANK
DUBAI
ACREDITIV (în limba engleză)
Date: 25 June 2003
From: DUBAI INTERNATIONAL BANK, DUBAI
To: TIRIAC BANK, BUCHAREST, ROMANIA
Documentary credit number: 30/21/6461/BC
Date of issue: 8 August 2003
Applicant: MOHAMAD AHMED Co. DUBAI
Beneficiary: S.C. SUMI IMPES SRL, CONSTANTA, ROMANIA
Amounts: 146,331.90 USD
Available with you for payment at sight
Partial shipments: not permitted
Transshipments: not permitted
Loading/unloading: CONSTANTA/ROMANIA/DUBAI/UAE
Final destination: MOHAMAD AHMED Co. DUBAI
Latest date of shipment: 18 July 2003
Description of goods: beechwood 25 m/m
Delivery terms: FOB CONSTANTA
Documents required:
original and two copies of invoice dated, stamped and hand signed in
original containing the seller's attestation that the goods correspond to the order no. 5039/29.01.2003
marine bill of lading, original, attesting date of discpach of goods,
loading at M/V MOHAMAD STAR, delivery terms FOB CONSTANTA, final destination MOHAMAD AHMED Co. DUBAI, at the irrevocable disposal of the buyer, attesting brutto/netto and mentioning also freight prepaid
original and two copies of quality certificate date, stamped and hand signed in
original attesting that the goods corespond to technical characteristics
specification required through firm order no. 5039/29.01.2003
seller's telex or fax copy addresed to the buyer that the following documents are
accompanying the goods:
– commercial invoice – in 2 originals and 1 copy dated, stamped and hand signed in
original
– quality certificate – in 1 original and 1 copy
– declaration of conformity – in original
seller's statement dated, stamped and hand signed in original, attesting that
simultaneously with goods dispatch the sent to the buyer's addres by airmail
registered 1 original of invoice and specification of goods and the following
documents in photocopy: quality certificate and declaration of conformity.
Additional conditions:
– payments under reserve and/or guarantee not permitted
Charges and commissions :
all charges and commissions outside Romania are on beneficiary's account
in case of non conform documents, supplementary treatment fees accounting to c/v USD 30 per each discrepancy shall be deducted from payment ammount
Period of presentation :
documents to be presented within 21 days after date of transport documente but within valadity of L/C.
Sender to receiver information:
credit subject to uniform customs and practice for documentary credits 1993 rev. ICC Publication no. 500
Best regards
DUBAI INTERNATION BANK
ANEXA 2
SCRISOARE DE REMITERE
a documentelor pentru plata prin acreditiv sau incasso
S.C. SUMI ALIGNMENT SRL
Adresa : Constanța
Cont : 1410-111001-001 Data : 29.06.2003
Cod fiscal : R 1831256 Nr. intrare BCIT : 5456
Tel. / Fax : 0241513352
Catre ,
BANCA COMERCIALĂ "ION ȚIRIAC" S.A.
Serviciul Acreditive , Incasso
Ref. : Acreditiv nr. 30/21/6461/BC /Incasso nr. ……………….
Depunem anexat următoarele documente în cadrul acreditivului / incassoului nr. 30/21/6461/BC , pentru a fi remise la încasare :
DIV (exemplar nr. 3) seria ……… nr. ……………………………………………
………. ……………………………………………
Facturi nr. ………….016……………. Valoare ……146 331.90 USD…..
…………………………….. …………………………………
…………………………….. …………………………………
La încasare , vă rugam să creditați contul nostru la dvs. nr. …….1410-11001-001………
– Documentele sunt complete si corespund condițiilor acreditivului
– Documentele prezintă urmatoarele discrepanțe
…………………………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………………………
pentru care am luat legatura cu clientul extern. Pentru eventualele neregularități care nu
mai pot fi remediate , vă autorizăm să remiteți documentele la încasare pe întrega
noastră răspundere.
Pentru incasso – documentele se remit la banca ……………………………………………………..
adresa ……………………………………………………………………………………………………………….
pentru a fi eliberate contra plată la vedere / plata la scadenta ………………./ aceptare trată.
– Spezele si comisioanele BCIT se suporta de ……………………exportator………………
Spezele si comisioanele băncii se suportă de …………………..cumpărător…………….
– Vă rugăm a remite documentele prin poștă / curier rapid (cu spezele in sarcina nostră)
Semnături autorizate
Ștampila
ANEXA 3
MARINE BILL OF LADING
B/L NO 5
Carrier: POWERFUL MARINE SA PANAMA
Shipper:
SC SUMI IMPEX SRL
Ovidiu/Constanța
Tel/fax 0241-513352
Consignee:
MOHAMAD AHMED CO
DUBAI
Notify address
MOHAMAD AHMED CO
DUBAI
Vessel Port of loading
M/V MOHAMAD STAR Constanta port Romania
Port of discharge Final destination Freight Number of original B/L
Dubai Port Freight prepaid 3 (three)
Marks: GALAD
Romanian steamed edged beechwood
Bundles 226 Quantity: 220,048 cbm Weight: 187 041 kos
FREIGHT PREPAID
CLEAN ON BOARD
FIOS
Constanta Port Romania 27.06.2003
MASTER OF M/V MOHAMAD STAR
Capt. MOHAMAD KADDOURAH
ANEXA 4
ANEXA 5
SC SUMI IMPEX SRL
Constanta – Romania
Tel/fax 0241-513352
BUYER MOHAMAD AHMED CO DUBAI
DUBAU UAE
M/V MOHAMAD STAR under B/L no 5 dated 27.06.2003
PACKING LIST
Dated 29.06.2003
ROMANIAN STEAMED EDGED BEECHWOOD
SC SUMI IMPEX SRL
ANEXA 6
SC SUMI IMPEX SRL
Constanța, str Făgetului nr 138
Constanța, Romania
Tel/fax 0241-513352
BUYER: MOHAMAD AHMED CO DUBAI
M/V MOHAMAD STAR under B/L NO 3 / 30.05.2003
Weight list
DATED 30.05.2003
ROMANIAN STEAMED EDGED BEECHWOOD Weight 187.041 KOS
S.C. SUMI IMPEX SRL
SIGNATURE AND STAMP
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Mijloace de Plata In Relatiile Comerciale Internationale (banca Xyz) (ID: 132527)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.