Mijloace de învățământ [621527]

1
Curs nr. 7
Mijloace de învățământ

Caracterizare generală

Mijloacele de învățământ reprezintă totalitatea materialelor, dispozitivelor, aparatelor etc., cu
ajutorul cărora se realizează transmiterea informației didactice, înregistrarea și evaluarea rezultatelor
obținute. Ele sunt instrumente care facilitează transmiterea informaț iei ca act al predării, stimulând și
sprijinind în același timp activitatea de învățare. Mijloacele de învățământ ușurează nu numai
achiziționarea cunoștințelor (funcț ia informativă) ci ș i formar ea unor abilități și capacităț i intelectuale
(funcția formativă).
Există tendința de a considera mijloacele de învățământ numai ca un produs al dezvoltării
tehnicii și pe această bază de a pune semnul egalității între tehnologia didactică și mijloa cele tehnice
de instruire (aparate, instalații, televizoare, calculatoare, electronice etc.). Dar acestea, oricât de
perfecționate ar fi, sunt totuși numai instrumente, mijloace pe care învățământul le folosește pentru
obținerea unor rezultate. De exemplu calculatorul (aparatul) în sine este neutilizabil fără software,
adică produsele intelectuale (programul propriu -zis) care conferă semnificație aparaturii (hardware).
Desigur, nu trebuie neglijat rolul tehnologei în activitatea umană în general și în cea ș colară în special,
dar nu trebuie exagerată importanța factorului tehnic, pentru că procesul de învățământ nu poate fi
redus sau identificat cu mijloacele tehnice de instruire. Cu toate acestea nu se poate face abstracție de
schimbările petrecute în învăță mânt prin utilizarea mijloacelor tehnice (termeni ca individualizarea
învățământului, mijloace audio -vizuale, învăț ământ programat, iar mai nou învăț ământ asistat de
calculator (IAC) reprezintă t eme sau direcț ii pentru reformarea învățământului.
Referindu -se la tehnicile de care dispune învățământul, W. Schramm (1977), citat de M.
Ionescu (1995), descrie patru generații de mijloace de învățământ , care reprezintă patru etape în
inova rea instrucției :
– în prima generație intră tabla, manuscrisele, obiectele de muzeu etc., mijloace vechi, anterioare
tehni cilor de informare propriu -zise;
– a doua generație cuprinde ”produse cunoștințe purtătoare de informații ” gata elaborate: manuale,
texte imprimate, care oferă cunoștințe celor ce învață fără a necesita prezența fi zică a celui ce le -a
scris sau a profesorului, realizându -se astfel o acțiune imediată prin intermediul codului scris;
– cea de -a treia generație de mijloace de învățământ a apărut abia în secolul al XIXlea și începutul
secolului al XX -lea, când apare utilit atea mașinilor în procesul de comunicare interumană;
– generația a patra de mijloace de învățământ are ca suport metodologic dialogul direct dintre elev și
mașină (învățământul programat sau activitățile din laboratoarele audio – activ – comparative).
Astăzi se vorbește tot mai mult despre o nouă generație (a cincea) de mijloace de învățământ, cea care
conține calculatoarele electronice. Învățământul asistat de calculator (IAC) se consideră a fi
învățământul viitorului.

Funcții ale mijloacelor de învățământ
– Funcția de transmitere : Mijloacele de învățământ reprezintă instrumente de comunicare prin
intermediul cărora profesorul dispune de facilități în comunicarea informației, iar elevii au mai
multe posibilități de receptare a acesteia. Prin intermediul tehnic ilor moderne (audio -vizuale) se
transmite o cantitate mai mare de cunoștințe într -un timp mai scurt, accelerându -se astfel munca
școlară.

2
– Funcția demonstrativă a mijloacelor de învățământ are în vedere ușurarea accesibilității mesajului
didactic prin substituirea unor obiecte și fenomene reale (de dimensiuni prea mari sau prea mici,
precum și datorită situării lor în timp și spațiu și a dinamicii lor), precum și vizualizarea unor
procese și fenomene ascunse observației directe (prin comprimarea sau dec omprimarea returului
de desfășurare a unui proces sau eveniment).
– Funcția formativă și estetică . Rigurozit atea în sistematizarea informaț iei prezentate de profesor,
care decurge din folosirea comunicării audio -vizuale se răsfrânge și asupra elevilor (le su nt
exersate operațiile gândirii – analiza, sinteza, comparația, surprinderea elementelor esenț iale etc.).
Pe de altă parte tehnicile audio -vizuale (film, diapozitiv, fotografii și altele) ajută elevii în
perceperea și evaluarea laturii estetice a obiectelo r, fenomenelor, proceselor supuse analizei.
– Funcția de motivare a învățării . Prin intermediul mijloacelor de învățământ sunt transmise
informații care stârnesc curiozitate, interes, necesități de a acționa și prin aceasta se contribuie la
activarea efortului elevului în procesul de învățare. Imaginile audio -vizuale mai ales au o anumită
încărcătură emoțională și se adresează în mod direct sensi bilităț ii elevului.
– Funcția de evaluare a randamentului școlar . În aplicațiile mijloacelor tehnice la proces ul de
instruire, o latură importantă o reprezintă utili zarea unor dispozitive electronice în vederea
verificării, evaluării și notării elevilor. Aceasta contribuie la optimizarea evaluării prin eliminarea
factorilor p erturbatori ai notării precum ș i amplif icarea funcției de diagnosticare și prognosticare a
notării.
Mijloacele de învățământ au o flexibilitate, o adaptabilitate, un grad de generalitate precum și o
accesibilitate și posibilitate a utilizării simultane, care le conferă valoare pedagogică, dar ș i anumite
limite în utilizarea lor.

Clasificarea mijloacelor de învățământ
Se face în funcție de prezența sau absența mesajului didactic . Există astfel două mari categorii de
mijloace de învățământ:
– mijloace de învățământ care cuprind mesaj didactic;
– mijloace de învățământ care facilitează transmiterea mesajului didactic ;

Mijloace de învățământ care cuprind mesaj didactic :
– materiale didactice care redau în formă naturală obiectele și fenomenele realității : corpuri,
animale vii, substanțe, colecții de plante, de roci, de insecte, de schelete de animale, de
medicamente, aparate și instrumente, organe conservate, păsări împăiate, acvarii, mașini etc. ;
– mijloace de învățământ sub forma de materiale grafice și figurative : scheme, grafice, tabele,
fotografii, diagram e, planșe, albume, panouri etc. ;
– mijloace de învățământ sub forma de modele : mulaje, machete ;
– mijloace tehnice audio -vizuale , care pot fi:
 vizuale: Avantajul folosirii acestor materiale este acela că ele sunt prezentate în ritmul și ordinea
dorită de profesor. Elevii au astfel posibilitatea să observe un timp mai îndelungat imaginea ce li
se prezintă până când sesizează ceea ce se urmărește în lecția respectivă.
 diapozitive, diafilme, filme de 8 sau l6 mm, microfilme, folii pentru proiecție – prezent nu
se mai utilizează sau doar dacă materialul respectiv nu se mai găsește într -o altă formă ;
 imagini de obiecte și fenomene, corpuri opace (roci, metale, imprimări pe ceară);
 documente tipărite (litogravuri, ilustrații de cărți, scheme, desene, texte);
 documente rare (manuscrise, pergamente, piese numismatice);
 produse ale activități elevilor (fișe de lucru, fragmente de lucrări etc.);
 auditive: emisiuni r adio, benzi de magnetofon , discuri, casete etc.
 audio -vizuale:

3
 filme, care pot fi artistice, documentare, didactice, de popularizare. Pot fi integra te în
diferite momente ale lecț iei. Cu ajutorul lor se pot obț ine imagini dinamice despre obiecte
și fenomene, procesualitatea acestora, care poate fi încetinită sau accelerată, și astfel,
fenomenele pot fi mai bine urmărite și cunoscute.
 televiziunea școlară (emisiuni teleșcoală) cu următoarele fațete :
 televiziunea școlară integrată (emisiuni integrate în orarul școlar) ;
 televiziunea substitutivă (substituie învățământul cu frecvența) ;
 televiziunea școlară complementară (de lărgire a orizontului cultural științ ific).
Referitor la televiziunea substitutivă (în general) căreia i se adaugă rețelele comput erizate naționale
sau internaționale se face precizarea că aceasta răspunde unor cerințe de instruire și educare „la
distanță" (de exemplu însușirea unei limbi străine, educația ecologică, educație pentru pace, educația
permanentă pentru diferite categorii socio -profesionale).

În mijloacele de învățământ care facilitează transmiterea mesajelor didactice sunt incluse toate
mijloacele care nu conțin mesaje didactice, dar ajută și mijlocesc transmiterea acestora.
– tabla magnetică , pe care se pot pune prin atracție diferite figuri desenate sau decupate și care pot fi
manevrate de profesor în funcție de scopurile didactice pe care le urmărește;
– mijloace care facilitează transmiterea de imagini vizuale statice:
 epiproiectorul – pentru materiale pe suport opac;
 epidiascopul – pentru epiproiecție și diaproiecție;
 diascopul – pentru diapozitive și diafilme;
 aspectomatul – pentru proiecția automată / semiautomată a diapozitivelor;
 retroproiectorul – pentru proiecția imaginilor de pe suport transparent (celuloid);.
 proiectorul – pentru filme de 8 mm și/sau l6mm;
 diastarul – proiector pentru citit microfilme;
– mijloace care facilitează transmiterea de imagini auditive : radioreceptorul; magnetofonul;
casetofonul; reportofonul;
– mijloace care transmit imagini audio -vizual e: aparate de proiecție; receptoare TV ; camera de luat
vederi; instalația video pentru înregistrarea pe monitorul TV a unor filme didactice.
În rândul mijloacelor audio -vizuale un loc tot mai important îl are tehnica video, care presupune
utilizarea unui video -player în legătură cu un monitor TV și eventual cu o camera de luat vederi. Prin
intermediul acestui mijloc imaginea și cuvântul, "ideea și melodia", se îmbină într -un act de
comunicare cu acces deopotrivă la canale cognitive și afective. Tehnica vid eo permite modificarea
înregistrărilor prin introducerea sau înlăturarea unor secvențe, întrerupe sau continuă redarea prin
repetarea unor imagini (dacă e nevoie) păstrează imagini și sunete pentru orice perioadă de timp.
– instrumente, aparate, unelte folosite în laborator, atelier, terenuri agricole, fermă sau clinică
veterinară – în această categorie intră toate instrumentele și aparatele folosite pentru efectuarea
experiențelor, lucrărilor de laborator și lucrărilor practice;
– dispozitive automate în care sunt incluse mașinile de instruire și verificare, ce se pot programa
conform tematicii programelor școlare;
– jocuri didactice (obiectuale, electrotehnice, electronice);
– simulatoare didactice , instalații pentru laboratoare fonice etc.;
– echipamente tehni ce pentru ateliere;
– instrumente muzicale și aparate sportive .
Această clasificare are un caracter relativ, deoarece mijloacele care cuprind mesaj didactic sunt în
același timp și mijloace pentru transmiterea acestuia, după cum cele din urmă conțin direct sau indirect
mesaje educaționale.

4
O altă clasificare, considerată ca fiind una din cele mai corespunzătoare (16, p 36), situează
mijloacele de învățământ în câteva mari categorii:
– Mijloace informativ -demonstrative care transmit mesaje educaționale, dezvăl uie esenț a lucrurilor,
contribuie la formarea noțiunilor. Aici intră:
 mijloace logico -intuitive (obiecte naturale, colecții, insectare, preparate etc., substitute ale
realității sau mijloace didactice confecționate; materiale figurative ca: ilustrații, fot ografii,
desene);
 mijloace logico -raționale (reprezentări grafice, scheme, simboluri verbale etc.).
– Mijloace de exersare și formare – aparate de experiență, truse, colecții de instrumente, echipament
tehnic, jocuri didactice etc.
– Mijloace de raționalizare a timpului – seturi de teste, instalații de învățarea limbilor străine
(laboratoare fonice).

Alți autori fac distincț ie între mijloacele moderne și cele clasice , tradiționale , insistând asupra
integrării în procesul de învățământ a mijloacelor tehnice moderne, audio -vizuale.
De obicei, mijloacele moderne se folosesc în combinație cu cele tradiționale pe baza principiului
complementa rității. Mai importantă est e însă alegerea mijloacelor potrivite în funcție de eficiența lor
în transmiterea unor informați i noi precum și în formarea unor aptitudini și deprinderi intelectuale.
“Imaginile” prezentate prin mijloacele de învățământ nu sunt simple materiale intuitive, ele au și o
funcție didactică, pentru aceasta însă trebuie utilizate corect. În primul rând sta bilirea lor este o
operație integrată proiectării didactice. Asocierea mijloacelor de învățământ în funcție de obiectivele
urmărite și de condițiile concrete conduce la constituirea unor unități funcționale denumite complexe
sau sisteme multimedia.
Utiliza rea unui anumit mijloc de învățământ necesită, pe lângă o bună pregătire a profesorului, un
nivel ridicat de stăpânire a materialului ce urmează a fi utilizat, fiind necesară și pregătirea elevilor
pentru a utiliza în activitatea lor mijloacele audiovizual e. Deoarece elevii nu pot surprinde dintr -o dată
o imagine, profesorul urmează să le ”conducă” atenția spre aspectele esențiale ale conținutului
transmis în funcție de obiectivul secvenței respective, să descrie, să identifice un element, să
completeze o imagine etc.
Demersul didactic, indiferent prin ce mijloace tehnice se înfăptuiește, presupune și momente de
conversație, discuții de grup, joc uri de simulare, adică anumite ” condiții” interactive între elevi,
profesor și mijlocul tehnic folosit. Aceasta pentru că, orice cunoștințe prezentate prin intermediul
mijloacelor tehnice lipsite de interpretări și analize nu au o finalitate eficientă și pot deveni niște copii
nereușite, imagini palide ale unor obiecte, fenomene sau procese reale. Din această cauză, elevii
trebuie pregătiți pentru receptarea mesajului audio -vizual printr -o conversație prealabilă prin care se
reactualizează cunoștințele cunoscute, se precizează ideea fundamentală cuprinsă în mesaj și se
formulează anumite întrebări la care elevii vor căuta răspunsuri în timpul perceperii mesajului.
Intervenț iile profesorului nu trebuie să se limiteze la o simplă descriere și nici să nu epuizeze
explicațiile; elevilor le este lăsată o parte de “descoperire” proprie, ei fiind ajutați în caz de nevoie.
Aspectul interactiv al acțiunii are menirea de a dezvolta procesele de analiză și sinteză, de a lămuri
unele aspecte nesesizate prin „asimilarea” imaginii, de a asigura trecerea prin filtrul gândirii a celor
receptate. Reluarea unor momente din mesajul audio vizual (diapozitive, secvențe de film etc.) poate
veni în sprijinul metodelor folosite de profesor (conversația, expunerea, problematizarea și altele).

Instruirea asistată de calculator (IAC)
Instruirea asistată de calculator (IAC) este consecința “informatizării societății”, a răspândirii
noilor tehnologii informaționale și comunicaț ionale . Orice societate informatizată cuprinde trei
aspecte: industria producătoare de echipamente informatice, pătrunderea informației spre celelalte

5
domenii ale activ ității umane și extinderea sistemelor informat ice ș i la nivelul beneficiarului
individual. “Noua societate informatizată” își definește specificul prin noțiuni ca: informatică,
robotică, ergonomia informațională, inteligența artificială, ingineria sistemelor, societate antientropică
etc. Mijloacele și dispozitivele care prelucrează informația noii societăți sunt calculatoarele electronice
(combinate cu sistemul videotext și videodisc), ordinatoare, computere, sateliți, fibre optice etc.,
folosite în producerea, stocarea, cercetarea și distribuirea informației sub formă analogică sau
numerică.
Diversificarea acestor genuri de servicii specializate pe largi arii economice, sociale, culturale
și educaționale face ca învățământul să nu rămână în afara ac estui domeniu de vârf al științei și tehnicii
vorbindu -se astfel tot mai mult de informatizarea educației și învățarea asistată de calculator.
Noile tehnici informaționale impun restructurarea conținutului procesului de învățământ, a
programelor, manualelo r și cursurilor universitare, reconsiderarea metodelor și a formelor de
organizare a activ ității didactice . Utilizarea informaticii în proiectarea, realizarea și evaluarea
procesului educațional, deci informatizarea educației presupune trei modalități de a daptare a
curriculum -ului la posibilitățile oferite de ordinator.
1. cursuri de iniț iere/formare în informatică (ca disciplină distinctă în planurile de învățământ);
2. conștientizarea avantajelor folosirii calculatorului;
3. valorificarea acestuia nu numa i ca mijloc didactic performant ci și ca strategie de proiectare și
desfășurare a activității curriculare în toată complexitatea sa.
Corelarea acestor modalități va face posibilă pe de o parte pregătirea în școală a analiștilor,
programatorilor, tehnicieni lor pentru întreținere și telecomandă etc., precum și pregătirea cadrelor
didactice pentru a putea folosi în învățământ calculatorul electronic, sistemele expert (care modelează
pe calculator raționamente și acț iuni inteligibile), tehnologia comunicării de la distanță în învățământul
fără frecvență, băncile de date, diferite tipuri de simulatoare, instruirea cu ajutorul televizorului și a
filmului tridimensional, emisiunile cu caracter didactic transmise prin satelit etc. Avantajele învățării
asistate de ca lculator (IAC) sunt:
– posibilitatea de a oferi o mare cantitate de informații, într -un mod sistematizat, unui număr mare
de educați, devenind astfel “un accelerator pedagogic”;
– posibilitatea de a oferi asistență pedagogică de calitate în mod individualizat;
– capacitatea de a furniza informații la cerere;
– posibilitatea individualizării învățării;
– eliberarea profesorului de unele activități monotone, plictisitoare, de rutină și oferirea posibilității
ca acesta să devină un ghid și animator al experiențelor de învățare, de formare “de atitudini
superioare și calități i intelectuale” .
Necunoscând monotonia sau plictiseala, ordinatorul îndeplinește sarcini didactice, ca:
– transmiterea de informații conform unui program sau la cererea elevului;
– rezolvarea de exerciții și probleme;
– prezentarea de algoritmi pentru rezolvarea unor probleme tip;
– proiectarea de grafice și diagrame;
– demonstrarea unor modele – interpretarea unor date;
– simularea unor fenomene, experiențe, interpretarea acestora;
– examinarea;
– corectarea greșelilor;
– constatarea și înlăturarea lacunelor;
– realizarea unor activității de recapitulare, sistematizare, fixare etc.;
– evaluarea și sprijinirea eforturilor de autoevaluare;
– oferirea unor exerciții de stimulare a creativității etc.

6
Elaborarea programelo r (soft -urilor) pentru ordinator cuprinde aproape aceleași faze ca la
instruirea programată prin intermediul manualului, iar ordinatorul îndeplinește aceleași funcții ca și
mașinile de instruire programată.
Fazele de elaborare a programelor (soft -urilor) cuprind:
– stabilirea obiectivelor operaționale și conț inutul specific;
– stabilirea secvențelor de instruire;
– fixarea întrebărilor precum și a problemelor ce trebuie rezolvate după fiecare secvență; stabilire a
metodelor de lucru sub formă de comenzi: formulează răspunsul, confruntă -l cu cel corect, alege
răspunsul, cere informație suplimentară, interpretează, compară, demonstrează, explică,
formularea programului și traducerea lui în limbajul calculatorului; v alidar ea ș i corectarea
programului, dacă e cazul.
Învățarea asistată de ordinator reprezintă un factor de progres, iar în perspectivă, formaț ia oricărui
specialist nu va putea fi completă fără iniț ierea în problemele de informatizare a educației.

Strateg ia didactică
Strategie (în sens larg), se înțelege priceperea, dibăcia de a folosi mijloacele disponibile în
vederea asigurării succesului într -o luptă. Prin strategie didactică înțelegem modul de a selecta și
combina metodele, material ele și mijloacele didactice în vederea realizării obiectivelor propuse.
Cum se procedează?
Cu privire la metode, acestea sunt clasificate în informative și formative. Se recomandă ca, ori
de câte ori obiectivele urmărite sunt informative, să se utilizeze metode prepondere nt informative, iar
când obiectivele sunt operaționale să se apeleze la metode formative.
Cu privire la celelalte două elemente ale strategiei didactice, se selectează întâi materialele și
apoi în funcție de acestea se aleg mijloacel e prin care se prezint ă. Pentru a se putea alege materialele
didactice potrivite, s -a făcut o ierarhizare a acestora în funcție de „gradul de solicitare psihică
(activism de învățare)”, elaborându -se „Scara lui Dale” : simboluri verbale (orale sau scrise );
– simboluri figurale ( imagini, scheme, figuri stilizate etc.) ;
– înregistrări sonore ;
– imagini fixe (diafilme, diapozitive, fotografii) ;
– imagini mobile (filme) ;
– imagini TV ;
– imagini statice ;
– observații ințenționate (excursii de studiu) ;
– observații bazate pe demonstrații științifice ;
– scene dramatice ;
– experimente inventate (simulări, machete) ;
– experiența semnifivativă directă (activitate reală, proprie elevului).
În alegerea materialelor, se pornește de la metodă. Când aceasta este pasivă, ea poate fi activată
adăugându -i-se materiale de pe primele trepte ale scării, după cum metodelor active li se pot adăuga
elemente informative, de pe ultimele trepte ale scării.

BIBLIOGRAFIE
1. Barna, Adriana., Suporturi pentru pregătirea examenului de definitivare în învățământ, Editura
Albastră, Cluj -Napoca, 2002
2. Bontaș, I., Pedagogie , Editura All Educational R.A., București, 1998
3. Cojocaru, Venera Mihaela., Teoria și metodologia instruirii , Editura Didactică și Pedagogică, R.A.,
București, 2002

7
4. Crețu, Virginia., Mijloac e moderne audiovizuale în școală , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1972
5. Crețu, Virginia., Ionescu, M., Mijloace de învățământ , în Didactica (coordonator D Palade) Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1982
6. Cristea, Gabriela., Pedago gie generală, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2002
7. Cristea, S., Pedagogie generală – Managementul educației , Editura Didactică și Pedagogică R.A.,
București, 1996
8. Cucoș, C., Pedagogie , Editura Polirom, Iași, 1998
9. Ionescu, M., Rad u, I., (coordonatori), Didactica modernă , Ed Dacia, Cluj – Napoca, 1995
10. Ionescu, M., Radu, I., (coordonatori), Didactica modernă , Ed Dacia, ClujNapoca, 2001
11. Jinga, I., Istrate, Elena., Manual de pedagogie , Editura ALL EDUCATIONAL, București, 1998
12. Macavei, Elena., Pedagogie , Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1997
13. Macavei, Elena, Teoria educației, vol. I , Editura Aramis,București, 2001
14. Macavei, Elena, Teoria educației, vol. II , Editura Aramis,București, 2002
15. Nicola, I ., Tratat de pedagogie școlară , Editura Didactică și Pedagogică RA., București, 1996
16. Oprescu, N., Metodologia și tehnologia didactică , în Revista de pedagogie nr 7 -8, 1992
17. Palicica, Maria, Prelegeri de psihopedagogie , Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2002
18. Prelici, V., Curs de Pedagogie, Timișoara, 1987
19. * * *, Psihopedagogie pentru examenul de definitivat și gradul didactic II , Editura Spiru Haret,
Iași, 1995
20. Stanciu, M., Didactica postmodernă , Editura Universității Suceava, Suceava, 2003
21. Stoica, A., Săndița, A., Proiectarea softului didactic , în Revista de pedagogie nr 5 și 10, 1991
22. Stoica, M., Pedagogia școlară (pentru cadrele didactice înscrise la definitivat, gradul al doilea,
gradul I și la perfecționare), Editura Gheorghe Cârțu Alexandru, Craiova, 1995
23. Tigan, Ileana, Microcalculatorul și învățământul secundar , în Revista de pedagogie nr 9., 1991