Mihail M Tema 3 Sisteme De Comunicare (caa) [622634]

UNIVERSITATEA „BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ
TEMA 3
SISTEMELE SIMBOL.
ANALIZĂ. ASPECTE COMUNE ȘI DIFERENȚIATOARE
ALE ACESTORA
Studentă: MIHAIL MIHAELA
Psihopedagogie Specială, Anul 3, ID

1
În sens larg, comunicarea este o abilitate și o condiție importantă pentru a interacționa, a
interrelaționa, caracteristică animalelor și ființelor umane. Această abilitate este condiția primară
pentru adaptarea individului la mediu și pentru supraviețuire. Dacă, în cazul animalelor,
comunicarea îmbracă forme mai mult sau mai puțin rudimentare, în funcție de gradul de evoluție al
acestora, în cazul omului aceasta a devenit un factor-cheie în formarea identității, una din
principalele activități umane, orientate spre autocunoaștere și autoapreciere prin intermediul altor
persoane. Comunicarea umană influențează toate ariile de dezvoltare și infrastructura relațiilor.
Înțeleasă în sens larg ca act tranzacțional (emiterea – transmiterea codificată a mesajului
verbal, paraverbal și/sau nonverbal – recepția de către destinatar – decodificarea – feed back-ul),
comunicarea devine esențială atât pentru viața personală, cât și pentru viața socială a individului.
Capacitatea de a comunica eficient este un pas important spre constituirea relațiilor și integrarea în
societate. Nevoia de a comunica este o necesitate a ființei umane de a schimba informații cu
semenii săi. Ea pune în mișcare un proces dinamic – verbal, paraverbal, nonverbal – permițând
persoanelor să se facă accesibile una alteia, dându-le posibilitatea să pună în comun sentimentele,
opiniile, informațiile.
Definite în literatura de specialitate ca „ unități de bază ale activității de comunicare ”
acțiunile comunicative pot îmbrăca două forme: de inițiere și de răspuns. Acțiunile comunicative
sunt stimulate de imboldul de comunicare , sau, cum mai este numit, impuls de comunicare, motiv
sau intenție de comunicare . Intenția de comunicare este de fapt „motorul” actului de comunicare,
care ne angrenează în comunicarea propriu-zisă. Așadar, intenția de comunicare este indispensabilă
oricărui act de comunicare. Din punct de vedere pragmatic, intenția de comunicare are un rol
esențial în procesul emiterii mesajului, fie el verbal sau nonverbal, deoarece emițătorul este
inițiatorul actului de comunicare. Cu alte cuvinte, pentru ca transferul informației să devină un act
de comunicare, emițătorul trebuie să aibă intenția de a provoca receptorului un efect oarecare.
Examinând problema comunicării, psihopedagogii acordă o atenție deosebită formelor
comunicării și mijloacelor de comunicare . Comunicarea este împarțită în două mari grupe:
comunicarea verbală și comunicarea nonverbală . Acestea reprezintă formele comunicării .
Comunicarea verbală cuprinde: limbajul oral și limbajul scris . Acestea reprezintă mijloacele
comunicării, instrumentele prin care se realizează comunicarea verbală (prin intermediul cuvântului
vorbit sau scris).
Comunicarea nonverbală este a doua formă pe care o poate îmbrăca actul comunicării. Ea
este deosebit de importantă, îndeosebi în plan social, deoarece are rolul de a completa, întări și
nuanța sensul mesajelor verbale (mai ales a celor orale). Comunicarea nonverbală, cunoscută și sub
numele de „limbaj al corpului” și/sau „limbaj gestual” include toate formele de exprimare ale
persoanei, care nu se bazează pe cuvinte.
Aproape întotdeauna comunicarea verbală este integrată cu cea nonverbală, iar uneori cele
două forme de comunicare nu transmit un mesaj unic, sau transmit un mesaj contradictoriu. Această
formă de comunicare, care transcende comunicarea clasică, poartă numele de „ metacomunicare”
sau comunicare paraverbală . Tematica metacomunicării este un subiect care a stârnit un interes
deosebit în ultimii ani, mai ales în domeniul managerial, unde este folosită în cadrul interviurilor, ca
mijloc de analiză și selecție al noilor angajați.
Comunicarea nonverbală include: spațiul interpersonal, privirea mimica și pantomima
(postura corpului, gesturile), tonul și timbrul vocii, tempoul vorbirii . De asemenea în această
categorie pot fi incluse și mijloacele de comunicare alternativă și augmentativă: limbajul mimico-
gestual, alfabetul dactil, comunicarea prin imagini și simboluri.

2
Orice modalitate de comunicare care înlocuiește sau integrează (sprijină) limbajul verbal
(oral sau scris) se încadrează în categoria mijloacelor de comunicare alternativă și augmentativă .
Persoanele care prezintă tulburări severe în sfera comunicării verbale (orale, scrise) necesită
alte mijloace de comunicare pentru a recepta și emite/exprima eficient mesaje, precum și pentru a
ajuta la adaptarea la mediu și interrelaționarea cu ceilalți oameni. Cu alte cuvinte, aceste persoane
necesită forme de comunicare alternative menite să înlesnească adaptarea și integrarea socială,
culturală și profesională a acestora. În acest context, comunicarea prin intermediul sistemelor
alternative și augmentative vine în sprijinul acestor persoane, oferind suport limbajului verbal, sau
înlocuindu-l cu o altă modalitate de comunicare, acolo unde exprimarea verbală nu este posibilă.
Sistemul alternativ de comunicare implică metode specifice de comunicare, care pot fi
folosite de catre persoanele fără abilități de exprimare verbală.
Sistemul de comunicare augmentativ implică folosirea unor metode care suplimentează
existența unei comunicări verbale.
ASHA (American Speech-Language Hearing Association) definește sistemul de comunicare
alternativ și augmentativ ca fiind o arie a practicii clinice care încearcă să compenseze (temporar
sau permanent) patternurile deteriorate sau deficitare ale indivizilor cu tulburări severe în sfera
comunicării expresive.
Sistemul de comunicare alternativ și augmentativ nu este considerat ca fiind un substitut
pentru modul actual de comunicare al individului cu deficiențe severe în sfera limbajului verbal, ci
mai degrabă este privit ca un sistem care vine să sprijine și să stimuleze procesul de comunicare,
prin înlocuirea elementelor lipsite de inteligibilitate, neacceptate social sau dăunătoare persoanei
sau celor din jurul său.
Intervenția psihopedagogică implică o abordare multimodală, care are scopul de a sprijini
aceste persoane în utilizarea întregii game de abilități de comunicare pe care le posedă, inclusiv
vorbirea reziduală, vocalizările, gesturile, semnele, comunicarea prin intermediul imaginilor și
simbolurilor, comunicarea asistată. Practicată la scară largă, ipoteza comunicării totale este unanim
acceptată, ceea ce face ca în prezent să fie considerată ca fiind abordarea cea mai adecvată în cazul
acestor categorii de persoane.
Caracterul multimodal al comunicării alternative și/sau augmentative rezidă din faptul că se
pot utiliza diverse modalități expresive. În locul limbajului verbal sau nonverbal pot fi utilizate și
alte instrumente, care pot suplini și favoriza comunicarea cu ceilalți. Aceste instrumente au la bază
simbolurile, care pot fi prezentate sub forma desenelor, imaginilor, pictogramelor, etc. Semnificația
atribuită simbolurilor este diferită în funcție de sistemul în care s-au constituit și structurat într-o
manieră unitară și dinamică.
Pe plan mondial, printre cele mai cunoscute sisteme de comunicare prin intermediul
simbolurilor sunt: sistemul de simboluri Bliss, sistemul Makaton, sistemul Widgit (denumit în trecut
„Rebus”), PCS (simbolurile Mayer Johnson sau Pictorial Communication Symbols), PECS, etc. In
țara noastră cel mai promovat sistem alternativ și augmentativ de comunicare este PECS (Pictures
Exchange Communication System)- sistemul de comunicare prin schimbul de imagini/pictograme.
În ultimii ani a început să se afirme din ce în ce mai mult și sistemul de simboluri Widgit, datorită
marelui avantaj de a putea folosi softuri specifice care ușurează în mod considerabil atât producerea
de enunțuri, cât mai ales comunicarea prin intermediul poștei electronice (e-mail) și a facilitării
accesului la resursele internetului.
Toate aceste sisteme de comunicare alternativă și augmentativă prezintă o serie de trăsături
comune, printre care se evidențiază în mod deosebit următoarele:
●Toate sistemele de comunicare alternativă și augmentativă sunt forme de exprimare, altele
decât limbajul verbal, care vizează să sporească (augmentative) abilitățile de comunicare
interpersonală sau să compenseze (alternative) dificultățile de comunicare și limbajul
persoanelor cu grave dizabilități în sfera comunicațională.

3
●Din punctul de vedere al construcției, toate sistemele CAA prezintă o deosebită claritate
vizuală și ușurința reactualizării.
●Desenele, fotografiile, simbolurile sunt elemente de mare ajutor pentru persoanele cu
dizabilități multiple, pentru că le ajută să comunice, să înțeleagă mesajul transmis și să scadă
frustrarea generată de izolare și necunoscut;
●Suporturile vizuale oferă posibilități infinite de utilizare;
●Accesibilitatea simbolurilor pentru o gamă cât mai extinsă de persoane cu dizabilități,
diferite atât ca tipologie, cât și ca gravitate.
●Pentru a fi cu adevarat operative, utile, sistemele CAA trebuie să prezinte potențialul pentru
dezvoltarea vocabularului și a structurii gramaticale, adică trebuie să posede abilitatea de a
genera semnificații și structuri noi.
Este necesar ca familiile și profesioniștii care lucrează cu persoanele cu dizabilități grave
de comunicare să aleagă sistemul de comunicare cel mai potrivit pentru fiecare individ în parte, în
funcție de capacitățile și necesitățile fiecăruia.
Cartea de comunicare și calendarul vizual sunt două instrumente/ mijloace de comunicare,
deosebit de importante, deoarece facilitează comunicarea persoanelor care necesită sistemele de
comunicare alternative și alternative, datorită deficiențelor severe din sfera comunicării prin limbaj.
Aceste persoane pot utiliza diferite sisteme de simboluri sau texte, organizate într-o colecție,
denumită „carte de comunicare” , pe care să o folosească în interacțiunea cu alte persoane. În
contextul de învățare, aceste persoane vor putea folosi atât cartea de comunicare, cât și calendarele
vizuale și tehnologiile asistive (hi-tech).
Calendarul vizual, după cum am afirmat anterior este de asemenea un mijloc de comunicare
foarte important. Poate avea forma unor cutii compartimentate, cărți, postere, albume sau afișe de
carton. Acestea pot să conțină:
●obiecte de referință
●imagini-simbol
●indici tactili/vizuali
●pictograme.
Aceste elemente vin in sprijinul copiilor cu dizabilitați multiple, inclusiv cu surdo-cecitate să
înțeleagă succesiunea activităților pe parcursul zilei. Calendarele vizuale prezintă mai multe
avantaje:
●Copilul este conștient de ceea ce se întâmplă în jurul său și poate anticipa schimbările;
●Copilul își formează conceptul de „timp”;
●Poate participa activ în luarea deciziilor;
●Își dezvoltă deprinderi de comunicare prin folosirea unui set propriu de semnale expresive,
care vor deveni punctul de plecare pentru însușirea limbajului mimico-gestual sau oral.
Obiectele de referință sunt obiecte concrete, tridimensionale, cu care copilul este obișnuit să
le exploreze și să le manipuleze. Aceste obiecte trebuie să fie accesibile copilului și întotdeauna la
îndemâna acestuia, deoarece ele vor constitui legatura simbolică dintre copil și mediu. Obiectele de
referință au rol de transmitere de informații. Ele vor fi utilizate în asociere cu alte modalități de
comunicare precum gesturile, semnele, vorbirea. Într-o etapă succesivă, obiectele de referință vor fi
înlocuite de cartonașe reprezentând obiecte, cartonașe ce vor fi atașate pe un panou și utilizate în
scopul comunicării.
Pictogramele sunt ideograme care exprimă înțelesuri prin asemănarea cu obiectul pe care îl
reprezintă. Ele pot fi imagini vizuale, tactile sau vizual-tactile și se utilizează ca suport de
reprezentare atât sub formă izolată, cât și sub forma unor scurte enunțuri.

4
Pictogramele vizuale trebuie să prezinte elemente grafice adaptate la particularitățile date de
dizabilitatea copilului. Astfel, spre exemplu, în cazul dizabilității vizuale, pictogramele trebuiesc
adaptate în ceea ce privește contrastul, conturul și mărimea. Pentru copiii care nu au vedere
reziduală (cecitate totală) se va recurge la pictograme tactile, care îndeplinesc aceleași funcții, ca și
pictogramele vizuale. Pictogramele tactile nu sunt doar o simplă reproducere în relief a
pictogramelor vizuale, ci trebuie să țină cont de câteva aspecte foarte importante:
●calitățile perceptive determinate de anumite materiale și texturi
●facilitatea evocării, care este facilitată de experiența tactilă și motorie a copilului
●Nu se va alege niciodată doar o parte pentru a reprezenta întregul, ci se va creea o imagine
care să se asemene cu obiectul, persoana sau situația reprezentată.
În cazul copiilor cu resturi de vedere se va începe cu prezentarea unor fotografii sau obiecte,
după care se trece la prezentarea pictogramelor. Pentru ca pictogramele să dobândească un sens,
deci să devină funcționale, se va recurge la două strategii principale:
●învățarea prin asociere obiect-imagine
●utilizarea pictogramelor în contextul activităților.
Asemeni obiectelor de referință, pictogramele pot fi utilizate în comunicare îndeplinind
funcția de cuvinte și limbaj. Prin pictograme se poate face tranziția de la caracterul iconic spre
codarea în limbaj. Așadar, pictogramele pot deveni punctul de plecare pentru învățarea limbajului
oral sau gestual, în funcție de posibilitățile fiecărui copil. Ideal este să se poată folosi limbajul oral.
De asemenea, procesul inițierii învățării scris-cititului poate fi făcut prin folosirea pictogramelor.
Comunicarea prin pictograme este o metodologie mijlocită, care necesită un set adaptat,
standardizat de pictograme colorate sau în format alb-negru, organizate în funcție de categoriile
gramaticale și care au inscripționată denumirea conceptului, atașată imaginii; cu alte cuvinte, pe
fiecare cartonaș este prezentată imaginea și denumirea sa.
Există o gamă largă de pictograme, bazate pe simbolurile PCS (Mayer Johnson), Widgit
(Rebus), Makaton, Bliss, PECS, etc.
Sistemul de comunicare prin intermediul pictogramelor – PECS – este o metodă de
comunicare prin intermediul imaginilor și simbolurilor grafice, printr-un set de 3200 de imagini și
simboluri folosite pentru comunicarea nonverbală. Acest sistem este construit pentru a învăța
comunicarea funcțională cu spontaneitate. Sistemul de comunicare PECS este folosit atât în SUA
cât și în Europa; acestă metodă nu necesită materiale costisitoare, teste laborioase, personal calificat
și poate fi folosită în locuri diferite, acasă, la școală, în oraș, în magazine, etc. Inițial, PECS a fost
conceput pentru copiii preșcolari cu autism și alte dizabilități care implicau comunicarea și
interacțiunea socială, adică pentru copiii nonverbali, pentru copiii cu ecolalie și pentru cei cu
dificultăți severe în sfera comunicării verbale. Metoda a fost dezvoltată de-a lungul timpului, iar azi
este folosită pentru persoane de toate vârstele, care prezintă deficiențe de comunicare. Copiii care
folosesc sistemul PECS sunt învățați să ofere imaginea obiectului dorit unui partener de
comunicare, în schimbul acelui obiect. În acest mod, copilul inițiază un act de comunicare pentru un
rezultat concret, într-un context social. Metoda a avut un mare succes, copiii care foloseau PECS au
început să vorbească după 1-2 ani de la inițierea terapiei. Trebuie specificat totuși că prognoza de
succes referitoare la comunicarea verbală depinde de nivelul de dezvoltare intelectuală a copiilor cu
deficiențe de limbaj. Un alt avantaj al metodei PECS este că în urma folosirii acestei metode copiii
cu autism învață faptul că sunt ajutați și că se pot baza pe ceilalți oameni, care înțeleg și raspund
cerințelor lor. Învățarea prin metoda PECS are efecte benefice asupra comportamentului copilului
atât acasă, cât și în colectivitate. Făcându-se înțeles, copilul cu dizabilități în sfera comunicării
devine mai puțin frustrat și implicit scade agresivitatea și crește capacitatea de comunicare a
acestuia. Sistemul PECS este atractiv și ușor de învățat și datorită faptului că prin această metodă ei
pot obține rapid ceea ce doresc.

5
Sistemul de comunicare prin schimb de pictograme (PECS) reprezintă un sistem de
comunicare alternativ (deoarece înlocuiește modalitatea de exprimare verbală) și augmentativ
(putând fi utilizat alături de limbajul verbal, însoțindu-l și sporindu-i eficacitatea).
Principala diferență dintre PECS și alte metode alternative de comunicare este aceea că
necesită câteva prerechizite, care vor influența inițierea spontană a comunicării. Acestea sunt:
●dezvoltarea capacității de fixare și concentrare a atenției;
●dezvoltarea capacității de imitare;
●stabilirea contactului vizual.
PECS are 6 faze distincte de predare, fiecare dintre acestea clădindu-se pe cea anterioară.
Pentru aplicarea metodei PECS, terapeutul are nevoie de o placă de comunicare
confecționată din plastic, de mărimea unei coli de hârtie (format A4) și de simboluri de comunicare
care să redea cât mai exact obiectul pe care îl reprezintă. Simbolurile acestea pot fi desene ale
obiectelor/acțiunilor sau chiar fotografii ale acestora. Aceste imagini pot fi descarcate cu ușurință de
pe diferite saituri internet, după care vin laminate pentru a le le mări rezistența și a le putea reutiliza.
Primele simboluri introduse vor fi cele legate de preferințele copilului (alimentare, jucăriile
preferate, etc). Dacă în prima fază PECS începe prin a învăța copilul să înmâneze o pictogramă a
unui item dorit persoanei care deține itemul respectiv, aceasta din urmă oferind imediat itemul, în
următoarele faze sistemul PECS merge mai departe, predând discriminarea pictogramelor și îl
învață pe copil cum să le pună împreună pentru a forma propoziții. În fazele avansate, copilul este
învățat să răspundă la întrebări și să facă comentarii, precum și să realizeze alte sarcini, scopul final
fiind comunicarea prin intermediul acestei metode.
Sistemul de simboluri PCS (Mayer Johnson sau Pictorial Communication Symbols) cuprinde
între 3000 și 7000 de simboluri, ce pot fi utilizate în funcție de nevoile individuale. Desenele pot
avea trasături îngroșate, pot fi prezentate în alb-negru sau color, multe din simboluri fiind foarte
asemănătoare cu realitatea. Sub fiecare imagine este prezentată denumirea conceptului. Categoriile
morfo-semantice după care este structurat sistemul PCS sunt: persoane, relații sociale, verbe,
termeni cu funcții descriptive, mâncare, băutură, diverse, alte substantive.
Un neajuns al acestui sistem de comunicare este că pune un mai mare accent pe abilitățile
perceptive decât pe cele cognitive, se bazează mai mult pe recunoaștere decât pe memoria de
reactualizare și îl solicită mai puțin pe copil. Însă, după părerea mea, tocmai acest fapt l-ar putea
face un mijloc potrivit de comunicare pentru persoanele cu dizabilități intelectuale severe și
profunde.
Există mai multe ediții al acestor seturi de simboluri. De asemenea au fost create și tehnologii
asistive (diverse softuri) cu ajutorul cărora se pot realiza activități didactice bazate pe ariile
curriculare. În cadrul acestor softuri educaționale, pe lângă simbolurile PCS sunt integrate poze,
sunete, înregistrări audio și video, adaptate copiilor și adulților cu nevoi de comunicare alternative
și augmentative.
Sistemul de simboluri Bliss poate fi folosit de catre persoanele cu dizabilități multiple,
persoane cu infirmitate motorie cerebrală- cunoscută în trecut sub denumirea de „paralizie
cerebrală”, persoane cu autism, persoane cu afazii, persoane cu dizabilități intelectuale, persoane cu
leziuni cerebrale, copii abuzați sexual, persoane tipice- ca formă de relaxare. Sistemul Bliss
cuprinde un număr de circa 120 de simboluri-cheie. Ele reprezintă concepte primare, care pot fi
utilizate în mod repetat pentru a genera simboluri adiționale la nivelul vocabularului. Simbolurile-
cheie oferă posibilitatea de a descifra orice simbol existent și se constituie ca potențial pentru
crearea unor simboluri noi. Bliss dispune de o gramatică proprie. Micii indicatori situați deasupra
simbolurilor oferă utilizatorului posibilitatea de a comunica prin verbe, adjective, adverbe, folosirea
pluralului, etc.

6
Sistemul de simboluri Bliss a avut o rată de succes foarte ridicată. Aria de răspândire a
sistemului de comunicare Bliss este mare, fiind utilizat în peste 33 de țări și fiind tradusă în 17
limbi. Se poate utiliza și varianta computerizată, virtuală. Dintre avantajele acestui sistem de
comunicare se evidențiază următoarele:
●Reprezintă o alternativă ușoară la simbolurile grafice pentru persoanele cu dificultăți psihice
severe și pentru cele cu dificultăți severe de comunicare;
●Reprezintă o modalitate primară de comunicare pentru nevorbitorii cu infirmitate motorie
cerebrală;
●Este un limbaj internațional, menit să ușureze comunicarea interpersonală;
●Simbolurile Bliss sunt rapide și ușor de învățat;
●Pot fi utilizate ca elemente de pre-citire, dar sunt îndeajuns de sofisticate pentru a permite
exprimarea ideilor și sentimentelor;
●Pot fi dezvoltate pe măsura formării abilităților.
Simbolurile Widgit, inițial denumite „Rebus” sunt utilizate de 25 de ani, pentru a ajuta, în
comunicare, copiii care prezintă grave tulburări de limbaj sau dificultăți de învățare. Simbolurile
Widgit sunt utilizate în America de Nord, Europa și Australia și au fost traduse în circa 27 de limbi,
furnizând utilizatorilor accesul la scrierea facilă a textelor, sporind astfel independența acestora în
citire și scriere. Seturile de simboluri Widgit conțin un vocabular de peste 10.000 de simboluri, ce
poate fi utilizat în funcție de vârsta și abilitățile utilizatorilor, putând ajunge până la niveluri foarte
complexe. Un alt mare avantaj este că WLS (Widgit Literacy Symbols) pot fi utilizate și în
învățământul de masă, ca suport pentru elevii cu dislexie. Utilizând simbolurile Widgit, persoanele
cu resturi de vedere își pot dezvolta competențele de comunicare, care să le ajute să desfășoare o
viață cât mai independentă. Cu ajutorul simbolurilor Widgit sunt ilustrate concepte, se pot prezenta
enunțuri, în funcție de particularitățile utilizatorului. Simbolurile prezintă diverse niveluri de
complexitate, dar procesul învățării nu este dificil, datorită caracterului concret al majorității
simbolurilor. Pentru simbolurile abstracte se utilizează setul de simboluri Widgit Literacy Simbols.
Simbolurile Widgit sunt diferite de imaginile folosite în cărți sau în diferite desene. Ele se
concentrează pe un singur concept și au o mare acuratețe a conceptelor prezentate. Este necesar ca,
în ceea ce privește complexitatea, materialele realizate be baza sistemului simbolic de comunicare
Widgit să fie adaptate la nivelul de înțelegere al utilizatorului.
Simbolurile în general, dar și Widgit în special pot ajuta la:
●comunicare – realizarea de cărți de comunicare prin simboluri;
●independență și participare activă;
●citire și învățare – există softuri educaționale care facilitează comunicarea scrisă, prin
selecționarea simbolurilor dintr-un set predefinit;
●dezvoltarea creativității și a capacității de a-și exprima propriile idei – prin realizarea de
scrisori și povești prin care pot fi exprimate ideile și sentimentele proprii;
●acces la informație – accesibilizarea informației, ca drept fundamental al tuturor
persoanelor.
Bibliografie:
1.Hathazi, A. , Sisteme de comunicare alternative și augmentative, suport de curs
2.Roșan, A. coord. , Psihopedagogie specială. Modele de evaluare și intervenție, Ed. Polirom,
2015, cap 16

7
Resurse web:
1.www.autismconect.ro/metoda-pecs
2.www.brasovintreautismsinormalitate.wordpress.com/2016/11/20/sistemul-de-comunicare-
pecs
3.www.desprecopii.com/info-id-17459-nm-Terapia-PECS-Sistemul-de-Comunicare-prin-
Schimbul-de-Imagini
4.www.invatamcupictograme.ro , Portalul aragonez de comunicare alternativă și augmentativă
ARASAAC
5.www.pecs-romania.com/pecs.php
6.www.teacch.com
7.www.viatacuautism.wordpress.com/2016/09/26/pecs-ce-reprezinta-si-ce-rol-are-in-
dezvoltarea-limbajului
8.www.widgit.com/products/romania/index_ro.htm
9.www.widgit.com/resources