Mihai Eminescu – Scrieri politice [609184]

Mihai Eminescu – “Scrieri politice”
Cuprins:
Introducere – pagina 2
Articole din 1870 – pagina 23
Articole din 1871 – pagina 35
Articole din 1876 – pagina 36
Articole din 1877 – pagina 52
Articole din 1878 – pagina 74
Articole din 1879 – pagina 82
Articole din 1880 – pagina 90
Articole din 1881 – pagina 116
Articole din 1882 – pagina 135
Articole din 1883 – pagina 145

I. Viaaț
Eminescu s'a nscut la Botoani. Asupra datei ă ș naterii lui au fost multe discuii ș ț
i, în urma afl ș ării actului de botez al poetului la biserica Ospenia din Botoani de ctre ș ă
N. Giurescu, prin autoritatea criticului Maiorescu, a fost admis ca dat sigur ă ă ăziua de
15 Ianuarie 1850. Exist totui documente ă șdup care data adevrat ar fi ziua de 20 ă ă ă
Decembrie 1849. Tatl lui Eminescu noteaz cu pre ă ăcizie i ora: 4° i 15'. Aceasta- ș ș
i data pe care o admit, de exemplu, i d-1 Ramiro Ortiz în ș Introducerea la traducerea
italian a poeziilor lui Eminescu i d-1 Leca Morariu în ă ș Data i locul naterii, ș șlui Em.
(Revista Moldovei II, 13-21). Poetul însui în caetul șJunimei, scrie c s'a nscut în ă ă
1849. Un alt document, mult timp necunoscut, ne arat ăc Eminescu i 'n 1883, ă ș
înainte de îmbolnvire, ăsocotea tot anul 1849 ca dat a naterei sale. Astfel într'o ă ș
not manuscris, sczând din 1883 anul ă ă ă 1849, Eminescu scrie restul: 34 ani, iș
adaug: "ă78 de ani viaa mea întreag, atâta am s tresc. ț ă ăăAsta este mrimeaă
constant de timp ăa vieii unui țindivid din rasa noastr". ă(Ms. Ac. Rom. 2258, fol. 347
recto).
Primii ani ai copilriei i-i petrece la Ipoteti lâng Botoani, în casa ă ș ș ă ș
printeasc. La vârsta de ă ă opt ani e dat la coal în Cernui i urmeaz la Naional ș ă ățș ă ț
Hauptschule. La Cernui îi face i primele clase de liceu. Evenimentul cel mai însemnat ățș ș al
acestei epoce e venirea lui Eminescu în contact cu profesorul Aron Pumnul, al cruiă
bibliotecar a i fost. tefanelli ne spune în amintirile sale c ș Ș ăde la Pumnul, a cptatăă
Eminescu primele cunotine de vechea literatur româneasc. tim c Eminescu ș ț ă ăȘ ă
rmâne întreaga-i via cu o deosebit ă ță ădragoste pentru aceast literatur. Anii fragezi ai ă ă
primelor clase de liceu i-i petrece Eminescu în ș atmosfera de cald patriotism i naionalism ș ț
creat de Aron Pumnul, profesor de limba i literatura ă șromân i conductor spiritual al ăș ă
tuturor Bucovinenilor înclzii de gândul reînlrii neamului i ăț ăță șrestabilirii lui în drepturile-i
naturale.
De sigur tot sub influena lui Pumnul, Eminescu de timpuriu i-a îndreptat atenia ț ș ț
ctre toate chestiunile privitoare la limba naional. ă ț ă
Aa cum va face Eminescu mai târziu, Pumnul ș stabilete legtur stringent între limb ș ăă ă ă
i naionalitate i exprim ideia c atâta timp cât supra ș ț ș ă ă vieuete limba, supravieuete i țș țșș
naiunea român. Eminescu va fi cunoscut în manuscris chiar, scrierea ț ă lui Pumnul
Neatârnarea Hrubei române i va fi meditat asupra acelui ș motto, care se pare c i-a rmas ă ă
în minte în întreaga-i activitate de scriitor militant: „Naiunea țe cuprinsul unui popor
de acela sânge, șcare vorbete aceeai limb i are aceleai datine. ș ș ăș șPoporul este trupul
naiunii, țiar limba este sufletul ei. Pentru aceea, precum trupul fr suflet e mort, aa e ăă ș
moart i naiunea fr limb. Naionalitatea ăș ț ăă ă țeste dumnezeescul, eternul, înnscutul i ă ș
neînstrinabilul drept de a-i întrebuina limba sa în toate ă ș ț trebuinele vieei: ț țîn cas,ă
în biseric, în coal ă ș ăi administraiune". ș țCeia ce arat îns bunul sim ă ă țal lui Eminescu, e
c n'a împrumutat teoriile linquistice ale profesorului su. In ă ăLui Aron Pumnul, poezie
aprut în ă ăLcrmioarele învceilor, ăă ățăcu ocazia morii lui Pumnul, nu întâlnim pe ț
„nciune", forma care apare în poezia colegului lui Eminescu ă Ieremievici.
Din viaa lui Eminescu, înainte de studiile în ț strintate, trebue s reinem ăă ă ț
faptul c el a cunoscut toate provinciile româneti. A rtcit cu ă ș ăătrupa lui Pascali de-
alungul provinciilor; a vizitat Banatul, în capitala cruia avea un frate; a fost ă poate iș
'n Maramure unde dup cum ne arat ș ă ănotele sale manuscrise, avea intenia s in ț ăță
un ciclu de conferine. De prin 1865 a cunoscut probabil Transilvania. Dorina de-a ț ț
cunoate centrul șvieii romaneti din Ardeal, îl îndreapt pe Emin ț ș ăescu spre Blaj.
Acest ora era pentru Eminescu ș locul "de unde a rsrit soarele românismului". ăă
Ajungând în marginea Blajului, dup cum ne po ăvestete I. Cotta, tovarul de excursie, ș ăș
Eminescu i-a ridicat plria i a salutat oraul cu cuvintele: ș ăă ș ș „Te salut din inimă
Roma-mic. Ii mulumesc. ăț țDumnezeule, c m'ai ajutat s'o pot vedea". Al. Gra ă ma, unul
din cei mai neînelegtori critici ai lui ț ă Eminescu, îi face acestuia o imputare care în

fond e o cinste pentru copilul deja curios s cunoasc ă ăviaa românismului: ,,Umbl ț ă
dup aceia prin Blaj ă fr de nici un scop, numai fiindc auzise de renumele Blajului". ăă ă
Nu fr scop rtcea Eminescu de-alungul provinci ăă ăă ilor româneti. O curiozitate de ș
copil inteligent i șentusiast îl mâna spre cunoaterea problemelor de ș via naional. ță ț ă
Eminescu de copil cuget asupăra împrejurrilor noastre de via, de copil îi ă ță ș
hotrte atitudinea lui politic. O pagin scris ăăș ă ă ăîn 1882, în legtur cu excursiile lui ă ă
din copilrie, ămerit s ne reie luarea aminte: "Intâmplarea m'a ăă ț fcut ca, din copilrie ă ă
înc s cunosc poporul rom ăă ânesc din apele Nistrului începând, în cruci i 'n șșcurmeziș
pân' în Tisa i'n Dunre, i am observat ș ă șc modul de-a fi, caracterul poporului este cu ă
totul altul, absolut altul decât acela al populaiunilor țdin orae, din care se ș
recruteaz guvernele, gazet ă arii, deputaii .a.m.d. țș
…Este în realitate nimic mai mult, nimic mai puin, decât proclamarea perpetu ț ă
a predominrii elementelor strine asupra poporului istoric, compus ă ă înc pân azi din ă ă
rani mici i mari. Odat ajuns l ță ș ăa aceast convingere, totul era hotrît pentru mine; ă ă
era o datorie de a fi i de-a rmânea în partea poporului istoric din care însumi fac ș ă
parte i în școntra pturei superpuse de venetici". ă
In 1869, Eminescu e la studii în Viena. El îi șdesvolt fiina sa moral i ă ț ăș
intelectual în cercul ănaionalist al societii studenilor români ț ăț țRomânia Jun. ăLa
aceast dat, Eminescu e naionalist, trad ă ă țiionalist i conservator. La edinele societii ț ș ș ț ăț
el neag posibilitatea existenei cosmopolitismului i ă ț șîndeamn pe colegii lui spre ă
solidaritate naional ț ăi fapt. Atâta vreme cât societatea studenilor era ș ă țsub influenaț
obiceiurilor germane, Eminescu nu venea la adunri i spunea colegilor si: ,,Pcat ă ș ă ă
de vreme, m plictisesc. Membrii nu produc nimic ă original. Imiteaz pe studenii nemi, ă ț ț
fr s cugete ăăăc deprinderile acestora se sprijinesc pe o vechime ă istoric secular i ă ăș
ca au rostul lor în vechimea de sute de ani de existen a Universitii din ță ățViena
i nu se potrivesc cu deprinderile Româ ș nului i nici nu se vor lipi vreodat de ș ă
sufletul nostru".
Când colegii si renunar la petrecerile imitate ă ță dup strini i fcur petreceri ă ă șă ă
cu caracter românesc, Eminescu exclam: "Minunat, aa îneleg i eu. ă ș ț șEste viaa dinț
viaa noastr româneasc care se lipete de sufletul nostru". ț ă ă ș
Din epoca aceasta a studiilor la Viena, din 1870, poate-i notia care ni-1 arat pe ț ă
Eminescu împotriva liberalilor germani, aa cum mai apoi avea s fie ș ăîmpotriva
liberalilor din România. In legtur cu ă ăstarea politic din Germania, el scrie: „In der ă
Politik also democratische Seiltänzer, liberale Transacteurs"….
i pe liberalii de la noi, Eminescu îi va socoti Ș dnuitori pe funii. ăț
În 1870, Eminescu are ocazia s lupte i cu ă șfapta, nu numai cu vorba. El e
acela care lucreaz ăpentru organizarea serbrii de la Putna, plnuit ă ă ăpentru
comemorarea a 400 ani de la zidirea Putnei, i luat ca prilej al unui congres al ș ă
studenilor româ țni din toate provinciile româneti. Serbarea n'a ș putut s se in în ă ță
1870 din cauza rzboiului franco- ă german, dar s'a inut în 1871. ț
Eminescu la aceast epoc e hotrît s renune ă ă ă ă țla orice individualism i sșă
triasc pentru naiune, ă ă țconform cu trebuinele naiunei. Scrisoarea ctre ț ț ăD.
Brtianu, la 3/15 August 1871, e un document ă foarte însemnat pentru cunoatereaș
stadiului la care ajunsese Eminescu în desvoltarea sa sufleteasc. In aceast vreme, ă ă
Eminescu e deplin încreztor în forele neamului i convins de necesitatea faptei. Lui ă ț ș
Slavici, care-i spunea c muli se ă țvor pune de-a curmeziul aciunei, Eminescu îi ș ț
rspăundea: "Dai fr mil în ei!" Eminescu avea ăă ă acum convingerea c la unitatea ă
politic nu se va ăajunge decât prin unitate sufleteasc i cultural. ăș ă
De la Viena, Eminescu trece în Germania, unde studiaz pân 'n 1874. Din epoca ă ă
studiilor în strintăăate sunt nenumrate note manuscrise, care ne-arat frmântarea ă ăă
gândurilor lui Eminescu, pentru a ajunge pe calea studiului i observaiei la o concepie ș ț ț
politic i social. ăș ăNatura i Statul, Echilibrul în ș Stat,Despre eul nostru
social,studiul Culturi i tiin șș țăpublicat de noi în ed. Bucovina în 1933, ni-1 arat peă

Eminescu preocupat de problema instituiilor politice i vieii publice. ț ș ț
In 1874, pe când se afla înc la Charlottenburg, ă Eminescu stabilete o baz ș ă
filosofic atitudinei criti ă ce fa de formele sociale ori culturale, crora ță ănu le
corespundea un fond serios. O scrisoare a sa ctre Maiorescu, ni-1 arat pe Eminescu ă ă
trecând de la ideile lui Schopenhauer, la interesul practic pe care ele l-ar putea avea
pentru ara noastr, în ț ălupta contra formelor fr fond. In Februar 1874, ăă Eminescu are
urmtoarele convingeri: spiritul pub ă lic la noi trebue schimbat, artându-se în mod ă
teoretic c nu exist îndreptiri pentru a primi ă ă ăț instituii strine; trebue s primim ț ă ă
de la strini ănumai principiile generale în materie de instituii; ținstituiile însei trebue ț ș
s fie potrivite cu starea ă real a rii noastre. ă ță
La 'napoiere în ar la 1874, Eminescu avea ță fixat atitudinea sa fa de multe ă ță
din problemele vieii noastre publice. ț
De la 1 Iulie 1875 – 1 Iunie 1876, Eminescu ocup ăpostul de revizor colar.ș
Contiina pe care-a pus-o ș ț în munca sa i înlimea-i de idei se vd din notele ș ăț ăiș
rapoartele adunate în volum de D. G. T. ,Kirileanu i de I. Scurtu, în ed. ș Scrieri
politice i șliterare, I.
De la înapoierea în ar, Eminescu fu în contact ță nemijlocit cu cercul Junimei,
adoptând ideile politice ale grupului junimist, care avea s se transforme în ă partid
conservator. Conferina țInfluena austriac, ț ăpe care Eminescu o ine în 1876, e o ț
dovad depălin c Eminescu e convins partizan al ideilor conservatoare. ăă
Dat afar din slujba de revizor de guvernul lib ă eral, Eminescu lucreaz caă
redactor la foaia Curierul de lai, șpân 'n toamna anului 1877. In foaia ă modest de laă
lai, Eminescu scrie numeroase pag ș ini de critic dramatic, istorie naional, politic ă ă ț ă ă
intern i extern. ăș ă
In Octombrie sau Noembrie 1877, Eminescu vine la Bucureti, ca redactor al ș
ziarului conservator Timpul, la care muncete pân la sleire timp de ș ă ase ani, ș
expunându-i prerile sale i desvoltând șă șdoctrina conservatoare.
In 1883 Eminescu se îmbolnvete, dar i 'n epoca ăș șboalei nu uit preocuprile ă ă
politice.
Din 1884, avem o mrturie care ne-arat constanta ă ădragoste a lui Eminescu pentru
popor. La un banchet pentru srbtorirea eroului Horia, Eminescu ăă închin pentru ă
rnimea noastr. țăă ă
Anii 1883 – 1888 sunt ani de suferin fizic i ță ășmoral. De dou ori în cursul ă ă
acestor ani Eminescu îi revine din boala sa pentru a recdea în întu ș ănerecul minii. Inț
iarna anului 1888, restabilit pe deplin îi reia ocupaiile de ziarist. Scrie câteva ș ț articole
la România liber ăi șFântâna Blanduziei. Articolele sale nu mai aduc nimic nou, nici ca
gândire politic, nici ca expresie literar. ă ă
Eminescu recade în boala sa la 'nceputul anului 1889 i moare în ospiciu în ș
urma unei lovituri date de un tovar de suferin, la 15 Iunie 1889. ăș ță
II. Împrejurrile politice în care Eminescu îi desfoar activitatea ă ș ăș ă
Cine a strbtut manuscrisele i articolele lui ăă șEminescu, a dat peste însemnri iăș
observaii care țarat o ciudat atitudine fa de ziaristic din part ă ă ță ăea unui om care
atâia amari de ani tocmai prin ț mijlocul ziarelor i-a expus prerile i sentimentele. ș ă ș
Intr'un manuscris din tineree gsim însemnarea: " ț ă Precum orice cas are cloaca sa, ă
aa i ziaristica șșîi are canalele sale de scurgere, pentruca orice ș tingire s-i afle ăș
capacul i orice om semenii". ș In alt loc al manuscrisului gsim reflexia: "gazetari i ă ș
avocai, de sigur dou din breslele cele mai ț ă de prisos i mai vtmtoare omenirii". ș ăăă
Dup ce scrie ani de zile în diferite ziare, în toiul luptelor ă politice la care ia parte,
Eminescu spune în Timpul, ziarul partidului conservator, în aceiai chestiune: " șîn nici
o parte a lumii presa, nu este întemeiat ăspre a spune adevrul.ă
Totui acest om, înc de la vârsta de 20 ani, se ș ă simte atras spre ziaristic i dășă

publicului admirabile articole. De sigur c Eminescu simea nevoia ă țsufleteasc de-a-i ă ș
expune prerile i sentimentele ă ș sale i c viaa în atmosfera naionalist a societii șă ț ț ă ăț
studenilor români țRomânia Jun ădin Viena, unde de la colegi bucovineni, transilvneniă
ori din Principate putea s cunoasc grijile i durerile ă ă șprovinciilor româneti, a fost ș
hotrîtoare în direcia ă țluat de el. Împrejurrile în care Eminescu îi ă ă șdesvoltă
activitatea trebuesc cunoscute, cci numai ăastfel vom înelege concepia sa politic, ț ț ă
reieit șădin reale necesiti istorice, ca o reaciune împotriva a oameni i stri de ăț ț ș ă
lucruri pe care el le socotea primejdioase pentru viaa neamului. ț
Situaia Românilor din Transilvania si Bucovina. ț Atenia luiț Eminescu,
trebuia s fieă atras în primul rând de situaia ă țRomânilor din provinciile subjugate
Austro-Ungariei. Primele sale articole sunt în legtur cu Românii din ă ă Transilvania.
E o epoc de restrite pentru aceast provincie. Maghiarii luau hotrîrile pe ă ș ă ă
care le voiau fr s in seama de naionalitile subjugate. Româ ăăăță ț ăț nii au avut îns înă
toat aceast epoc dârzi ă ă ăaprtori ai drepturilor lor. Al. Papiu Ilarijan îi ăă șexprima
înc din 1861, cu curaj, prerile în luc ă ărarea sa Independena constituional a ț ț ă
Transilvaniei i arta c autonomia i independena Trans ș ă ă ș țilvaniei au rmas netirbite ă ș
de-a-lungul veacurilor. Papiu Ilarian cerea pentru Transilvania indepensență
constituional, o constituant care s organ ț ă ă ăizeze ara, încorporarea la Transilvania a ț
celorlalte inuturi româneti din imperiu. ț ș
Contiina naional era desvoltat în provinc ș ț ț ă ăie, dar sbuciumul Românilor n'a
adus rezultatele dorite. Autonomia cptat în 1863 e pierdut dup ăăă ă ăcâiva ani, i ț ș
pactul dualist fu încheiat în 1867, cu toat opunerea Românilor, cu toat atitudinea ă ă
hotrît aăă lui Mcelariu i a celorlali oratori ă ș țromâni întrerupi în cuvântrile lor i ț ă ș
ameninai de țțUnguri.
Atunci când Eminescu îi începe activitatea ziar ș istic scriind în ăFederaiunea, țziar
românesc care, aprea la Buda-Pesta, efii români erau descurajai ă ș țdin pricina
insuccesului în problemele naionale. Pe țla 1869, ei predicau conaionalilor pasivitatea, ț
declarând nelegalitatea regimului ce li se impunea. La 14 lanuar 1869, adunarea din
orelul transilv ășnean Mercurea, hotra abinerea de la alegeri. ă ă ț In astfel de momente,
Al. Mocsonyi, propunea formarea unui partid politic naional i democratic ț șpentru
aprarea drepturilor naionale. ă ț
In Diet, Iosif Hodo, Vincent Babe, Canonicul ă ș șMoldovan, efi spirituali plini de ș
voin i dârz țășenie, îi exprimau naionalismul lor energic fa ș ț țăde înclcrileăă
maghiare. Hodo i-a expus prerile în șș ăFederaiunea țînainte de-a le înfia în volum ățș
aparte, i de sigur c din ziar le-a cunoscut i Emin ș ă șescu. In Românii i constituiunile ș ț
Transilvaniei (Pesta 1871). Hodo cerea pentru Români indep ș endena i autonomia țș
Transilvaniei, desfiinarea țdualismului, alipirea la Transilvania autonom a ăBucovinei iș
a celorlalte inuturi româneti din ț șUngaria, transformarea imperiului într'o
confederaie de naiuni libere. ț ț
Lupta energic a efilor naionaliti n'a adus ă ș ț șroade. Situaia a rmas aceeai ț ă ș
în întreaga epoc ăa lui Eminescu. Suferinele Românilor sunt rezu ț mate astfel în
scrierea care-a atras persecuiile maghiare i condamnarea conductorilor naionaliti ț ș ă ț ș
români, Memorandum-ul din 1881, i care apru ș ăîn 1883 i în limba francez, pentru ș ă
ca i strinii s ș ă ăcunoasc ptimirile neamului nostru: „Mais ce qui ăă fait souffrir
davantage le peuple roumain de cette monarchie plus amèrement que tous les autres
coups qui l'accablent sans cesse, c'est ce fait que depuis quinze ans, ses larmes, ses
réclamations et ses demandes, basées sur le droit, ne sont écoutées nulle part, ni
meme prises en considération. Dans de nombreux cas, le peuple roumain est ignoré
complétement et perdu de vue, comme s'il n'existait même pas dans ce pays; au
contraire dans d'autres cas qui se répètent souvent, il est traité d'une manière tout
excepitionelle, et dans un esprit si hostile qu'on croirait que l'Etat ne voit dans Ies
Roumains que des ennemis et non pas des concitoyens supportant tous les mêmes

charges et les mêmes difficultés que lui, à côté de tous ses autres habitants".
i Bucovina trecea prin vremuri grele. Era Ș de la 1871 la 1879, e considerat caă
cea mai nenorocit pentru Românii bucovineni. Acum ajungând ă la putere guvernul
german-liberal, toate hotrârile c ăe se luaser sub guvernul Potocki, in ce privete ă ș
autonomia bisericeasc, sunt clcate i la conducer ă ă șea politic a rii ajung Nemii ă ță ț
aliai cu Evreii. ț
Aceasta-i era în care se înfiineaz Universitat ț ăea german din Cernui, cu ă ăț
menirea de-a desnaionaliza elementul românesc i a-i slbi puterea ț ș ăde rezisten.ță
In acela timp e era în care sub ș plin regim absolutist, biserica Bucovinei e
terorizat de Eugeniu Hacman i de uneltele sale, iar ă ș cugetarea româneasc nu se mai ă
poate manifesta liber.
Acum Hacman e rspltit de guvernul pe care ă ă 1-a servit cu credin i-ițăș
ridicat la rangul de Mitropolit la 23 Ianuarie 1873, zdrnicindu-se astfel ăă pentru
totdeauna unitatea bisericii româneti din șimperiul austro-ungar. E tot odat epoca în ă
care Românii se vedeau tot mai mult suplantai de țstrini, din ce în ce mai slabi pe ă
propriul lor pmăânt. E vremea în care situaia era tragic aa ț ășcum o exprimase
ziarul românesc din Bucovina, Albina în 1867: „In pmântul motenirii noastre ă ș
suntem ca nite strini, în casele i bisericile ș ă șnoastre amuete limba printeasc țș ă ă
de strigtul ăstrinului de la miaz-noapte, care venind mai deun ă ă zi mai vârtos ca ă
ceritor, zice astzi c este ș ă ăfoarte egal îndreptit i mâine poimâine va zice ățș că
este „samovolnyi pan" în Bucovina". Acum Albina arat decderea puterii neamului i ă ă ș
bisericii în faa strintii, care npdete ara. ț ăăăț ăăș țAutorul articolului din Albina arată
c toate pac ăostele cad pe capul rii numai din pricina lipsea, ță de naionalism a ț
conductorilor. ă
In aceast epoc, Austria îi vede triumful pol ă ă ș iticei sale. Dup ce reuise s ă ș ă
divid pe Români ăîn ce privete biserica voia s-i divid i 'n ce priv ș ă ășete coala. ș ș
Pentru ajungerea acestui scop, odat ăcu comemorarea anexrii Bucovinei, guvernul ă
hotra înfiinarea Universitii germane din Cernui. ă ț ăț ăț
In ce privete pe Ruteni, puterea lor cretea zi ș șcu zi i serveau de unealt ș ă
guvernului austriac în politica lui de desnaionalizare. In aceast epoc ț ă ăde după
1871, spre a smulge Românilor puterea politic, guvernul austriac se aliaz cu Rutenii, ă ă
fcându-le acestora concesii în administraie, coal, ă ț ș ăbiseric, în detrimentul Românilor. ă
Folosindu-se de sprijinul guvernului i de neînelegerile fruntailor ș ț șromâni, Rutenii
care-i atrseser înc din 1870, ș ă ă ăcritica lui Eminescu, aveau s cear în ă ă
1891înlocuirea în biseric a limbei române cu cea rutean ă ăi conducerea bisericii ș
române.
Viaa public în România. ț ăStrile de lucruri din Bucovina i ă șTransilvania îi
ofereau astfel lui Eminescu ocazia de a-i înfia ideile ș ățșsale în problemele naionale i ț ș
de-a lua aprarea ădrepturilor neamului de-a se desvolta liber i potrșivit cu aspiraiileț
lui. Strile de lucruri din Româ ă nia, ajuns la independena de fapt i de drept ă ț șdupă
rzboiul de la 1877-1878, erau bine cunoscute de Eminescu i asupra lor îi îndreapt, ă ș ș ă
acesta în mod constant privirile timp de muli ani de zile. țEvenimente importante
puneau bazele României moderne, i asupra lor Eminescu mediteaz i-i spune ș ășșcu
curaj opiniile. La 1866, Cuza e detronat i pe ștronul României ajunge un principe
strin. Viaa ă țpublic rmâne turbure ani de zile, oamenii politici ăă iau atitudine unii
pentru, alii contra principelui ț Carol. Eminescu atunci când începe s 'neleag ăț ă
desvoltarea vieii noastre de stat, se alipete grup ț șului junimist, e partizan credincios
al noii stri ăde lucruri, dar nici nu cru pe trdtorii din noapt ță ăă ea detronrii lui Cuza. ă
Concesionarea cilor ferate, aliana economic cu Austro-Ungaria, diferite legi ă ț ă
de organizare a vieii de stat, sunt atâtea prilejuri de frmântri ț ă ăpolitice asupra
crora Eminescu avea s gândeasc ă ă ăi s-i formeze o opinie. Însui rzboiul șăș șă
Indepedenei e un prilej de lupte politice interne. Part ț idul liberal era pentru intrarea în
rzboi, cel cons ăervator voia o neutralitate desvârit. Perderea ă șăBasarabiei în urma

tratatului de la Berlin, aduce i mai mult însprirea relaiilor dintre cele dou ș ă ț ă
partide i însui Eminescu ia atitudine dumnoas ș ș șă ăfa de partidul pe care-1 socotea ță
vinovat de mutilarea rii.ță
Tratatul de la Berlin, chestia revizuirii Constituiei în favoarea Evreilor, chestia ț
Dunrii, proec ătul de reform a legii electorale, legea tocmelelor ă agricole, sunt tot atâtea
ocazii pentru Eminescu ca s-i expun vederile sale. Alturi îns de articole ăș ă ă ăpline de
gândire serioas asupra vieii politice i ă ț șsociale, sunt nenumrate articole pline de ă
patim, ăscrise într'o limb excesiv de vehement. N'am înelege articolele lui ă ă ț
Eminescu, în forma i stilul șlor, dac n'am arunca o privire asupra vieii noastre ă țpublice
din acea epoc, spre a vedea cum politicia ă invadase toate trâmurile i cum arma de ă ș
lupt ăîntre partide era calomnia, insulta, ameninarea.ț
Politica era adevrata pasiune, singura pasiune. ă Societatea întreag era oă
grupare de partide în lupt, fiecare lupta pentru ar prin partid i 'n ă ță șnumele
partidului. Pasiunea politic cotropise toate domeniile i fcea imposibil activitatea ă șă ă
dezinteresat a spiritului. ă
Politica era la unii punct de plecare, la alii țpunct de ajungere. Carierele
celelalte preau doar ăsimple îndulciri ale existenei pentru politicianul ț ajuns, ori
simple mijloace pentru cel ce 'n politic ăavea inta s ajung. Toi discutau numai ț ă ă ț
politic, ăaa cum bolnavul nu vorbete decât de ce-1 doare. ș ș Apsa ceva pe creerul ă
naiunii i abia ici, colo ț ș câiva ndjduiau în boarea eliberrii i 'ndrep- ț ăă ă ștarea
puterii intelectuale spre alte domenii care ateptau.ș
Deasupra vieii politice parc nu exista o via ț ă țăsuperioar, întreaga via a ă ță
statului i naiunii n'a ș țvea decât o expresie: lupte politice care aveau la baz lucrturi ă ă
i frecuuri fatal aduse de rotativa ș ș cptuirii. ăă
Aceasta-i starea vieii noastre publice, aa cum ț șapare din scrierile lui Eminescu
i multe mrturii ș ăale vremii.
Preocuparea numai cu cele politice o gsim cond ăamnat de muli scriitori i chiar ă ț ș
de oameni politici ai vremii. Iat-1 pe brbatul politic Boerescu atrg ă ă ăând Parlamentului
atenia în 1869, c nu-i sufic ț ăient s faci politic pentru ca totul s mearg ă ă ă ăbine
într'o ar, i cerând ca grija administraiei țăș țs predomineze politica). Iat-1 pe ă ă
scriitorul i șomul politic I. Ghica artând în 1870, c politica ă ăabsoarbe toate
preocuprile naiunii, c spiritele ă ț ăsunt exclusiv pornite spre politic i c politica ășă
militant, limbuia tribunei, biurocraia, sunt cons ă ț țiderate ca singurele cariere demne de
un Român. Filosofia, tiinele, artele nu sunt cultivate; ind ș ț ustria i comerul sunt pe ș ț
mâna strinilor, iar ănoi stm cu mâinile 'n sân i ne bocim c naional ă ș ă țitatea noastră
e'n pericol). Odobescu, marele scriitor i om de tiin, într'o conferin la Aten ș ș ță țăeul
român din Bucureti în 1872, vorbete de ș șpreocuprile noastre politice în dauna celor ă
artistice i arat c nu-i deajuns s avem instituii politice ș ăă ă țca s fim i civilizai). ă ș ț
Alecsandri în corespondena sa, vorbete adesea de politic – boala gen ț ș ăeral din ar. ă ță
Într'o scrisoare ctre Iacob Ne ăgruzzi el spune: "Nebunia politic a smintit la noi ă cei
mai muli creeri, epidemia e general. Când dar ț ăîn mijlocul unei asemine epidemii se
gsesc tineri ăferii de dânsa i care conlucreaz serios la o oper ț ș ă ăde regenerare a
minilor, acei tineri pesc pe ț ășadevrata cale ce duce la un viitor ferice i glori ă șos
pentru ei i pentru ara lor"). Altdat, ș ț ă ăfcând aluzie la cele ce se petreceau în ă
Bucureti, șîi scrie tot lui Iacob Negruzzi: "Politica, iat boala ăcare seac isvoarele ă
imaginaiei i bunului sim ț ș țîn Bucureti. Ferii-v mcar în Iai de-aa cump ș ț ăă ș șlită
epidemie".
Cum politica punea stpânire pe întreaga suf ă lare a naiunii în anumite ț
momente, ne-o arat ăziarul liberal Românul. In Balcani era rzboi, star ăea noastră
politic i economic era dezastroas ăș ă ăi totui ș șRomânul scrie într'un articol de
fond în legtur cu darea în judecat a ministerului ă ă ă Catargiu: „Naiunea întreag ț ă
nu se ocup i, nu ășse mai poate ocupa astzi decât de punerea supt ă acuzare a

ministerului Catargi"). Gr. Peucescu, om politic conservator, observ în 1878 c ă ă
România tindea s se împart în dou tabere inamice numite ă ă ă partide, a cror ocupaie ă ț
era lupta pentru ajungere la putere.
Luptele politice au o form extrem de violent ă ăi atât Românii cât i strinii îi ș ș ă ș
dau seama de primejdiile ce ameninau viaa statului. ț țTimpul,, ziarul conservator de
sub conducerea lui Lascar Catargiu, scrie odat în legtur cu aceste lupte: " ă ă ă Demagogia
a exasperat aceste diviziuni. Precum nenorocita Polonie, în ajunul peirei sale, ne
disputm asupra texturilor Constituiei, ne prigonim ă ț i ne acuzm unii pe alii, pe ș ă ț
când poate sun, la ăorologiul timpului, cele din urm ceasuri ale na ă ionalitii române". ț ăț
Iar un ziar parizian Secolul XlX-a, scrie în aceiai epoc în legtur cu ș ă ă ăpolitica noastră
intern: "Sraca Românie! Intre ă ă Germania care se joac cu ea, Austria care caut ă ă
compensaii într'însa i Rusia care-i rezerv drept ț ș ș ăul d'a se servi de dânsa la
trebuin, i oamenii țășsi politici care se înjuriaz în nite discuii biz ă ă ș țantine, când
inamicul este la porile cetii, ea ț ățnu pare c va tri mult timp". In astfel de ă ă
împrejurri, ziarul liberal ă Românul, scria: "Avem în fa dou rezbele. Unul între ță ă
Turci i Rui. ș șAltul între Catargieti i Români". șș
În aceast deslnuire de patimi i insulte, blest ă ăț șemele cad ca trsnete din cele ă
dou partide dum ă șane: "Dar blestemele naiunii cad numai asup ț ăra regimului ce a
început aceast er de aserv ă ăire economic", strig ă ăRomânul, vorbind de guvernarea
conservatoare. "Dar în aceast încurct ă ăur vina istoric i blestemul urmailor s cad ă ăș ș ă ă
asupra celor ce-au fptuit tot rul, asupra liberal ă ă ilor de orice nuan…" rspunde ță ă
Eminescu, pltind ăziarului Românul cu aceiai msur. ș ă ă
In mijlocul unei asemeni deslnuiri de patimi, ăț e de mirare c oamenii cu bun ă
sim ei înii îi ț șșșpierd cumptul ? Astfel Alecsandri în tragica sit ă uaie de la 1878, ț
crede c pierderea Basarabiei ă e doar o fars pe care vreau s'o joace oamenii, ă
politici liberali, I. Brtianu, Koglniceanu i C. ă ă șA. Rosetti, înelei s fac zgomot țșă ă
în jurul provinciei de peste Prut, spre a aprea în ochii lumii ă ca salvatori ai
patriei!.
Exist totui i contiina ruinosului spectacol ă șș ș ț ș al luptelor noastre politice. I.
Ghica, scrie următoarele rânduri atât de adevrate i atât de actuale: " ă ș Departe de aceste
lupte, urmaii notri când vor ș șciti câte s'au scris într'aceti timpi, vor vedea ș cu
mâhnire srcia de idei i avuia de patimi ăă ș țcare ne sfâie într'un timp atât de critic, ș
într'un timp când trebuia ca toat inteligena s aduc ă ță ăcontingentul su la o lucrare atât ă
de mare, atât de anevoioas ca renaterea unei naiuni". ă ș ț
Eminescu el însui, atât de sincer în scrisul lui, ș nu putea s nu prind în notele i ă ă ș
articolele sale momentele în care-i ddea seama de calea rea șă ce-o apucasem. Astfel în
faa spectacolului vieii ț țnoastre publice, el noteaz odat: "Un popor, c ă ă ăruia-i e sil deă
orice munc tiinific, al crui prisos de inteligen se consum în lucrarea de sigur ăș ț ă ă ță ă
cea mai uoar a minii omeneti, în sud ș ă ț șuituri sau ridicarea în cer a guvernanilor si, ț ă
nu poate fi numit un popor inteligent".
Altdat el scrie aceste rânduri care-s ca un ă ă balsam rcoritor în mijlocul ă
impetuoaselor deslnăuiri de for pasional: "Suntem zpcii, nu mai ț ță ă ăățtim ce voim, ce s ș ă
facem, ce s primim, ce s ă ărespingem, în cine s ne în credem; nu ne mai ă înelegem i nu ț ș
ne mai auzim unii pe alii: ne țtrebue o idee care s limpezeasc toate capetele i s ne ă ă șă
împreune pe toi la lucru". ț
Sentina de condamnare a frmântrilor primejd ț ă ăioase pentru viaa naiunii e ț ț
pronunat astfel țăchiar de unul din vajnicii lupttori. Gândul ă nevoii unei conlucrri pentru ă
ajungerea elului comun țîncepe s se 'nfiripeze. Câteva mini se desme ă țticesc, nevoia unei
destinderi, a unei împcri se ăăsimte. Gândurile bune îns rsar rsle i se perd î ăă ă țșn haosul
vieii publice. Dup rzboiul Independ ț ăă enei patimile aveau s se deslnue cu mai mare ț ă ăț furie
înc, însui Eminescu va fi mai aprig ca ă ș 'nainte.
In numele dragostei de neam, asupra a tot i a ștoate, va continua s stpâneasc ăă ă
delirul invectivei i trivialitii. ș ăț

III. Eminescu ziarist.
Colaborator la Federaiunea. țPrimele articole ale lui Eminescu sunt cele aprute în ă
Federaiunea. țZiarul acesta cu pronunate senti țmente naionaliste, aprea la Pesta i ț ă șera
sub conducerea lui Alexandru Roman, profesor de limba român la Universitatea din ă
Buda-Pest și membru al Academiei Române. De sigur c le ș ăgturile cu studenii ă ț
transilvneni la ăRomânia Jun, ăîn special legturile cu Slavici, de la care va fi ă cptatăă
informaii asupra strii de lucruri din Trans ț ă ilvania, l-au fcut pe Eminescu s se ă ă
adreseze unei foi de sub direcia unui transilvnean. Poate ț ăc i articolele ăș
publicate de Hodo în acest ziar ș vor fi avut rolul lor în alturarea lui Eminescu ca ă
colaborator, la Federaiuneia, țcci ideile susinute ă țde el se aseamn mult cu acele ăă
ale lui Hodo șdin Românii i conslituiunile Transilvaniei. ș ț
In Federaiunea țdin 1870 public Eminescu cele ă trei articole ale sale în legtură ă
cu situaia politic ț ăa Românilor i a celorlalte naionaliti din Austro- ș ț ățUngaria: Să
facem im congres, Echilibrul i șIn unire e tria. ăEminescu cere autonomia Transilvaniei,
inerea unui congres al Românilor i solidarizarea ț ș cu celelalte naionaliti asuprite. El ț ăț
e contra supremaiei maghiare i arat c Ungurii nu sunt ț ș ăă prin nimic superiori
celorlalte neamuri din împăraie. El cere federalizarea Austro-Ungariei i egala ț ș
îndreptire a tuturor neamurilor. El îndeamn pe Români la solidaritatea între ei, la ăț ă
solidaritate cu celelalte naiuni i le amintete c 'n ei st puterea ț ș ș ă ăi mântuirea. ș
Cele trei articole de tineree ale lui Eminescu ț sunt însufleite nu numai de o ț
cald pasiune, ci ăi de o înalt gândire politic îmbritoare nu ș ă ă ățșănumai a cauzei
Românilor, ci i a aceleia a tuturor ș naionalitilor subjugate. ț ăț
Redactor la Curierul de Iai. ș In 1876 Eminescu îi reia activitatea ș de ziarist, după
o întrerupere de câiva ani, ca redactor-prim al ziar ț ului Curierul de Iai. șCine ar mai
ti de existena acestei foi dac Eminescu n'ar fi ș ț ă aruncat asupra ei câteva raze ale
sufletului su ?ă
Frumoase critici teatrale, interesante priviri generale asupra Românilor de
pretutindeni, într'o epoc de criz politic oriental din care aveau s ă ă ă ă ădecurgă
evenimente însemnate pentru noi, dar mai ales câteva frumoase articole, care vor
rmâne un ătitlu de glorie al foii, iat ce-a druit Eminescu ă ăCurerului de Iai. Rpirea ș ă
Bucovinei i cele dou articole care formeaz scrierea ș ă ăGrigore Ghica Voevod, sunt tot
ce-a scris mai frumos Eminescu la mica gazet provincial. ă ă
Eminescu a fost mare i 'n locul mrunt pe care-l ș ăocupa. Îi ddea el singur seama de șă
deosebirea dintre mreia geniului lui i mediocritatea postului ăț ș care-i aducea pâinea
zilnic. Vorbind într'o noti manuscris despre situaia lui, Eminescu scrie: "D. Michalis ă ță ă ț
Eminescu, vecinie doctorand în multe tiinș țe nefolositoare, criminalist în sensul prost al
cuvântului i în conflict cu judectorul de instruc ș ă ție, fost bibliotecar când a iș
prdat biblioteca, f ă ost revizor…, fost redactor en chef al foii vitelor de pripas i alș
altor jurnale necitite colaborator".
S strecurm un pic de amrciune din partea ă ă ăă lui Eminescu, în hazlia not,ă
cci de sigur nu cu ă haz curat a scris-o. Frumuseea i seriozitatea artic ț ș olelor
publicate într'un ziar mediocru i nebgat ș ăîn seam, arat îns cât de imperativ e ă ă ă ă
fatalitatea geniului, cum Eminescu a fost împins s fie mare ăi 'ntr'un post ș
mediocru, în mijlocul unei societi ățîn care la fiecare pas posturile înalte dau pe față
micimea celor ce le ocup.ă
Redactor la Timpul. La 1877, îl aflm pe Eminescu, ca ă redactor la ziarul
conservator Timpul. Era firesc lucru ca Eminescu s fie ăîntr'o zi atras spre acest ziar.
Dintre prietenii lui, Slavici e colaborator la ziar înc din 1876 ăi public aci ș ă
diferite scrieri la „Foia Timpului". țAci la 24 Aprilie 1877, public el frumoasa ă
bucat literar ă ăSf. Gheorghe – Icoane zugrvite cu degetul, ă sub transparentul pseudonim
„Tanda". Bucata trebue s-i fi plcut lui Eminescu mult, cci ă ă ăcâteva luni dup aceia o ă
reproduce, fr nume de ăăautor, în Curierul de Iai, șde unde au luat-o editorii care-au

atribuit-o lui Eminescu.
In Nr. de la 23 i 25 Sept. 1877, tot sub pseud ș onimul Tanda, Slavici ironizează
pe D-r Zotu, în articolul Bietul D-r Zotu, în care între altele, se spune c doctorul ă
îi da importan i prin, ș țășfaptul c Eminescu 1-a luat în serios în critica ce ă i-o
fcuse.ă
In afar de Slavici la ăTimpul, mai e Iacob Negruzzi, care public aci în 1877 ă
câteva din Scrisorile sale. Mai e aci i Gr. H. Grandea ca redactor. ș In August 1877, în
Timpul îi public Creang ș ă ă Povestea lui Harap Alb.
Venirea lui Eminescu la Timpul era deci pregătit de intrarea atâtor prieteni ă
de la Junimea. Se tia de altfel c la ș ăTintpul domnea sjpiritul junimist. Astfel Pressa,
organul dezidenei conserv țatoare îl acuz odat pe Lascr Catargiu, c 'n ă ă ă ăchestia
legilor militare s'a luat dup „noua dir ăecie" de la Iai. Un document mult mai ț ș
însemnat e scrisoarea lui Slavici ctre lacob Negruzzi, ă la 5 August 1877, în care se
spune: "Cât vreme ăMaiorescu, Rosetti, Carp, etc. sunt în comitet i eu șîn redacieț
Timpul e organul Junimei. Aceasta o tie toat lumea i ș ă șTimpul e combtut ca organ ă
al Junimei".
Tendinele manifestate de ț Timpul trebuiau s ăfie privite cu simpatie de
Eminescu. Ziarul e contra frazeologiei goale, susine necesitatea unei desvol ț triă
organice a societii noastre, crede c Constit ăț ăuia la noi e înc lipsit de via i c ț ă ă țășă
ideile aternșute pe hârtie formeaz, un ideal luat de aiureia, ă care cere timpi pân ceă
prin experiena vie s se contopeasc cu fiina sufleteasc a societii. ț ă ă ț ă ățTimpul nu e
reacionar, dar e împotriva demagogiei i ț șînscrie acest punct de program, cruia iă ș
Eminescu îi va rmâne credincios în toat activitatea ziar ă ă istic: "S nu se înele ă ă ș
nimeni; nu voim de loc a ne atinge de libertile câtigate odat; nu voim ăț ș ăa ne
întoarce îndrt ctre privilegiurile sfrâmate ăă ă ăde noi cu însui mâna noastr, nu cerem ș ă
o reaciune țspre trecut, cerem îns stabilirea echilibrului care ă nu mai exist pentru ă
susinerea intereselor vitale ț ale rei. Dac, nu voim atingerea libertilor noastre ță ă ăț
ceteneti prin reaciune, nu voim deopotriv paralizarea lor prin licena demagogiei. Noi care ățș ț ă ț
am contribuit mai mult poate de cât tribunii zilei, la sfrâmarea despotismului de sus, ă
declarm astzi ă ăfranc, leal i cu energie, c nu voim a consolida ș ă tirania de jos. Timpul
recunoate lipsa de rap șort mulumitor între instituiile împrumutate de ț ț de la strini iă ș
gradul de cultur al societii ă ățnoastre, îi d seama de degradarea vieii noastre șă țpublice,
de murdria în special a ceia ce la noi ă se chema alegere. Atitudinea Timpului e leal faăță
de Domnitor într'o vreme când ziarul liberal Românul scrie la adresa acestuia articole
necuviincioase.
Eminescu va fi primit cu bucurie s vin la ă ăredacia țTimpului, dar poate c a fostă
chemat aci de ctre efii conservatori numai din pricina împ ă ș rejurrilor politice. Poate nici ă
cultura, nici seriozitatea lui de gândire n'au avut nici un rol. Eminescu îi artase la ș ă
Curierul de Iai, ștalentul lui de ziarist, i șTimpul avea nevoie de un bun redactor. Epoca
era frmântat de lupte de partid. ă ă Conservatorii se deosebeau de liberali i 'n privina ș ț
politicei interne i a celei externe. Czui de la ș ățguvern la 31 Martie 1876, dup oă
guvernare de ase ani, conservatorii se gseau în faa unui advers ș ă țar care nu alegea
mijloacele spre a-i compromite i desfiina politicete. Liberalii ajungând la guv ș ț ș ern, cu
toat criza politic oriental, dau în judec ă ă ăat fostul guvern conservator. Aceasta a dus pân ă ă
la ultima culme ura între cele dou partide. ă
Timpul avea nevoie de un redactor de talent, capabil s susin atacurile ă ță
adversarilor, s-i aătace la rându-i i s desvolte doctrina conserv șă atoare. Palidele articole
din cursul anilor 1876 i 1877, șnu-1 destinau pe Gr. H. Grandea pentru acest rol.
Nemulumirea domnea împotriva lui Grandea i ț șdin pricin c nu fcea suficient ăă ă ă
reclam revistei ăjunimiste, Convorbiri Literare. Astfel la 17/29 Ianuar 1877, Maiorescu
scrie lui Iacob Negruzzi: "Timpul nu public nici o noti despre ă țăConvorbiri fiindc eă
redactat de fleacul cela de Grandea. Ins foaia noastr cea nou dac o fondm, sau ă ă ă ă ă

Timpul dac (precum se agit acum) intr sub mâna mea, ă ă ă se 'nelege c va da seama ț ă
de tot ce apare în revista ta". De altfel Grandea începuse s nu ămai dea pe la
redacie. La 5 August 1877, Slavici ț îi scrie lui Iacob Negruzzi c e singur la redacia ă ț
Timpului, cu Pompilian i c Grandea nu mai vine șă pe acolo fiindc nu i se pltete, iar ă ăș
la 31 August, Slavici scrie aceluiai: "Redacia ș țTimpului rmâne ădar aproape numai în
sarcina mea".
In astfel de împrejurri, Eminescu a venit ca ă redactor la Timpul. Se crede în
deobte c primele articole din ș ă Timpul ale lui Eminescu, sunt cele aprute cu ă
începere de la 11 Dec. 1877, sub titlul Icoane vechi i icoane nou. ș ăAdevrul e că ă
Eminescu e mai dinainte redactor al ziarului. Maiorescu într'o scrisoare de la 4
Noembrie 1877, îi cere lui Jacob Negruzzi s i se trimit bani la ă ăTimpul lui
Eminescu, prin Th. Rosetti, iar la 28 Noembrie într'o scrisoare ctre acela, Maiorescu ă ș
întreab dac s'au ă ătrimis banii necesari lui Slavici i Eminescu pe ș lunile Octombrie iș
Noembrie. Eminescu era deci la Timpul înc din Octombrie sau cel mai târziu ă din
Noembrie. Articolul Blcescu i urmaii lui, ă ș ș aprut la 24 Noembrie 1877, e eminescian i ă ș
prin idei i prin stil. Odat venit la Timpul, Eminescu ș ă îi începe activitatea cu râvn. ș ă
Slavici scrie asupra lui Eminescu la 14 Dec. 1877, ctre Iacob Negruzzi: " ă Pentru ca s văă
vorbesc de Eminescu, el lucreaz ăcu zel i mai mult bun credin decât mine". ș ă ă ță
Intr'un manuscris, Eminescu se isclete: „M. ășE. redactor ef al ziarului ș
conservator Timpul". Eminescu n'a avut de la 'nceput aceast situaie. ă țZiarul Timpul,
ca organ al gruprii conservatoare ă de sub preedinia lui Lascr Catargiu, apare la ș ț ă
15 Mart. 1876. Redacia ziarului a fost acordat ț ăîn adunarea general a membrilor ă
partidului, unei singure persoane cu depline drepturi de a-i alege singur ș ă
colaboratorii de care-ar avea trebuin.ță
Timpul de la 21 Noembrie 1876 mrturisete c ă ș ăredacia e încredinat numai lui ț ță
Gr. H. Grandea. Acesta nu rmâne îns mult timp singurul redactor, c ă ă ci ăTimpul din 27
Ianuarie 1877 anun c comit țăăetul de redacie i-a înmulit numrul membrilor; țș ț ă nu ni
se spune îns cine erau acetia. Din diferite ă ș procese de pres despre care se vorbete în ă ș
Timpul, aflm c la 30 August 1877 tot Grandea era re ă ă dactorul responsabil. Tot din
procese de pres aflm ă ăc la 28 Aprilie 1878 redactorul ef al ziarului ă șera I. A.
Cantacuzino. Eminescu nu are deci de la 'nceput deplin putere la ăTimpul, dar pe
'ncetul toat grija redaciei a trecut sub mâna lui. In 1878 ă ț chiar, munca lui Eminescu e
istovitoare i el se șplânge de aceasta în scrisoarea-i ctre Iacob Neg ăruzzi. La 20
Decembrie 1880, când Lascr Caătargiu ajunge preedinte al Clubului conservator, ș
redacia țTimpdlui se afla în seama lui Eminescu.
La 1 Ianuarie 1882, Gr. Peucescu ia redacia țTimpului. Aceasta nu înseamn însă ă
c Eminescu ăi-a încetat colaborarea. In 1882 se tia de ctre ș ș ătoi c Eminescu e ță
autorul articolelor din pag. I. Polemizând cu Eminescu, Nicu Xenopol scrie în ziarul de
nuan liberal ță ăTelegraful: "înelegem ca într'unul din acele articole care împodobesc ț
prima pagin a ăTimpului, d-1 Eminovici s scrie asemenea ă insaniti; lumea s'a deprins ăț
de mult cu ele i citșete bazaconiile d-sale cu aceiai seriozitate cu care ar ceti ș ș
bunoar ă ăPerdaful i șCucurigu-gagu de la Galai". Tot aci fcând portretul lui ț ă
Eminescu, Xenopol scrie: "faa i mâinile sale poart țș ănenumrate urme de cerneal ă ă
violet". Xenopol ăvrea s-1 prezinte pe Eminescu, ca persoan ciud ă ăat i ridicol; ăș ă
noi vom vedea în urmele de cerneal, doar munca istovitoare a lui Eminescu la ă
redacie.ț
Ajuns sub redacia lui Peucescu, se pare c ț ăTimpul caut s-i schimbe dac ăăș ă
nu principiile, atitudinea fa de oamenii politici. Articolul prim ță al lui Peucescu e
plin de reprouri vdite la ș ăadresa lui Eminescu. Gsim aci prerea c liber ă ă ăalii au
prezentat aciunea conservatoare sub dou ț ăaspecte: lupta împotriva poporului din
partea boe'rilor i legtura cu strinii pentru sugrumarea ș ă ă rii. Opoziia ță ț
conservatoare a rspuns la aceast ă ăpurtare i ea cu insinuri: "Iar ziarele opoziiunii ș ă ț
i mai ales cele conservatoare, exasperate de a ș ceast îndoit insinuare calomnioas, ă ă ă

exprimau în termeni prea colorai desgustul ce simeau cu drept ț țcuvânt în faaț
acestor manopere. i cutau din Șăparte-le idei tot aa de defimtoare, cu care s ș ăă ă
vestejeasc pe adversarii lor". E aci o vdit ă ă ăaluzie la teoria pturei superpuse i la ă ș
stilul virulent al articolelor lui Eminescu.
Poate c însui Eminescu i-a dat seama c ă ș ș ă vremea lui de glorie trecuse. Se
pregtea o pol ăitic de împciuire în care el nu mai putea avea ă ă nici un rol. Pe lângă
aceasta, Eminescu se simte obosit. Timpului i-a druit el ani de zile toat ă ăputerea
sa intelectual. ăTimpul îns nu i-a dat ăcele necesare pentru o via demn. ță ă
Documente precise ne dovedesc c Eminescu a dus aci via ă țăde mizerie. Astfel
Maiorescu îi scrie lui Iacob Negruzzi la 4 Noembrie 1877: "Cum st cu conătribuiileț
Timpului? F bine, spune s trimeat ă ă ăbanii adunai lui Teodor Rosetti. Cci Eminescu ț ă
continu a muri de foame – agonia poeilor rom ă țâni". Se vede ca banii nu se
grbeau s ă ăvin. Maiorescu întreab iari la 28 Noembrie: " ă ă ăș Trimite Pogor banii lui
Slavici i Eminescu pe șOctombrie i Noembrie la șTimpul?". La mizeria fizic se adogau ă ă
dezamgirile sufleteti, suferina moral. Din 1882 e scrisoarea sfâietoare pe care ă ș ț ă ș
Eminescu o trimite unui prieten: "Ei bine de ase șani aproape, o duc într'o muncă
zadarnic, de ăase ani m sbat ca într'un cerc vicios în cercul ș ă acesta, care cu toate
aceste e singurul adevrat, ăde ase ani n'am linite, n'am repausul senin, de ș ș care
ai avea atâta trebuin ca s mai pot lucra ș ță ă i altceva decât politic. Quelle vie, ș ă
mon Dieu, quelle vie!… Eu rmân cel amgit în afacere, ă ă cci am lucrat din ă
convingere i cu speran în ș țăconsolidarea ideilor mele i un mai bun viitor. ș Dar nu merge.
In opt ani de când m'am întors în România, decepiune a urmat la decepiune i m ț ț șăsimt atât
de btrân, atât de obosit, încât degeaba ă pun mâna pe condeiu s încerc a scrie ceva…". ă
Colaborarea lui Eminescu a continuat totui i șș'n 1882, ba unul din articolele sale
Materialuri etnologice are o deosebit importan prin ideile politice expuse i prin datele ă ță ș
biografice ce le cuprinde. i 'n 1883 apar înc articole de-ale lui Ș ă Eminescu, care-i mereu
credincios vechilor idei expuse, dar nu mai aduce nimic nou, nici ca expresie mcar.ă
Eminescu lucreaz cu aceeai râvna ă și dei nu mai era el acela ce decidea la redacia ș ș ț
Timpului, se supra când ziarul primea colaborar ă ea cuiva fr ca el s fie întrebat. Plin de ăă ă ă
mult ădemnitate, dar i o dovad a nervozitii e demisia de la ș ă ăț Timpul, pe care
Eminescu o 'nainteaz la 16 Februarie 1883. Un redactor dela ziarul ă Poporul, N. Bassarabescu,
colabora i el la șTimpul, iar Eminescu nu se simea de loc onorat de aceast vecintate. El scrie ț ă ă
în demisia sa ctre preedintele ă șpartidului: "Permitei-mi a V declara c mie u ț ă ănuia nu mi-e
îns cu totul indiferent cu cine împrt ă ăesc onoarea de-a colabora la una i aceeaji ăș ș ș
publicaiune. Am fost pururea – nenumrate coloane ț ădin apte ani ai șTimpului o dovedesc – în
contra acelor scriitori cari cred a se putea dispensa i de ștalent, i de cunotine, i de ș ș țș
idei, numai daca vor vorbi într'un mod incalificabil de persoana Regelui, pân înă
momentul când mâna monarchului semneaz – cu dispre – vreun decret de dec ă ț orare sau de
numire în funcie.ț
E lesne de îneles c nu pot primi solidaritatea ț ă cu asemenea pene, oricât de mare ar
fi îndealtmintrelea credina mea în principiile conservat ț oare..".
Demisia n'a fost primita, cci apar i dup ă ș ă16 Februarie, articole care pot
fi atribuite lui Eminescu, astfel articolul de la 15 Iunie în chestia preteniilor maghiare ț
de-a civiliza Orientul i cel șdin 18 Iunie, în legtur cu ridicarea statuei lui ă ă tefanȘ
cel Mare la Iai.ș
La 28 Iunie 1883, ora 5 dimineaa, Maiorescu țe întiinat de D-na Catinca ș ț
Slavici c Eminescu ăa 'nebunit. La 1 Iulie Convorbirile literare publicau Doina, la 2
Iulie Timpul anuna c direcia ț ă ți redacia ziarului erau încredinate lui Mihail ș ț ț
Paleologu, la 3 Iulie ziarul vestea îmbolnvirea ălui Eminescu în urmtoarea not: ă ă
"Unul dintre colaboratorii acestei foi, d-1 Mihail Eminescu, a încetat de a mai lua
parte în redciune, atins fiind ăț în mod subit de o grav boal. Ne place îns a ă ă ăspera
c lipsa dintre noi a acestui stimat confrate, ă nu va fi de cât de scurt durat i c ă ășă
ne va fi dat, fericirea de a anuna revenirea sa sntos la ă ț ăăfunciunile de pân acum". ț ă

Astfel se încheia o prodigioas activitate de ziarist politic. ă
Exist i astzi oameni care cred c Eminescu ăș ă ăa fost la Timplul un simplu
scrib care pentru plat a expus idei i preri ale partidului, nu ă ș ă ale sale proprii.
Se aduce astfel o jignire nemeritat unuia din cele mai alese spirite ale neam ă ului. E
vremea s fie revizuite asemenea cred ă ine crora numai ignorana ori patima ț ă ț
politic ăle mai d expresie. Slavici ne mrturisete c ă ă ș ăEminescu a intrat la Timpul,
fiindc era ptruns ă ăde convingerea conservatoare. Grigore Peucescu, redactor al
Timpului cu 'ncepere de la 1 Ianuarie 1882, scrie precis: "Nimeni n'ar fi fcut peă
Eminescu s susie o ideie care nu era a lui". ă ț Eminescu îi desvolta prerile lui ș ă
potrivit cu interesele neamului, aa cum le 'nelegea el. ș țTot Peucescu ne spune
c atunci când cineva îi ă fcea vre-o observaie lui Eminescu în legtur cu ă ț ă ăideile
susinute, acesta rspundea cu semeie: "Alt ț ă țul o s m învee pe mine cum s susin ăă ț ă ț
interesele neamului meu?". Ideile susinute de Eminescu au fost uneori în concordan ț ță
cu vederile conservatoare, alteori nu. In chestia formelor fr ăăfond, a ficiuneiț
parlamentare, a lipsei de civilizaie real la noi, a progresului pe cale evolutiv, ț ă ă
Eminescu a avut aceleai preri ca i fruntaii șă ș șconservatori, dar acetia nu 'mprteau ș ăăș
vederile lui Eminescu în chestia pturii superpuse, n'au p ă us sufletul cald iș
entusiast pe care 1-a pus Eminescu în aprarea intereselor rnimei. P. Carp ă țăă trece
drept formulatorul doctrinei conservatoare, dar cine va cerceta odat aceasta, va ă
trebui s ăvad dac nu cumva Eminescu a devansat pe efi în ă ă șmulte chestiuni i dac nu ș ă
cumva însi doctrina ășconservatoare se formeaz odat cu activitatea ziar ă ă istic a luiă
Eminescu. In edina de la 3 Dec. ș ț 1881 în Contraproectul de adres, Carp enun i ă țăș
programul junimitilor. El cere ca opera de ș organizare a statului i societii s aib ș ăț ă ă
ca punct de plecare Constituia, ca proprietatea s fie asigurat, munca onest ț ă ă ă
încurajat, proprietatea r ă țăanului s fie garantat contra parcelrii excesive, ă ă ămeseriaiiș
români s fie încurajai, s se introduc ă ț ă ăstabilitatea în funciile administrative, s se ț ă
lupte contra funcionarismului, s se încurajeze înv ț ă ățământul real i technic. Dar ș
acestea erau idei aprăate de multe ori de Eminescu în Timpul.
Colaborator la "România Liber" i "Fântâna Blanduziei". ăș Dup câiva ani de ă ț
existen trațăgic, Eminescu recptându-i sn ă ăă șăătatea, se reîntoarce la ziarism. In 1888, spre
sfâritul anului i 'n Ianuarie 1889, îl aflm colaborator la ș ș ă România liber, ădevenit ziară
conservator înc din 1885 i la revista ă șliterar ăFântâna Blanduziei. De Eminescu e cu
siguran articolul țăIconarii d-lui Beldiman, semnat "M. E." i aprut în ș ăRomânia liber ăla 13
Noembrie. Tot de el trebue s fie i articolul ă șIar Iconarii, de la 20 Noembrie. Un articol plin
de multa cumptare i bun sim e cel din 5 Ianuarie 1889 ă ș ț i unele forme ortografice i ș ș
particulariti de limb ăț ăne fac s credem c e scris de Eminescu. ă ă
In Fântâna Blanduziei, Eminescu scrie dou artăicole la 4 i 11 Decembrie 1888, care ș
aduc ceva nou ca atitudine sufleteasc – Eminescu e acum ă un duman al pesimismului i ș ș
scepticismului – dar nu mai aduc nimic deosebit ca gândire. Cu nr. 6 (8 Ianuarie 1889),
înceteaz colaborarea lui ă Eminescu la Fântâna Blanduziei. Radu Popea ne spune c de laă
aceast dat nu s'a mai struit ă ă ăpe lâng Eminescu s scrie, deoarece era foarte ă ă nervos. Nu
mult dup aceia Eminescu s'a îmboln ă vit i i-a sfârit viaa în tragicele împrejurri ă șș ș ț ă
cunoscute. Ultimele articole ale lui Eminescu ne arat consecvena în unele principii ă ț
politice, dar nu ne folosesc la fixarea gândirii lui Eminescu. Pentru a expune gândirea sa
politic, trebue s ă ăne întoarcem la articolele lui din tineree, în special țla acele risipite cu
drnicie în coloanele ă Timpului.
IV. Gândirea politic a lui Eminescu. ă
Primatul naiunii. ț Dup Eminescu omul nu aparine în ă țtregii omeniri, ci numai
unei pri. Aățceasta parte care-i naiunea are de în țdeplinit o menire pe lume. Singurul
lucru pe care-1poate face individul e de-a se pune în serviciul naițunii sale, pentru a o

ajuta s-i îndeplineasc ăș ămisiunea ce-i este hrzit.ăăă
Pentru umanitate ca fiin colectiv, nu se poate ță ălucra decât punându-te în
serviciul celor ce-s altăuri de tine, celor împreuna cu care eti destinat șs treti. ăăș
Cine vrea s lucreze cu folos pentru ă umanitate, trebue sa lucreze pentru naiunea în ț
sânul creia s'a nscut. Cosmopolitismul e o imp ă ă osibilitate, realitatea de care suntem
legai prin țlanuri ce nu se pot desface e naiunea: "E o chest ț ț iune ce nu exist, aceasta ă
a cosmopolitismului. S nu fim inventivi în chestiuni al cror îneles ă ă țar fi greu de
definit pentru fiecare din noi. Poate c ar exista cosmopolitism – dac el ar fi ă ăposibil.
Dar el e imposibil. Individul care are într'adevr ădorina de-a lucra pentru societate, nu ț
poate lucra pentru o omenire care nu exista decât în prile ăței concrete – în
naionaliti. Individul e osândit ț ăț prin timpi i spaiu, de a lucra pentru acea singur ș ț ă
parte, creia el îi aparine. In zadar ar încerca chiar de a lucra deodat pentru ă ț ă
toat omenirea, ăel e legat prin lanuri nedesfcute de grupa ț ă de oameni în care
s'a nscut".ă
Cosmopolitismul e o simulaiune. țEl n'a fost niciodat un adevr, la temelia ă ă
lui a fost totdeauna un interes. Strinii simuleaz cosmopol ă ăitismul pentru a nu-iș
primejdui interesele ce le au în ara noastr, statele slabe simuleaz i ț ă ășele
cosmopolitismul pentru a ponegri i da pe șfa tendinele statelor inamice mai tari. ță ț
Cosmopolitismul e simulaie, frnicie, pretext al lenei i ț ăță șindiferentismului.
Gândurile acestea exprimate în epoca studiilor la Viena, vor rmâne aceleai ă ș
i mai târziu. In ș 1876, pentru Eminescu, cosmopolitism i egoism e șacelai lucru. ș
Cosmopolitismul e numai pretextul de-a nu face nimic pentru o parte din omenire, din
partea unui individ care nu lucreaz nimic pentru ăuniversul întreg.
Eminescu are deplin încredere în vitalitatea na ă țiunii. In sufletul lui e
înrdcinat convingerea ăă ăc oricâte piedici i s'ar pune în cale, o naiune' ă țsfâreteșș
prin a învinge. In ce privete naiunea ș țnoastr, el are deplin încredere în puterea-i de ă ă
rezisten i 'n vitalitatea-i biruitoare asupra tut țăș uror asupritorilor i restritilor: ș ș
"limba i naion ș țalitatea româneasca vor pieri deodat cu Românul material, cu ă
stingerea prin moarte i fr urmai a șăă șnoastr, nu prin desnaionalizare i renegaiune". ă ț ș ț
Alt convingere a lui Eminescu e c naiunile ă ă țau dreptul de-a se ridica i de-ș
a-i determina șsingure soarta: "Toate naiunile trebue aduse la ț valoarea lor proprie",
scrie el odat. Nu trebue ăs ne mai mirm de vehemena ce-a pus-o Emi ă ă ț nescu în
articolele de aprare a naiunii noastre subjugate în Austro-Ungaria. ă ț
Triumful naiunii e pentru Eminescu triumful ț dreptii; acest triumf trebue s ăț ă
vin odat: "E pietroas i 'ncovoiat calea Dreptii, dar e sig ă ă ăș ă ățur". Sprijinit pe ă
credina în triumful drep ț taii, Eminescu susine nu numai c naiunea noast ț ț ă țr se vaă
elibera de vrjmai, dar c i celel ă ș ășalte naiuni vor sfâri prin a ei de sub ț ș ș
jugul ce li s'a impus de naiuni mai puternice. ț
Eminescu nu exprim numai o credin mistic ă ță ăîn triumful dreptii. El se ăț
bazeaz pe faptele ăistorice, pe dreptul natural al fiecrei naiuni, ă țatunci când
exprim cu hotarîre prerea c o ă ă ănaiune nu are dreptul s domneasc asupra ț ă ă
alteia, c singure naiunile au dreptul de-a fi stpâ ă ț ăne asupra lor înile, de-a avea ș
suveranitatea i șlegislaia proprie i c a trece suveranitatea unei ț șă naiuni în braele ț ț
alteia e o crim împotriva celei ă dintâi. Pe baza acestor convingeri, Eminescu cere
drepturi nu numai pentru Românii din Austro-Ungaria, ci pentru toate naiunileț
oprimate.
Stat i naiune. ș țParerile lui Eminescu asupra staului au la baz tot concepia ă ț
sa asupra naiunii. Pentru Eminescu, naiunea reprezint o sum de puteri vii care ț ț ă ă
merg în direcia hotrât de propria lor natur. Desfurarea puterilor naturii nu ț ă ă ă ăș
poate fi de nimic oprit ăîn cale. Politica de stat maghiar e zadarnic, ă ăde oarece
forele naiunii noastre se vor desvlui ț ț ăîn direcia impus de natura lor i vor ț ă ș
înfrânge ideia de stat austro-ungar. E în vorbele lui Eminescu nu numai încrederea

în triumful națiunii, dar i convingerea c 'n lupta dintre stat ș ă i naiune, aceasta ș ț
din urm sfârete prin a birui. ă șș
Pentru Eminescu, adevrata unitate social cap ă ăabil de-a înfrânge piedicile i de-a se ă ș
desvolta de-alungul veacurilor nu-i statul ci naiunea. Ist țoria contimporan a confirmat ă
prerea lui Emin ăescu.
Nu-i de mirare deci c Eminescu se gândete ă șmai mult la naiune decât la ț
stat. Statul e dependent de naiune, existena lui e inferioar existen ț ț ăei naiunii, deci ț ț
pe aceasta din urm trebue s-o ă ăasigurm. In împrejurrile nesigure din vremea ă ă
rzboiului oriental, Eminescu exprim clar ideia ă ăc inta noastr trebue s fie ăț ă ă
asigurarea naionalitții, nu formarea unei Dacii politice. ăț
Statul Monarhic. În Influena austriac, ț ăEminescu arat larg ideile sale asupra ă
statului. Adâncind problemele istoriei neamurilor moderne, el ajunge la convingerea
c statele ăîn care principiul monarhic a fost în floare, au
progresat i au ajuns cele mai puternice în Eur ș opa. Popoarele, scrie Eminescu,
sunt producte ale naturii, nu ale inteligenei. La începutul des- ț
voltrii, ele au nevoie de un centru spre care s ă ăgraviteze i se grupeaz în jurul ș ă
dinastiei ca albinele în jurul mtcii lor. In ce privete viaa ă ș țintern a popoarelor, ă
aceasta-i numai o lupt între ăideia statului i individualism. Individualismul exag ș erat
distruge, cel inteligent e creator de armonie. Când individualismul se gândete i lașș
interesele colective, se ajunge la armonizarea intereselor individuale. Ideia statului e
ideia armonizrii interes ăelor.
Interesele comune creaz ăclase, prerile comune ădau natere la șprincipii, pentru
realizarea principiilor se formeaz ăpartide. Statul nu trebue s ăvad în clase indivizi ă
deosebii, ci un singur ind ț ivid: naiunea. țClasele ca pri ale naiunii trebue ăț țs rmân egal ăă ă
de importante în faa statului a țcrui menire statornic e de-a le aduce în armonie. ă ă
Societatea exist prin exploatarea unei clase prin ă alta, dar la baz e o clas care singur ă ă ă
produce, cci e singura care lucreaz de-adreptul materiile ă ă prime. Statul trebue s aibă ă
grij de aceast clas ă ă ăde productori, s o fereasc de spoliatori, s o ă ă ă ăcultive, s vegheze ă
la prosperitatea ei material i s-i îndeplineasc astfel scopul lui moral. ășăș ă
Având în vedere caracterul firesc al claselor sociale, viaa social e un câmp de ț ă
schimbri, ăvenice, e șmicare, șiar statul care-i regulatorul acestei viei e țstabilitate. Pentru
ca armonizarea claselor s fie cu putin e nevoie de-o dinastie. ă ță
Eminescu e pentru o dinastie în jurul creia ăs se cristalizeze viaa statului i ă ț ș
care s asigăure armonizarea intereselor de clas. Istoria noast ăr ia artat c atât ă ă ă
timp cât în statul nostru a fost stabilitate a domnilor, noi am progresat; exemplu
este epoca lui Alexandru cel Bun i tefșȘan cel Mare în Moldova, a lui Mircea cel Mare în
Muntenia. Când îns sub influena dreptului public ă ț polon ne-am rsturnat mereu domnii, ă
am deczut, ătrezindu-ne în pragul epocei contimporane desbinai ți cu trupul rii ș ță
sfâiat, în timp ce 'n jurul nostru ș state uriae au luat fiin numai fiindc aveau o ș ță ămonarhie
stabil.ă
Urmrind istoria rilor noastre minate de ind ă ță ividualism destructiv, de nestabilitate în
domnie, de asuprire a claselor productive, Eminescu ajunge la concluzia c pentru pstrarea ă ă
naionalitii, a- ț ățvem nevoie de-o organizare de stat care s permăit urmtoarele ă ă
condiiuni: a) țstabilitate prin monarhia ereditar, mai mult ori mai puin abs ă țolut, b)ă
munc, ăadic excluderea paraziilor cond ă țeiului i silirea lor la munc productiv, c) ș ă ăeconomie,
adic cumpnire între foloasele aduse de cutare ă ă cheltuial i sacrificiile fcute pentru ea. ăș ă
Avem nevoie de aceast organizaie, fiindc num ă ț ăai ea salveaz naionalitatea, adic ă ț ă
principalul scop pe care trebue s-1 urmrim: "Nu dreptul public, ci pstrarea ă ă ă
naionalitii noastre e lucrul ț ăț de cpetenie pentru noi i ar fi mai bine s nu ă ș ăalegem
deputai decât s se peard naia român ț ă ă țeasc".ă
In concepia lui Eminescu asupra statului, ideia ț monarhic e punctul central. De ă
ea Eminescu leag ăi posibilitatea stabilitii i asigurarea triumful ș ățș ui meritului. Eminescu
socoate c 'n ara noastr ă ț ăe absolut necesar o dinastie cu autoritate moral. ă ăConferinaț

Influena austriac ț ăe pentru Emineseu un prilej de-a face profesia sa de credin într'oță
chestiune vital pentru naiunea i statul nostru. ă ț ș
Statul, reazim al naiunii. ț Statul trebue s fie reazimul sigur ă al naiuinii i s-i ț șăș
îndeplineasc un ărol moral prin ocrotirea meritului i șmuncii. Astfel Eminescu scrie: "noi
primim ideia statului ca aprtor al mer ăăitului legitim, al averii legitime, al muncii legitime,
ca ceva superior dispoziiilor generale ale ț unei generaii, ca un element moral, alturi de ț ă
imoralitatea eventual a tendenelor existente în ă ț societate".
In concepia sa asupra statului, Eminescu pleac ț de la realitatea vie: naiunea. Pentru ă ț
Eminescu "Salus reipublicae summa lex esto", nu-i o simpl ăfraz. Scopul prim nu-i forma ă
de guvernmânt, ăci bun starea naiunii. Pentru Eminescu un stat ă ț absolutist în care oamenii
tresc bine e preferabil unui stat liberal în care pretutindeni e numai boal ă ăi mizerie. ș
Când e vorba de conducere într'un stat, toate gândurile i sentimentele lui Eminescu ș
se ordoneaz în jurul unei singure axe: naiunea. Sistemul ă ț de guvernmânt care nu-i ă ș
îndeplinete rolul de-a șduce spre progres naiunea e un sistem ru i cond ț ășamnabil: "Noi
credem îns, c un sistem, care, ăă oricât s'ar îmbogi patrioii, are de rezultat moart ăț ț ea reală
a unei naii, e tot ce se poate mai ru i ț ășmai uciga ca sistem" ș.
In lumina realizrii interesului naional judec ă ț ăEminescu formele de stat i deș
guvernmânt. Dup ă ăacest criteriu laud el forma oligarhic i cond ă ășamn liberalismul. ă
Eminescu scrie c forma oligarhic a asigurat desvoltarea normal a societii ă ă ă ățomeneti.ș
Criticând pe liberali, Eminescu scrie c ăstatul e un product al naturii, c asemenea unui ă
copac urmeaz anumite faze de desvoltare, c, ă ăasemenea unui organism îi are evoluia sa. ș ț
Numai acele societi s'au desvoltat în mod firesc, ăț care s'au ferit de demagogie i deș
despotism, primind o form de guvernmânt oligarhic. ă ă ă
Statul demagogic îns, nu-i poate îndeplini men ă ș irea, e dominat de interese personale, e
condamnat s fie slab i 'nuntru i 'n afar: e un stat care ă ș ă ș ă nu rezist descompunerii. ă
Statul demagogic devine o unealt în mâna politicienilor. Departe de-a ă asigura desvoltarea
armonic a claselor sociale, ă departe de-a încuraja meritul i munca, statul ș acesta e o
organizaie de parazii i salariai, nu ț țș țîn slujba naiunii, ci a partidului. Statul acesta e ț
un mecanism fr moralitate, fr suflet, fr ideal. ăă ăă ăăAsupra lui, Eminescu d aceast definiie ă ă ț
tioas: "ă ăStatul e azi maina prin mijlocul creia cei lai ș ă șse rzbun asupra protivnicilor ă ă
lor politici".
Statul lsat pe mâna politicianismului, asigur ă ărealizarea intereselor personale, a
parvenirii, ai scprii de rspundere prin paravanul parlament ăă ă arismului.
Statul demagogic nu are respect pentru popor, pentru sntatea lui, pentru tradiiile ăă ț
lui, e statul egoismului.
Statul demagogic nu realizeaz armonia inter ăeselor clasei dominante cu acele ale
clasei muncitorilor: "Acest simimânt al statului, al armoniei ț intereselor, s'a pierdut cu
desvârire astzi, când ă ș ăstatul e astfel constituit, încât poate fi condus în mod
unilateral cu reprezentanii unei singure clase sociale, exclusive prin natura ei". Asupra ț
aceleiai chestiuni Emineseu scrie altdat: "Ideia ș ă ăabstract a statului ca aprtor al ă ăă
intereselor claselor societii, ca scut al individualitii contra ăț ățtiraniei personale i aș
tiraniei ulielor, se sbate țpe moarte, neavând nici un sprijin…".
Statul naional. ț Condiia principial pe care trebue s-o ț ă ăndeplineasc statul nostru, ă
e aceia de-a fi un stat naional: "Statul țnostru nu are alt raiune de a fi decât aceia c ă ț ă
e stat românesc, deci desvoltarea elementului românesc este i cat s fie inta noastr de ș ăă ț ă
cpăetenie".
Dac viaa noastr de stat nu ne asigur ac ă ț ă ăeast condiie, nici nu meritm s mai ă ț ă ă
existm: "ăsau ara aceasta s fie în adevr româneasc ț ă ă ăsau nici nu merit s fie". ăă
Numai statul naional poate realiza condiia ca ț țelementul românesc s-i impun ăș ă
geniul lui specific i s fie determinant în viaa societii. Real șă ț ățizând un asemenea stat
naional, nu mai avem ț a ne îngriji de elementele strine care-i supun ă șinteresele lor
desvoltrii noastre naionale: "Chest ă țiunea de cpetenie pentru istoria i continuitatea ă șde
desvoltare a acestei ri, este ca elementul rom ță ânesc s rmâie cel determinant, ca el s ăă ă

dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinrăile lui oneste i generoase, bunul lui ș
sim, c'un țcuvânt geniul lui s rmâe i pentru viitor norma ăă ș de desvoltare a rii i sțășă
ptrund pururea a ă ăceasta desvoltare. Voim statul naional, nu statul ț cosmopolit, nu
America dunrean… Noi credem c, meninându-ne cu statornicie punctul de ă ă ă ț
plecare al statului naional, e mai mult ori mai puin ț țindiferent dac oamenii care ă
supun desvoltarea lor proprie desvoltrii naionale a României, sunt ă ț în orice caz de
origin pur traco-roman, sau ă ă ădac într'un numr de cazuri, aceast origine nu ă ă ă
este atât de proprie".
Soarta i caracterul neamului trebue s fie det ș ăerminate de elementul naional:ț
"De aceea credem, întemeiai pe vorbele btrânului Matei Ba ț ă sarab, c ara este, în ăț
linia întâia, elementul naional i c e scris în cartea veacurilor ca acest ț șă element să
determineze soarta i caracterul acest ș ui stat". Altdat Eminescu scrie: "Natura ă ă
poporului, instinctele i înclinrile lui motenite, gen ș ă șiul lui, care adesea necontiutș
urmrete o ideie ășpe când ese la rzboiul vremii, acestea s fie ț ă ădeterminante în viaaț
unui stat"
Aceste condiii nu erau realizate în statul nost ț ru demagogic, dup prerea lui ăă
Eminescu, i de șaci violena împotriva pturii conductoare i sup ț ă ă șerpuse, de aci atacul
împotriva liberalismului. In loc de stat naional, iat ce vede Eminescu: ț ă „Patria un
otel, poporul o amestectur, biserica ă ăun teatru pentru politiciani, ara teren de ț
exploatare pentru strini, viaa noastr public o ocazie ă ț ă ăpentru ilustrarea i ridicarea ș
în sus a imigraiunii țdin câtei patru unghiurile lumii". Condamnând ș liberalismul,
Eminescu, condamn un întreg sistem ă de conducere i o întreag organizaie de stat. ș ă ț
Statul e un organism, instituiile organele lui fireti. ț ș Pentru Eminescu statul e
un organism, un foarte ginga organism. Întocmai dupacum un organism îi caut formele-i ș ș ă
fireti de via, i statul are nevoie de instituii reieite în mod firesc din natura lui, spre a-i ș țăș ț ș ș
exprima viaa. țAsupra statului ca organism gsim multe pagini în articolele lui ă
Eminescu. Odat el scrie: " ăUn stat e un întreg organic, i întocmai precum ș eu
am totdeauna cunotin prealabil despre act ș ță ăele de voin ce se petrec în ță
trupul meu, aa i șșara trebue s tie tot ceia ce urmeaz a se face ț ăș ăîn numele
i 'n interesul ei". Aceiai identif ș șicare a statului cu un organism o gsim iă ș
aiurea: "In zadar ar încerca cineva s dovedeasc, c stat ă ă ăul e un rezultat al
conveniunii i al punerii la ț ș cale prin teorii;—el este i rmâne un product șă
al naturii, un organ al societii i precum omul ățș nu-i liber de a-i schimba ș
inima sau creerul sau plmânii dup plac, asemenea nici societatea într'o ă ă stare
anumit de lucruri economic i de cultur, ă ăș ănu poate s schimbe dup plac ă ă
forma i funciun ș țile statului, nu poate s se joace nepedepsit de-a ă ăparlamentul
i de-a guvernul". ș
Concepând statul ca un organism, Eminescu arat i 'n ce const arta ăș ă
politic: "arta politic ă ăe ca arta medicului: are s subvin aciunii i reac ă ă ț șiuniiț
binefctoare a naturii". Menirea artei politice e "s subvin aciunii i reaciunii ăă ă ă ț ș ț
binefctoare a ăănaturii, nu s impun legi ă ăa priori unui organism, care nu poate
tri decât în conformitate cu leg ă ile lui înscute".ă
Expunând idieile sale asupra statului i societ șii ca fapte ale naturii. ăț
Eminescu scrie c statele ăau tendina natural de-a se osifica în forme, de-a ț ă
avea Jorme stabilite prin care generaiile trec de-a țrândul asemenea materiei
fr voin care trece ăă țăprin formele existenei. In societatea privit din ț ăorice
punct al desvoltrii, sunt coninute fazele ei ă ț viitoare, legile, dreptul, religia:
acestea nu sunt de cât organele de via ale societii. Instituiile ță ăț țîi apar
deci lui Eminescu ca simple organe ale corpului social ce se desvolt după ă
legile naturii Privind felul cum se 'ntroduceau la noi instituii neisvorîte din ț
propria noastr via, era firesc ca ă țăEminescu s, ajung la convingerea c ă ă ă
acestea constituiau un atentat la legile de desvoltare fireasc a unui stat. ă

Legile progresului i civilizatiei. ș Convingerea lui Eminescu e că
societatea nu progreseaz prin salturi. Insuind ă șu-i principiul leibnitzian, ș
Eminescu scrie: „Cine-i închipuiete a pu ș ștea progresa prin salturi, nu face
decât a da înapoi". Altdat ludându-1 pe omul de ăă stat Epureanu, Eminescu
spune c acesta înelesese ă țc garania duratei i trainicei desvoltri a unui ă ț ș ă
stat cu instituiile lui e "împcarea formelor tradiionale de existen, cu ț ă ț ță
cuprinsul lor nou, cu desvoltarea nou".ă
Eminescu atac formele nou introduse la noi ă ă i fiindc nu s'a inut seama ș ă ț
de fondul românesc tradiional. Trebuia s 'naintm încet pstrându-ne ț ă ă ă
caracterul românesc: "Noi susinem c poporul românesc nu se va putea ț ă
desvolta ca popor românesc, decât pstrând drept baze pentru ă
desvoltarea sa tradiiile sale istorice, astfel cum ele s'au stabilit în ț
curgerea vremilor". Iar mai departe: „Noi susinem țc, e mai bine s ă ă
înaintm încet, dar pstrând firea ă ănoastr româneasc, decât s mergem ă ă ă
repede înainte, desbrcându-ne de dânsa prin strine legi i ă ă șstrineă
obiceiuri". Noi am introdus forme noi fr controlul, fr elementul ăă ăă
tradiiilor naionale i am mers împotriva legilor naturii: "Oricine va ț ț ș voi
s defineasc marele mister al existenei, va ă ă țvedea c, el consist în ă ă
împrosptarea continu a ă ăfondului i pstrarea formelor. Forme vechi ș ă
dar spirit pururea nou".
Progresul se face încet i gradat. Prin eredit ș ate ne simim legai de trecut, ț ț
suntem tradiionțaliti, prin adaptabilitate cptm aptitudini nou ș ăăă ăpotrivite cu mediul;
ereditatea încetineaz mersul ăînainte, adaptabilitatea cauzeaz progresul; în mers ă ul
înainte nici o schimbare nu se face spontan, cci ăatunci puini progreseaz, iar ț ă
majoritatea rmâne ăîn urm.ă
Iat de ce Eminescu se ridic împotriva inovat ă ă orilor care
introduceau legi i instituii fr s ș ț ăăăin seama de legile naturale ale ță
progresului i șfr s respecte ceia ce era tradiie i fond naional. De aci ăăă țș ț
rolul pe care i-l asum Eminescu la redacia ș ă țTimpului, de-a arta cumă
spoiala i fraza mascau ș numai o lips de fond adevrat, de aci rolul "de-a ă ă
biciui frazeologia neadevrat i a formula sinteza ă ăș unei direcii istorice ț
naionale. De aci cugetarea ț aceasta care arat c Eminescu era deplin ăă
convins de adevrul susinut de el i de uurina inovatoril ă ț ș ș țor: "veacurile
viitoare nu vor putea s treac ă ăfr un zâmbet de dispre, peste ăă ț
uurina cu care ș țaruncm la noi bunuri morale, pentru care un alt ă popor,
mai aspru, mai primitiv i mai tânr, ar ș ărisca linitea public chiar". ș ă
i 'n numele a ceia ce-i adevrat civilizaie, Ș ă ă țEminescu atac formele introduse. ă
Civilizaia adevțrat nu înseamn introducerea formelor de via ăă ă țăpotrivite cu alte
naiuni care-i urmeaz evoluia ț ș ă țlor fireasc. Statul fiind un organism viu, cu ele se ă
potrivesc anumite forme de via i nu altele. Leg țăș ile cele mai perfecte i mai bune ș
aiurea pot s ăaduc spre prpastie un alt stat, dup cum o ă ă ădoctorie bun pentru ă
un organism poate fi duntăăoare pentru un altul.
Civilizaia adevrat rsare din adâncimi prop ț ă ăă rii, din rdcini proprii, nu din ăă
maimurea obî țăceielor strine, limbilor strine, instituiilor strine. ă ă ț ăPentru a ajunge la
civilizaie nu trebue s adopt ț ăm "cu deridicata" legi, forme, instituii. S ne ă ț ă
desvoltm în mod firesc i organic propriile noast ă ș re puteri i faculti. Nu exist o ș ăț ă
civilizaie uman ț ăgeneral, accesibil tuturor în acela grad i 'n ă ă ș șacela chip. Fiecare ș
naiune trebue s-i aib civ ț ăș ăilizaia ei proprie. Unele naiuni o au, altele nu; ț ț nu
avem o civilizaie româneasc. ț ă
Pentru a ajunge la o civilizaie adevrat, treb ț ă ăue s inem seam ăț ă
de ceea ce trecutul nostru a creat i pe baza lui s mergem înainte: ș ă
"Deci, orice civilizaie adevrat nu poate consista dec ț ă ă ât într'o parialță
întoarcere la trecut, la elementele bune, sntoase, proprii de desvoltare". ăă

Faptul c la noi s'au introdus inistituii i forme, ă țșnu-1 îneal pe ș ă
Eminescu; el crede c avem numai ăo fals civilizaie. Instituiile convenionale ă ț ț ț
i legșile scrise nu arat nici mcar c statul nostru ă ă ă e sntos. Eminescu ăă
prefer s fim un stat sntos cu instituii barbare, decât un stat putred ăă ăă ț cu
instituii frumoase. ț
In numele civilizaiei adevrate i progresului ț ă șfiresc, Eminescu a atacat
formele introduse la noi. El le-a atacat fiindc pricinuiau istovirea i ă șsrciaăă
naiunii pe de o parte, i nu ineau seama ț ș țde tradiiile i fondul naional de ț ș ț
alt parte. i 'n ă Ș aceast atitudine se vede gândul statornic la ă naiuneaț
noastr pe care-ar vrea Eminescu s o ă ăvad progresând în mod firesc spre o ă
civilizaie țproprie.
Legea muncii. Eminescu ne arat i unicul mijloc de-a ajunge la ăș
realizarea unui cuprins corespunztor formelor introduse: munca. In- ă
tr'un articol el spune: "Munca este legea lumii moderne, care nu are loc pentru
lenei". Altd ș ăat, Eminescu scrie precis c numai munca ser ă ă ioas ne poate ă
duce la un progres real: "Nici ziare, nici legi, nici academii, nici o organizaieț
asemntoare cu cele mai înaintate, nu sunt în ăă stare de-a înlocui munca, iș
o stare de lucruri ce nu se întemeiaz pe ea, e o fantasmagorie, care va ă dura
mai mult sau mai puin, dar se va preface ț în fum la suflarea recei
realiti". O cugetare ăț ne arat convingerea intim a lui Eminescu: "na ă ă tura
comun nu muncete de cât de sil". ă ș ă
La noi s'a venit cu legi i lumea s'a lsat înel ș ă șat. Temeiul unui stat e munca, ă
bogia unui ățpopor st în munc, nu în bani. ă ă
Intr'o not manuscris gsim urmtoarea gând ă ăă ăire: "Fiecine i mare i mic ș ș
datorete un echivalent de munc societii în care trete". ș ă ăț ăș
Progresul regulat i sigur nu se face prin dem ș onstraii i micri de uli, ci țș șă ță
"numai i numșai prin munc".ă
Nici progres intelectual nu se poate fr munc individual, fr studiu. ăă ă ăăă
Eminescu critic felul cum am introdus noi form ă ele strine. In formele vechi ă
trebuia s facem ăs intre un spirit nou de munca i de iubire de ă șadevr. In loc de ă
aceasta, noi am pstrat incultura ă i spiritul bizantin, crora le-am dat formele ș ă
civilizaiei apusene. inta civilizaiei noastre n'a fost ț Ț ț deci reala îmbuntire a vieii ăăț ț
noastre publice, ci meninerea fondului vechi i deczut îmbrcat în ț ș ă ăforme
costisitoare.
O naiune din sânul creia nu se ridic oameni ț ă ăde munc, ci parazii care ă ț
debiteaz fraze, e o na ă țiune pe care-o ateapt ruina i demoralizarea. ș ă ș
Progresul e condiionat de desvoltarea continu ț ăa muncii fizice iș
intelectuale. Adoptarea de vorbe ce exprim instituii nu înseamn o realizare, ă ț ă
fiindc ăvorba poate fi fraza culturii, dar nu cultura însi, ășnu munca real aă
inteligenei.ț
Eminescu cere tuturor fiilor rii contribuia ță țmuncii, pentru a avea dreptul
s se bucure de ă viaa de stat. El numete teoria aceasta "teoria ț ș social aă
compensaiei", în baza creia o clas soc ț ă ăial ori un individ compenseaz numai prin ă ă
munca intelectual ori muchiular, aceia ce primete. ă ș ă ș
In baza acestor gânduri, Eminescu neag Evreilăor drepturile politice fiindc,ă
dup el, Evreii nu ămuncesc ci speculeaz; condamn clasa scribilor ca inutil, ă ă ă
înfiereaz ptura parazitar a poli ăă ăticianilor i a elementelor superpuse i dominante; ș ș
cere depline drepturi i toat atenia statului fa ș ă ț țăde ptura muncitoare, clasa ă
rneasc. țăă ă
Privind viaa public a vremii i gsind pret ț ă șăutindeni saltimbanci ai
vorbei, nepregtii gata ățs jongleze cu orice principii, improvizai gata s ă ț ă
reformeze totul prin magia jocurilor de cuvinte, înstrii i înscunai în ățș ă ț

ranguri peste noapte profesând o limbuie neserioas dar lucrativ, E ț ă ăminescu
arat singura temelie a progresului i ă șcivilizaiei: munca. ț
Înelesul reacionarismului lui Eminescu. ț ț In articolele sale istorice iș
politice, Eminescu are cuvinte de laud pentru ăanumite epoce din trecutul
nostru: epoca lui Alexandru cel Bun, Mircea cel Mare, tefan cel Mare, Matei Ș
Basarab. El are de-asemenea cuvinte bune pentru regimul boerilor.
Pentru a înelege atitudinea lui Eminescu, tre ț bue s inem seama de ăț
convingerile sale filosofice i de sentimentele lui patriotice. Am vzut ș ăcă, Eminescu
era convins de necesitatea de-a se lua ca baz trecutul pentru a pregti ă ă
progresul viitopr al rii. El se întreab odat: "Oare s fim un ță ă ă ăpopor atât de
btrân, încât s fi pierdut memoria ă ă trecutului? S nu tim c numai în pstrarea ă ș ă ă
bunurilor morale cu greu câtigate în trecut, în pst ș ărarea elementelor educative
ale istoriei române e rdcina spornic a viitorului?". ăă ă
In afar de convingerile pe care le-am vzut ă ădeja, Eminescu are motive
particulare de-a iubi anumite epoce ale trecutului, fiindc acestea îi încânt ă ăsufletul suă
de Român îndrgostit de neam i ă șvisând înlarea rii sale. Eminescu laud veacul ăț ță ă
XV-a al istoriei noastre, fiindc-i epoca de glorie ă când neamul românesc prin
domnii lui strlucii ă ți prin faptele lui vitejeti, era poporul cel mai ș ș de seam ală
Europei.
Prerea lui Eminescu e c 'n acest veac avans ă ă cena teatrului universului era
ocupat de Români. ăCa exemple în susinerea prerii sale, Eminescu ț ă ni-i d peă
marii domnitori Ion i Matei Corvin, ș Mircea cel Btrân, Vlad Dracul, Alexandru cel ă
Bun, tefan cel Mare. Eminescu scrie c'n acest Ș ăveac „Românii sunt poporul cel mai
înseninat al Europei".
i motive sociale îl fac pe Eminescu s-i man Ș ășifeste cultul trecutului. El
regret c nu se pot ăăreaduce vremile trecute, când naiunea era în cret ț șere, când
poporul nostru fcea s dispar în faa ă ă ă țputerii lui de via triburile ță, slave iș
ttare. Cum ăn'ar vrea el s readuc ,vitejia i bogia de altd ă ă ș ăț ăat!: "a readuce ă
vulturescul avânt al Basarabilor, starea de bogie din vremea lui Petru Rare ăț ș
ori a lui Matei Basarab, a le putea readuce ar fi un merit i, a fi reacionar ar fi ș ț
identic cu a fi sporitor neamului rii". Eminescu e mult mai ță clar altdat i ne ă ăș
arat limpede ce înseamn ă ăreacionarismul su. ț ă
El scrie: "susinem din nou c starea veche de ț ă lucruri – care nu se mai
poate reintroduce în nici un chip, s fie bine îneles – era mai favorabil ă ț ă
existenei i desvoltrii normale a poporului nost țș ă ru". i epoca boerilor e ludat Ș ă ă
numai fiindc ăstarea material a poporului era pe atunci bun, ă ăpoporul avea
trezie moral, pricepere, vioiciune, ă bucurie de via.ță
Eminescu nu cere întoarcerea la trecut, ci crearea condiiilor de via, de pe ț ță
vremuri, când neamul cretea i progresa. El îi spune prerea cu pre ș ș ș ăcizie
într'unul din manuscrisele sale: "Legea tocmelelor trebuie schimbat, trebuesc ă
create neaprat ăcondiiile bunului traiu al ranilor, cci altfel chiar ț ță ă existenaț
naional a României e ameninat. In loc de-a ne certa pe barba lui teflan ț ă ță Ș
Vod, am ăface mai bine a ne certa pe aflarea obiceiului pmântului din vremea ă
lui, care-i asigura puterea militar formidabil de care se bucura într'o vreme ă ă atât
de deprtat, îndrzneul Domn al Moldovei. ă ă ă ț De aci am afla c munca omului ă
de ar n'a fost țănici când robit, ci rezultatul unei transaciuni în ă țgenere,
avantagioas pentru el; c ă ăchiar pmântăurile pe care le avea în arend, le avea ă
din neam în neam, nu pe un rstimp scurt; c beia era ă ă țpedepsit ca un lucru ă
de ruine i de batjocur, în loc ca exploatarea i lirea sistematic a acestui ș ș ă șăț ă
viciu prin colportori jidani, s fi fost un isvor de ă venituri; c proprietatea era sfânt, ă ă
dei nu era șdecât jus utendi, nu un jus abutendi".
Intr'un articol Eminescu ne d urmtoarea lm ă ă ăurire: "Dac ne place uneori a cita pe ă
unii din Domnii cei vechi, nu zicem cu asta c vremea lor ăse mai poate întoarce. Nu.

Precum lumina unor stele ce s'au stins de mult, cltorete înc în univ ăă ș ăers, încât raza
ajunge ochiul nostru într'un timp în care steaua ce a revrsat-o, nu mai exist, astfel ă ădin
zarea trecutului mai ajunge o raz de glorie ăpân la noi, pe când cauza acestei strluciri, ă ă
tria sufleteasc, credina, abnegaiunea nu mai sunt. ă ă ț ț Degeaba, pitici moderni, ar îmbrcaă
zalele lor, mâncate de rugin, dac nu pot umplea sufletele cu ă ă smerenia i credina celor ș ț
vechi".
Eminescu avea prea mult bun sim ca s cear o ț ă ă întoarcere îndrt. Nu în acest fel ăă
era el reacionar. țEl cerea s creem condiiile , de via bun pe ă ț ță ăcare le-a avut neamul
nostru în epocile voivodale. Sentiment al trecutului din motive temperamentale în opera
poetic, din motive filosofice i sociale ă șîn opera de natur practic, dar i'n prima ă ă ș
i'n ș cea de-a doua se 'ntrevede naionalistul înflcrat ț ăă cu gândul la nevoile neamului, cu
inima înclzită ă de-o mreie proectat în trecut, dar care poate ăț ă nu era pentru poet decât
justificarea unei mreii ățpe care-o dorea pentru viitor.
Conservatorismul naionalist al lui Eminescu. ț Eminescu ateapt de la un ș ă
program conservator crearea tuturoir condiiilor necesare unui ț progres firesc în toate
ramurile de activitate ale naiunii. Ațpropierea lui Eminescu de convingerile conservatoare
se observ din notele lui ă manuscrise i din diferite articole m ș ărunte din vremea
studiilor universitare. Influena țaustriac ăîns, cuprinde întreaga doctrina conserv ă atoare
pe care Eminescu avea s'o expun i 'n ășarticolele din Timpul. In articolele lui
Eminescu se vede bine convingerea lui c numai conservatorii ă pot salva naiunea i c ț șă
un stat liberal nu poate fi puternic. Odat el scrie: "Dac liberalii sunt ă ă patrioi ițș
naionaliti, vor trebui s devie reac ț ș ă ționari i s împrteasc cu noi acest titlu, cu șă ăăș ă
care azi ne fac imputri".ă
Numai conservatorii sunt capabili s vindece ărelele din ar, numai legile ță
conservatoare pot fi bune i oricine voete îndreptarea lucrurilor va ș ș trebui să
devin mai mult ori mai puin conserv ă țator.
Încrederea lui Eminescu nu se mrginete la ă șactivitatea trecut i prezent a ăș ă
conservatorilor, ci se rsfrânge i asupra a ceia ce ei vor face ă ș în viitor: "Unul
este partidul conservator, cum una este ara, una Constituia liberal dat de ț ț ă ă
acelai partid conservator, precum tot ce s'a fc ș ăut i se va face vr'odat pentru ș ă
unirea neamului românesc, de ctre partidul conservator se va ă face".
Eminescu arat care trebue s fie inta partidului conservator. El nu trebue s ă ă ț ă
lupte împotriva principiilor de libertate i egalitate, ci împotriva ș abuzului ce se face cu ele.
Convins c liberalii au falsificat instituiile în ă țfiina lor i c se folosesc de ele ț șă
numai pentru parad i satisfacere de interese, Eminescu crede ăș c conservatorii au ă
menirea de a da formelor un cuprins real.
Liberalii discrediteaz instituiile prin abuz, cons ă ț ervatorii trebue s ăle conserve prin
realizarea fondului lor.
In atitudinea sa politic, Eminescu e intransigent ă în ce privete principiile. Convins ș
fiind c instităuiile noastre trebue s reprezinte ceva real, nu ț ă numai forme goale, Eminescu
susine c tot ce se ț ăface în ar e nevoie s aib ca punct de plec ță ă ă are Constituia rii în țță
întregul ei.
Eminescu înelege constituionalismul ca pzirea ț ț ăreal a principiilor înscrise în pactul ă
fundamental al rii. El înelege ca factorii de guvernmânt ță ț ăs-i îndeplineasc fiecare ăș ă
misiunea prescris de ălegi i s nu treac peste acestea; el cere ca fiecare factor s-i șă ă ăș
cunoasc atribuia special i s ă ț ășăfie responsabil de îndeplinirea ei; el e contra imixtiunei
de puteri; el cere ca alegtorul s fie ă ălsat s-i exercite în contiin datoria-i ă ăș ș ță
cetenățeasc i s nu fie supus presiunilor morale i ășă șmateriale. Constituionalism nu ț
'nseamn deci simp ăle forme sub care totul e fal, forme care ascund doar o societate ș
organizat de exploatare i intim ă șidare a rii.ță.
In baza principiilor conservatoare, desvoltarea rii nu se poate face decât pe cale ță
evolutiv; de ăaceia conservatorii trebue s fie împotriva micr ă șăilor revoluionare. Ei trebue s ț ă
creeze condiiile țadevratului progres, adic s desvolte posibilit ă ăă ățile muncii fizice iș

intelectuale.
inta suprem a partidului conservator trebue Ț ă s fie întrirea elementului ă ă
naional i aprarea ț ș ălui împotriva a tot ce l-ar primejdui: "i inta Șțnoastr a fostă
totdeauna conservarea elementului naional i ocrotirea acestui element contra ț ș
concurenei excesive i a propriei lui neprevederi. Fie ț ș ce zi ce trece ne convinge mai
mult c aceasta ătrebue s fie inta suprem, nu numai a oricrui ă ț ă ăconservator, dar a
oricrui Român care vrea s ă ăaib o ar româneasc". ă ță ă
Astfel pentru Emineseu a fi conservator se confund cu a fi român i a voi binele ă ș
naiunii. Felul țcum înelege el desvoltarea rii pe temeiul princ ț ță ipiilor conservatoare, nu ni-1
arat ostil progres ăului politic i social. In vorbele lui Emineseu e ș un spirit pe care trebue s-ă
1 înelegem, un spirit ț conservator care vrea pregtirea unei evoluii, nu ă țsvârirea de salturi ă ș
schimbtoare mai totdeauna ă numai a suprafeii lucrurilor. Intre cele dou cur ț ăente fa 'nță
fa, unul târzielnic în reforme, dar ță sigur de realizri i altul revoluionar, primitor ăș ț al
oricrei nouti, înfptuitor a toate pe hârtie, ă ăț ă dar puin schimbtor al fondului lucrurilor, ț ă
Eminescu prefer pe cel dintâi. ă
Antiliberalismul lui Eminescu. Pe cât i-i lui Emineseu de mare încrederea în
conservatori i în ideia șconservatoare, pe atât i-i de mare i sigurana c liberalii i'n ș ță ș
general liberalismul nu pot face ca o naiune s fie puternic ț ă ăi s progreseze în mod firesc șă
i continuu. ș
Emineseu a atacat politicianismul liberal cu toate aspectele lui, a înfierat pe cei de
provenien nesigțăur care alctuiau partidul liberal, a mrturisit ă ă ăadesea convingerea că
liberalii sunt dumani ai șnaiunii..ț
La baza neîncrederei în liberali sunt, dup Emiănescu, i deosebiri de origin i ș ăș
deosebiri de caracter între ceia ce-i liberal i conservator în ar. ș țăPe când conservatorul are
ca arm adevrul, liberalul se servete de intrig i vicleug; pe când ă ă ș ăș șconservatorul spune
sincer ce vrea, liberalul ascunde totdeauna adevrata intenie. Emineseu ă țajunge cu
neîncrederea pân acolo c nici faptul ă ăobinerii Independenei nu-1 înveselete; el crede ț ț șcă
se ascunde ceva sub cuvintele dubioase cu care puterile au recunoscut independena rii.țță
Emineseu a manifestat o nermurit dragoste ță ăpentru rnime care pentru el se țăă
confunda cu însi naia. i aceast dragoste i-a mrit înver ăș țȘ ă ă șunarea împotriva liberalilor
care, dup el, exploat ăau doar naiunea. E interesant observaia pe ț ă țcare-o face el într'o
convorbire cu Zamfir Arbore: "S se rscoale ranii cândva în România pentru ă ă ță a scutura
jugul ciocoilor, i atunci vei vedea, dac ș ăvom tri pe acele vremuri, cât de sanguinari i ă ș
nemiloi vor fi aceti democrai fa cu poporul ș ș ț țărsculat".ă
Emineseu e convins c legislaia liberal a înc ă ț ăurajat la noi lupta de exploatare; această
legislaie este exclusiv în favoarea clasei de mijloc, ț care la noi e format din Evrei, aa c ă șă
prin liberalism ne putem atepta la o epoc de dominare ș ăa Evreilor, fa de care ță
domnia fanariot ar fi ăo epoc de aur. ă
Visul lui Eminescu era un stat puternic prin care naiunea s se desvolte i ț ă ș
s-i îndeplineasc ăș ămenirea ei civilizatoare. Dar el e convins c un ăstat liberal nu
poate fi puternic fiindc renun ă țăla puterile sale în favoarea individului.
In politic, la baza atitudinei lui Eminescu, nu-s ă numai sentimentele unui
militant pentru un partid, ci gândiri bine fixate asupra conservatismului iș
liberalismului în genere.
Suflet aprins; i entusiast, minte gânditoare i ș șpreocupat de toate problemele ă
vieii naionale, ț țEminescu i-a pus toat energia în serviciul ideilor ș ă pe care le socotea
mântuitoare. In gândirea româneasc, el nu reprezint o simpl atitudine de poet ă ă ă ori
de ziarist înfeudat unui partid, ci o clar ăconcepie conservatoare naionalist. ț ț ă
El i-a luat în serios rolul de profet al neamului ș pe de o parte, de censor al
plgilor vieii noastre ă țpublice pe de alta. Dar în lupta lui atât de vehement adesea ă
ori, el nu uit c viaa public e ăă ț ăceva serios, i aceasta-1 înal înc înaintea noastr: ș ță ă ă
"Stând la mormintele frailor lor czui pe câmp ț ățiile Bulgariei, Românii din ce în ce se

ptrund ămai mult i tot mai mult de convingerea, c ș ăviaa public este un lucru ț ă
serios, iar nu o comedie, unde cel mai iste trebue s fie rspltit prin ț ă ă ăaplause".
1870) Echilibrul.
Articolul e publicat în Federaiunea ț(III) 1870 la 4 Mai/22 Aprilie i 11 Mai/29 Aprilie, i ș ș
semnat cu pseudonimul Varro. In Din edinele soc. România Ș ț jun, ă(manuscrisul Acad. Române 2257
ff. (224—232), Eminescu arat c articolul e scris de el. Eminescu ăă spune aci: "In articolul Echilibrul
publicat în Federaiunea ț(nr. 38 i 39, Maiu 1870) am susinut autonomia Transilvaniei, frâmarea ș ț ă
dualismului, a unei forme ce contrazice natura obiectiv a monarhiei, dreptul ce-1 ă are fiece popor de
a-i determina voina prin legi i ș ț șde a avea un propriu organ pentru formularea acestor voine, oț
legislativ. Acest articol a dat ans (prilej) ă ăprocurorului public din Pesta d'a m cita la judectoria ă ăde
instruciune", (v. ed. Scurtu ț Scrieri politice i literare șp. 19). Articolul a fost reprodus de Scurtu, în
ediia scrierilor literare i politice ale lui Eminescu sub titlul neexact ț ș Dualismul austro-ungar iș
naionalitile ț ăți cu dese omisiuni de cuvinte i propoziiuni. ș ș ț
Eminescu arat c ăăPester Lloyd, ziar al intereselor maghiare, cere drepturi pentru toate
naionalitile a ț ățfar de Românii din Transilvania. Fa de aceast atitudine se impune cercetarea ă ță ă
raiunii de a fi a dualismul ț ui. Acesta-i obiectul principal al articolului lui Eminescu.
Legile unui popor purced dela el însui, totui pot ș șfi cazuri când un element strină
îi poate impune le ș gile lui. Acest element se poate impune: 1) prin superioritatea sa, 2) prin
credina poporului în principii transcendente, ceea ce s'a întâmplat cu Românii cari au ț credință
în unitatea Austriei i în tron, 3) prin fora ș țînclctoare de orice drepturi. ăă
Analizând aceste trei cazuri, Eminescu. arat mai ăîntâi c Ungurii nu se pot impune prin ă
superiortate moral. Viaa lor public e deczut, nu au o civilizaie ă ț ă ă ă țproprie, nu-s prin nimic
superiori Românilor.
In ce privete cazul al doilea, Eminescu arat c ș ăăRomânii cred în unitatea Austriei, dar s'ar
putea ca aceast credin s'nceteze i atunci va înceta i cred ă țăă ș șina în simbolul naiunii, suveranul. ț ț
Ideia unitii Ausățtriei trebuie s se conformeze cu trebuinele popoa ă țrelor. Pentru aceasta e nevoie
îns de federalizarea ă Austriei. In afar de aceasta, unitatea Austriei nu cere ă existena unei Ungarii ț
stpân pe provincii strine. ă ă ăRomânii având a respecta numai unitatea Austriei, ar putea proclama
singuri autonomia. Suveranul trebuie s in seam de drepturile naiunilor, trebuie s ced ăță ă ț ăeze
cerinele acestora. ț
In ce privete cazul al treilea, Eminescu spune c ș ăUngurii nu au puterea de-a se impune. O
rscoal mil ă ăitar e lucru foarte uor i foarte probabil. ă ș ș
In partea final a marelui su articol, Eminescu a ă ă rat c Românii nu au a combina ăă
soarta lor cu a Ungurilor. Ei nu au a le cere acestora nimic, ci trebue s se adreseze ă
Tronului. Naiunile. au dreptul de-a ț se înla i a-i arta valoarea lor proprie. Sanciunea ățș ș ă ț
popoarelor trebue s premearg sanciunii suveranului. ă ă ț Astfel numai în Austria va fi echilibru în
viaa statului, ți va fi i pace. ș ș
In fine, ceeace am zis noi s'a împlinit. Cehii cer autonomia rii lor;ță
Galiienii, Tirolezii, Tries ț tinii cer aceiai esen sub alte forme; ba chiar ș ță organul
jidanilor ungurii țPester Lloyd are inspiraiunea de a recomanda guvernului austriac o ț
deplin îndreptire a naionalitilor. Adec cu as ă ăț ț ăț ătuia ce le e proprie, vor a localiza ț
reforma Austriei i uit intenionat, c este i o Transilvanie, ș ă ț ă ș care cere aceiaiș
autonomie, pe care o cere Bohemia ori Galiia. Opiniunea public a Austriei s'a ț ă
pronunat pentru cderea constituiunei, pentru rst ț ă ț ăurnarea complect a dualismului ă
care nu are nici o raiune de a fi. Dac suveranul s'ar învoi s-i cercue fruntea cu ț ă ăș
coroana Bohemiei, el ar trebui prin consecin s reprimeasc autonomia marelui țăă ă
principat al Transilvaniei.
Afar de ceeace creiaz arbitraritatea omul ă ă ui, nu exist nimic în lume ce n'ar trebui ă
s fie ăcum e. Cauza acestei trebuine e raiunea lui de ț ța fi i aceasta trebue s fie ș ă
neaprat o raiune, ă țnu o combinaiune rutcioas ori exaltat, ci un rezultat neaprat, ț ăă ă ă ă
neînlturabil al unei cauze anter ă ioare, asemenea cum din calculul cert a dou cifre ăcerte ese
un rezultat neaprat, ce nu se poate ă schimba fr amestecarea unui element arbitrar ori ăă

neraional. Acest element arbitrar, neraional i de ț ț șaceea barbar, e asemenea sbiei luiă
Brennus din cumpna cu aur. ă
S vedem raiunea de a fi a dualismului. Sunt ă ț cauze ce au trebuit s-1 produc; sau ă ă
aceast form ă ăe numai o ficiune diplomatic, o variant a ț ă ăeternului "divide et impera", o
form arbitrar, ă ăcare s nu rezulte din ideea ce naturalmente o ă conine în sine ț
materialul ei – popoarele?
Condiiunea de via a unei legi ț ță, garania stabil țitii sale e ca s fie un ăț ă
rezultat, o expresiune fidel a trebuinelor unui popor – i tocmai de ă ț șaceea
dreptul de a formula acele trebuine în artic țole i paragrafe este, dup spiritul ș ă
timpului nostru, al popoarelor. Un popor – oricum ar fi el – are dreptul de a-iș
legiui trebuinele i transac ț șiunile ce rezult neaprat din acele trebuine, ț ă ă ț
reciprocitatea relaiunilor sale; într'un cuvânt: legile ț unui popor, drepturile sale,
nu pot purcede decât din el însui. Alt element strin, esenial diferit de ș ă țal lui,
nu-i poate impune nimica; – i dac-i imp ș ăune, atuncia e numai prin
superioritatea demn ăde recunoscut a individualitii sale, cum, de ex., ăț au
impus Francezii Românilor. E o influen pațăcinic, pe care cel pasiv o primete cu ă ș
bucurie, cu dispreul su propriu, fr de a judeca cum c din ț ă ăă ăasta poate s nască ă
nenorocire pentru el.
Al doilea mod de a impune e acela de a face din principii transcendente, din
credine ale oțmenirii, mijloace pentru scopuri de alt natur. Astfel preoimea evului ă ă ț
mediu explica evangeliul astfel, încât fcea ca popoarele si îngenunche i ă ă șsub jugul
unui rege ru; astfel credina cea a ă țdânc ctre unitatea Austriei i ctre tron a ăă șă
fost cauza indirect, dei principal, care i-a fcut pe ă ș ă ăRomâni s primeasc tcând, ă ăă
cu o rezisten mai țămult pasiv, umilirea dualismului. ă
Al treilea mod e cel mai simplu, dei cel mai șgreu i mai nedrept. i-arogi cu ș Ț
insolen dreptțăurile altuia i te susii în proprietatea lor prin ș ț puterea brut, proprie ă
ori strin.ăă
S cercetm aceste trei puncte, unul dup altul ă ă ăi s vedem dac vreunul șă ă
din ele poate fi raiuțnea atitudinei excepionale a Ungurilor din Austria, ț atitudine
ce le d în mân domnia asupra unor ă ă naiuni esenial diferite de a ț ț lor, tot aa deș
mari la numr i nu mai înapoiate în cultur. Întâia ra ăș ă țiune, prin care un popor
poate egemonisa pe altul, e superioritatea moral.ă
Msurariul civilisaiunei unui piopor în ziua de ă ț azi e: o limb sonor i ă ăș
apt de a exprima prin ă sunete noiuni, prin ir i accent logic cugete, prin accent ț șș
etic sentimente. Modul de a înira în fraze șnoiune dup noiune, o caracteristic ț ă ț ă
mai abstract ăori mai concret a noiunilor în sine, toate astea, dac limba e s ă ț ă ă
fie naional, sunt ale limbii, cci ț ă ăde nu va fi aa, e prea lesne ca un om s ș ă
vorbeasc nemete, de ex., cu material de vorb unguresc. Afar de aceea, ă țș ă ă
civilizaiunea unui popor const cu deosebire în desvoltarea acelor aplecri ț ă ăumane
în genere, care sunt neaprate tuturor oam ă enilor, fie acetia mari ori mici, sraci ș ă
ori bogai, acelor principii, care trebue s constitue fundament ț ă ul, directiva a toată
viaa i a toat activitatea țș ăomeneasc. Cu cât aceste cunotine i principii, ă ș țșcare
s le fie tuturor comnue, sunt mai desvoltate, ă cu atâta poporul respectiv e mai
civilizat. Cci ăclasa inteligent numai, nu constitue civilizaiun ă țea, care e i trebue ș
s fie comun tuturor ptu ă ă ărilor populaiunei. Sunt popoare, ce posed o ț
respectabil inteligen nalt, fr de a fi ele civilizate; ă ță ăăă sunt altele care, frăă
inteligen nalt, întrunesc ță ătoate condiiunile civilizaiunii. tiinele (afar de ț ț Ș ț ă
ceeaee e domeniu public) trebue s prezinte luc ărri proprii ale naiunei, prin ă ț
care ea ar fi contribuit la luminarea i înaintarea omenirii; actele i literatura ș ș
frumoas trebue s fie oglinzi de aur ale realitii în care se mica poporul, o ă ă ăț ș
coard nou, original, proprie pe bina cea mare a ă ă ă lumii. Legislaiunea trebue ț
s fie aplicarea celei m ă ai înaintate idei de drept pus în raport cu treb ă uineleț
poporului, – astfel îns încât explicarea ă ori aplicarea drepturilor prin lege s nuă

contrazic ăspiritului acelora. Industria trebue s fie a naiunii ă țaceleia i pzit de șăă
concuren; iar purttorul ei, ță ăcomerciul, s'o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce
hrnete pe industria i îmbrac pe agricultor, ăș șș ă trebue asemenea s fie în mâinile ă
aceleai naiuni. – ș ț Declarm a înelege, dei nu concedem, ca ă ț ș cineva s fie aservit ă
vreunei naiuni viguroase ce te ț supune cu puterea brut, ori unei alteia, ce te ă
orbete cu lustrul civilizaiunii sale. Dar s fim servitorii… cui? Celei mai deczute ș ț ă ă
populace din Europa, a crei vanitate i ludroie nu e decât o ă șăăș lung i scârboas ăș ă
Donquixotiad. Cci ce au ă ăaceti oameni ca s ne superiorizeze ? Au ei ceva ș ă ce
noi nu avem? Au ei limb? Au tiine? au arte? ă ș țau legislaiune? au industrii? au ț
comerciu? – ce au?
Limba? – Ar trebui s le fie ruine de ea. ă șSunetele îngrozesc piatra;
construciunea, modul țde a înira cugetrile, de a abstrage noiunile, ș ă țtropii, cu un
cuvânt spiritul infiltrat acestui material grunzuros, sterpi, hodorogit, e o copie a
spiritului limbei germane. Ei vorbesc germnete cu ășmaterial de vorb unguresc. ă
tiinele? Ce au descoperit ei nou în tiine? P Ș ț ș țrin ce au contribuit ei la
înaintarea omenirii? Istoria civilizaiunii a înregistrat numai o nul. ț ăLegislaiunea?ț
Drepturi i legi sunt într'o etern ș ăcontrazicere. E o compilaiune rutcioas i ț ăă ăș
nerumegat a principiilor celor mai contradictorii, ă principii care se exclud unul pe altul.
Alturi cu o ăconstituiune nedreapt i parial, liberal îns ț ăș ță ă ăpentru Unguri, gsetiăș
legi din evul mediu mai barbare decât barbaria.
Arte i literatur? O traduciune rea din limba ș ă ț german i tie toat lumea cât de ășș ă
rea poate s ăfie o traduciune. Industria? german. Comerciul? ț ăîn mâna Evreilor.
Va s zic nu au nimica aceti oameni, prin ce ă ă ș s ne superiorizeze pe noi ă
Românii, i vom arta ș ănumai decât cum nici nu pot avea, nici nu pot constitui o
putere moral oarecare. Nu e pe lume ă o singur inteligen, care s fie o mai rea ă ță ă
expresiune a poporului ei decât cea maghiar. S ne ă ăsilim puin a analiza spiritul, – ț
nu al poporului maghiar, pe care din inteligena lui nu-1 vom putea cunoate nici odat, ț ș ă
– ci al acestei coterii care-1 guvern, guvernându-ne tot odat i pe noi prin ă ășo
ficiune diplomatic. Eit din nite coli mizer ț ășă șșabile a cror singur ânt e ă ăță
propagarea minciunei, în care n'au învat nimic alta decât fanatism ăț ul, primind o
educaiune, care avea de principiu ț de a stinge tot ce în suflet e curat, uman, nobil,
pur, s'au infiltrat în capetele unei generaiuni june ți de aceea docile nite principii ș ș
sistematice în flagrant contradiiune cu tot ce era mai nobil în spir ă ț itul secolului
nostru. Astfel aceti oameni au dev ș enit transcendentali. Aceste principii sistematice
ale lor, scoase deductiv din o istorie falsificat, ăescamotate din concepiunea exagerat a ț ă
naiunii țlor, din noiunea falsificat a dreptului, – ce ț ă putea fi ele de cât pure
minciuni! In viaa puțblic îns ei judec consecvent pe baza acelor princ ă ă ă ipii
mincinoase; de aceea nu ne poate prinde mirarea, dac toate consecinele ce le ă ț
trag din principii falsificate nu sunt, nu pot fi, decât iari ășfale. Nu trebue dar ș
s ne mirm, dac ei aplic ă ă ă ăprincipiile cele mai mari din viaa public a ț ă
popoarelor, astfel cum le aplic; pentruc ei le-au ă ăîneles pe dos, pentruc ț ă
estura falelor noiuni ță ș țfundamentale i-a fcut incapabili de-a cugeta drept. ă Cine
nu tie acuzaiunea ce ni se face nou Rom ș ț ăânilor pentru c solicitm pentru noi ă ă
ceea ce ei au solicitat pientru dânii? Ce întoars, ce mi ș ănunat trebue s fie acea ă ă
glav, care face altuia ă o crim, din aceea ce el pentru sinei croiete o ă ș șvirtute!
Tot ce constitue vieaa lor intern e o ț ăminciun. De ce s ne mirm, dac alegerea ă ă ă ă
la ei însemneaz beie, btaie i omor? S nu ne mirm, ă ț ă ș ă ădac toate noiunile au cu ă ț
totul alt semnificare, ăpentruc sunt privite prin o prism sufleteasc, ă ă ăce
falsific totul. Asemenea cum nu te poi înel ă ț țege cu un om, a crui limb i ă ăș
noiuni diferi ț ăastfel de ale tale, încât el rmâne pentru tine ă netraductibil, cciă
tu nu ai noiunile ce le are el, ț cum el nu le are pe ale tale: – tocmai aa nu te ș
poi înelege cu inteligena maghiar. Împcare sau ț ț ț ă ătransaciune nu se încape aicea, ț
cci divergena ă țnoiunilor fundamentale i a principiilor sistemat ț ș ice

condiioneaz o etern divergen a deduciunilor din ele. Va s zic aicea nu se ț ă ă ță ț ă ă
încape acest mijloc dulce i piacific, care va fi etern neîneles. ș țTu-i spui, că
naiunea român vrea cutare i cutare ț ă șlucru, – el îi rspunde, c naiunea ță ă ț
român nici ănu exist. Apoi înelege-te c'un astfel de om! Noi ă ț Românii nu putem
înainta decât cu desconsiderarea total aă acestor oameni transcendentali, cu
cari ne-a lipit un ucaz al tronului, i de care un decret ș drept ne poate tot aa deș
bine deslipi. Vina în fine nu e a lor, pentru c generaiunea ca atare nu are ă ț vina
falsei direciuni a spiritului su. Vina acestei direciuni o au descreeraii lor de ț ă ț ț
magnai, a cror ț ăvanitate îi fcea s cread, cum c în aceast ar, ă ă ă ă ățăce e mai mult
a noastr de cât a lor, ei vor putea ă maghiariza pân i pietrele. Magnai, cari i 'n- ăș ț ș
cepeau viaa cu scrieri fanatice i exaltate, spre a ț ș o sfâri în vr'o cas de nebuni, ș ă
ori în drojdiile vi-iilor beiei i ale desfrânrii; copii btrâni ce pt ț ț ș ă ă ăeaz prul lor ăă
cel alb cu tot ce e mai degradat, mai obscen, mai teluric în aceast natur ce-i ă ă
zic omeneasc.ă
S ne uitm deplin sub sdreana de purpur ce ă ă ț ăo pun ei pe profunda lor
mizerie, i s vedem șăcum faptele concrete isbesc în fa acele abstrac ță iuniț
statistice, ce ei le prezint lumii, i cum toat ă ș ăviaa lor public e o parodie. – Cele ț ă
ase-spre-zece ș milioane de Unguri, cu care înal Europa, sunt o șă minciun. i cine ăȘ
nu-i aduce aminte, cum au schimb ș at numele indivizilor din districte întregi, în
cât bieii locuitori nemeti nu tiau în urm cum îi ț țș ș ăchiam. Astfel cu aparena, ă ț
cu numele maghiar, ei vor s mint fiina german ori român. Din feric ă ă ț ă ăire,
încercarea, pe lâng aceea c e perfid, apoi ă ă ăe i eminamente van. Aceti ș ă ș
oameni ei înii cu șstatul lor, cu parlamentul lor, cu ministerul lor nu sunt decât
o minciun, o ficiune. – De ex., e ă ț acest minister îndreptit de a fi ministerul ăț
poporului românesc? Nimica mai puin de cât asta, cci ț ăîndreptirea trebue s ăț ă
purcead de la poporul rom ă ânesc ca atare; i acel popor nici a fost întrebat ș mcară
la noua reform, a lucrurilor. E acest parla ă ment expresiunea poporului românesc?
Nu… nici expresiunea celui maghiar mcar; cci atuncia am ă ă trebui s uitm btile ă ă ăă
i omorurile la alegeri, inf ș luenrile meschine ale guvernului i ale coruptei sale partide, ță ș
starea excepional a Transilvaniei, ț ă punerea sub acuzaiune a candidailor opoziionali ț ț ț
ori de alt naionalitate, intimidarea poporului prin ă ț ameninri, toate acestea am trebui ță
s le uitm, ă ăpentru a putea zice cum c aceast minciun, ce se ă ă ănumete parlamentul ș
Ungariei, e o expresiune a popoarelor. i-apoi câte mijloace nu vor gsi acei Ș ă
oameni, care in punga rii în mân, pentru ț ță ăca s influeneze i s conrup i ă ț șă ăș
mai mult? La ce-i voteaz ei oare fonduri de dispoziiune ? ș ă ț
Ungurii nu sunt superiori în nimica naiunilor țcu cari locuesc la un loc; i acestș
palat de spume mincinoase, cu care au înelat Europa, e, de a ș proape privit, forma
ridicol a unor preteniuni ă țridicole. Kant numete ridicol risipirea spontan ș ee a unei
ateptri mari într'o nimica întreag, ș ă ăadic: parturiunt montes, nascitur ridiculus mus. ă
i cu toate acestea, st ridicol e trist în sine; ceea Ș ă ce dovedete, c definiiunea ș ă ț
filosofului german are multe contra sa. E trist de a vedea în inima Europei o naiune,ț
ce se afl înc în evul mediu, ă ă cuprins de o febril epidemie spiritual, o na ă ă ă țiune
mic la numr i fanatic în aspiraiuni, cr ă ăș ă ț ăeia o apuctur politic i-a dat ă ă ă
neînelepete su ț țșpremaia asupra unor naiuni tot aa de mari la ț ț șnumr i în nimica ăș
mai înapoiate. Ficiunea trebue țredus la valoarea ei proprie i trebue risipit ă ș ă
aceast valoare nominal care uimete i care cu ă ă ș ștoate astea ascunde în sine cel
mai infamant faliment.
S trecem la punctul al doilea: la ideia etic ă ăcare a dominat poporul nostru, când
a primit tcând o reform, ce el o ura din suflet. Nu cred ă ă s fie vr'un Ungur chiar, care s ă ă
aib bonomia ăde a crede, cum c în legile i msurile lor ne ă ș ăoblig creaiunile unor ă ț
creeri turburi ungureti, ori semntura cutrui om al lui Dumnezeu, care ș ă ă se intitulează
cu cale ori fr cale ministru. Pe ăă noi ne oblig pur i simplu semntura suveranul ă ș ă ui
nostru. Suveranul reprezint unitatea de stat ă austriac i pentru noi el e personificarea ș

naiunei țromâne. Noi suntem amici ai unitii Austriei i tro ăț șnul va gsi în noi totdeauna ă
aprtori sinceri, dei ăă șlegi pe care nu le-am fcut noi înine, nu ne oblig. ă ș ă
Ele sunt fcute în flagrant contradiciune cu ă ă țconvingerea noastr, frăăă
consimimântul nostru, ț cci am refuzat de a discuta ori de a vota legi, ă care a priori
erau fale i nedrepte. Cum c șș ănoi am crezut a trebui s ne supunem deocamdat ă ă
acestor legi, din raiunea de mai sus, e o msur, ț ă ăpe care oamenii de bine ne-o
aprob; cum c îns ă ă ănu trebue s cerem ameliorarea acestor legi, e i ă șmai sigur,
pentruc ne punem pe un teren fal i ă șșrecunoatem legalitatea existenei lor, când ele a ș ț
priori prin abinerea noastr sunt nelegitimate în ț ă sine, în esen, i legitimate numai țăș
în form prin ăsemntura Domnitorului, pe care noi trebue s'o ă respectm, pân când ă ă
respectm unitatea Austriei. ă Se zice, c s cerem de la Unguri cutare ori cutare lucru, – ăă
iat iar terenul cel fal. Cum pot fi ei ă șcompeteni de a ne drui lucruri, pe care ț ă
domnul le druete servului? Suntem noi servii lor? Drept ă ș urile se druiesc? ă
Sau sunt aceti reprezentani ș țdin diet reprezentani fideli ai naiunilor ? Dar ă ț ț
toat ălumea tie, c Ungurii chiar în Ungaria proprie sunt ș ă în minoritate i cșă
numai prin influenri țămateriale la alegeri o au putut improviza acea
aduntur ce se ă ăpretinde Adunare. Noi nu ne putem pune în relaiune deț
domn i aservit, nici putem intra în transaciuni cu oameni, care pentru noi nu ș ț
sunt competeni nici de a lucra ceva, decât doar prin puter ț ea brut ce li-o ă
pune la dispoziiune imperiul, nu îns prin esena dreptului. Puterea executiv ț ă ț ă
trebue s fie pentru noi aceea ce aplic asupra noastr ă ă ălegi, ce ni le-am
fcut noi; iar nu aceea care ne imp ă une legi strine i creia nu tim ce nume ă șă ș
s-i ădm. i apoi transaciuni cu astfel de oameni, cari ă Ș ț în fapt n'au ei inii ă ș
nimica, a cror existen e ilusorie, nu prezint nici o garanie de durat, ba ă ță ă ț ă
înc te compromii pactând cu ei asupra unor luc ă ț ruri, care nu sunt ale lor,
Atitudinea naiunii rom țâne e anormal, asemenea unui organ ce încet ă ează
de a funciona. Funciunea lui e în el, în destinaiunea lui, i numai o ț ț ț ș
împrejurare arbitrar ăpoate s i-o opreasc. Asemenea i noi Românii, ă ă ș
Drepturile i legile ce au de-a ne guverna pe noi, ș ni-s imanente nou, cciă ă
sunt imanente trebuinelor țnoastre, vieii noastre, – noi nu avem a le cere ț
de cât de la noi înine. Aceea cum c ni se o ș ăprete exerciiul lor, nu ș ț
schimb nimic din fiin. S cercetm mai de aproape raiunea semntur ă ță ă ă ț ăii,
i dac ea poate însemna ori obliga mai mult de cât sigiliul pe o sentin, ș ă ță
care nu oprete ca sent șina s fie nedreapt. S vedem care e rolul norm ță ă ă al
al Domnitorului i al sanciunei – i dac acestora amândou li e piermis de a ș ț ș ă ă
fi în contradiciune cu voinele, singure valabile, ale popoarelor ț ț ca atari.
Nou ni se pare, c pentru fiecare popor ă ă dreptul i legislaiunea purced ș ț
de la el, i le creeaz când i cum îi trebuesc, astfel încât într'o normal ș ă ș ă
stare de lucruri, sanciunea e o formalit ț ate, care n'ar trebui s oblige, ă
dac nu oblig ă ăsensul celor sancionate. Vom proba c e aa. Pent ț ă șru ca
un lucru s existe, trebue s se întruneasc ă ă ămai multe condiiuni. Astfel, ț
legea rezult din treb ăuina poporului, din voina lui i din legiuirea ț ț ș
liber, neintimidat, a acelei voine. Este sanciunea, acuma, o condiie ă ă ț ț ț
de existen a unei legi ori ță nu? Dup noi, nu – cel puin putem constata, ă ț
c ălegal poate rezista poporul voinei Domnitorului, ț Domnitorul voineiț
poporului, ba. Va s zic,sanc ă ă țiunea, nu e condiiunea de existen a ț ță
unei legi ci numai formalitatea cu care acea lege se inaugureaz.ă
Sanciunea e un simbol, precum Domnitor ț ul însui e asemenea un simbol, ș
e personificarea fiecreia din naiuni, vârful întâmplrilor istorice, ă ț ă titlul
ce se pune pe o carte; acel titlu nu poate fi o contrazicere a celor
cuprinse în carte. In Austria îns sanciunea are un îneles grav; cci ea ă ț ț ă
sfineste i d concursul brut dominrii nedrepitea unui popor asupra ț șă ă
celuilalt neegalitii naionale, în ăț ț ăduirii unuia prin ș cel'lalt, – i individele ș

din popoare, dei nu recunosc în contiina lor acele legi, dei nu iau ș ș ț ș
parte la legiferarea lor, la desbaterea "asupr-le fr ei", totui prin ă ăă ș
acea semntur, ă ăcare reprezint o idee secular, ei sunt obligai cu ă ă ț
corpul, dei nu cu sufletul. – Va s zic, în simbol ș ă ăchiar ne oblig iari ă ăș
ideia secular a simbolului, ă nu sunetele ce-1 compun, sunetele urnii
nume sau ale unui rang. Îndat ce nu vom mai crede în ideea, ă în unitatea
Austriei, simbolul ideei: dinastia, pentru noi nu mai exist. Ideea asta îns ă ă
pân azi a fost o credin, o religiune a Românului. Ideea asta îns ă ță ă trebue
s se conformeze cu trebuinele tuturor ă țpopoarelor, ea s triasc în ăă ă
toate, toate s triasc ăă ăîn ea, dei fiecare în concentraiunea sa proprie. Ea ș ț
s fie comun tuturor popoarelor, cum o religiune ă ă poate fi comun maiă
multor individe, fr ca de ăăaceea individele s nu aib fiecare interesele ă ă
sale proprii. Astfel federaiunea garanteaz pe de o ț ăparte desvoltarea
proprie a fiecruia din popoare, ă pe de alta e gajul cel mai sigur al unitiiăț
Austriei. Repetm, c simbolul nu-i poate dispreui ă ă ș țideea ce o conine, cci ț ă
apoi e redus la valoarea unui simplu semn mort iș fr îneles. Simbolul nu ăă ț
ne poate obliga decât pân când ne oblig ideea; – ă ădea Dumnezeu iș
prevederea celor mari, ca s nu ăni devin odioas. – Ideea – pretinde ea ă ă
neaprat dualismul, ori dualismul nu e decât un abuz ă cu credinele noastre ț
seculare?
Nu, unitatea Austriei nu cere existena unei Ung țarii, cum este ea
astzi; Ungaria cum ă este, nu e condiiune a Austriei. Noi am putea uza de ț
drepturile noastre prin propria noastr iniiativ, am ă ț ăputea proclama
autonomia Transilvaniei, fr ca ăăprin asta s periclitm unitatea Austriei, ă ă
singura raiune care are respectul nostru i care ne oblig. Legi, msuri, ț ș ă ă
anexri siluite: astea toate, dei nu ă șle putem respinge cu braul, noi nu le ț
recunoatem, și la rsturnarea lor, inaugurat deja de popoarele ș ă ă Austriei,
vom fi gata i dintre cei întâi. Noi avem ș drepturile ce ne trebuesc eo ipso,
prin voina noast țr chiar, i noi nu trebue decât s anunm puterea, ă ș ă țăce se
întâmpl a fi executiv, c le vom exersa. ă ă ă Dac acea putere se va simi ă ț
dispus de a avea o alt voin decât cea a noastr, aib-o sntoas! ă ă ță ă ă ăă ă
Nou nici nu ne poate psa, pentru c într'un stat ă ă ăconstituionalț
guvernului nu-i e permis de-a avea o voin proprie, i nici nu trebue s fie ță ș ă
altceva decât braul legilor, ce ni le facem noi înine. Aa tre ț ș șbuia fcută
când cu adunarea de la Miercurea. Acea adunare nu putea fi disolvat deă
guvern, fr ca ăăorganul lui s arate o cauz i o lege, care s ă ăș ăjustifice
gravitatea cauzei; disolvând îns comitetul ăadunrii, fr a-i spune ă ăă
motivele, guvernul a comis o nedreptate, cci constituirile adunrilor i ă ă ș
comitetelor nu se fac cu învoirea ci numai cu tirea șguvernelor. Dacă
guvernele ar avea s-i dea înv ășoirea lor, ori s disolve dup plac, atunci ă ă
dreptul de întrunire n'ar fi de cât o iluziune. Adunarea de la
Miercurea i Comitetul ei putea s lucreze ș ăpân azi, fr de a-i psa ă ăă ă
mcar de un guvern ă ce a disolvat-o fr a-i spune motive legale. ăă
Nu, pân ce legislaiunea nu va fi pus în manile ă ț ătuturor popoarelor ca atari,
pân atuncia sanciun ă țea nu poate opri, ca o lege s fie nedreapt i ă ășneprimibil: cumă
sigilul pus pe o sentin nu con țăstitue dreptatea ori irevocabiitatea ei. Tronul trebue să
cedeze naiunilor. Rolul care rmâne pe seama tronului e înc foarte mare. Ei e ț ă ă
stânca neclintit i neinfluenat a dreptii, personificarea ăș ță ăț fiecreia din naiunile ce ă ț
privesc eu mândrie la el. De aceea regele Belgiului e aa de iubit, cci popo ș ărul e în el
i el e în popor! Trebue ca domn ș i popor s se identifice; cel întâiu s fie ș ă ă
expresiunea celui din urm, astfel ca voinele lor s nu se contrazic niciodat! ă ț ă ă ă
Trecem la punctul al treilea, la acel al susinerii țîn nite drepturi ș

rpite prin puterea brut. Las ă ă ăc într'un stat liberal, care pretinde a ă
nu voi alta decât egala îndreptire a tuturor, msuri brute ăț ănu-i au de ș
fel locul; dar apoi chiar astfel ni-ar plcea ca s nu prea fac nimeni ă ă ă
apel la acea putere teluric i sângeroas, cci asta ar însemna ăș ă ă a uita,
c însui în armat proporiunea Germanilor ă ș ă ț i Maghiarilor fa cu Slavii ș ță
i Românii e cea de " ș 2 : 8". Austria înc n'a avut o rscoal ă ă ă
militar,ădar se prea poate ca timpul s nu fie tocmai dep ă arte, cciă
astzi prin voluntari armata ă cuget, ăpre când ieri înc, era numai o ă
mass. ăi s nu se Șăuite, c inteligena tuturor popoarelor din Austria ă ț e
eminamente naionalist. ț ă
In fine m mir, cum venim noi Românii de a ă ne combina soarta noastră
câtui de puin cu aceea ș ța Ungurilor. Pentruc suntem alturi cu ei, ori ă ă pentru că
binevoiesc ei a o combina?
S-i lsm dar de-o parte pe aceti oprimatori ă ăă șai autonomiei Transilvaniei,
cu scandaloasele lor stri excepionale, cu torturile lor ca în evul med ă ț iu, cu
jurmintele sacrilege, oameni ce mistific ă ăunde nu pot contesta i mint unde nu pot ș
combate. Ei nu sunt competeni ca s ne dea nimic; i de ț ă șne-ar da, e datoria
noastr ca de la ei s nu ă ăprimim noi nimica. S apelm cu toat vigoarea de ă ă ăcare
dispunem la instana adevrat: "la tron!" ț ă ă.
Toate naiunile trebue aduse la valoarea lor prop ț rie, i când vom avea din ele ș
factori reali, neilusorii, atuncia se va putea continua cu înlesnire calculul cel mare iș
secular, ce se numete: Istoria șAustriei!
In reconstruciunea Austriei trebue ca sanciunea ț țpopoarelor ca atari să
premearg sanciunei suver ă țanului.
Toate popoarele sunt setoase de via proprie, țăi numai din egala ș
îndreptire a tuturor se va ăț nate echilibrul. Atunci numele „Austria" ș
va fi sinonim cu "pacea".
1870) În unire e tria.ă
Articolul e publicat în Federaiunea ț(III) 1870, 22/10 Aprilie ca articol de fond. A aprută
sub pseudonimul Varro i n'a fost reprodus de nici o ediie a operelor ș țlui Eminescu, afar,ă
de aceea a clasicilor comentai.ț
In prima parte a articolului, Eminescu reproduce dup ăPolitik, ziar al intereselor
cehe, un articol în legtur cu aspiraiile cehe la federalizarea Austro-Un ă ă ț gariei. In partea a
doua urmeaz comentariul lui Emin ă escu, pe care-1 reproducem i noi în întregime. ș
Eminescu e stpânit de aceiai ideie ca i'n ă ș șS facem un congres. ă El vrea s-i tie pe ă ș
Români unii întțre ei mai întâi, solidari cu celelalte naionaliti în ț ățal doilea rând. El îiș
d, seama de urmrile triste ce le-ar avea pentru Români o izolare de celelalte na ă ă țiuni
asuprite: ar rmâne singuri în faa Ungurilor ă țcare au tot interesul s localizeze ă
reformele în Austria i s nu le aplice în Ungaria. șă
"Va s zic, dac presupunem cumc acest ziar ă ă ă ăe expresiunea opiniunei
publice a Cehilor, atuncia Cehii cer o federaiune, țcare s garanteze desvol ă tarea
liber a fiecrui popor ca atare; – i se ă ă șpare cumc aceasta ar fi i ideia ă ș
celorlalte naionalțiti ale Austriei. ăț
Ce fac Românii pentru a se alia acestei idei? Cci v încredinezi, dac ă ă ț ă
Românii vor lsa s li ă ăscape i aceast ocaziune, dac vor lsa ca ideia ș ă ă ăs seă
localizeze numai la popoarele, cari o manifest în gura mare, dac Românii nu vor ă ă
ajuta s generalizeze cderea constituiunei din Decemb ă ă ț re asupra imperiului
întreg, – atuncia lupta noastr ăva deveni din ce în ce mai grea, cci în urm nu ă ăva
mai fi nimeni în opoziiune afar de noi, pe ț ăcând azi avem atâtea naiuni, cari au ț
interese comune nou i se lupt alturi de noi. In momentul ăș ăă când toate naiunile dau ț

cu piciorul strii de fa ă țăa lucrurilor, numind-o nesuferit i nesuportabil, ăș ăau iș
Românii dreptul i datoria a-i da cu pici ș orul, – cci pregetând i rmai singuri pe ă șă ș
câmpul de lupt, nimeni nu se va mai speria de ă opoziiunea noastr singuratec. ț ă ă
Nepsarea noastr ă ăne pierde. S nu ne mirm, dac organele noastre ă ă ă de publicitate au
devenit în timpul din urm moi ăi împccioase; cci, cum zice mai sus campion ș ăă ă ul
presei boheme, contrarii vor ti totdeauna șs ameeasc capetele pân i a ă ț ă ăș
conductorilor ănotri cu șpromisiuni lucii, dar etern mincinoase. Cine ar crede cumcă
Ungurii, chiar de-ar promite-o, vor gsi în ei atâta sim de dreptate, încât s ă ț ăredee,
de exemplu, autonomia Transilvaniei, pe care au rpit-o fr consimimântul ă ăă ț
Românilor? – i Șapoi nici nu avem noi s cerem de la Unguri ceva, cci ei nu sunt ă ă
competeni s ne dea nimica. Când ță un fctor de rele comite o infraciune în avere ăă ț
public ori privat, nu e fctorul de rele instana ă ă ăă țcompetent, de la care ai a cere ă
îndrt cele rp ăă ăite, ci justiia. țSe poate chiar ca justiia ru inf ț ăormat s fi legalizat ăă
apropriarea fctorului ăăde rele; asta îns nu schimb nimica din fiina ă ă ț
dreptului, cci cu toate astea, a doua zi, justiia bine ă ținformat va revoca o ă
sentin ori o aprobare ță nedreapt. Aceast justiie pân azi ru informat e ă ă ț ă ă ă
tronul. Numai transaciunile direct cu tronul ț îi pot inea pe Români pe terenul ț
absolut al drepturilor lor, transaciuni de alt natur îns, care u ț ă ă ănite cu umilire să
se subordoneze intereselor unei alte naiuni, sunt periculoase, criminale chiar. Ce ț
drept mai mult pot avea Ungurii în aceast ar, ățăunde în numr sunt mai egali ă
cu noi, unde prin istorie sunt cu mult mai târziu venii decât noi? – ț Această
influen binefctoare i îndreptit ță ăă ș ățăasupra tronului trebue s se exerciteze îns ă ă
laolalt i în acelai timpi cu celelalte naiuni nemulumite. ăș ș ț țA atepta s culegem ș ă
fructele semnate de alii, e ă țnedemn i periculos. Cci s ne aducem aminte, ș ă ă
cumc nimeni în Austria nu e obligat de a se face ă aprtorul nostru i ăă ș
rscumprtorul drepturilor ă ăă noastre, afar de noi înine. Azi foaia se întoarce i ă ș ș
fiecare îi caut de interesele sale proprii. In princ ș ă ipiu au i început organele ș
opoziiunii a localiza ț reforma Austriei, – astfel încât noi necercând de a o
generaliza, ne vom trezi din nou cu renumitul rspuns: "A plânge putem, dar a ă
ajuta nu", cci ei îi vor fi ispirvit trebile i ne vor lsa pe ă ș ă ș ănoi în voia sorii i ațș
neenergiei noastre.
S ne grbim dar de a ne declara solidari cu ă ă naiunile nemulumite ale ț ț
Austriei; s pim la o ăășactivitate comun cu ele, cci mâni chiar va fi ă ă prea
târziu, mâni chiar se vor bucura numai aceia de fructele rsturnrei ă ă
constituiunei, cari țvor fi ajutat a o rsturna, – ă mâni nu va mai vrea nimeni să
primeasc mâna de înfrire a unui popor ă ăț fr energie, spre a cpta în schimb ăă ăă
o nou pieădec în drum, pe Unguri. Ungurii chiar tind în ă tr'acolo ca să
localizeze reforma Austriei; – s nu lsm timp popoarelor ca s vad, cum c întru ă ăă ă ă ă
reconstruciunea Austriei inamicia Ungurilor se ț țpoate înconjura. Românii au
nenorocirea de a nu avea încredere în puterile lor proprii; noi nu ne-am convins încă
cumc: ăputerea i mântuirea noastr ș ăîn noi este!
1870) Noti asupra proectatei întruniri la mormântul lui tefan cel Mare la ță Ș
Putna.
Societatea studenilor români țRomânia jun ădin Viena plnuise o adunare studeneasc la ă ț ă
Putna în 1870, pentru comemorarea lui tefan cel Mare cu ocazia îm Ș plinirei a patru sute de
ani de la cldirea Mânstirei ă ăPutna. Eminescu semneaz ca secretar, alturi de N. ă ăTeclu iș
Petru Bita un apel ctre public în Mart. 1870, ă cerând publicului sprijin moral i material pentru a ș
se face o serbare demn, de eroul neamului (v. acest apel ă în Federaiunea ț(III) 1870, 3
Iunie/22 Mai p. II). Serbarea nu s'a putut ine în 1870 din pricina, rzboiului ț ăfranco-german. In
notia publicat în ț ăConvorbiri literare (IV) 1870, 15 Sept. Eminescu explic i motivul ăș
amânrii i ce atepta el de la aceast serbare. ă ș ș ăDup cum ne mrturisete Slavici ă ă ș(Amintiri p.

45) Eminescu a dat ideia ca serbarea de la Putna s fie ăfolosit ca prilej pentru un congres al ă
studenilor romțâni. Serbarea, în concepia lui Eminescu, nu era numai ț prilejul de-a ne artaă
pietatea fa de tefan, ci i ță Ș șo posibilitate de discuie asupra problemelor vieii naion ț ț țale, de
rectificare a greelilor trecutului, de pregt ș ăire a unui viitor rodnic. Eminescu constat c rul ăăă
cel mare al vieii publice a Românilor e lipsa unei singure ț direciuni a spiritului i-i manifest ț șș ă
dorina de-a ve țdea pe tineri conlucrând i concentrându-i puterile sufleteti ctre acelai el. ș ș ș ă șț
Amintirile lui Slavici ne arat cât râvn a pus Emin ă ă ăescu în organizarea serbrii. Aceasta se ine la 15 ă ț
August 1871. Pentru organizarea ei, Eminescu a venit în ar i a cutat s determine o campanie, țăș ă ă
de pres, ăfavorabil ideilor de adunare i conlucrare. Eminescu ă ș a lucrat la organizarea serbriiă
atât în edinele societ ș ții România Jun cât i ia Putna, probabil dup ind ăț ă ș ăicaiile lui Maiorescu ț
i ale cercului șJunimea. Junimea fusese însrcinat cu organizarea serbrii de la Putna ă ă ăi aș
trimis ca reprezentant al ei pe Al. Xenopol care inu cu aceast ocazie o splendid cuvântare în ț ă ă
care arta c neamul nostru nu i-a desfurat înc, tot cuprins ă ă ș ăș ăul sufletesc i c aceast șă ă
desfurare va veni numai ăș dac sufletele nobile i înelepte vor inti spre acelai ă ș ț ț șscop.
Românii trebue s, caute a avea nzuine i cred ă ă țșine comune, a realiza unirea în cuget, i apoi ț ș
ca urmare fireasc va veni i unirea politic. ă ș ă
Noti asupra proectatei întruniri la mormântul lui ță tefan cel Mare la Putna Ș a fost
reprodus de Scurtu ăîn ed. cit. sub titlul neexact Însemntatea serbrii dela ă ăPutna.
Dac privim fierberea vieii noastre publice, put ă ț em vedea lesne c linitea ă ș
perpetu din genera ăiunea ce e azi la ordinea zilei, i frecrile ei, atât ț ș ădin viaaț
politic cât i din cea spiritual, nu-i ă ș ă șau cauza lor pe-atâta în interese personale
(precum o susin unii) ci mai mult în profunda sciz ț iune dintre direciunile pe care ț
au apucat unii pe de-oparte, alii pe de alta. Adogând pe lâng ț ă ăacestea un caracter
cam vehement, precum e acel al rasei noastre, ne putem lesne explica de ce simple
divergine în preri se schimb în neîncred ț ă ăere i în acuzri de inteniuni ș ă ț
subversive.
Rul cel mare nu e c o asemenea stare de, luc ă ă ruri exist, ci c se perpetu i ă ă ăș
se motenete; ș și dac generaiunea ce crete azi ar aduce cu ș ă ț ș sine o motenireș
atât de trist, nu ne îndoim c prin o consecin neaprat i mereu în cretere, ă ă ță ă ăș ș
antitezele ar deveni mai mari i mai neîmpcate. ș ă
Ins generaiunea ce crete are i ea datorii de ă ț ș șîmplinit, precum le are fiecare
generaiune, ce se țînelege pe sine însi, i e lesne de presupus c ț ășș ămembrii ei, îndat ce auă
cunoscut rul, au cugetat ă i la remedii contra lui. ș
Serbarea la mormântul lui tefan-cel-Mare, dei Ș șpornit mai mult dintr'un sentiment ă
de pietate ctr trecutul nostru pe cât de glorios, pe atâta ăă de nefericit, – totui cuș
vremea ideea a început a prinde un interes mai bogat, de cum puteam presupune din
început. S'a nscut contiina c o ă ș țăîntrunire a studinilor români din toate prile ar ț ățputea
s constitue i altceva decât numai o serb ă ș are pentru glorificarea trecutului nostru, iș
c, ăcu o ocaziune atât de favorabil în felul su, am ă ăputea s ne gândim mai serios asupra ă
problemelor ce viitorul ni le impune cu atâta necesitate. Viitorul îns e continuarea, în cazul ă
cel mai bun rectificarea trecutului. Ca el s fie o simpl continuare a ă ătrecutului cu toate
calitile acestuia, a fost o idee ăț ce trebuia exclus a priori, pentru o rectificare a ă grealelor i ș ș
lipselor prezentului, care mâne firete șva fi pentru toi trecut. ț
Ins unul din cele mai mari defecte ale prezent ă ului e tocmai starea de lucruri, ce am
caracterizat-o în liniile prime ale acestei notie, i trebuina cea țș țmai mare ni s'a prut nouă ă
c ar fi o ăsingur dirăeciune a spiritului ț pentru generaiunea ce crete. ț ș
Rezumându-ne, putem spune c dac exteriorul ă ăacestei festiviti are s fie de un ăț ă
caracter istoric i religios, – interiorul ei – dac junimea va fi ș ădispus pentru aceasta -, are ă
s cuprind germ ă ăenii unei desvoltri organice, pe care spiritele ă bune o vroesc din toată
inima.
Ca lucrarea noastr în viitor s constitue un ă ăsingur organism, normal i frșăă
abatere, e, se'nelege de sine, un ideal, a crui împlinire nu e decât ț ă problematic; insă ă
puinul bine, ce ar putea rez ț ulta dintr'o încercare de a organiza viaa viitorțului,

însemneaz totui mai mult decât nici o înc ă ș ercare spre aceasta.
Asta-i expunerea scurt a scopului serbrei de la Putna. ă ă
Credem îns c n'ar fi neinteresant o analizare ăă ăa motivelor, ce-au cauzat
amânarea ei.
Prin rzboiul de fa, la care partieipeaz ă ță ăcu spiritul toat lumea civilizat, s'a ă ă
creat un curent al zilei, care îndu orice micare de un caracter ășă ș mai pacific. Dacă
serbarea se inea în anul acesta, nu-i rmânea decât alegerea între dou consecine ț ă ă țegal
de rele. Sau c curentul zilei îi imprima, fr ă ăăvoe, o nuan politic, pe care n'o are i ță ă ș
nici intenioneaz de-a o avea, i astfel am fi dat natere ț ă ș șla sgomote i preri cu șă
totul neidentice cu scopul i fiina ei, – ba poate c în cazul cel mai ru ș ț ă ărealizarea ei
ar fi oprit prin msuri guver ă ănamentale; sau, dac lumea ar fi fost priceput-o ă bine,
fiind îns în contradiciune cu curentul zilei, n ă ț imene nu s'ar fi interesat de ea, s'ar fi
trecut nebgat în seam i fr de-a lsa vre-o urm mor ă ă ășăă ă ăal, precum s'au mai ă
întâmplat i cu alte serbri ș ăde natura acesteia. Iat rlele între care trebuia ăă să
aleag; – i de aceea Comitetul pentru serbare ă ș a gsit de bine a o amâna pe anul ă
viitor, când spiritele vor fi mai linitite i participarea neoprit ș ș ăde nici un fel de
consideraiune.ț
1870) S facem un congres. ă
Articolul lui Eminescu e publicat în Federaiunea ț(III) 1870, 17/5 Aprilie, care aprea la Pesta ă
sub conducerea lui Alexandru Roman, patriot însufleit, profesor țdo limba român la Universitatea ă
din Budapesta i membșru al Academiei române. Articolul e semnat de Eminescu sub pseudonimul suă
Varro.
In aceast epoc se vorbea de cderea ministerului ă ă ă austro-ungar Giskra-Hasner i se ndujduia ș ă
în prbuirășea în acela timp a dualismului. Eminescu dorind auton ș omia Românilor i a tuturor ș
naionalitilor, caut s ț ăț ăăarate c sistemul dualist dup care conducerea era în ă ă mâna Nemilor iț ș
Ungurilor, era o monstruozitate din punct de vedere etic. Dup Eminescu fiecare naiune, e ă țsuveran,ă
toate naiunile au dreptul de a se conduce ț ele înile. Pentru câtigarea autonomiei, Românii tre ș ș bue
s fie activi. Cât vreme Românii vor fi fr vlag, ă ă ăă ădrepturile lor vor fi înclcate. Astfel Ungurii i-au ă ș
permis s împiedice activitatea comitetului ales în adun ă area dela Miercurea, dei legea era de partea ș
Românilor.
Românii au dreptul de-a petiiona la suveran i a ț șarta nedreptile i jignirile ce li se ă ăț ș
aduc. Ei trebue s fie ireconciliabili în materie de drepturi naionale; ă țs fie energici i de caracter, ă ș
s cear inerea unui ă ățcongres în care s arate c Ardealul e al lor i c v ă ă șăoesc s rmânăă ă
români pe pmântul care-i al lor ă mai mult decât al oricui. Nu e suficient ca Românii s fieă
solidari între ei, e nevoie s fie solidari i cu ă șcelelalte naionaliti asuprite, i atunci reprezentanii ț ăț ș ț
alei de congres vor cere tronului satisfacerea voinei naiunei române. ș ț ț
S face un congres ă fost retiprit de Scurtu în ăed. Scrieri politice i literare șI fr săăă
respecte titlul dat de Eminescu. Din aceast ediie, sub titlul neexact ă ț Rolul Romanilor în regenerarea
Austriei, a fost reprodus de ed. Op. complecte, Iai 1914.ș,
Am corectat textul dup ziarul ăFederaitinea, țdar l-am reprodus cu ortografia actual.ă
Dac rsturnarea ministerului Giskra-Hasner ar ăă aduce cu sine cderea sistemei, a ă
constituiunei, a țdualismului – ce rol vor juca Românii la regenerarea btrânei Austrie? ă
Sta-vor ei cu manile în sân, cum sunt obicinuii a sta, intimida-se-vor de ț ipetele bufone ț
ale Maghiarilor sau Nemilor – ori țvor merge cu fruntea deschis, solidari cu celelalte ă
naiuni, cari au aspiraiuni comune nou, spre a ț ț ăapela la simul de dreptate al tronului, ț
spre a-l sili a ceda voinelor supreme ale popoarelor? – ț Pân când s domneasc cutare ă ă ă
ori cutare i nu ștoi? Suveranitatea i legislaiunea trebue s pur ț ș ț ăcead de la toate ă
popoarele ca atari, i puterea șexecutiv trebue redus la simplul rol de maina ă ă șfrăă
voin proprie în mecanismul cel mare al statului. Nimeni nu trebue s fie aicia stpân decât ță ă ă
popoarele însele, i a trece suveranitatea în alte ș brae decât în acelea ale popoarelor, e ț
o crim ăcontra lor. Eu nu îneleg aicia dou popoare ori ț ădou coterii, ci pe toate. Dar ă

pentru a efectua aceast reform mare într'un stat, unde sunt atâtea rmie putrede ale ă ă ăășț
trecutului, adic prejudăicii fatale i atâtea maine vile i fr de ș ș șăăsuflet, gata în orice
moment de a susine acele prejudicii, trebuete o energie eroic, trebue cu ț ș ădispreulț
libertii i a vieii tale s proclami ceiace ățș ț ă ai datoria de a proclama.
In aceast oper, ce pare a se pregti, Românii ă ă ătrebue s joace un rol eminamente ă
activ. Trebue ca sufletul acestei naiuni vechi s lucreze cu ț ătoat vigoarea sa de fier, ă
cci aicia nu mai e vorba de declamaiuni vane, ori de oportunitate, acum ă ț nu-i mai e permis
nimnui de a merge cu cutare ă ori cu cutare persoan, fie aceea prelat, fie ilus ă tritate, fie
magnificen, ci cu toii unii trebue ță ț țs mergem cu principiul, cu naiunea. i, ă ț Ș
într'adevr, dac ar fi în inima noastr o singur scânt ă ă ă ăeie din virtutea antic a oamenilor, ă
pe care noi ne mgulim de a-i avea de strbuni, a Romanilor, ă ă am vedea ce absurd e să
cerim de la Maghiari ș drepturile care ni se cuvin i care trebue s ni le ș ălum pe alt cale. ă ă
Românii, în genere vorbind, s'au purtat mai mult ru decât bine. S ne silim a enara ă ă
faptele.
Adunarea de la Miercurea se constitue i i-alșșege un comitet. Un comisar gubernial
oare-care sisteaz activitatea acelui comitet, fr ca s ă ăă ăarate din ce cauz, i Românii ăș
primesc aceast sistăare, fr ca s protesteze în faa lumii, fr ca ăă ă ț ăăaceast infraciune în ă ț
dreptul de a se întruni s fie urmat de destituirea funcionarului i a ministrului ce a ă ă ț ș
ordonat-o. Amploiatul, fie el ministru, fie comisar regesc, trebue s îneleag spir ăț ăitul legilor,
al cror menintor e, i trebue s le ă ță ș ăinterpreteze cu fidelitate. Îndat ce nu tie ori ă șnu
voete a le interpreta fidel, trebue destituit. ș
Uniunea Banatului a fost forat, cci a fost ță ăfcut contra voinii Românilor; ă ă ț
uniunea Transilvaniei a fojst fcut fr de a se întreba Românii. ă ăăă Cine a protestat
contra? Cine a alarmat Europa într'o chestiune atât de grav? Nimeni. ă
Avem dreptul de a petiiona. Sala tronului este, ț trebue s fie deschis ă ă
popoarelor ca i indivizilor, i inima suveranului trebue s fie dreapt ș ș ă ăiș
neprtinitoare, fr considerante unilaterale fa ă ăă țăcu toi, asemenea limbii la cumpn, ț ăă
asemene echilibrului voinelor umane, ce se numete drept; ț șcci în secolul al ă
nousprezecelea aceasta e ă singura raiune de a fi a monarhilor – alta nu cunoatem ț șiș
nici nu voim a cunoate.ș
Ei bine, cine a uzat energic de acest drept pentru a scpa naiunea român de ă ț ă
forarea la 6 țuniune, pe care ea n'o voiete i n'o recunoate? ș ș șNimeni.
In Nsud, un om se alege cu un ăă vot, ba are pân i temeritatea de a cere ăș
verificarea acestei alegeri. Ei bine – cari sunt alegtorii, cari s ă ăprotesteze contra
reprezintrii lor din partea unui ă om, pe care ei nu l-au ales? – Nimeni. Oare murit-a
orice dreptate, oare luatu-ni-s'a dreptul de a petiiona i a protesta? Oare am ț ș
uitat cum c tronul ătrebue s fie drept, cci aceasta e ra ă ă țiunea sa de a fi?
Dar departe de a fi numai atâta. Un insolent are cutezana de a spune în ț
camera Ungariei cumc naiunea român nu exist. ă ț ă ăI se rspunde ăc exist i nimic ă ăș
mai mult; ca i când acel om n'ar ș îi tiut-o, ca i când el ar fi spus-o cu alt ș ș ă
inteniune decât ca s arunce o nou umilire asupra ț ă ă naiunei româneti. Aicia trebuia ț ș
un protest energic i formal contra purtrii neescusabile a unor de ș ă putai, cari n'au ț
respect de naiuni întregi; trebuia demisionarea deputailor români dintr'o diet, care ț ț ă
nu se respect, nerespectând nici chiar individual ă itatea celorlalte naiuni. Ce president ț
e acela, care las ca un insolent s insulte, nerevocat la ă ă ordine, o naiune întreag? ț ă
Un altul ni spune, cumc am face poate bine ă de a emigra în România, recte de
a prsi acest ăăpmânt, care e cu mult mai mult drept i cu mult ă șmai mult raiune al ă ț
nostru decât al lor. Cine protest contra unor asemenea insinuaiuni pe cât ă țde
rutcioase, pe atât de bine calculate? Nimeni. ăă Cunoatem fiinele acelea linse, acele ș ț
suflete de sclav, cari fac politic de oportunitate, cari ceresc ă șposturi pentru ei, în loc
de a pretinde categoric i imperativ drepturi pentru naiunea lor, cari zic ș ț cumcă
Românii n'au nici un drept în aceast ar i icumc trebue s cereasc pentru a ățăș ă ă ș ă

cpta. ăăPolitic demn de reprezentanii ei! – Ii cunoatem, ă ă ț șzic, i nu ne place de a ș
vedea pe sincerii notri șdeputai naionali jucând pe instrumentele acestor ț ț creaturi.
Naiunea român trebue s se pun pe terenul de drept, pe care stau toate celelalte ț ă ă ă
națiuni ale Austriei, – nimica mai mult i nici o șiot mai puin. ă ț
Cine cedeaz degetul, va trebui s cedeze i mâna. ă ă șPui odat pe acest teren ș ă
de drept, nu trebue s cedm nimnui nici cât e negru sub unghie, ă ă ă cci numai o ă
egal îndreptire poate duce la ă ăț linite i la împcare. ș ș ă
Politica lingilor trebue lsat pe seama lingil ă ă ă ăor; pe flamura noastr trebuesc ă
scrise pur i șsimplu voinele noastre. Cehii spun în organele lor ț cumc vor face ă
opoziiune pân atuncia, pân când ț ă ăse va recunoate deplina autonomie a Bohemiei. ș De
ce s nu cerem neted i clar pentru noi, ceea ce ă ș Cehii pretind pentru ei? Transaciuni înț
drepturi naionale nu se încap, împcarea cu Ungurii ori cu ț ă Nemii nu se încape, pân când ț ă
nu ne vor ceda ceea ce voim noi; cci fa cu sistemul constitu ă ță țional de astzi, fa cu ă ță
dualismul trebue s fim ăireconciliabili.
Starea de fa a lucrurilor e de natur ca s ță ă ăinspire ori i cui neîncredere, i s-1 ș șă
fac îngrijit ăasupra marilor schimbri, ce se prepar a trece ă ăpeste imperiu. Oricare bun
cetean are datoria ăț de a se ocupa de viitorul patriei sale i de aceia și Românii prin ș
natura lucrurilor au datoria de a provoca un congres general al lor, care s determine ă
atitudinea naiunii româneti fa cu o e ț ș țăventual schimbare a sistemei constituionale. Vom ă ț
vedea, care guvern va avea sfruntarea, ca s oăpreasc adunarea unui congres de ceteni ă ăț
pacifici, cari vor s discute asupra afacerilor pub ă lice ale statului cruia ei aparin. ă ț
In caz dac congresul i-ar alege oamenii si ă ș ăde încredere, cari s-1 reprezinte ă
fa cu tronul, țăacetia trebue s fie înainte de toate ș ă energici i șde caracter. Oricine a
ovit numai odat în car șă ăiera sa politic, fie el prelat, fie ilustritate, fie magnificen, trebue ă ță
înlturat cu îngrijire, – cci ă ăaicea trebuesc oameni ai faptei pe cari s nu-i ăorbeasc niciă
ansele, nici aurul, nici stelele i ș șordurile mari, care în genere se pun pe inimi mici! i,Ș
apoi, cu oameni probi i de caracter șnu se încapi transaciuni încurcate. Ei vor cere ț
pentru naiunea lor cât li va ordona naiunea ca ț țs cear, i nu vor vedea nici odat, din ă ăș ă
preteniuțnile lor, cci nu vor avea astuia de a o face. ă ț
Dac mai are cineva o singur îndoial despre ă ă ăimportana unui Congres, acela cugete ț
numai cât de degradai trebue s fim noi Românii, dac ț ă ăpân i Maghiarii, poporul cel ăș
mai deczut al ăEuropei moderne, au ajuns s fie stpânii not ă ă șri i s-i bat joc de noi șăș ă
în edinele acelei adunri, ce se pretinde camer. ș ț ă ă
Am disperat de mult de a cere de la Români virtutea i demnitatea strbunilor, nici ș ă
credem c ăam putea detepta în ei simul ceteanului Romei; ș ț ățdar nici c facem aicea apel la ă
sentimente, de cari noi nu suntem capabili, ci numai la simplul sim țde demnitate si
mândrie curat omeneasc. Intr'aădevr, nu mai suntem noi menii de a dicta legi ă ț lumei, dar
nici am trebui s fim aa de abrutizai ca s ne degradm noi pre noi în ă ș ț ă ă șine la rolul de
sclavi. Trebue s înceteze aceste referine de dominai i dominatori; trebue s, fim ă ț țș ăpui peș
picior de naiune egal îndreptit fa ț ăță țăcu naiune egal îndreptit. E timpul ca s ț ăță ă
ni se rsplteasc i nou sacrificiile, care le-am adus secol cu secol acestei Austrii, care ă ă ăș ă
ni-a fost vitreg i acestor Habsburgi, pe cari îi iubim cu ăș idolatrie fr s tim de ce, ăăăș
pentru cari ne-am vrsăat de atâtea ori sângele inimei noastre fr ca ei ăăs fac nimica ă ă
pentru noi. Astzi credem, c ar fi ă ăvenit timpul, ca s pretindem i noi ceia ce ni se cuvine ă ș
de secoli. E timp s declarm neted i clar, ă ă șc în ara noastr (cci este a noastr mai ă ț ă ă ă
bine decât a ori i cui) noi nu suntem nici vrem s fim ș ămaghiari ori nemi. Suntem români, ț
vrem s rmăăânem români i cerem egala îndreptire a na ș ăț țiunii noastre. Fa cu orice ță
încercare de desnaioțnalizare ori suprematizare, întrebm cu rceal i ă ă ășcontiui de ș ț
drepturile ce ni le d aboriginitat ăea noastr i spiritul secolului: "Cine sunt a ăș cetiș
oameni i ce șvor ei în ara noastr?" ț ăRecapitulm:ă
1) In caz dac opiniunea public a popoarelor ă ă Austriei ar cere schimbarea
sistemii constituionale țde astzi: Românii, spre a fi factori eminamente ă activi

întru formarea viitorului imperiului, s conăvoace un congres general ai lor în care
toat naăiunea româneasc s fie reprezentat, i care sa ț ă ă ășdecid atitudinea ei fa ă ță
cu situaiunea cea nou,ce împrejurrile par a o crea i impune imperiului. ț ă ă ș
2) Congresul s se declare solidar cu naiunile ă țdin Austria ce urmrescă
aceleai interese ca i cea ș șromân.ă
3) Congresul s-i aleag reprezentana sa, care s comunice tronului voina ăș ă ț ă ț
naiunii româneti, ce ț șrând a ei satisfacere.
1871) Scrisoare D-lui Dumitru Brtianu.ă
Dumitru Brtianu publicase un articol ă Serbarea de la Putna, scris cu mult cldur i ăă ăș
entuziasm. Eminescu îi rspunde prin aceast scrisoare aprut în ă ă ă ăRomânul (XV) 1871, 15
August. Scrisoarea ni-1 arat pe Emin ăescu pân la ce înlime era capabil s renune la ă ăț ă ț
individualism i s se pun în serviciul naiunii. Din șă ă ț1871 înc, naiunea e punctul central al ă ț
vieii suflet țeti a lui Eminescu. El mrturisete c gândurile i ș ă ș ă șideile sale sunt determinate
de naiune i c renun ț șă țăcu desvârire la individualism pentru a primi aceia ă ș ce naiunea îi ț
impune. Scrisoarea e de asemenea o splendid artare a ceia ce trebue s fie solidaritatea ă ă ă
între generaii.ț
Scrisoarea e reprodus de Scurtu în ăed. cit, pp. 419—420.
Stimate Domnule,
Prin articolul d-voastr publicat în no. din 23 ă Iulie a. c. al jurnalului Românul aiț
împrumutat serbrii de la Putna acea strlucire, pe care prestig ă ă iul unui nume 'a uneiș
inteligene însemnate i-o ț d unei fapte neînsemnate chiar. ă
Dac îns serbarea s'ar întâmpla într'adevr ca s aib acea însemntate ă ă ă ă ă ă
istoric, pe care i-o dorii d-voastr, dac ea ar trebui s însemne piatra ă ț ă ă ă de hotar, ce
desparte pe planul istoriei un trecut nefericit de un viitor frumos, atunci trebue să
constatm tocmai noi, aranjatorii serbrii, cum c mer ă ă ăitul acesta, eroismul acestei
idei, nu ni se cuvine nou. Dac o generaiune poate avea un mer ă ă ț it, e acela de a fi un
credincios agent al istoriei, de a purta sarcinele impuse cu necesitate de locul pe
care îl ocup în lnuirea timpilor. i istoria ă ăț Șlumii cuget – dei încet, îns sigur i ă ș ă ș
just: istoria omenirii e desfurarea cugetrii lui Dumnez ăș ăeu. Numai expresiunea
exterioar, numai formularea cugetrii 'a faptei constituese meritul indi ă ă ș vidului ori al
generaiunii, ideea intern a amândur ț ăora e latent în timp, e rezultatul unui lan întreg ă ț
de cauze, rezultat ce atârn mult mai puin de voina celor prezeni de cât de a ă ț ț ț
celor trecui.ț
Cum la zidirea piramidelor, acelor piedici contra psurilor vremii, fundamentele ă
cele largi i șîntinse purtau deja în ele inteniunea unei zidiri mo ț numentale, care e menit de-ă
a ajunge la o culme, astfel în viaa unui popor munca generaiunilor trec ț țute, care pun
fundamentul, conine deja în ea țideea întregului. Este ascuns în fiecare secol, din viaaț
unui popor complexul de cugetri, care for ămeaz idealul lui, cum în sâmburele de ghind e ă ă
cuprins ideea stejarului întreg. i oare oamenii ă Șcei mari ai României, nu-i vedem
urmrind cu toii, ă țcu mai mult ori mai puin claritate, un vis al lor ă ță de aur, în esen acelai ță ș
la toi i în toi timpii? țș țCrepusculul unui trecut apus arunc prină întunericul secolelor razele
lui cele mai frumoase, i noi, șagenii unei lumi viitoare, nu suntem de cât ref ț lexul su.ă
De aceea, dac serbarea întru memoria lui tef ă Șan va avea însemntate, aceea, ar ă
fi o dovad mai ămult cum c ea a fost cuprins în sufletul popor ă ă ului românesc, i s'aș
realizat pentru c'a trebuit s săe realizeze; daca îns va trece neînsemnat, a ă ătunci va fi
o dovad cum ea a fost expresiunea u ă nor voine individuale, necrescute din sâmburele ț
ideilor prezentului. E o axiom a istoriei c tot ce ă ăe bine e un rezultat al cugetriiă
generale, i tot șce e ru e productul celei individuale. De aceea ă meritul nostru va
consista numai în formularea ideilor i trebuinelor existente ale ș ț poporului, nu în

crearea unor altora; ne vom lsa îndreptai de ă țcugetarea i trebuinele poporului ș ț
nostru, nu de-ale noastre proprii recepute poate de la strini, ăne vom lsa condui ă ș
de curentul ideilor naiunii i ț șnu vom pretinde rolul de a conduce noi prin ideile noastre
individuale.
Prin numele i inteligena d-voastr ai arunc ș ț ățat asupr-ne razele cele mai curate ă
ale generaiuțnei creia-i aparinei; de aceea primii mulmita ă țț ț țănoastr – nu pentru noi, a ă
crora nu-i nici ideea, ă nici condiiunile de realizare – ci pentru sâne ț țnia cauzei, a creiă
flamur o urmm cu toii, i a crei un moment e i serbarea aceasta. ă ă țș ă ș
Cernui în 3 (15) August 1871. ăț
Pentru comitet: Mihaiu Eminescu, Pamfil Dan.
1876) Grigore Ghica Voevod.
Eminescu scrie acest articol cu prilejul aniversrii ăasasinrii lui Gr. Ghica. ă
Odat cu aceast aniversare ă ăse inaugureaz la Iai i bustul domnitorului martir, ă șș
fcut prin mrinimia Domnitorului Carol i druit ora ă ă șăului Iai. ș ș
In partea I a studiului su, Eminescu vorbete de ă șepoca monarhismului în Europa i deș
rezultatele bune pe care le-a avut guvernmântul monarhic în statele ă ce l-au adoptat. După
aceasta, autorul arat ce conc ăepie nobil avea Gr. Ghica în privina domniei. Cu ț ă țtoate calitileăț
sale, Gr. Ghica n'a putut asigura linitea i desvoltarea rii dn cauza desbinrii ce mina ș ș ță ăpoporul
Moldovei. Aceast desbinare ne-a adus desmem ă brarea rii.ță
In partea II-a a studiului ni s'arat calitile lui Gr. ă ățGhica, grija lui de-a asigura integritatea
patriei. Dumșanii neamului l-au suprimat ca s-i poat îndeplini ăș ăscopurile lor. Asasinarea
domnitorului e o ruine pentru șneamul nostru i aceast întâmplare trebue s ne'nvee ș ă ă ța fi unii ițș
solidari.
Sfâritul studiului lui Eminescu e o mulumire adus ș ț ăDomnitorului Carol i o exprimare a ș
dorinei ca din țneamul Domnitorului nostru s se nasc rzbuntorul ă ăă ăperderilor noastre iș
întregitorul patriei. Articolul a aprut în ăCurierul de Iai șdin 1876 la 1 i ș3 Octombrie. E
reprodus în ed. citat a lui Scurtu. ă
I. Periodul al doilea al istoriei moderne, de la încheierea rsboiului ă
de treizeci de ani pân la ărevoluia francez, se caracterizeaz prin ț ă ă
întemeierea puterii statului în persoana monarhilor, Or unde un monarh
zicea "L'état c'est moi", el avea concursul populaiunilor, stule de ț ă
rapacitatea multipl a sutelor de mii de mici tirani feudali, din care ă
fiecare era pe pmântul su stpânitor absolut. Aceti reprezentani ai ă ă ă ș ț
libertii absolute, ățai liberului veto au ruinat statele, unde ei conduceau
afacerile, pe când ideea monarhic, deprin ăzând comodele caste ale
evului mediu la munc, ăa consolidat statele unde ea a domnit i le-a dat ș
puterea uria pe care o au astzi în Europa. In șă ă acest period, pe care cu
drept cuvânt îl numim al ideii monarhice, vedem în Frana pe Ludovic al ț
XlV-lea, în Prusia pe Frideric al II-lea, în Rusia pe Petru cel Mare i peș
Caterina a II-a, în Austria pe Mria Terezia i pe Iosif al II-lea. i tocmai ă ș Ș
aceste state le vedem i astzi cele mai puternice ș ă în Europa. In ele s'a
întemeiat stabilitatea administrativ i judectoreasc, în ele am vzut ăș ă ă ă
înflorind mai cu seam artele frumoase i tiinile, în ele progresul a ă șș ț
fost gradat, fr srituri, îns ăăă ăsigur i temeinic. ș
In aceast vreme a ideii monarhice cad cele ă dou domnii a lui ă
Grigorie Ghica Voevod; iar cronicele noastre în limba lor frumoas neă
arat ăpe acest Domn întrunind în sine calitile mari ățale
monarhilor…89).

Astfel era Grigorie Ghica V. Vrednic reprezentant al principiului
monarhic i fiu al unui sec ș ol, bogat în caractere mari, el pricepuse că
puterea Domnului nu poate sta în dreptul su de a ădicta legi i de aș
stoarce dri, ci c acea putere se razim pe buna stare a populaiilor. ă ă ă ț
Pentru întâia dat i se spune birnicului ă pentru ce pltăete dare, întâia ș
dat slujbaii rii sunt priv ă șțăii ca atari (iar nu ca privilegiai) i trebue s ț țș ă
munciasc pentru leaf, s nu iee mit, s nu ă ă ă ă ăfac hatâr, prin urmare ă
aicia vedem aprând ăserviciul statului, în locul vechiului serviciu al evului-
mediu, care avea un caracter cu totul personal. El urte luxul i d ăș șă
ruintoare pild la boieri i șă ă șpmânteni prin modestia îmbrcminii; el ă ăă ț
înființeaz o fabric de postav, el deschide coli, el ă ă șpaveaz Iaul i aduce ă ș ș
ap în ora i toate acestea ă șș în scurta Domnie întâi de 2 ani i 6 luni. ș
Dar nu era de ajuns caracterul su individual ăpentru a aduce liniteaș
i desvoltarea în ar. ș țăPentru aceasta s'ar fi cerut ca poporul moldovenesc
s nu fi fost desbinat înluntru i în afar, ă ă ș ăprecum fusese sute de ani de-a
rândul, s nu fi ăfost slbit prin vecinice schimbri de Domni i ă ă șprin
vecinice intrigi. Astfel cu ara slab i Domn ț ășia era slab, era umbra puterii ă
turceti, încât șcând Austriacii au ocupat Bucovina fr nici un ăădrept, toate
silinele Voevodului de a-i opri erau ț zadarnice. Vzând stupul matern al ă
Moldovii întregi vândut Austriacilor de ctr Rui i Turci ăă șșchiar, Vod aă
protestat, a ameninat chiar Poarta; ț dar diplomaia austriac, tiind prea ț ăș
bine ce slab ăe Moldova i Domnia ei, a ajuns s ș ăJl ponegreasc ăpe Vod laă
Poart, încât aceasta, servit însi ă ă ășde oameni cumprai cu bani ăț
austriaci, a dat contra nobilului Voevod ordinul de asasinare.
Istoria vorbete în genere clar. O ar unde ș țătoi poruncesc i ț ș
nimeni n'ascult, o ar unde ă țăantiteza între partide se preface în adevrată ă
dumșnie, unde Domnul nu are puterea s-i împace, ă ăprecum n'au avut-o în
Polonia i nici la noi, o ș asemenea ar e menit s fie prada vecinilor ei. ță ăă Iar
dac acela, care în sufletul su reprezenteaz ă ă ăideea statului, îi ridicș ă
fruntea cu îndrzneal, el cade sdrobit ca i idolul de fer cu picioarele ă ă ș
de lut.
II. Am vorbit prin gura cronicarilor de acea figur brbteasc din ăăă ă
istoria rii noastre, deos ță ebit cu totului tot de umbrele efemere ale ă
Fanarioilor, cari l-au preces i l-au urmat. Alturi ț ș ăcu rapacitatea
predecesorilor si vedem pe acest ă brbat, plin de dezinteresare închinând ă
viaa sa țbinelui public, simplu în obiceiuri, iste la minte, țcumpnit laă
vorb, energic în fapte, acest brbat, ă ăcare domnind sub alte împrejurriă
decât acelea de slbiciune a patriei sale, ar fi devenit o pod ă oab aă
veacurilor, nu un martir. E drept c pentăru crearea unui om mare,
trebuete conlucrarea ș a doi factori; unul este acela al împrejurrilor, al ă
doilea este caracterul i inteligena persoanei ist ș ț orice.
Aceasta a doua condiie Grigorie Ghica Voev ț od a îndeplinit-o cu
desvârire. Urmrind cu ă ș ăînelepciune i cumptare binele i integritatea ț ș ă ș
patriei sale, le-a meninut cu rar energie person ț ă al pân' la cea din ă
urm clip a vieii sale. Amb ă ă țasadorul austriac ce era în acea vreme în
Constantinopole s'a vzut silit a încredina pe cance ă țlarul Kaunitz c,ă
orice transacie ar face cu acest ț Voevod, concesiile sale vor fi numai
aparente, cci acest caracter nu cedeaz i nu se pleac. ă ăș ăEl va urmriă
în totdeauna reîntregirea patriei sale fie prin rsboiu, fie prin ă
diplomaie; de aceea trebue – înlturat, înlturat cu orice pre. Tot ț ă ă ț
astfel vorbete i despre boeri; ei nu se pot cump ș ș ra nici cu bani, nici cu ă
titluri, nici cu promisiuni. S fie bine constatat c Bucovina era de facto ă ă

austriac pe când ambasadorul le scria acestea Iui ă Kaunitz. Trebuia dar
nimicit acest om, a crui tr ă ăie de caracter amenina pe rpitorul patriei ț ă
sale, trebuia asasinat în tain, fr sgomot. i astfel ă ăă Șs'a urmat. In locul
unde comuna Iai a aezat un ș șsarcofag de marmor, în locul unde ă
astzi se ăridic pe o column bustul nemuritorului martir, ă ă acolo s'a
întâmplat acea fapt a întunericului, a ă cea mielie demn de diplomaia ș ă ț
veacului trecut, acea neruinat plmuire a slbiciunii i desbi ș ăă ă șnriiă
poporului românesc. i într'adevr ce ruine Ș ă șmai mare putea s ni seă
întâmple? Dup ce ni se ăluase bucata de pmânt, unde zac oasele ă
Domnilor notri de la Drago Voevod pân la Petru Rare, ș ș ă șdup ce ni se ă
luase, vatra strmoeasc, încept ă ș ă ăura domniei i neamului moldovenesc ș
i în care șdoarme cenua lui Alexandru-cel-Bun, legiuitorul ș i printele șă
rii, i a lui tefan Vod, pavza ță ș Ș ă ăcretintii întregi, dup ce am perdut ș ăăț ă
pmântul ăcel mai scump, – se asasineaz, prin influena ă țmoral ăa
Austriei, Domnul care a îndrznit a ăprotesta contra neruinatei rpiri. ș ă
Popor românesc!, mari învturi îi d ie aceast întâmp ăță țăț ălare. Dacă
fiii ti ar fi fost unii totdeauna, ă țatunci i pmântul tu strmoesc ș ă ă ă ș
rmânea unul ă i nedesprit. Dar veacuri de desbinare neînt ș ăț reruptă
te-au adus la slbiciune, te-au adus s-i ă ățvezi ruinea cu ochii. Nu ș
merge la mormintele Domnilor ti cu smâna desbinrii în inim, ei ă ă ț ă ă
precum mergi i te împrteti cu sângele Mânt ș ăășș uitorului, astfel
împrtete-i sufletul tu cu ăășș ț ăreamintirea trecutului; fr patim i ăă ăș
fr ur ăă ăîntre fiii aceluia pmânt, cari oricât de deosebii șă țar fi în
preri, frai sunt, fiii aceleiai mame sunt. ă ț ș
Aniversarea asasinrii lui Grigorie Vod i a ă ășrpirii pmântului strmoesc ă ă ă ș
ne-am reamintit-o cu durere i alalteri, cu ocazia descoperirii bus ș ă tului pe care
Mria Sa Prea înlatul Domn 1-a ă ăț dat în dar oraului Iai. Serbarea a fost tot atât de ș ș
frumoas i de demn ca i în anul trecut. Dup ăș ă ș ăserviciul funebru la Mitropolie, o
mulime nenum țrat de popor cu Arhierei în frunte s'a pus ă ă în micare pe piaa ș ț
Beilicului, trecând în procesie pe stradele de cpetenie ale oraului. Ajuni în ă ș șpia,ță
în mijlocul creia se înla în cunun de ă ăț ălaur bustul de marmur al martirului, ă
clericii începur cu citirea acelor molcome i tânguioase versete bisericeti, scrise în ă ș ș
dulcea limb a trecăutului, pline de sfinenie i pace sufleteasc, prin ț ș ăcare se cere de
la stpânul lumii repaosul de ă veci, vecinica amintire i orânduirea sufletului mart ș ir
în corturile drepilor.ț
Cetenii Ieeni au îndreptat o telegram de ăț ș ărecunotin ctre M. ș țăă
Sa Prea înlatul nostru, ățDomn, carele întotdeauna a dovedit cât de
mult e micat inima Sa generoas pentru toate dur ș ă ă erile i bucuriile ș
poporului i rii Sale. Cci i șță ă șacuma mulmim bunei voini a M. Sale ță ț
ridicarea acestui monument întru venica amintire a lui ș Grigorie Vod,ă
ce cu viaa a pltit întregimea ț ă pmântului strmoesc i acea ă ă ș ș
sfinit coroan, ță ăce prin slbiciunea veacurilor i nu din vina Domn ă ș iei a
pierdut o nepreuit piatr scump. Fie voia stpânului rilor ca din ț ă ă ă ă ță
neamul M. Sale Prea înlatului nostru Domn s se nasc rzb ăț ă ăăuntorulă
perderilor noastre i întregitorul pat ș riei.
1876) Influena austriac asupra românilor din Principate. ț ă
Epoca 1872—1875 e închinat de ctre Eminescu ă ăstudiilor în strintate, la Berlin, i ăă ș
ocupaiilor de țrevizor colar. Din aceast epoc nu avem nici un articol care s ne ș ă ă ă
mrturiseasc ideile politice ale lui ă ă Eminescu, avem îns numeroase note manuscrise. Un studiu ă
neterminat Cultur ăi știin, Ș țăîncercarea de roman Geniu pustiu, material însemnat pentru

cunoaterșea desvoltrii spirituale a lui Eminescu. Cercetarea a ă cestui material ne arat căă
Eminescu la 'napoierea în ar în ță1874 era deja stpân pe adevrata-i gândire ă ăpolitic iăș
rmânea numai s-i gseasc treptat formele ă ă ă ă de exprimare. înainte de intrarea în 1874 pentru
lung timp în cercul Junimei, Eminescu e un spirit format, dar trebue s recunoatem c de ă ș ă
mult înc era în curent ăcu ideile i sentimentele șJunimei.
Dup ce se 'napoiaz în ar, cu toate ocupaiile ă ă ță țsale, Eminescu gsete vreme i pentru ăș ș
propaganda naional. In Octomvrie 1875 îl gsim la Cernui fc ț ă ă ățăând propagand patriotic i ă ăș
rspândind în mod cland ă estin o scriere în legtur cu rpirea Bucovinei, tocm ă ă ă ai în vremea când
oficialitatea se pregtea s srbtoreasc inaugurarea Universitii germane. ă ăăă ă ăț
Asupra ideilor i sentimentelor lui Eminescu în 1876 ș avem foarte multe date. De o importanță
considerabil e ăconferina sa țInfluena austriac ț ăinut sub auspiciile ț ăJunimei la 16 Martie 1876.
Conferina aceasta e o sintez de idei i sentimente ț ă șîn parte exprimate deja incidental,
e o închiegare de principii într'o doctrin naionalist precis. E de-ase ă ț ă ămeni cea mai deseamă
dovad a alipirii lui Eminescu ă la concepia junimist. Eminescu e contra cosmopolit ț ă ismului iș
contra jugului strin în materie economic. ă ăEl analizeaz strile vieii noastre publice în ă ă ț
trecut, îi pune în eviden relele – individualismul i nestabilitatea; se declar partizan al ță ș ă
monarhiei, singura form ăde stat în care se poate realiza armonizarea intereselor i protejarea ș
clasei muncitoare; arat importana stabil ă țitii în domnie i deplânge decderea claselor pozitive ăț ș ă
pe ruina crora s'a ridicat o clas a scribilor i s'a inf ă ă șiltrat o mass de strini, în special de ă ă
Evrei.
In Influena austriac ț ăavem i o parte de critic soc ș ăial. Eminescu recunoate ca singur clas ă ș ă ă
positiv pe ărani. Acetia trebuesc ocrotii cci ei sunt naiunea. ță ș ță țPentru Eminescu principalul lucru
nu-i forma de guvernmânt ci salvarea naionalitii. Trei sunt mijloac ă ț ăț ele pentru a Se ajunge la
aceasta: stabilitate, munc ăi economie. ș
Tot aci Eminescu e contra vieii de partid la noi, ț a creia lips de idealism o scoate în ă ă
eviden. Aci Emin țăescu exprim i convingerea c sub o domnie stabil ăș ă ăi priceput ca aceia a ș ă
Muatinilor, noi în 1866, am fi ajuns la ș realizarea unitii naionale. ăț ț
Într'o singur conferin Eminescu sintetizeaz: naion ă ță ă țalism, ur contra strinilor, concepie ă ă ț
monarhic, rnățăăism, critic a funcionarismului i a politicianismului, ă ț ș recunoaterea primatului naiunii ș ț
asupra statului, mijloace de realizare a unei viei de stat naionale. ț ț
Influena austriac ț ăprezint nu numai o concepie serioas i unitar, dar i o minte care vizeaz ă ț ăș ă ș ă
realizri i ășpreconizeaz mijloace. E momentul cel mai important în ă desvol tarea sufleteasc aă
scriitorului politic naionalist.ț
Influena austriac ț ăa aprut în ăConvorbiri literare (X) 1876, 1 August nr. 5 p. 165 iș
urmt., i de aci a ă șfost reprodusi în ed. Scurtu. ă
Controlând textul din ed. Scurtu dup ăConvorbiri literare am introdus îndreptrile în text i ă ș am
îndeprtat ăcele câteva suprtoare omisiuni strecurate în amintita ăă ediie.ț
Actualitatea influenei. ț Influena aceasta, fiind mai cu sam actual, are ț ă ă
dezavantajul de a nu sta înaintea noastr ca un ir de ă șfapte complinite, ca ceva
rotunzit, ci ne încunjur ădin toate prile, trim sub presiunea ei, e asem ăț ă enea unui
demon din poveti, pe care îl zreti ș ășori încotro te-ai întoarce, din care cauză
începe a i se nzri i acolo unde nu e. Pentru a cun ț ăăș oate mai bine raportul, în ș
care aceste dou ăelemente, cel românesc i cel austriac, ar trebui ș s intre, vom ă
trebui s le caracterizm asemene ă ăunui chimist i s stabilim proporia puterilor șă ț
în joc, avantajele unuia din elemente, desavantajul celuilalt. Ce vedem dar la cea
întâi privire? Pe de-o parte un stat mare, având, razimul su ăspiritual în culta
Germanie, stpânind sub un ă sceptru popoare foarte deosebite, nemulmite cu ță
supremaia a dou elemente numeric mici, un stat ț ă cruia îi lipsete condiia ă ș ț
principal a unui stat, ăi cu toate acestea are justiia i administraia ș țș țcum se cade,
nego, industrie, ba chiar o micare ț știinific destul de însemnat. Pe de alt parte ș ț ă ă ă
întâlnim un popor mic, a crui populaie agricol, a ă ț ăcrui inteligen ă ță
consist dintrun element omogen, ă dar a crui funcii vitale sunt în mare parte ă ț
împlinite de strini. In adevr negoul de import i ă ă ț și export, cel din luntru rei, ș ă ță
drumuri de fer, manufactur, c'un cuvânt circulaia sângelui social ă ț e împlinit deă

strini, i dac întrebm care element ă ș ă ă parazit a intrat cu sistemul su de arterii în ă
organismul vieii noastre naionale, vom trebui s ț ț ărspundem: în cea mai mare parte cel ă
austriecesc.
În ce const puterea Austriei. ă În ce consist deci puterea Austriei, creia îi ă ă
lipsete înuntrul su unitatea voinei ? Ce lipsete elementele sale, vecinic în ș ă ă ț ș
discordie, încât acestea constituese o putere atât de mare? In privirea aceasta vom
trebui s consultm istoria. ă ăImperiul roman în decaden dedese natere unei ță șreligii
cosmopolite, care continua oare cum, cultura i ideile antice, dei sub o form foarte ș ș ă
modificat. Aceasta era religia cretin – mai cu sam ă șă ăramura catolic. Catolicismul ă
întinsese peste Europa un painjini subire de idei religioase, os ș ț taul îmbrcat în ș ă
fier al Romei vechi se schimbase în miles ecclesiae, îmbrcat în ras; astfel se ă ă
formeaz o putere nevzut, pretutindeni strin ă ă ă ăăi pretutindeni acas, care ș ă
încerca a realiza idealul imperiului universal. Imperiul, care se formeaz ăsub acest
painjini, se numete imperiul roman. ș ș Casa domnitoare care se pune mai cu succes
în serviciul acestui ideal, este Casa de Austria. Dela Carol al V-lea se lise ideea unei ăț
monarchii universale a Cretintii, cu moartea lui s'a amânat șăăț proiectul, dar familia
n'a renunat la culmea dorit, ț ăla rspândirea sfintei monarchii peste Europa înt ă reag,ă
înaintea acestui pericol sta Europa la începutul rsboiului de 30 de ani. i într'adevr ă Ș ă
Casa iera în toate condiiile pentru realizarea scopurilor ț sale. Spania sub Casa de
Austria avea la dispoziie rile cele țță mai bogate ale Europei i ale glob șului:
Lombardia, rile de jos, Portugalia i împ Ță șreun cu aceasta puterea ei comercial, ă ă
aurul Americei i nemsuratele mrfuri coloniale ale Ind ș ă ă iei asiatice, încât Baco de
Verulam exclam, ăc puterea Spaniei este cea mai mare din lume. ă Afar de acestea, ă
avea pe atunci cea mai puternic armat, ea inea numai în Flandra 40.000 de oameni, ă ă ț
în Milan 15.000. Oastea sa numra 120.000 pedetri ă și 20.000 clri, o oaste cum ș ăă
toate rile cretine ță șde pe atunci n'ar fi putut-o înjgheba; apoi o flot ăurieasc i ș ăș
avere îndestul spre a o înmuli în ă țorice moment. Linia german a Casei de Austria ă
intrase în trupul Franei cu Alzasul i Lotaringia, ț șcare erau ale împratului germanic. ă
Frana era împ țresurat din patru pri, la sud-est cu Italia, la ă ăț nord-est cu imperiul
germanic, la sud cu Lusignan i Burgonia, la nord cu Trile de jos pan' în Sadna. ș ă Era
strimtorat i primejduit în grad suprem. ăș ă In Suedia Casa introdusese intrigi
împotriva lui Gustav Adolf, spre a aduce pe tron linia catolica de Wasa, care domnea
în Polonia, cci dup ideile vremei aceleia, în care legitimismull era în floare, ă ă Gustav
Adolf trecea de uzurpator. Spania fcuse planul de a pune mâna pe marea Baltic, ă ă
mama tuturor comerielor, țcum se numea pe atuncia, i a șprinde rdcina Olandei, c'un ăă
cuvânt painjiniul fin șal ideilor religioase se prefcuse într'o mreaj ă ăde fer.
Rsboiul de 30 de ani a avut drept rezultat ă sfrâmarea acestei puteri urieeti. ă șș
Richelieu – însui catolic – încurajeaz ș ăprotestantismul în Germania i împreun ș ă
cu celelalte puteri ameninate au sumuat asupra Casei ț ț tot ce se putea sumua, întreț
alii pe Turci îi pe ț șVoevozii Transilvaniei. Austriei îi trebuiau oameni i în Orient i ș ș
unul dintr'acetia a fost Mihai ș Viteazul, asemenea o jertf a politicei austriace. ă
Intr'adevr cine 1-a îndemnat pe Mihai Viteazul s ă ăse încurce cu Turcii, a croră
politic intea la micurarea Casei de Austria, prin susinerea drep ăț ș țturilor principilor
Transilvaniei asupra Ungariei? Sanctitatea sa Papa i catolicismul rege al Spaniei Filip ș
al II-lea. Liniile amândou ale Casei se în ă țelegeau foarte bine. Poate c o îndemnare ă
venit ăde la Praga ar fi trezit unele bnueli în inima ă Voevodului românesc, dar una
venit de la Madrid – ă care avea în vedere numai cretintatea – nu. șăSe vede c totă
din iubirea cretintii Austria ș ăățva fi încercat sub Constantin Brâncoveanu s ieeă
ara româneasc, precum mai târziu a luat Bucovina. ț ă
Sfârim caracterizarea politicei austriace cu u ș nele trsturi generale. Austria ăă
exist prin discordia popoarelor sale. Pentru a le ine vecinie ă țlipite i vecinie în ș
discordie, are nevoe de un element internaional, țfr patrie proprie, fr ăă ăă

naționalitate, fr limb, de un element care s fie ăă ă ăacas în Tirol ca i în Boemia, în ă ș
Galiia ca i 'n ț șTransilvania. Acest om pur-cosmopolit per excelentiam a fost pentru
aceast ambiioas Cas ă ț ă ăpreotul catolic. Neavând familie, cci era neînsurat; ă neavând
limb, cci limba sa era o limb moart ăă ă ă(cea latin); neavând patrie, cci patria sa ă ă
este unde'l trimete ecclesia; neavând rege, cci regele ăsu este Pontifex maximus, ă
acest element încerca s unifice Austria prin religie. Pe lâng acest ă ăelement s'a mai
format înc unul hibrid i stan ă șgaciu, cu o fisionomie fatal: ăbeamterul austriecesc.
Acesta are o limb dar ea consist din ă ăcâteva formulare nemeti de concepte, țș
numite Schimmel, adic rable. Dac i-ai lua unui beamter ă ă aceste câteva rable
învechite i ru stilizate, el nu mai tie nici o limb i iat de ce: In casa print șă ș ăș ă ăeasc aă
vorbit rusete, a studiat într'un gimnaziu ș unguresc, a trecut la universitatea
nemeasc, i, ț ășcând îi sfârete învtura, nu tie nici o limbi ș șș ăță ș ăcum se cade. C'un
cuvânt Austria, pentru a domni, are nevoe de un ciudat soiu de indivizi generis
nullius i în secolul al XVI-lea clerul catolic se ș potrivea cu acest rol, încât austriacul
cel mai bun era i catolicul cel mai bun. Astzi îns nu se mai potrivete. Libertatea ș ă ă ș
religioas, rspândit peste ăă ătoat Europa, a slbit foarte mult biserica, iar ă ă acetiș
beamteri fiind cu totul netrebnici pentru o sarcin atât de grea, Austria a ă
trebuit s-i ășcaute un alt aliat pentru politica sa, tot fr ăăpatrie, fr limb, fr ăă ăăă
naionalitate, un element ț cosmopolit i egoistic, ceea ce drept vorbind este unul i ș ș
acelai lucru, cci cosmopolitismul este ș ă pretextul de a nu face nimic pentru
desvoltarea unei pri a omenirii, pentru c individul respect ăț ă iv s'a însrcinat de a ă
nu lucra nimic pentru universul întreg. Afar de aceea acest element e i ă șmai
cosmopolit de cât cel catolic, de vreme ce e comercial, i chiar Chinezul nu va face ș
mare deosebire între mrcile imperiului german i liv ă șrele sterline, pe când el va privi
cu un simimânt de superioritate religia cretin, ce i se ț ș ăva prea o palid ă ă
exegez a moralei lui Laotse ă sau a eticei Vedelor.
Metoda de ptrundere a Austriei. ă Din punct de vedere austriecesc ar fi
nedrept îns de a pretinde, ca Austria s ne crue pe noi. Pentru orice patriot ă ă ț
austriecesc e o datorie de a deschide porile Orientului pentru coloniza ț rea
prisosului copiilor si i desfacerea mrfurilor ăș ăsale, c'un cuvânt pentru
pionerii cucerirei sale. Ar fi absurd din punct de vedere austriecesc, de
a pretinde ca ea s'o fac aceasta cu arma în ă mân, când are înainte-i o cale ă
pacinic, nebt ă ăătoare la ochi i care nimicete pe contrariu în ș ș mod
atomistic, atacând prin ageni economici, nu ț forma statului, ci pe fiecare
membru al statului în parte, care nici tie nici voee s se sustrag ș șță ăde la
aceast influen. ă ță
Dar tocmai fiindc influena austriac se pre ă ț ăzint ca o estur ă ță ă
foarte complicat de cauze ăi efecte, încât fiecare individ din ara ș ț
noastr țătrete sub presiunea ei, de aceea cu cât ne iubim mai mult patria i ăș ș
poporul nostru, cu atâta vom trebui s ne înarmm mintea cu o rece ă ă
neprtiănire i s nu surescitm cugetarea, cci uor șă ă ă șs'ar putea ca să
falsificm vederea acestei cluze ă ăădestul de credincioase i s agitm cu șă ă
vehemen țăprin întuneric, în lupt cu fantasme. Inim foarte ă ăcald i minte ăș
foarte rece se cer de la un patriot, chemat s îndrepteze poporul su, i ă ă ș
fanatismul iubirei patriei, cel mai aprig fanatism nu oprete șde fel, ca
creerul s rmâe rece i ăă ș s-i îndrep ășteze activitatea cu siguran, sțăă
nimiceascj adeăvrata cauz a rului i s o stârpeasc cu statorn ă ă ă șă ăicie de
fier. Precum un medic nu va combate simptomele numai, ci cauza unei
boale i va sftui s, se înltureze mediul, în care ea a trebuit s se nasc, ș ă ă ă ă ă
tot aa vom privi i noi individul naionalit ș ș ții româneti în desvoltarea sa ăț ș
i comparând pe ș aceasta cu norma legilor fiziologice ale societii, ățvom
arta de unde a trebuit s se nasc neorânduelile în viaa economic a ă ă ă ț ă
poporului, care l-au fcut accesibil unei influene economice strine. ă ț ă

Teoria filosofic a istoriei cu aplicaie la viaa noastr public. ă ț ț ă ăDe
aceea s ne întrebm fr prtinire, cum întâlnim pe poporul nostru în ă ă ăăă
istorie, din momentul în care ea devine mai strvezie, adic de pe la ă ă
începutul secolului al 14-lea. Îl gsim ătotdeauna dezbinat înluntru,ă
dezbinat în politica sa, a cu vecinii. țță
O teorie filosofic a istoriei nu ne pare de ă prisos aicea. Popoarele nu sunt
producte ale inteligenei, ci ale naturei, – aceasta trebue stabilit. ț In începutul
desvoltrii lor ele au nevoe de un ă punct stabil, împrejurul cruia s se cristalizeze ă ă
lucrarea lor comun, statul lor, precum roiul are ă nevoie de o matc. Dac albinele ar ă ă
avea jurnale, acestea ar fi foarte legitimiste. Când mersul linitit i regulat al ș ș
afacerilor este lovit în centrul, în regulatorul su, treaba nu poate merge bine. ă iȘ
cu toate acestea noi Românii de sute de ani n'am avut alt plcere mai mare, de ă ă
cât a ne rstuărna principii.
Alturi cu aceast teorie fundamental despre ă ă ăstat, ca aezmânt șă
al naturei i nu al raiunei, ș țvom trebui s-1 caracterizm rpede. ă ă ă
1) Istoria dinluntru a popoarelor este o lupt ă ăîntre ideea statului iș
individualism. Ce este individualismul? Fiecare fiin organic e pentru ță ăsine
lucrul principal, semenul su lucru secundar. ă Dorinele i aspiraiile ț ș ț
oricrui individ omenesc ă sunt nemrginite, încât funciunea principal a ă ț ă
vieei, a inimei sale este, nu realizarea unei dorini ț țci dorina, voina ca atare. ț ț
De acolo pmoverbul: toat lumea s pear, numai Manea s triasc. ă ă ă ăă ăAcest
element e i periculos i folositor. Peric ș ș ulos, dac o putere mai mare nu-i ă
pune margini folositor, dac în margini legiuite el caut a-i reali ă ă șza prin
munc aspiraiile sale, i precum soare ă ț ș le este tatl luminii i al umbrei, tot ă ș
aa individualismul este tatl înflorirei îi al decderei, justi ș ă ș ă ției îi alș
injustiiei, binelui i rului. ț șă
Fa cu aceast iluzie a inteligeniei i a inimei ță ă ț șindividuale, care e cauza că
om pe om se exploateaz, om pe om se nimicete, fa cu acest be ă ș țăllum
omnium contra omnes, un ochiu mai limpede zice: Stai! Nimicind pe vecinul
tu, tu loveti în tine, cci puterile, care exploateaz natura ă ș ă ăbrut, s'auă
împuinat, țtu eti mai srac cu o sum ș ă ăoare care de puteri. Deci vecinul să
triasc. El produce grâu, el are trebuin de mine, eu de el, ă ă ță nimicirea sa ar fi
o pierdere vdit pentru mine, ă ă care nu m pot ocupa cu toate oelea. Va s ă ă
zic ăinteresele individuale sunt armonizabile. Iat dar ăideea statului: ideea
armoniei intereselor. Dar productorii de grâu au o int comun, interese ă ță ă
comune, iat ăclasa, identitatea de interese nate o șidentitate de preri: iat ă ă
principiile, se cere realizarea acestor preri în stat: iat ă ăpartida. Tot aa șfac
breslaii. Formeaz o clas, au principii, sunt ș ă ă o partid. In locul ă
individualismului personal vine cel de clas. Pentru a-i asigura cercul de ă ș
exploatare, ele încremenesc câte odat: iat ă ăcastele. Nimic nu va schimba
natura societii. Ea va rm ăț ăânea un bellum omnium contra omnes, sub ori ce
form pacinic s'ar prezenta. Puterile în lupt ă ă ăse commaseaz, în locul ă
indivizilor avem clase, forme superioare a aceluia princip, carile se lupt ș ă
pentru supremaie.ț
Statul îns, ca o form i mai înalt a aceluia princip, nu vede în clase indivizi ă ăș ă ș
deosebii, ci un țcomplex de organe sociale, un individ: naiunea. Toate clasele sunt înaintea sa ț
egal de importante, menirea sa este de a stabili armonia între ele, de a opri ca una s fiă
exploatat prea mult prin ă alta, cci toate tresc i înfloresc una de la alta ă ă ș i peireaș
uneia condiioneaz peirea mai curând ț ă ăsau mai târzie a celeilalte.
2) Statul mai are i un scop șmoral. Drept va rmâne totdeauna, c societatea exist ă ă ă
prin exploatarea unei clase prin alta – afar de clasa, ădup prerea noastr cea mai ăă ă
important, ăcare exploateaz de-a dreptul ănatura, care produce materiile brute. Deci pe
lâng aceea, c statul va ă ăîngriji ca aceast clas, aceti hamali ai ome ă ă ș nirei s stea cât se ă

poate de bine, el va cuta a deprinde i clasele superioare la o munc folositoare, care s ă ș ă ă
compenseze pe deplin sacrificiile celor inferioare. De aceea el va fi prin o aspr ăorganizare
contra semidoctismului, contra spoielei, contra tendinei egoistice a acestor clase de a cât ț știga
mult prin munc puin, de a nu se întreba ă ță în socoteala cui tresc.ă
Deci societatea e câmpul schimbrilor vecinice, a luptelor pentru ă
existen i supremaie, un bellum țăș țomnium contra omnes, statul este
regulatorul acestei lupte, el oprete ca aceste puteri egal de ș folositoare să
se nimiceasc una pe alta. Societatea ă e micarea, șstatul stabilitatea.
De aceea, pentru ca lupta s poat fi purtat ă ă ăîn margini, trebuete o familie, ș
ale crei interese ăs fie acelea ale armoniei societii, care s fie ă ăț ăbogat, când ătoate
clasele sunt bogate, puternic ăcând toate sunt puternice. Aceasta e dinastia –
monarchul. Tot pentru c individualismul este princ ă ipiul vital al naturei omeneti,ș
preferm în priv ăirea motenirei legea salic i nu maioratul. ș ăș
Cu totul opus acestei serii de idei este republicanismul. Nu vorbim de
republicanismul în sens diplomatic, ci în sens social. Republic este orice ă
stat, în care o partid, reprezentanta unei sau ă mai multor clase (însă
nu a tuturor), poate s ăajung la stpânire. Aceste republice le împart ă ă
în antice i șmoderne. Republicele antice se bazeaz pe supremaia ă ț
claselor în form de caste, ărepublica modern se bazeaz pe supremaia ă ă ț
acelorai clase în form movibil. Deci Anglia, Frana, ș ă ă țItalia, Austria,
România sunt astzi republice în ă sens modern; Grecia, Roma, Egiptul,
Polonia, Germania veche, Olanda veche republice în sens antic. Ele există
sau prin exploatarea neomenoas a unei ăclase prin alta, sau prin
exploatarea sclavilor i a șranilor robii (cele antice), sau prin ță ț
exploatarea unei ri prin altele, adese prin toate la un loc. ță Anglia
exploateaz India, Frana pe toi iubitorii ă ț țde lux din lume, Veneia ițș
Olanda în evul mediu erau ca Frana astzi, Grecia i Roma triau prin ț ă ș ă
sclavi, Polonia, Ungaria, Germania i Frana veche ș țprin exploatarea
neomenoas a ranilor, c'un cuv ă ță ânt ori unde bun starea unuia se ă
traduce în apsăarea direct sau indirect a unui altuia. O excepie par a ă ă ț
forma Sviera i Statele Unite, dar ț ș par numai. Elveia trete prin export ț ăș
industrial i șprin toi indivizii câi alearg ca s cheltuiasc sudoarea fabricii ț ț ă ă ă
i a ranilor pe privirea dealurilor. America, pentru c clasa ș ță ădesmoteniilor ș ț
gsăete o avere neîmprit, pe care i-o împarte, ș ăță șpreriile. S'o vedem, când
s'or împlea.
De aceea se vor vedea în toat omenirea dou ă ămari serii de idei, dou tabere, aceea a ă
individualismului, sistemul liberal, i aceea, a armoniei int ș ereselor, a statului ca o unitate
absolut, a moănarchiei juridice. Libertatea e libertatea de a exploata, egalitatea e egalitate
de a deveni tiran, ca i vecinul meu, fraternitatea un moft ilustrat ș prin ghilotin.ă
S cercetm în zigzag i repede ideea libertii. ă ă ș ățCetenii germani i poloni (o cast) ăț ș ă
cereau regelui libertate, adic libertatea de a-i desbrca ă ș ăranii i de a-i spânzura dup ță ș ă
plac. Olanda cerea pentru comerul su ț ălibertate. Hugo Grotius scrie un compendiu:
liberum mare. Englejii rspăund: ne iertai – mare clausum. De la bilul ț maritim dateaz înflorirea ă
Angliei. Cetenii fran ățceji (caste) strigau sub Richelieu libertate, adic ăo sum de drepturi ă
i privilegii, toate pe spatele ș ranului. ță
S venim la republicele române, care ca i cele antice triau prin ă ș ă
exploatarea sclavilor i a ran ș țăilor, unde Domnul era cu mânile legate i celș
întâiu între egali – primus inter pares -, unde o clas stpânea totul. Vod ă ă ă
adic statul, putea ă s zic da, Hâncu zicea ba i pe-a lui Hâncu r ă ă ș ămânea. Să
vedem cum libertatea, când nu pornete din armonia intereselor, ci din ș
individualism, nimicete clasele sociale i în urm i statul: cum ș ș ășprin
înmulirea neamului lui Hâncu, influena econ ț țomic a Austriei devine ă
destructiv i cum sub ășea abia Hâncul îi deschide ochii, se sparie de câte ș

vede i nu tie de unde vin relele, nu tie c vin ș ș ș ădin ba al lui.
De aceea s privim împrejurimile, în care s'au ă desvoltat Românii, ca s pricepem i mai ă ș
bine organizarea lor putred de stat. Noi am trit sub ă ăinfluena dreptului public a unui ț
popor republican, în sensul antic al cuvântului – respublica Poloniae. Cetenii acestui stat ăț
erau egali; fiecare din ei era statul polon în persoan. Cel din urm ă ăleahi, care striga în ș țț
parlament: nie poswoliam Panie, nimicea hotrîrea corpului legiuitor. ă Nisipul pustiilor nu
poate avea mai mare nestatornicie, decât soarta acestei nefericite i totui nobile ș șnaii.ț
Puterea suprem a statului sau mai bine ă zis scaunul celui întâiu dintre egali, era mrulă
de ceart între cei influeni. Regalitatea electiv i-a ă ț ăomorît politicete; aceasta i excesul ș ș
libertii indățividuale. Dar a fi cetean polon era un privil ăț egiu. Cei mai muli locuitori – ț
misera plebs contribuens nu însemna nimic. Poporul era sclavul unui milion de ceteniăț
poloni.
Acest drept public polon avea mari farmece pentru clasele puternice din
rile învecinate. In ță Prusia boerii începuser a vorbi leete de dragul ă șș
instituiilor polone – dar marele Elector îi înva ț țăminte, lrgind dreptul breslelor ă
i regulând starea ș ranilor. In Suedia boerii vor tot aceste lucruri, ță încât casa
nefericit a regilor, dotat c'o energie ă ăi cu caliti rare în istorie, nefiind în ș ăț
stare s ăînfrâneze aceste elemente de disoluiune, le adun ț ăsub steag iș
declar rsboiu la toata lumea; o ăă campanie, care se sfârete cu risipirea șș
otilor șlui Carol al XII-lea pân în rile noastre, unde ă ță avem de la oamenii lui
dou ziduri: turnul Mitro ă poliei din Suceava i turnul Colea din Bucureti. ș ț șC'un
cuvânt acele instituii gsesc pretutindeni trec ț ă ere, unde pot numai.
In aa dese relaii eu aceti vecini, dreptul lor ș ț ș public nu putea s rmâe fr ăă ăă
înrâurire asupra noastr. Mai întâiu nefericita de Domnie electiv. ă ăAcest drept, atât de
ludat de ctre mai toi pub ă ă țlicitii notri, nu este nimic mai puin decât ș ș țvrednic de laud.ă
Domnia scurt a lui Drago ne inspir mari îndoeli asupra sorii acelui Voevod. ă ș ă ț Dup elă
urmeaz 6 Domni în rstimp de 50 de ă ă ani, pentru fiecare media de 8 ani – puin pentru ț
o ar, care începe. ță
Cu secolul al XV-lea începe în sfârit o domnie șlung i linitit – a lui ăș șă
Alexandru cel Bun. Aici se vd ărezultatele stabilitii. ățIn 33 ani el organizează
ara bisericete i politicete i moare ț ș ș ș șavând o singur nenorocire: are doi ă
fii în loc de unul. Vin rsboaele dintre frai, apoi dintre veri, ă ț pagini încurcate
ale istoriei noastre, din care numai un lucru se vede clar, c unii ajungeau ă
la tron cu ajutorul Ungurilor, ceilali cu al Polonilotr. ț ara se deschide Ț
influenelor strine. In aceste ț ăturburri trece vremea, pân la suirea pe ă ă
tron a lui tefan cel Mare, uzurpator i el, Ș șdar mai norocit decât ceilali.ț
De la 1457 – 1504 se vd din nou ăefectele stabilitii. ățA fost domnia
cea mai glorioas a Moldovei. El nimicete influenele ă ș țde din afar cuă
sabia i cu isteia. i cu toate ș ț Șaceste se tie din relaiile medicului ș ț
veneian, c cu toat gloria i lunga sa domnie, tefan a tre ț ă ă ș Șbuit să
asigure prin clu ăăurmarea fiului su pe tron. Cu venirea lui tefan cel ă Ș
tânr pare a fii ăprins oarecare slabe rdcini legitimismul luminatei ăă roade
de Muatin. Ins acesta moare otrvit de ș ă ăchiar Doamna sa, îneleas cu ț ă
boerii. Dup el vine Petru (linie nelegitim), acesta domnete în dou ă ă ș ă
rânduri, i are multe rivaliti de învins. Fiul su ș ăț ăIlie se turcete. tefan e ș Ș
ucis de boeri sub corturile de la uora i din via Mutetilor nu Țț ș ț șăș
rmăâne decât Domnia Ruxanda. Urme de legiti ț mism par a fi fost rmasă
i atunci, cci cel care ș ăia mâna Domniei o ia împreun cu tronul – ț ă
Alexandru Lpuneanu. De la stingerea progeniturei ăș brbteti a ăăș
neamului domnesc, de la stingerea matcei în roiul Moldovei, datează
cderea Moldo ăvei. Domnii pe care îi alege întâmplarea i intriga, șmor mai
toi de moarte nefireasc, boerii suni toi ț ă țaspirani la un tron, pe care nu ț

mai edea unsul șlui Dumnezeu, i astfel se urmeaz repede unul ș ă după
altul când printr'o influen strin când prin ță ăăalta. ara devine vatra Ț
deschis a influenelor ă țstreine. Despot Vod ucis cu buzduganul, ă
Lptuă șneanu otrvit cu sila, Bogdan Vod gonit la Mosc ă ă ova, Ioan Vodă
ucis de Turci, Petru ichiopul Șca vai de sufletul lui, Aron Vod moare în ă
temni, țăRsvan în eap; încercarea Moviletilor de a ă ț ă șfonda o dinastie
se sparge prin luptele între fiii lor . a. m. d., i aproape toi sfâresc ș ș ț ș
ru. Paralelo ăgramul de puteri naionale pierduse punctul comun ț de
activitate, aceasta nu avea un sâmbure stabil, împrejurul cruia s se ă ă
cristalizeze.
O soart mai fericit, îns totui foarte asemn ă ă ă ș ătoare cu aceea a ă
Moldovei, are ara Român Țeasc. Acolo se statornicete dinastia Basara ă ș bilor
i ajunge repede la o culme, de la care – ș prin o întâmplare analog cu cea ă
din Moldova – intr discordia în roiul de albine vorbitoare. In ă tr'adevr, după ă
Tugomir Basarab – a crui înce ăptur se perde în noaptea unei istorii, ă ă
strfurgerate din când în când de numele Banilor ba ă sarabi – urmează
Alexandru, care bate pe regele Carol Robert, apoi Vladislav care întinde repede
marginile rei. La 1360 el e Voevod al rei ță ȚăRomâneti, la 1365 Ban de ș
Severin, la 1368 Duce de Fgra. Urmeaz Radu Negru care bate pe ăăș ă Ludovic
cel Mare, regele Ungariei i câtig dep ș șălina autonomie a rei sale. El las ță ă
doi fii: Dan i Mircea. Dan I-iu e renumit prin rsboaele sale, ș ă purtate
precum se vede de frate-su Mircea. Mircea I-iu se sue pe tron la 1383 i ă ș
domnete pân la ș ă1418 adic 35 de ani, ăIat i aici efectele stabilit ăș ii: ățdomnia cea
mai glorioas i întinderea ter ăș itoriului cea mai mare. Mircea e Voevod al Ungro-
Vlachei, Ban de Severin, Duce de Fgra i ăășșAmla, sapânitor amânduror șț
ermilor Dunrii pân ț ă ăla Marea Neagr, Domn al cetii Durostor i al ă ăț șrilorță
tartarice. De la moartea sa începe discordia în casa Basarabilor. Fiul suă
legitim Mihail moare dup 2 ani, urmat de Dan al II-lea fiul lui Dan ă I-iu.
Dar Mircea mai avea un fiu nelegitim, Vlad poreclit Dracul. Acesta devine
printele liniei Dr ă ăculetilor. De aici istoria rei Româneti decurge ș Ță ș
asemntor cu cea a Moldovei prin luptele continue ăă între Dnuleti, descendeni ă ș ț
legitimi ai lui Dan I-iu i Drculeti, descendeni ilegitimi ai lui Mircea I-iu. ș ă ș ț
Dup vremi pline de împerecheri, Basarabii sunt ă stini prin sabie, în urma ș
intrigelor unei noua linii, primite în sânul lor, i anume Cantacuzin Basarab. ș
Dup Dim. Cantemir în Moldova i puin dup ă ș ț ăcderea Basarabilor în ara- ă Ț
Româneasc vine Domn ăia Fanarioilor. Influena acestora fiind obiectul ț ț unui studiu
deosebit, puin vom spune despre ea. ț Formele bizantine vin în locul celor vechi,
caracterele trufae ale aristocraiei devin servile. Discordia ș ț din luntru, lipsa unor ă
dinastii constante au transformat ara aproape în paalâc. ț ș
Sub Domnii fanarioi, care erau trimii pe un ț știmp anumit, i careș
aveau numai titlul de Domn i pomenirea în biserici, nici decum îns ș ă
consistena monarhic, puterea central a statului e ț ă ă curat nominal.ă
Chiar dac unul dintre ei cerca a ă fi altceva decât ceeace era în
împrejurrile date, ăviaa i averea îi erau în pericol. Drile grele, ț ș ă
pentru care nu i se da naiunei nici o compensare, ț erau dri pentru ă
îmbogirea personal i repede ăț ășa acestor oameni, care trebuiau s seă
foloseasc ăde scurta durat a Domniei lor, armata nu mai ă exista de fel,
Moldova perde dou provincii. – P ă erde vatra aezrii ei, stupul de unde șă
au pornii țroiurile care au împoporat ara de jos, mormint ț ele Domnilor,
vechea sa capital, Mitropolia sa ă veche. Moldovenii au avut nenorocirea de
a vedea înstrinat pmântul lor cel mai scump —, i nu ă ă șprin rsboiu — ă
prin vânzare. Intr'adevr se împrise Polonia i o ar, care trise în ă ăț ș ță ă

atâteja asemnri cu ea, trebuia s aib i soarta ei. ăă ă ășTotui trebue s ș ă
constatm c nici un Moldovean ă ă n'a putut fi mituit de – influena moral ț ă
a Austriei i c Domnul a pltit cu capul protesta ș ă ă rea sa.
Cu cderea Poloniei i luarea Bucovinei se înc ă ș epe o nou epoc a influenei austriace: ă ă ț
cea care atingea politica exterioar a statelor româneti se ă șschimbase întru atât, întru cât
aceste ri nu mai țăînsemnau nimica politicete, i erau susinute de ș ș țRusia i Turcia. Ca s ș ă
revenim la vorba pronunat de mai multe ori în acest studiu: Statele de 'mpre ță jurul nostru
care aveau o monarchie stabil, s'au ăcristalizat împrejurul acesteia i au devenit uriae, ș ș—
rile române, în care acest punct central ță lipsete, se închircesc, perd puterea lor fizic, ș ă
armata, perd guvernul lor naional. Cum se schimbase ț faa lucrurilor împrejurul României! ț
Polonia czăuse, în locul ei venise Rusia; Transilvania cu domnia electiv, czuse în ă ă
mâinile Austriei, Ungurii erau supui, Turcia începuse a slbi, România ș ăcare motenise de la ș
Poloni nestabilitatea, nu mai avea nimic de perdut decât doar ficiunea unei țexpresii
geografice, o schem pentru însemnarea unei adunturi de oameni, fr legi i fr cultur. ă ă ăă șăă ă
In Moldova în special beorimea nu mai semna ăde fel cu Nistor i Grigore Urechi, cu Miron ș
Costin, limba naional e într'o vdit decaden, alturat ț ă ăă ță ă ăcu frumoasa îi spornica limb ș ă
a cronicarilor.
ara nu mai este decât o moie mare, administrat în felul unei moii, Ț ș ă ș
un complex de latifundii în care dreptul privat e drept public, motenireaș
averei teritoriale motenirea puterei în ș stat. Pentru c nu exist motenirea ă ă ș
primogenitului i fiindc boierii simeau, c în mrimea ș ă ț ă ăproprietii teritoriale ăț
consist puterea lor, se int ă rodusese un fel de silnic ereditare. O parte ă din
copii se clugreau cu de-a sila, unul sau doi ă ă moteneau numele i averea. Din ș ș
Domnia unei singure clase rezult: lipsa total de drept pentru ă ă clasa de
mijloc. Erau meserii, erau bresle cu strostiile lor, dar aceste clase de ă
oameni, adese tiutori de carte, nu aveau drepturi. ș
S facem oare cum o sum a acestei stri de lucruri, i s vedem cum ă ă ă șă
se desvolt din ea suma ăde astzi. Ce era în ar la 1820 ? ă ță
Boerii mari. –
Boerii mici slujbai.ș
ranii iobagi, cari stau sub ocrotirea aces Ță tora, fiind oamenii lor.
Clerul laic i monastic. ș
Acetia nu stteau sub autoritatea statului. ș ă Erau clase ale evului mediu,
adMinistrate de ele înile. șBoerul era aproape autocrat pe moia sa. Numai ș
în grave cazuri penale – i nici atunci tocmai – ș intervenea justiia statului. ț
Cine rmânea s fie administrat de stat? Dou ă ă ăelemente neatârnate: 1)
rzeul, 2) negustorul i ăș șbreslele.
Deci vedem c existau dou clase neatârnate, ă ă una rneasc, eit țăă ă șă
din rsboinicii împropriet ă ării, țalta burghes. ăAcetia nu erau oamenii ș
nimrui. Istoria celor din urm 50 de ani pe care muli o numesc a ă ă ț
regenerrii naionale, mai eu ă ț drept cuvânt s'ar putea numi istoria nimicirii
rzăeilor i breslailor. Nimicindu-se îns talpa rei, ș ș ș ă țăera neaprat ca i ă ș
stâlpii s cad. Au czut i ă ă ă șboierii. O clas este într'un popor un factor al ă
armoniei societii, – de aceea ru este c'au czut ăț ă ărzeii, ru c'au czut ăș ă ă
breslele, ru c'au czujt ă ăboerii. Cci se vor vedea tirmrile. Se va vedea cum ă ă
influenele strine gsesc în falangele naionale ț ă ă țgoluri din ce în ce mai
simitoare, cum funciile ț țvieii economice degenereaz, cum arterii strine ț ă ă
intr în corpul nostru social, – cum dispar clasele ă positive ale Moldovei om cu
om, clas cu clas, ă ăcum pmântul românesc devine un teren de exp ă loatare
pentru industria strin i proletariatul ăăș indigen.
Cu o minim putere a statului poliia, administ ă țraia i dreptatea ț ș
trebuiau s fie într'o stare de ă plâns. Ispravnicul care era totul într'un jude,ț

avea de administrat pe negustorii i breslaii din ș șar, cei strini aveau ță ă
pretutindene consulatele; lor – strostiiie lor — asupra crora statul român ă ă
n'avea nici o putere. Aceti ispravnici netiutori ș șde carte, servind frăă
plat, erau sub domnii fa ă narioi oameni fr nici o însemntate, a cror ț ăă ă ă
apucturi administrative aveau o singur int: ă ățăstoarcere de bani. Falanga,
pedeaps poliieneasc, pentru greeli mici, se putea rscumpra cu câiva ă ț ă ș ă ă ț
galbeni de la aceti ispravnici, – iar opoziia con ș țtra acestor pedepse nedrepte
i barbare nu era ș niciri. Deci clasa de mijloc avea numai dou ci ă ăăde
scpare: sau s se fac supui austrieceti ă ă ă ș șs-i pue pe cas pajura cu ăș ă
dou capete, sau s ă ăintre în clasa blagorodnicilor spre a deveni insiăș
ciocan, sau în sfârit s intre în slujba ș ă unui boer mare i s sufere mai șă
bine palmele cucoanelor decât falanga aplicat de cutare aprod. ă Muli din cei ț
neînsemnai se fac sudii -, muli se fac de casa cutrui sau cutruia, muli în ț ț ț ă ă ț
sfârit caut prin bani i struine s ajung la sfântul ș ă ș ă ț ă ăprivilegiu. Se nate oș
micare nesntoas în so ș ăă ăcietate, nu bazat pe munc, ci pe privilegiu. Pe ă ă
când comerciantul din Lipsca cuta s-i adaoge ă ășmilioanele, ciubotarul din
Germania s-i înmuleasc muteriii, negustorul i ciubotarul românesc ăș ț ă ș ș
caut s devie boer. – Dac cu aceast boer ăă ă ăie ar fi fost combinată
arta rsboiului ca în ă evul mediu, desigur c cavalerii cotului i ai ă ș
calupului 'ar fi exercitat mai departe pacinica ș i mult folositoarea lor ș
meserie -, dar nefiind asemenea datorii ci numai drepturi comode, boeria
mic sau mare trebuia s fie un obiect de invidiat, ă ă pe lâng acestea ă
cavalerismul devenise ieften în Moldova. In genere toat societatea ă
secolului al XVI-lea i al XVII-lea se poate caracteriza scurt: ș Datoria se
preface în drept. Noi la începutul veacului acestuia am fost înc în veacul ă
al XVII-lea. Datoria de a fi slujba al rei – o datorie foarte ș ță grea iș
periculoas sub domniile vechi, devine un ă drept de a sluji ara, dac vrea ț ă
ea sau dac nu vrea. ăi aceti îndreptiri de a o sluji se înmulesd Ș ș ăț ț
din zi în zi, cci toate isvoarele de puteri ale so ă cietii curg spre un ăț
singur punct, spre acest privilegiu, prsind vechia i neatârnata lor ăă ș
albie. Negustorul vrea s fie boer, ranul fecior boeresc, ă ță boerul mic –
boer mare, boerul mare — Domn. i boierii mici cum se formeaz? Prin Ș ă
meritelei personale, ce le au pentru stpânii lor, nu prin ă slujbe fcuteă
rei. Camardinerii, comiii de la ță șgrajduri, vechilii de moii, vtajii, se ș ă
boeresc toi i au o progenitur foarte bogat. Aceastj țș ă ă ăprogenitură
umple cancelariile i alearg la fiecare suplicant ca s-i toarne cenue sau ș ă ă ș
nisip pe hârtie. Muli de acei, care au început astfel cariera, încrc ț ăăastziă
casa pensiunilor, care într'un rând îi sușpendase plile. Dar prin ăț
aceast grmdire la ă ăăporile privilegiilor i ale slujbelor, – rmân gol ț ș ăuri
economice, pe care le umple un element strin -ă Evreii. Unde bacalul
boerit i-a închis dugheana, 'a deschis-o Evreul, unde fiul blnaralui ș ș ă
s'a fcut cinovnic, blnarul evreu i-a deschis dug ă ă ș hean, unde ciubotarul ă
român s'a fcut custode ă al urbei – adic paznic de noapte, – acolo ă
Evreul 'a deschis ciubotari. ș
Pe când în statele vecine domnea un binefăctor absolutism, care deprindea ă
popoarele la o munc regulat, la noi Vod era cu mânile legate, ă ă ă temându-se vecinie
de plângeri la Poart i de ășrsturnare. S vorbim drept – se poate pretinde ă ă de la un
om s fie mai mult de cât om? Când ă Domnul nu e pus afar de orice controvers, ce ă ă
devine el de cât o simpl persoan, care îi caut ă ă ș ăde interesele sale. Intr'o ar unde ță
fiecine zice: "chacun pour soi" i „après moi le déluge" – ce ș s zic Domnul decât ă ă
tot atâta… i pe câns put Ș erea statului român scdea—, se urca ce? — ă puterea
consulatelor. Casa unui consul devenise o adevrat cetate. ăă

De aici înainte într'o societate a nestabilitii, ățse va vedea cum orice lege
organic a rei întro ă țăduce elemente de nestabilitate. Regulamntul organic mult
ludat i cu drept cuvânt pentru unele pri ale sale —, cuprinde o mic dispoziie, ă ș ăț ă ț
nebgat în seam i totui destructiv: Boerul are ă ă ăș ș ăvoea de-a alunga ori când de pe
moiile sale i ș șdin vatra strmoeasc pe ranul iobag. Invaz ă ș ă ță iile ruseti aduc ș
jocul de cri. Intr'o societate în ăț care munca ar fi fost lucrul principal, jocul de
cri n'ar fi fost nimic – într'o societate de privilegiai, fr nici o treab, care cuta s- ăț țăă ă ă ă
i omoare șvremea -, jocul de cri a trebuit s fie destructiv – ăț ă un element de
nestabilitate în averea oamenilor.
Dup ocupaia ruseasc vine un domn foarte ă ț ă inteligent, cu un rar
sim istoric, dar care pus în ț aceast societate nestabil ca nsipul ă ă ă
pustiilor, caut s-i asigure poziia personal. In locul ăăș ț ăboerilor mari,
care-i cereau scaunul, el deschide o poart mare boierilor mici, fotilor ă ș
comii, fotil ș șor vtaji de moie sau fiilor lor. Grmdirea la ă ș ăăporileț
privilegiului devine din ce în ce mai mare, aspiranii la posturi se ț
înmulesc într'una – oam ț enii, cari nu tiau decât arta scrierii i a ș ș
cetirii, pe care în rile civilizate le tie fiecine – aceti ță ș șoameni se
înmulesc pe zi ce merge, cancelariile ț gem de practicani fr plat – i țăă ă ș
în schimbul vechei clase boereti avem o nou clas, care n'o ș ă ă
compenseaz de fel pe cea veche – clasa ă scribilor 83).
Aceast clas se îmfl rânduri, rânduri, recru ă ă ă tându-i membrii din fiii clerului ș
laic – din slugile fotilor boeri i fiii acestor slugi, din negus ș ș torii retrai i din fiii șș
acestor negustori -, micșarea merge crescând -, clasa de mijloc a perit, ea s'a
schimbat într'o clas de proletari ai con ă deiului, fr nici o însemntate pozitiv în ăă ă ă
stat, fr nici o însemntate pentru naie, o clas de ăă ă ț ăturburtori de meserie. ă
Tot în aceast vreme se extermineaz prin proc ă ăese nedrepte clasa rzeeasc, ăș ă
tot în aceast ăvreme rzeiile vechi devin moii de privilegiai ăș ș țmici, i pe când un ș
boer, care avea 10.000 de flci, apsa foarte uor asupra supuilor si, unul ă ă ș ș ăcare
are 300 apas foarte greu asupra satului. Des ă facerea parial a latifundiilor înmulete ță țș
numrul ăclasei feodale, apsarea devine atomistic, ranul ă ățăîncepe a srci i a da ăă ș
înapoi. Aceasta merge crescând i disoluiunea claselor pozitive crete, ș ț șcrete -ș
crete i azi. șș
E greu de a expune o idee fundamental cuă ramificaiile ei aa, încât ț ș
s dee un tablou unitar. ă Ideea exist toat implicit în cap, dar spre a o ă ă ă
expune ne servim de cuvinte, de iruri ce au în ș ceput – au un sfârit.ș
De aceea voi ilustra prin fapte aceste teorii.
Un boer, poseda – e indiferent unde, destul c era boer românesc – 250.000 ă
de flci într'un ăhotar. Era un om de un caracter ru – sgârcit, ărpitor, ambiios fr ă ț ăă
margini. Dar era un omn. Ce simeau ranii cum este boerul? ranii si ț ță Ță ăerau
bogai, cci apsarea unuia numai, împr ț ă ă ățit asupra unei masse atât de mari de ă
pmânt ăi de oameni, era aproape nesimit. El a murit – ș ță pmânturile s'au dus în ă
buci prin procese i ăț șmoteniri. Nici unul din urmai n'a fi avut caract ș ș erul aprig al
boerului nostru i cu toate astea ș supuii lui au dus-o mai ru sub motenitori ș ă ș
decât sub el. In locul unui subiect, erau acum mai multe subiecte, cu aceleaiș
trebuine, cu țaceleai cheltueli i cu mai mic avere. ș ș ă
Un mic bulgr de omt czând din vârful unui ă ă ă munte se face din ce
în ce mai mare, rupe cu el copacii codrilor, stric ogoarele, astup un ă ă
sat. Un mic simbure greit în organizaia societii, ș ț ățîn viaaț
economic crete i îngroap o naiune. ă ș ș ă țNe mirm cu toii de mulimea ă ț ț
crâmelor în șara noastr – de mulimea judanilor -, cauza ț ă ț e
mulimea rachiului, mulimea velnielor, dar ț ț țoare aceast mulime de ă ț
unde vine? Sub domnia turceasc a existat micul simbure, o dispoziie ă ț

de export. Exportul grânelor era oprit. Prin urmare grânele
neconsumate trebuiau prefcute în ăobiect exportabil – în vite. S'au
combinat lucrurile. Velnia consuma prisosul i da hran vit ț ș ăelor. Velniaț
producea rachiu, rachiul trebuia consumat i era mult. S'au fcut multe ș ă
crâme. Pen ștru aceasta trebuiau crâmari. S'au adus ș muli țEvrei iș
proprietarul impunea fiecrui din supuii ă șsi de a lua atâta rachiu pe an. ă
Unele pli pentru ățmunc se fceau în rachiu. S'a întrodus exportul ă ă
într'adevr, îns velniele au rmas; în locul grâ ă ă ț ă nelor s'au luat cartofii, cciă
rachiul devenise o trebuin i aceast trebuin cerea împlinire. Care țăș ă ță au fost
rezultatele ei? O populaie nesntoas, ț ăă ăfr energie de caracter, fr ăă ăă
energie economic, ăcare îi vinde munca pe butur, o populaie ș ă ă țîn care
mortalitatea crete în mod înspimânttor, ș ă ăiar sudoarea manilor ei se
capitalizeaz în mâinile ă unui element fr patrie, fr limb, fr ăă ăă ă ăă
naionțalitate… Nu e de mirat, c influena austriac ă ț ăe mare.
Ce urmri ar fi avut stabilitatea în domnie. ă S comparm acuma suma ă ă
puterilor scoiale de astzi cu suma puterilor sociale de sub patriarchalul ă
prisacariu Ion Sandu Sturza Voevod.
Boerii mari, proprietari de latifundii, care-i șcruau populaia în mod. ț ț
instinctiv.
Boerii mici slujbai.ș
Breslele târgoveilor cu strostiile lor. ț ă
Rzeii, rani liber. ăș ță
Iobagii, rani supui, c'un drept asupra unei pri de pmânt. ță ș ăț ă
S ne închipuim c prisacariul ar fi fost din ă ă dinastia Mutetilor, șăș
necontestat de nimeni. La influenele secolului al XlX-lea, el n'ar fi rezistat. ț
Un drept civil venit mai târziu ar fi dat o via țăîn stat clasei de mijloc,
acelai drept asigura ș prietatea rzeilor. Mitropolitul ar fi asigurat o ăș
desvoltare clerului laic, având i cele trebuincioase ș pentru aceasta. Dreptul
civil i-ar fi creat o clas ș ăde amploiai, dar aceti amploiai ar fi fost stabili, ț ș ț
cci numai unde Vod se perândeaz, se mnânc ă ă ă ă ăi pita lui Vod pe rând. ș ă
Negustorul ar fi rmas ănegustor, meseriaul meseria, nu s'ar fi nscut ș ș ăgoluri
economice atât de simite. In sfârit în ț șanul Domnului 1660 ar fi venit
loan Sandul al III-lea posito. – Sub ce împrejurri! Firmele ăde pe ulia mareț
ar fi româneti. Se deschid cam ș erele, – se voteaz legea împroprietririi. ă ă
Atunci s'ar fi fcut într'adevr vuet mult, dar se sprgea de stânca ă ă ă
maiestii. S'ar fi pltit pmântul în 90 ăț ă ăde ani i nu în 15 -, dar nu ș
rmâneau atâtea ne- ă pltite ca astzi. Din coalele poporale ar fi ă ă ș eitș
oameni tiutori de carte cari rmâneau ce erau ș ă i nu se fceau subperceptori ș ă
de perceptori cci ăintrarea între administratori ar fi fost grea într'un corp
stabil, care nu se rstoarn la fiecare schimbare de minister. In sfârit loan ă ă ș
Sandul al IV-lea motenea un stat românesc cu care te-ai fi putut ș fli.ă
Atunci rsboiul din 54 ne aducea Basarabia, ă cel din 59 Bucovina, cel din 66
Transilvania.
Iar acum cum s'au desvoltat lucrurile? De toate dezastrele vecinilor
notri noi nu ne-am folosit ș decât spre a ne rsturna Domnii. Vod, adic ă ă ă
statul era cu manile legate. Vod zicea da i ă șHâncu ba, i neamul lui ș
Hâncu cretea din ce în șce. Cu cât deveneau mai muli aspiranii la privil ț țegii
i posturi, cu atât cereau lrgirea privilegii ș ă lor lrgirea libertii pe conta ă ăț
puterii statului, pân ce am ajuns la constituie, care d într'ade ă ț ăvr tuturor ă
acestor aspirani i numai acestora, țș precum voi arta, o egalitate de ă
drepturi fr datăăorii i proletarii de scribi au pus mâna pe rile ș țăromâneti.ș
Caracterul vieii noastre publice. ț Fiecare constituie, ca legea ț

fundamental a unui stat, are drept corelat o clas cu sam, pe care se ă ă ă
întemeiaz. Corelatul constituiilor ă țstatelor apusene este o clas de mijloc, ă
bogat, cult, o clas de patriciani, de fabricani ă ă ă țindustriai – care vd în ș ă
constituie mijlocul de ț a-i reprezenta interesele în mod adecvat cu ș
însemntatea lor, – la noi legea fundamental nu îns ă ăemneaz decât egalitatea ă
pentru toi scribii de a țajunge la funciile cele mai nalte ale statului. De ț aceea
partidele noastre nu le numesc conservatoare sau liberale; ci oameni cu
slujb: ăguuernamentali, oameni fr slujb: ăă ăopoziie. țDe acolo vecinica
plângere, c partidele la noi nu sunt part ă ide de principii ci de interese
personale – i șprincipiile sunt interese – dar interesele unei clase pozitive,
clasa pozitiv a proprietii terit ă ățoriale tory conservativ, clasa negustorilor sau
industriailor șwygs – clasa lucrtorilor, ăsocialiti. șUnde sunt la noi aceste
clase piozitive? Aristocraia istoric – i ea trebue s fie totdeauna ț ă ș ă istorică
pentru a fi important – a disprut a ă ăproape, clasa de mijloc pozitiv nuă
exist, golurile sunt împlinite de strini, clasa ranilor e ă ă țăprea necult iăș
dei singura clas pozitiv, nim ș ă ăeni n'o pricepe, nimeni n'o reprezenteaz,ă
nimnui nu-i pas de ea. ă ă
ranii, singura clas Pozitiv. Ță ă ăNe mai rmâne o singur clas pozitiv, pe al crei spate ă ă ă ă ă
trim cu toii – ranul român. S vedem acum, cum ne silim din rsputeri de a o nimici, i pe ă țță ă ă ș
aceasta, cum am nimicit pe celelalte, i împreun cu ea statul i ș ă șnaiunea.ț
S nu uitm un lucru – toat activitatea unei ă ă ă societi omeneti e mai ăț ș
mult ori mai puin o țactivitate de lux -, numai una nu: producerea brută
care reprezenteaz trebuinele fundamentale ă ț ale omului. Omul, în starea sa
fireasc, are treb ăuine de puine lucruri: mâncarea, locuina, îmb ț ț țrcmintea. Aceste ăă
pentru existena personal. De ț ăaceea o naie trebue s îngrijeasc de ț ă ă
clasele, care produc obiectele ce corespund acestor trebuine. Romanul ț
care mânca limbi de privighitoare, se putea hrni i cu pane, dar fr ă ș ăă
aceasta nu putea; el purta purpur, dar îi trebuia piostav; ă locuia în palat,
dar îi trebuia cas. Ori cât de ămodificate prin lux ar fi aceste
trebuine, ele țsunt în fond aceleai.ș
Productorul materiei brute pentru aceste trebuine, este ranul. De acolo ă ț ță
proverbul francez: Pauvre paysan, pauvre pays – pauvre pays, pauvre roy. Aceasta este
într'o ar clasa cea mai pozit ță iv din toate, cea mai conservatoare în limb, ă ăport,
obiceiuri, purttorul istoriei unui popor, naia ă țîn înelesul cel mai adevrat al ț ă
cuvântului.
Cum am tratat noi pe aceti rani? Am cldit șță ăun aparat greoiu i netrebnic ș
pe spatele sale, aparat reprezentativ cum îl numim, i care nu-i șdecât pretextul de
a crea din ce în ce mai multei posturi, pltite tot din punga lui direct sau indi ă rect,
într'o ar, care n'are export industrial, ranul muncete pentru toi: sigur i ță ță ș ț ș
necontestabil. Dantele de Bruxelles, galonul de pe chipiul generalului, condeiul de fier
cu care scriem, chibritul cu care ne aprindem igara, toate ne vin în ț schimbul grâului
nostru i acest grâu îl produce ș numai ranul; grâul e productul muncei ță sale.
Cu cât mai muli indivizi se sustrag de la prod ț ucerea brut, cu atât ă
mai muli triesc pe sama ț ă aceleai sume de oameni. Ce este ș
consecvena? țEste c acel om sau nu va mai fi în stare s ne ă ăsusie, sauț
va trebui ca cu acela timp i cu acel ș șeai puteri s produc mai mult. ș ă ă
Va trebui sau s pear, sau s se cultiveze i s lucreze cu ă ă ă șămaina.ș
Care-i cazul nostru? El nu s'a cultivat. ranul nostru e aeela ca i Ță ș ș
înainte de cincizeci de ani, dar sarcina ce o poart, e înzecit. El ă ăpoart înă
spatele lui: câteva mii de proprietari (la începutul secolului câteva
zeci), mii de amploiai (în începutul secolului câteva zeci), sute ț de mii
de Evrei (în începutul secolului câteva mii), zeci de mii de ali supui ț ș

strini (în început ă ul secolului câteva sute).
Pe atunci ranul nostru cretea mai cu seam ță ș ăvite, era pstor. Aceast ă ă
munc uoar se potrivea ăș ăcu regimul aspru, cu posturile sale lungi, cu traiul suă
simplu. Azi muncete toat vara ca s-i plt ș ă ăș ăeasc drile, trete mult mai ru ăă ăș ă
decât atunci i se stânge. Mor o sut, i se nasc în locul lor 60. ș ăș i aceasta nu e o Ș
veste de sensaie – ci adevrul. ț ă
Fa c'o asemenea stare de lucruri, fa cu o ță țăar, care se despopuleaz, se ță ă
înelege c influena ț ă țaustriac economic va trebui s propeasc r ă ă ă ăș ăăpede i sșă
umple golurile noastre cu prisosul populaiei sale. Meserie i nego, parte din ț ș ț
aremdai, parte din proprietari, proprietatea fondar ș ăoreneasc e strin. In ăș ă ăă
oraul Iai abia a treia ș șparte a populaiei sunt supui româneti. i asta ț ș ș Șmerge
crescând.
Vecintatea Austriei e omorîtoare pentru noi, ă dac nu ne vom ă
trezi de cu vreme i nu vom a șrunca la naiba toi perceptorii, ț
subperceptorii, sub-sub-perceptorii, dac nu vom descrca pe ran i ă ă ță ș
nu-i vom asigura o desvoltare linitit, dac nu șă ăne vom hotrî, s nu ă ă
purtm nici un product strin ă ăpe noi, precum au fcut Ungurii în vremea ă
absolutismului.
Mijloace de remediare a rului. ă Rul deci e înluntrul.c ă ă
Nestabilitatea este cauza cderii probabilitatea acesteia e strâns combinat ă ă
cu cderea ăbreslelor, i aceste clase au format în di ș soluiune o clas de ț ă
proletari, care trebuete depșrins la munc. ă ă
Nu dreptul public, ci pstrarea naionalitii ă ț ățnoastre e lucrul de cpetenie ă
pentru noi i ar fi șmai bine ca s nu alegem deputai decât s pear ă ț ă ănaiaț
româneasc. Dac n'am avea vecinie influe ă ă ne strine precum le avem, dac am fi ț ă ă
în Spania, atuncia ne-am sparge capetele unul altuia pân s'ar aeza lucrurile. Dar ă ș
acest lux de revoluiuni sociale nu ni este permis nou, a cror ț ă ăstat e vecinie o
chestiune. De aeeea ne trebuesc trei lucruri:
Stabilitatea, adic guvern monarhic, ereditar, mai ă mult ori mai puin absolut; ț
Munc, ăadic excluderea proletarilor condeiul ă ui de la viaa public a statului ț ă
i prin asta si șlirea lor la o munc productiv. ă ă
Economia, adic dreapta cumpnire între foloasele aduse de cutare cheltuial ă ă ă
i sacrificiile șfcute pentru ea; aceasta atât în economia gen ă eral a statului cât i ă ș
în cea individual.ă
Altfel am avea a alege între domnia austriac ăi cea ruseasc. ș ă
Sub cea dintâi Evreii ar intra în sate în numr mai mare decât astzi, ă ă
ranii țăar deveni servii lor, moiile ar fi cumprate de ș ăsocieti deăț
capitaliti, colonizate cu Nemi, iar ș țnaia redus de proletariat. – In ț ă
cazul al doilea un ucaz ar terge limba din biseric i stat, r ș ăș țăanul ar
tri mai bine, îns cu condiia ca s se ă ă ț ărusifice; care din noi cum ar
scrie, acolo i-ar înghea mucu' condeiului; iar cei mai curajoi ar ț ă șmriă
pohodul na Sibir, fr judecat, prin ordin ăă ăadministrativ – administrativ
poriadkom.
"Lmuriri asupra influentei ausiriace". ă N-ruI 22 al Curierului intereselor generale
cuprinde o dare de sam ăasupra prelegerei mele "despre influenta austriac", careă
denatureaz atât înfelesul cât i tendina cuvintelor mele. ă ș ț
Abstrgând cu totul de la observabile, care îmi ating persoana ă i nu au a face cu ș
obiectul, aceast dare de sam semnat de un ă ă ăX., cuprinde urmtoarele puncte teoretice: ă
Se zice c a fi susfinut. ăș
1. C numai despotismul este fericirea i progresul popoarelor; ă ș
2. C ranul trebue s rmân ran, robul rob, boerl boer ăță ăă ăță etc, (prin urmare organizare de caste
ereditare);
3. C este ru sistemul nostru constituional, care d drept la ă ă ț ăalegeri, înlesnind scribilor a ajunge la

afacerile statului;
4. C m'am ferit a vorbi despre influena austriac; ă ț ă
5. C prelegerea mea a fost o propagand politic. ă ă ăToate aceste susineri se întemeiaz cred pe ț ă
nepriceperea celor zise de mine. Ar fi mai ru pentru autorul lor de a presupune rea ă credință
din parte-i.
1. N'am cercat a dovedi niciri, c despotismul este fericirea i ă ă șprogresul popoarelor. Tot ce am artat,ă
e c puterea statului domnia ă concret a legii trebue s fie mai tare decât tendinele claselor sociale i ă ă ț ș
s le înfrâneze. Unde aceast putere a statului e în veci ă ă nic micare i lovit perpetuu în centrul su, ă ș ș ă ă
acolo se nate despotismul unei caste i lipsa de drept a celorlalte clase sociale, se nate despotul ș ș ș
personal, care nu respecteaz nici o lege i sfârete ru, precum au ă ș șș ă sfârit i despoii din istoria șș ț
Românilor. C'un cuvânt am susinut domnia absolut a principiului armoniei intereselor, în ț ă contra
despotismului, a domniei unei caste sau a unei persoane pe seama celorlalte clase, lipsite de drept.
2. N'am susinut c ranul trebue s rmân ran, etc, ci c ț ăță ăă ăță ăînaintarea dintr'o clas într'alta trebue ă
s fie bazat pe munc i ă ă ășnu pe privilegiu.
3. N'am susinut c e ru sistemul nostru constituional, care d drept la alegeri, înlesnind scribilor a ț ă ă ț ă
ajunge la afacerile statului, ci am artat numai c acest sistem e lrgirea vechilor privilegii asupra ă ă ă
progeniturii claselor privilegiate din trecut i c nu corespunde șăcu clase economice pozitive, care să
gseasc în el mijlocul de a-i ă ă șreprezenta interesele lor în stat.
4. Despre influena austriac am vorbit atât istoricete (rolul lui Mihai Viteazul în vremea rsboiului ț ă ș ă
de 30 de ani, încercarea lurei ăOlteniei sub Const. Brâncoveanu, rpirea Bucovinei) cât i asupra ă ș
influenei economice actuale, care devine înspimânttoare fa cu ț ă ă țăo ar ce se depopuleaz, fa cu un ță ă ță
popor, care-i pierde pe zi ce șmerge din manile sale comerciul, meseriile, proprietatea fonciar ăurban,ă
ba în urm pân i proprietatea rural. ă ăș ă
5. Prelegerea mea, dac se poate numi propagand, n'a fost ă ăpolitic ci economic. ă ă
Viaa formal (politic) a statului a fost con ț ă ă siderat numai întru atâta, întru cât are ă
legtur cu viaa econo ă ă țmic a poporului nostru. ă
1877) Blcescu i urmaii lui. ă ș ș
Articol în care Eminescu laud calitile lui Blcescu ca scriitor i ca om. In ă ăț ă ș
acelai timp autorul îi expune i ideile sale asupra generaiei de Ia 1848 care-a ș ș ș ț
introdus la noi forme nepotrivite cu starea real a societii, asupra frumoasei limbi ă ăț
de altdat i decadenei limbii psreti a gazetarilor vremei, asupra franuzismului ă ăș ț ăăș ț
societii noastre. ăț
In ce privete starea politic, Eminescu vorbete de spiritul ru în care s'au ș ă ș ă
introdus la noi ideile apusene de libertate i egalitate. ș
Articolul e i un îndemn cald la munc, singura capabil s asigure desvoltarea ș ă ăă
naiunii.ț
Articolul însumeaz pe scurt idei pe care Eminescu le va desvolta în întreaga sa ă
carier ziaristic. ă ă
Articolul a aprut în Timpul (II) 1877, 24 Noembrie p. III i n'a fost înc ă ș ă
reprodus în nici o ediie a lui Eminescu, pân la aceea a clasicilor comentai. ț ă ț
Peste dou trei zile va ei de sub tipar Istoria lui Mihaiu-Vod-Viteazul ă ș ă
de Nicolae Blcescu.ă
Se tie neobositul zel, cu care acest brbat plin de inim i înzestrat de ș ă ăș
natur c'o minte ptrunztoare i c'o fantazie energic, a lucrat la istoria lui ă ă ă ș ă
Mihaiu-Vod. Din sute de cri i documente el a cules c'o adevrat avariie ă ățș ă ă ț
pentru gloria naiei româneti, toate colorile din relaii i notie, cu cari apoi a ț ș țș ț
zugrvit acea icoan mrea, din care figura Voevodului românesc ese în ă ă ă ță
prosce niu95), vitejeasc i mândr i vrednic de a se coborî din strlucita ăș ăș ă ă
vi a Basarabilor. ță
Limba lui Blcescu este tot odat culmea, la care a ajuns românimea în ă ă
deobte de la 1560 începând i pân astzi, o limb precum au scris-o ș ș ă ă ă
Alecsandri, Const. Negruzzi, Donici, i care astzi e aproape uitat i înlocuit ș ă ăș ă
prin "psreasca" gazetarilor. Dei Blcescu se întemeiaz pretutindenea pe ăă ș ă ă

isvoare i scrierea lui e rezultatul unei îndelungate i amnunite munci, ș ș ă ț
totui munca nu se bag niciri în sam, precum în icoanele maetrilor mari ș ă ă ă ș
nu se vede amestecul amnunit de vpsele i desemnul îngrijit linie cu linie. ă ț ă ș
O neobicinuit cldur sufleteasc, rspândit asupra scrierii întregi, topete ăă ă ăă ă ș
nenumratele nuane într'un singur întreg i asemenea scriitorilor din ă ț ș
vechime, el îi vede pie eroii si aievea i-i aude vorbind dup cum le dicteaz ă ș ă ă
caracterul i-i ajunge mintea, încât toat descrierea persoanelor i ș ă ș
întâmplrilor e dramatic, fr ca autorul s-i fi îngduit a întrebuina ă ăăă ăș ă ț
undeva isvodiri proprii ca poeii.ț
Nicolae Blcescu e de altmintrelea o dovad, c limba româneasc pe ă ăă ă
vremea lui i înainte de dânsul era pe deplin format i în stare s reproduc ș ăș ă ă
gândiri cât de înalte i simiri cât de adânci, încât tot ce s'a fcut de atunci ș ț ă
încoaee în direcia latinizrii, franuzirii i a civilizaiei "pomdate" a fost ț ă ț ș ț ă
curat în dauna limbei noastre.
Dei nu mai împrtim entusiasmul crii lui Blcescu pentru ideile, ș ăăș ăț ă
profesate azi de colegii lui de la 1848; dei ne-am încredinat cu durere c ș ț ă
chiar aceia ce azi le reprezint, nu mai sunt ptruni i se slujesc numai de ă ă șș
dânsele ca de o pârghie pentru ajungerea unor interese mici, dei tim c șș ă
dac inima lui era vie în vremea noastr, prin cartea lui ar fi trecut o suflare ă ă
rece de ironie asupra piticilor cari îngânau a împrti simirile unei inimi, pe ăăș ț
care n'au tiut-o preui niciodat, totui entusiasmul lui ca atare ne ș ț ă ș
înclzete, cci este sincer, adevrat, energic, s'arat cu acea ne-ovire de ă ș ă ă ă șă
care ne minunm în caracterele antichitii. ă ăț
Dumnezeu a fost îndurtor i 1-a luat la sine înainte de a-i vedea visul ă ș ș
cu ochii, înainte de a vedea cum contimporanii care au copilrit împreun cu ă ă
dânsul i în cercul1 lui de idei, le-au exploatat pe acestea, ca pe o marf, cum ș ă
au introdus formele goale ale occidentului liberal, îmbrcând cu dânsele pe ă
nite oameni de nimic. ș
El s'ar spimânta vzând cum a fost s se realizeze pe pmântul nostru ă ă ă ă
libertate i lumin. El ar vedea parlamente de ppui neroade, universiti la ș ă ăș ăț
care unii profesori nu tiu nici a scrie o fraz corect, gazetari cu patru clase ș ă
primare, c'un cuvânt oameni cari vzând c n'au încotro de lipsa lor de idei, ă ă
fabric vorbe nou, risipind vechea zidire a limbii româneti, pentru a prea ă ă ș ă
c tot zic ceva, pentru a simula o cultur care n'o au i o pricepere pe care ă ă ș
natura n'a voit s le-o deie. ă
Murind în Italia, srac i prsit, rmiele lui dorm în pmântul din ă șăă ăășț ă
care a pornit începtura neamului nostru, cenua sa n'a sfinit pmântul ă ș ț ă
patriei, ci e pe veci amestecat cu aceea a srcimii din Palermo. Cu limb de ă ăă ă
moarte îns i-a lsat manuscriptele sale d-lui Ioan Ghica i astzi dup un ăș ă ș ă ă
ptrar de veac din ziua morii lui societatea academic a însrcinat pe d. A. ă ț ă ă
Odobescu cu revizuirea i editarea scrierii, care va vedea lumina la vreme, ș
astzi când vitejia i vârtutea ranului nostru ne face s uitm frnicia i ă ș ță ă ă ăță ș
micimea de suflet a oamenilor de la 1848 i nemernicia unora dintre ș
comandanii improvizai de fraii roii, cari pentru a-i dura glorie pe acii, ț ț ț ș ș ț
duc ca d. Colonel Angelescu la o moarte sigur i fr de nici un folos pe acest ășăă
popor viteaz i vrednic de a fi altfel guvernat. ș
Fac-se aceast scriere evanghelia neamului, fie libertatea adevrat ă ă ă ă
idealul nostru, libertatea ce se câtig prin munc. Când panglicarii politici șă ă
care joac pe funii împreun cu confraii lor din Vavilonul de la Seina, se vor ă ă ț
stinge pe rud pe smân de pe faa pmântului nostru, când ptura de ă ă ță ț ă ă
cenueri, lene, fr tiin i fr avere va fi împins de acest popor în ș șăăăș țășăă ă
întunerecul, ce cu drept i se cuvine, atunci abia poporul românesc îi va veni ș
în fire i va rsufla de greutatea ce apas asupra lui, atunci va suna ceasul ș ă ă

adevratei liberti. ă ăț
Dar suna-va acel ceas? Oare tinerimea care astzi îi uit limba i ă ș ă ș
datinele prin cafenelele Parisului i care se va întoarce de acolo republican; i ș ăș
îmbuibat cu idei strine, rsrite din alte stri de lucruri, va fi mai în stara s ă ă ăă ă ă
îneleag pe acest popor, a crui limb i istorie n'o mai tie, ale crui ț ă ă ăș ș ă
trebuine nu le înelege, ale crui simiri o las rece? Fi-vor în stare acei tineri ț ț ă ț ă
s îneleag, c nimic pe acest pmânt, pentru a fi priincios, nu se câtig fr ă ț ăă ă șăăă
munc îndelungat, c toate cocorile lor de-a gata prin intrigi de partid i ă ăă ță ăș
prin linguirea deerilor i farnicilor roii, nu sunt de nici un folos pentru ș șț șăț ș
ar? Fi-vor destul de înelepi ca s nu lingueasc patimile mulimei cu ță ț ț ă ș ă ț
fraze suntoare, ci s'o fac a vedea lmurit, c munca i numai munca este ă ă ă ă ș
isvorul libertii i a fericirii i cum c cei ce pretexteaz c bunurile morale i ățș ș ă ăă ș
materiale se câtig prin adunri electorale, prin discursuri de cafenea i prin șă ă ș
articole de gazet, sunt nite arlatani, cari amgesc poporul în interesul lor i ă ș ș ă ș
spre risipa bunei stri? La întrebrile acestea rspunsul e greu; ne temem ă ă ă
chiar de a face concluzia final.ă
Oare un stejar care-1 rupi de la rdcin i-1 sdeti în mod meteugit ăă ăș ăș șș
într'o grdin de lux are viitor? Oare neamul românesc cu toat trinicia ă ă ăă
rdcinilor, are viitor, când trunchiul e rupt de întreg trecutul nostru i ăă ș
rsdit în mod meteugit în stratul unei desvoltri cu totul strine, precum ăă șș ă ă
este pentru noi cea franuzeasc? ț ă
Iat întrebri la care nu îndrsnim a rspunde. Dumnezeul prinilor ă ă ă ă ă ț
notri s aib îndurare de noi. ș ă ă
1877) Icoane vechi i icoane nou. ș ă
Cele ase articole aprute în ciclu sub titlul ș ă Icoane vechi i icoane nou ș ă au o
importan deosebit din dou puncte de vedere: ne arat, mai întâi, seriozitatea ță ă ă ă
gândirii lui Eminescu i ptrunderea problemelor vieii noastre publice; dau pe fa, șă ț ță
apoi, deosebitul talent de ziarist al lui Eminescu, la Timpul i-i stabilesc re- ș
reputaia.ț
In primul articol, Actualitatea, Eminescu critic viaa noastr public. ă ț ă ă
Liberalismul de la noi nu are o baz serioas, nici condiiile economice necesare. ă ă ț
Clasa noastr de mijloc e format din dascli i avocai. Toi fac politic în loc s se ă ă ăș ț ț ă ă
ie de ocupaii serioase. Universitatea e deczut, legile sunt strine. Elemente ț ț ă ă ă
nepregtite se îmbogesc prin politic din averea, statului. Turma netrebnicilor ă ăț ă
trebue alungat.ă
Articolul II, Paralele economice, e în legtur cu starea, economic a rii. ă ă ă ță
Legile strine, instituiile strine au srcit clasa pozitiv, ranii. Starea noastr ă ț ă ăă ăță ă
economic de popor agricol nu ne permite primirea instituiilor de lux a statelor ă ț
industriale. înainte de 1848, pe vremea boerilor, era mult mai bine în ar. Azi ță
n'avem nici bogii, i nici cultur. ățș ă
Articolul III, Btrânii i tinerii, ne arat cum au fost introduse la noi legi ă ș ă
strine nepotrivite. Tinerimea franuzist s'a întors cu principii înalte, a dat pe ă ț ă
btrâni la o piarte i a luat conducerea rii, dar e lipsit de sim istoric i cat s ă ș ță ă ț ș ăă
introduc în ar legi nepotrivite cu noi, dar potrivite cu Frana. ă ță ț
I. Actualitatea. Sociologia nu este pâna acum o stiinta, dar ea se întemeiaza pe un
axiom care e comun tuturor cunostintelor omenesti, ca adica întâmplarile concrete din viata
unui popor sunt supuse unor legi fixe, care lucreaza în mod hotarât si inevitabil. Scriitori care
în privirea ideilor lor politice sunt foarte înaintati au renuntat totusi de-a mai crede ca statul
si societatea sunt lucruri conventionale, rasarite din libera învoiala reciproca dintre cetateni:
nimeni afara de potaia de gazetari ignoranti nu mai poate sustine ca libertatea votului,
întrunirile si parlamentele sunt temelia unui stat. De sunt acestea sau de nu sunt, statul

trebuie sa existe si e supus unor legi ale naturii, fixe, îndaratnice, neabatute în cruda lor
consecinta. Deosebirea este ca în viata constitutionala lupta pentru existenta a grupurilor
societatii care stiu putina carte gaseste rasunet, pe când în statul absolutist acea lupta e
regulata prin o putere mult mai înalta, a monarhului adica, al carui interes este ca toate clasele
sa steie bine si ca lupta dintre ele sa nu fie nimicitoare pentru vreuna.
Nimic nu arata mai mult ca spiritul public nu e copt decât discutii asupra teoriilor
constitutionale. Aceasta copilarie a spiritului nostru public se arata de la începutul dezvoltarii
noastre moderne, din zilele în care cei dintâi tineri rau sau deloc preparati s-au întors din
Paris, unde, uimiti de efectele stralucite ale unei vieti istorice de o mie si mai bine de ani si
uitând ca padurea cea urieseasca de averi, stiinta si industrie are un trecut foarte lung în
urma-i, au socotit a introduce aceeasi stare la noi, introducând formulele scrise ale vietii
publice de acolo. E o zicala veche ca, de-ai sta sa numeri foile din placinta, nu mai ajungi s-o
manânci. Drept ca e asa, dar cu toate acestea acele foi exista. Si daca n-ar exista n-ar fi
placinta. Asemanarea e cam vulgara, dar are meritul de a fi potrivita. Conditiile placintei
noastre constitutionale, a libertatilor publice, de care radicalii se bucura atâta, sunt economice;
temelia liberalismului adevarat este o clasa de mijloc care produce ceva, care, puind mâna pe o
bucata de piatra, îi da o valoare înzecita si însutita de cum o avea, care face din marmura
statua, din in pânzatura fina, din fier masine, din lâna postavuri. Este clasa noastra de mijloc
în aceste conditii? Poate ea vorbi de interesele ei?
Clasa noastra de mijloc consista din dascali si din ceva mai rau, din advocati.
D. X bunaoara e platit de stat ca sa învete pe studentii de la universitate limba româna
din punct de vedere filologic si istoria românilor, doua obiecte pe care nu le cunoaste deloc.
Sa ne-ntelegem. Nu avem pretentiune ca profesorii nostri sa fie genii. Departe griva de
iepure. Dar, în împrejurari normale, acest domn ajuns din întâmplare profesor s-ar fi pus pe-
nvatat carte si, fiindca nu este cu totului tot marginit, încât sa aiba nevoie de a fi instalat într-
un spital de nevolnici, ar fi ajuns sa poata împartasi studentilor ceea ce au aflat altii, de ex.
învatatii straini, despre limba româna, le-ar fi aratat calea buna si batuta de oameni mai
cuminti, încât s-ar fi împlinit teoria unui pedagog francez, ca un scolar poate învata de la
profesorul sau mai mult decât stie acesta însusi. Atunci nu l-am fi auzit sustiind pe d. X
autenticitatea cronicei lui Hurul, autenticitatea unei scrieri care, pentru filologi elementari
chiar, e o galimatie deplina si un falsificat greoi, pe care-l cunosti ca atare la cea dintâi vedere.
Dar împrejurarile nefiind normale d. X nu învata nimic, ci face politica. Drepturile
imprescriptibile, libertatea alegerilor, responsabilitatea ministeriala, suveranitatea poporului
sunt cuvinte care se-nvata pe de rost într-un sfert de ceas si care-l ridica pe om la noi în tara,
facând de prisos orice munca intelectuala. Caci natura comuna nu munceste decât de sila. Silit
de împrejurari normale, d. X ar fi devenit un profesor mediocru; nesilit de nimenea, se simte în
sat fara câini si umbla cu mâinile în solduri, lasa scoala pustie si vine la Bucuresti ca sa-si faca
mendrele si sa-si deie o importanta pe care natura n-a voit sa i-o deie.
Tot astfel e d. Y si buna parte din cumularzii universitatilor. Am luat profesori de
universitate pentru ca un institut înalt de cultura poate ilustra mai clar starea noastra de
decadenta. Si cine plateste oare pe acesti domni din clasa de mijloc a caror mâini si inteligente
nu produc valori de un ban rosu macar? In linia din urma munca taranului care, ca dorobant
moare pe câmpul de razboi, ca muncitor se speteste platind dari, pentru a tinea pe umerii lui o
clasa de trântori netrebnici.
Ce sa mai zicem de advocati?
Intorsi din strainatate, ei nu si-au dat silinta sa-nvete legile si datinile pamântului, sa
codifice obiceiurile natiei românesti, ci au introdus pur si simplu codicele pe care le învatasera
la Paris, ca si când poporul românesc a fost în trecut un popor de vite, fara legi, fara obiceiuri,
fara nimic, si trebuia sa i s-aduca toate celea de-a gata din cea mai renumita fabrica. Dar în
genere advocatii sunt inteligentele cele mai stricate din lume. Caci, într-adevar, ce credinte
poate avea un om care azi sustine, mâini combate unul s-acelasi lucru, un om a carui meserie
este sa dovedeasca ca negru-i alb si albu-i negru? Oricât de buna morisca intelectuala ar avea,
ea se strica cu vremea si devine incapabila de a afla adevarul. De aceea cele mai multe din

discutiile Adunarilor au caracterul de cârciocuri si apucaturi advocatesti, de cautare de noduri
în papura, de vorbe însirate si fire încurcate. Acestea sunt elementele carora legile noastre
frantuzesti le dau în stapânire tara. Plebea de sus face politica, poporul de jos saraceste si se
stinge din zi în zi de multimea greutatilor ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui
aparat reprezentativ si administrativ care nu se potriveste deloc cu trebuintele lui simple si
care formeaza numai mii de pretexte pentru înfiintare de posturi si paraposturi, de primari,
notari si paranotari, toti acestia platiti cu bani pesin din munca lui, pe care trebuie sa si-o
vânza pe zeci de ani înainte pentru a sustine netrebnicia statului român.
Ce cauta aceste elemente nesanatoase în viata publica a statului? Ce cauta acesti oameni
care pe calea statului voiesc sa câstige avere si onori, pe când statul nu este nicaieri altceva
decât organizarea cea mai simpla posibila a nevoilor omenesti? Ce sunt aceste papusi care
doresc a trai fara munca, fara stiinta, fara avere mostenita, cumulând câte trei, patru
însarcinari publice dintre care n-ar putea sa împlineasca nici pe una în deplina constiinta? Ce
cauta d. X profesor de universitate, care nu stie a scrie un sir de limba româneasca, care n-are
atâtea cunostinte pozitive pe câte are un învatator de clase primare din tarile vecine si care cu
toate acestea pretinde a fi mare politic si om de stat?
Ce cauta? Vom spune noi ce cauta.
Legile noastre sunt straine; ele sunt facute pentru un stadiu de evolutiune sociala care
în Franta a fost, la noi n-a fost înca. Am facut strane în biserica nationalitatii noastre neavând
destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici,
care sa constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghiosii si haimanalele, oamenii a caror
munca si inteligenta nu plateste un ban rosu, stârpiturile, plebea intelectuala si morala. Arionii
de tot soiul, oamenii care risca tot pentru ca n-au ce pierde, tot ce-i mai de rând si mai înjosit
în orasele poporului românesc, caci, din nefericire, poporul nostru sta pe muchia ce desparte
trei civilizatii deosebite: cea slava, cea occidentala si cea asiatica si toate lepadaturile
Orientului si Occidentului, grecesti, jidovesti, bulgaresti, se gramadesc în orasele noastre, iar
copiii acestor lepadaturi sunt liberalii nostri. Si, când lovesti în ei, zic ca lovesti în tot ce-i
românesc si ca esti rau român.
Intr-adevar, d. Serurie, care a scris un volum de poezii "grecesti", d. Andrunopulos, care
batjocoreste armata noastra puind-o sa joace la circ, d-nii C. A. Rosetti, Carada, Candiano, tot
nume vechi de care foieste textul cronicelor României, sunt singurii români adevarati, iar noi
taranii, mici si mari, caci, la urma urmelor tot tarani suntem, noi bastinasii din tarile acestea
suntem straini care vindem tara cui ne da mai mult pe ea.
Liberalii sunt smântâna si temeiul României, noi suntem niste ramasite din vechile
populatiuni autohtone, care nu merita sa fie bagate în seama. De! iertati-ne, boieri, Arionesti si
Caradesti, ca ni s-a parut si noua biet ca traim în tara noastra si avem de zis o vorba. Iertati-
ne pentru ca nu bagasem de seama ca suntem în Bulgaria, iertati-ne apoi ca n-am voit sa ne
batem pentru bietii greci si bulgari.
Nu vedeti ca ne-am supus stapânilor? Nu vedeti ca ne-am trimis copiii la junghiere
pentru ca d. Anghelescu sa poata culege lauri pe pielea lor? Ba au ajuns ca pâna si ciorò-horò,
rumânas de laie, alb ca pana corbului, sa scoata gazeta, în care sa ne batjocoreasca în toate
zilele. Nu va e destul, milostivi stapâni?
Dar acum, de ne veti fi iertat sau nu, sa stam de vorba gospodareste si sa va întrebam
ce poftiti d-voastra? Si, ca sa stim ca aveti dreptul de a pretinde, sa întrebam ce produceti?
Aratati-ne în Adunarile d-voastra pe reprezentantii capitaliilor si fabricelor mari, pe
reprezentantii clasei de mijloc care sa se deosebeasca de fabrica de mofturi ale "Telegrafului",
si ale "Românului" si de fabrica d-voastra de palavre din Dealul Mitropoliei? Caci nu credem sa
puteti cere ca noi sa confundam matasariile de Lyon cu blagomaniile d-lui N. Ionescu, nici
postavurile de Manchester cu istetiile d-lui Popovici-Ureche.
Ciudata tara într-adevar! Pe cei mai multi din acesti domni statul i-a crescut, adica i-a
hranit prin internate, ca dupa aceea sa-si câstige, printr-un mestesug cinstit, pâinea de toate
zilele.
Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. Dupa ce acesti domni si-au mântuit

asa-numitele studii, vin iar la stat si cer sa-i capatuiasca, adica sa-i hraneasca pâna la
sfârsitul vietii. Dar nu-i numai atâta.
Domnia lor vor sa faca pe boierii. 3–4–500 de franci pe luna nu-i linistesc si nu-i fac sa
se puie pe munca pentru a deveni folositori natiei de pe spinarea careia traiesc. Sunt nascuti
pentru lucruri mai înalte, pentru deputatii, ministerii, ambasade, catedre de universitate,
scaune în Academie, tot lucruri mari la care cinstitii lor parinti, care vindeau braga si rahat cu
apa rece sau umblau cu patrafirul si sfistocul din casa-n casa, nici nu visasera si nici n-aveau
dreptul sa viseze, caci nu dadusera nastere unor feti-frumosi cu stele-n frunte, ci unor baieti
grosi la ceafa si târzii la minte, de rând, adesea foarte de rând.
Caci din doua una. Sau acesti oameni sunt toti genii, si prin "calitatea" muncii lor
intelectuale merita locul pe care-l ocupa, sau, neproducând nici o valoare, nereprezentând nici
un interes general decât pe al stomacului lor propriu, trebuie reîmpinsi în întunericul ce li se
cuvine.
Tarani? Nu sunt. Proprietari nu, învatati nici cât negrul sub unghie, fabricanti – numai
de palavre, meseriasi nu, breasla cinstita n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete
desarte, lenesi care traiesc din sudoarea poporului fara a o compensa prin nimic, ciocoi
boierosi si fudui, mult mai înfumurati decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale tarii.
De acolo pizma cumplita pe care o nutresc aceste nulitati pentru orice scânteie de merit
adevarat si goana înversunata asupra elementelor intelectuale sanatoase ale tarii, pentru ca, în
momentul în care s-ar desmetici din betia lor [de] cuvinte, s-ar mântui cu domnia
demagogilor.
Intr-adevar, cum li s-ar deschide oamenilor ochii când unul le-ar zice:„Ia stati, oameni
buni! Voi platiti profesori care nici va învata copiii, nici carte stiu; platiti judecatori nedrepti si
administratori care va fura, caci nici unuia dintr-însii nu-i ajunge leafa. Si acestia va ametesc
cu vorbe si va îmbata cu apa rece. Apoi ei toti poruncesc, si nimeni n-asculta. Nefiind stapân
care sa-i tie în frâu, ei îsi fac mendrele si va saracesc, creându-si locuri si locusoare, deputatii,
primarii, comisii si multe altele pe care voi le platiti pesin, pe când ei nu va dau nimic, absolut
nimic în schimb, ci din contra va mai si dezbraca, dupa ce voi i-ati întolit. N-ar fi mai bine ca
sa stapâneasca cei ce n-au nevoie de averile voastre, având pe ale lor proprii? Sau cel putin
oameni care, prin mintea lor bine asezata, va platesc ce voi cheltuiti cu dânsii?
De aceea alungati turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic si n-au nimic si vor
sa traiasca ca oamenii cei mai bogati, nu stiu nimic si vreau sa va învete copiii, si n-au destula
minte pentru a se economisi pe sine si voiesc [sa] va economiseasca pe voi toti".
II. Paralele economice. Trebue s admitem c între anii 1830 i 40 vor fi existat ă ă ș
abuzuri i neajunsuri îndestule în rile noastre, pentru c neajunsurile se in de natura ș ță ă ț
lumii acetia, încât oricând ne putem ruga, ca btrânii, ca s nu dea Dumnezeu omului ș ă ă
atâta necaz cât poate duce. In epoca aceea în care s'a nscut regulamentul, i-au ivit ă ș
cprui i cele dintâiu idei liberale, i, ca totdeauna, relele de atunci au fost atribuite ă ș ș
claselor stpânitoare. Dac mergea lumea ru, boerii erau de vin. Cci lipseau garaniele, ă ă ă ăă ț
lipsea suveranitatea poporului, lipsea controlul, abuzurile erau la culme, toi furau i ț ș
liberalii ziceau: Dai-ne nou ara pe mân i vei vedea ce-om face dintr'însa, cerul pe ț ăț ăș ț
pmânt, nu altceva! Ca i acum ei fgduiau marea cu sarea, ca i acum cauza tuturor ă ș ăă ș
relelor era c clasele privilegiate domneau, c dispuneau fr control de avuiile rii, c ă ă ăă ț ță ă
jupuiau lumea i-i fceau de cap. șșă
Bun. S'au dus privilegiile. Astzi naiunea controleaz tot ce se face; nu mai exist ă ț ă ă
abuzuri, nici hoii, sunt stpânii de legi absolut drepte cari ne garanteaz toate libertile ț ă ț ă ăț
ce sunt cu putint.ță
S facem deci isvodul averilor noastre. ă
Am în avere: camere, consilii comunale i judeiene, primari, notari, advocai, ș ț ț
profesori de universitate, academii, etc, etc, toate pltite cu bani în numrtoare. ă ăă
Avem la datorii: o jumtate de miliard de franci datorie public, o scdere regulat ă ă ă ă
atât a muncitorilor agricoli cât i a breslailor, o despoiate mai neîndurat a ranului, ba ș ș ă ță
srcirea claselor de sus, produs prin srcirea general, iar nego i meserii în mâni ăă ă ăă ă țș

strine.ă
Am admis legiuiri strine? Ei bine nu le-am admis pentru român, cu trebuinele ă ț
cruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau, i care tiu a se ă ș ș
folosi de dânselie, Am creat o atmosfer public pentru plante exotice, de care planta ă ă
autohton moare. ă
Cci azi avem cele mai înaintate instituii liberale. Control, suveranitatea poporului, ă ț
codice franuzeti, consilii judeene i comunale. Stm mai bine pentru aceasta? Nu, de ț ș ț ș ă
zece ori mai ru, cci instituiile nou nu se potriveau cu starea noastr de cultur, cu ă ă ț ă ă ă
suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, în cât trebue să
le sleim pe acestea, pentru a întreine aparatul costisitor i netrebnic al statului modern. ț ș
Suntem rani, curat socoteal, i rnete ar fi trebuit s gospodrim. ranul, ță ă ășțăăș ă ă Ță
oricât seu la rrunchi ar avea, bani n'are, i statul modem are nevoe de bani. Un pas pe ă ș
care-1 face deputatul în camer, o prostie care o zice, cost pe ar bani i banul e munc. ă ă ță ș ă
Un ir, scris de un ajutor de primar la sat, cost bani i banul e munc. O prelegere rea, ș ă ș ă
inut la universitate, cost bani i banul e munc – în sfârit banul este pretutinde-ea ț ă ă ș ă ș
reprezentantul i tlmcirea citea a muncii, într'însul e sudoare i putere muscular i șăă ță ș ăș
precum arttorul pe ceasornic spune la numrul cutare câte ceasuri au trecut, asemenea ăă ă
suma din buzunarul meu arat cât s'a muncit pentru mine în societatea omeneasc. ă ă
Dar va zice cineva: Ei i? Cu munca Românului nu pot face stat constituional cu ș ț
libertate, egalitate, fraternitate i suveranitate? Franujii sunt farmazoni de au putut-o ș ț
face, – i noi s nu putem? Nu suntem noi oameni i nu putem s ne lum dup dânii? ș ă ș ă ă ă ș
Adec ei s fie mai cu cap de cât noi? ă ă
Adevrat. Franuzul nu-i mai cu cap decât noi… dar mai este un cusur la mijloc, ă ț
care ne'mpiedic sau ar fi trebuit s nte'mpiedice. ă ă
Franuzul ia o bucatj de metal în pre de 50 de parale i-i face din ea un ț ă ț șț
ceasornic, pe care i-1 vinde cu doi napoleoni; d-ta îi vinzi ocaua de lân cu un franc i el ț ă ș
i-o trimete înapoi sub form de postav i-i ia pe aceiai oca 20 de franci; franuzul ia ț ă șț ș ț
paie de orez, care nu-1 in nimica i-i împletete din ele o plrie, pe care nevasta d-tale ț șț ș ăă
d trei sau patru napoleoni. ă
Nu-i mai cu cap, pentru c mintea nu se mnânc cu lingura, ci o motenete omul ă ă ă ș ș
de la tat i de la mum, încât un mocan poate fi tot at'ât de iste i deschis la cap ca i un ăș ă țș ș
ceasornicar din Paris, numai vorba e c mocanul n'a deprins meteugul, i de aceea ă șș ș
câtig într'un an cât câtig meterul din strintate într'o zi. șă șă ș ăă
De aceea îns meterul din Paris are de unde plti camere, universiti, teatre, ă ș ă ăț
biblioteci, ba chiar brânz de iepure, de ar avea poft de dânsa, poate s'o aib. Dar noi, ă ă ă
popor de rani, nu le putem toate acestea decât cu 'ncetul, i unde Franuzul e cu dare de ță ș ț
mân noi trebue s legm paraua cu trei noduri, pentru c ceea ce un popor agricol nu are ă ă ă ă
nici odat, sunt banii. ă
Cci ce se 'ntâmpl într'adevr ? ă ă ă
Ai vândut ocaua de lân cu un franc, pe care-l ai în mân i-1 poi da iar, dar ea, ă ăș ț
când i-a venitt înapoi, te ine nu unul, ci douzeci de franci. Cu ce 'mplinete cusurul de ț ț ă ș
la unul pân la douzeci, de unde mai iai înc nousprezece? ă ă ă ă
Neaprat, c din alte producte i nu din lân, deci din grâu. Dar grâul se produce cu ă ă ș ă
osteneal mult i spor puin. Spre a produce un fir de grâu îi trebue o var 'ntreag, i- ă ăș ț ț ă ăș
atunci înc atârn de la ploaie i de la vânt, de se va face sau, nu, pe când meterul strin ă ă ș ș ă
a lucrat ocaua de lân i i-a dat o valoare înzecit în câteva ceaisuri. De acolo vine, c ăș ă ă
ranul trebue s munceasc o var pentru a plti un obiect de lux, comandat din ță ă ă ă ă
strintate. ăă
Calitatea muncei industriale e alta. Un zugrav face o icoan bun, o vinde i trete ă ă șăș
cu 'ndestulare zece ani de pe dânsa; un tietor de lemne muncete zi cu zi, i abia-i ine ă ș ș șț
zilele de azi pe mâne. i apoi ce deosebire între munc i munc! Unul muncete uor i cu Ș ăș ă ș ș ș
plcere sufleteasc i câtig mult, cellalt muncete din greu i câtig puin. Este vre-o ă ăș șă ș ș șă ț
asemnare între unul i cellalt? Poate tietorul de lemne, a cruia munc prin calitatea ei ă ș ă ă ă

preuete aa de puin, s se msure vreodat cu zugravul? țș ș ț ă ă ă
Dar aa-i i naia. O naie care produce grâu, poate tri foarte bine nu zicem ba, dar ș ș ț ț ă
niciodat nu va putea s-i îngdue luxul naiilor industriale înaintate. ă ăș ă ț
Neaprat c nu trebue s rmânem popor agricol, ci trebue s devenim i noi naie ă ă ăă ă ș ț
industrial mcar pentru trebuinele noastre; dar vezi c trebue omul s 'nvee mai întâi ăă ț ă ă ț
carte i apoi s calce a pop, trebue mai întâi s fii naie industrial i dup aceia abia s ș ă ă ă ț ăș ă ă
ai legile i instituiile naiilor industriale. ș ț ț
S zicem, bun oar, c cineva are un palat cât al lui Vod, i venituri numai de pe ă ă ăă ăș
un petec de cincizeci de pogoane, – va putea el s duc traiu de Domn, s ie slugi multe ă ă ăț
de pe petecul lui de moie ?ș
i ce-i într'adevr o naie agricol pe lâng una industrial?? Cât un rz, oricât de Ș ă ț ă ă ă ăăș
vrednic fie, pie lâng un boier cu 100.000 de pogoane într'un hotar. ă
Poate s fie rzul cât de iste, cât de bun dei gur i cât de harnic, s duc traiul ă ăăș ț ăș ă ă
boerului tot nu-1 in curelele, pentru c de unde nu-i nici Dumnezeu nu poate lua. Acum ț ă
poate înelege ori care om cu minte, ce fel am putut introduce la noi instituiile ț ț
strintei. ăăăț
Ppuarii, care ca ppuarii chiar sunt cumplit de scumpe pentru noi, cci de-a ăș ăș ă
putere-a fi tot n'am putut face nimic.
Acuma dup ce am vzut c suveranitatea, libertatea, egalitatea i fraternitatea ne ă ă ă ș
in o jumtate de miliard datorie i optzeci de milioane de franci pe an, s vedem cât ne ț ă ș ă
inea pe noi, popor srac, ocârmuirea jefuitoare a boerilor. ț ă
Douzeci i vreo dou de milioane pentru amândou rile eu dou scaune ă ș ă ăță ă
.domneti. Dar aceti bani poate erau cheltuii în zadar. Populaia srac i ru ș ș ț ț ă ășă
administrat poate c se stingea mai ru decât astzi i la o vreme de foamete, doamne ă ă ă ăș
pzete, mureau oamenii pe ulii? ăș ț
Ia s vedem. Deschidem "Curierul româpiesc" dela 1840, No. de la 5 August, i citim ă ș
urmtoarele: "In anii 1837, 38 i 39 s'au nscut 139.263, au murit 90.207" – va s zic în ă ș ă ă ă
trei ani au fost 48.993 de oameni spor în populaie, sau, ifr rotund, 50.000 numai în ț ță ă
Muntenia; s punem pentru Moldova 40.000, cci populaia se 'nmulea acolo în acela ă ă ț țș ș
mod regulat ca i dincoace. ș
Dar populaia se 'nmulete în ptrat, nu în progresiurie aritmetic. Dac inea tot ț țș ă ă ăț
guvernul jefuitor al boierilor, astzi aveam 8.000.000 de locuitori, pe când n'avem nici ă
patru bune , din contr populaia româneasc a rei noastre e azi mai mic de cât la ă ț ăță ă
1840.
Dar ce mai cetim înc în "Curierul românesc". ă
"In magaziile de rezerv se afl depus în vreme de trei ani din urm 4.441.106 ă ă ă ă
chile de poruimb i 299 mii 700 chile de meiu". ș
Ce avem astzi în magaziile noastre de rezerv? Tot pe atâtea chile de palavre ă ă
liberale.
Dar mai cetim înc?ă
"Capitalul "cutiilor satelor" din principate s'a vzut în catagrafia din urm la ă ă
2.357.483 lei".
Câi lei avem noi în cutiile satelor? Datorii, cât frunz i iarb, cci astzi i ț ă ăș ăă ăș
comunele rurfale sunt datoare cu câte 10-20.000 de franci, precum statul e dator cu
cinci sute de milioane.
Dar boerii prdau i erau ri, zic liberalii. Haide s le facem pe plac i s zicem i ă ș ă ă șă ș
noi c erau para focului i varga lui Dumnezeu; zicând-o pa noi nu ne ine parale, iar ă ș ț
liberalilor li facem o plcere.ă
Nu rmâne îns mai puin sigur c populaia se 'n-mulea, c ea, întâmplându-se ă ă ț ă ț ț ă
ani ri, nu era expus, s moar de foame, c erau nuni i cumetrii multe i prohoade ă ăă ă ă țș ș
puine, încât i popa era mai câtigat, pentru c la nuni i cumetrii mai mult chef se face ț ș ș ă țș
de cât la prohoade, i toate erau cu spor, pân i crrile, pentru c printele când se ș ășăă ăă
'ntorcea de la vr'un botez, în loc de-a umbla pe una, umbla pe cinci.

Dar poate avem azi mai multe garanii de dreptate? Ia s vedem. Stan gsete azi o ț ă ăș
pung înainte de a fi pierdut-o Bran. Care-i urmarea judectoreasc? ă ă ă
Se discopere lucrul, i Stan mnânc mai întâi btaie de la primar i de la ș ă ă ă ș
subprefect, apoi e închis preventiv, pierde zece zile de lucru, câte un franc, fac zece
franci. Judectorul de instrucie îi pierde ziua cu dânsul, în loc de-a se ocupa c'un delict ă ț ș
mai complicat, deci punem leafa lui zece franci, fac 20. Judecata tribunalului corecionalț
ine 10, fac 30. Stan e închis pe dou luni de var, câte un franc ziua, fac 60, la un loc 90. ț ă ă
Stan se întoarce acas, i-i gsete ogorul pârloag i via paragin, pierzând munca unei ășșăș ăș ă
veri, fac, zicem. 100, la un loc 190. Stan gsete drile nepltite i-i angajeaz munca pe ăș ă ă șș ă
un an, ca s le plteasc, . a. m. d., c'un cuvânt: Stan e ruinat pe câiva ani, pentru c'a ă ă ăș ț
gsit o pung înainte de-a o fi pierdut Bran, bez btaea primarului i subprefectului pe de ă ă ă ș
asupra.
Cum era înainte?
Bran pâra pe Stan la boer i-i primea punga îndrt, iar Stan cpta în schimbul șș ăă ăă
pungii cinci bee sntoase, pe care le inea minte, 'apoi se ducea s-i vad de trebi. țăă ț ș ăș ă
Scurt, drept i – gratis. Azi mnânc dou-trei bti i-i pierde i tot rostul. ș ă ă ă ăășș ș
Dar apoi în de obte legi franuzeti ne-au trebuit nou? Pentru împrejurarea c ș ț ș ă ă
ptimete un loc pentru megiei, pentru pescuirea unui iaz, pentru, neîngduirea la ă ș ș ă
posesie, pentru a li se alege prile, pentru un vad de moar, . a. trebuiau legi franuzeti, ăț ăș ț ș
în care a se vorbeasc despre "lapini". Trebuiau miile de advocai, miile de primari i dej ă ă ț ș
ajutori de primari, notari, consilii i para-consilii! Asta e curat socoteal de mofluz. ș ă ă
i ce avem în schimb? Poate o cultur mai mare? Ș ă
De loc. Dac cultura se judec dup scriitori, atunci vom trebui s constatm, cu ă ă ă ă ă
prere de ru, c Eliad i Asachi tiau de zece ori mai mult carte de cât D-nii C. A. ă ă ă ș ș ă
Rosetti, Costinescu, Carada si Fundescu, c Anton Pann era un scriitor cu mai mult talent ă
i mai de spirit de cât o sut dintre ofticoii cari fac astzi "esprit" prin gazete, c singura ș ă ș ă ă
comedie "Buna educaie" a lui C. Blcescu e mai original de cât toate scrierile D-lui V. A. ț ăă ă
Ureche, la un loc; apoi s nu uitm c de generaia aceea a urgisiilor boeri se ine pleiada ă ă ă ț ț ț
scriitorilor notri celor mai buni: Alecsandri, C. Negruzzi, Bolintineanu, Donici, Blcescu, ș ă
. a., c oamenii tiau o limb frumoas, vrednic, i îneleas de opinc ca i de Vod. ș ă ș ă ă ăș ț ă ă ș ă
Apoi exista autoritate i ascultare. De zicea Vod un cuvânt, era bun zis; iar azi…? ș ă
Azi poruncete cânelui, cânele pisicei, pisica oarecelui, iar oarecele de coad îi ș ș ș ăș
atârn porunca. ă
Azi gseti prin sate ordine ministeriale, crora nu li se d nici o urmare, dei D. ăș ă ă ș
primar a scris pe dânsele: "se va urma în conformitate cu ordinele D-lui ministru". Azi se
împlinesc ordinele numai când D. prefect sau subprefect voiesc s se rzbune asupra ă ă
unui conservator.
Statul e azi maina, prin mijlocul creia cei lai se rzbun asupra potrivnicilor lor ș ă ș ă ă
politici.
Iat la ce hal am ajuns cu suveranitatea poporului, liberatea, egalitatea i ă ș
fraternitatea.
Apoi bune sunt ? – Bune, numai au un cusur: Nu se potrivesc.
III. Btrânii i tinerii. ă șCu greu pricepe o minte de rând ca nu este în lumea aceasta nici
o stare de lucruri si nici un adevar social vecinic. Precum viata consista din miscare, asa si
adevarul social, oglinda realitatii, este de-a pururea în miscare. Ceea ce azi e adevarat, mâine e
îndoielnic, si pe roata acestei lumi nu suie si coboara numai sortile omenesti, ci si ideile. In
aceasta curgere obsteasca a împrejurarilor si a oamenilor sta locului numai arta, adica, ciudat
lucru, nu ceea ce e-n folosul oamenilor, ci ceea ce este spre petrecerea lor.
Citim azi cu placere versurile batrânului Omer, cu care petreceau odata neamurile de
ciobani din Grecia, si imnele din Rig-Veda, pe care pastorii Indiei le îndreptau luminei si
puterilor naturei, pentru a le lauda si a cere de la dânsele iarba si turme de vite. Tot asa privim
cu placere plasmuirile celui mai mare poet pe care l-au purtat pamântul nostru, plasmuirile lui

Shakespeare, si ne bucuram de frumusetea lor atâta, ba poate mai mult înca decât
contimporanii lui, si tot astfel privim statuele lui Fidias s-ale lui Praxiteles, icoanele lui Rafael,
si ascultam muzica lui Plestrina. Tot astfel ne bucura portretul pe care-l face Grigorie Ureche
Vornicul lui Stefan Voievod cel Mare, încât simtim si azi placere citind ce vrednic si cu virtute
român a fost Maria Sa.
Dar nu tot astfel sunt gândirile care ating folosul oamenilor, bunul lor trai si petrecerea
lor unul lânga altul fara a se prigoni si fara a-si amarî viata ei în de ei.
Introducând legile cele mai perfecte si mai frumoase într-o tara cu care nu se potrivesc,
duci societatea de râpa, oricât de curat ti-ar fi cugetul si de buna inima. Si de ce asta? Pentru
ca – întorcându-ne la cararea noastra batuta – orice nu-i icoana, ci viu, e organic si trebuie sa
te porti cu el ca si cu orice alt organism. Iar orice e organic se naste, creste se poate îmbolnavi,
se însanatoseaza, moare chiar. Si, precum sunt deosebite soiuri de constitutii, tot asa lecuirea
se face într-altfel, si, pe când Stan se însanatoseaza de o buruiana, Bran se îmbolnaveste de
dânsa si mai rau.
Cum numim însa pe aceia care zic c-au descoperit o singura doftorie pentru toate
boalele din lume, un leac fara gres, care, de esti nebun, te face cu minte, de-ai asurzit, te face
s-auzi, în sfârsit, orice-ai avea, pecingine, chelie, ciupituri de varsat, degeratura, perdea la
ochi, durere de masele, tot c-o alifie te unge si tot c-un praf te îndoapa?
Pe un asemenea doftor l-am numi sarlatan.
Ce sa zicem acum de doftorii poporului românesc, care la toate neajunsurile noastre tot
c-un praf ne îndoapa, care cine stie de ce o fi bun?
Da’-i soseaua rea, încât ti se frânge caru-n drum? Libertate, egalitate si fraternitate si
toate vor merge bine. Dar se înmultesc datoriile publice? Libertate, egalitate si fraternitate da
oamenilor, si s-or plati. Da’-i scoala rea, da’ nu stiu profesorii carte, da' taranul saraceste, dar
breslele dau înapoi, dar nu se face grâu, da’-i boala de vite?… Libertate, egalitate si
fraternitate, si toate or merge bine ca prin minune.
Am aratat, într-un rând, ca aceste prafuri si alifii ale liberalilor le-am luat de ni-i acru
sufletul de ele si tot rau.
Or fi bune ele buruienile acestea pentru ceva, dar se vede ca nu pentru ceea ce ne
lipseste tocmai noua.
Sa vedem acuma cum au ajuns liberalii la reteta lor, buna pentru toate boalele si pentru
nici una. In veacul trecut au fost în tara frantuzeasca taraboi mare pentru ca statul încapuse
prin risipa curtii craiesti într-atâtea datorii încât se introdusese monopol pâna si pentru
vânzarea grâului. Ajunsese cutitul la os prin multimea darilor si prin tot soiul de greutati pe
capul oamenilor, încât nu mai era chip decât sa dai cu parul si, sau sa scapi, sau sa mori, decât
sa duci asa viata.
La noi, Voda Stirbei pleaca din domnie lasând 16 milioane în visteria tarii si 3 milioane
în cutiile satelor. Nu se potriveste!
In Franta toate darile erau date în antrepriza, si antreprenorii storceau toate clasele
societatii, pentru a hrani curtea cu trântorii ei. La noi, darile se strângeau mare parte de-a
dreptul, iar Voda era boier cu stare, care traia de pe mosiile lui si nici nu facea vrun lux de-
acatarea. Iar nu se potriveste!
In Franta locurile de judecatori si din armata se cumparau cu bani, si dreptatea
asemenea, la noi fiecine, dupa câta carte învatase si minte avea, putea sa ajunga alaturi cu
coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale tarii. Iar nu se potriveste!
In Franta nemultumirea economica era la culme: caci fiecaruia îi trebuia mai mult decât
avea. Luxul si modele istoveau averile cele mai mari. La noi boierul mostenea o blana de samur
de [la] strabunu-sau, un sal turcesc de la bunu-sau, un antereu de citarea de la tata-sau,
având de gând sa le lase toate si nepotu-sau, ca sa se fuduleasca si el cu dânsele si fiecare
avea strânsura pentru iarna si parale albe pentru zile negre; c-un cuvânt fiecare avea mai mult
de câtu-i trebuia, caci pe atunci toata tara era „conservatoare". Iar nu se potriveste!
Oare ce facusera mosnegii ca sa merite urgia liberalilor? Ce sa faca? Ia pe cât [î]i
ajunsese si pe ei capul. Biserici, manastiri, scoli, spitale, fântâni, poduri, sa li se pomeneasca si

lor numele când va creste iarba deasupra lor… si înca una, pe care mai ca era s-o uitam. Multi
din ei au scos punga din buzunar si au trimis pe baietii ce li s-au parut mai isteti „înlauntru",
ca sa-nvete carte, sa se procopseasca spre fericire neamului. Si-au crescut serpi în sân cu alte
cuvinte.
Caci acest tineret s-au fost dus într-o tara bolnava în privirea vietii sociale: Clasele
superioare putred de bogate au ajuns acolo la o rafinare de placeri nemaipomenita în alte
colturi ale pamântului, producerile sanatoase în literatura si arta facuse loc picanteriilor de tot
soiul, în sfârsit orisice era mai cautat decât apa limpede si racoritoare de izvor. Apa cu
parfum, apa cu zahar, apa cu migdale, apa cu otrava, tot ce poftesti, numai apa de izvor nu.
Acolo, în loc sa-nvete lucruri folositoare, adica cum se ara si se samana mai cu spor,
cum faci pe copii sa priceapa mai bine cartea, cum se lecuieste o durere de stomah, cum se
tese pânza si se toarce inul, cum se fac talpe trainice la cizme si alte lucruri folositoare de
acest soi, s-au pus aproape toti pe politica, sa afle adica si sa descopere cum se fericesc
neamurile si cum se pun la cale tarile, adica au adunat multa învatatura din „Figaro", „Petite
République FranØaise" si, cu capul gol si punga item, s-au întors rânduri-rânduri în tara, ca sa
ne puie la cale. Aceasta tinerime vesela si usoara traieste în România si se trezeste în Franta,
traieste într-o tara saraca si au deprins cu toate acestea obiceiurile bogatei clase de mijloc din
Franta, are trebuinte de milionar si bani mai putini decât cinstita breasla a ciobotarilor din
acele tari. Acest tineret, ce se caracterizeaza prin o rara lipsa de pietate fata cu nestramutata
vrednicie a lucrurilor stramosesti, vorbind o pasareasca corupta în locul frumoasei limbi a
stramosilor, masurând oamenii si împrejurarile cu capul lor strâmt si dezaprobând tot ce nu
încape în cele 75 dramuri de creier cu care i-a-nzestrat rautacioasa natura, acest tineret, zic, a
deprins ariile teatrelor de mahala din Paris si, înarmat cu aceasta vasta stiinta, vine la noi cu
pretentia de a trece de-a doua zi între deputati, ministri, profesori de universitate, membri la
Societatea Academica, si cum se mai cheama acele mii de forme goale cu care se-mbraca
bulgarimea de la marginele Dunarii!
Caci cei mai multi din acesti laudati tineri sunt feciori de greci si bulgari asezati în
aceasta tara si au urmat întru romanizarea lor urmatorul recept: ia un baiat de bulgar, trimite-
l la Paris si rezultatul chemic e un june „român".
Pe la 1840, Eliad batrânul, pe când înca nu se numea „Heliade-Radulesco", adica pe
când nu-l ametise înca atmosfera Parizului, scria marelui ban M. Ghica urmatoarele:
Sunt tata de familie, n-am unde sa-mi cresc copiii decât în aceste asezamânte (ale tarii)
pentru ca, si de-as avea mijloace a-i creste aiurea, gândul meu nu este ca sa-i cresc straineste
si ei apoi sa traiasca româneste; voi sa fac din ei români si trebuie sa stie cele românesti, si legi
si obiceiuri. Ticalosi au fost parintii si ticalosi fiii care orbeste s-au crescut pentru „alt veac" si
pentru „alta tara" si au trait apoi în „alt veac" si în „alta tara".
In mod mai precis abia se poate arata ce lipseste acelor indivizi pe care geograficeste, si
pentru ca ei o spun, îi numim români. Le lipseste simtul „istoric", ei se tin de natia româneasca
prin împrejurarea ca s-au nascut pe cutare bucata de pamânt, nu prin limba, obiceiuri sau
maniera de a vedea.
Astfel vin patura dupa patura în tara noastra, cu ideile cele mai ciudate, scoase din
cafenelele frantuzesti sau din scrierile lui Saint-Simon si alte altor scriitori ce nu erau în toate
mintile, iar formele vietii noastre de astazi au iesit din aceste capete sucite care cred ca în
lume poate exista adevar absolut si ca ce se potriveste în Franta se potriveste si la noi. Când au
sosit la granita, batrânii-i asteptau cu masa-ntinsa si cu lumânari aprinse, habar n-aveau de
ce-i asteapta si de ce belea si-au adus pe cap. Bucuria lor ca venise atâtia baieti toba de carte
scosi ca din cutie si frumosi nevoie mare!
Dar ce sa vezi? In loc sa le sarute mânile si sa le multumeasca, ei se fac de catre padure
si încep cu libertatea, egalitatea, fraternitatea si suveranitatea, încât batrânii-si pierd cu totul
calindarul. Parca se pornise morile de pe apa Siretului. Si le povesteau câte în luna si în soare,
câti cai verzi pe pereti toti, c-un cuvânt câte prapastii toate. Cum sa nu-i ameteasca? Cap de
crestin era acela, unde se mai pomenise atâtea asupra lui? Apoi s-au pus pe iscodit porecle
batrânilor. Ba strigoi, ba baccele, ba ciocoi, ba retrograzi, ba câte altele toate, pâna ce au ajuns

sa le zica ca nu sunt nici români, ca numai d-lor, care stiu pe Saint-Simon pe de rost, sunt
români, iar batrânii sunt alta mâncare. Vorba ceea: nu crede ceea ce vezi cu ochii, crede ceea
ce-ti zic eu! Si, cu toate acestea, ei nu fusese decât tocmai numai români.
De aceea, la dreptul vorbind, nici nu pricepeau bine acuzarea ce li se facea. Neam de
neamul lor trait în tara, nepricepând alta limba decât cea româneasca, închinându-se în
aceasta limba, vorbind cum se vorbeste cu temei si sanatos, ei auzind -tiunile si -tionile,
imperatorele, redaptorele, admisibilile si propriamentele, au gândit în gândul lor: „De, frate, noi
om fi fost prosti. Noi socoteam ca, daca stim ceaslovul si psaltirea, cum se ara gospodareste
un ogor, cum se cresc vite si cum se strâng banii, apoi stim multe. Da’ ia auzi-i, ca nu stim nici
macar româneste". Si, în loc sa ia biciul din cui sa le arate care li-i popa lor, au zis:„De, dragii
mosului, asa o fi. N-om fi stiind nici româneste… Dar de acuma mult au fost, putin au ramas,
si în locul nostru voi veti stapâni lumea si veti orândui-o cum va va placea voua". Si, luându-si
ziua buna de la lume ca de la cel codru verde, s-au strecurat pe rând acolo unde nu le mai zice
nimenea ca au fost rai români, mai fericiti decât noi, care am fost meniti sa ajungem zilele
acestea de ticalosie, în care tara se înstraineaza pe zi ce merge în gândire si-n avutul ei, si
când toti se falesc de a fi români fara a mai fi. Uimitoarea putere a frazelor, împrejurarea ca
multi dintre liberali erau chiar copii de-ai lor, care asteptau numai ca ei sa închida ochii
pentru ca sa bata la talpi averea mostenita, credinta ca cei ce venise toba de carte ar fi mai
folositori tarii decât dânsii, patriotismul lor dintotdeauna încercat si dovedit prin cinci veacuri
de când au statut stâlpi acestor tari, i-au facut sa taca molcum si sa se retraga din viata
publica fara zgomot, fara opozitie, fara mânie.
I-au tras liberalii pe sfoarã, cum îi trãsese c-un veac si jumãtate înainte fanariotul
Mavrocordat. Acest domn siret nu putea pune biruri grele pe tãrani pentru cã erau vecini si
peste cisla, care-i ajungea pentru plata dãrii cãtre Poartã, prea putin mai iesea. Ce va fi fost
vecinãtatea aceea nu stim bine nici astãzi, dar, tocmai pentru cã n-o stim, ni se pare cã trebuie
sã fi fost o mãsurã luatã de Domni, dupã vremi de mare turburare si de invazii, ca sã
statorniceascã oamenii, sã nu umble din loc în loc cu bejãnia. De-ar fi fost vrun rãu pe capul
oamenilor ne-o spuneau cronicarii, care totdeauna revarsã cuvinte de mânie asupra
orânduielelor ce asupreau norodul. Precum liberalii le ziceau boierilor „strigoi" si alte celea,
asemenea le-au zis si domnul fanariot cã sunt vânzãtori de sclavi, tirani etc. si le-au luat
ochii, încât ei s-au adunat si, cu mitropolitul în frunte, au ridicat vecinãtatea si s-au legat cu
jurãmânt cã neam de neamul lor n-a mai înfiinta-o. Atât au si asteptat domnul.
Nemaifiind oameni boieresti, erau a nimãruia si de a doua zi le-au pus biruri ce nu le
mai avuse niciodatã, biruri pe care apoi le-au încincit si înzecit preste câtiva ani.
Si, ca si la începutul veacului trecut, urmãrile bunei lor credinte au fost cumplite.
Bãtrânii aveau gurã de lup si inimã de miel; au venit liberalii cu gura de miel, plinã de cuvinte
amãgitoare, dar cu inima de lup. Ce-au fãcut, vom vedea mai pe urmã.
IV. Ilustraii administrative. ț Daca i-au apucat liberalii pe boieri înainte, se-nelege cț ă
opinia public din ar s-au pornit asemenea asupra lor. ă ță
Nu înelegea nimenea atunci la noi, i abia acum au început s îneleag pe ici pe colea, c ț ș ăț ă ă
temeiul unui stat e munca, i nu legile. Nu înelegea, asemenea, aproape nimeni c bogia ș ț ă ăț
unui popor st, nici în bani, ci iari în munc. ă ăș ă
Banul "reprezenteaz" numai munca, nu este ea însi, i, aducând bani muli cu ciubrul ă ășș ț ă
într-o ar în care munca lipsete, vei ajunge s plteti o zi de lucru c-un napoleon, o ță ș ăăș
pereche de cisme cu cinci, i-ncolo tot povestea veche, adic tot srac, dovad rile cu mine ș ă ă ăță
de aur din America. Cci dintre cel ce câtig 10 i cheltuiete 11 i cel ce câtig 2 i ă șă ș ș ș șăș
cheltuiete 1, acest din urm e cel bogat, iar cel dintâi e srac. Apoi se mai rspândise înc o ș ă ă ă ă
prere greit, care era, ba mai este înc aproape general, c ara noastr e cumplit de bogat ă șă ă ăăț ă ă
i c poi cheltui din greu, ea tot o s aib de unde plti. Nu-nelegea nimeni c bogia nu șă ț ă ă ă ț ă ăț
este în aer sau în pmânt, ci în brae i c, unde lipsesc braele sau calitatea produciei e, ă țșă ț ț
proast, nu poate fi nici vorb mcar de ar bogat. ă ăă ță ă
Deci în ar srac am voit s introducem de-a gata toate formele civilizaiei apusene. țăăă ă ț

Trebuiau coli. Prin ce le puteai înfiina ? Dup cum am spus, buruiana noastr de leac – ș ț ă ă
prin munc. Trebuia ca coalele puine, câte erau, s se ridice la cel mai înalt grad de ă ș ț ă
dezvoltare cu putin, precum se i-ncepuse treaba în vremea în care d-nii Laurian, M. ță ș
Coglniceanu . a. nu erau decât simpli profesori de liceu. Pentru atâta treab erau i buni. ă ș ă ș
Generaia ce le-ar fi urmat ar fi fcut altele mai bune i mai multe i, în treizeci de ani câi ț ă ș ș ț
sunt de atuncea, aveam astzi coli destul de multe i bune i o generaie sntoas care ar ti ăș ș ș ț ăă ă ș
s gândeasc limpede i cu temei i s-nire dou cuvinte potrivite pe hârtie. ă ă ș șăș ă
Aceasta ar fi fost calea de dezvoltare prin munc. Am luat calea contrar. Pe vechii ă ă
profesori de liceu i-am prefcut în profesori de universitate, dei nu se potriveau de loc, cci ă ș ă
nu se ocupase toat viaa c-un singur obiect, apoi am fcut o mulime de coli secundare, pe ă ț ă ț ș
cari le-am umplut cu care cum ne-au eit înainte, apoi mii de coli primare, la numirea ș ș
personalului crora chiar de cap ne-am fcut. Afirmm c sunt sute de învtori cari nu tiu ă ă ă ă ăță ș
s despart cuvintele unul de altul, nici s puie punct i virgul unde trebuiete. Nu mai ă ă ă ș ă ș
pomenim de sin-tax sau de ortografie, cci în privirea aceasta e vavilonie curat, i fiecine ă ă ăș
crede c poate scrie cum îi place. ă
Ne-au trebuit o administraie mai bun. Boierii – îi procopseau vechilii de moie ț ă ș ș
fcân-du-i zapcii. Ru i fr cale, n-o tgduim, dar ce au fcut liberalii ? Au numit pe ă ășăă ăă ă
oriicine, numai s fi tiut a înnoda dou slove, adic tot pe acei vechili, numai c le ddur ș ăș ă ă ă ă ă
dreptul de a juca pe autoritatea statului fa cu fotii lor stpâni. Ce treab avea îns zapciul ță ș ă ă ă
vechi ? S îngrijeasc ca oamenii s-i semene toi pmântul, s depuie partea lor în coarele ă ă ăș ță ă ș
de rezerv i, din când în când, îi mai scotea i la câte un drum a crui facere o poruncise ăș ș ă
domnia.
Bun, ru atâta treab tia s fac. ă ăș ă ă
Dar se mai potriveau ei cu noua stare de lucruri, cu cerine mai mari ? Câtu-i lumea i ț ș
pmântul nu. Cci, fiind astzi omul liber de a nu inea coare de rezerv i de a nu-i semna ă ă ă ț ș ăș ș ă
ogorul propriu, adic liber de a muri de foame cât i-o plcea, subprefectul, care azi nu are o ă ă
idee mai clar de ceea ce trebuie s fac decât predecesorul lui, nu mai are nici o treab, ci e ă ă ă ă
curat un agent de coresponden între prefectur si primrii; iar prefectura este un biurou de ță ă ă
coresponden între minister i subprefecturi i, în linia din urm, primria e un biurou de ță ș ș ă ă
coresponden între autoriti i particulari, o treab pe care serviciul potal [0] îndeplinete ță ățș ă ș ș
mai bine i mai repede. Afar de aceasta mai sunt înc ceva, ageni electorali faa cu cei care-i ș ă ă ț ț ș
vând votul.
Li s-au luat atribuiunile simple pe cari le aveau zapcii vechi i li s-au dat altele, pe care ț ș
nu le pricepeau deloc, cci administraia este o tiin, iar subprefectul de azi nu tie mai mult ă ț ș ță ș
decât a scrie neortografic i a încurca slovele tiprite pe hârtie fr a ti ce zice într-însele. ș ă ăăș
A administra ? Dar întrebatu-s-au vrounul din geniile universale ale liberalismului ce va
s zic a administra ? Ce va s zic a privi bunstarea populaiunii ca pe un lucru încredinat ă ă ă ă ă ț ț
înelepciuni i vegherii tale? S gândeti pentru cel ce nu gândete, s pui în cumpn drile ț ș ă ș ș ă ăăă
comunale, s le deschizi oamenilor ochii ca s nu puie dri peste dri, ba butucrit, ba ă ă ă ă ă
stuprit, ba vcrit, ba câte comedii toate îi trec prin cap primarului pentru a stoarce si cea din ă ăă
urm pictur de sânge din ran! ă ăă ță
Ce era mai firesc decât ca liberalii s se întrebe ce însemneaz a administra. Îndat ce ă ă ă
i-ar fi fcut aceast întrebare ar fi vzut ce lucru ginga e administraia i cât e de necesar ca ș ă ă ă ș țș
un subprefect s tie atâta carte cât i un profesor de admnistraie i de economie politic, i ăș ș țș ăș
pe lâng aceasta îi trebuie i o deprindere cu locul în care triete, pentru a ti s aplice ceea ă ș ăș șă
ce tie.ș
Escepie fcând de ara noastr, administratorul pretutindenea e un adevrat printe al ță ț ă ă ă
populaiei rurale. El are s judece, când scade populaia, de ce scade; când d îndrt ț ă ț ă ăă
producia, de ce d; când e un drum de fcut, pe unde s-l fac; când e o coal de înfiinat, ț ă ă ă ă ș ă ț

unde s-o aeze mai cu folos, i în sfârit el e autoritatea care cu vorb bun poate convinge pe ș ș ș ă ă
ran c trebuie s aleag de primar în sat pe cel mai harnic, mai de treab i mai cuminte ță ă ă ă ăș
român, iar nu pe cel mai hrgos, mai bun de gur i mai ru de treab; el vede daca notariul ăță ăș ă ă
i șînvtorul tiu carte i daca popa îi vede de biseric .a.m.d. Pentru sarcina de subprefect ăță ș ș ș ăș
se cere atît tiin, atît dezinteresare, atît patriotism pe cât le poate avea numai un om cu ăș ță ă ă
mult i temeinic cultur. Cumc vor fi între cei de azi si oameni cumsecade admitem, dar, în ăș ă ă ă
orice caz, o cultur temeinic i o experien lung sunt o garanie mai mare decât nici o ă ăș ță ă ț
cultur i nici o experien. ăș ță
Dar fiindc la aproape toate posturile din ar poate aspira oricare cenuer, de aceea ă ță ș
fiecine care a-nvat dou buchii las plugul, cotul si calupul în tirea lui Dumnezeu i ăț ă ă ș ș
râvnete a se face roat la carul statului. -au fcut ei, nu-i vorb, mii de locuri în care s ș ă Ș ă ă ă
încap, dar nu-i încape pe toi, încât acuma au de gând s mai scoa la maidan alt moft, ă ț ă ță
decentralizarea i electivitatea funcionarilor publici, ca, cel puin pe rând, s încap în pita lui ș ț ț ă ă
Vod; adic vor s creeze un guvern de zece ori mai scump, c-un personal de zece ori mai ă ă ă
numeros i mai netrebnic decât cel de azi, care s se schimbe din trei în trei ani i s se sature ș ă șă
toi, cci numai cu libertatea, egalitatea si fraternitate sadea nu se cârpesc toate coatele rupte. ță
Dar s nu ne uitm vorba. Oameni cari nu tiu bine scrie i citi în ara noastr sunt ă ă ș ș ț ă
muli i vor fi din ce în ce mai muli. Toi au dreptul de-a fi funcionari ai statului sub diferite țș ț ț ț
forme i toi aspir ca mcar subprefeci s li dea Dumnezeu s-ajung. ș ț ă ă ță ă
De acolo au interes ca liberalii s vie la guvernul central, pentru c-atunci se mtur ara ă ăăț
de la [un] capt pân la altul, atunci e vremea ca un advocat fr pricini s se fac director de ă ă ăă ă ă
coal secundar, un altul primar de ora, un al treilea revizor de coale, un al patrulea ș ă ă ș ș
prefect. Dar, odat intrai în pâne, ei au interes s fie mult guvernul liberal i, fiindc acesta ă ț ă ș ă
atârn de Camere, deci de alegeri, ei se fac luntre i punte ca s-i scoat prietenii deputai. ă ș ăș ă ț
Dar prietenii în mare parte sunt sau ei înii arendai ai statului, sau rude cu arendai, sau ș ș ș
antreprenori de lucrri publice, sau advocai de antreprenori, sau au procese cu statul, deci ă ț
caut s fie alei, ca s tremure minitrii de dânii i s le fac treburile. Bcanul, negustorul, ăă ș ă ș șșă ă ă
preotul, cari nu tiu istoriile astea, îi dau votul, pentru c "libertatea" e în primejdie i mai ș ș ă ș
ales pentru c liberalii promit totdauna c nu se va mai plti nici o dare; nici timbru n-are s ă ă ă ă
mai fie în vremea lor, nici capitaie, nici monopol de tutun, nici armat, nici dri pe buturile ț ă ă ă
spirtoase, ci numai posturi multe, în care s încap toi, i Patele Domnului, Patele libertii ă ățș ș ș ăț
de la un capt al rii la altul. ă ță
Acuma, cumu-i omul, de se gândete mai întâi la sine, el nu vede legtura în care stau toate ș ă
lucrurile cu munca i punga lui, nu vede c toi liberalii nu speculeaz decât s triasc de la ș ăț ă ăă ă
dânsul, pentru c n-au nimic i nu tiu nimic, ci crede ce-i spun gazetele, cari ies ca ciupercile ă ș ș
asupra alegerilor în tipografii jidoveti, tiprite pe datorie, i astfel omul, besmeticit, alege ș ă ș
cinstitele obraze propuse i se-njgheab Camera liberal. ș ă ă
Acum aduntura de gheeftari din Dealul Mitropoliei se pune s judece lumea. Mai întâi ă ș ă
toi din guvernul trecut, fie minitri, fie funcionari, a fost cel puin hoi, stabilesc d-nia lor. ț ș ț ț ț
De aceea, proces tuturora, iar funcionarilor destituire. Dac unuia nu-i gseti nici ț ? ă ăș
mcar cusurul pe care-l are soarele i daca are mai mult tiin decum s-ar cere pentru ă ș ăș ță
serviciul lui, îi desfiinezi deocamdat postul pentru c trebuie fcute economii, apoi [î]l ț ă ă ă
reînfiinezi când ara e iar bogat i-i pui ciracul în locul gsit vacant, ca din întâmplare. ț ț ășț ă
În predmetul alegerilor li se face primarilor cu ochiul de a protegia la muncile agricole
pe cei ce in cu guvernul, pe rudele minitrilor i prefecilor, iar la ceilali rechiziii i ț ș ș ț ț țș
perchiziii i ordin verbal, ca nu cumva ranul s le lucreze pe moie. Pentru acest scop se țș ță ă ș
desfiineaz legea tocmelelor, pentru ca cel ce au dat bani ranilor s n-aib lucrtori, iar cel ță ță ă ă ă
ce n-au dat s-i angajeze cu te miri i mai nimica, cu înscrisuri pline de clauze penale, pe cari ă ș
apoi tot subprefectul liberal le judec în absena împricinatului ran i-l condamn s-i dea ă ț ță ș ăă

arendaului liberal pân i cenua din vatr. ș ăș ș ă
Familii ultraliberale s-au deprins i cu treaba asta. Au tras la sori s vad, care dintre ș ță ă
ei s fie "conservator", i apoi acela face treaba celorlali cându-s conservatori[i] la putere, iar ă ș ț
restul rou face trebile celui unul, când sunt liberalii la putere. ș
i astfel mii de oameni râvnesc în ara aceasta s capete avere i onori pe calea statului Ș ț ă ș
sau cel puin s triasc de la dânsul. Prin ideea curat negativ a libertei, care nu însemneaz ț ăă ă ă ăț ă
nicieri alta decât ca s nu fiu oprit de a munci, adic de a produce bunuri reale, liberalii din ă ă ă
România au ajuns la ideea pozitiv c libertatea trebuie s le dea i de mâncare i înclminte ăă ă ș ș ăță
i lux i tot ce le poftete inima, iar clasele muncitoare? … Pe apa Sâmbetei mearg ! ș ș ș ăApres
nous le déluge. Cât lumea n-avem s trim, nu-i aa ? Cât vom tri, s ne curg laptele-n psat ăă ș ăă ă ă
… Dup aceea, bun e Dumnezeu si va avea grij de clasele pe care le srcim i le stoarcem. ă ă ăă ș
Acesta e liberalismul la noi în ar. Cei care nu sunt nimic, nu reprezenteaz, nimic, nu ță ă
au nimic formeaz o societate pe acii (un abonament la "Românul" sau la "Telegraf"), ă ț
formeaz apoi comitete prin judee, un fel de filiale, cu liste exacte a domenielor statului i-a ă ț ș
funciilor existente, deschid jurnale în care arat "naiunii suverane" c libertatea e în pericol, ț ă ț ă
amgesc mulimea, care totdauna se lupt cu greutatea vieii, fcând-o s cread c ei sunt ă ț ă ță ă ăă
mântuirea, fac alegerile i-apoi, când ajung sus, … in-te bine. ș ț
De la un capt al rei pân la altul se corupe orice simire curat, orice om onest. Ici ă ță ă ț ă
unu1 e aruncat pe ulii cu o familie grea, pe care o inea de pe o zi pe alta cu leafa lui, pentru ț ț
ca s vad pus în locu-i pe un om care tie tot atâta sau i mai puin decât dânsul; dincolo un ă ă ș ș ț
arenda e dat afar de pe moia statului, pentru c, dei are o avere întreag bgat în ș ă ș ă ș ăăă
semnturi, n-a pltit la termen i un deputat vrea s ia moia cu preul jumtate i s se ăă ă ș ă ș ț ă șă
foloseasc i de semnturile omului … i tot aa ăș ăă ș șin infinitum.
Conservatorii au încercat ani îndelungai de zile a cârpi o cldire a crei temelie chiar e ț ă ă
o mare greal. Astfel i-am vzut c, înspimântai de delapidrile de bani publici, de șă ă ă ă ț ă
plastografii liberale . a. au botezat crimele delicte, ca s vie înaintea tribunalelor, adic ș ă ă
înaintea unor oameni cari avea contiina greutii crimelor; au voit s reduc prefecturile, au ș ț ăț ă ă
redus primriile la sate, pentru a putea controla mai de aproape pe primari, notari i ă ș
perceptori, erau pe calea de-a înfiina coli reale i de meserii, în care s intre progenitura țș ș ă
acestei generaii corupte i s-nvee ceva cu care s se poat hrni… A ! De-a doua zi cum au ț șă ț ă ăă ș
venit liberalii, au suflat în ele i au disprut ca i când n-ar fi fost de când lumea. ș ă ș
De câte ori le ari toate isprvile zic : "Apoi noi n-am fost decît foarte puin la guvern". ăț ă ț
Dar un palat zidit în zece ani se stric în dou zile, d-nii mei, i dac-ai fost în stare s trecei ă ă ș ț ă ț
într-o bun diminea cu buretele preste toat dezvoltarea istoric a rilor, cu cât mai mult ă ță ă ăță
vei izbuti întru aceasta, neavând de risipit decât reparaturile fcute cu greu de conservatori. ț ă
V. Din abecedarul economic. De câte ori un cretin s-apuc la noi s scrie un rând ca ș ă ă
s lumineze neamul – presa este lumina, dup cum zic d-nia lor – de atâtea ori pune mâna-n ă ă
raft i scoate la iveal o carte nemeasc sau una franuzeasc i rsfoiete pân ce gsete ce- ș ă ț ă ț ășă ș ă ăș
i trebuie. Precum ni s-aduc toate d-a gata din strintate i n-avem alt chin decât s bgm ăă ș ăăă
mânile în mânicele paltonului venit de la Viena i piciorul în cizma parizian, fr a ne ș ăăă
preocupa mai departe din câte elemente economice se compun lucurile, tot astfel facem i cuș
cunotinele; le lum frumos din cri strine, le aternem pe hârtie în limb psreasc i șț ă ăț ă ș ăăă ăș
facem ca negustorul care nu-i d nici el seama de unde-i vine marfa, numai s se treac. șă ă ă
Chiar învaii notri, când vor s polemizeze, polemizeaz cu citate. Cutare minune a ățț ș ă ă
strintii, d. X sau Y, a vorbit cutare lucru, deci trebuie s fie neaprat adevrat i s se ăăăț ă ă ă șă
potriveasc, pentru c au ieit dintr-o minunat moric de creier. ă ă ș ă șă
S fie d. X sntos, împreun cu toat casa, dar de se potrivete, e alt cciul ! ă ăă ă ă ș ăă ă
La gazetarii români, mai ales la cei liberali, lucrul e i mai simplu. îi pune mai întâi ș ș
degetul în gur i vede câte "cuvinte" ii vin in minte. La chemarea aceasta se deschide ăș

dicionarul nepaginat al capului, compus din prea puine file, pe care stau scrise libertate, ț ț
egalitate, fraternitate, legalitate, suveranitate i alte cuvinte tot cu atâta cuprins material i ș ș
dup aceea le-nir, mai puind pe la soroace i câte un tefan sau Mihai Viteazul, din ă șă ș Ș
buzunrile crora scoteam ce ne poftete inima. ă ă ș
Bietul tefan Voievod ! El tia s fac frâme pe turci, ttari, lei i unguri, tia niic Ș ș ă ăă ă șș ș ță
slavoneasc, avuse[se] mai multe rânduri de neveste, bea bine la vin vechi de Cotnar i din ă ș
când în când tia capul vreunui boier sau nasul vrunui prin ttresc. Apoi descleca târguri ă țăă ă
de-a lungul râurilor, druia panirilor i drbanilor locuri bune pentru punarea hergheliilor ă ț șăă ăș
de cai moldoveneti, a turmelor de oi i de vite albe, fcea mnstiri i biserici, i apoi iar ș ș ă ăă ș ș
btea turcii, si iar descleca târguri i iar se-nsura, pân ce i-au închis ochii în cetate la ă ă ș ă ș
Suceava i l-au îngropat cu cinste la mnstirea Putnei. Ce-i btea el capul cu idei cum le au ș ăă șă
d-alde gaze-tari de-ai notri, ce tia el de subietura de minte din vremea de astzi ? ș ș ț ă
Pân la fanarioi n-am avut cod, un semn c nici trebuia'. Ce-i drept i ce-i strâmb tia ă ț ă ș ș
fiecare din obiceiul pmântului i judecat mult nu se-ncpea. ar srac, stpânire puin, ă ș ă ă ă Țăăă ă ță
biruri mai de loc, car cu dou oiti, s se poat înjuga boii la venirea ttarilor i dintr-o parte ă ăș ă ă ă ș
i dintr-alta, dup cum l-apuca pe om vremea pe cale de munte, case de vltuci acoperite cu ș ă ăă
paie, pentru a li se da foc la clcarea dumanului, ba se da foc ierbei i se-veninau fântânele, ă ș ș
pentru ca s moar dumanii de flmângiune i de secet, iar oamenii se trgeau la munte i ă ă ș ă ș ă ă ș
lsau câmpul limpede în urma lor, pân ce venea Vod de-i amgea pe dumani prin glas de ă ă ă ă ș
buciume în vi i prin codri, i-apoi vai de capul lor ! ăș ș
Îi mersese vestea voievodului românesc i moldovenilor c nu sunt deprini a sta pe ș ă ș
saltea turcete, ci sunt totdauna gata de rzboi, oameni vârtoi, cari nu tia mult carte dar au ș ă ș ș ă
mult minte sntoas; averi mari iar n-au, dar nici sraci nu sunt. ă ăă ă ă
i tot astfel au fost pân-n vremea noastr, pân la Regulament, cea dântâi legiuire important Ș ă ă ă ă
i plsmuit. Românii au fost popor de ciobani i, daca voiete cineva o dovad anatomic șă ă ș ș ă ă
despre aceasta, care s se potriveasc pe deplin cu teoria lui Darwin, n-are decât s se uite la ă ă ă
picioarele i la mânile lui. El are mâini i picioare mici, pe când naiile cari muncesc mult au ș ș ț
mâni mari i picioare mari. ș
De acolo multele tipuri frumoase ce se gsesc în prile unde ai notri n-au avut ă ăț ș
amestec cu nimenea, de-acolo cuminia românului, care ca cioban au avut mult vreme ca s ț ă ă
se ocupe cu sine însui, de acolo limba spornic i plin de figuri, de acolo simimântul adânc ș ăș ă ț
pentru frumuseile naturii, prietenia lui cu codrul, cu calul frumos, cu turmele bogate, de acolo ț
poveti, cântece, legende, c-un cuvânt de acolo un popor plin de originalitate si de-o ș
fecioreasc putere format prin o munc plcut, fr trud, de acolo îns i nepsarea lui ă ă ăă ăăă ă ăș ă
pentru forme de civilizaie care nu i se lipesc de suflet i n-au rsrit din inima lui. ț ș ăă
Au venit grecii, -au domnit o sut de ani. Când au ieit din ar, nici urm n-a mai ș ă ș ță ă
rmas prin sate. Parc-ai fost trecut cu buretele peste kolakiile i bizantinismul acestor ă ș
damblagii. Poporul nostru au rmas nepstor la reformele greceti, ruseti, franuzeti, i nu- ă ăă ș ș ț șș
i d nici azi bucuros copiii la coal, pentru c simte ce soi de coli avem. șă ș ă ă ș
Ci înainte acest sentiment de sntoas barbarie era predomnitor. ăă ă
Radu Vod cel Mare adusese în ar pe sf. Nifon patriarhul, ca s ne puie la cale. Se- ă ță ă
ntreba i el ce-o mai fi i civilizaia si voia s-o vad cu ochii. Dar sfântul, venind, începu s ș ș ț ă ă
dea sftuiri pentru schimbarea legilor i obiceiurilor, pentru introducerea paragrafelor . a., ă ș ș
încât Vod-i zise într-o zi; "Ia slbete-ne, popo, c ne strici obiceiele". Sfânt, nesfânt, vedea el ă ăș ă
pe cine nu-1 vzuse de nu pleca în ara cui l-au fost avut! ă ț
Acesta-i sentimentul oricrui popor sntos cruia-i propui s-i altoieti ramuri ă ăă ă ă ș
strine pe când el e dispus a-i produce ramurile sale proprii i frunzele sale proprii încet i în ă ș ș ș
mod firesc. Un asemenea popor îns îi impune feliul lui de a fi i vecinilor. Ce ar zice liberalii ăș ș
de la noi daca le-am spune c, pe când ei introduc istorii franuzeti în instituii, limb i ă ț ș ț ăș
datine, tot pe atuncea în Rusia de amiazzi se introduc pe zi ce merge datinele româneti ă ș
pintre malorosieni, care au îndrgit feliul de a fi al românului ? ă
Dar aici se ivete totodat întrebarea : cui i-au putut veni în minte de a introduce toate ș ă
formele costisitoare de cultur ale apusului într-o ar agricolizat, abia pe la anul 1830 ? ă ță ă

Sigur c numai oameni cari nu-i cunoteau ara deloc. ă ș ș ț
Oare crezut-au reformatorii c lucrurile acestea nu vor inea bani ? i, dac tiau c vor ă ț Ș ăș ă
inea, n-au tiut de unde, cum i cine îi va plti ? Nu tia absolut nimenea cum stat, armat, ț ș ș ă ș ă
biseric, cultur, c-un cuvânt tot ce e comun al naiei, se pltete numai i numai din ă ă ț ăș șprisosul
gospodriei private, cumc din acel prisos se hrnesc toate formele civilaiei i c, dac ă ă ă țșă ă
istoveti pre acesta, atunci începi a mânca însui capitalul de munc al oamenilor, condiiile ș ș ă ț
existenei lor private, i-i ucizi economic, deci trupete i sufletete ? ț ș șș ș
Apoi de ce muncete omul ? Ca s aib ș ă ăel din ce tri. Dac ascult vioara sau petrece ă ă ă
srbtorile, cheltuiete prisosul timpului i banilor lui, nu îns ceea ce-i trebuie pentru ca s- ăă ș ș ă ă
i ie sufletul lui -al copiilor. șț ș
Dar puterea fizic a unui om e restrâns, cci natura n-au fcut calculul c aceast ă ăă ă ă ă
putere va avea de hrnit din prisosul ei liberali, advocai, pierde-var i alte soiuri de parazii, ă ț ăș ț
ci i-au dat fiecruia atâta putere ca s se poat ine bine i s mai puie i ceva la o parte, ă ă ăț șă ș
pentru ca mâine s poat reîncepe munca cu mijloace mai multe. Va s zic prisosul pe care ă ă ă ă
muncitorul îl poate pune la dispoziia civilizaiei i a junilor crescui la Paris e foarte mic. Dar ț țș ț
ce le pasa d-lor de aceasta ! Liberi nu sunt de a srci lumea? ăă
D. C. A. Rosetti, în cuvântul su de la circ, vorbea cu dispre despre calitatea cea mai ă ț
bun care o aveau boierii. " ara ? – întreba d-lui – 40 de boieri mari, 40 de boieri mici, iat ă Ț ă
ara pe când eram eu tânr". inem seam de aceste cuvinte. ara n-avea pe umerele ei decât ț ă Ț ă Ț
80 de oameni, încât la 30 000 de suflete venea un boier, i înc i acela cu trebuine foarte ș ăș ț
mici; adic 80 de oameni cari îmblau cu zilele în palm i ineau neatârnarea trii prin isteie i ă ășț ă țș
adesea prin sacrificiul persoanei sau al averii lor, adic compensau pe deplin munca social ă ă
care-i purta.
Astzi avem zeci de mii de liberali cari nici îmbl cu zilele-n palm, pentru c nici turc, ă ă ă ă
nici leah, nici ungur nu caut s-i taie, nici de vrun duh aa de subire nu se bucur, ăă ș ț ă nici
compenseaz prin ceva munc social, pe care o istovesc din rdcini, mâncând chiar ă ă ă ăă
condiiile de existen a claselor productoare, nu prisosul lor. ț ță ă
Moul din Ardeal e un negustor foarte cuminte, lui nu-i trebuie la nego nici un fel de ț ț
samsar, nici chiar banul. El face ciubere i donie, trece în ara ungureasc i nu se mai ș ț Ț ăș
încurc, ci le schimb de-a dreptul pe … grâu. Atâtea donie de grâu pe o doni de lemn, ă ă ț ță
atâtea ciubere de grâu pe un ciubr de lemn. ă
Dac am face i noi socoteala moului din Ardeal am zice : Atâtea mii de chile de grâu ă ș ț
ne ine o chil de fraze liberale, atâtea chile ne in mrfurile importate din strintate, atâtea ț ă ț ă ăă
chile ne in tinerii ce-i pierd vremea prin strini, atâtea mii de chile ne ine Constituia, atâtea ț ș ă ț ț
ne in legile franuzeti, cu un cuvânt toate liberalismurile. ț ț ș
Prisoasele economiilor individuale constituiesc o sum cert. Daca vei hrni cu ele ă ă ă
câteva mii de stârpituri liberale, de unde îi mai rmân condiiile pentru întreinerea unei ț ă ț ț
culturi sntoase i temeinice ? Dou sute de nebuni mnânc desigur mai mult decât un ăă ș ă ă ă
singur înelept.ț
Deci abecedarul nostru economic zice :
Natura i-a dat omului putere mrginit, socotit numai pentru a se inea pe sine i ă ă ă ț ș
familia.
El produce ceva mai mult decât consum. În acest "ceva" mai mult, în acest prisos sunt ă
cuprinse : întâi ceea ce-i trebuie pentru a reproduce, va s zic condiiile muncei de mâni, i ă ă ț ș
încolo un prea mic prisos, care-1 poate pune la dispoziia societei sub form de dare. Din ț ăț ă
acest prea mic prisos al gospodriei productorului triete toat civilizaia naional. ă ă ăș ă ț ț ă
Dac hrnim cu acest prisos strintatea de idei, de instituii i de forme lipsite de ăă ăă țș
cuprins al cror complex liberalii au apucat a-l numi "tot ce este românesc", atunci nu ne mai ă
rmâne nimic pentru ceea ce este ă într-adevră românesc, pentru cultura naional în ț ă
adevratul îneles al cuvântului. ă ț
VI. Fraz i adevr. ăș ăNimic n-ar prea mai natural decât ca oamenii s ia lucrurile aa ă ă ș
cum sunt i s nu caute în nouri ceea ce-i dinaintea nasului lor. șă
Cu toate acestea tocmai calea contrar urmeaz. ă ă

Înainte de-a da exemple din ar dm unul din strintate. țăă ăă
Socialistul Bebel, în foaia sa "Volksstaat", anul 1873, spune urmtorul lucru: "Sau exist ă ă
Dumnezeu, -atunci suntem trai pe sfoar, sau nu exist, -atunci putem face ce-om pofti". ș ș ă ăș
Fraza întoars nu va fi nici mai clara i mai cuprinztoare de cum e. S zicem : "Sau nu exist ă ș ă ă ă
Dumnezeu, -atunci suntem trai pe sfoar, sau exist -atunci putem face ce-om pofti". ș ș ă ăș
Tot astfel sunt toate frazele radicalismului. Oricum le-ai întoarce, cuprinsul lor nu s-
adaog, pentru c nu-l au; ba adesea contrariul lor coprinde mai mult adevr decât ele înile. ă ă ă ș
?"Lumineaz-te i vei fi". Poate contrariul e adevrat. "Fii i te vei lumina !". Cci o ă ș ă ș ă
existen lung i sigur va avea drept fruct al ei cunotina, adic lumina. Tot aa-i i cu ță ăș ă șț ă ș ș ?
"Voiete i vei putea !". "S poi, i-atunci vei i voi", cci omul vrea ceea ce poate, iar șș ățș ș ă
când vrea ceea ce nu poate nu-i în toate minile.ț
Dar, fie cum o fi, cu vorbe nu-l înclzeti pe nimenea i vorbe rmân toate ăș ș ă
abstraciunile i, cu cât mai abstracte sunt, cu atât sunt curat vorb de clac. ț ș ă ă ă
Dar cu asemenea cultur din gazete au început reformatorii notri. Cci nu mai este ă ș ă
îndoial c n-au învat mai nimic de la strini decât s vorbeasc subire, s se îmbrace ăă ăț ă ă ă ț ă
subire i s puie lumea la cale cu fraze. Cultura frazelor o puteau înva bine din gazetele ț șă ăț
strine.ă
Oamenii scot acolo gazete în toate zilele i neavând ce spune, abstraciunile le vin ș ț
foarte bine la-ndemân, cci prin mijlocul lor poi scrie coale întregi fr s spui nimic. S nu ăă ț ăăă ă
ne înelm. Beia de cuvinte din gazetele româneti e numai întrecerea beiei de cuvinte din șă ț ș ț
cele strine. Mai puin culi, deci având mai puine de împrtit decât strinii, gazetarii notri ă ț ț ț ăăș ă ș
au i mai mult nevoie de gur decât de cap, dar i în strintate lucreaz în mare parte gura, ș ă ă ș ăă ă
fr ca crierii s tie mult despre aceasta. Ci în strintate în genere nu prea iau oamenii ăă ăș ăă
gazetele în serios întrucât s-atinge de partea lor intenional. Se tie c sunt fcute pentru a ț ă ș ă ă
trezi patimele societii i a crea în public atmosfera ce-i trebuiete guvernului sau ățș ș
adversarilor si spre a inaugura suirea unora i coborârea altora; în sfârit presa nu-i cu mult ă ș ș
mai mult decât o fabric de fraze cu care frnicie omeneasc îmbrac interese strine de ă ăță ă ă ă
interesul adevrat al poporului. ă
Cci ce este statul i ce scop are el ? Nu din carte aievea. ă ș ?
Ias cineva pe uli sau la câmp i va vedea îndat ce e. Colo unul vinde, altul cumpr, ă ță ș ă ăă
unul croiete, altul coase, un al treilea bate fier[ul] pân-i cald, la câmp se ar, se samn, se ș ă ă ăă
secer, colo meli cânipa, es, tund oi i numai în zi de srbtoare stau mânile i lucreaz ă ță ț ș ăă ș ă
crierul. Atunci se folosete omul de prisosul liber al unei viei de munc, merge la biseric, ș ț ă ă
dup aceea la hor, în sfârit sptmâna toat e a stomahului, srbtoarea e a creierului i a ă ă ș ăă ă ăă ș
inimei.
Materia vieii de stat e munca, scopul munci bunul trai, averea, deci acestea sunt ț
eseniale. De aceea se i vede care e rul cel mai mare : srcia. ț ș ă ăă
Srcia e izvorul a aproape tuturor relelor din lume; boala, darul beiei, furtiagul, ăă ț ș
zavistuirea bunurilor altuia, traiul ru în familie, lipsa de credin, rutatea, aproape toate ă țăă
sunt câtigate sau prin srcie proprie sau, atavistic, prin srcia strmoilor. ș ăă ăă ă ș
Srcia trebuie luat în înelesul ei adevrat. ăă ă ț ă
Srac e cel ce se simte srac, cruia îi trebuie neaprat mai mult decât are. ă ă ă ă
C este aa ne e dovad suma de cuvinte cari însemneaz relele morale prin cuvinte ă ș ă ă
împrumutate srciei i boalei. Miel, alt dat însemna srac, azi înseamn lips de caliti ăă ș ș ă ă ă ă ă ăț
morale. Tot astfel, "misérable" francez i ,,elend" german. Odat voievozii româneti druiau ș ă ș ă
prin hrisoave pe "miei" în înelesul lor, astzi mieii în înelesul nostru stpânesc toat ara ș ț ă ș ț ă ăț
de la un capt la altul. ă

Calitile morale ale unui popor atârn abstrgând de clim i de ras de la starea sa ăț ă? ă ăș ă?
economic. Blândeea caracteristic a poporului românesc dovedete c în trecut el a trit ă ț ă ș ă ă
economicete mulmit, c-au avut ce-i trebuia. ș ță
Deci condiia civilizaiei statului este civilizaia economic. A introduce formele unei ț ț ț ă
civilizaii strine fr ca s existe corelativul ei economic e curat munc zdarnic. ț ă ăă ă ăă ă
Dar aa au fcut liberalii notri. ș ă ș
În loc de a-i arunca privirile la rul esenial ai societii s-au inut de relele accidentale ș ă ț ăț ț
i fr însemntate. șăă ă
În veacul nostru se-nmuleau trebuinele, deci trebuia îmulit producia i braele ț ț ță țș ț
productoare. Din contr am urmat. Numrul productorilor, cari în ara noastr sunt absolut ă ă ă ă ț ă
numai ranii, d îndrt, deci e supus la o trud mult mai mare decât poate purta; i se- ță ă ăă ă ș
nmulesc cine ? Cei cari precupeesc munca lui în ar i în afar i clasele parazite. La ar ț ? ț țăș ăș ță
putrezesc grânele omului nevândute, în ora plteti pânea cu preul cu care se vinde la Viena șăș ț
sau la Paris. Cci firul de grâu trece prin douzeci de mâni de la productor pân la ă ă ă ă
consumator i pe aceast cale se scumpete, pentru c cele douzeci de mâni corespund cu ș ă ș ă ă
cinci zeci de guri cari, având a tri de pe dânsul, produc o scumpete artificial. ă ă
Va s zic, îmulindu-se trebuinele, trebuiau îmulite izvoarele produciunii i nu ă ă ț ț ț ț ș
samsarlâcul, cci la urma urmelor tot negoul nu e decât un soi de samsarlâc între consumator ă ț
i productor, un fel de manipulare care scumpete articolele. În aceast manipulare naia ș ă ș ă ț
agricol totdeauna pierde, pentru c productele ei sunt uniforme în privirea valorii i, dac ă ă ș ă
constituiesc o trebuin general, nu e mai puin adevrat c sunt cel mai general articol de ță ă ț ă ă
produciune, adic acela care se face pretutindenea. ț ă
Pe când naia agricol pltete atât transportul cât i vama i câtigul comerciantului la ț ăăș ș ș ș
cumprtura unui articol industrial, tot in aceeai vreme vam, transport i câtigul ăă ș ă ș ș
comerciantului se scad din preul cu care naia agricol îi vinde productele, va s zic ea ț ț ăș ă ă
pgubete dublu în toate tranzaciile ei, la vânzarea productelor ei, la cumprtura celor ă ș ț ăă
strine. Apoi e cumplit de mare diferena între valori. Încrcând 500 de vagoane cu grâu capei ă ț ă ț
în schimb o jumtate de vagon de obiecte de lux. C-un cuvânt naia agricol e expus de-a fi ă ț ă ă
exploatat de vecinul industrial, ba de-a pierde pe zi ce merge clasele sale de manufacturieri, ă
cari, neputând concura cu fabrica, devin proletare.
Dovada cea mai buna pe continent e chiar popurul nostru. Samsarlâcul care mijloceteș
schimbul între productele noastre i cele strine încape pe zi ce merge în mânile strintii. ș ă ăăăț
Oameni btrâni n-ar avea decât s asemneze fizionomia de azi a Bucuretilor cu aceea pe ă ă ă ș
care o avea înainte de cincizeci de ani. Nu-i vorb, nu erau aa de strlucii Bucuretii pe ă ș ă ț ș
atuncea, dar erau româneti; azi …? Ce s mai zicem de Iai i, în genere, de oraele Moldovei ? ș ă șș ș
Toate împrejurrile acestea îns nu se schimb prin fraze, ba nici mcar prin coli ă ă ă ă ș
profesionale. Cci profesiile lipsesc, pentru c lipsesc condiiile lor de existen. ă ă ț ță
Dar aceste împrejurri nu se schimb nici prin legi civile, cari reguleaz modul în care ă ă ă
are a se face tranzaciunea X între indivizii A i B; nu se schimb prin axiomul c toi oamenii ț ș ă ăț
sunt liberi prin drept înnscut i imprescriptibil, nici prin regula cci toi sunt nscui egali, ă ș ă ț ă ț
mici prin participarea tuturor la afacerile guvernrii.ă
Evul mediu avea o form pentru pstrarea fiecrii ramuri de produciune, -aceasta era ă ă ă ț ș
autonomia breslelor i îngrdirea lor fa cu orice agresiune de din afar. La noi evul mediu au ș ă ță ă
inut pân mai ieri-alaltieri, i muli btrâni vor fi inând minte epoca în care un strin nu ț ă ă ș ță ț ă
putea fi bresla. Nu mai pomenim c pricinele dintre breslai se hotrau la staroste i se ș ă ș ă ș
întreau numai de Vod; nu mai pomenim apoi c instituia au fost atât de puternic încât ă ă ă ț ă
împria, totdauna foarte diplomat, a Austriei i-au introdus consulatele în ar sub numele ăăț ă ș ță
i forma de "strostii de breasl". ș ă ă

Deci salus re[i]publicae summa lex esto. Puin ne pas pe baza cror principii ț ă ă
metafizico-constituionale s-ar fi putut realiza bunul trai al claselor României, destul c avem ț ă
dovad c pe valea liberalismului mergem tocmai demprotiv. ăă ă
Cci statul are nevoie de clase puternice, i liberalismul le-au adus la sap de lemn. ă ș ă
Înainte de 3040 de ani aveam o clas puternic de rani, nu bogat, dar cuprins, i ? ă ă ță ă ăș
începuturile unei clase de mijloc.
Azi ranul scade pe zi ce merge, proprietarul, ale crui interese sunt identice cu ale ță ă
ranului, asemenea, bresle nu mai avem, negoul încape pe mâini strine încât, mâine s vrem ță ț ă ă
s vindem ce avem, gsim cumprtori strini chiar în ar i am putea s ne lum lucrurile în ă ă ăă ă țăș ă ă
spinare i s emigrm la America. Chiar ar fi bine s ne lum de pe acuma o bucat de loc în șă ă ă ă ă
Mexico, în care s pornim cu toate ale noastre, când nu vom mai avea nimic în România. ă
S nu ne facem iluzii. Prin atârnarea noastr economic am ajuns ca toate guvernele, ă ă ă
spun ele ce or pofti, s atârne mai mult ori mai puin de înrâuriri strine. Nu doar c-ar sta în ă ă ț ă
relaii cu consulii, aceast acuzare ar fi prea grav pentru ca s-o facem cuiva. ț ă ă Ne înnegrim
unii pe alii vorbesc de naturile mai nobile, fie ele în orice parte, nu de stârpituri ne ț? ?
înnegrim, zic, unii pe alii, pentru c simim c starea poporului românesc e nesuferit i c ț ă ț ă ășă
ne-am încurcat ru. Dar în aceast încurctur vina istoric i blestemul urmailor s caz ă ă ăă ăș ș ă ă
asupra celor ce-au fptuit tot rul, asupra liberalilor de orice nuan, care au format cadre ă ă ță
goale, în care au intrat tot gunoiul societii, au creat guvern reprezentativ pentru ca s-l ăț ă
împle oameni ce abia tiu a îndruga dou cuvinte, au fcut ca clasa de mijloc, în loc de a cuta ș ă ă ă
s munceasc i s înfloreasc, s se azvârle toat asupra puterii statului, ca s domneasc. ă ășă ăă ă ă ă
Rul esenial au fost c se-muleau trebuinele fr a se înmuli producia sau fr a se ă ț ă ț ț ăă ț ț ăă
urca în mod considerabil valoarea ei; inegalitatea claselor i nelibertatea, apoi neparticiparea la ș
guvernul rii erau rele cu totul neeseniale. ță ț
Dai-mi statul cel mai absolutist în care oamenii s fie sntoi i avui, îl prefer ț ă ăășș ț
statului celui mai liber în care oamenii vor fi mizeri i bolnavi. Mai mult înc, în statul ș ă
absolutist, compus din oameni bogai i sntoi, acetia vor fi mai liberi, mai egali, decât în țșăăș ș
statul cu legile cele mai liberale, dar cu oameni mizeri. Cci omul are pe atâta libertate i ă ș
egalitate pe cât avere are. Iar cel srac e totdauna sclav i totdauna neegal cu cel ce st ă ă ș ă
deasupra lui.
1877) Rpirea Bucovinei ă
In anii 1875—1877 opinia public din ara noastr e surexcitat de ă ț ă ă
provocrile guvernului austriac. In 1875 guvernul austriac se pregtete s serbeze ă ăș ă
sgomotos anexarea Bucovinei la Austria i pentru a da evenimentului o mai mare ș
strlucire, hotrte înfiinarea la Cernui a unei universiti germane al crei scop ă ăăș ț ăț ăț ă
era propagarea germanismului i slbirea rezistenei naionale a Românilor. Acum ș ă ț ț
Convorbirile literare public un vehement articol al lui Nicu Xenopol contra ă
guvernului austriac i laud abinerea de la serbare a Românilor, (v. Serbarea din ș ă ț
Bucovina îndreptat contra Românilor în Conv. Ut. (VIII) 1875, 1 Februar pp. 446 – ă
449, v. I. E. Torouiu, o cit. II. pg. 310, nota 180). ț
Cu ocazia comemorrii morii lui Gr. Ghica Convorbirile literare, au aceeai ă ț ș
atitudine demn i alturi de ele presa din ara noastr înfiereaz mârvia ăș ă ț ă ă șă
svârit prin struina Austriei. In vreme ce la Românii din Bucovina vedem ă șă ă ț
suferin dar i rezisten fa de încercrile de desnaionalizare, în Principatele ță ș ță ță ă ț
unite vedem cald sprijin i uitare de patimi în momente de durere naional, din ș ț ă
partea ziarelor i revistelor româneti. Un asemenea spectacol avea înaintea ochilor ș ș
Eminescu când i-a scris articolele sale. In 1876 scrisese frumosul articol Grigore ș
Ghica, în 1877 el scrie articolul Rpirea Bucovinei pe care-l public în Curierul de ă ă
Iai încadrat în negru. ș
Eminescu dup ce face un scurt istoric al raptului i al asasinrii lui Grigore ă ș ă

Ghica, arat c rana ce ni s'a fcut nu o vom lsa s se închid i c mereu ne vom ăă ă ă ă ășă
aduce aminte de rpirea celui mai frumos col din ar. Eminescu arat apoi ă ț ță ă
înflorirea de pe vremuri a Bucovinei i decderea ei dup anexarea la Austria, prin ș ă ă
politica austriac i invazia Evreilor. Povestind o legend în legtur cu portretul lui ăș ă ă ă
tefan, cel Mare la Putna, devenit întunecat în noaptea raptului, Eminescu se Ș
întreab când va veni ora în care portretul se va lumina din nou. ă
Articolul a fost publicat în Curierul de Iaiș din 1877, 30 Sept. E reprodus de
Scurtu în ed. citat.ă
La anul 1774 au intrat otirile austrieceti, cu dispreul oricrui drept ș ș ț ă
al ginilor, în pace fiind cu Poarta i cu Moldova, în partea cea mai vechie i ț ș ș
mai frumoas a rii noastre; la 1777 aceast rpire fr de samn s'a ă ță ăă ăă ă
încheiat prin vrsarea sângelui lui Grigorie Ghica V. Vod. Fr de lege ă ăă
nepomenit, uneltire mieleasc, afacere de 'ntre o muere desfrânat i între ă ș ă ăș
paii din Bizan, vânzarea Bucovinei va fi o venic pat pentru împria ș ț ș ă ă ăăț
vecinia, deapururea o durere pentru noi. – Dar nu vom lsa s se închid ă ă ă
aceast ran. Cu a noastre mâni o vom deschide deapururea, cu a noastre ă ă
mâni vom zugrvi icoana Moldovei de pe acea vreme, i irurile vechi, câte ă șș
ne-au rmas, le vom împrospta în aducere aminte, pentru ca sufletele ă ă
noastre s nu uite Ierusalimul. Cci acolo e sfânta cetate a Sucevei, scaunul ă ă
Domniei vechi cu ruinele mririi noastre, acolo scaunul firesc al unui ă
Mitropolit, care în rang i în neatârnare era egal cu patriarhii, acolo sunt ș
moatele celor mai mari dintre Domnii români, acolo doarme Drago, ș ș
îmblânzitorul de zimbri, acolo Alexandru întemeetorul de legi, acolo tefan,Ș
zidul de aprare al cretintii. ă ș ăăț
Eat cum un om din veacul trecut descrie ara: "Aceast parte de loc – ă ț ă
zice el, – care acum; s'a fcut Bucovina, este la munte i are aer rece i ă ș ș
sntos, pe când cealalt parte a Moldovei este de câmpii clduroase, dar nu ăă ă ă
atât de prielnice sntii, cci aici se stârnesc un fel de friguri i locuitorii ăăăț ă ș
nu ajung la vre-o vârst de btrânee adânc, un om de 70 de ani i înc mai ă ă ț ă ș ă
mult de 80 este de-a mirarea. Pe când dincolo sunt muni cu pomi i cu ali ț ș ț
copaci roditori, printre cari curg apele cele limpezi, care dintr'o parte iș
dintr'alta de pe vârfurile munilor se pogoar la vale cu un' sunet prea ț ă
frumos pe aceste laturi fcându-le asemenea unei mândre grdini. ă ă
"La marginea ei st Ceahlul, care în zilele seninate se poate vedea pe ă ă
vremea Apusului soarelui din Cetatea alb – cale de 60 de ceasuri, i se vede ă ș
aa de curat, ca i cum ar fi el aproape în unghiul rei, iar de la ș ș ță
Miaznoapte se vede de lâng apa Cereimiului, unde numai hotarele ă ă ș
Moldovei, ale rii leeti, 'ale Ardealului se lovesc. Prin nsipul praelor, ce ță șș ș ă ă
se încep din muni, se gsete praf de aur, prin codri sunt cerbi, ciute, ț ăș
cprioare, bivoli slbatici i în munii despre Apus o fiar, pe care ă ă ș ț ă
Moldovenii o numesc zimbru. La mrime ca un bou dumestnic, la cap mai ă
mic, grumazul mai mare, la pântece subiratec, mai înalt în picioare, ț
coarnele îi stau drept în sus, sunt ascuite i numai puin plecate într'o ț ș ț
parte. Fiar slbatec i iute, poate s sar ca i caprele de pe o stânc pe ăă ăș ă ă ș ă
alta. Pe lâng hotar, despre câmpuri, sunt mari cârduri de cai slbatici. Oile ă ă ă
cele slbatice, caut de pune îndrt hrana lor, cci în grumazul cel scurt ă ă ăș ăă ă
nu au nici o încheetur i nu pot s-i întoarc, capul nici într'o parte din a ăș ăș ă
dreapta sau din a stânga. Dintre vitele albe multe mii se duc prin araț
leasc la Saxonia sau la Brandenburg i de acolo se duc mai departe. ș ă ș
Negutoria stupilor este mult i în dobând. ță ăș ă
"Unii rani erau vecini; totui stpânii lor nu aveau putere, nici a-i ță ș ă
pedepsi cu moarte ea lucru ce se cuvine numai Domnului stpâni tor; nici nu ă

putea ei ca s vând pe vre unul din satul de unde era el nscut, nici s-1 ă ă ă ă
mute într'alt sat. In alte inuturi ranii sunt oameni slobozi i aa au ei o ț ță șș
volnicie ca un chip de republic, precum în Câmpulung din inutul Sucevei. ă ț
Târgoveii de pre la orae i târguri sunt Moldoveni adevrai, i fac ț șș ățș
negustorii cu negoa de mânule lor. Boerii sunt curai Moldoveni i ță ț ș
socotesc începerea lor de la Rmleni c se trage. Ei sunt împrii în trei ă ă ățț
stri: în cea dintâi sunt boerii acei, pe cari îi rânduete Domnul în trebile ă ș
rii, într'al doile curtenii sau oamenii, cari au de motenire case i sate, ță ș ș
întru al treilea sunt clrimea slujitorilor care pentru veniturile moiilor, ce ăă ș
li s'au druit lor de la Domni, sunt datori numai cu a lor cheltuial s ias cu ă ăă ă
Domnii la oaste. In sfârit, sunt rzii cari mai bine s'ar chema oameni de ș ăăș
ar slobozi ca i partea Boereasc, numai c aceti de pe urm nu au case ță ș ă ă ș ă
rneti sub stpânirea lor, ci locuesc prin sate i-i lucreaz pmântul lor țăăș ă șș ăă
însui. – Cu toate c Mitropolitul de Moldova îi ia blagoslovenia de la ș ă ș
patriarhul de arigrad, dar nu este supus lui, ci cei trei episcopi Ț
moldoveneti pun manele lor pe de-asupra celui ales i dup aceia Vod ș ș ă ă
roag pe patriarhul ca s întreasc în vrednicie pe acel de curând ă ă ă ă
Mitropolit, care patriarhul neaprat trebue s'o fac. Mitropolitul nu d ă ă ă
nimica Patriarhului i nu este nici de cum îndatorit ca s întiineze pe el ș ă ș ț
pentru pricinile bisericeti de la Moldova sau s-1 întrebe la vr'o socoteal ș ă ă
de aceste, ci el are asemenea volnicie ca i patriarhul". ș
Din toate acestea, scrise de mâna btrâneasc, se vede curat c stat i ă ă ă ș
biseric erau neatârnate, c clasele societii erau libere, cci pân i vecinii, în ă ă ăț ă ăș
deobte colonizai, aveau scutirile i dreptile lor, c'un cuvânt un popor liber ș ț ș ăț
de rani i de pstori. i cum era acest popor se poate judeca din ță ș ă Ș
împrejurarea c, chiar la 1777 Austria avea de scop a împri Bucovina în ă ăț
"ocoale de oteni pedetri" dup cum era în Slavonia i în Croaia, cci, zice ș ș ă ș ț ă
vechiul manuscript, "lcuitorii au la slujba rsboiului putere i îndrzneal, iar ă ă ș ă ă
spre plata birului nu au bani".
i ce a devenit astzi obâria Moldovei? Fgduit-a fost Austria s'o ie în Ș ă ș ăă ț
vechile ei legi i obiceiuri, bunurile mnstireti s le întrebuineze spre ș ăă ș ă ț
ridicarea poporului moldovenesc, rzii s rmâie întru ale lor, târgoveii ăăș ăă ț
întru ale lor i multe alte lucruri a fgduit. ș ăă
i ce a fcut din ar? Mlatina de scurgere a tuturor elementelor sale Ș ă ță ș
corupte, loc de aduntur a celor ce nu mai puteau tri într'alte pri, ă ă ă ăț
vavilonul babilonicei împrii. Dei dup dreptul vechiu, Judanii n'aveau voe ăăț ș ă
nici sinagogi de piatr s aib, astzi ei au drept în mijlocul capitalei havra ăă ă ă
lor, iar asupra rii ei s'au svrlit ca un pâlc negru de corbi, expropriind palm ță ă ă
cu palm pe ranul încrcat de dri, srcit prin împrumuturi spre a-i plti ă ță ă ă ăă ș ă
drile, nimicit prin dobânzile de Iud, ce trebue s le plteasc. i asta, în ă ă ă ă ăȘ
jargonul gazetelor vieneze, se numete a duce civilizaia în Orient. Oamenii, a ș ț
cror unic tiin st în vânzarea cu cumpn strâmb i înelciune, au fost ă ăș țăă ăă ăș șă
chemai s civilizeze cea mai frumoas parte a Moldovei. ță ă
Poporul cel mai liber i mai îngduitor i-a plecat capul sub jugul celei ș ă ș
mai mizerabile i mai slugarnice rasse omeneti. Pmântul cel mai înflorit ș ș ă
încape palm cu palm în mâinile cele mai murdare – raiul Moldovei se umple ă ă
de neamul cel mai abject. i fiindc la toate aceste procese de expropriare, Ș ă
agenii de împlinire au tantiemele lor, de aceea jidovimea i judectorii merg ț ș ă
mân în mân sub pajura cretin cu dou capete. ă ă șă ă
Fr a vrsa o pictur de sânge, fr munc, fr inteligen, fr inim ăă ă ă ă ăă ăăă țăăă ă
pune astzi mâna pe un pmânt sfânt, a cruia aprare ne-a costat pe noi ă ă ă ă
râuri de sânge, veacuri de munc, toat inteligena noastr trecut, toate ă ă ț ă ă
micrile cele mai sfinte ale inimei noastre. șă

i e plin de strini, Ș ă ă
Ca iarba de mrcini;ăă
i e plin de dumani Ș ă ș
Ca râul de bolovani.
Iar mila strinuluiă
E ca umbra spinului:
Când vrei ca s te umbreti, ă ș
Mai tare te dogoreti.ș
De aceea când tim pentru ce a czut Voevodul moldovenesc, nu trebue ș ă
s-1 plângem. "Ce m plângei pe mine, c nu sunt de plâns. Mi s'a hotrît ă ă ț ă ă
bucuria drepilor, cari n'au fcut lucruri vrednice de lacrmi". ț ă ă
De plâns e ara, care prin moartea lui totui n'a fost scutit de cea mai ț ș ă
aspr trunchiare. ă
La Putna un clugr btrân mi-a artat locul înluntrul bisericii, în care ă ă ă ă ă
stetea odat aninat portretul original al lui tefan-Vod. Dup original el a ă Ș ă ă
fost mic de stat, dar cu umere largi, cu faa mare i lungrea, cu fruntea lat ț ș ă ță ă
i ochii mari plecai în jos. Smad i înglbenit la fa, prul capului lung i ș ț ș ă țăă ș
negru acoperea umerii i cdea pe spate. Cuttura era trist i adânc ca i șă ăă ăș ă ș
când ar fi fost cuprins de o stranie gândire… Coroana lui avea deasupra, în
mijloc, crucea toat de aur, împodobit cu cinci petre nestimate. Sub crucea ă ă
coroanei urmau Duhul sfânt, apoi Dumnezeu tatl, cu dreapta binecuvântând, ă
cu stânga iind globul pmântului, pe cercul de margine al coroanei un rând ț ă
de petre scumpe de jur împrejur. îmbrcat era Vod într'un straiu mohorît cu ă ă
guler de aur, iar pe gât îi atârna un egolpion din pietre i mrgritare. Câmpul ș ăă
portretului era albastru, în dreapta i în stânga chIPului perdele roii. ș ș
Am întrebat ce s'a fcut originalul? ă
Clugrul a rspuns, ce însui auzise. ă ă ă ș
Intr'una din zilele anului 1777, la miezul nopii, Buga, clopotul cel mare, ț
a 'nceput s sune de sine, întâiu încet, apoi tot mai tare i mai tare. ă ș
Clugrii trezii din somn se uitar în ograda mnstirii. In fioroasa ă ă ț ă ăă
tcere, în sunetul clopotului, ce cretea treptat, biserica se lumina de sine ă ș
înuntru de o lumin stranie i ne mai vzut. Clugrii coborîr într'un ir ă ă ș ă ă ă ă ă ș
treptele chiliilor, unul deschide ua bisericii… în acea clip clopotul tcu, i în ș ă ă ș
biseric era întunerec des. Candelele pe mormântul lui Vod se stânser de ă ă ă
sine, dei avusese untdelemn îndestul. ș
A doua zi portretul Voevodului Moldovei era atât de mohorît i de stâns, ș
încât pentru pstrarea memoriei lui un clugr, ce nu tia zugrvi, a fcut ă ă ă ș ă ă
copia ce exist astzi. ă ă
Aprinde-se-vor candelele pe mormânt? Lumina-se-va vechiul portret?
1878) Concesiuni economice.
In situaia politic a noastr în 1878 ț ă ăI. Brtianu ămerge la Viena spre a
solicita sprijinul Austriei. Acest stat cerea în schimbul sprijinului politic concesiuni
e-conomice la noi. Eminescu arat ce înfloritoare era pe vremuri starea din ara ă ț
noastr i în ce decaden e ăș țăaceast stare în veacul XIX-a. Starea noastr economic ă ă ă
e trist, i o ar dependent în privina economic ăș ță ă ț ăva fi dependent i politicete. ăș ș
Istovirea economic ne-a ăîmpiedecat de asemenea de-a avea o armat puternic ă ăiș
bine echipat. Austria dac vrea concesiuni economice la noi, s chibzuiasc bine, ă ă ă ă
s gseasc un modus vi-vendi care s ne permit i nou s trimj ca naiune i ăă ă ă ăș ăăă ț șsă
ne fereasc de compromiterea viitorului nostru econ ă omic.
Articolul a aprut în ăTimpul (III)1878, 25 Martie pag. II i-i reprodus în ed. ș
Op. conipi. Iai 1914.ș

O telegram a ageniei Havas ne vestete sosirea d-lui Brtianu în Viena, ă ț ș ă
solicitarea sa pentru sprijinul Austriei în afacerile noastre i rspunsul Austriei, șă
care se zice c ar fi egal cu încuviinarea acelui sprijin, dac i se vor face ă ț ă
concesiuni economice. Nu putem ti nici de ce natur pot fi acele concesiuni, ș ă
nici întru cît prim-ministrul nostru este în stare de a pricepe însemntatea lor. ă
Cu toate acestea, trîmul economiei politice fiind circumscris i putîndu-se ă ș
împri în cele dou ramuri mari ale produciei brute i a celei industriale, e ăț ă ț ș
uor de presupus c Austria va fi cerînd avantage nou pentru înlesnirea ș ă ă
desfacerei industriei sale în România, avantaje pe care în mare parte le posedă
i astzi i le-a avut de mult. ș ă ș
Fr a prejudeca lucrurile, vom premite numai urmtoarea întrebare : Are Austria ăă ă
interes politic ca noi s existm ? în decursul lungei i mult încercatei noastre viei istorice am ă ă ș ț
putut observa un lucru. De cîte<va> ori i se propunea Poloniei s anexeze Moldova, de atîtea ă
ori Polonia rspundea c desfiinarea statului moldovenesc ar fi un pericol, pentru c aceast ă ă ț ă ă
perdea între Turcia i Polonia era cel dintîi zid de aprare, cea dintîi stavil de înlturat în ș ă ă ă
înaintarea armelor osmane. Pe atunci Turcia era cea dentîi putere militar în Europa, ă
neîntrecut decît de Spania, care, sub Casa de Austria, ajunsese la culmea mrirei sale. Polonia ă ă
avea un interes ca Moldova s existe, precum Ungaria avea unul pentru ca Valahia s existe. ă ă
Regii Ungariei i ai Poloniei aveau pentru Domnii acestor ri o deosebit bunvoin. ș ță ă ă ță
Citm numai cîteva cazuri. Vladislav Iagello i soia sa Hedviga îl druiesc pe Vlad Dracul, fiul ă ș ț ă
lui Mircea cel Btrîn, cu foarte întinse posesiuni în Ungaria i în Ardeal, Petru Muat cpt de ă ș ș ăăă
la poloni Pocuia pe o cale cu totul prieteneasc, Moviletii sînt principi egali în Polonia cu cei ț ă ș
mai mari magnai ai acestei ri, lui Miron de pe Bîrnova (Barnoschi Vvod) i se dau, pentru ca ț ță
pierduse Moldova, cîteva mici principate în Polonia, pe cari el domnete în acela mod ș ș
semisuveran ca i ceilali principi, c-un cuvînt marele regat slav cuta s întreasc pe cît ș ț ă ă ă ă
putea, prin simpatii, prin daruri, prin ajutoare contra turcilor i tatarilor perdeaua Moldovei i ș ș
a rii Româneti contra puterii osmane. Cei ce vor s se încredineze despre aceasta pot Ță ș ă ț
cerceta Tratatul de la Karlovitz, i anume stipulaiunile privitoare la Polonia i la Moldova. ș ț ș
Polonia îi deschisese totodat o cale btut i sigura pentru comerciul su cu ș ă ăăș ă
înfloritele orae italiane prin intermediul coloniilor genoveze din Cetatea Alb, Chilia i ș ă ș
Tighina. Aceast cale comercial se ramifica lîng Prut în dou drumuri, al Dunrii i al Mrii ă ă ă ă ă ș ă
Negre, respective a gurilor Nistrului.
Dar pe acea vreme industria omeneasc era mrginit la lucru cu mîna, produs cu ă ă ă ă
unelte care prefceau în obiect de consumaiune tot numai putere omeneasc. Cci rzboiul ă ț ăă ă
pînzarului i al postavarului, ciocanul i dalta, gelul i strugul sînt pîrghii i suprafee ș ș ăș ș ț
înclinate care prefac la un capt al lor în munc industrial puterea omeneasc aplicat la ă ă ă ă ă
cellalt capt.ă
Afar de aceea, lipsind drumurile de fier, transportul scumpea marfa manufacturat în ă ă
mod considerabil i o fcea accesibil numai claselor bogate, încît alturi cu industria subire, ș ă ă ă ț
care era pus în schimb de o negustorime internaional, alturi cu lucrarea capetelor culte a ă ț ă ă
industrialilor strintii, aceleai instrumente, acelai rzboi, ciocan, dalt, gelu produceau ăăăț ș șă ă ă
la noi cu folos o industrie groas pentru trebuinele claselor de jos ale rii, producie care se ă ț ță ț
dovedete prin organizarea medieval a breslelor din orae. Românii aveau o clas de mijloc ș ă ș ă
nu atît de puternic ca cele din strintate, dar în orice caz populaia oraelor avea o pia în ă ăă ț ș ță
care s-i vînz munca, avea pînea de toate zilele cu îndestulare. Dac domnea un deplin ăș ă ă liber
schimb între rile noastre i celelalte, el scdea poate ceva din bunstarea clasei noastre de ță ș ă ă
mijloc, dar esistena ei modest, traiul cu îndestulare [î]i era asigurat, încît zeci de mii de brae ț ă ț
erau puse în micare printr-o munc folositoare, care-i ferea în mod egal i de moleirea ș ă ș ș
produs prin prea mari bogii i de istovirea i imoralitatea produs prin srcie i lips. ă ățș ș ă ăă ș ă
Animalul fctor de unelte, precum definete Aristotel pe om, era un animal linitit i ăă ș șș
neturburat de grija pentru a doua zi.
În veacul nostru îns lucrurile iau o form foarte amenintoare pentru cel ă ă ță
economicete slab, pentru cel necult, cînd concurena e pe deplin liber. Nu aducem exemplul ș ț ă

nostru, dar pînzarii din Silezia, ba chiar biaii din Boemia, care au gurit pmîntul mult mai ăș ă ă
adînc decît toi biaii altor muni, fr ca munca lor s poat concura, cu toat greutatea ei, țăș țăă ă ă ă
cu munca lesnicioas a altora, sînt o dovad demn de plîns pentru tristele împrejurri ce se ă ă ă ă
nasc cînd i se ia unei populaii piaa pe care s-i desfac munca prin absoluta libertate de ț ț ăș ă
schimb între productele omeneti. Atîrnarea economic de altdat se schimb din nefericire ș ă ă ă ă
în veacul nostru în esterminarea economic a aceluia cruia locul unde muncete sau nivelul ă ă ș
su de cultur nu-i dau aceleai avantage ca vecinului su mai fericit. ă ă ș ă
Captul pîrghiei, care odat era ridicat i plecat de puterea omeneasc, e astzi pus în ă ă ș ă ă
micare de o putere elementar, care nu ostenete niciodat, care se hrnete cu jratic, ș ă ș ă ăș ă
asemenea cailor nzdrvani din poveste, care produce în minute ceea ce omul singur ar ă ă
produce în ceasuri sau în zile, puterea oarb a aburului întemniat în cilindrul mainei cu ă ță ș
vapor ridic pîrghia la un capt, iar acea ridictur se preface la cellalt capt în rotaiune, în ă ă ăă ă ț
izbiri cu ciocanul, în imprimri în metal, în zbor de suveic, c-un cuvînt puterea individual ă ă ă
nu e mai nimic fa cu aceast neadormit putere care n-are nevoie pentru hrana ei decît de ță ă ă
crbuni i de ap. Unde apare productul fabricei de postav sau de pînz, rzboiul postavarului ă ș ă ăă
i al pînzarului înceteaz. Ba Maiestatea Sa aburul i-a creat un anume popor în toate rile, o ș ă ș ță
a patra clas care, datorindu-i naterea unei puteri oarbe i elementare, amenin c-o ă ș ș ș ță
elementar orbire vechile cldiri ale civilizaiei omeneti. ă ă ț ș
N-avem nevoie a o mai spune c România e asemenea în mare parte jerfa acestei ă
întunecoase maiesti. Breslaii, cretini i evrei, i-a zvîrlit uneltele la apropiarea lui, cu ăț ș ș ș ș
deosebirea c cretinii fac politic, se sfîie i se mnînc între ei i ridic în cer pe d. C. A. ă ș ă șș ă ă ș ă
Rosetti, pe cînd evreii, mai practici i mai oameni de pace, tiu a se despgubi de stîngerea ș ș ă
breslelor prin precupeirea întins a obiectelor de consumaiune, scumpind în mod artificial ț ă ț
traiul zilnic.
Cumc acest soi de via economic nu poate duce decît la discompunerea deplin a ă ță ă ă
societii române nu mai poate fi îndoial. Mai poate îns o asemenea societate s formeze ăț ă ă ă
renumita perdea polon între Austria i … graiosul nostru aliat ? ă ș ț
Nu pomenim decît un lucru. Istovirea noastr economic ne-a oprit de-a avea o armat ă ă ă
mai mare ; aceast istovire a fcut ca, cu toat vitejia i cu tot patriotismul celei ce o avem, ea ă ă ă ș
s îmble goal i flmînd în aceast campanie de iarn în care rbdarea soldatului român a ă ășă ă ă ă ă
fost poate mai de admirat decît curajul su.ă
Noi credem c împria învecinat, care-nelege atît de bine toate acestea, ar trebui s ă ăăț ă ț ă
chibzuiasc cu noi în aceast privire un ă ămodus vivendi care pe de o parte s ne fac cu putin ă ă ță
– nu zic s ne înlesneasc – de a ne crea o pia pentru munca populaiilor noastre din tîrguri. ă ă ță ț
Leben und lehen lassen este un bun proverb german care se tîlcuiete ; "Triete tu, dar las i ș ăș ăș
pe altul s triasc". O deplin subjugare economic în condiiile de astzi ale muncii e egal ăă ă ă ă ț ă ă
cu srcirea, demoralizarea i moartea. ăă ș
Tocmai pentru c tim preui înelepciunea politic a oamenilor de stat din împria ăș ț ț ă ăăț
învecinat, de aceea nici credem c acele concesiuni cerute s fie de natur a compromite ă ă ă ă
viitorul nostru economic.
1878) Din filozofia dreptului.
Teoriile aplicabile la viaa statului sunt cristalizarea ț unei anume stri a societii, stare i ea ă ăț ș
condiionat ț ăde anumii factori. Legile i instituiile sunt expresia ț ș ținstinctului de conservare al
popoarelor manifestat la fiecare popor sub forme deosebite.
Articolul e publicat în Timpul (III) 1878, 2 Sept. fr ăătitlu. Articolul n'a fost reprodus în nici o
alta ed. a operelor lui Eminescu, afar, de acea a clasicilor coment ă ai. Sfâritul articolului, lipsit de ț ș
importan ideoogic, ță ăl-am lsat la o parte. ă
Nu ne pare bine, c suntem atrai pe terenul teoriilor elementare ale vieii statului, ă ș ț
cci discuiuni asupra unor asemenea materii dovedesc totdeauna nematuritatea politic a ă ț ă

celor ce le pun pe tapet. Politicete nematur e oricine susine adevrul absolut al unor ș ț ă
teorii aplicabile la viaa statului, cci acele teorii departe de a fi absolut adevrate, nu sunt ț ă ă
decât rezultatul, cristalizaiunea, formula matematic oarecum a unei stri certe a ț ă ă
societii, care stare iari e condiionat prin o mulime de factori economici, climatici, ăț ăș ț ă ț
etnologici, . a. m. d. ș
Precum haina se îndrepteaz dup clim i e în rile calde un obiect de lux, supus ă ă ăș ță
unor schimbri foarte fantastice, pe când la nord devine un aprtor foarte neschimbat ă ăă
contra frigului, adaptându-se agenilor naturii, tot astfel legile i instituiile nu sunt decât ț ș ț
expresia acelui instinct de con-servaiune al popoarelor, instinct în toate popoarele acelai ț ș
i totui manifestat în sute de formedeosebite, cci un popor, ca societate organizat prin ș ș ă ă
natur contra agenilor destructori ai naturii, are a se lupta ici cu aria, dincolo cu apa ă ț șț
mrii, colo cu nefertilitatea pmântului, colo iar cu inva-ziuni repetate, i având toate ă ă ș
acelai scop, adic conservarea existenei proprii, popoarele se folosesc pentru ajungerea ș ă ț
lui de cele mai deosebitei mijloace.
Greutatea cu care viaa organic se desface din moartea statornic a naturii anorganice, ț ă ă
mulimea de condiiuni pe care o are cea dintâi i lupta pentru câtigarea lor, confirm ț ț ș ș ă
teoria neuitatului fisiolog Bichat, despre caracterul negativ al vieii fiind o lupt contra ț ă
morii ca ceva pozitiv i statornic. Tot ce vedem viu pe pmânt, începând de la cele dintâi ț ș ă
formaiuni organice cu condiiuni puine, pân, la organismul cel mai înalt cu o mulime de ț ț ț ă ț
condiiuni de existen, omul, ne reprezint miile de forme ale acestei negaiuni. Ceea ce o ț ță ă ț
fiin nu vrea, e lesne de tiut, ceea ce vrea pozitiv e foarte ță ș
greu de hotrît. Tot astfel e, se înelege, i cu popooarele, cci natura e una i aceeai ă ț ș ă ș ș
pretutindenea i de-a pururea, cu toate formele ei atât de deosebite. ș
De aceea îns e clar, c nici un popor nu e destul de slbatic sau destul ă ă ă
de civilizat, pentru a nu mai ti ce nu vrea. Deosebirile mari se nasc abia ș
acolo, unde e vorba, ca în faa negaiunii fcute s se stabileasc o voin ț ț ă ă ă ță
pozitiv, bine formulat. Aci quot capita tot sensus…. ă ă
1878) Liberalism i conservatorism. ș
Raionamentele materialiste i-au gsit în veacul XIX ț ș ăaprigi aprtori i de aceia societatea ăă ș
modern pare a merge pe un povârni fatal. Omul în starea primitiv, ă ș ănu-i lipsit de sentimentul
înscut al dreptului i de a- ă șceia pe nedrept se admite c'nainte de constituirea stat ă elor oamenii erau
în vecinic vrajb. Omul primitiv ă ăde la'nceput trete într'o societate, viaa îl face s ăș ț ăajung laă
stabilirea de adevruri morale. Omul îns se ă ădesprinde din totalitatea organizaiei naturale si caut ț ă
s-i lrgeasc invidualitatea înclcând individualitatea' ășă ă ă semenilor. Lupta între taberele numite liberale iș
con-servato.are e lupta pentru drepturi de-o parte, lupta pentru datorii de alt parte. Conservatismul ă
îi are prim șejdiile lui cci pioate paraliza iniiativa individului, ă țliberalismul i el e primejdios cci ș ă
pioate transforma viaa într'o lupt de exploatare reciproc. Idealul e ț ă ăîntovrirea cerinelor statului ăăș ț
cu cerinele libertii ț ățindividuale. In Europa îns, individualismul liberal a ă ajuns la exces. Individului i
s'au sacrificat toate elrmentele organizaiei vechi, individul a ajuns scopul. ț
Articolul e publicat în Titripul (III) 1877, 8 Noembrie, art. de fond fr titlu. Articolul n'.a ăă
fost reprodus în nici o ediie afar, de aceea a clasicilor comentai. ț ă ț
Spiritul public modem sufere de-o boal, pân ă ăla oarecare grad nepricepută
pentru noi, nscut ă ăfiind din împrejurri i din stri de lucruri fr ă ș ă ăăanalogie în viaaț
noastr intern. Nu e vorba – ă ăinternaionalitii din Germania, Frana i Anglia, ț ș țșsunt
prieteni buni i personali cu d. C. A Rosetti, ș cu d. Brtianu, dar ideile politice profesate ă
de cosmopoliii apuseni sunt pentru stadiul de desvoltare ț în care trim, utopii, în ă
care nu cred nici cei ce le profeseaz la noi. Religia, cu credinele ei fe ă țricite, care
stabilea în mod dogmatic toate rspunsăurile la întrebrile cele mari, ce preocup o minte ă ă
omeneasc, a suferit grele lovituri – îns numai, negative – din partea unor ultime ă ă
raionamente țmaterialiste, cari în sine sunt tot atât de neîntemeiate ca i mitologia ș
greceasc.ă

Dar raionamentele materialiste, brutale fiind, ț lesne de priceput i apelând ș
oarecum la bestia din om, gsesc în suta a nousprezecea, o mulime de ă ă țaprigi
aprtori, încât viaa noastr modern pare ăă ț ă ăa se apropia de povârniul fatal, pe care ș
istoricii latini îl presupun, fr cuvânt, a fi existat înaintea ăă constituirii statelor, adecă
acea stare de vecinic ăvrajb, însemnat cu vorbele ă ăbellum ominium contra omnes,
rsboiul tuturor contra tuturor. ă
Fr cuvânt s'a admis aceast stare de lucruri ăă ă pentru omul primitiv, din cauză
c exist un sentiment de drept înscut. ă ă ă
Nu doar c oamenii s'ar fi adunând din imp ăă uls, propriu i ar fi stabilind un ș
modus vi-vendi prin discuie i punere la cale. Acest stadiu țș vine mai cu mult mai
târziu. Dar precum în roiul de albine sau în muinoiul de furnici nu exist ș ălegi
scrise i faculti de drept, dei toate fiinele rrcâte compun un roiu, tresc într'o ș ăț ș ț ă
rânduial stabăilit prin instincte înscute, tot astfel omul pri ă ă mitiv trete din ăș
cele dintâi momente în societate, iar când începe a-i da seam si a ș ă, cutaă
s explice ămodul de convieuire i de conlucrare, se nasc religiile, care ț ș
stabilesc adevruri morale, sub forme ă adevrat c dogmatice sau mitologice, ă ă
religii care sunt tot odat i codice. ăș
Cu încetul îns, omul perfectibil se desprinde ă din totalitatea
organizaiei naturale i-i lrgete ț șșă șdin ce în ce cercul su de activitate ă
individual ăi atunci abia începe pentru el viaa într'adevr ș ț ăomeneasc, viaaă ț
liber. Dar totui în lrgirea ind ă ș ăividualitii sale, omul poate atinge o margine, ăț
în care pune în chestiune individualitatea i libertat șea semenilor si i înăș
cele mai multe cazuri a semenilor acelora cari sunt mai buni, mai capabili,
mai de inim.ă
Astfel s'ar putea spune, c întreaga lupt între ă ătaberele opuse, numite
una liberal, care ajunge ă la comunism, alta conservatoare care poate ajunge
într'adevr la osifiearea statului, e pe de o parte ă lupta pentru drepturi, pe
de alta lupta pentru datorii.
Conservatismul lupt pentru datorii. Pentru el ă împlinirea datoriilor
ctre semenii si, solidaritat ă ăea de bun voie sau impus prin legi a ă ă
cetenilățor unui stat, o organizare strict, în care individul ă e numai mijloc
pentru întreinerea i înflorirea col ț șectivitii, cruarea economic a tuturor ăț ț ă
claselor pe care le privete ca organe vii ale societii, cu un ș ățcuvânt
organizarea natural, îneleas de toi, mo ă ț ă ț ștenit adesea prin tradiie, prin ă ț
obiceiul pmântului, ărecunoscut de toi fr legi scrise chiar, iat star ă țăă ăea de
lucruri la care aspir conservatismul ext ă rem.
Dar i ceast direcie are primejdiile ei. Ve- ș ă ț inica tutel, exercitat ă ă
asupra claselor de jos, le d într'adevr pânea de toate zilele, dar le lip ă ă seteș
de energie individual, le face indolente. ă
Pe de alt parte sistemul libertii, totodat al ă ăț ăindividualismului, cuprinde
primejdii i mai mari. șEl preface viaa într'o lupt de exploatare recip ț ă roc, careă
poate ajunge la disoluiunea complet ț ăa statului. i într'acolo tind ideile comuniste Ș
internaionale de azi. ț
Intre aceste dou extreme e poate meteugul ă șșadevratei politice. A împreuna ă
exigenele exist țenei neaprate a statului cu exigenele libertii ț ă ț ățindividuale, a nu
permite ca asociaii de indivizi țrpitori s fac din stat o unealt a lor, i a nu ă ă ă ă șlsaă
pe de alt parte ca statul impersonal s lege ță ăcu totul manile individului, asta e
problema pe care muli s'au încercat s'o deslege, dar de la Cezarii ț Romei i pân la ș ă
Cezarii moderni nu s'au gsit înc remedii radicale, ci numai paliative. ă ă
Un nemrginit individualism s'a lit peste toat ă ăț ăEuropa. Individul e
scopul, cruia i s'au sacrificat toate elementele care formau încheeturile ă
organizaiei vechi. Teoria c viaa e un drept a prins rd ț ă ț ăcini în toi i cu ă țș

durere' trebue s'o mrturisim, ăc în multe locuri chiar clasele ă
superioare au încetat a crede c au datorii ctre cele de jos, pre ă ă cum iș
cele de jos nu mai vor s aib datorii c ă ă ătre cele de sus.
1878) Liberalismul socialist.
Europa e ameninat de o grav tulburare socialist. Eminescu e de prere c victoria principiilor ță ă ă ă ă
liberale-socialiste înseamn moartea culturii i cderea în barb ă șăarie. Mulimea oarb recrutat mai cu ț ă ă
seam la orae, amenin cultura oricrei naiuni. Socialismul industrial ă ș ță ă ț ignoreaz faptele reale i legile ă ș
existenei. Socialismul se țridic împotriva clasei avute, dar tocmai aceast clas asigur crearea culturii ă ă ă ă
i triumful calitilor care disting ș ățpe om de animal.
Articolul a aprut în ăTimpul (III) 1878, 6 August fr titlu. E nereprodus în alte ed. ale lui ăă
Eminescu, a-far de aceea a clasicilor comentai. Am lsat la o parte ă ț ăpasajele lipsite de interes
ideologic.
O serioas turburare socialist amenin Europa. Cetenii liberi, ă ă ță ăț
independeni i înfrii ai republicei universale, cari la noi sunt reprezentai țș ățț ț
prin partidul rou, încearc a rsturna toate formaiunile pozitive de stat, i dac ș ă ă ț ș ă
n'o vor putea face aceasta, ceea ce e de mai nainte sigur, totui vor încerca s'o ș
fac pe calea lor obicinuit a atentatelor, a scenelor de ulie, turburrilor etc, iar ă ă ț ă
acele încercri încep a-i arunca umbrele de pe acum. ă ș
Noi, cari suntem siguri, c victoria principiilor liberale-socialiste ă
însemneaz moartea oricrii culturi i recderea în vechea barbarie, vom ă ă ș ă
combate tendenele lor, ori în ce punct s'ar fi ivind. ț
Lucrul st astfel. Cultura omenirii, adic grmdirea unui capital ă ă ăă
intelectual i moral nu seamn cu grmdirea capitalelor în bani. E drept, c cei ș ăă ăă ă
ce triesc astzi se folosesc de rezultatele dobândite de ali cugettori înaintea ă ă ț ă
lor, îns acele rezultate ei nu le capt de odat ca o strânsur printeasc, ci ă ăă ă ăă ă
trebue s i le aproprieze prin o nou munc intelectual, prin studiu. ăș ă ă ă
Civilizaia omeneasc se 'ncepe oare cum din nou i din fundament cu ț ă ș
orice generaie nou, care dac nu e silit a repeta anevoioasele cercetri, fcute ț ă ă ă ă ă
de prini, totui trebue s-i câtige prin propria memorie i judecat ă ț ș ăș ș ș ă
cunotinele lor. Prin urmare cercul de oameni într'adevr culi, cari conduc șț ă ț
societatea i au fost în stare s-i aproprieze suma de cunotine, grmdite de ș ăș șț ăă
prini, acest cerc e relativ foarte mic; împrejurul acestui cerc e unul mai mare al ă ț
publicului cult, care poate s priceap i s aprecieze munca învailor, fr ă ășă ățț ăă
îns de-a produce ceva pe acest teren. In afar de aeejste cercuri e massa sau ă ă
incult sau pe jumtate cult, lesne creztoare, vanitoas i lesne de amgit, pe ă ă ă ă ăș ă
care oamenii cu cunotine jumtite, semidoci sau inculi cu totul, caut a o șț ăăț ț ț ă
asmu asupra claselor superioare, a cror superioritate consist în natere, ță ă ă ș
avere sau tiin. Cultura oricrei naii e împresurat de-o mulime oarb, gata a ș ță ă ț ă ț ă
recdea în orice moment în barbarie. Aceast mulime nu se recruteaz mai nici ă ă ț ă
odat la ar, între rani, ci tocmai în orae, între acei oameni produi în ă ță ță ș ș
condiii nefavorabile i trind în ele, cari-s crescui închircii fizicete i ț șă ț ț șș
intelectual, cari n'au mintea clar i sntoas a omului nscut i crescut în ășăă ă ă ș
condiii normale. ț
Socialismul industrial pornete de la o iluzie economic. El ignoreaz pe ș ă ă
deplin faptul c chiar ide s'ar împri averea toat, a claselor bogate între cele ă ăț ă
srace, chiar de s'ar organiza altfel munca, mijloacele prime de existen nu se ă ță
pot înmuli în infinit i c nevoile sociale trebue neaprat s consiste în renumita ț șă ă ă
disproporie formulat de Malthus, conform creia populaia se 'nmulete în ț ă ă ț țș
progresie geometric, adec în ptrat, pe când mijloacele de traiu se 'nmulesc ă ă ă ț
numai în progresie aritmetic. Contra acestei legi, în temeiul creia omul e ă ă

condamnat la munc aspr pentru a putea s-i întreie existena fizic,, nu ă ă ăș ț ț ă
exist remediu, Dar omul se distinge tocmai prin aceasta de lumea animalelor, c ă ă
are o existen deosebit moral, c are o cultur a minii i a inimei, ale criii ță ă ăă ă țș ă
hrnitoare sunt puin numeroasele clase avute. A le rsturna pe acestea sau a le ă ț ă
face existena imposibil, însemneaz a drâma temelia culturei. ț ă ă ă
1878) Tendene de cucerire. ț
E un articol scris în epoca crizei orientale. Ruii se șaflau înc pe teritoriul ă
nostru i purtarea lor îngrijora ș pe toi bunii Români. Eminescu caut s ț ăă
caracterizeze politica ruseasc pe baza trsturilor sufleteti ale rasei slave. Rusia ă ăă ș
reprezint mândria, lipsa de cultur, fanat ă ăismul i despotismul. Ea îi arog misiuni ș ș ă
istorice, dar la baza acestora e numai netiin i gust de spoliare. ș țăș Ruii sunt sub ș
dominarea unui deert sufletesc pe care ș în loc s-1 umple prin munc i cultur, ă ăș ă
caut, s-1 ump ăăle prin cucerirea unei Europe pe care ei o socot îmbtrânit. Cu toate ă ă
preteniile lor, ei nu vor crea o cultur ț ăfiindc nu au calitile înscute pentru aceasta ă ăț ă
i oricșâte cuceriri ar face nu vor produce un Beethoven, un Rafael ori un Kant.
Eminescu analizează, apoi politica ce-o urmau Ruii șde o sut cinzeci de ani, tinzând mereu ă
spre acapararea rilor rsritene pentru c slavismul s se întind ță ăă ă ă ăpân la marea Adriatic. Acela ă ă ș
scop tainic l-au avut Ruii i când au declarat rzboi Turciei sub pretextul șș ă eliberrii cretinilor. ă ș
Oamenii notri politici ru au fc ș ă ăut c s'au dat în apele Rusiei, cci aceasta ne-a costat ă ă multe viei,ț
multe milioane i ne va costa poate i o ș șprovincie, Basarabia. Rusia nu ne insufl fric, dar ne ă ă
îngrijoreaz. Vremi grele ne ateapt, dar cauza ă ș ă dreapt ăva birui, fiindc curentul ce se mic în contra ă șă
civilizaiei țtrebue s fie nimicit cu vremea. ă
Articolul a aprut în ăTimpul (III) 1878, 7 Aprilie pp. II-III, i nu-i reprodus ș
înc în nici o ediie a lui ă țEminescu, afar de aceea a clasicilor comentai. ă ț
Situaia persist a rmînea nehotrît, cu toate acestea noi credem c limba cumpenei ț ă ă ăă ă
înclin spre rzboi. Într-adevr, daca Rusia ar face concesiunile cerute de Anglia, daca ar ă ă ă
supune deliberrii Europei Tratatul de la San-Stefano în întregul lui, ea ar renuna la foloasele ă ț
materiale în a crora prevedere a declarat rzboi. Cci cine va mai lua acum la serios ă ă ă
declaraiile diplomatice fcute înaintea trecerii Prutului ? Erau declaraii îmbuntoare, de care ț ă ț ă
noi credem c nimeni n-a fost înelat decît acel ce au voit s fie. ă ș ă
Aceasta o spunem despre guverne, nu despre popoare. Guvernele au fost în stare să
cunoasc foarte bine politica ruseasc i intele ce ea le urmrete de-o sut i mai bine de ă ășț ăș ăș
ani. Rsrit din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, aezate pe stepe întinse a cror ăăă ș ă
mon[o]-tonie are înrîurire asupra inteligenei omeneti, lipsind-o de mldioie i dîndu-i ț ș ă șș
instincte fanatice pentru idei de-o vag mreie, Rusia e în mod egal muma mîndriei i a lipsei ăăț ș
de cultur, a fanatismului i a despotiei. Frumosul e înlocuit prin mre, precum colinele ă ș ăț
undoiate i șmunii cu dumbrvi a rilor apusene sînt acolo înlocuite prin esuri ț ă ță ș
fr de capt. În tendenele de cucerire, în aa-numitele misiuni istorice cari-i ăă ă ț ș ș
caut marginile naturale nu e nimic dedesupt decît pur i simplu netiina i ă ș ș țș
gustul de spoliare. În zadar caut un popor în întinderi teritoriale, în cuceriri, în ă
rzboaie ceea ce-i lipsete în chiar sufletul lui; sub nici o zon din lume nu va ă ș ă
gsi ceea ce Dumnezeu i-a refuzat sau mai bine zicînd ceea ce Dumnezeu a voit ă
ca s fie rezultatul muncii a multe generaii dedate la lucru. ă ț
Cci st oare destoinicia unei naii în vrun raport cu întinderea teritoriului pe care ea-1 ă ă ț
ocup?ă
Mica Veneie era odat o putere mare european prin cultura ei intensiv, prin arte, prin ț ă ă ă
industrie, prin judecata sntoas a aristocraiei ei. Dar toate aceste condiii de mrire erau ăă ă ț ț ă
cîtigate prin munc îndelungat, deprinderea i priceperea se motenea apoi din neam în ș ă ă ș ș
neam, încît chiar astzi ciceronii veneieni au pstrat mai mult gust în judecarea tablourilor ă ț ă
decum au muli profesori de estetic. ț ă

Un rol analog 1-a avut Olanda în istorie, i astzi înc sînt state mici care se bucur de- ș ă ă ă
o înflorire estraordinar; pe un pmînt de mic întindere se afl mai multe averi decît în Rusia ă ă ă ă
întreag. Astfel sîntem aproape siguri c în cumpna economic Rusia, cîtu-i de mare, trage ă ă ă ă
mai uor decît mica Belgie. ș
De aceea ni se pare c din nefericire ruii sînt sub dominarea unui desert sufletesc, a ă ș
unui urît care-i face s caute în cuceriri ceea ce n-au înluntrul lor. Nou ni se pare c ă ă ă ă
cercurile culte, în loc de a stvili acest ăhorror vacui, în loc de a-1 împlea prin munc i cultur, ăș ă
îl sumu contra Europei, pe care o numesc îmbtrînit i enervat, coapt pentru a cdea ță ă ăș ă ă ă
întreag sub dominaie ruseasc. ă ț ă
Europa le pare astzi în starea în care era Bizanul la apariiunea un[ui] neam asemenea ă ț ț
mongolic, a turcilor.
În locul civilizaiei grece înflorit-au în Bizan o cultur turceasc? Deloc. Tocmai aa nu ț ț ă ă ș
va înflori o cultur moscovit pe pmînturile supuse ruilor, pentru c lipsete rdcina ă ă ă ș ă ș ăă
subiectiv a unei asemenea culturi. În Rusia chiar miezul culturii e în Ingermanland i în cele ă ș
trei provinii baltice, în mînele i capetele a poate dou sute de mii de oameni de origine ț ș ă
german, pe cînd populaiile strvechi a acelor provinii, leii, livii, crevinii i cum [î]i mai ă ț ă ț ț ș
cheam, nu se vor fi aflînd cu mult mai sus decum îi va fi gsit episcopul Albrecht la a[nul] ă ă
1200.
Astfel misiunea istoric de care se face atîta vorb nu-i o misiune care-i are originea ă ă ș
în afar, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac i mnui, a unui ă șăș
deert care, de-ar stpîni pmîntul, tot nu s-ar umple. ș ă ă
Cerul deasupra-1 schimbi, nu sufletul, marea trecînd-o.
Pot s treac i Dunrea i Carpaii i Adrianopol, s ia Roma veche, precum amenin ă ăș ă ș țș ă ță
pe cea nou, pot s presure Europa întreag cu cenu i cadavre, nu se va nate din ă ă ă șăș ș
milioanele de oameni nici un Rafael, nici un Bethoven, nici un Kant, ba tocmai lipsa unor
asemenea spirite de adînc înelepciune i de un adînc sentiment pentru bunurile ce ăț ș
înnobileaz omenirea este cauza acelui gol sufletesc care-i caut compensaie în glorii ă ș ă ț
sîngeroase i în cuceriri. ș
De mult, dar mai cu seam de o sut cincizeci de ani încoace, inta cuceririlor ruseti ă ă ț ș
sînt rile rsritene ale Europei. Nu mai vorbim despre cuvîntul d-lui Aksalvof, care vede ță ăă
întinzîndu-se panslavismul în miezul Europei, în rile coroanei habsburgice pîn la Marea ță ă
Adriatic. C-un cuvînt în loc de-a desfura activitatea înluntru, ochii vecinului nostru sînt ă ăș ă
pironii cu flmîngiune asupra Apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu ț ă
fantasmagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir pîn sub zidurile Veneiei i apoi mai ă țș
departe… tot mai departe.
i aceast misiune tainic o împlinesc apoi diplomaii i baionetele. Existe testamentul Ș ă ă țș
lui Petru cel Mare sau nu existe, el exist în capetele a mii de oameni vistori cari dau tonul în ă ă
Rusia.
Rzboiul a fost declarat Porii pentru a elibera pe cretini în form în fond îns ă ț ș ? ă ă
pentru a cuceri întreg Imperiul otoman într-un mod care s poat fi înghiit, mai de voie, mai ă ă ț
de nevoie, de Europa. Dup Turcia urmeaz Imperiul habsburgic, dup dînsul cine mai tie ă ă ă ș
cine. Scopul fictiv al rzboiului i scopul adevrat sînt diametral opuse. ă ș ă
Astfel se druie un regat splendid celui mai neînsemnat popor din Peninsula Balcanic, ă ă
bulgarilor.
Se stabilete în Tratatul de la San-Stefano independena României i c-un rînd dup ș ț ș ă
aceea se stabilete c-un al treilea, fr de noi, ș ăădreptul de a-i trece trupele prin ara noastr, ș ț ă
de a o ocupa cu alte cuvinte doi ani de zile. Doi ani vzînd i fcînd s-ar preface apoi în ?ă șă

zece i în o sut, pentru c splendidul regat bulgar e plsmuit aa de frumos pentru ca s ș ă ă ă ș ă
rmîie proprietatea ohavnic ruseasc. ă ă ă
Se stabilete principiul ca Basarabia s fie cedat prin liber învoial, ceea ș ă ă ă ă
ce presupune c sîntem în drept de a o ceda sau de a n-o ceda. Ne hotrîm de a ă ă
n-o ceda i Rusia șa ocupat-o astzi pe deplin. ă
În fine, susiind dreptul nostru, vedem ivindu-se colii prieteugului. Bucuretii sînt ț ț ș ș
împresurai de trupe, în Vlaca cazacii îi bat joc de populaie dînd oamenii afar din case, ț ș ș ț ă
trenurile noastre cu muniiuni sînt oprite în drum, c-un cuvînt Rusia a început a întrebuina ț ț
mijloacele ci civilizatrice pentru a ne intimida.
Nu deprindem frica i pace bun. ș ă
Team ne e numai ca Imperiul habsburgic s nu cad la învoial cu Rusia, cci despre ă ă ă ă ă
Anglia nu e vorb. Ea este în stare a inea rzboi pîn ce Rusia-si va fi zvîrlit în vînt cea din ă ț ă ă
urm rubl metalic. ă ă ă
Dar contele Andrassy a fcut propuneri de împreal i aceste propuneri prefac ă ățăș
înelegerea în complicitate i complicitatea cu Rusia e tot[dea]una fatal. ț ș ă
N-avem nevoie a pomeni exemplul nostru. Oamenii fr sim istoric, liberalii ăă ț
consmopolii c-un foarte incolor sentiment de patrie s-au dat în apele Rusiei i a declarat un ț ș
rzboi care ne-a costat mii de suflete viteze, zeci de milioane i poate o provincie. ă ș
Zicem poate, pentru c Europa e interesat ca si noi ă ăÎN cestiune. Se poate ca Rusiei s iă
se întîmple soarta pe care ne-o pregtete nou. ăș ă
Guvernul a ales o politic pe care o aprobm ca directiv, dei-l gsim foarte inept ă ă ă ș ă
pentru a o executa. Guvernul liberal a intrat în iele Rusiei i e prea angajat, încît vecinii se ț ș
gsesc în drept de a se rosti nediplomatic fa de cei ce reprezint ara, coroana ei i pe ă ță ăț ș
augustul purttor. Aducem aminte convorbirile dintre principele Gorciacof i generalul Ioan ă ș
Ghica, care convorbiri aveau un aer deja neînmnuat.ăș
Nu mai vorbim de altele i mai rele, dar destul c, în momentul în care Gorciacof se ș ă
rstete, cazacul prad în Vlaca. Rstirile diplomatului se traduc în acte de brutalitate cînd ăș ă ș ă
ajung în rîndurile din urm.ă
Dei nu s-a nscut înc rusul care s fie în stare a ne insufla fric, grij tot ne inspir, ș ă ă ă ă ă ă
ba putem zice sigurana c ne ateapt vremi grele. Despre biruina cauzei drepte nu ne ță ș ă ț
îndoim, precum nu ne îndoim c, oricare ar fi curentul ce se mic în contra civilizatiei, el ă șă
trebuie s fie nimicit cu vremea. Dar acea vreme e adesea foarte departe. ă
Deviza noastr este : a nu spera nimic i a nu ne teme de nimic. Nesperînd nimic, n- ă ș
avem nevoie de a ne mai încrede în alii precum ne-am încrezut, ci numai în noi înine i în ț ș ș
aceia care sînt nevoii s ie cu noi; netemîndu-ne de nimic, n-avem nevoie de a implora, țăț
generozitatea în locuri unde ea e plant exotic. ă ă
1879) Mizeria vieii noastre publice. ț
Articolul e scris în vremea enervrii ce cuprinsese ă opinia public la noi din ă
pricina revizuirii art. 7 din constituie, conform cu condiiile impuse de tratatul de la ț ț
Berlin.
ara trece prin zile grele i pricinile, dup Eminescu, Ț ș ăsunt greelile svârite cu începere de ș ă ș
la 1848. i pe Ștrâmul politic si pe cel economic nu s'a fcut nimic serios. Agricultura e înapoiat ă ă ă
iar ranul e în neagr, miz ță ăerie. Administraia e o pacoste pe bietul ran. Viaa ț ță țnoastr public e o ă ă
mizerie pe care-o poleim cu formele unei civilizaii fale. Primejdia revizuirii art. 7 nu st ț ș ăîn
însi. chestiunea israelit, ci în starea în care ne a- ăș ă lm noi când se pune aceast chestie. ă ă
Articolul a fost publicat în Timpul (IV) 1879, 23 Iunie ca articol de fond fr titlu. ăă

A, fost reprodus în ed. Opere Complete Iai 1914.ș
Cu cît trec una dup alta zilele, cu cît se prelungete fr nici un termen ă ș ăă
prevzut sesiunea estraordinar, cu atîta cestiunea revizuirii se încîlcete mai ă ă ș
mult, cu atît nelinitea i temerile cresc i cuprind toate minile, cu atît mai mult ș ș ș ț
toat lumea îi pierde cumptul i facultatea chibzuirii. O stare de nervozitate ă ș ă ș
acut domnete în toate cercurile. Judecata rece lipsete de pretutindeni i mai ă ș ș ș
ales de acolo unde ar trebui neaprat s nu lipseasc. ă ă ă
Trecem prin nite zile în adevr foarte grele i trebuie în sfîrit s ne dm seama c ș ă ș ș ă ă ă
aceasta este plata, foarte scump poate, a greelilor i rtcirilor noastre politice svîrite de ă ș șăă ăș
treizeci de ani încoace. De la micarea din 48 i pîn astzi naiunea româneasc, pe trîmul ș ș ă ă ț ă ă
politic, n-a fcut alta decît a se lepda sistematic de orice tradiie, a rsturna orice autoritate, ă ă ț ă
a arunca departe orice s-ar fi putut numi original în viaa ei naional, i-n acelai timp a ț ț ăș ș
adopta, cu mai mult ardoare decît cuartalurile de coloni din America de miaznoapte i pe o ă ă ș
scar tot atît de înalt, toate reformele, toate teoriile cosmopolite, toate calapoadele ă ă
internaionale, în viaa politic i intelectual, în limb, în moravuri, în tot. Libertate fr ț ț ăș ă ă ăă
margini pentru orice individ, pentru toate necureniile ce s-ar scurge din cele patru coluri ăț ț
ale lumii, în România ca i-n America; fraternitate i egalitate între om i om; republici mari i ș ș ș ș
mici i prezideni de republic pe toate uliele i-n toate cafenelele, în România ca i-n ș ț ă ț ș ș
America; iretenia, vicleugul i cinismul-virtui ceteneti; gheeftul scopul; i politica ș ș ș ț ățș ș ? ș
umanitar mijlocul. Acestea pe trîmul politic; pe cel economic, nimic, curat nimic; din ă? ă
nenorocire întru aceasta ne deosebim cu totul de America. Rezultatul îl vedem, i poate c aa ș ăș
de tîrziu încît îl vedem în zadar.
Sîntem azi un popor de abia aproape cinci milioane de suflete. Nimic, aproape absolut
nimic nu se produce în adevratul îneles al cuvîntului în ara aceasta decît pe trîmul agricol; ă ț ț ă
în cea mai mare parte agricultura noastr se lucreaz într-un chip cu totul rudimentar i, ă ă ș
mulumit nestatorniciei de temperatur ce domnete în valea dintre Carpai, Dunre i Marea ț ă ă ș ț ăș
Neagr, producia noastr atîrn mai mult de la bunvoina cerului, de la mila elementelor lui. ă ț ă ă ă ț
Dou milioane i jumtate de rani (cifr exagerat poate), populaie în adevr româneasc, ă ș ă ță ă ă ț ă ă
lucreaz pmîntul i dau singura producie real în aceast ar, pe cît vreme restul ăă ș ț ă ăță ă
locuitorilor români, cei din orae, tîrguri i tîrguoare, populaie amestecat din curcituri ș ș ș ț ă
asimilate românilor, din strini neasimilai înc i din jidani neasimilai i neasimilabili, fac ă ț ăș țș
negustorie, specul, camt, ocup miile de funcii publice, triesc din gheefturi i din ă ăă ă ț ă ș ș
politic.ă
Populaia rural în marea ei majoritate, mai ales cea mai deprtat de tîrguri, n-are ț ă ă ă
drept hran zilnic decît mmlig cu oet i cu zarzavaturi, drept butur spirt amestecat cu ă ă ăăă țș ă ă
ap; foarte rar, la zile mari, i nici chiar atunci în multe cazuri, se învrednicete s mnînce ă ș ș ăă
carne i s bea vin; trind sub un regim alimentar aa de mizerabil, ranul a ajuns la un grad șă ă ș ță
de anemie i de slbiciune moral destul de întristtoare. Chipul unui ran român, om de la ș ă ă ă ță
ar, trit în aer liber, seamn cu al uvrierului stors de puteri în umbra fabricilor. Cine a țăă ăă
umblat prin satele noastre, mai ales prin cele de cîmp i de balt, a putut constata c d-abia ș ă ă
din trei în trei case se gsete o familie care s aib un copil, mult doi, i aceia slabi, galbeni, ăș ă ă ș
lignii i chinuii de friguri permanente. Aceast populaie, pe lîng toate necazurile ei, mai are țș ț ă ț ă
unul ce pune vîrf la toate : administraia. De Dumnezeu nu mai are nici o team muncitorul de ț ă
la ar, pentru c Dumnezeu 1-a prsit, pentru cine tie ce pcate, în mîna acestei ță ă ăă ș ă
administraii, compus în cea mai mare parte din haitele de cafenegii, din trengarii i ț ă ș ș
necptuiii de prin tîrguri. Aceast corporaie liberal i umanitar nedreptete, ăăț ă ț ăș ă ățș
batjocorete i jefoaie pe ran fr nici o mil; sînt membri în aceast onorabil corporaie al șș ță ăă ă ă ă ț
crora numai numele bag în nbdi sate întregi. Aceasta ca stare normal i constant, fr ă ă ăăă ăș ăăă
s mai pomenim c pe la soroace vine i cîte o împrejurare mai însemnat, ca de exemplu ă ă ș ă
afacerea Mihlescu-Warszawschy.
În acelai timp, în orae mari i mici, liberalismul i umanitarismul ne priete foarte ș ș ș ș ș
bine: în numele libertii se face camt fr margine; în numele egalitii i fraternitii ăț ăăăă ățș ăț

deschidem braele tutulor elementelor stricate pe care le rejecteaz chiar societile ț ă ăț
ipercivilizate i, m numele șnaiunii române, ț facem politic radical, aspirînd la o republic, ba ă ă ă
chiar i la mai multe. ș
Toat mizeria noastr public o îmbrcm în formele poleite ale unei civilizaii calpe, ă ă ă ăă ț
precipitarea noastr spre fundul rului o numim progres, fierberea unor elemente necurate si ă ă
lupta lor cu elementele ce au mai rmas înc sntoase în ar se numete politic. Acela ce ă ăăă ță ș ă
cuteaz a se revolta fa ca aceast stare de lucruri, acela care îndrznete s arate c formele ă ță ă ă ș ă ă
poleite învelesc un trup putred, c progresul nostru ne duce la pierzare, c elementele ă ă
sntoase trebuie s se conjure i s fac o lupt suprem pentru mîntuirea acestei ri este ăă ă șă ă ă ă ță
denunat țopiniei publice de ctre negustorii de principii liberale umanitare are ca barbar, ca ă
antinaional, ca reacionar. ț ț
Rezultalul unei asemenea viee publice îl vedem astzi: primejdia revizuirii art. 7 nu st ț ă ă
atît în însi cestiunea izraelit cît în starea în care ne aflm cînd ni se pune aceast cestiune. ăș ă ă ă
Cu mult greutate, cu destul chin, poate i este speran c se va dezlega cestiunea ă ș țăă
evreilor, i independena, deja destul de scump pltit, ne va fi recunoscut; va rmîne îns de ș ț ăă ă ă ă
dezlegat o cestiune cu mult mai grav i mai grbitoare, cestiunea vieii noastre publice, ăș ă ț
cestiunea dac trebuie s urmm calea pe care rtcim de atîta vreme sau daca trebuie s mai ă ă ă ăă ă
putem apuca pe calea cea adevrat.ăă
Vom fi un stat independent, cum vom face uz de aceast independen, ă ță
aceasta e cestiunea cea mare.
1879) Reacionarismul Partidului Conservator. ț
Eminescu fa cu desele atacuri personale din partea ță ziarelor adversare, fa cu acuzrile repetate ță ă
c partidul ăconservator e reacionar, îi propune s explice în num ț ș ăele partidului ce 'nelege acesta prin ț
reaciune.ț
Eminescu exprim ideile în legtur cu progresul înc ă ăăet i temeinic al rii, i ,afirm c trebuie ș ță ș ăă
s 'naintm ă ăîncet dar s ne pstrm firea româneasc, în loc s mergem repede desbrcându-ne de ă ăă ă ă ă
firea noastr prin legi i obiceiuri strine. Articolul a aprut în ă ș ă ăTimpul (IV) 1879, n Noembrie ca
art. de fond fr titlu. E ăăde-o cumpnire în expresie aa cum o are Eminescu ă ș oricând tie cș ă
vorbete în numele partidului, nu al ș lui propriu. Se poate pune din acest punct de vedere alturiă
de Reacionarismul partidului conservator, ț articolul Despre Program din Timpul (V) 1880, 17
Februarie.
Sunt acum câteva zile, cetiserm în ăRomânul, un articol în care ni se fceaă
onoarea de a fi recunoscui de organ al țreaciei.ț
Nu vom cerceta, dac este ori nu este un partid ă reacionar în ara noastr; inem ț ț ăț
numai s fie ăconstatat c ăRomânul ne-a cunoscut de organ al unei "reaciuni"ț
oarecare.
Se înelege, recunoscându-ne de ceea ce în adevr ț ăsuntem, colegii notri dinș
strada Doamnei, au avut tot odat tactul politic de a înfia cetitorilor ă ățșsi, reacia ă ț
reprezentat de noi, astfel cum ă lor le vine la socoteal.ă
Recunoatem i noi, c altfel nu puteau -s fac ș ș ă ă ăi tocmai pentru aceea credem, c ș ă
nu ni-ar edea șbine s facem critica portretului ce n'a fost fcut ă ăpentru noi, ci pentru alii.ț
S'au împlinit mai muli țani de zile, de când Timpul, apiare în toate zilele, ca s arateă
negru pe alb ideile partidului al crăui organ este; mic i mare poate s tie, dintr'un ș ășisvor
mai autentic de cât Românul, cine suntem i ce voim. ș
Organ al reaciunii naionale, pe care trebue s ț ț ăo produc epoca de zpceal ă ăă ă
cosmopolit în care ăne aflm, ăTimpul nu reprezint oameni, ci un ir ă șde idei, pe care le
credem folositoare pentru societatea noastr.ă
Dac ăRomânul, Pressa i șîndeobte "inimicii șnotri naturali i nenaturali" le cred rele ș ș

aceste idei, nu au decât s le combat i s vin cu act ă ășă ăele mai bune; atunci vom sta față
i vom primi șlupta.
Cetitorul nepreocupat va fi observat îns, c ăănici odat n'au fost combtute de ctre ă ă ă
Românul, Pressa ori de ctre ali „inimici" ai notri ă ț șidei emise în coloanele "Timpului" Au fost
combtăute persoane care fac parte din partidul conservator; a fost combtut întregul ă
partid conservator, nu îns pentru idei emise, nu pentru tend ă ine manifestate, fie în ț
coloanele Timpului, fie de ctre vre-un membru autorizat al partidului; ă am fost
combtui numai i numai pentru idei i tendine, pje care lor le vine la socoteal s ni le ăț ș ș ț ăă
atribue.
Nu ne rmâne prin urmare de cât s resping ă ăem insinurile lor i s mergem ă ș ă
mai departe.
Mrturisim îns, c numai cu vie prere de ă ăă ăru o facem aceasta. Purtai de ă ț
dorina de a nu țne risipi anii vieii i puterile vii în zadar, am țș voi s gsim oameni ăă
care s discute cu noi princ ă ipiile ce emitem.
Cci o comoar de idei mari nu sunt coloanele ă ă Timpului; chiar i adversarii notri ș ș
vor trebui s recunoasc îns, c ele sunt un material pre ă ă ăă țios pentru istoriograful
care-i va pune odinio ș ar de gând s studieze viaa ideilor în zilele ă ă ț noastre. Nou nu niă
se poate imputa, c nu am ăexpus lmurit i fr ovire ceea ce gândeam; ă șăășă din contră
ni se imput mereu, c prea afar ă ă ădin seamn suntem sinceri i nerezervai, c prea ă ș țăpe
fa spunem ceea ce avem pe inim. ță ă
Atunci, pentru ce nu a venit nimeni, ca s ăcombat una singur, cel puin, din ă ă ț
ideile emise de noi, ci toi inimicii notri se mrginesc a insinua ț ș ă c nu le avem decât pe ă
buze?
Va s zic, nu e vorba de ideile emise de noi, ă ă pe care toi le admit, ci de ț
încrederea în cutare ori cutare dintre membrii partidului conservator.
i ca s dovedim rii i generaiilor ce vor Ș ă ță ș țurma, c ne aflm fa cu nite ă ă ță ș
oameni, cari nu vor, dac sunt capabili, s discute ideile ce pun ă ă în micare societatea ș
noastr, vom formula astzi ă ălmurit i fr de ovire un principiu, pe care ă șăă șă îl susineț
partidul conservator, pe care l-am emis în mai multe rânduri în coloanele Timpului iș
pe care adversarii notri nu cred de cuviin a-1 ș țăcombate.
Partidul conservator este un partid de reaciune, nu îns contra libertii, nu ț ă ăț
contra egalitii, ci contra abuzului ce se face de libertate ăț i egalitate. ș
Când capetele mai luminate ale generaiuiulor țtrecute au îmbriat ideile liberale ățșș
i s'au ho-trît a se consuma în munca propagrii lor, nu-i ș ă ă șînfiau viitorul astfel ățș
cum e pirezentul. Adevărafii apostoli ai libertii erau înainte de toate ăț români ptruniă ș
de contiina unitii noastre na ș ț ăț ționale i doreau libertatea i egalitatea numai ș ș ca niteș
înlesniri pentru desvoltarea poporului. I-deile liberale nu erau pientru dânii un scop, ci ș
un mijloc pe care întotdeauna-1 subordonau principiului naionalitii. Noi suntem urmaii ț ăț ș
acelor oameni, mai puin liberali decât „naionalii-liberali", ț țdar mai mult naionali decât ț
dânii.ș
Nu ne-am sfiit niciodat i nu ne sfiim nici ăș acum a declara fr ovire, c ăăȘă ă
susinem ideile țliberale numai pe cât ele nu produc o perturbaiune în desvoltarea ț
noastr naional i numai ă ț ășpe cât ele nu ne împing spre forme de vieuiri țstrine deă
firea poporului românesc.
Dac adversarii notri, fie de la ă șRomânul, fie de la Pressa, fie din alt parte, au ă
alte idei, s ăle pun fa în fa cu ale noastre; dac susin ă ță ță ă țpjrineipiile liberale fr de nici ăă
o rezerv, s'o spun ă ălmurit rii; dac sunt de prere c libertatea ă ță ă ă ăîn toate
împrejurrile i în toate stadiile de des- ă ș voltare, înlesnete desvoltarea naional, s-i dea ș ț ăăș
fr ovire aceast convingere pe fa. ăășă ă ță
Noi susinem c poporul românesc nu se va ț ă putea desvolta ca popor românesc,
decât pstrând ădrept baze pentru desvoltarea sa, tradiiile sale țistorice astfel, cuni ele
s'au stabilit în curgerea vremilor; cel ce e de alt prere, s'o spun rii. ăă ăță

Noi susinem c e mai bine s înaintm încet, ț ă ă ădar pstrând firea noastr ă ă
româneasc, decât s ă ămergem repede înainte, desbrcându-ne de dânsa ă prin strine legi i ă ș
strine obiceiuri; cel ce e de ă alt prere, s, aib îndrzneala de a ni-o spune. ăă ă ă ă
Tac îns cu toii, fiindc tiu, c grind i-ar ă ț ăș ăă șpierde toat trecerea. i nimic mai ă Ș
mult de cât modul în care adversarii notri discut cu noi, ș ăne dovedete c ideile ș ă
noastre sunt ideile rii, țăc viitorul e al nostru i c nu mai e departe ă șă ziua în care araț
se va curai de elementele stricate ț ce azi se rsfa într'însa. ă ță
Stând la mormintele frailor lor czui pe câmp ț ățiile Bulgariei, Românii
din ce în ce se ptrund ămai mult i tot mai mult de convingerea c viaa ș ă ț
public este un lucru serios, iar nu o comedie unde ă cel mai iste trebue s ț ă
fie rspltit prin aplauze. ă ă
1879) Soluia problemei sociale. ț
Evreii constitue mai mult o boal acut decât or ă ăganic. Prin crearea unei civilizaii adevrate i ă ț ă ș
a neatârnrii economice, Evreii vor trebui s emigreze. Trebuesc luate msurile necesare pentru ă ă ă
îndreptarea strii ăranilor. Eminescu propune indivizibilitatea pmântur ță ăilor rneti, țăăș
parcelarea moiilor statului între min ș orii familiilor, -s ustragerea ranului de la exploatarea ță
cârciumarilor evrei. In afar de aceste reforme privit ă oare la chestia rneasc, e nevoie s se țăă ă ă
introduc ăstabilitatea în funciile judectoreti i administrative. ț ă ș ș
Articolul e publicat în Timpul (IV) 1879, 17 Iulie ca articol de fond fr titlu. A fost ăă
reprodus în ed. Opere complecte Iai 1914.ș
Camerele actuale de revizuire nu vor avea oare nimic alta de fcut decît de-a da o ă
soluiune oarecare cestiunii izraelite? Opinia noastr intim este c, dei evreii în numrul mare ț ă ă ă ș ă
ce a inunndat tara – dar mai cu seam Moldova – constituie un pericol imediat pentru existena ă ț
economic i naional a rii, totui ei constituie mai mult o boal acut decît organic i c ăș ț ăță ș ă ă ășă
printr-o organizare mai conservatoare ei ar fi silii s emigreze în alte ri ale ță țăOrientului. Evreii
se grmdesc în rile unde semicivilizaia e unit cu pseudoliberalisnml i fug de civilizaia ăă ță ț ă ș ț
adevrat i de libertatea adevrat. ăăș ăă
Iar libertatea adevrat i neatîrnarea economic sînt dou noiuni identice. i cînd ăăș ă ă ț Ș
vorbim de neatîrnarea economic înelegem eliberarea continu, prin cultur i prin ăț ă ăș
împroprietrire, a clasei celei mai numeroase i esclusiv productive, a clasei ranilor. ă ș ță
Observm întîi c prticelele de pmînt acordate ranilor sub domnia lui Vod Cuza ă ăă ă ță ă
constituie pîn acuma în mod definitiv proprietatea rneasca i o mrginesc prea de ă țăă ș ă
timpuriu la o cantitate oarecare, prea mic pentru epoca de astzi, în care realul rii st în ă ă ță ă
disproporie cu populaia. Daca ara ar fi locuit de alt ras decît cea traco-latin rul n-ar fi ț ț ț ă ă ă ăă
mare. Dar noi trebuie neaprat s inem seam de calitile i defectele rasei noastre, de ă ăț ă ățș
predispoziile ei psihologice de cîte ori croim legi generale. Evreul proletar, neavînd absolut
nimic, nici capital în bani, nici meteug sigur, se-nsoar cu toate acestea foarte de timpuriu, șș ă
face mulime de copii; triete cu ei în cea mai mare mizerie adesea cîte dou-trei familii ț ăș ? ă
într-o odi i astfel în aceste furnicare omeneti se cresc apoi generaii de hiene ale ăță?ș ș ț
societii, copii redui i închircii în privina fizic i intelectual, în cari se dezvolt un singur ăț șș ț ț ăș ă ă
instinct, acela al speculrii muncii altuia, al esploatrii altuia. ranul român e departe de a fi ă ă Ță
atît de cuteztor în maniera lui de a vedea. El, neavînd pmînt, nu se însoar defel; el renun ă ă ă ță
de bun-voie de a-i întemeia un cmin dac împrejurul casei sale n-are i instrumentul ă ș ă ă ș
necesar de munc, care s asigure existena viitoarei sale familii. E evident îns c micile pri ă ă ț ăă ăț
de pmînt, dac vor fi din nou împrite între descendenii familiilor fotilor clcai, acetia ă ă ăț ț ș ăș ș
vor fi redui cu vremea la starea de proletari avînd fiecare cîte cîiva stînjeni de pmînt, prea ș ț ă
puin pentru a tri i prea mult pentru a muri; se va nate un fel de clas ibrid, fr putere i ț ăș ș ă ăăă ș
fr produciune, incapabil de a se înmuli din cauza srciei, sclav absolut a capitalului. ăă ț ă ț ăă ă ă
Puini oameni cu mai mult energie economic îi vor acapara apoi prticelele fotilor clcai ț ă ăș ă ș ăș
i, deodat cu creterea sau creiarea din nou a altor latifundii, populaia agricol va da mereu ș ă ș ț ă

înapoi prin stingere, încît epoca n-ar fi departe în care n-am mai avea decît orae șstrineă într-
un deert românesc. ș
Nou ni se pare aadar c un principiu care ar trebui admis în legislaiunea noastr, cel ă ș ă ț ă
puin pentru un numr anumit de ani, este indivizibilitatea pmînturilor rneti, pe lîng ț ă ă țăăș ă
neînstrinarea lor ctr nesteni, va s zic maioratul. Dar corolarul acestei msuri generale ă ăă ă ă ă ă
trebuie s fie neaprat parcelarea sistematic a moiilor statului între minorii familiilor, adec ă ă ă ș ă
formarea altor minorate, minorum gentium, pe moiile statului. în sine, pentru stat e mult mai ș
folositor de a avea mici proprietari cari s-i munceasc pmîntul singuri i în mod intensiv ăș ăă ș
decît de a-i da moiile pe mînile acelei neomenoase esploatri estensive care se sfîrete cu ș ș ă șș
ruinarea proprietilor i a populaiilor, i e asemenea mai folositor decît crearea unei ăț ș ț ș
proprieti rurale de mijloc, cci aceasta din urm se traduce în tirania capitalului mic asupra ăț ă ă
muncii. Capitalul mic are totdauna tendina de a fi uzurar i un proprietar a o sut pogoane e ț ș ă
mult mai apstor în sat decît proprietarul a mii de pogoane. ăă
În înlnuirea msurilor organice care trebuiesc luate pentru soluiunea definitiv a ăț ă ț ă
cestiuni sociale sustragerea populaiei de la esploatarea de ctr crciumari evrei formeaz o ț ăăă ă
parte însemnat. Cîrciumria evreiasc în ar au ajuns un adevrat scandal, care n-ar fi ă ă ă ță ă
suferit în nici o ar civilizat din lume; cîrciumele sînt locale de îndobitocire i de prostituie ță ă ș ț
sufleteasc i libertatea de a le inea deschise dumineca i srbtorile face ca biserica s fie ăș ț șăă ă
pustie la zile mari i cîrciuma plin. Msura cea mai nimerit pentru a înltura acest adevrat ș ă ă ă ă ă
scandal, aceast cangren a societii, e de a preface dreptul de debit al buturilor spirtoase în ă ă ăț ă
drept al comunelor rurale, iar consiliul comunal s îngrijeasc ca debitantul s fie numai ă ă ă
locuitor i alegtor în comuna rural, îndeprtîndu-se cu strictee orice subantreprenor ascuns ș ă ă ă ț
sub titlul de servitor etc. Deodat cu aceste msuri, cari ar avea de scop a pune la adpost ă ă ă
populaia rural în contra srcii, stingerii i esploatrii uzurare, ar trebui s se fac cei dintîi ț ă ăă ș ă ă ă
pai pentru a introduce stabilitate în funciunile judectoreti i administrative, cci numai o ș ț ă șș ă
biurocraie stabil garanteaz aplicarea strict a legilor. întroducîndu-se stabilitatea în mod ț ă ă ă
sistematic, ar înceta pîn la un grad oarecare alergarea dup funciuni, calomniarea i ă ă ț ș
denigrarea funcionarilor publici, fcute cu scopul de a ocupa locurile, ț ă pretextarea principii
politice, pentru a se persecuta oameni îndealtmintrelea oneti i muncitori, numai pentru c se șș ă
pretinde c ar fi din partidul cutare ori cutare. Totodat ar înceta i starea de lucruri de astzi, ă ă ș ă
în care orice liberal mai cu seam, dat afar pentru incapacitate sau hoie, se constituie i se ă ă ț ș
gereaz în victim a principiilor sale politice, cerînd la reîntoarcerea la putere a camarazilor ă ă
si o recompens pentru suferinele sale ptimite pentru naie i libertate. ă ă ț ă țș
Nu mai pomenim de marele folos c o mulime de inteligene i de brae cari azi nu ă ț țș ț
urmresc decît munca stearp a goanei funciunilor, luîndu-i odat ndejdea de-a cîtiga ă ă ț ș ăă ș
prin schimbrile din centru, ar fi silite a se aplica la o munc mai productiv, folositoare în ă ă ă
prima linie lor înii, în a doua, rii întregi. șș ță
Noi sîntem siguri c cu o organizare mai strict, mai protectoare pentru munca ă ă
material i cea intelectual, le-ar pieri evreilor pmîntul de sub picioare i ar emigra de la noi ăș ă ă ș
cum emigreaz din alte ri într-adevr civilizate, nermînînd decît numrul strict necesar ă ță ă ă ă
pentru mijlocirea schimbului în activitatea economic a rii.ăță
Dar cu organizarea lax de astzi, cu corupiunea erijat în principiu ă ă ț ă
de administrare, cea mai bun i mai naional soluiune a cestiunii ăș ț ă ț
izraelite nu va fi decît un paliativ bun contra unui simptom acut nu îns,ă
medicamentul special contra boalei organice de care suferim.
1879) Spiritul de gac.șă
Luptele de partid la noi nu-s lupte de principii ci de persoane. Ataci din spirit de partid
adversari pe care-i dai seama miai târziu c trebuiai s-i respeci. ț ă ă țDac profesezi vre-o ă ideie,

aceasta e imediat tlmcit ăăăgreit de adversari care nu caut adevrul ci acredit ș ă ăarea unei opinii
personale.
Astfel conservatorii sunt taxai ca reacionari. Conservatorii îns nu sunt împotriva libertii ci ț ț ă ăț
împotriva abuzului. Conservatorii sunt reacionari în sensul c voesc ț ăca ara s rmân româneasc i ț ăă ă ăș
s nu ajung la discreia naturilor catilinare. ă ă ț
Articol de fond fr titlu publicat în ăă Timpul (IV) 3 August. Nu a fost înc reprodus în ediiile lui ă ț
Eminescu, afar de aceea a clasicilor comentai. ă ț
Caracterul obtesc al luptelor din viaa public a românilor e c în mare parte nu sînt lupte ș ț ă ă
de idei, ci de persoane, c cei mai muli, în deplin necunotin de ceea ce combat, dau într-un ă ț ă șță
principiu oarecare c-o orbire i c-un curaj demn de-o cauz mai bun, condamn ceea ce nu ș ă ă ă
cunosc, batjocoresc ceea ce nu vor s cerceteze, trezindu-se prea tîrziu c-au fost indui în eroare ă ș
de ambiiile vreunei gate i c a lovit într-o int pe care ar fi respectat-o dac i-ar fi dat ț șșă ță ăș
osteneala de-a o privi mai de aproape.
Dac un om e la noi într-adevr atît de nefericit s profeseze o serie de idei, nu o list ă ă ă ă
de persoane, e în pericol de-a-i vedea ideile întoarse i rsucite de adversarii lui, pretini ș șă ș
politici, dup placul acestora, va vedea trgîndu-se din ele concluzii nemaiauzite, cari lui nici ă ă
prin minte i-au trecut vreodat, i în fine se va vedea citat înaintea opiniei publice dup ăș ă
oapte, dup calomnii acreditate prin repetarea papagaliceasc din partea celor uori, nu îns ș ă ă ș ă
în virtutea unor enunri sau fapte determinate, cari pentru toat lumea rmîn aceleai. Cci în ță ă ă ș ă
aceste discuii nu e cestiunea de-a afla adevrul, ci din contra de-a acredita un neadevr, nu ț ă ă
de logic, ci de ăeristic;ă cestiunea e de a taxa pe adversar de ceea ce vrei s-1 taxezi, ă
potriveasc-se epitetul sau nu. Aparena ine locul adevrului, înduplecarea locul convingerii. ă țț ă
Unei asemenea maniere de-a vedea avem noi a mulumi titlul de reacionari. ț ț
În zdar am protesta, în zdar am cere s ni se probeze o singur tenden reacionar ă ă ă ă ță ț ă
în înelesul adevrat al cuvîntului, adec tendena de-a ne-ntoarce la teocraia i feudalismul ț ă ă ț țș
evului mediu, în zdar am dovedi c nici prin vis nu ne-a trecut de-a fi ceea ce ni se imput c ă ă ăă
voim a fi i c faptele noastre toate sînt contrarie acelei aseriuni gratuite, adversarii notri, șă ț ș
dac n-au minte, au cel puin o gur, o gur ce pare a-i fi arogat pe seam-i atribuiunile ă ț ă ă ș ăș ț
tuturor celorlalte caliti intelectuale pe care natura obicinuiete a le drui oamenilor. Dac nu ăț ș ă ă
voieti s crezi fr a cerceta, dac nu juri c frazele apocaliptice, plivite din discursurile ș ă ăă ă ă
revoluiilor franceze, sînt adevruri absolute, nu merii a edea alturi cu unicii naionaliti, ț ă țș ă ț ș
unicii români, unicii patrioi, cari se bucur de privilegiul de-a fi monopolizat pe seama lor ț ă
toate ideile mari i frumoase. Ei singuri au dreptul de-a face parad cu patriotismul lor, cci ș ă ă
dac n-ar face atîta mcar, ar ă ătiș sau ar putea s fac altceva mai folositor ? ă ă
Dac cineva se uit la teapa obicinuit a roiilor, la Mihleti, Ptrlgeni, Fundeti etc., ă ă ă ș ăș ăăă ș
se întreab cu drept cuvînt: mai au aceti oameni i alt merit, alt raiune de-a juca vrun rol în ă ș ș ăț
viaa statului decît pe acela c s-au întîmplat s fie români? Cam de contra band români, nu-i ț ă ă ă
vorba, dar la aceasta se reduce toat îndreptirea lor de-a figura în viaa public a statului. ă ăț ț ă
Iat crui soi de oameni avem a mulumi epitetul de reacionari, iat oamenii esperimentelor ăă ț ț ă
crora avem a mulumi trista stare în care ara a ajuns astzi. ă ț ț ă
Domnia absurd a frazei a mers atît de departe încît ei înii i-au deschis ochii i merg ă șș ș
pe calea pe care odinioar o numeau reacionar. ă ț ă
Ziarele roii scriu de ex[emplu] contra evreilor. Oare se poate o dezminire mai ș ț
flagrant a libertii, egalitii, fraternitii etc. ? Desigur c nu. Cu toate astea campionii acelor ă ăț ăț ăț ă
idei a devenit reacionari i combat în acest caz cu înverunare principiile acelea cari, dup ț ș ș ă
evangelia Revoluiei franceze, sînt mîntuirea popoarelor i culmea tuturor fericirilor. ț ș
Cum se-ntîmpl dar c ceea ce ieri în toate cazurile era bun, mare, frumos i folositor, ă ă ș
aa deodat s devie periculos ? ș ăă
Iat dar c în acest caz reeta Revoluiei franceze s-au dovedit rea, ca i în alte multe ă ă ț ț ș
ocaziuni, c ideea statului concret a învins frazele; pericolele imediate ce amenin în mod ă ță
invederat ara au trebuit s le demonstre pîn i roilor c ideile politice cat s fie un rezultat ț ă ăș ș ă ăă
al unei stri de lucruri nu viceversa. ă

Deosebirea între noi ai liberali, întru cît acetia sînt de bun-credin cci se-înelege ș ă ță?ă ț
c nu vorbim aci de nuana Warszawsky-Mihlescu, care politicete ne e indiferent, dîndu-ne ă ț ă ș ă
numai ocazia de a discuta asupr-i pe terenul articolelor respective ale Codului penal, iar nu ă
pe acela al intereselor publice deosebirea este c liberalii iau în sens absolut ideile citite i ? ă ș
nerumegate din autori strini, pe cînd pentru noi adevrurile sociale, economice, juridice nu ă ă
sînt decît adevruri ăistorice.
Nu sîntem dar contra nici unei liberti, oricare ar fi aceea, întru cît ea e compatibil cu ăț ă
existena statului nostru ca stat naional-românesc i întrucît s-adapteaz în mod natural cu ț ț ș ă
progresele reale fcute de noi pîn acuma. Numai pe terenul acesta gsim c o discuie e cu ă ă ă ă ț
putin. Cine susine îns ca absolute i neînlturabile principii a cror aplicare ar fi ță ț ă ș ă ă
echivalent cu sacrificarea unui interes naional, acela nu poate fi omul nostru. ă ț
Ateptm dar ca, pe multe terenuri ale vieii publice, spiritele oneste, de orice opinii s- ș ă ț
ar fi inut pîn-acuma, s simt nevoia unei reaciuni sntoase i conforme cu trebuinele ț ă ă ț ăă ș ț
actuale ale rii, aa c reacionar va fi un titlu de merit chiar pentru muli din aceia cari pîn ță șă ț ț ă
astzi ddeau acestui cuvînt senzul reînvierii privilegiilor i feudalitii. Reaciunea noastr se ă ă ș ăț ț ă
intemeiaz pe convingerea c ara nu mai poate merge cu aceast organizare lax, favorabil ă ăț ă ă ă
naturilor catilinare i reputaiilor uzurpate, fr de pericolul de-a înceta s fie ar ș ț ăă ă ță
româneasc,ă pe convingerea în fine c statul e asemenea un produs al naturei, care are legile ă
organice dup care triete, i c daca se introduce o legislaie artificial în locul celei care s- ă ăș șă ț ă
ar fi potrivit i ar fi rezultat din stadiul organic al lui, arbitrariul unei asemenea substituiuni ș ț
se traduce în crize acute, ce pot pune capt esistenei noastre chiar. ă ț
1879) Triumful principiilor conservatoare.
Numai nite legi conservatoare pot salva ara de ș țpeire. Legile votate de camerele actuale iș
de cele trecute sunt legi conservatoare: legea pentru neînstrinarea pmânturilor rneti, legea ă ă țăăș
contra uzurei. Tot în sens conservator s'a fcut i modificarea art. 7 din ă ș Constituie. Astfel chiar sub ț
guvernarea liberal au ătriumfat principii conservatoare i în viitor legile pent ș ru a fi bune, vor trebui
s fie conservatoare. ă
Articol de fond fr titlul publicat în ăă Timpul (IV) 1870, 14 Octombrie. A fost reprodus de
ed. Opere complete, Iai 1914. ș
Promulgat i sancionat prin semntura M. Sale Domnului, noul articol 7 al Constituiei ș ț ă ț
române a trecut deci prin toat filiera legislativ i a devenit lege. Astzi, în ziua publicrii ă ăș ă ă
prin "Monitor" a noului articol constituional, s-a mîntuit deci cestiunea izraelit din România. ț ă
Dar daca ea s-a mîntuit în mod formal, întru cît adec un pericol poate fi înlturat prin dis- ă ă
poziiuni legislative, caracterul ei economic a rmas înc neatins i o serie de msuri organice ț ă ă ș ă
trebuie s complecteze însemnata reform. Sîntem departe de-a ne îndoi c toi românii de ă ă ăț ?
orice partid ar fi ei, orice cretere ar fi avut i orice aptitudini le-ar fi druit natura doresc ș ș ă ?
din inim de-a vedea ara înflorind, de-a vedea progresul ei material i intelectual asigurat ă ț ș
pentru tot viitorul. Dar între intenie i putin e o adevrat prpastie, de aceea Dante a avut țș ță ăăă
cuvînt cînd a zis c locaul celor ri, iadul, e pardosit cu bune intenii. Tocmai într-asta ă ș ă ț
consist puterea tragic a rului, c cel care-1 comite gsete mii de motive pentru a-1 scuza, ă ă ă ă ăș
într-asta consist logica patimelor omeneti, c fiecare individ din punctul sau de vedere, din ă ș ă
neputina de-a voi altfel decum e osîndit a voi, are cuvînt. Dar uu punctul ț suă de vedere c cel
care folosete altora, nu acesta poate aduce pacea i înflorirea între toi. ș ș ț
De-aceea nu ne îndoim c acum, dup ce cestiunea, întru cît era formal, e înlturat, ă ă ă ă ă
guvernul i organele lui vor propune fel de fel de reforme, unele din bun-credin, altele cu ș ă ță
priviri personale i pentru a îmbrobodi, cu pretextul interesului public, interese private, dar, ș
oricum fie, asemenea proiecte vor ploua, vor fi poate chiar conforme cu cuvintele noastre, dar
lipsite de înelegerea noastr. ț ăNon idem est si duo dicunt idem zice un proverb latin, adic, "nuă
acela lucru este daca doi ș zic acelai lucru", cci de la zisa în treact, de la repetarea imitativ ș ă ă ă
a acelorai cuvinte pîn la reproducerea în alt creier a aceleiai gîndiri e o mare deosebire. ș ă ș

Am zis în mai multe rînduri c oricine dorete vindecarea relelor cari bîntuie ara ă ș ț
noastr va deveni mai mult ori mai puin conservator, i orice reform s-ar introduce în legile ă ț ș ă
noastre, pentru a fi bun, va trebui s fie conservatoare. ă ă
Aceasta este atît de adevrat încît chiar puinele legi de o valoare oarecare ale ă ț
Camerelor actuale i ale celor trecute sînt conservatoare în toat puterea cuvîntului i n-au a ș ă ș
face defel cu contractul social al lui Jean Jacques Rousseau. Astfel legea pentru neînstrinareaă
pmînturilor rneti ia celei mai numeroase i mai folositoare clase de români dreptul de-a ă țăăș ș
dispune de proprietile ei. Din punct de vedere liberal aceast lege e o adevrat erezie, din ăț ă ăă
punct de vedere conservator îns aceast lege e pe deplin conform cu natura statului, cci ă ă ă ă
acesta are nevoie de clase puternice, are nevoie mai cu seam ca existena claselor ei ă ț
productive s fie pe deplin i afar de orice îndoial asigurat. Legea contra uzurei e tot ă ș ă ă ă
conservatoare. Din punctul de vedere al liberului-arbitru, dogma suprem a liberalismului i ă ș
raiunea lui de-a fi, o lege care oprete pe cineva de-a se împrumuta sub orice condiii voiete ț ș ț ș
e o adevrat erezie. Din punct de vedere conservator îns aceast lege e bun, cci un capital ăă ă ă ăă
împrumutat e o unealt de munc împrumutat i nu se cade ca împrumuttorul s distrug ă ă ăș ă ă ă
toat puterea de producie a împrumutatului numai pentru c pe un timp oarecare i-au ă ț ă
procurat unelta de munc.ă
Modificarea art. 7 din Constituie s-a fcut asemenea în senz conservator. Din punctul ț ă
de vedere al liberalismului e injust ca un individ s nu ia parte la viaa statului fiind de alt ă ț ă
ras. Cel mai mare exemplu citat de inteligenele liberale sînt Statele Unite ale Americei, unde ă ț
într-adevr diversitatea originei locuitorilor nu-i oprete pe acetia de a fi buni patrioi ă ș ș ț
americani. Dar [românii] nu sînt engleji, vom rspunde. Pentru a ramînea ceea ce sîntem, adec ă ă
români, pentru a ne împlini misiunea istoric pe care Dumnezeu ne-au încredinat-o din ziua ă ț
în care Traian împratul a pus piciorul pe malul stîng al Dunrii, trebuie s inem ca toi ă ă ăț ț
membrii statului nostru s fie de nu români de origine, cel puin pe deplin românizai. Aceast ă ț ț ă
teorie e cu totul conservatoare i diametral opus teoriei de "om i om" profesat de liberali. ș ă ș ă
Tot în acest senz vor trebui a se face toate reformele necesare pentru a fi folositoare,
încît nu e departe ziua în care toate sferele din ar vor deveni conservatoare. Nu trebuie s ță ă
uitm c liberalismul cosmopolit, de care au suferit ca de o boal cronic pturi întregi ale ă ă ă ăă
societii noastre, ne-a adus cele mai mari rele, din care cel mai mare e c nenumrate nuliti, ăț ă ă ăț
sub pretextul liberalismului i al democraiei, se servesc de stat i de demnitile lui pentru a ș ț ș ăț
cîtiga o pîne pe care pe calea muncii oneste n-ar putea-o cîtiga; s nu uitm asemenea c ș ș ă ă ă
acest cîtig, la care oricine poate ajunge fr munc, deprinde pe oameni de-a spera totul de la ș ăă ă
schimbrile politice, demoralizîndu-i sistematic, fcîndu-i linguitori i servili ctre mrimile ă ă ș ș ă ă
zilei, prefcîndu-i adesea în denuntori i calomniatori, încît liberalismul în România, în loc ă ță ș
de-a avea de rezultat oelirea caracterelor, a avut din contra pe acela de-a bizantiniza i a ț ș
veteji oamenii ce erau înc neatini de acel ru. ș ă ș ă
De aceea direcia în care se vor face reformele trebuie s fie de-a scpa statul i ț ă ă ș
organizaia lui de lupt pentru existen i de ambiiile individuale, de-a-1 pune la adpostul ț ă țăș ț ă
asalturilor desperate a oamenilor cari nici au învat ceva în via, nici sînt în stare a cîtiga ăț ță ș
ceva prin munca lor proprie.
1880) Independeaț
Eminescu povestete un frumos mit popular cruia-i ș ăd o semnificaie nou. Unui copil ă ț ă
ursitoarele îi druesc ătineree fr îmbtrânire i via fr moarte. Copilul țăă ă ș țăăădevine curând un mare
viteaz care svârete lucruri ă șșmree de-alungul pmântului. Adormind odat în valea ăț ă ăaducerii aminte,
îi aduce aminte de casa i locurile pr ș ș ăinteti i vrea s le revad. Ajungând îns aci, îi șș ă ă ă șvede
propria statuie i, când spune lumii c, el e aut ș ăorul faptelor mree ce se povestesc, e socotit nebun. ăț
Astfel se petrece i cu Independena rii. ș țță

Dac geniul neamului nostru s'ar prezint sub forma ă ălui Mircea cel Btrân ori a lui Cuza i i-ar ă șș
revendica înfptuirea independenei, i s'ar rspunde de ctre roii c ei sunt înfptuitorii. Totui, ă ț ă ă ș ă ă ș
dup Eminescu, in ădependena e creaia generaiilor trecute, nu a partid ț ț ț ului liberal.
Articolul de fond fr titlu publicat în ăă Timpul (V) 1880, 14 Februar. A fost reiprodus sub titlul
Independena țde ctre Gr. Peucescu în ediia articolelor politice ale ă ț lui Eminescu, în 1891.
Unul din miturile cele mai semnificative din câte a pstrat poporul nostru ă
este urmtorul: La ăleagnul unui copil se coborâser cele trei ursit ă ă ori, menindu-i
una trie, alta isteime, a treia ă țmrire lumeasc. Muma copilului, nemulumir c ă ă ț ăăi
se druiser i lui bunuri pe cari le-au avut ă ăș atâia oameni, rug pe cele trei zâne ț ă
ca în deosebi copilului ei s-i hrzeasc ceva ce n'a avut ă ăă ă înc nici un muritor. Cu ă
'ntristare-i rspunse una din zâne: "Ca toi oamenii nici judeci, nici poi ă ț țjudeca
eeeace ai cerut, dar totui îi împlinesc șțdorina i druiesc copilului tu tinere fr țșă ă țăăă
îmbtrânire i viea fr'de moarte". Copilul cretea ă ș țăă șvzând cu ochii într'o zi cât alii ă ț
într'un an i șmânat de instinctul de neîmbtrânire i de nem ă șurire, sdit în pieptul ă
lui, lu lumea în cap, spre ă a mântui împriile de peire, omenirea de dum ăăț șani.
Trecu pe rând când prin pustii, primejduite de zmei puternici, unde nici om, nici
turm ănu putea petrece i ucidea pe acei zmei, deschizând ș locuri aezrii oamenilor, șă
când prin pduri locuite ăde fiar, pie cari le nimicea fcând drum vântor ă ă ălor iș
crbunarilor, când iar prin împrii înf ă ăățlorite i vechi, prin orae puternice i avute, ș ș ș
pân ăce într'un târziu ajunsese în palatul unei zâne aeriane, unde-1 ateptaș
neîmbtrânirea i nemurirea. ă ș
Aci petrecu trei zile în deplin linite. ă ș
Dup trei zile, plecând îns la vânat, adormi ă ă într'o vale frumoas în care ă
pietre i copaci, râuri ș i isvoare începur a vorbi eu el i a-i aduce a ș ă șminte de casa
prinilor, de locurile printeti ă ț ă și tot amestecul acesta de vorbiri îl fermeca i-1 ș ș
ademeni atât de mult, încât cum se deteplt, ș ăînclic i lu drumul spire cas. ă ăș ă ă
El adormise în valea "aducerii aminte". Cum ei din cercul șmagic al zânei, începu a
nu mai cunoate lumea. șAjunse într'un loc, unde tia c e un ora mare ș ă și nu gsi ș ă
de cât ruine, pe care pteau caprele, ășîntreb pe pzitor de nu tia unde e oraul ă ă ș ș
cutare, dar acesta rspunse c neam de neamul lui nu ă ă pomenise acolo de cât ruine.
Trecu mai departe i – unde fusese acum trei zile un pustiu întins – ș afl un ora ă ș
foarte mare. Ba în piaa oraului ț șvzu un grup de marmur, care-1 reprezenta pe ă ă
el însui luptându-se cu un zmeu. El întreb pe-un ș ăoran oe însemneaz acel grup. ăș ă
Acest-i rspunse c acum câte-va sute de ani un viteaz, se zice, c'ar f ă ă ă i ucis un zmeu în
locurile acestea care erau pustie, i c de atunci încoace a fost cu putin șă țăs se aeze ă ș
oameni acolo i s se ridice acel șă ora.ș
— Dar bine, eu sunt acela — zise atunci cavalerul nemuritor.
Lumea ce se strânsese împrejurul lui, râse de dânsul i-1 crezu nebun. ș
i astfel pe ori i unde trecea, pe ori i unde Ș ș șvedea înflorire în urma faptelor lui,
lumea-i bteșăa joc de el, îl lua în râs, nevoind nimeni s-1 ăcreaz c el fusese acela, ăă
care curise codrii de ățfiar i pustiurile de montri. Nu trei zile, cum ăș ș i se prea lui, ă
sute de ani trecuser din timpul ăcând el plecase în lume dup nemurire. ă
Cam astfel pate i geniul neîmbtrânit al istor ș ăiei Românilor. Dac acestă
geniu ar veni astzi ăsub forma lui Mircea-cel-Btrân i ar zice: "eu ă șv'am
dat independena rii, cci dup ce am țță ă ăînfrânt otirile turceti, m'am ș ș
supus împratului ăsub condiii, cari au trebuit s v pstreze ara ț ăăă țiș
naionalitatea" – muli ar lua în râs pe btrân. ț ț ăDac acela geniu sub forma ă ș
lui Cuza Vod ar ăzice: "eu v'am dat toate drepturile câte le avei țastzi, iă ș
numai datoria public de ase sute de ă șmilioane e meritul vostru de patru-
sprezece ani încoace" roii i-ar rspunde, "c nainte de a se ș ă ă pripi unăș
fanariot în strada Doamnei, nu existau asemenea idei". Nu ne-am mira dacă
într'una din zile roii s'ar luda c ei au "creat universul", ș ă ă care înainte de

partidul naional-liberal, nici nu ț exista. i cu toate acestea e evident, c o Ș ă
ar țăcare exist de 700 de ani aproape, parte indep ă endent, parte pe ă
deplin autonom în luntrul ă ăsu, nu are s-i mulumeasc existena unui ă ăș ț ă ț
partid care nu e decât de ieri alaltieri i c independena, departe de a fi ă șă ț
meritul acutalei generaii, e suma vieii noastre istorice, minus indepiile ț ț ț
unui partid compus din oameni ignorani si de rea credin, care ne-au dat ț ță
aceast sum tirbit. ă ăș ă
1880) Învmântul clasic. ăță
Emil Costinescu fost ministru i om politic liberal ș susinând într'un ziar c ț ă
coalele de grecete i latinete ne-au prpdit i c singura salvare e ș ș ș ș ăă șă
introducerea unui învmânt real, Eminescu îi rspunde în ăță ăTimpul. El caut săă
dovedeasc c nu greceasca i ăă șlatineasca sunt cauza decderii societii noastre, cci ă ăț ă
istoria ne arat dimpotriv c cultura clasic a contrib ă ăă ăuit la crearea a tot ce se
numete lume cult. Cult ș ăura clasic are o deosebit importan educativ, ea ă ă ță ă
desvolt spiritul de adevr, ea e o adevrat gimnast ă ă ă ăic moral. Cauza decderii ă ă ă
societii, noastre e coala ăț șproast lsat pe mâna unor profesori ignorani, lipsii ăă ă ț țde
vocaie, stpânii de spiritul politicianist. ț ă ț
Articolul a fost publicat în Timpul (V) 1880, 28 Iunie. Articolul sub titlul
învmântul clasic ățăa fost reprodus de Gr. Peucescu în ediia menionat. ț ț ă
Nu exist mai mari prieteni ai învmântului ă ățăreal de cât tocmai
noi. In nenumrate rânduri am ă vorbit despre inconvenientul social al
proletariatului condeiului, în nenumrate rânduri am artat ă ăc, de laă
coala primar începând i sfârind cu ș ă ș șuniversitile, institutele noastre ăț
nu produc de cât sute de exemplare ale logoftului Coate-goale, care ă
primejduiete mersul bazat în esen pe munc i ș ță ășpe produciune, a ț
oricrei societi omeneti… ă ăț ș
Ce fericire pentru noi, când vedem acuma ideile noastre împrtiteăăș
cu mult bun-voin de un ă ă țăorgan atât de… ne lipsete într'adevr ș ă
calificativul pentru a însemna cu destul pregnan pe aprigul ă țăaprtor al ăă
chestiunilor ,celor mai populare.
Aceast fericire de a-i vedea în sfârit recun ă ș șoscute ideile, nu ne oprete îns de a ș ă
releva oarecare lucruri, cari vor arta c ideia noastr ă ă ăadoptat cu atâta generozitate de ă
aprigii odinioar ăadversari ai proectului de lege propus de d. Maio-rescu, ca ministrul al
învturilor, are mai multe ăță rdcini i nu se bazeaz numai pe insuficiena ăă ș ă țcoalelor de ș
grecete i latinete. ș ș ș
Înainte de toate, greceasca i latineasca s fie ș ăde vin c societatea noastr merge ăă ă
ru? Milioane ăde spirite tinere s'au adpat la isvorul fecund ă al antichitii clasice, fr ăț ăă
ca s se fi ivit vre-un ă pericol pentru desvoltarea lor ulterioar; din contra. ăCat dar s fie o ă ă
cauz mai adânc, pentru care ă ăgreceasca i latineasca s fi avut tocmai în România ș ă rezultate
fatale. Scoale de latinete au produs în ș Frana pe un Voltaire, la noi pe d. A. Sihleanu. ț Cerem
iertare ilustrului fost vice-prezident al Camerei roie, c-1 citm alturi c'un om atât de ș ă ă ă
"insignifiant" ca francezul mai sus pomenit, dar superioritatea hotfîtoare a d-lui Sihleanu în ă
modele de stil, precum i cercetrile sale, cu drept cuvânt ș ă faimoase, asupra lui Cincinat i aș
pocirilor, ne impunea de la sine aceast prob a superioritii ă ă ățculturei române asupra celei
franceze bun-oar, ne ă ămai vorbind de cea nemeasc care nu merit nici o ț ă ăconsideraie înț
alturare cu a noastr. ă ă
Cultura clasic are calitatea determinat de-a ă ăcrete, șea este în esență
educativ, i iat ceea ce-a, ăș ălipsit coalelor noastre pân'acuma i le va lipsi ș ș
înc mult timp înainte. A înva vocabule latine ă ăț pe din afar, fr a fi ăăă
ptruns de acel adânc spirit de adevr, de pregnan i de frumusee a ă ă țăș ț
antichitei clasice, a înva regule gramaticale fr a fi ptruns acea ăț ăț ăă ă

simetrie intelectual a cugetrii antice, ă ăeste o munc zadarnic, e liter fr ă ă ăăă
îneles. Fixat țodat pentru totdeauna, ne mai putându-se schimba, ă cciă
aparine unor timpi de mult încheiai, spiritul ț țantichitii e regulatorul ăț
statornic al inteligenei i țșal caracterului i isvorul simului istoric. ș ț
Dar o dovad neted pentru influena educativ ă ă ț ăa antichitii e fr îndoial faptul c ăț ăă ă ă
tocmai statele acelea, cari au cultivat-o mai mult, sunt cele mai înaintate, c redeteptarea ă ș
culturii în genere se datorete studiului acestuia, c fr el n'ar exista ș ăăăîn genere o cultură
a catarii. Sau într'adevr s'ar ăputea suplanta Salust, prin Rochefort, scrisorile lui Cicero, prin
telegramele de condolean ale d-lor Mircea, Vintil i Horia? Noi ță ășcredem c, cu toat ă ă
actualitatea produciunilor gen țiale ale acestui sntos i matur prezent, el înc ăă ș ănu are acea
form pe deaptururea determinat, ă ăprecum o are antichitatea.
Nici latineasca, nici greceasca, nu sunt în ele înile de vin la relele ce ș ă
li se atribue. Privite ca cunotine, ele într'adevr nu dau de cât profesor ș ț ă ilor
pânea de toate zilele; dar nici nu este aceasta menirea lor. Important este
ca spiritul de adevr, ăce domnete în cultura fixat prin ele, s stpân ș ă ăăească
în societate, i de aceea înelegem ca studiul ș ț lor s fie mrginit la clasele ă ă
acelea ale societii, ățcari determineaz spiritul public: la învaii de ă ățț
profesie, la jurisconsuli, la cler; dar în aceste ț ramure cunotinaș ț
trebue s fie deplin. Celelalte ă ăclase se pot într'adevr dispensa de ă
cunotina ant ș țichitii, – cci desvoltarea limbei naionale, stpân ăț ă ț ăit fiindă
din sferele superioare de acela spirit de șadevr i bine pe care-1 are ăș
antichitatea, va fi iui instrument destul de bun pentru desvoltarea
inteligenei lor. Ceea ce nu ne convine aa dar în man ț șiera d'a vedea a
organului guvernamental, este confundarea acestor sfere deosebite, este
amestecul învmântului clasic cu cel real. Sferele trebuesc ăță despriteăț
odat pentru totdeauna, precum se desp ă arte facultatea de medicin deă
cea de drept. De sigur trebuesc împuinate liceele, de sigur trebuesc coli ț ș
reale. Dar numai nu confuzie i amestec între sfere cu totul deosebite ale ș
activitii inteligenei. ăț țScopul practic al învmântului real e câtigul, e ăță ș
aplicarea cunotinelor pentru a câtiga. Scopul înv ș ț ș mântului clasic nu ăță
este acesta. Din contr, se presupune totdeauna c învmântul clasic ă ă ăță
aduce foloase societei, cari nu stau în absolut nici o ăț proporie cuț
câtigul individului. Munca unui om ș se poate plti, caracterul, cultura ă
lui nici când. A judeca un proces de milioane, e poate o muzic ătot atât
de uoar ca i a judeca unul de o sut ș ă ș ăde lei, dar chestiunea e de a-1
judeca drept i pe șunul i pe altul. ș
Precum gimnastica desvolt toate puterile muscul ă are i d corpului ș ă
o atitudine de putere i tinerșee, tot astfel pururea tânra i senina ț ă ș
antichitate d o atitudine analog spiritului i caracterului ă ă ș omenesc.
Dar, pentru ca aceast gimnastic moral ă ă ăs se resimt în caracterul i în ă ă ș
spiritul public, trebue ca s existe clase întregi de oameni, cari ă s'o
exercite imediat, i anume clasele acelea, cari ș nu sunt avizate la muncă
material. Atunci gim ănastica aceasta se va resimi, vrând, nevrând, i ț ș
asupra celorlalte clase pozitive.
Dar avut-am noi oare licee?
Cine nu tie c, pentru a fi profesor de liceu dup incalificabila noastr lege a ș ă ă ă
instruciei, nu țse cerea de cât absolvirea liceului însui i depun șșerea unui concurs ca vai de
capul lui. Oare latineasca i greceasca sunt de vin c o generaie ș ăă țîntreag de ignorani – ă ț
exceptm profesorii cu studii academice – umple catedrele liceale i gimnaz ă șiale, predându-iș
netiina lor drept tiin, c ș ț ș țăănite somnoroi fr vocaiune se pun pe carte pân ș șăă ț ăce pot
trece vr'un concurs, i dup aceea leag ș ă ăcartea de gard, nu mai citesc absolut nimic iș
dicteaz numai an cu an acela caet vechiu i unsuros, unor urechi nou? Latineasca i ă ș ș ă ș

greceasca e de vin ădac postulani de rând, ce nu tiu citi i scrie, ă ț ș șocup funcii în ă ț
organismul instruciei publice? Lat țineasca e de vin dac un reteveist cu patru clase ă ă primare,
agent electoral de soiul birtaului Purcel, șe ef al diviziei instruciei în România? ș ț
La acestea nu e de vin senina antichitate, ci ă desvoltarea demagogic a societii ă ăț
noastre. Pân ăce nu va înceta aceasta, prevedem c orice coli ă șs'or face – cât de speciale
– ele nu vor putea aduce nici o îndreptare într'o societate în care meritul e în poziie de aț
fi judecat de Fundeti, șCostineti sau Serurii! i oare nu vedem aceast ș Ș ătenden nefericit la ță ă
aceia chiar cari au urmat cursuri de tiine exacte? Medicii români… caut ș ț ăfuncii, cei eii ț șț
din scoale de arte, de meserii, de tecnic, toi, toi alearg dup funciuni, salariate ă ț ț ă ă țde stat,
de comune, de judee!ț
Dar dac în adevr coalele noastre de latin ă ăș ete i grecete ar fi fost ș ș ș
bune, ce n'am vedea astzi în România? Am vedea cel puin tiinele ă țș țistorice
înflorind, am avea erudii. Ei bine, tiina, ț ș țcât se face la noi, se face de ă
ruine, de ochii șlumii oarecum, i de ctre brbai cari între noi ș ă ă ț fie zis,
nici n'au studiat vr'o dat ă,în coalele româneti, cel puin nu în cele din ș ș ț
România. D. Cipariu, care tie de sigur bine latineasca sa, n'a studiat în ș
coalele noastre, Cihac asemenea nu, c'un cuvânt nici unul din învaii sau ș ățț
literatorii mai însemnai, cari îndealmintrelea se pot numra pie cele zece ț ă
degete, siguri c ar rmânea câteva de ă ă prisos.
S nu atribuim dar exclusiv împrejurrii, c se ă ă ăpretexteaz prin coli a ă ș
se înva latinete i grec ăț ș șete, relele cari rsar din desvoltarea demagogic ș ă ăa
societii, din ignorana noastr i din lipsa die voin de a pune capt unor ăț ț ăș ță ă
monstruoziti incățompatibile cu secolul în care trim. O ar, a crei ă ță ăinstrucieț
se dirigeaz de ctre indivizi cu câte patru clase primare, o ă ă ar a crei ță ă
jurnalism i legisla șiune e reprezentat tot prin asemenea genii, nu ț ă poate
înainta, din cauza spiritului de minciun, care ăplutete asupra tuturor ș
raporturilor, nu îns din ăcauza c latineasca sau greceasca i-ar fi punând ă
piedeci!…
1880) Învmântul democratic. ăță
Dei chiar de ctre organele guvernului liberal se ș ă constata decdereaă
învmântului, se gseau oameni ăță ăca Hajdeu, B. Boerescu i redactori de la șRomânul
care susineau c am fcut mari progrese de la 1848 încoace. ț ă ă Eminescu arat căă
învmântul a câtigat în extens ăță șiune, dar a pierdut în intensitate. învmântul ăță
democratic n'a creat oameni de cultur i de tiin ci o i- ăș ș țămens plebe de aspirani ă ț
la funcii.ț
Articolul a fost publicat în Timpul (V) 1880, 8 Iulie i a fost reprodus sub ș
titlul învmântul democratic ăță de Gr. Peucescu în ediia menionat. ț ț ă
Lumea asta ar mai trece ea daca toate psurile i toate nenorocirile i s- ă ș ț
ar întîmpla încai sans phrase. Daca i se-ntîmpl fericirea de-a muri, ea e ț ă
unit cu neplcerea c unuia din pretinii amici îi va veni mîncrime de limb ă ă ă ș ă ă
i-i va inea la cptîi un discurs cît toate zilele; daca te lovete vreo șț ț ăă ș
nenorocire, prerile de ru ale cunoscuilor, dup cari în genere se ascunde ă ă ț ă
prerea de bine, îi mai îngreuieaz înc sarcina vieii. Nu a fost lipsit de ă ț ă ă ț
isteie muritorul acela care, pentru întîia dat, a observat c soarta nu este ț ă ă
numai rea, ci i rutcioas: c ea n-aduce numai suferine, ci te ironizeaz șăă ăă ț ă
totdeodat într-un chip oarecare pe cînd i le d. ă ț ă
Astfel s-a constatat de ctr chiar organele guvernului c învmîntul merge foarte ru. ăă ă ăță ă
Numrul celora cari, în anul acesta, au fost în stare a depune bacalaureatul e minim; ă
ministeriul a trebuit s revoce o msur asupra corigenilor de team de-a nu depopula clasele ă ă ă ț ă
superioare; în patru ani de guvernare roie s-au închis peste ș nou sute ăde coale rurale, iar ș

deasupra tuturora este a se deplînge ignorana deplin a personalului didactic, de vreme ce ț ă
exist, institutori, ba profesori de universitate chiar cari nu tiu scrie corect i, cu toate acestea ă ș ș
d. Hsdu, d. Vasile Boerescu, avînd a inea discursurile funebre ale unui învmînt în ? ăă ț ăță
asemenea condiii, a gsit c minunate progrese am fcut, c grozav ne-am luminat. ț ă ă ă ă
Ba mai mult înc.ă
Românul gsete c mari sînt progresele fcute în învmîntul public în epoca de ?ăș ă ă ăță
regenerare în care am intrat la 1848. Învmîntul, pe atunci privilegiul cîtorva, astzi este la ăță ă
dispoziiunea oricui în orae i, în cîtva, rspîndit i în sate. ț șș ă ș
Se-nelege. coalele rurale înfiinate de btrînul Grigore Ghica din ara Româneasc erau ț Ș ț ă Ț ă
pe atunci privilegiul cîtorva.
Foaia învtorul satului, care a început a iei la octomvrie 1843, redijat de Petru ?ăță ? ș ă
Poenaru în colaborare cu Aristia i alii, foaie care se ocup numai cu coala steasc i e mult șț ă ș ă ăș
mai bine scris decît gazetele de azi, se datorete epocei de regenerare de la 1848 încoace. Nu ă ș
ne-am mira daca cele dintîi coale româneti, datorite Mariei Teresiei i lui Iosif II, s-ar atribui ș ș ș
asemenea fericitei inspiraiuni a d-lui C.A. Rosetti i daca ni s-ar spune c incai, Petru Maior ț ș ăȘ
i Lazr a început cariera lor prin a fi ciraci la redacia Românului, asemenea d-lor Carada i ș ă ț? ? ș
Costinescu.
D. Hasdeu, în discursul fcut, cu ocazia distribuirii premielor, a împrit cultura colar a ă ăț ș ă
românilor în trei faze: teocratic, aristocratic i… democratic, din care aceasta din urm se ă ăș ă ă
datorete în Moldova lui Asaki i Sulescu, în ara Româneasc lui Lazr i Heliade. O ș șă Ț ă ăș
împrire frumoas, dar care spune prea puin. Cumc în mnstiri se înva mai mult ori mai ăț ă ț ă ăă ăț
puin carte e prea adevrat, îns aceast cultur numit teocratic era totodat i … ță ă ă ă ă ă ă ăș
democratic. De vreme ce orice cretin, fr deosebire de rang, putea s învee carte în ă ș ăă ă ț
mnstiri de se fcea sau nu clugr, coala nu era monopolul clerului. Cît despre cultura ăă ă ăăș
aristocratic, ea asemenea nu merit un nume atît de pompos. În toi timpii clasele mai avute ă ă ț
au fcut abstracie de la coalele publice, preferînd instrucia privat, ca una ce garanteaz ă ț ș ț ă ă
creterea mai bun a copiilor. ș ă
Noi nu ne vom sfii a zice c înaintea învmîntului public i gratuit, accesibil pentru toi, ă ăță ș ț
nu exista în genere învmînt, iar acest învmînt public nu se datorete iniiativei ăță ăță ș ț
românilor. Iniiativa s-a luat mai întîi dincolo de Carpai, mai cu seam sub Maria Teresia i ț ț ă ș
Iosif II. Lazr însui era un product al epocii iosefine, ca i profesorii pe cari Asaki i-a adus la ă ș ș
coala din Socola. Avem înaintea noastr caietele de studiu, legate la un loc, ale unui fiu de ș ă
ran; care înva la Socola în anul 1810. Din aceste se vede lmurit influena coalelor ță ăț ă țș
latineti ale Apusului. ș
Aceste caiete încep cu gramatica româneasc, apoi urmeaz retorica, logica, morala, ă ă
exegeza Psalmilor, istoria biblic, catehismul cretinesc, în fine istoria general. Iniiativei ă ș ă ț
Curii din Viena i se datorete aadar învmîntul democratic atît dincolo de Carpai cît i ț ș ș ăță ț ș
dincoace, iar daca Românul dorete numaidecît o epoc de regenerare în care am intrat i de ? ? ș ă ș
la care mari sînt progresele fcute, atunci nu citeze anul 1848, care n-are pentru coal nici o ? ă ? ș ă
semnificare, ci Regulamentul Organic, pentru întemeiarea învmîntului, i epoca lui Cuza ăță ș
Vod, pentru înmulirea coalelor, o înmulire fr tranziie, fcut, din nenorocire, în ă ț ș ț ăă ț ăă
detrimentul calitii lor.ăț
Ca principiu general cat s admitem c învmîntul, pre cît a cîtigat în estensiune, pe ăă ă ăță ș
atît a pierdut în intensitate. E nemaipomenit, dar din nenorocire adevrat, ca la acest popor ă
care cînd e vorba de cultur cat s-l lum ca întreg, nu exist nici tiin, nici literatur ? ă?ăă ă ă ș ță ă
Cataloagele librarilor sînt pline de tiprituri fcute cu scopul lucrativ de-a le desface în coal, ă ă ș ă
crile de tiin sau literatur se tipresc în vederea unui premiu academic, tiina i ăț ș ță ă ă ș țș
literatura, cît se face la noi, se face numai cu paguba de timp i bani a acelora ce se ocup cu ă ș ă
ea, daca nu sînt oameni cu apucturi destul de dibace de-a da operelor lor un relief pe care ă
nu-l merit i de a le lsa s fie pltite direct sau indirect din . . . bugetul statului. ăș ă ă ă
Nu mai vorbim despre efectele sociale ale învmîntului nostru. Ele sînt de- ăță
a dreptul dezastruoase. Arta atît de rspîndit a înirrii negramaticale de vorbe ă ă șă
pe hîrtie deschide celui ce-o posed toate cile de înaintare în viaa public, ă ă ț ă

începînd de la scriitorul stesc i sfîrind cu consiliarii tronului. Astfel activitatea ă ș ș
intelectual a generaiei actuale pare a se mistui în singura direcie a cîtigului ă ț ț ș
fr munc pe acele mii de crri ale influenei morale pe cari le deschide ăă ă ăă ț
atotputernicia demagogic, în socoteala îns i cu paguba poporului. O imens ă ăș ă
plebe de aspirani la funciuni, iat ce au scos la lumin învmîntul democratic. ț ț ă ă ăță
1880) Optimism.
Dup ce arat decadena contimporanilor si, Emi ă ă ț ănescu spune c garania triumfului ă ț
binelui i adevrului ș ăe moartea. Numai aceasta ne scap de proti i perv ă șșeri i ne dșș ă
putina is privim cu râs voios privelitea ț ă șzadarnic pe care ei ni-o ofer. ă ă
Articolul fr titlu publicat în ăă Timpul (V) 1880, 1 Februaur i nereprodus înc în nici o ș ă
ediie a operelor țlui Eminescu, afar de aceea a clasicilor comentai. ă ț
Ca un fel de refugiu de multele inconveniente ale vieii, Dumnezeu, în înalta ț
sa bunvoin, a dat omului râsul cu toat scara de la zâmbetul ă ță ă ironic pân laă
clocotirea homeric. Când vezi cap ă ete, atât de vitreg înzestrate de la natur, încăât
nu sunt în stare a înelege cel mai simplu ț adevr, capete în care, ca în nite ă ș
oglinzi rele, totul se reflect strâmb i în proporii pocite, ă ș țfcându-i complimente ă ș
unul altuia i numindu-se șsarea pmântului, ai avea cauz de a te întrista ă ă i de aș
despera de viitorul omenirii, dac n'ai ăti c dup o sut de ani de pild, peste ș ă ă ă ă
amâri-dou desprmintele geniilor ă ăță contimporani, peste balamuc i pucrie, va crete ș șă ș
iarb i c în amintirea generaiei viitoare, toate fizionomiile acestea ășă ț vor fi perit frăă
de nici o urm, ca cercurile idin ă faa unei ape stttoare. ț ăă
Garania învingerii adevrului i binelui în lum ț ă ș ea aceasta, este moartea. Dacă
moartea nu s'ar îndura s ne scape de o generaie în disselec ă ț iune, care produce ț
atâia Mihleti, Fundeti, P ț ăș ș ătârlgeni, Costineti, dac moartea n'ar pune adev ă ș ă rul laă
adpost de onoarea de a fi coexistat alt ă ăuri cu partea criminal i stupid a omenirii, ăș ă
niciodat naiile n'ar fi putut strânge acel cap ă ț ital de adevruri, care înobileaz aspra lor ă ă
lupt ăpentru existen. E o fericire pentru noi c, prostia i perversitatea fiind nemuritoare, ță ă ș
cel puin protii ț și perverii in concreto sunt muritori. ș ș
De acolo râsul, ca un voios semn de încredere în zdrnicia acestei ăă
priveliti.ș
1880) Partidul constituional.ț
Partidul conservator era acuzat de reacionarism. Emi țnescu se'ntreab dac e posibil o ă ă ă
reaciune în ar. ț țăToate.actele conservatorilor, departe de a fi reacionare, sunt dimpotriv liberale i ,au ț ă ș
determinat progresul societii româneti. Partidul conservator are un program ăț ș clar i precis: voete ș ș
conservarea intact a constituiei, ă țiar acuzarea adus de adversarii politici nu va putea ă fi niciodată
dovedit. Cuvântul "reacionar" nu are la ă țnoi nici temei istoric, nici îndreptire social. Articolul ăț ăa
fost publicat în Timpul (V) 1880, 15 Mai i a fost șreprodus sub titlul Partidul constituional țde Gr.
Peucescu în ed. menionat.ț ă
De când dateaz exportul nostru de grâne, de ă atunci importul de fraze. S'ar
putea zice c Romăânia a preschimbat pturile adânci i binecu ă șvântate de Dumnezeu
ale rânei sale pe vorbe ță deerte, pe teorii de gazet, pe subiri apucturi ș ă ț ăadvocetiățș
.aș.m.d., cci spiritele cele bune, ă ce mai sunt în via, le datorim unei epoce cu ță
mult anterioare celei actuale.
Intre aceste fraze deerte, fr nici un corelat ș ăă real, creia i-am consacrat atâtea ă
critice, e i aceea șinventat de ăRomânul i afiliaii si, c dreapta ș ț ă ăconservatoare din
România ar fi reacionar; ț ăfraz ăcare s'a repetat de atâtea ori în viaa noastr pol ț ăitic,ă
încât conform proverbului latinesc "calumniare audaeter semper aliquid haeret", muliț

o repet fr s-i fi dat vre-odinioar seama de înelesul, ăăăăș ă țcuvântului ce-1
întrebuineazi, fr a se întreba cel puin dac o ț ăăă ț ă reacie, în sensul apusean al ț
cuvântului, singurul adevrat, e mcar cu putin în ă ă țăRomânia.
Care sunt oare actele reacionare ale dreptei ț conservatoare ?
La unirea rilor, la alegerea unui Domn, au luat parte cu votul i cu ță ș
fapta conservatorii actuali, precum se poate constata din discuiileț
adunrilor ăad-hoc.
Secularizarea averilor închinate se propune i șse obine cuț
unanimitate de voturi de ctre un actual ăconservator.
Oborîrea privilegiilor, egalitatea civil i instruc ăș țiunea popular seă
datorese conservatorilor.
Constituia liberal de astzi se propune de un ț ă ă guvern în majoritate
conservator, se admite de ctre o adunare în majoritate conservatoare, ă
prezidat de M. K. Epureanu. ă
In privirea aceasta nu exist absolut nici un ă precedent, care i-ar da
cuiva ocazia de-a susinea țc dreapta a fost cândva reacionar. Dreapta 'a ă ț ă
voit i a realizat introducerea libertilor publice ș ăți a mecanismului ș
constituional în ar, într'o ms ț ță ăur mult mai mare de cum au fcut-o ă ă
vreodat ăliberalii.
Dar pân'aci, i nu mai departe. ș
Republica de la Ploeti într'adevr n'a proclam ș ăat-o dreapta, pe Domn
nu 1-a ameninat eu asas ținarea sau cu detronarea, cu un cuvânt ea s'a
mrgăinit la pstrarea, la conservarea instituiilor act ă țuale, nu a încercat
îns nici a le falsifica, nici ă a le înltura, nici în fine a le distruge. ă
O reacie exist în Frana. Toate partidele monarhice de acolo, unele ț ă ț
voind dreptul divin, altele apelul napoleonian, toate într'un gând de-a
rsturna ăconstituia actual a statului francez i de-a readuce ț ă ș instituiuniț
din domeniul trecutului, sunt într'un chip oarecare reacionare.ț
Dar ce voete dreapta la noi? ș
Avem vr'un candidat la domnie, voim mcar reîăntroducerea regulamentului
organic? Pânâ i copiii știu c asemenea imputri nu cuteaz nimeni a ș ă ă ăni le face,
nici adversarii notri politici. tiind îns; ș Ș ăacetia c termenul "reacionar" e odios în ș ă ț
unele pri ale Europei, fac s ăț port cu aceast porecl, ă ăatribuind-o nou. Dac noi ă ă
zicem despre liberali c sunt radicali, avem dovezi la mân: avem ă ăRepublica Română
redijat de însui Pontifex Maxi ă ș mus al partidului, d. C. A. Rosetti, avem ediiaț
duodez a acelei republice la fericiii Ploeti. ț ș
Dar noi reacionari? De unde i pân tunde? ț ș ă
E vr'un Ioan sau Caliman Asan, vr'un Bogdan Muatin, vr'un Vladislav Basarab, ai ș
crora crainici ăi curteni s fim; aprm privilegii i constituii ș ă ăă ș țvechi; voim
suprimarea libertilor publice, a egali ăț tii cetenilor? ăț ăț
Nimic din toate acestea.
Ceea ce voim azi, precum am voit-o pururea: este conservarea intact ăa
acestei constituii, îns ț ăbine îneles țintact, ăcci e propus de un guvern, ă ă în
majoritate conservator, votat de o adunare în ă majoritate conservatoare.
Prin intact înelegem îns ca toi factorii constit ț ă ț uionali s-i îndeplineasc ț ăș ă
misiunea ce li se atri-bue pentru a nu se confunda responsabilitatea lor. Camera St fieă
Camer, s nu se amestice în atri ăă buiunile puterii judectoreti i a acelei executive; ț ă șș
puterea executiv s nu ocoleasc responsabilitatea ce-i incumb prin voturi servile; ăă ă ă
alegtorul s nu fie ă ăstânjinit de a-i exercita dreptul lui printr'un sistem ș de presiuni
morale i materiale, de ameninri i ș țășpromisiuni de funcii i favori. țș
Dac îns, de la alegtor începând, tot constitu ă ă ă ționalismul se
mrginete la pzirea exterioar de ă ș ă ăformaliti goale, pe când în fond tot ăț

spiritul constituiei e falsificat, toate garaniile ei înlturate, a ț ț ătunci nu mai
poate fi vorba de guvern parlamentar. Atunci avem a face c'o societate
organizat de ăexploataie, care intimideaz ara prin manopere ma ț ăț chiavellice,
i în contra ei dreapta constituional ș ț ăe în aprare. Ea apr instituiile ă ăă ț
actuale gi libertăile publice. ț
Dreapta se poate numi cu drept cuvânt partidul constituional; țlupta ei e
îndreptat contra partid ă ului anticonstituional, radical, care falsific i ț ăș
spiritul i litera instituiilor actuale, ducându-le ș ț ad absurdum i inspirând ș
naiunii neîncredere în efic ț acitatea lor.
Singurele analogii ce se pot cita între dreapta noastr i alte drepte ăș
apusene e poate cu partidul conservatorilor republicani din Frana i cuțș
partidul constituional din Italia. Fa cu tendinele unui ț ță țClemenceau i aș
altora, republicanii conservatori, apr constituia actual a Franei, ăă ț ă ț
instituiile ei țactuale.
Întrebuinarea aceasta de porecle deerte e in ț șdealtmintrelea o sofismă
comun i veche ca lumea, ăș precum lesne se vede, e ceea ce se numete înș
logic o ăpetitio principii. In loc de a dovedi o tez, ăîn cazul nostru în loc de a
dovedi prin fapte c ădreapta voiete trecutul, de unde apoi ar rezulta ș în
adevr c e reacionar, se aleg în discuie din ă ă ț ă țcapul locului numiri, adecă
vorbe, care cuprind în sine deja concluziunea i din a cror analizja ș ălexicală
s rezulte ceea ce mai întâi ar fi trebuit, ă dup toat bunacuviin, s se ă ă ță ă
dovedeasc. Neprtini ă ătorul zice "cult" sau "religie", amicul cauzei zice
"pietate" sau "beatitudine Dumnezeiasc", adversar ăul zice "bigoterie",
"superstiie". Neprtinitorul ț ăzice "preot", d. Sihleanu zice "piochi". Astfel,
cei ce discut, trdeaz, prin chiar alegerea termenilor, ă ă ă intenia pe care o ț au.
E într'adevir trist ca nite apucturi sofistice, ă ș ăatât de vechi i atât de cunoscute ș
fiecruia, înc ăât de la întâia vedere sar în ochi, s poat avea ă ăo influen oarecare ță
asupra convingerii oamenilor.
Astfel îns st i cu dreapta conservatoare. Cei ăăș neprtinitori o vor numi "partid ă
constituional", țadversarii de rea credin vor continua a ne nuimdi ță reacionari, ferindu-se ț
îns s'o probeze aceasta., ă
Am avut sperana – van pioate – c în era ț ă ănou ce ni s'a creat prin tractatul de la ă
Berlin, copilriile i poreclirile' din trecut vor înceta. ă ș
Dei presa guvernamental nu înceteaz nici azi ș ă ăcu toate c adese ori a inut seam ă ț ă
de argumentaia noastr, de-a întrebuina termeni improprii ț ă ț în discuie, ceea ce noi nu ț
facem ori cât die as.pri ar fi termenii notri, ne-a rmas a ne mguli cel ș ă ăpuin cuț
realitatea lucrurilor, cu numrul disprând ă ăal foilor oficioase, cci mai puin de ,cât una nu ă ț
poate fi.
Afar de ăRomânul, nu mai e într'adevr nici un organ radical care s poat fi ă ă ă
luat în mân ămcar, necum citit. Specia presei radicale de res ă pântii nu mai e reprezentată
asemenea de cât printr'un singur organ, pe care nu-1 mai citete nimșenea. Cât despre
Pressa centrului sau centrul Pressei, ne credem dispensai, dup probele vesiele ț ă ce le-am
dat despre consequena cu care este con ț dus acest organ, de-a mai insista asupra lipsei de
gravitate a acestei aliane de ocazie d'alde Dimanci, ț Ptrlgeni, etc, precum se exprimau ăăă
odinioar ăconfraii notri. ț ș
Astfel, calomnia c dreapta e reacionar i-a ă ț ăștrit i ea traiul, i-a ăș ș
avut i ea epoca de înflorire ș sau mai bine de rodire, cci calomnia e ă
criptogam ăi învechindu-se pe terenul inundat de lumina mare ș a
adevrului, se usuc i dispare ca toate cripto- ă ăș gamele ce rodesc la
întuneric i în umbr. ș ă
Dei nu sperm din partea confrailor de la ș ă țRomânul c vor recunoate pe fa ă ș ță
eroarea lor, fie voluntar fie involuntar, dar una tim; c în contra ă ă ș ăevidenei lupta e ț

absurd i ridicul ca i aceea ăș ă șa celebrului erou de la Mancha.
Absurzi sunt oamenii adeseori, ridicoli îns nu ăvor s fie nici când, i ă ș
teama de ridicol, pe care confraii trebue s'o fi având, ne deschide ț
perspectiva de-a vedea disprând, din dicionarul nostru ă ț politic cuvântul
reacionar, țcruia-i lipsete orice ă ștemeiu istorie, precum nu are nici o
îndreptire ățsocial.ă
1880) Reaciunea.ț
Eminescu constat decderea vieii noastre publice ă ă ț i totodat micorarea vitalitii noastre ca ș ă ș ăț
neam. Pretutindeni triumf fraza goal, pretutindeni statul e ă ă la discreia unei societi de exploatare. In ț ăț
acelai timp conservatorii sunt mereu acuzai de reacionarism. Emi ș ț țnescu arat c cuvântul reaciune ăă ț
nu are nici un sens dac-i aplicat la conservatori, fiindc acetia nu voesc ă ă șstabilirea strilor din trecut. ă
Ar fi bine dac s'ar putea ăface o reaciune fiindc aceasta ar însemna readucerea ț ă în ar a puterii pie ță
care neamul nostru o avea în secolul XIII i al XVI-a. Aa ceva nu-i cu putin; nu poate ș ș țăexista un
partid capabil s îndeplineasc aa ceva. O ă ășreaciune în adevratul sens al cuvântului nu-i cu puti ț ă nță
în ar i a crede în țășea a te lsa vrjit de iluzii. ă ăTotui nu exist patriotism fr dragoste de trecut. ș ă ăă
Articolul a fost publicat în Timpul (V) 1880, 22 Iulie. Trunchiat a fost publicat sub titlul
Reaciunea țde Gr. Peucescu în ed. menionat. Il ț ă reproducem aci în întregime.
Programul nostru zicea: Teorii abstracte de cosmopolitism importate de-aiurea s-au
împrtiat pe nesimite i au slbit cu încetul simul conservrii naionale, aa de vioi i de ăș ț ș ă ț ă ț ș ș
puternic odat la români; i aceste idei, vtmtoare chiar în rile luminate i puternice de ă ș ăăă ță ș
unde s-au luat, au devenit un adevrat pericol pentru naiunea noastr. ă ț ă
De alt parte, dorine de progres i de libertate nechibzuite au introdus prea ades în ă ț ș
mecanismul nostru politic fraza goal în locul realitii. ă ăț
Nu credem ca cititorul s mai cear probe pentru eviden. Înecarea cu strini a tuturor ă ă ță ă
ramurilor vieii noastre economice, reducerea românului în ara sa proprie la rolul de simplu ț ț
salahor agricol, cderea repede a tuturor meseriilor, stingerea industriei casnice i înlocuirea ei ă ș
prin producte industriale strine, lipsa absolut a unei legi de incolat, ceea ce permite ca ă ă
gunoaiele societilor vecine din cîtei patru unghiurile lumii s s-aeze la noi, prefacerea în ăț ș ă ș
fine a acestor elemente în elemente politice cari au umplut funciile statului i se strecoar în ț ș ă
reprezentaiunea naional, toate acestea dovedesc c ara noastr nu mai e vechea Românie, ț ț ă ăț ă
ci e o Americ oriental deschis tuturor imigraiunilor, al cror principiu e ă ă ă ț ăUbi bene ibi patria
i teoria de om i om. ș ș ?
Pe de alt parte dorina de progres i de libertate a introdus fraza goal în locul realitii ă ț ș ă ăț
în mecanismul nostru politic.
Adec în ăConstituiune,ț adaug Steaua României. ă ?
Acest adaus este al ei, pentru a altera terenul discuiei. Constituiunea nu este un ț ț
mecanism, ci un text de lege, bun dac se aplic bine, ru daca se aplic ru. Acest text ă ă ă ăă
nevinovat nu are deloc a-i imputa dac sub masca lui se desfur influena imoral, dac în ș ă ășă ț ă ă
numele lui se înscriu în listele colegiului I i al II[-lea] alegtori frauduloi, dac tot în numele ș ă ș ă
lui o societate de exploatare a pus mîna pe statul român, uzurpînd numele de partid politic.
Dar nu este acesta sîmburul discuiei cu Steaua României. Pentru ca discuia s nu devie ț ? ? ț ă
o simpl ceart de cuvinte, o logomahie, pentru ca s nu se ignoreze tocmai noiunea ă ă ă ț
fundamental de care e vorba, ne întrebm: ce e reaciune? ă ă ț
O espresie împrumutat din mecanic, însemnînd aciunea negativ produs prin una ă ă ț ă ă
pozitiv. În politic îns cuvîntul ,,reaciune" s-a întrebuinat întîi la 1789, ca sinonim al ă ă ă ț ț
contrarevoluiunii, al unei aciuni contrare Revoluiunii Franceze. ț ț ț
Cuvintele au înelesul lor. Daca acum le dm un îneles, acum un altul, nici o discuie nu ț ă ț ț
e cu putin.ță
Aadar, care este accepiunea singura adevrat a cuvîntului, ca s nu se fac vorb ș ț ? ăă? ă ă ă
zadarnic?ă

O dat contraaciune. În acest îneles orice opoziie e o reaciune i-n aceast ordine de ă ț ț ț ț ș ă
idei opoziia fcut de Steaua României pîn mai ieri, ori de Presa, e asemenea reaciune. ț ăă ? ? ă ? ? ț
Altdat îns reaciunea înseamn asemenea o contraaciune, îns în senzul ă ă ă ț ă ț ărestabilirii
unei stri de lucruri care a existat odat. ă ă Contele Chambord voiete regalitatea de drept divin ș
precum ea a existat odat; ceea ce el voiete a avut odinioar trup, a fost concret. Centrul din ă ș ă
Germania voiete restabilirea unor legi cari au existat odat i au fost desfiinate. ș ăș ț
Acest soi de reaciune ni se imput nou, i aceasta zicem c e o scornitur din partea ț ă ăș ă ă
organelor guvernamentale. Ceea ce voim noi: realitatea în locul frazelor, controlul real al
actelor guvernului în locul simulacrului de control, responsabilitatea adevrat în locul ăă
ascunderii dup clapiti iresponsabili – toate acestea ar fi un progres pe lîng ceea ce se ă ș ă
întîmpl astzi, nu o reaciune. ă ă ț
Iat dar accepiunea politic a cuvîntului: ă ț ă
Tendena de a reintroduce o form de guvernmînt care-a existat odat: regalitatea de ț ă ă ă
drept divin, imperiu .a.m.d.ș
Dar orice tenden de reform, chiar aceea care rsare cu necesitate din relele actualitii, ță ă ă ăț
nu poate fi numit reacie decît în senzul mecanic, nu în cel politic al cuvîntului. ă ț
Dar la ce atîta discuie? Se-nelege c Steaua României, pîn acuma în opoziie, trebuia ț ț ă? ? ă ț
s caute un pretext pentru trecerea nejustificat în rîndul guvernamentalilor. Dac pretextul ar ă ă ă
fi cauza adevrat,ă ă atunci aceast trecere ar fi trebuit s se opereze înc de acum cîiva ani, ă ă ă ț
cci totdeauna a existat acest partid, pretins dezndjduit, al conservatorilor. Aadar nu ă ăă ș
existena partidului conservator e cauza adevrat c ni se caut acum nod în papur, ci alta. ț ăăă ă ă
Pretinsa cauz nu este decît un pretext. Ceea ce am fi dorit îns e ca confraii de la Steaua ă ă ț ?
României s-i dea cel puin silina de-a descoperi un pretext mai plauzibil decît cel inventat ?ăș ț ț
de genii de la Românul sau de la Telegraful. Atîta-i tot. Ne fcusem iluzia c putem atepta ? ? ? ? ă ă ș
mai mult de la tineri la cari presupuneam mai mult iubire de adevr. ă ă
Ai fost contra guvernului, sîntei acum pentru el. ț ț
Constatm inconsecuena i ne mrginim la aceasta. ă țș ă
Dreptul de-a ne mira l-am pierdut de mult în România. Într-o ar în care un om cu ță
patru clase primare i peste aceasta din fire mrginit e redactor de ziar, deputat, director de ș ă
Banc Naional, special într-ale drumului de fier i curînd ministru de finane, într-o ar în ă ț ă ș ț ță
care mucenicul Simeon e un om cruia nu i se poate imputa nimic, unde procurele false ca i ă ș
falsele cri de alegtor joac rolul de cpetenie pentru înaintarea oamenilor, unde merit, ăț ă ă ă
tiin, caracter nu sînt nimic, tripotajul, piicherlîcul i hatîrul tot, în o asemenea ar omul e ș ță ș ș ță
redus a constata istoricete ceea ce se-ntîmpl, a se indigna din cînd în cînd, a rîde mai ș ă
adeseori, dar a se mira de ceva nu mai are dreptul.
Puine avem de zis ca concluziune la o polemic cu mult prea lung pentru obiectul ei. ț ă ă
ara care, prin aplicarea instituiilor ei, încurajaz ignorana, neconsecuena, lipsa de Ț ț ă ț ț
caracter, ba le decoreaz chiar, dovedete c e în descompunere deplin. Dovad despre ă ș ă ă ă
aceast descompunere este imigrarea continu de elemente strine, care n-a fost nicicînd mai ă ă ă
mare decît sub sistemul actual de guvernmînt. Dei aceste imigraiuni reprezint prisosul, nu ă ș ț ă
tocmai clasic în virtui i inteligen, al popoarelor învecinate, totui acest prisos, oricum ar fi țș ță ș
el, e superior plebei superioare indigene. Pe spatele nefericitului popor românesc, apatic de
suferine i ameit de fraze, se formeaz un popor nou de venetici, de-o naionalitate țș ț ă ț
nehotrît înc, o nou ras american, în ochii creia vechiul popor al lui Mircea Basarab ăă ă ă ă ă ă
dispare i emigreaz Promotorul acestui americanism e partidul rou, care are pretenia de-a ș ă ș ț
se numi i naional. ș ț Noi nu ne îndoim c i din acest aluat, în care Costinetii i Serurii joac ăș șș ă
un rol atît de mare, se poate forma ceva; dar ceea ce se va forma nu va fi desigur nici popor
românesc, nici stat românesc.
Din punct de vedere istoric, oricine se asociaz cu roii, dac nu tradeaz pmîntul rei, ă ș ă ăă ță
tradeaz îns poporul rei. Muli, nu contestm, cei mai muli poate o fac fr s-o tie; vai de ă ă ță ț ă ț ăă ș
aceia îns cari, avînd putin de-a vedea clar, o fac cu bun tiin! ă ță ăș ță
Înaintea negrei strinti care împînzete ara cad codrii notri seculari i, împreun cu ăăăț șț ș ș ă
ei, toat istoria, tot caracterul nostru. Moartea, decreterea populaiei îndeplinete apoi restul: ă ș ț ș

stîrpirea fizic a neamului românesc. ă
E deci … iubirea de adevr din partea feluriilor notri adversari politici de-a nu mai ă ț ș
vedea alt cauz de rele în ar decît reaciunea. ă ă ță ț
i cu toate acestea ar trebui s tie toi c dac-am fi închipuii i dac n-am ti bine c Ș ăș ță țș ă ș ă
nu exist nici putina unei adevrate reaciuni în ar, am trebui s fim mgulii de acest ă ț ă ț ță ă ă ț
epitet.
A readuce în ar acea repede cretere, început în secolul al XIII-lea, în care poporul ță ș ă
românesc fcea s dispar dinaintea puterii sale de via triburile tatare i slave ce cutreierau ă ă ă ță ș
pmîntul acesta, a readuce vulturescul avînt al Basarabilor, starea de bogie din vremea lui ă ăț
Petru Rare ori a lui Matei Basarab, a le putea readuce ar fi merit i, a fi reacionar ar fi identic ș ș ț
cu a fi sporitor neamului i rii.șță
Dar nici putin nu exist pentru un asemenea partid. Izvorul întritor al istoriei ță ă ă
naionale, iubirea de limb, de datini i de popor sînt înlocuite la tinerime i ceilali prin ț ă ș ș ț
romane franuzeti i cîntree pribege ale cafenelelor strintii. Un aer bolnvicios de ț șș ăț ăăăț ă
corupie, de frivolitate, de cîtig fr munc a cuprins plebea noastr roie i infecteaz chiar ț ș ăă ă ășș ă
sfera ce rmsese neatins de acest spirit. A crede c o reacie puternic, în senzul naional i ăă ă ă ț ă ț ș
istoric al cuvîntului, ar mai fi cu putin la noi în ar, ar însemna a se face jertfa unei deerte ță ță ș
iluzii.
Patriotismul, cu toate acestea, nu este iubirea rînei, ci iubirea trecutului. Fr cultul ță ăă
trecutului nu exist iubire de ar. Azi e constatat c, din momentul în care împraii au ă ță ă ăț
început a înlocui prin oameni noi pe senatorii Romei, în care tradiiile i cultul trecutului se ț ș
întrupaser, Roma a mers spre repede cdere. Cazul Romei nu numai c nu e izolat, dar nu ă ă ă
sufer nici escepie mcar … ! ă ț ă
1880) Studii asupra situaiei.ț
În Decembrie 1877, puin timp dup venirea la red ț ăacia Timpului, Eminescu îi expune ț ș
prerile. sale a ăsupra vieii noastre publice în ț Icoane vechi i icoane șnou. ăDup câiva ani de druire a ă ț ă
energiei sale intelectuale, Eminescu simte, nevoia s arunce o privire asupra întregei noastre viei de ă ț
stat i s ne dea obs șăervaiile sale. Cele cinci articole care constituesc ciclul ț Studii asupra situaieiț
îndeplinesc acest rol.
In primul articol Eminescu dupce subliniaz neî ă ăncrederea Românilor în programele
politice, îi expșune prerile asupra desvoltrii normale a unui stat. ă ă Eminescu e contra micrilorșă
revoluionare i cere des- ț șvoltarea progresiv a naiunii prin munc fizic i int ă ț ă ășelectual. Elă
recunoate c oarecare progres s'a fcut ș ă ăîn domeniul politic, dar c înc suntem în epoca; ă ă
formelor goale. i libertatea i cultura se dobândesc prin Ș ș munc, nu prin profesarea de fraze. ă
In al doilea articol Eminescu caut s dovedeasc fapt ăă ăul c independena statului nostru ă ț
nu-i creaia partdului liberal ci a marilor domni cari au tiut s asig ț ș ăure viaa naiunii. Liberalii ț ț
au avut un singur rol: au format din viaa noastr public un bal mascat de ț ă ă panglicari iș
negustori de vorbe.
In al treilea articol Eminescu îi arat ideile sale ș ăasupra statului monarhic. Statul are menirea
s aduc ă ăarmonizarea intereselor claselor sociale. Statul nu-i numai o sum de indivizi, ci reprezint ă ă
putina de îndreptare a tuturor relelor ce-ar rezulta din instinctele nesoc ț otite ale actualitii. Deăț
aceia statul ca instrument atât de ginga nu trebue lsat la discreia unui partid. Parti ș ă ț dele la noi îiș
bat joc de interesele generale, iar viaa țnoastr constituional e o parodie. Principiul monarh ă ț ă ic
trebue s asigure îndeplinirea menirei statului. Monarhul e personificarea statului român, el ă
garanteaz ădesvoltarea naional i politic a statului nostru. ț ăș ă
In articolul al patrulea Eminescu arat mai întâi ăcât de precar este situaia noastr ă ț ă
internaional. Nu ț ăvom avea consideraie în afar decât întrind instituiile ț ă ă țnoastre dinluntru. Dat ă ă
fiind starea rea a rii, Emin țăescu îi propune s analizeze cauzele acestei stii. Princ ș ă ăipala caua e prea
marea putere a partidelor. Mecanismul statului e la discreia exclusiv a partidelor; în aparen ț ă ță
domnete în ar legalitatea cea mai desvârit, ș ță ă șădar în realitatea viaa constituional e o ficiune; ț ț ă ț
minitrii nu sunt supui controlului rii legale i suveran ș ș ță șului; partidele au reuit s anihileze ș ă
amândou aceste ăcontroluri.

Trecând în revist viaa noastr parlamentar în ă ț ă ăultimii ani, Eminescu arat cum voina ă ț
ceteanului a ățfost sistematic înclcat i cum alegeri drepte au fost ă ăș numai când a intervenit
suveranul. Partidele au reuit șs izoleze naiunea de suveranul ei i s fac o ficiune ă ț șă ă țdin tot ce-i
între tron i ar. Astfel s'a ajuns la starea șță trist când în toate unghiurile rii e numiai o explozie de ă ță
nemulumire i de indignare. ț ș
Articolul al cincilea e în legtur tot cu viaa const ăă țituional la noi. Conducerea rii e pe ț ă ță
mâna stâlpilor de cafenele, partidele au ajuns stat în stat, oameni lipsii de merit tresc din ț ă
politic i prin politic, o ăș ăclas dominant s'a format din oameni neproductivi, ă ă clasele pozitive
sunt doar o mass impozabil i exp ă ășloatabil.ă
Acestea sunt amarele observaii pe care le face Emin ț escu asupra situaiei la noi în 1880. ț
I. Despre program. Un nou program? va întreba cititorul, devenit neîncreztor prină
pompoasele liste de fgduine i de vorbe mari, cîte au vzut pîn-acum lumina zilei. într- ăă țș ă
adevr, nici noi nu sîntem tocmai bucuroi de-a alege, pentru o serie de principii sincer ă ș
espuse, un nume care-a trebuit, de voie de nevoie, s figureze în fruntea tuturor fgduinelor ă ăă ț
cîte nu s-au inut. De mult înc am însemnat asemenea izvoade de fericiri promise i pururea ț ă ș
ne-mplinite cu numirea de negustorie de principii, de pretexte invocate pentru a urmri cuă
totul alte scopuri. tim asemenea c un viu sentiment de stat, o contiin întemeiat despre Ș ă ș ță ă
solidaritatea intereselor naionale, cari sînt i trebuie s fie armonizabile, nu în opunere unele ț ș ă
cu altele, un patriotism luminat i mai presus de tendene înguste mai nu are nevoie de-a ș ț
formula în teze generale lucruri care se-neleg de sine la ali oameni i în alte ri. ț ț ș ță
Din nefericire îns cat s constatm c în ara noastr multe lucruri evidente i simple ă ăă ă ă ț ă ș
nu se mai îneleg de sine, încît – ca la noi la nimenea – evidena însi are nevoie de-a fi ț ț ăș
comparat cu miile de ci strîmbe cîte se urmeaz, pentru a se dovedi c ea este singura linie ă ă ă ă
dreapt.ă
Atîtea programe au aprut în ar la noi de patrusprezece ani încoace, emanate ba de la ă ță
guverne provizorii, ba de la partizi, ba de la personaliti politice izolate, i atîtea decepiuni ăț ș ț
amare au urmat tuturora încît orice om cu bun-sim trebuie s înving un sentiment de sfial ț ă ă ă
cînd încearc a recuceri pentru cuvîntul ,,program" înelesul lui adevrat de serie de principii ă ț ă
mrturisite, împrtite sincer de mii de ceteni, realizabile. Ceea ce se cere de la o profesie ă ăăș ăț
de credine politice este desigur, înainte de toate, ca ea s corespunz cu simimintele i ț ă ă ț ș
aspiraiunile legitime ale rii i s fie adaptat instituiunilor ei. S-ar putea într-adevr ț țășă ă ț ă
imagina un sistem de idei politice, folositoare chiar, care s nu fie conforme cu sentimentele i ă ș
aspiraiunile rii, dar în lumea strictei necesiti un asemenea sistem n-ar fi cu mult mai mult ț ță ăț
decît productul unei imaginaii fecunde. ț
Cci un principiu absolut, netgduit de nici un om cu bun-sim, este ca. o stare de ă ăă ț
lucruri rezult în mod strict cauzal dintr-o alt stare de lucruri premergtoare i, fiindc atît ă ă ă ș ă
în lumea fizic cît i cea moral, ă ș ăîntîmplarea nu este nimic alta decît o legtur cauzal. ăă ă
nedescoperit înc, tot astfel aspiraiunile i sentimentele sînt rezultatul neînlturat al unei ă ă ț ș ă
dezvoltri anterioare a spiritului public, dezvoltare ce nici se poate tgdui, nici înltura. 0 ă ăă ă
profesie de credine politice care ar face abstracie de linia general descris prin spiritul ț ț ă ă
public nu s-ar deosebi cu mult de scrierile regelui Iacob al Angliei, de Utopia lui Thomas
Morus, de Statul ideal al lui Plato, de Contractul social al lui Jean Jacques Rousseau.
Deci, stabilind principiul fundamental c orice politic practic nu poate lucra decît cu ă ă ă
elementele cari-i sînt date, iar nu cu cele pe cari i le închipuiete a le avea i convini c idei ș ș ș șă
i interese, fie cît de diverse, sînt i trebuie s fie armonizabile pentru ca statul s fie cu ș ș ă ă
putin, nici înelegem, nici avem vreo încredere în micri violente sau estralegale i, mai ță ț șă ș
puin înc, în conspiraiuni, dei aceste din urm s-au bucurat în trecut de o nejustificat ț ă ț ș ă ă
glorie, de laurii pe cari cu uurin-i plsmuiesc gazetele, de aureola pe cari cei interesai o ș ță ă ț
creeaz cu aceeai uurin cu care cei dezinteresai o condamn. ă șș ță ț ă
Tgduim c pe calea aceasta se poate realiza un adevrat progres, pe care nu-l vedem i ăă ă ă ș
nu-l aprobm decît în dezvoltarea treptat i continu a muncii fizice i intelectuale. Cci cine ă ăș ă ș ă

zice progres nu-l poate admite decît cu legile lui naturale, cu continuitatea lui treptat. A ? ? ă
îmbtrîni în mod artificial pe un copil, a rsdi plante fr rdcin pentru a avea gradina gata ă ăă ăăăăă
în dou ceasuri nu e progres, ci devastare. Precum creterea unui organism se face încet, prin ă ș
superpunerea continu i perpetu de nou materii organice, precum inteligena nu crete i ăș ă ă ț șș
nu se-ntrete decît prin asimilarea lent a muncii intelectuale din secolii trecui i prin ăș ă țș
întrirea principiului înnscut al judecii, precum orice moment al creterii e o conservare a ă ă ăț ș
celor cîtigate în trecut i o adogire a elementelor cucerite din nou, astfel, adevratul progres ș ș ă ă
nu se poate opera decît conservînd pe de o parte, adogînd pe de alta: o vie legtur între ă ăă
prezent i viitor, nu îns o serie de srituri fr orînduial. Deci, progresul adevrat fiind o ș ă ă ăă ă ă
legtur natural între trecut i viitor, se inspir din tradiiunile trecutului, înltur îns ăă ă ș ă ț ăă ă
inovaiunile improvizate i aventurile hazardoase. ț ș
Ne putem fli cu drept cuvînt cu probele de vitalitate pe cari le-a dat poporul nostru de ă
cincizeci de ani încoace. E drept c în acest period de ani aceste probe nu sînt reprite în mod ă ăț
egal, c unii ani se deosibesc prin un mare prisos de putere intelectual, bine întrebuinat, alii ă ă ț ț
din contra prin o risip puin justificat a acelor puteri pe ci improductive, totui îns ă ț ă ă ș ă
sumînd la un loc i mrimile pozitive i cele negative, gsim prin mijlocul crrilor laterale cari șă ș ă ăă
s-au pierdut în pustiu calea general a unui progres real, mai cu seam pe terenul politic. ă ă
Farmecul ce ne inuse în întuneric i înapoiare nu era atît de imaterial precum i-ar ț ș ș
închipui cineva la prima vedere. El era, din contra, reprezentat prin un sistem de ceti turceti ăț ș
din stînga Dunrii, ale cror amenintoare brîie de pmînt i piatr trebuiau drîmate pentru ă ă ță ă ș ă ă
ca s-nceteze epoca întunerecului. Dup pacea de la Adrianopol ă ă s-au drîmat în sfîrit i cele ă șș
din urm fortificaii pe cari Turcia le avea pe malul stîng al Dunrii, i de-odat cu aceasta se ă ț ă ș ă
ridicar una cîte una piedecele de pîna-atunci ale negoului i agriculturii i astfel, începînd a ă ț ș ș
se dezvolta bogiile pmîntului nostru i cutîndu-i schimbul pe producte apusene, am fost ăț ă șă ș
pui în contact cu civilizaia, cu ideile Apusului, cari i-au fcut drum i s-au rsdit la noi ș ț ș ă ș ăă
fr nici o greutate, fr nici o împotrivire din parte-ne. ăă ăă
Din capul locului cat s negm c ar fi existat în rile noastre o reaciune în senzul ăă ă ă ță ț
feudal al cuvîntului. Din timpul rzboaielor lui Napoleon. I se ivise în rile noastre un reflex, ă ță
la început înc slab dar nefalsificat, al înaltei culturi i lipsei de prejudiii a secolului al XVIII- ă ș ț
lea, reflex care avea caracterul acelui secol: un raionalism strlucit i spiritual, lipsit de ț ă ș
cunotine pozitive. Zeia raiunii credea în Apus s pun lumea în orînduial numai prin șț ț ț ă ă ă
propriul aparat al deduciunilor logice, ale cror premise nu erau bazate nici pe esperien, ț ă ță
nici pe organizaia înnscut a statului i a societii, ca obiecte ale naturei. Golul nostru ț ă ă ș ăț
intelectual, setos de civilizaie, a primit fr control, fr. cîntrire, idei i bune i rele, i ț ăă ăă ă ș ș ș
potrivite i nepotrivite, ba naiunea întreag, cu prea puine excepii, nu vedea c niciodat o ș ț ă ț ț ă ă
vorbă nu poate înlocui o realitate, c niciodat fraza culturii nu e echivalent cu munca real a ă ă ă ă
inteligenei i mai ales cu întrirea propriei judeci, care e cultura adevrat, c niciodat țș ă ăț ăăă ă
fraza libertii nu e echivalent cu libertatea adevrat, care e facultatea de a dispune de sine ăț ă ăă
însui prin munc i prin capitalizarea muncii. Nu o utopie, o mie de utopii populau capetele ș ăș
generaiei trecute, care-i închipuia libertatea fr munc, cultura fr învtur, organizaia ț ș ăă ă ăă ățăă ț
modern fr o dezvoltare economic analog. 0 serie de fraze ieftene, copiate din gazete ăăă ă ă
strine, din scriitori de a doua mîn, din discursurile unor politici trii i crescui în alte ri, a ă ă ățș ț ță
înlocuit i înlocuiete înc în mare parte silina de-a înva singuri; raionamente strine, ș ș ă ț ăț ț ă
rsrite din alte stri de lucruri, înlocuiesc exerciiul propriei judeci. ăă ă ț ăț
Deci tocmai lipsa unei reaciuni adevrate, raionalismul foarte strlucitor, dar i foarte ț ă ț ă ș
superficial al epocei trecute au fcut ca introducerea tuturor formelor nou de cultur s se ă ă ăă
întîmple fr controlul, fr elementul moderator al tradiiilor trecutului. în loc ca un spirit ăă ăă ț
nou de munc i de iubire de adevr s intre în formele vechi ale organizaiei noastre, s-a ăș ăă ț
pstrat din contra incultura i vechiul spirit bizantin, care a intrat în formele nou ale ă ș ă
civilizaiei apusene. Nu ceva esenial, nu îmbuntirea calitii a fost inta civilizaiei române, ț ț ăăț ăț ț ț
ci meninerea tuturor neajunsurilor vechi, îmbrcate în reforme foarte costisitoare i cu totul ț ă ș

în disproporie i cu puterea de produciune a poporului i cu cultura lui intelectual. țș ț ș ă
Programul publicat în n-rul de ieri, asupra cruia vom reveni în deosebite rînduri, a ă
rsrit din acest viu sentiment al contrazicerii între fond i forme care se arat atît de deschis ăă ș ă
în toate fenomenele vieii noastre publice. ț
Chiar dac epoca formelor goale, care domnete de douzeci de ani i mai bine în rile ă ș ă ș ță
noastre, s-ar putea esplica, dei nu justifica, prin cuvîntul „epoca de tranziiune”, e evident c ș ț ă
sarcinile cu care tranziiunea ne-au încrcat cu asupra de msur ne dicteaz în mod serios ț ă ă ă ă
de-a ne întoarce de pe calea greit, de-a privi în mod mai limpede starea adevrat a rii, șă ăăță
de-a judeca în mod mai limpede necesitile ei.ăț
O schimbare a opiniei publice în îneles conservator se poate constata de mai mult timp ț
încoace. Foaia noastr acum doi ani înc a prezis c ara, prin tristele esperimente la care e ă ă ăț
supus de domnia frazei, va ajunge pîn în sfîrit s fie conservatoare. În urma acestei ă ă ș ă
preziceri, îndealtmintrelea lesne de fcut, s-a vzut c însui liberalii au fost silii s ă ă ă ș ță
recunoasc necesitatea unei legi contra uzurei i a unei alte legi contra înstrinrii ă ș ăă
pmînturilor rneti. Aceste legi stau îns în flagrant contrazicere cu însi raiunea de-a fi ă țăăș ă ă ăș ț
a liberalismului, care recunoate oricrui cetean dreptul absolut de-a dispune de bunurile i ș ă ăț ș
de munca sa dup propria i libera sa chibzuin. lat dar c din haosul de idei liberale- ă ș ță ă ă
cosmopolite, pentru cari clasele i statul nu sînt nimic, iar individul totul, rsare ca din senin ș ă
necesitatea absolut de existen a unei clase asigurate de muncitori agricoli. Nu ne îndoim c ă ță ă
mai tîrziu capetele mai clare dintre liberali vor recunoate tot atît de mult necesitatea absolut ș ă
a proprietii mari, care este în toate rile sprijinul cel mai puternic al neatîrnrii de caracter, ăț ță ă
al celei mai înalte forme a libertii omeneti. Nu o dat în istorie se va confirma adevrul ăț ș ă ă
fabulei lui Meneniu Agrippa.
Încheiem aceste iruri aducînd cetenilor aminte c nu exist nici libertate, nici cultur ș ăț ă ă ă
fr munc. Cine crede c prin profesarea unei serii de fraze a înlocuit munca, deci libertatea ăă ă ă
i cultura, acela se prenumr fr s-o tie între paraziii societii omeneti, între aceia cari ș ăăăă ș ț ăț ș
triesc pe pmînt spre blestemul, ruina i demoralizarea poporului lor. ă ă ș
II. Independena român. ț ăÎn ordinea de idei espuse în n-rul trecut intr i aceea a ăș
independenei statului român. Nici aceasta n-a venit ț ex abrupto, în mod fragmentar, ca din
senin, ci, ca toate tendenele adevrate, a fost pururea prezent i întunecat numai uneori de ț ă ăș ă
nevoile momentului.
Ar fi un act de adînc ingratitudine ctre strmoii notri dac ne-am închipui c cu noi ă ă ă ș ș ă ă
se începe lumea în genere i România îndeosebi, c numai noi am fost capabili a avea ș ă
instinctul neatîrnrii, cînd, la dreptul vorbind, n-am fcut decît a mninea cu mult mai mult ă ă ăț
ori mai puin succes ceea ce ei au cîtigat fie prin sîngeroase lupte, fie prin dezvoltarea unei ț ș
isteii extraordinare, puse amîndou adeseori în serviciul acestei unice preocupaiuni, a ț ă ț
pstrrii neamului i rii. ăă șță
E drept c prezentul, cu graiul lui viu, cu ambiiile i preteniile lui, e un advocat foarte ă ț ș ț
elocvent pentru meritele sale, fie reale fie închipuite, fa cu meritele unui trecut a crui gur o ță ă ă
astup pmîntul. i cu toate acestea fost-ar-fi cu putin de-a vorbi chiar de neatîrnarea ăă Ș ță
statului român fr a sufla praful aezat pe tractatele noastre vechi i de pe cronicele noastre? ăă ș ș
O ilustrare curioas a manierei de-a-i atribui un merit care e în mare parte a trecutului e c ă ș ă
în acelai timp în care se-ncheia un tractat de comer cu Austria, ca manifestare a neatîrnrii ș ț ă
noastre, d. Mitilineu, înalt funcionar al Ministerului de Esterne, publica un volum de tractate ț
de alian i de comer încheiate de dinastii române de înaintea epocei fanarioilor. țăș ț ț
i ce strlucii într-adevr, ce neasemnat de mari sînt reprezentanii din trecut ai Ș ă ț ă ă ț
neatîrnrii statelor române fa cu epoca noastr? Oare Mircea I, în cei 38 de ani, tefan cel ă ță ă Ș
Mare în cei 46 de ani ai domniilor lor au avut o alt preocupare decît neatîrnarea rii? ă ță

Mircea I — acest prototip luminos i al artei rzboinice i al celei diplomatice la români— ș ă ș
n-a gândit toat viaa lui decît la mninerea neatîrnrei. La 1394 bate pe Baiazid ă ț ăț ă Ilderim în
memorabila lupt de la Rovine, pstrat în memoria întregei Peninsule ă ă ă Balcanice; la 1395
încheie tractat de alian cu Ungaria; la 1396 ia parte la btlia de la Nicopole, la 1398 bate el ță ăă
singur pe Baiazid lîng Dunre; la 1406 îi întinde mîna în Asia i scoate pe Musa ca ă ă ș ș
pretendent în contra lui Soliman I, îl susine cu bani i arme i îl face împrat; la 1412 scoate ț ș ș ă
un alt pretendent, pe Mustafa, în contra lui Mahomed I, ba chiar în anul morii sale, 1418, a ț
ajutat cu bani i arme pe un sectator momentan, anume Mahmud Bedreddin, sperînd succese ș
politice din sciziuni religioase între turci.
O politic analog a contrapunerii iscusite a puterilor cretine, a luptei directe cu turcii, ă ă ș
au susinut tefan cel Mare. ț Ș
Din atitudinea acestor doi Domni se esplic cum de rile noastre au putut s se închine ă ță ă
puterei turceti pstrîndu-i cu toate acestea întreaga lor suveranitate înluntru i-n afar, ș ă ș ă ș ă
cum s-au putut s se introduc în tractate de supunere proibiiunea pentru moametani de-a ă ă ț
se aeza în ar, cum s-au rsfrînt pîn chiar asupra umbrelor de fanarioi o raz din vechea ș ță ă ă ț ă
neatîmare, cci i acetia îndrzneau a se numi Domni ăș ș ă din mila lui Dumnezeu, dei erau numii ș ț
i scoi prin firman, dei se tie c titlul ș ș ș ș ăDeigratia nu se cuvine decît numai suveranilor.
E o ciudat ironie a istoriei de a vedea pe un Gheorghe Hangiarlâu de pild, un cirac al lui ă ă
Capudan baa din arigrad, îmbrcîndu-i fiina paralitic cu titlurile unui Mircea ș Ț ă ș ț ă Dei gratia
Woevoda transalpinus, Fogaras et Omlas Dux, Severini Comes, Terrarum Dobrodicii Despotus et
Tristri Dominus.
Fcut-au bine sau fcut-au ru cei mai mari doi Domni ai notri preferînd o supremaie ă ă ă ș ț
nominal turceasc unei supremaii reale cretine? Realitatea a dovedit c era tot ce puteau ă ă ț ș ă
face mai bine. Toate, dar absolut toate statele dunrene au devenit paalîcuri, marele regat al ă ș
Ungariei au fost asemenea paalîc o suta de ani. Polonia a fost împrit, i mai este azi, pe ș ățăș
cînd vechile noastre tractate, isclite cu litere mari i boase pe piele de viel, au fost pîn ieri ă șăț ț ă
izvorul neatîrnrii reale, izvorul din care au decurs actele succesive de emancipare de sub ă
domnia turceasc. Tudor se bazeaz pe ele cînd cere de la Poart reintroducerea domniei ă ă ă
naionale, i Divanurile ad-hoc n-au gsit alte arme mai puternice înaintea Areopagului ț ș ă
Europei decît tot pe acestea.
Aadar „independena”, precum o numim astzi, nu este un „copil gsit” fr cptîi i ș ț ă ă ăăăăș
fr antecedente, ci un prin care dormea cu sceptrul i coroana alturi. Czut în desuetudine ăă ț ș ă ă ă
prin necumpnitele acte ale lui Dimitrie Cantemir i a generalului de cavalerie Toma ă ș
Cantacuzino, neatîrnarea noastr a fost pururea real, ca drept pururea în vigoare, ca fapt ă ă
tirbit din cînd în cînd, nu prin alt drept, ci prin escese i abuzuri de putere ale turcilor i, ș ș ș
daca ea a fost întunecat curs de o sut de ani prin postomania fanariot, tradiia ei i ă ă ă ț ș
încercrile de a o restitui n-au încetat nicicînd, iar mai cu seam secolul nostru a fost bogat în ă ă
succese pe terenul acesta. Deja Regulamentul organic, ca legiuire unitar pentru amîndou ă ă
rile, rsrit chip din iniiativa ruseasc, dar din libera discutare a parlamentelor de atunci, ță ăăă ț ă
era un liniament al unirii rilor. Aceleai tendine se ivesc cu mai mult putere în micarea de ță ș ț ă ș
la 1848 i culmineaz în 1859 prin alegerea lui Vod Cuza. Dorina Divanurilor ad-hoc de a ș ă ă ț
alege un principe dintr-o dinastie european nu se putu împlini deocamdat, totui a doua zi ă ă ș
de încheiarea Tractatului de la Paris, i în contra prescripiunilor lui formale, am ales un ș ț
singur Domnitor pentru ambele ri surori, cîiva ani în urm am realizat Unirea, prin ță ț ă
conferina de la 1864; fostul Domn obinu suveranitatea absolut în legislaia intern, i în fine ț ț ă ț ăș
la 1866 obinurm i recunoaterea unei dinastii ereditare, toate acestea fr nici un sacrificiu, ț ăș ș ăă
graie numai încrederii ce am putut inspira marilor puteri i bunei-voine de care ne bucuram ț ș ț
din partea lor. Purtat de o micare de-a dreptul entuziast, Cuza Vod a devenit el însui ș ă ă ș
principalul purttor al politicei esterioare, al politicei neatîrnrii, avînd cea mai credincioas i ă ă ăș
neobosit mîn de ajutor în Constantin Negri. ă ă

Toate atributele unei neatîrnri reale s-au cîtigat de ctre Vod Cuza esceptînd firma ă ș ă ă
acestei realiti. În fapt juridiciunea consular i-a pierdut terenul sub domnia lui, ăț ă ț ăș
secularizarea averilor închinate s-au operat, dei clugrii greci se gerau în supui ai puterei șăă ș
suzerane, ai Porii, s-au înfiinat o armat relativ numeroas i complet, s-au proclamat ț ț ă ăș ă
neatîrnarea bisericii naionale pe baza vechilor drepturi ale Mitropoliei Moldovei i Sucevei, ț ș
vechii consuli generali devenir de fapt, dei nu prin titulatur, minitri diplomatici, relaiunile ă ș ă ș ț
internaionale ale statului român erau încredinate unui ministru al afacerilor esterioare în ț ț
regul, încît întregului aparat al unei depline suveraniti interne i esterne nu-i lipsea decît ă ăț ș
numele propriu, ce prea a lipsi din dicionarul Apusului european. ă ț
Guvernele cari au venit în urma anului 1866, n-au prea avut altceva de cîtigat decît ș
firma, decît recunoaterea unei neatîrnri ce existase totdeuna i care scdea numai cînd n- ș ă ș ă
avea cine s-o mnie, sporea îns sub mîna oricui care ar fi avut voina de-a o restabili. ăț ă ț
N-avem nevoie s adogm c, departe de a fi un ăăă ă copil gsit,ă neatîrnarea României era
atît de real încît, cu prea puin politic bun i fr cheltuiala unui ban rou, ea se restabilise ă ță ă ășăă ș
pe deplin înaintea Tractatului de la Berlin, care, în loc de-a uura situaiunea, recunoscînd pur ș ț
i simplu un fapt ce rezulta de sine din cderea împriei turceti, a îngreuiat-o punîndu-ne ș ă ăăț ș
condiiuni atît de costisitoare. ț
Nu este nici o îndoial c cumprtura firmei a costat mult mai mult decît realitatea ăă ăă
neatîrnrii noastre, care nu ne-a costat nimic pe noi, dar cu atît mai mult pe strmoi. Cci, ă ă ș ă
abstracie fcînd de la milioanele de bani, de la miile de oameni czui în btlie, de la ț ă ăț ăă
pierderea unei provincii, mai rmîne în paharul destul de amar but pîn-acum drojdia ă ă
asigurrilor formale ă din declararea de recunoatere, asupra crora nu ne-au luminat înc ș ă ă
ilutrii oameni de la putere. ș
În rezumat, politica noastr trecut, în privirea neatîrnrii, se caracterizeaz în modul ă ă ă ă
urmtor: Dei existau în amîndou dinastii — în Moldova neamul Muatin, suplantat ă ș ă ș
Dragoizilor, în ara Româneasc strvechii Basarabi—totui domnia era electiv. Electivitatea ș Ț ă ă ș ă
aceasta, ludat pe cuvinte cu totul greite de ctre o seam din publicitii notri, a fost ă ă ș ă ă ș ș
smîna nestabilitii din ar. Fiii de Domni aveau toi dreptul de-a fi alei, renunarea unora ă ț ăț ță ț ș ț
din ei trebuia rscumprat, alii trebuiau înlturai cu arma. Mai periculoase îns decît ă ăă ț ă ț ă
certurile între fiii legitimi, cari totui se mîntuiau într-un chip oarecare, erau ambiiile liniilor ș ț
nelegitime i colaterale. Dup stingerea dinastiilor se începu aceeai vîntoare dup tron între ș ă ș ă ă
boierii cei mari.
Acest inconvenient avea, ca toate inconvenientele, i o compensaie oarecare în bine. ș ț
Daca principii ar fi fost siguri despre ar, nesiguri numai despre strintate, ar fi cutat prea ță ăă ă
cu uurin un razim continuu într-un singur vecin în contra celorlali; interesul dinastic i-ar ș ță ț
fi atras cu repejune i pe de-a pururea în sfera unei singure puteri. Electivitatea îns [î]i ș ă
desprea pe candidaii de domnie, întru cît s-atinge de reazimul de din afar, în partizanii ăț ț ă
unei influene sau a celeilalte, încît, precum nu se putea stabili esclusiv nici o linie domneasc, ț ă
tot astfel nu s-au putut stabili în mod esclusiv nici o influen strin. Nu doar c aceast ță ăă ă ă
duplicitate, aceste exerciii de echilibristic ar fi de atribuit unei deosebite înelepciuni politice. ț ă ț
Înelepciunea consista numai în a se folosi de împrejurri date precum erau. Cele dou mari ț ă ă
puteri vecine de pe atunci, Polonia i Ungaria, voiau una întinderea de la Baltic pîn la Marea ș ă ă
Neagr, alta întinderea de la Adriatic tot pîn la Marea Neagr. E evident c acest scop politic ă ă ă ă ă
nu se putea împlini decît pe socoteala rilor române. Poporul român — boerimea oligarhic. ță ă
îndeosebi — devenise regisorul urmtoarei drame. Cînd o influen reprezentat prin Domnul ă ță ă
cutare amenina s prevaleze, boierii îl rsturnau, dînd greutate momentan altei influene i ță ă ă țș
viceversa. Domnii cei siguri despre ar. fceau tot astfel: Mircea contrapunea influena polon țăă ț ă
celei ungare i viceversa, tefan asemenea. ș Ș
Dar acest folos, abstracie fcînd de la nesigurana lui, era cu totul întrecut de pierderile ț ă ț
ce cta s le sufere ara prin vecinica nestabilitate dinluntru i contra acestui din urm ă ă ț ă ș ă

inconvenient e îndreptat Constituia noastr i domnia ereditar în orice caz îns în ă ț ăș ă ă
Constituie nu st scris ca vechea vîntoare dup puterea suprem a statului s fie înlocuit ț ă ă ă ă ă ă
prin vîntoarea de funcii, arenzi ale statului i hatîruri ale postomanilor de toate categoriile, ă ț ș
în Constituie nu st ca ignorana i ambiiile nulitilor, sub pretextul deosebirilor de ț ă țș ț ăț
principii, s vîneze cu înverunare puterea, în Constituie nu st ca succesul acestor oameni s ă ș ț ă ă
atîrne de la amgirea alegtorilor prin negustorie de fraze i izvoade de fgduini mincinoase. ă ă ș ăă ț
O organizare care s asigureze prin legi atît cultura înalt a depozitarilor puterii publice, ă ă
precum i stabilitatea lor, ar fi fost corelatul natural al domniei ereditare i e evident pîn la ș ș ă
virgule c o asemenea organizare nici este cu putin daca nu se ine seam de slbiciunea ă ță ț ă ă
corpului electoral, daca se permite falsificarea listelor electorale prin introducerea în ele de
proprietari fictivi, dar în realitate postulani, daca majoritile se formeaz din funcionari i ț ăț ă ț ș
rude de funcionari, dac abuzul partidului radical face necesare alte abuzuri, daca risipa ț ă
averii publice de ctre acest partid impune rii necesitatea de a crea noi biruri pentru a-i ă ță ș
împlini isclitura dat cu atîta uurin de o generaie de demagogi feneani, cu neputin de ă ă ș ță ț ț ță
sturat i, înainte de toate, grozav de muli. ă ș ț
Astfel nestabilitatea de sub domniile elective, în loc de a înceta, s-a generalizat, ba i-auș
creat un mediu social în care s poat înflori cu de prisos. La crearea acestui mediu au ă ă
contribuit toate: coalele, în care copiii în loc de idei înva papagalicete mii de mii de ș ță ș
cuvinte, coteriile politice, ce primesc i bun i ru, numai de-ai lor s fie, uzurparea de ș șă ă
reputaiuni lesne de operat în mijlocul unui popor incult, cîtigul fr munc, deci imoral, al ț ș ăă ă
nulitilor cari au impertinen îndestul de a se impune, sistematica ludare a mediocritilor ăț ță ă ă ăț
de ctre camaraderii, glorificarea rului i absoluta paralizare a celor buni de a putea, prin ă ă ș
acest zgomot de iarmaroc, s demate acest bal mascat de panglicari i de negustori de vorbe. ă ș ș
Merit? Exist chiar o medalie „Bene-Merenti”, conferit de conservatori unui Alecsandri, ă ă
celui mai însemnat autor în românime, ea se confer a doua zi de ctre liberali unui pamfletar, ă ă
i nu e de mirare daca, tot pe calea btut de acest din urm, un alt pamfletar va soliciat-o ș ăă ă
asemenea.
Toate acestea desigur c nu reiese din spiritul Constituiei noastre. ă ț
III. Ideea statului monarhic. Din momentul în care s-a instituit domnia ereditar înă
locul celei elective i s-a pus puterea suprem a statului la adpost de înverunatele lupte de ș ă ă ș
partid, s-a pus, în principiu cel puin, la adpost de patimele i de asprimea intereselor ț ă ș
momentane i trectoare însi ideea statului, adic ideea armoniei intereselor naionale. Asta ș ă ăș ă ț
este în esen deosebirea între monarhia constituional i republic. În republic domnete ță ț ăș ă ă ș
îndeosebi interesul individual, în genere interesul de partid. Partidul i numai partidul alege pe ș
capul statului, el formeaz voina statului în articole de legi, epoca poart pe deplin caracterul ă ț ă
unui grup de interese predomnitoare.
Aceast stare de lucruri e în aceeai proporie lipsit de pericole în care esist în stat o ă ș ț ă ă
clas de mijloc economicete puternic i cult care s mnin echilibrul între tendinele prea ă ș ăș ă ăăță ț
înapoiate a simului istoric a unui popor, reprezentat în genere prin formele existente ale unei ț
civilizaii trecute, i între tendenele zgomotoase ale trebuinelor acute ale prezentului, ț ș ț ț
reprezentate prin nevoile claselor de jos. Unde aceast clas nu exist decît în mod rudimentar ă ă ă
sau unde ea este prea slab pentru a se împotrivi tendenelor estreme republica devine o ă ț
jucrie a partizilor, o forma de care abuzeaz i "unii i alii în detrimentul vdit al intereselor ă ăș șț ă
generale.
Deie-ni-se voie a arta c ideea statului, ideea armoniei intereselor exist în realitate, c ă ă ă ă
statul nu este numai suma de indivizi ce coexist într-un moment dat, c el reprezent însi ă ă ă ăș
putina de îndreptare a unor rele ce rezult din instinctele nesocotite ale actualitii. ț ă ăț
S ne-nchipuim de ex. c radicalul ă ăX, în loc de-a fi nscut în sfera de jos, ar fi fost fiul ă
unei vechi i bogate familii aristocratice. Acela om cu acelai temperament ar fi reprezentat, ș ș ș

în locul ideilor radicale, alte idei tot atît de estreme, îns cu totul opuse celor dentîi. ă
Care din doi ar fi avut acum dreptate, X reacionarul perfect sau X radicalul? E clar c nici ț ă
unul, nici altul. Precum vederile unuia ar fi înrdcinate în trecut, tot astfel tendinele celuilalt ăă ț
ar fi o expresie exagerat a nevoilor momentane a claselor de jos, încît acelai temperament, ă ș
nscut cînd într-o clas cînd într-alta, ar reprezenta de o parte ura i invidia demagogic ă ă ș ă
pentru tot ce e superior ca avere sau inteligen, ar reprezenta de alta dispreul i ță țș
desconsiderarea aspiraiunilor celor îndreptite ale prezentului. ț ăț
Dar statul nu este nici suma indivizilor coexisteni. Cci dac lum individ cu individ am ț ă ăă
vedea lesne c marea, incalculabil de marea majoritate a oamenilor s-ar sus-trage bucuros, ă
numai de-ar putea, i de la plata de bir i de la prestaiuni i de la recrutare, încît, oricît de ș ș ț ș
recunoscut ar fi necesitatea unui interes general de fiecare în parte, totui, cînd e vorba ca el ă ș
s, subvie cu atomul su individual acelei necesiti, instinctul su intim i primitiv este de a ă ă ăț ă ș
se sustrage. O curioas ilustrare a manierei de a privi statul i societatea ne-au dat-o în toi ă ș ț
timpii evreii. A se bucura de toate drepturile, dar a se sustrage, de e cu putin, de la toate ță
datoriile este deviza lor i pentru realizarea acestui princip au, ca nealte popoare, pururea ș
aptitudinea unei organizri de dosire, de substituire, de ajutor mutual. ă
A pune dar acest instrument ginga al statului, acest reprezentant atît al vieii istorice cît ș ț
i al armoniei intereselor unei naii, la discreia absolut a unui singur partid este periculos, ș ț ț ă
mai cu seam cînd elementul ponderator al unei clase de mijloc culte i avute e reprezentat ă ș
numai într-un mod rudimentar.
Noi avem o clas de mijloc care tocmai din cauza lipsei de aprare a muncii ei i din ă ? ă ș
cauz c, pe un teren steril pentru dezvoltarea general, i s-a dat ocazia de a câtiga fr ăă ă ș ăă
munc, adec pe acela al funcionarismului i al proletariatului condeiului, nu este în stare de ă ă ț ș
a exercita controlul de care vorbim, nu este în stare a fi regulatorul exclusiv al vieii publice. ț
Capitaliile cele mari a acestei clase consist în sume colosale de fraze, în cuvinte deerte; arta ă ș
de a ti, sau mai bine de a nu ti scrie i citi e echivalent în România cu dreptul de a domni ș ș ș ă
peste munca i înelegerea altora. șț
E bine, e folositor înainte de toate ca, sub pretextul i ficiunea constituional, partizile ș ț ț ă
s-i bat joc de stat în detrimentul intereselor generale, s formuleze copilreasca lor ăș ă ă ă
uurin i instinctele lor de dezordine în administraie i finane în paragrafe de lege, ș țăș țș ț
obligatorii chiar pentru cel mai înelept i mai bine cumpnit om din România? Oare ț ș ă
Constituia noastr n-a avut tocmai scopul contrariu de acela care se împlinete prin ca, nu ț ă ș
este ea din contra o garanie împrotiva tiraniei i arbitrariului partizilor? ț ș
Cînd, la anul 1866, ara si-a dat instituiunile care domnesc astzi, cînd s-a chemat la ț ț ă
cîrma rii un prin strin, nu credem c unica preocupare a rii a fost aceea de-a pune un ță ță ă ță
capt rivalitilor primejdioase dinluntru, ci o idee de un ordin mai înalt a condus naiunea în ă ăț ă ț
hotrîrea ei. Deja btrînii notri, aproape acum cincizeci de ani, concepuser ideea unirii sub o ă ă ș ă
dinastie ereditar. Întîrziat de împrejurri neatîrnate de voina noastr, îndat ce România ă ă ă ț ă ă
dduse semne de a sa vitalitate i fcuse s se nasc încrederea c ea, în mijlocul statelor ce-o ă șă ă ă ă
înconjurau, putea s triasc din propriile ei puteri i din propria ei contiin naional, nici ăă ă ș ș ță ț ă
stabilirea unei dinastii ereditare n-a mai întîmpinat nici o rezisten i, o dat cu țăș ă
recunoaterea ei, putem zice c din acel moment chiar, i independena statului român în ș ă ș ț
princip a fost deja recunoscut.ă
Ca prob c acesta a fost sentimentul rii, putem aminti aci cuvintele rostite de ctre ăă ță ă
preedintele Constituantei, d. M. Kostaki, în numele rii, în momentul cînd a prezentat ș ță
alesului ei pactul fundamental.
În ziua de 10 mai, cînd Înlimea Voastr V-ai suit pe tronul României, ara a vzut ăț ă ț ț ă
realizat cea mai vie i cea mai scump a sa dorin; acea zi care a întemeiat pentru ar ă ș ă ță ță
începutul unei nou ere, ara a salutat-o ca data inaugurrii regimului ă ț ămonarhic, carele singur

poate garanta României consolidarea statului i binefacerile unui guvern stabil. ș
Adunarea, zeloas pe de o parte de a aeza principiul monarhic pe baze nestrmutate i ă ș ă ș
voind, de alt parte, a încunjura acest princip de toate libertile compatibile cu ordinea, ă ăț
deplin convins c regimul constituional a devenit pentru România nu numai o condiiune de ăă ț ț
existen i de prosperitate, dar totodat i garania cea mai puternic a consolidrii tronului țăș ăș ț ă ă
Mriei Tale, s-a grbit de a vota pactul menit de a ajuta pe deplin acest scop. ă ă
Constituiunea ce am onoarea a o prezenta Mriei Tale în numele Adunrii d o legitim ț ă ă ă ă
satisfaciune acestor aspiraiuni ale rii, consacrînd pentru România principiile admise în ț ț ță
statele moderne cele mai înaintate pe calea civilizaiunii.ț
Plini de speran c noule instituiuni vor pune capt suferinelor unui trecut dureros, țăă ă ț ă ț
românii, unii într-un sentiment unanim de concordie i de frie, vor întrebuina silinele lor ț ș ăț ț ț
cele mai struitoare întru a apra aceste principii i a da cugetrilor leale i generoase ale ă ă ș ă ș
Mriei Tale concursul lor cel mai sincer i cel mai devotat. ă ș
Clcînd pe pmîntul rii noastre, ai spus românilor c-ai devenit român; astzi România ă ă ță ț ț ă
constituional V rspunde prin organul reprezentanilor ei c Mria Ta ai devenit pentru ea ț ăăă ț ăă
simbolul naionalitii sale. ț ăț
S trii, Mria Ta! ăăț ă
S triasc România! ăă ă
Dup rostirea acestor cuvinte a urmat pronunarea formulei de jurmînt din partea ă ț ă
Mriei Sale: ă
Jur de a pzi Constituia i legile poporului român, de a mninea drepturile lui naionale ă țș ăț ț
i integritatea teritoriului. ș
ubstituind deci principiul monarhic mult bîntuitei domnii elective, ara a voit a crea acea ț
instituiune care s fie nu numai personificarea statului român, depozitar al tradiiilor politice ț ă ț
ale rii, ferind-o de fluctuaiunile momentane ale partizilor, dar, în acelai timp, încunjurînd ță ț ș
tronul cu instituiunile constituionale, acel regim le-a considerat ca o garanie de putere ț ț ț
pentru tron, ca o garanie pentru dezvoltarea material i politic a statului român. ț ăș ă
Preocupai astzi înainte de toate mai mult de viitorul rii decît de interesele de partid, ț ă ță
convini fiind c noua poziie ce ne este creat prin Tractatul de la Berlin ne face direct ș ă ț ă
responsabili de urmrile noastre, c sîntem lipsii astzi de acele garanii care ni le prezinta ă ă ț ă ț
Tractatul de Paris i în momentul de a intra într-o nou er politic, vom face în modul cel ș ăă ă
mai imparial bilanul perioadei celei din urm a vieii noastre politice, ca s ne pregtim cu ț ț ă ț ă ă
brbie pentru noua er în care intrm. ăăț ă ă
Vom întreba mai întîi cu mîna pe contiin pe orice bun român dac crede ș ță ăîntradevră că
ara trebuie s se simt fericit în situaia actual. ț ă ă ă ț ă
Examinînd mai întîi starea noastr politic internaional, constatm cu înlesnire c nu ă ă ț ă ă ă
numai toate atributele suveranitii statului au fost cîtigate înainte de 1866, ci asemenea c ăț ș ă
recunoaterea unei dinastii ereditare era însi recunoaterea suveranitii reale a rii toate ș ăș ș ăț ță?
acestea fr nici un sacrificiu. Nu rmînea cu mult mai mult de cîtigat decît firma deschis, ăă ă ș ă
titulaturile, analoge strii de lucruri, ale ageniilor diplomatice. ă ț
Condiiile impuse nou prin Tractatul de la Berlin îns, ba chiar ț ă ăîn urma Tractatului
pentru obinerea recunoaterii firmei independenei (recunoatere pe care chiar organele ț ș ț ș
oficioase ale guvernului o declar drept un act de ă simpl formalitate), ă condiiile impuse deci ț
pentru îndeplinirea unei simple formaliti ne-au impus sacrificii din care unele, pe lîng ăț ă
gravitatea lor, mai constituie i o izbire direct în autonomia de legislaie intern de care ș ă ț ă
pururea ne-am bucurat în trecut.

S-ar fi putut atepta ca, în urma sacrificiilor ce ne-am impus prin participarea la ș
rzboiul oriental, s conservm mcar simpatia acelei puteri cu care ne-am luptat alturea; n- ă ă ă ă ă
am conservat-o îns nici pe aceea. Am avut i mai puin înc simpatia acelor puteri cari au ă ș ț ă
privit cu un ochi de neîncredere participarea noastr la rzboi, i astfel am putut constata c ă ă ș ă
nici o voce amic nu s-a ridicat în Congresul de la Berlin în favorul României, i astzi înc, ă ș ă ă
dup doi ani, recunoaterea e problematizat de misterioasele asigurri formale despre care ă ș ă ă
nu tim nimic. Dar mai mult înc. ș ă
Am putut constata c, cu ocazia unei simple afaceri comerciale, în privina creia e un ă ță
adînc mister cum ea a degenerat într-o chestiune internaional, unele puteri se îneleseser, ț ă ț ă
între ele ca s exercite o presiune asupra i în contra statului român. Ce deosebire estrem ă ș ă
între aceasta i secularizarea mnstirilor închinate afacere de valori imobile de cîteva ș ăă
miliarde care, dei întîmpinase împotriviri puternice din partea unora dintre puterile ș
subscriitoare ale Tractatului din Paris, totui autonomia noastr a tiut atunci a se face ș ăș
îndestul de respectat prin Cuza Vod i Negri pentru ca s putem învinge acele greuti. ă ăș ă ăț
Dar daca bilanul situaiei esterioare a statului e atît de nefavorabil epocei de la 1866 ț ț
încoace, cît de nefavorabil trebuie s fie bilanul afacerilor dinluntru? ă ț ă
În afar i Turcia se mninea prin aciunea i reaciunea, prin echilibrul intereselor ăș ăț ț ș ț
europene; dar înluntru strile de lucruri erau i sînt nemaipomenite. ă ă ș
IV. Ficiunea parlamentar. ț ăPrecar este aadar poziiunea internaional fcut nou ă ș ț ț ăăă ă
pîn astzi i nu cunoatem politica de mîni pe care ne-o va aterne guvernul. ă ăș ș ș
Cît pentru noi, sîntem convini c numai întrirea instituiunilor noastre dinluntru șă ă ț ă
poate s ne dea consideraie în afar, sîntem convini întreinînd bunele relaii cu toate ă ț ă ș ț ț
puterile în general, dar mai ales cu cele limitrofe, conform politicei noastre tradiionale, ne ț
putem feri de pericolele la care ne-ar espune i pe viitor o politic aventuroas. Întrirea ș ă ă ă
oricrui stat îns, dar mai cu seam a unui stat tînr, atîrn de starea sa de prosperitate ă ă ă ă ă
intern.ă
Cu durere trebuie s mrturisim c niciodat înc pîn acum nu li s-au înfiat ăă ă ă ă ă ățș
generaiunilor prezente starea economic a rii în condiii mai îngrijitoare decît astzi. ț ăță ț ă
Una din gravele imputri ce i s-a fcut regimului rsturnat la 11 fevruarie 1866 a fost ă ă ă
aceea a delapidrii averii publice, a împilrii contribuabililor. De la Vldic pîn' la opinc se ă ă ăă ă
striga în sînul adunrilor ara e srcit, contribuabilul îngenuncheat. ă ț ăăă ?
Cu toate acestea în scurtul period de abia patrusprezece ani bugetele statului s-au ? ?
sporit peste îndoit, anuitile datoriilor publice de la 4 -5 milioane cît erau înainte s-au urcat ăț ?
la aproape cincizeci de milioane.
Dar o contrazicere i mai recent i mai frapant. Dup agitaia produs în ar de ș ăș ă ă ț ă ță
micarea numit de la Mazar Paa, cînd iari ca motiv de agitaie se invoc, între altele, ș ă ș ăș ț ă
înluntrul rii i în afar de ea, gravitatea strii financiare i cînd sub impresiunea ă țăș ă ă ș
momentului Camera de atunci, fidel înc angajamentelor luate, redusese bugetul la cifra de ? ă ă
87 milioane cu venituri constatate în sum de 81 milioane, astzi dup un scurt timp de abia ă ă ă
patru ani de zile se prezint rii bugete pentru peste 116 milioane, afar de Dobrogea i cu ăță ă ș
veniturile Basarabiei în mai puin, cu alte cuvinte, ca s respectm precizia matematic a ț ă ă ă
guvernanilor de azi, un spor de preste ț treizeci i patru la sut într-un period de trei ani i ș ă ș
ceva, pe cînd în Frana care avuse la 1865 un buget de 2 362 000 000 nu s-a urcat bugetul ț? ?
pentru anul 1879 decît la cifra de 2 miliarde 980 milioane, adec în timp de ăpatrusprezece ani
i în urma dezastrurilor suferite, un spor de abia 26%. ș
Negreit c în raport cu sporirea sarcinilor contribuabililor peste puterea lor a trebuit s ș ă ă
se produc secarea forelor productive ale rii i micorarea avuiilor particulare. Ca prob ă ț țăș ș ț ă
necontestabil artm c veniturile domeniilor figurau în bugetul statului, ăăă ă

la 1865 cu suma de 17 244 000
la 1871 cu suma de 20 461 000
la 1880 cu suma de 15 000 000.
Rezervîndu-ne a reveni asupra situaiunei financiare dup un studiu mai amnunit al ț ă ă ț
tuturor elementelor ei, indicm deocamdat aceste liniamente generale. În faa unei asemenea ă ă ț
situaii economice nu mai cutezm a întreba daca românul se simte fericit de starea prezent, ț ă ă
ci vom întreba daca guvernele i factorii regimului constituional se pot crede împcai în ș ț ăț
contiina lor la adpostul formelor ș ț ă esterioare ale regimului parlamentar.
Mai putem înc întreba daca aceti contribuabili, ă ș în cunotin de cauz, șță ă au putut
consimi la sporirea atît de disproporionat a cheltuielelor i la micorarea avuiilor lor ț ț ă ș ș ț
proprie.
A da la aceast întrebare un rspuns afirmativ ar fi de a abuza de ficiunile ă ă ț
constituionale, a tgdui c starea de astzi trebuie s ne întristeze pentru prezent i s ne ț ăă ă ă ă șă
îngrijeasc pentru viitor, ar fi s artm o crud nepsare pentru soarta rii. A mai gsi c ă ăăă ă ă ță ă ă
asemenea momente sînt oportune pentru a ne arunca în afaceri financiare, calificate de
strlucite, este mai mult decît o culpabil nepsare. ă ă ă
Rul fiind constatat i nimeni, credem, nemaiavînd curajul de a-l nega, cat înainte de ă ș ă
toate s ne dm seam de cauzele ce l-au produs. ă ă ă
Cci evident este c regresele în neatîrnarea real a rii, acoperite poate cu progrese ă ă ăță
nominale, precum i regresele vdite pe terenul economic cat s fie atribuite unui neajuns ș ă ăă
oarecare, i acest neajuns trebuie s rezulte din neaplicarea unei eseniale pri a Constituiei ; ș ă ț ăț ț
e evident c în ruajul constituional lipsete un element oarecare de regulare i control. ă ț ș ș
Dei comparaia statului, care e ceva viu i organic, cu mecanismul unei maine de vapor ș ț ș ș
bunoar rmîne o comparaie, totui exist analogii reale între mecanismul organic i cel ă ăă ț ș ă ș
anorganic. Maina produce putere i aplic putere. Dar puterea produs e supus unei ș ș ă ă ă
iregulariti atît de mari, încît maina ar sri in buci sau ar sta locului daca n-ar exista un ăț ș ă ăț
aparat, in aparen neînsemnat în realitate de o estrem importan, numit regulatorul ță ă ță
centrifugal. Cînd puterea elementar produs de main e prea mare regulatorul centrifugal, ă ă șă
prin activitatea sa d drum prisosului; cînd maina ar sta pe loc el, tot prin o mic activitate, ă ș ă
economisete i condenseaz puterea. Se tie asemenea c n-ar fi cu putin mecanismul șș ă ș ă ță
ceasornicului i c acesta ar începe prin a merge foarte repede i ar sfîri prin a merge foarte șă ș ș
încet, daca ar lipsi coarda regulatoare. În mecanismul corpului omenesc regulatorul e
prezentat prin organul inimei.
E evident c o încordare prea mare a patimelor politice, puse în joc paralizeaz ă ă
activitatea organului regulator, deci i activitatea mecanismului întreg, în care fiece parte are ș
rolul su deosebit, dei acest rol, cu toat deosebirea, este in strîns legtur cu foloasele pe ă ș ă ă ăă
cari le aduce mecanismul ca întreg.
Iregularitatea puterii elementare deci ajungând a învinge întregul mecanism, desigur că
micarea acestuia va fi iregular, fr spor i folos, pgubitoare chiar, deci fiece parte a ș ăăă ș ă
mecanismului va fi viciat în micarea ei, care trebuie s stea în legtur bine determinat de ă ș ă ăă ă
relaiuni de reciprocitate cu celelalte. ț
Traducînd aceast comparaie luat din mecanic în termenii vieii statului, vom vedea ă ț ă ă ț
lesne c frîul prea lung, ca s nu zicem desfrîul, lsat partizilor, punerea mecanismului ă ă ă
statului la discreia lor esclusiv a fost cauza de cpetenie a compromiterii intereselor statului ț ă ă
în afar i-nluntru. ăș ă
În aparen legalitatea cea mai perfect a domnit, Camerele se convocau regulat la ță ă
epocele prescrise în Constituiune, mesagele domneti aterneau regulat programele ț ș ș

diferitelor ministerii încît s-ar fi prut c prin acele programe se consacr obligaiunea real ? ă ă ă ț ă
de-a le urma, legile, bugetele, concesiunile se votau i, chiar pentru acte svîrite fr de ș ăș ăă
aprobarea Camerelor, se cerea mai în urm înregistrarea, ca s nu fie lipsite de sanciunea ă ă ț
parlamentar.ă
Un lucru lipsea îns.ă
La actele cele mai importante, atît de caracter economic-financiar cît i de caracter ș
politic, lipsea voina real i sincer a rii legale. ț ăș ăță
Prin Constituiunea noastr, conform aceasta i cu tradiiunile parlamentare din alte ri, ț ă ș ț ță
minitrii sînt supui la un îndoit control: la acela al rii legale i la acela al efului statului. ș ș ță ș ș
Greeala noastr cea mai de cpetenie a fost c diferitele partizi, succedîndu-se la putere, ș ă ă ă
fiind lsate fa în fa, în învierunarea luptelor politice le-a fost permis de-a nimici pe ă ță ță ș
adversarii lor i de-a anihila prin urmare controlul binefctor al unei opoziii parlamentare. ș ăă ț
Dar partizile au fcut mai mult decît atît: ele au înlturat pîn i controlul efului statului care, ă ă ăș ș
pus prin Constituiune mai presus de partizi, se bucur de toate acele prerogative ț ă
constituionale care-1 pun în poziiune de-a controla escesele de putere ale minitrilor si i ț ț ș ăș
astfel a face posibil i binefctor mersul regulat al regimului parlamentar. Ca s ne rezumm ș ăă ă ă
într-un cuvînt vom zice c: cheia bolii regimului parlamentar consist în manifestarea liber a ă ț ă ă
rii legale ori de cîte ori ea este chemat, ță ăîn numele efului statului, ș ca s fie consultat. ă ă
Precum am declarat-o în mai multe rînduri, situaia rii o considerm de prea grav ca țță ă ă
s ne preocupm numai de interesele de partid. ă ă
Ne grbim deci a recunoate c, din toate alegerile efectuate în aceast perioad de 14 ă ș ă ă ă
ani, cea dentîi alegere, din 1866, urmat îndat dup votarea Constituiunii, a fost aceea a ă ă ă ț
crei sinceritate e mai puin bnuit. ă ț ă ă
i cu cît recunotin. ara nu-i aduce aminte de binefctoarea intervenire a efului Ș ă șțăț ș ăă ș
statului, prin o scrisoare deschis ctre primul su ministru, prin care arta Înalta Sa ăă ă ă
Domneasc voin ca ara s se manifeste în libertate la alegeri. ă ță ț ă
Preedintele Constituantei a stabilit cu drept cuvînt ca principiu, i astzi, dup o trist ș ș ă ă ă
esperien, o putem afirma cu mai mult trie, c dac regimul constituional e menit de-a ță ăă ă ă ț
întri tronul i de-a garanta prosperitatea rii, orice violen ce se comite în contra acelui ă ș ță ță
regim se comite în paguba prestigiului tronului i totodat în paguba prosperitii rii. ș ă ățță
Putem deci afirma c dac alegerile ce s-au urmat dup cele de la 1866 ar fi fost puse i ă ă ă ș
ele toate sub patronagiul i controlul efului statului situaiunea noastr ar fi cu totul alta ș ș ț ă
decît cea de astzi.ă
Din nenorocire nu mai departe decît alegerile de la 1867 au fost cea dentîi desfidere dată
regimului constituional, iar consecuena imediat i vdit a epocei reteveiului i a influenei ț ț ășăă ș ț
morale a fost c, în proporia în care s-au violat garaniile constituionale i s-au pus la ă ț ț ț ș
discreia nesaiului ambiiilor, în acelai raport s-a compromis i starea economic prin ț ț ț ș ș ă
concesia Strusberg i prin cheltuiele[le] nesocotite ale anilor 1867 i 1868. ș ș
Precum o zidire la care se simte vreo deteriorare, daca nu vine arhitectul s opreasc ă ă
ruina prin msuri luate din capul locului, se deterioreaz, în proporii din zi în zi mai mari, ă ă ț
astfel i regimul parlamentar s-a viciat la noi din zi în zi mai mult, încît minitrii au ajuns ș ș
astzi în poziia de-a putea guverna dup placul lor, fr control de jos, fr control de sus. ă ț ă ăă ăă
Nu credem c se poate descrie în cuvinte mai elocuente starea de slbiciune a ă ă
alegtorului pus fa în fa cu maina guvernamental decum s-a fcut aceasta deja prin ă ță ță ș ă ă
proclamaiunile de la Mazar Paa. ț ș
În adevr, din capul locului o mare parte din alegtorii notri, unii lipsii de ă ă ș ț
indispensabila educaie politic, alii zdruncinai în interesele lor prin mrimea impozitelor, ț ă ț ț ă

alii în fine cu interesele agronomice cele mai vitale la discreia guvernului i adeseori la ț ț ș
discreia adversarilor lor, lipsii apoi de o justiie care, amovibil fiind, e departe de-a ț ț ț ă
prezenta garaniile unei puteri judectoreti de sine stttoare, corolar indispensabil al ț ă ș ăă
regimului constituional, alegtorii, corpuri-corpuri, sînt supui arbitrariului de partid. ț ă ș
Daca vom adogi pe lîng aceste inconveniente i pe lîng masa de funcionari de care ă ă ș ă ț
dispunea deja pîn acum guvernul i pe cei creai în anii din urm prin concentrarea în mînile ă ș ț ă
sale a impozitului buturilor, a monopolului tutunurilor, a administraiei drumurilor de fier, ă ț
fr, a mai face amintire de favorule ce pune la dispoziiunea prozeliilor si (precum arenzi, ăă ț ț ă
vânzri de proprieti i întreprinderi operate pe o a cinchea parte a teritoriului statului), daca ă ățș
vom adoga, pe lîng toate acestea, manipularea fr control, augmentabilitatea discreionar ă ă ăă ț ă
i necontiincioas a unui buget a crui cheltuieli sporesc în realitate, a crui venituri se îmfl ș ș ă ă ă ă
fr realitate, atunci nu mai rmîne nici umbr de îndoial c un regim constituional aplicat ăă ă ă ăă ț
în asemenea condiii e o iluzie i nimic decît o iluzie, o înelciune, o pzire a formelor curat ț ș șă ă
esterioare, o ficiune fcut dup regula iudaic de-a pstra aparenele i a compromite ț ăă ă ă ă ț ș
cuprinsul, de-a pzi litera, de-a nimici spiritul Constituiei. ă ț
E drept c îneltorii se îneal i ei la rîndul lor; se înal minitrii lipsii de orice for ășă șăș șă ș ț ță
moral, cci în zadar se flesc cu acele majoriti din Camer, cari în realitate nu sînt decît ăă ă ăț ă
propriile lor creaiuni, cci mai presus de ele simul public indignat se deteapt, contiina ț ă ț ș ă ș ț
ceteanului subjugat la alegeri se revolt, nemulumirile i agitaiunile cresc din zi în zi. i ăț ă ț ș ț Ș
astfel guvernele, îmbtate de un triumf mincinos, se izoleaz de naiune; un larg deert se ă ă ț ș
formeaz între puterile pozitive i nelinitite din stat i între acea negaiune a adevrului, între ă ș ș ș ț ă
acea reprezentaiune de teatru care se petrece în guvern. De vreme ce acele corpuri cari sînt la ț
mijloc între mase i Coroan au devenit o ficiune, e ca i cînd ele n-ar exista … tronul însui e ș ă ț ș ș
din ce în ce mai izolat.
Între Coroan i popor nu mai e raportul dintre voina legitim i aspiraiuni legitime, ăș ț ăș ț
cci toate organele mediatoare sînt false. Parlamentul o creaie a ministrului ; voina ă ț ț
alegtorului scoas prin presiuni morale, promisii, decrete de înaintri i puneri în funciuni ă ă ăș ț
numai e decît o voin stoars în momente de nevoie i formulat dup voina ministrului, ță ă ș ă ă ț
deci asemenea o creaie a lui : în fine coala general de corupiune preface armata de ț ș ă ț
funcionari, în loc de servitori ai legii, în armat de complici iresponsabili ai unor efi ț ă ș
necontrolabili, se-nelege de ctr propriile lor creaturi. ț ăă
E evident dar c tot ce e între ar i tron devine o ficiune, o iluzie ministerial. Acea ă țăș ț ă
parte de voin din fiece individ destinat pentru controlul afacerilor statului i a interesului ță ă ș
general e apucat de mîna funcionarului administrativ, de decretele de numire, de fgduini ă ț ăă ț
amgitoare, de distincii nemeritate, de tot ce dispune puterea statului i e stoars i restoars ă ț ș ăș ă
pîn primete forma ce-o voiete ministrul. Un sistem întreg de viciare a espresiei acestei ă ș ș
voine s-au inventat i se aplic cu o rar virtuozitate în România, încît, atît pe cît sentimentul ț ș ă ă
de stat se mai poate manifesta, el apuc adeseori drumuri neprescrise de legi. ă
Orbit trebuie s fie acel guvern care nu-i d, seam de simptomele politice ale acestei ă șă ă
stri bolnvicioase de lucruri. ă ă
În toate unghiurile României se formeaz grupuri de nemulumii cu mersul actual al ă ț ț
lucrurilor. Sînt deosebite numirile ce aceste grupuri adopt; un lucru îns le este comun ă ă
tuturor: sentimentul de indignare i de exasperare de cele ce se petrec zilnic. ș
i aceast indignare nu e decît prea justificat. Ruine chiar trebuie s-i fie unui român Ș ă ă ș ă
cînd se pronun numele obscure a acelor naturi catilinare cari formuleaz voina statului su ță ă ț ă
în paragrafe de legi, indignate cat s sim cînd vede creaturi fr principii, fr umbr de ăă ță ăă ăă ă
cultur, avînd numai instincte reale, jucînd pe reprezentanii voinei suverane a rii. ă ț ț ță
Nimeni nu întreab dac-i in fgduinele ce le-au fcut înainte de-a fi alei; nimeni ă ășțăă ț ă ș
nu întreab pe ce cale a fost cu putin ca asemenea oameni s ias la suprafa, nimeni nu-i ă ță ă ă ță ș

d seama cum aceast populaie flotant a României, fr legturi cu pmîntul i cu neamul ă ă ț ă ăă ă ă ș
rii, fr identitate de interese cu clasele productive i pozitive ale ei, a putut s devin ță ăă ș ă ă
elementul domnitor în România.
V. Declasarea. Am vzut cu înlesnire ce unitate e în caracterul civilizaiei noastre de azi, ă ț
cum ca consist curat în pzirea formelor esterioare ale culturii apusene, lipsit de orice ă ă ă
cuprins real. S-ar putea zice c aluatul din care se frmînt guvernanii notri e acea categorie ă ă ă ț ș
de fiine fr avere, tiin de carte i consisten de caracter, acei proletari ai condeiului din țăă ș ță ș ță
cari muli abia tiu scrie i citi, acei parazii crora nestabilitatea dezvoltrii noastre interne, ț ș ș ță ă
defectele instruciei publice i golurile create în ramurile administraiei publice prin ț ș ț
introducerea nesocotit a tuturor formelor civilizaiei strine, le-au dat existen i teren de ă ț ă țăș
înmulire; aluatul e o populaie flotant a crei patrie întîmpltoare e România i care, repetînd ț ț ă ă ă ș
fraze cosmopolite din gazete strine, susine, cu o caracteristic lips de respect pentru tot ce ă ț ă ă
e într-adevr românesc, c aceste clieuri stereotipe egalitare, liberschimbiste, liberale i ă ă ș ș
umanitare, acest bagaj al literailor lucrativi de mîna a treia, aceste sforitoare nimicuri sînt ț ă
cultur naional sau civilizaie adevrat. ă ț ă ț ăă
N-are cineva într-adevr decît s deschiz o tez de licen, s-asculte preleciuni la ă ă ă ă ță ț
universiti esceptm pe cele de matematic s citeasc ziare i brouri, s citeasc proiecte i ăț ă ăă ă ș ș ă ă ș
paraproiecte de legi din Camer, s-asculte discuii în Adunri i se va convinge c o ă ț ăș ă
numeroas, foarte numeroas clas de oameni nu-i întrebuineaz mintea la nimic alta decît ă ă ă ș ță
la reproducerea de vorbe din cri strine, c propria munc intelectual se reduce la nimic. ăț ă ă ă ă
Daca activitatea lor s-ar mrgini numai la aceasta ara ar smna numai a cas de ă ț ăă ă
nebuni, dar fiindc miile aceste de vorbe nu sînt resimite, nu au trecut în suc i sînge, nu au ă ț ș
avut nici o influen educativ asupra lor, ele acoper cu zgomotul lor de moar de palavre o ță ă ă
înjosire i versatilitate de caracter nemaipomenit decît în timpii cei mai ri a Împriei ș ă ă ăăț
bizantine.
Ceea ce-i mai frumos e c se prefac a nu te înelege. ă ț
În zadar le-am spune Nu exist libertate a alegerilor i le-am dovedi-o cu acte. Luai, le- ă ș ?ț
am zice, listele electorale, tergei pe funcionari, pe arendaii statului i pe rudele acestora, pe ș ț ț ș ș
datornicii statului i pe rudele acestora, adec tergei pe toi a cror contiin o putei ș ăș ț ț ă ș ță ț
stoarce prin tiranie de partid i nu v rmîne decît o mic minoritate. ș ăă ă ?
Din aceste mici minoriti se compune opoziia i ea reprezint partea neatîrnat a rii. ăț țș ă ăță
Ei totui vor rspunde: Naiunea e cu noi, noi sîntem naiunea . ș ă ț ț
Mai luai colegiul al patrulea i tergei afar de minime i estrem de rare escepii ? ț șș ț ă ș ț?
toate numele deputailor alei de-a dreptul prin influen guvernamental, tergei dintr-al ț ș ță ăș ț
treilea în acelai chip, dintr-al doilea tot astfel i vedei c partea neatins de sistemul de ș ș ță ă
corupie al guvernelor e estrem de mic. Cu bugetul în mîn, mai ales cînd este augmentabil în ț ă ă
infinit, ii majoritatea în mîn si sistemul constituional, sistemul controlului se reduce la o ț ă ț
iluzie copilreasc.ă ă
E prea adevrat c aceast contiin individual, maltratat în toate chipurile i supus ă ă ă ș ță ă ă ș ă
unei sistematice corupiuni face reacie, tresare mai cu putere cînd îi pui cestiunea de moarte ț ț
i de via. Astfel cu articolul 44 al Tractatului de Berlin, care nu era numai o cestiune de ș ță
încetenire, ci era de-a dreptul declararea României în teritoriu neutru, colonizabil cu toate ăț
semniniile.ț
Nu putem tgdui c ara se cutremur de spaim la perspectiva deschis de acel articol, ăă ăț ă ă ă
care americaniza pe deplin teritoriul nostru.
Ei bine, cu tot cutremurul, listele falsificate ale alegtorilor au fcut cu putin ca ă ă ță
opoziia s n-aib majoritatea absolut în Adunri, dei aceast opoziie nu era esclusiv, cci ț ă ă ă ă ș ă ț ăă

cuprindea conservatori, fracioniti, liberali moderai, grupul Binelui public, ba pîn i … ț ș ț ăș
Centru: adic stîlpii rii, precum zicea pe atunci Presa. ă ță ?
i daca relevm acestea fa cu adversari de sistem i adversari de ocazie ne rspund c Ș ă ță ș ă ă
majoritatea formal de care se bucur în urma libertii presiunilor, nu a libertii alegerilor, ă ă ăț ăț
oricît de viciat ar fi prestigiul ei prin procederile de partid, este în mod esclusiv naia. O naie ț ț
curioas în multe priviri. ă
Tot sistemul acesta este atît de vicios încît din nenorocire numai cestiuni de-a dreptul
vitale, cestiuni unde nimicirea existenei naionale e evident pîn în cele mai mici amnunte, e ț ț ă ă ă
în stare s zguduie opinia public i înc nici atunci cu destul folos. Cînd vedem deci c ă ăș ă ă
partizile devin un stat în stat, c totul atîrn de la ele iar statul adevrat, acel al claselor ă ă ă
pozitive, nu e decît o mas impozabil i exploatabil, atunci întrebm daca nu e o ă ăș ă ă
superinfluen de cutezare, de cinism chiar, de a tgdui lucruri cari izbesc vederile oricui, ță ăă
lucruri despre cari sînt convini i guvernamentalii în acela grad în care sîntem convini noi, șș ș ș
cu singura deosebire c noi le spunem pe fa, nefiind nici în interesul nici în maniera noastr ă ță ă
de-a le ascunde, pe cînd, din contra, interesul de cpetenie al adversarilor a fost pururea i ă ș
trebuie s fie de-a ascunde aceste adevruri i de-a amei lumea cu fraze sforietoare despre ă ă ș ț ă
o libertate în alegeri cari nu exist decît atunci cel mult cînd Coroana o asigur prin propria ei ă ă
voin.ță
Cît despre aluatul protoplasmatic care formeaz la noi un stat în stat, aezat asupra ă ș
instituiilor i poporului, avem puine de adaos. Trind din politic i prin politic i neavînd ț ș ț ă ăș ăș
nici un alt soi de resurse materiale sau de putin de a-i cîtiga existena, el e capabil de a ță șș ț
falsifica totul, i liste electorale, i alegeri, i forme parlamentare, i idei economice, i tiin, ș ș ș ș șș ță
i literatur. De aceea nu ne mirm dac vedem acest proteu al unui universalism incapabil i ș ă ă ă ș
ambiios îmbrcînd toate formele posibile: minitri, financiari, întreprinztori de lucrri ț ă ș ă ă
publice (cu capital de palavre), deputai, administratori, membri la primrie, soldai (care au ț ă ț
luat Grivia cu gura), actori, totul în fine. ț
Nimeni nu se va mira daca-i vom spune c în ara noastr se afl advocai profesori de ă ț ă ă ț
teologie, advocai revizori de coale i nu ne-am mira dac s-ar constitui i în Sinod, pentru a ț ș ș ă ș
canoniza, adic a trece în rîndul sfinilor, dac nu pe altcineva, cel puin pe marele mucenic ă ț ă ț
Warszawsky de pild.ă
i aceasta s fie naia, naia noastr modest, iubitoare de adevr i cu minte? Ș ă ț ț ă ă ăș
Aadar, cînd un advocat se face soldat, cu scopul anumit de a se ilustra, cînd un altul se ș
face prezident de republic fie chiar numai ploietean , cînd un al treilea joac pe arheologul, ă ș ă ă
un al patrulea e ales în Academie ca filolog, dei n-a dovedit printr-un singur ir scris c e ș ș ă
specialist în aceasta, cînd vedem toate astea ne vom convinge cu durere c golul reformelor ă
trebuie s fie cumplit de mare daca trebuie pentru el atît de muli comentatori înaintea forului, ă ț
ba cu mai mult decepiune înc ne vom convinge c aceast imens sum de aluat ă ț ă ă ă ă ă
protoplasmatic are, la dreptul vorbind, rolul de a încurca i întuneca înelesul legilor, cci ș ț ă
vedem c adevrai jurisconsuli ă ăț țex professo joac un rol secundar între ei. ă
Iat dar o nou clas dominant în România, care se distinge prin absoluta ei ă ă ă ă
improductivitate.
ranul, mare sau mic, cci rani sînt i proprietarii mari i cei mici, pune un fir de grîu Ță ăță ș ș
în ogor i scoate zece, deci el înzecete valoarea obiectului ce i s-a dat în mîn spre munc. ș ș ă ă
Meseriaul ia o bucat de lemn, de piele, de metal, o supune muncii sale i scoate obiecte ș ă ș
cari au o înzecit, adesea o însutit valoare de cea care o aveau înainte. ă ă
Negustorul caut, din mii de piee existente, pe aceea unde productele naionale se pot ă ț ț
desface mai cu folos, din miile de preuri relative el caut preul absolut al obiectului într-un ț ă ț
moment dat. Deci i el augumenteaz nu totdeauna fr pericol pentru alte clase valoarea ș ă ăă

produciunii naionale. ț ț
Vedem c activitatea tuturor claselor pozitive ale societii consist în a augumenta prin ă ăț ă
munca lor valoarea produciunii naionale, în a o înzeci, a o însuti chiar. ț ț
Este aceasta misiunea proletariatului de încurctori de legi, a proletariatului cenuarilor? ă ș
Din contra. Averi descurcate le încurc, stri de drept sigurele primejduiesc, introduc ă ă
dezordinea i turburarea în toate clasele. ș
Se poate întemeia un stat serios, o organizaie serioas pe aceast clas de oameni fr ț ă ă ă ăă
soliditate, fr tiin, fr avere, al cror instrument de munc e o inteligen sofistizat, a ăăș țăăă ă ă ță ă
cror tiin n-ajunge nici mcar în corectitudinea gramatical a frazei? Desigur c nu. ă ș ță ă ă ă
Poate c i ci se pot întrebuina în vrun mod practic, dar nu pentru a domina statul, nu ăș ț
pentru a vîna rolul de organizatori. O populaie flotant nu poate reprezenta ț ă stabilitatea
instituiilor, nu poate reprezenta sentimentul înrdcinat al ideei statului, al armoniei i ț ăă ș
solidaritii intereselor naionale. ăț ț
E prea adevrat c ideile noastre sînt adeseori escamotate i anticipate de ctre aceti ă ă ș ă ș
adversari generis nullius i c, pentru a se putea gera ei în adevrai proprietari ai ideilor șă ăț
noastre, ne taxeaz de reacionari cu instincte medievale, adic ne numesc scar la Dumnezeu ă ț ă ă
i pod peste mare. Toate acestea le fac pe cuvîntul c ne numim conservatori i pentru c în ș ă ? ?ș ă
cri i în gazete din Frana i Germania între conservatorii de acolo exist, din cauza unei ățș țș ă
vechi civilizaii, o seam de reprezentani ai culturelor i formelor trecutului. ț ă ț ș
Cuvintele conservator i liberal au îns la noi cu totul alt îneles, i, fa cu raionalismul ș ă ț ș ță ț
frazelor, gol, insipid, inexact al aa-numiilor liberali, noi reprezentm realismul naturii ș ț ă
înnscute a statului i pretindem c formele introduse s nu rmîn forme goale, coji pentru a ă ș ă ă ă ă
se juca partizile cu ele, ci s aib cuprins real. Voim a ă ă conserva liberti i instituiuni prin ățș ț
realizarea lor, prin aplicarea lor sincer fa cu un curent care le discrediteaz prin abuz i ăță ă ș
prin ducerea la absurd.
1881) Clasele superioare.
Eminescu arat în acest articol c nu e contra part ă ăiciprii poporului la conducerea trebilor ă
publice, dar c sunt chestiuni care nu pot fi lsate pe mâna oricui. ă ă In statul nostru demagogic,
pentru rezolvarea marilor chestiuni s'a format o clas de politiciani. ă
O oligarhie istoric nu se mai poate stabili la noi; ă ara aț ajuns pe mâna unor declasai dinț
pricina crora ărassa degenereaz, parazitismul e ă în floare, intriga i șminciuna sunt mijloacele de
ajungere oricât de sus.
Articolul a aprut fr titlu în ă ăăTimpul (VI) 1881, 8 Mai. Sub titlul Clasele superioare a
fost reprodus de Gr. Peucescu în ediia menionat. ț ț ă
Nu vom discuta cu ,,Românul" principii fundamentale de politic de vreme ce ă
deosebirea punctelor de vedere e foarte mare i întreaga manier de a privi stat i societate ș ă ș
ne sunt deosebite. Românul" i liberalii în genere îi ? ș șînchipuiesc c statul e rezultatul unui ă
contract sinalagmatic , a unei conveniuni stabilite între cetenii lui. Noi credem, din contra, ț ăț
c el e un product al naturii, c, asemenea unui copac din pdure, [ ă ă ăî ]i are șfazele sale de
dezvoltare, asemenea oricrui organism îi are evoluiunea sa. ă ș țFcând ăparalele între istoria
deosebitelor state antice i moderne ne-am convins c popoarele acelea au avut privilegiul de- ș ă
a imprima universului întreg caracterul lor, armele i inteligena lor, ș țsignatura lor, cari s-au
dezvoltat în mod firesc ferite i de demagogie i de despotism i c forma cea mai normal i ș ș șă ăș
mai sntoas a dezvoltrii unei societi omeneti este oligarhia. ăă ă ă ăț ș
Mahiavelli însui, acest șadânc cunosctor al naturii omeneti în prile ei rele ca i în cele ă ș ăț ș
bune, daca aprob, ăin usum Delphini sau mai bine în interesul unitii Italiei, despotismul ăț

Casei de Borgia , pe de alt parte recunoate oligarhiei o putere de rezisten contra agenilor ă ș ță ț
discompunerii pe care n-o are nici o alt form. Un monarh poate fi foarte puternic, dar, izbit ă ă
cu toat puterea i btut într-un punct, împria se clatin. Statul demagogic e prea dominat ă șă ăăț ă
de mici interese zilnice i personale, el e condamnat de-a fi slab înluntru i-n afar i, daca ș ă ș ăș
prin puterea ineriei ț, a obiceiului contractat de sute de ani, el continu a merge ăcâtva timp
oarecum de la sine, vine o zi în care el nu rezist discompunerii ă. Mrimile ălui improvizate iș
fr tradiii, meschine, interesate, ambiioase n-au întru nimic a specula interesele publice, a ăă ț ț
trda ăchiar patria lor în mâni strine. Între oligarhi se va gsi un trdtor sau doi, dar ei vor fi ă ă ăă
totdeauna neutralizai ți șzdrobii țde clasa lor proprie, care nu va îngdui ca, prin ajutor strin, ă ă
unul dintre ei s se ridice asupra tuturor. ă
Noi nu zicem aci c poporul trebuie esclus de la dirigerea afacerilor lui. Din contra, ă
nicicând libertile publice nu ățsunt mai vii, mai puternic simite, practicate cu mai mult interes ț
de binele comun de ctre toi cetenii ă ț ățdecât tocmai sub oligarhie. Dovad viaa din ă țcomiiileț
Romei, viaa politic, ț ăsobr ăîn orice punct, în comun i în ășcomitat în Anglia. Dar sunt cestiuni
de politic general, de rzboi sau pace, de întinse i mari reforme sociale a cror realizare ă ă ă ș ă
determin epoce întregi ale istoriei cari nu ă sunt , nu pot fi puse la cale în comiii țde omul
ocupat cu munca zilnic i cu interesele zilnice. ăș
În state demagogice se formeaz, pentru rezolvarea acestor cestiuni, o clas de politiciani, ă ă
de patrioi de meserie, fr trecut, fr tradiii, cari fac din politic o specul, un mijloc de trai; ț ăă ăă ț ă ă
în statul oligarhic exist o clas de oameni cari ă ă ab antiquo are sarcina de-a împca formele ă
trecutului cu exigenele viitorului, țasigurând statului continuitatea de dezvoltare, ferindu 'l de
srituri i de întreprinderi ă ș aventuroase i înluntru i în afar. În Senatul Romei putem urmri ș ă ș ă ă
modul în care se creau legile romane. Strbunul propunea reforma, bunul o susinea în acelai ă ț ș
Senat, tatl ăîntrunea deja o mare minoritate, abia fiul o vedea realizat ă. Trei generaii treceau ț
pân ăs se voteze o reform, care apoi intra în adevr ă ă ăin succum et sanguinem . La noi lucrurile
se traduc din franuzete într-o noapte i ț ș șsunt votate a doua zi cu drumul de fier. De aceea
tâmpirea cu care ele se voteaz, de aceea lipsa de încredere în ă eficacitatea lor, de aceea multe
legi sunt nscute moarte, Despre o via i evoluiune proprie a ideilor ce se ă țăș ț legiuiesc nu poate
fi nici vorb.ă
Noi nu zicem c statul român e menit a ajunge vreodat acest ideal. Statele moderne nu ă ă
se mai dezvolt, din nefericire, în linie dreapt, ci prin cotituri, adesea prin concesii, ă ă renunândț
la maniera lor de-a fi, la signatura existenei lor. țSunt cristalizaiuni imperfecte țpe lângă
câteva cristale perfecte pe cari le prezint istoria. Asta e chiar deosebirea între naii mici, fr ă ț ăă
sim istoric, i naiile mari, c-un profund sim istoric i c-un mare viitor. ț ș ț ț ș
Despre refacerea unei oligarhii istorice pe care ne-o atribuie Românul" nu poate fi nici ?
vorb. ă
Inamici ai frazei i ai oricrii ș ăformaiuni țfactice i șimprovizate , noi vedem foarte bine,
mai bine decât ,,Românul" poate, imposibilitatea unei asemenea refaceri i e un act de șrea
credin țăde-a ne atribui c voim ceea ce noi înine ă știmș c este cu neputin. ă ță
Cu toate acestea urmrile domniei ădeclasailor sunt țevidente. Populaia, i tocmai țș
populaia productoare, scade de la 1864 încoace în proporii ț ă țînspimânttoare ă ă, dar ceea ce e
mai trist sunt cauzele acestei scderi, cauze ăadânci economice i sociale cari fac ca însui ș ș
sâmburul naionalitii, ț ățrasa s ădegenereze . S-a observat de ctre medicii de regimente c ă ă
statura oamenilor scade, c aptitudinile lor fizice i morale degenereaz, i aceast din urm ă ș ăș ă ă
împrejurare e mai trist ădecât toate celelalte. Nu mai e nevoie a aduga c aceste rezultate ă ă
sunt a se atribui i srciei i șăă șurmrilor ăei morale, decderii vieii de familie, viciilor. Un ă ț
prefect rou, d. Vidracu, a descris aceste stri de lucruri în colori crude, dar adevrate din ș ș ă ă
nenorocire. Nu noi singuri o zicem aceasta, sunt roii cari o zic. D. Aurelian constat c facem ș ăă
drumuri de fier, coli etc., dar c în acelai moment ș ă șsuntem suplantai țde strinii ce ăimigrează
, c ăsuntem ca omul care muncete pentru strini de vreme ce el sau nu va avea copii, sau ș ă

copiii lui se vor stinge. Daca ,,Românul" crede c moartea, pieirea fizic a neamului românesc ă ă
nu este o ironizare amar a sistemului de ă pân' acum , s-i fie de bine. Noi credem îns c un ă ăă
sistem care, oricât s-ar îmbogi patrioii, are de rezultat moartea real a unei naii e tot ce se ăț ț ă ț
poate mai ru i mai ășuciga șca sistem.
Dar care e originea comun a acestor rele? Declasarea, zicem noi, înmulirea peste msur ă ț ă ă
a oamenilor ce triesc din munca aceleiai sume de ă șproductori ă. În alte ri clasele superioare ță
compenseaz prin munca lor intelectual munca material a celor de jos. Întrebm daca cele ă ă ă ă
patru clase primare i cursul de violoncel a d-lui Costinescu compenseaz zecile de mii de ș ă
franci ce acest consumator le ia pe an, evident din munca altora. Înaintarea pe scara societiiăț
române nu este dar datorit meritului, tiinei, activitii; ci un lene ignorant care ă ș ț ăț șînvârteteș
urupuri șpatriotice ajunge prin intrig i neadevr oriunde poftete. ăș ă ș
Aceti oameni șdeclasai sunt țtotodat instrumentele cele mai bune, pentru c cele mai ă ă
coruptibile , cu cari se servesc strinii pentru a exploata ara, populaiile ei autohtone. ă ț ț
Iat nervul rului în contra cruia nu ajut nici proclamarea Independenei, nici coroana ă ă ă ă ț
de oel a regelui, nici ridicarea creditului ț visteriei , bazat pe cunotina c statul român are șță
bunuri imobiliare de câteva miliarde de înstrinat, nici frazele patriotice. ă
Voii bani cu 3 la sut? ț ăVindei țmoiile statului la companii strine i-i vei avea. Aceasta ș ă ș ț
nu va dovedi îns c din sine însui poporul românesc se dezvolt, c el însui se bucur în ăă ș ăă ș ă
plenitudine de mreaa motenire pe care i-au lsat-o harnicii i vitejii lui strbuni. ă ț ș ă ș ă
1881) Desvoltarea istoric a româniei. ă
Desvoltarea fireasc a unei societi cere o împ ă ăț ăcare între formele trecutului i instituiile ș ț
nou cu cuăprinsul lor. Constituia trebue respectat, aa cum este ț ășea i numai în marginile ei s se ș ă
creeze legile care s aăsigure progresul rii, autoritatea coroanei i apirarea ță ș ăelementului autohton față
de elementele nvlitoare de ăă peste grani. ara adevrat nu-i constituit de politi țăȚ ăă ăcianii corupi, ciț
de oamenii cinstii care cer ca munca lor s fie asigurat de o administraie cinstit i de o ț ă ă ț ășjustiieț
neprtinitoare. ă
Articolul a fost publicat în Timpul (VI) 1881, 22-23 Mai i a fost reprodus sub titlul ș Desvoltarea
istoric a ăRomâniei de Gr. Peucescu în ed. menionat.ț ă
A generaliza o aseriune susinut numai în parte e o sofism din cele mai comune. E ț ț ă ă
adevrat c sofismele sunt atât de dese în gazete încât mai nu merit ca cineva s releveze ă ă ă ă
erorile, parte intenionate, parte neintenionate , cîte obvin în ele. Un cod al iretlicului ț ț ș
gazetresc , al apucturilor sofistice a acestei bresle de negustori de vorbe, scris popular ă ă
pentru înelegerea fiecrui ar merita în adevr acel nume pe care clugrii 'l ddeau în evul ț ă ă ă ă ă
mediu logicei lui Aristotel: medicamentum mentis .
În unul din numerele trecute vorbisem de schimbrile din Bulgaria i ă șgsisem ăcă
manifestul tânrului ăprincipe de Battenberg avea, abstracie țfcând ăde orice alte motive, un
sâmbure sntos.ăă
În adevr, orice stat are nevoie de o seam de condiii indispensabile pentru ca s poat ă ă ț ă ă
exista de pe o zi pe alta. La statele cu trecut istoric sau cari i-au avut în curs de sute de ani ș
obiceile lor juridice i administrative lucrul merge de la sine. Moravurile fr legi pot totul, ș ăă
legea fr moravuri aproape nimic. E un adevr acesta, ăă ăatât de general, aplicabil tuturor
formaiunilor țde stat, încât se va vedea c statele în care exist i mai mult justiie i mai ă ăș ă țș
mult libertate ceteneasc ă ăț ăsunt acelea unde obiceiul vechi, datina , tine loc legilor scrise,
unde acea datin ănici a fost codificat vreodinioar ă ă. Cu totul altfel în Bulgaria. Lipsit dină
veacul al Xiv-lea de o autonomie oricât de restrâns ă, trecut prin focul i sabia cuceritorilor ă ș
osmani , dreptul public i cel privat, tradiie i ș țșdatina au fost îngropate sub ruinele Cetii deăț
Spini, împreun cu dinastia ăismanizilor șdin Bdyn , încât micarea de emancipare a popoarelor ș
orientale i-au gsit ăegalizai țde sabia pgân ă ă, care tiase orice cap rsrea deasupra puin ă ăă ț

înelegtoarei ț ămulimi.ț
Problema a fost i este cu totul alta ș decât în România, ale crei pri constitutive aveau ă ăț
trecutul i tradiiile lor stabilite de la începutul secolului al ș ț XIII [-lea] i șpân ăla 1700. Alte
condiii de existen ca stat are deci a propune Alexandru Bulgariei sale ca s existe în mod ț ță ă
normal; altele cu totul [î]i șimagina Epureanu pentru România. Epureanu era liberal i liberalș
sincer. Admirator i cunosctor al instituiilor liberale engleze el ș ă ț recunoscuse adevrul că ă
garania țduratei i ștrainicei dezvoltri a unui stat cu instituiile lui cu tot e împcarea formelor ă ț ă
tradiionale de existen cu cuprinsul lor nou, cu dezvoltarea nou. Astfel stejarul, ț ță ă oricât de
mic ar fi la început, un vlstar ărsrit din ăăpmânt ă, are acelai caracter, aceeai form ca ș ș ă
uriaul șsecular care a dat natere unui codru de stejari, care a asimilat cu esena [sa] i a ș ț ș
absorbit în formele sale pturi din ce în ce mai ă adânci ale suprafeei pmântului ț ă.
A imputa lui Epureanu c-ar fi propus loviri de stat sau feudalism este neadevrat ăpe de o
parte, absurd pe de alta fa c-un om care a fost prezident de Consiliu într-un cabinet din ță
care fcea parte i d. Ioan Brtianu. Dar fiindc Constituia se numete pact între ar i ă ș ă ă ț ș țăș
dinastie, daca ilustrul Carada, improvizat în tribun al poporului, pretindea c opera unei ă
singure nopi de insomnie, copiat de pe texte strine, cuprinde condiiile ce ara le pune ț ă ă ț ț
dinastiei, dinastia, având înainte-i un viitor de sute de ani, avea din parte 'i șdreptul s pună ă
asemenea condiii bine țcumpnite ă, pentru ca din acordarea reciproc a condiiilor s rezulte ă ț ă
legea fundamental a statului. Aceasta nu s-a fcut i nici nu se mai poate face. Deci numai în ă ă ș
marginele Constituiei actuale se pot crea acele legi organice cari s asigure autoritatea ț ă
Coroanei pe de-o parte, pe de alta dezvoltarea moral i economic a ceea ce noi numim ăș ă
elementul istoric, autohton, al rii fa cu ță țăpturile neistorice ă ale unei recente i din ce în ce ș
mai mari imigraiuni ț. Daca în adevr ara n-ar fi compus ăț ădecât din acei elegani picpochei ț ț
înmnuai ășț, scoi ca din cutie, cari formeaz elita partidului rou, din acei oameni cu patru ș ă ș
clase primare i exigene aristocratice, din ș ț gheeftari ș, nagaica eventual a unui Ehrenrot ă
român ar avea efecte moralizatoare . Dar, contrariu aseriunii țd-lui Dimitrie Brtianu, ara ă ț
consist în cea mai mare parte din oameni cinstii, cari n-au nevoie ă ț decât ca munca adevratăă
i rezultatele ei s fie asigurate prin o administraie onest i prin o justiie ș ă ț ăș țneprtinitoare ă,
oameni ce ar trebui sustrai șde sub sistemul de corupie electoral i administrativ a ț ăș ă
partidului rou.ș
Generalizarea celor zise de noi despre Bulgaria asupra României e deci o sofism a foiiă
oficioase, pe care o respingem.
Al doilea cap de acuzaie pe care ni-l face Românul" e aseriunea noastr c soluiunea ț ? ț ăă ț
cestiunii Dunrii nu poate fi ăfavorabilă decât sau vederilor Austriei, sau celor ale Rusiei.
Dup sincerii reacionari ă țîntrupai țcu sincerii liberali, cestiunea Dunrii cu nici un pre nu ă ț
se poate rezolva decât dându-se totul sau Austriei sau Rusiei (,,Romînul ]" de la 20 mai).
Favorabil vederilor, zicem noi. ă
Dându-se totul, zice ,,Românul".
Deosebirea e mare. Admiând țc ăînlturarea oricrii rivaliti între aceste dou puteri pe ă ă ăț ă
malurile Dunrii de Jos ar fi soluiunea cea mai favorabil rii, deci ă ț ățănedându-se nimic nici
unuia nici altuia, totui soluiunea aceasta ar fi favorabil, vederilor aceluia dintre puternicii ș ț ă
vecini care nu are interese comerciale pe Dunre.ă
Dar domnii de la Românul" ?sunt deprini șa da totul i nu-i pot esplica c ceea ce e ș ș ă
defavorabil adversarului meu e favorabil vederilor mele, chiar daca n-a avea un folos direct ș
de acolo.
1881) Desvoltarea istoric.ă
Partidul conservator nu urmrete instituirea domn ăș iei unei oligarhii aristocratice, i niciș
nu s'a gândit s readuc starea de lucruri de pe vremea lui Matei ă ă Basarab. El cere îns desvoltarea ă
rii pe baza form țăelor vechi crora trebue s li se împrospteze neî ă ă ăncetat spiritul. La noi în arță
avem o clas de poli- ăticiani gata pentru toate reformele, dar care nu are legturi cu pmântul i ă ă ș

tradiiile noastre. ț
Articolul a fost publicat în Timpul (VI) 1881, 6 Mai i a fost reprodus sub titlul ș
Desvoltarea istoric ăde Gr. Peucescu în ed. menionat.ț ă
S discutm cu "Românul" lucruri elementare pentru orice cunosctor al istoriei, s-i ă ă ă ă
facem abecedarul istoriografiei sau fiziologiei statului? Ar fi o misiune de dou ori ingrat, ă ă
întâi pentru c oamenii cu cari discutm, fie ă ăoricât de detepi, nu vor gsi în ș ț ăreminisceneleț
celor patru clase primare i a unui curs de violoncel elemente îndestule pentru a ne înelege, ș ț
apoi pentru c, ăcoborându-ne noi chiar la nivelul lor intelectual i școpilrindu-ne ămintea ca s-
o punem pe o treapt egal cu a lor, totui n-ar voi s îneleag, pentru c nu e în interesul lor ă ă ș ăț ă ă
s îneleag. ăț ă
Într-o discuie cu totul teoretic spusesem, de exemplu, c aristocraia adevrat are un ț ă ă ț ăă
rol esenial în viaa unui stat. Aceasta am spus-o ț ț bazai țpe cele mai strlucite exemple din ă
istorie. Avem Roma, Anglia actual, republica Veneiei, Olanda .a. ă ț ș
Din aceast teorie susinut în genere ,,Românul" ne atribuie ă ț ă in specie c pentru România ă
voim domnia unei oligarhii aristocratice , dei tot organul ilustrului Costinescu are imprudena ș ț
de-a cita condiiile ce le credem noi neaprate pentru existena unei aristocraii adevrate. Se ț ă ț ț ă
cere a fi istorică am zis noi. Poate îns exista o aristocraie istoric într-o ar în care, cu ă ț ă ță
indignare i ruine trebuie s-o spunem, un strin ca tatl d-lui C. A. Rosetti a fost asemenea ș ș ă ă
boier? Dup epoca vechilor fanarioi, a Caradalelor, ă ț Gianiilor , Cariagdiilor din generaia țîntâia
, nu mai poate exista aristocraie istoric în generaia a doua. Odat ce ț ă ț ăvirusul personificat
prin lepdturile Orientului, lipsite de iubire de adevr i de curaj, a intrat în organismul viu al ăă ăș
unui popor, nu mai poate fi vorba de aristocraie istoric. Ea ț ărmâne ăun ideal de invidiat, pe
care puine popoare l-au ajuns în toat curia lui i de la care alte popoare, a cror via a ț ă ăț ș ă ță
fost corupt prin demagogie sau prin despotism, cat s renune pentru secole înainte, daca ă ăă ț
nu pentru totdeauna.
Exist în adevr familii istorice în ar; numele lor e format în genere dup numele ă ă ță ă
vreunui munte din Carpai. ț
Dar, sub domnia unui regim de ereditate care avea în vedere împrirea averilor, în cursul ăț
timpului ele n-au putut pstra nici o avere destul de mare, nici o influen politic ă ță ă
covâritoare șpentru a fi ceea ce baronii au fost pentru Anglia, patricianii pentru Roma sau
pentru Veneia. De aceea am repetat-o de ț atâtea ori c reacie în sensul adevrat al ă ț ăcuvântului
, reacie ca încercare a unei ț reconstruciuni țistorice anterioare fanariotismului , nu mai e cu
putin în România i nu ță șsuntem utopiti șpentru a cere ceea ce n-ar fi cu putin nici pentru ță
Dumnezeu din ceruri.
Dar, adevrate naturi de spioni i de ageni ă ș țprovocatori precum sunt oii șde regul, aă
cror esperiene i apucturi poliieneti ă țș ă ț șsunt esplicabile prin trecutul lor misterios, ei estrag
bucele din articole ce n-au a face unul cu altul i formeaz apoi un act formal de acuzaie în ăț ș ă ț
contra noastr. Astfel pasajul privitor la aristocraie ca element de dezvoltare istoric se pune ă ț ă
alturi cu ăconsideraiunile țce le facem asupra manifestului principelui Bulgariei. E evident că
n-are a face. Bulgaria nu are, nu poate avea aristocraie, precum n-o poate avea Serbia. Dup ț ă
btlia din ăăCâmpul Mierlei , într-o robie de cinci sute de ani aproape sub domnia egalizatoare
a unei rase strine, care ea însi n-are aristocraie i care totdeuna a fost ă ăș țș domnit ăde
despotismul obicinuit în statele Orientului asiatic , bulgarii i șsârbii n-au putut pstra oă
instituie proprie popoarelor celor mai libere i ț șepocelor celor mai libere. Prin urmare cu totul
altul este rolul manarhului în Bulgaria, cu totul alte condiii de organizare social cere un stat ț ă
fr trecut i unul care are trecutul lui istoric. Ar fi absurd din parte-ne a pretinde ca Statele ăă ș
Unite ale Americei s fie conduse de-o aristocraie istoric ă ț ăcând ea nu s-a putut nici nate peș
pmânt ăamerican; ar fi absurd a o pretinde chiar pentru împria ăățBraziliei i pentru orice stat ș
nscut în urma acelei primveri etnice care se numete evul mediu. ă ă ș
Nici pentru ara noastr n-am ț ăgândit vreodat de-a propune un sistem care s ă ăînvieze

veacul al Xvii-lea , epoca lui Matei Basarab.
Cu toate acestea oricine va voi s ădefineasc ămarele mister al existenei va vedea c el ț ă
consist în ăîmprosptarea ăcontinu a fondului i pstrarea formelor. Forme vechi, dar spirit ă șă
pururea nou. Astfel vedem cum Anglia, care st în toate celea în fruntea civilizaiei, pstreaz ă ț ă ă
i astzi vechile sale forme istorice, pururea ș ă reâmprosptate ăde spiritul modern, de munca
modern. De aceea o i vedem ă șrmâind ăca granitul , mrea i sigur în valurile ă țăș ăadâncelor
micri sociale de cari statele continentale se cutremur. Un stat mare i puternic ca Rusia, dar șă ă ș
absolutist , se cutremur din ătemelii de o micare social, tot astfel Germania, tot astfel ș ă
republicana i șegalitara Fran. Ba chiar membrii internaionalei de la noi, ajuni aci minitri i ță ț ș ș ș
membri la Curtea de Casaie, țsunt silii a vota o lege în contra strinilor socialiti de vreme ce ț ă ș
indigenii socialiti ocup funcii înalte. Ei bine, în Anglia ș ă ț sunt organele centrale ale
Internaionalei roie, triete Marx, generalisimul partidului i nici pe guvernul, nici pe poporul ț ș ăș ș
englez nu-i doare capul de aceasta.
Cu acelai sistem șoligarhic vedem Roma devenind imperiu, vedem Veneia, un ora, ț ș
devenind putere, adesea de rangul întâi , în curs de o mie i mai bine de ani. ș
Dar se înelege c nici prin ț ăgând nu ne trece a admite c aristocraia istoric, substratul ă ț ă
oligarhiei, se poate improviza i c putem scoate din șă pmânt ăoasele Basarabilor spre a le da o
nou via.ă ță
Cu totul altul e rolul monarhiei în ara noastr. ț ă
E îndeajuns daca sub ea se asigur înaintarea ămeritului i a muncii i dac acestea se pun ș ș ă
la adpost de ăescamotarea din partea Caradalelor i Costinetilor; e destul ș șatâta , i pentruș
atâta numai se cere o reorganizarea social. Acestea dou nu ă ăsunt asigurate în dezvoltarea lor.
Vedem pe cucernicul Simeon, ce merit o chilie la mnstirea Ocnei, decorat cu Steaua ă ăă
României, senator i om mare; vedem cavaleri de industrie ș îmbogindu-se ățpeste noapte din
rscumprarea drumurilor de fier; vedem oameni prini în rebeliune fi devenind adiutani ă ă ș ățșă ț
domneti, vedem pe alii ș țvânând prin cotituri sub masca patriotismului posturi la Casaie oriț
la drum de fier; c-un cuvânt , nici merit nici munc nu ăsunt considerate, iar ignorana, țfelonia
politic, ăvicleugul școmun devin titluri de recomandaie pentru înaintare în statul român. i ț Ș
toi aceti ț șparazii țsociali, toat ăsecta asta de spioni i cavaleri de industrie, acest ș odium
generis humani cum i-ar zice Tacit, cost mult, foarte mult. Sarcinele de ă întreinere țale
politicianilor de la noi diminueaz ăpânea de toate zilele a poporului de jos, care ca ras, caă
inteligen, ca inim este superior ță ăpturii ăde parvenii i de țșscursturi ădin câteipatruș
unghiurile lumii cari s-au aezat deasupra lui din secolul trecut ș începând .
Acest problem social ar fi trebuit s-i fie cunoscut regelui la venirea sa în ar; s-ar fi ă ță
czut s cunoasc c nu oamenii legai de sute de ani de soarta acestui ă ă ăă ț pmânt ăi a acestui ș
popor pot fi inamicii lui, ci cei scuri șde ieri, de alaltieri, cari ăuzurpaser ăpentru ei privilegiul
de a fi ei singurii români, nefiind români i singurii patrioi, ș țneavând o patrie hotrât ăă. i Șcând
Epureanu a dat consiliului su M. Sale l-a dat dup îndemnul a o sum de deputai cari ă ă ă ț
ameninau ța nu voi s treac ă ăMilcovul daca e vorba ca samsarii din porturi i declasaii ș ț
cafenelelor din Bucureti s determine i pe viitor soarta acestei ri. ș ă ș ță
1881) Metod i form. ăș ă
Dup vehementa argumentare a teoriei pturii superpuse, Eminescu se simte obligat s dea ă ă ă
câteva lmuriri ăasupra metodei de cercetare i felului cum a expus ș fapte exacte i a formulat ș
adevruri generale. ă
In ce privete forma dat articolelor, Eminescu rec ș ă unoate c stilul acestora nu-i eufemistic. ș ă
Chestia în discuie i se pare lui Eminescu prea serioas pentru a ț ăse recurge la cuvinte blânde ori la
glum.ă
Articolul e publicat în Timpul (VI) 1881, 2 Sept. ca articol de fond fr titlu. N'a fost ăă
reprodus în nici o ediie a Jui Eminescu afar de aceea a clasicilor ț ă comentai.ț

Cat s spunem ăăcâteva cuvinte asupra metodului de cercetare a cestiunii etnologice iș
sociale pe care l-am urmat, precum i asupra formei date acestor studii. ș
Adversarii notri șsunt naivi când cred c, prin ădiversiuni ce n-au a face nimic cu
obiectul în sine, sunt în stare a ne abate din calea noastr.ă
,,Românul", dup procedarea tot ă atât de naiv pe ăcât de comun a ziarului ă
,,Independance roumaine", vorbete de teorii șbolnvicioase ă, de institute filantropice, de medici
speciali în privire-ne .
S presupunem c aa ar fi. C autorul acestor iruri e nebun, e bun de legat i de dus la ă ăș ă ș ș
Mrcua ă ț.
Rmâne ămai puin adevrat ceea ce-a zis? Asta-i cestiunea. Daca ceea ce-a zis autorul e ț ă
adevrat, ceea ăce a zis import, nu ăcine a zis. Daca un nebun multiplic ădou cifre corect este ă
quoientul țneadevrat pentru c cel ce-a calculat are idei fixe sau ă ă halucinaiuni ț?
Daca un nebun constat conform adevrului c un perete e alb devine ă ă ă peretele negru
pentru c nebunul i-a atribuit o calitate ce i se ă cuvine ?
Dar ne este cineva amic ori adversar, dar român sau strin, adevrul spus de ă ă
noi rmâne ace ăla pentru toi. Ne mrginim la constatarea de ș ț ă fapte exacte i laș
rezumarea lor în adevruri gen ăerale; metodul nostru e cel urmat în tiine în ș țgenere,
în cele naturale îndeosebi. Oare suprarăea bolnavului pentruc-i constatm boala, o ă ă
modific?ă
Acum venim la forma în care scriem.
Se zice c ea ar fi exagerat, c'ar cuprinde înj ă ă urturi surugieti, etc… ă ș
In realitate stilul nostru nu este eufemistic. Ne-am deprins a cta pentru orice ă
idee expresia cea mai exact posibil. Dac'am voi s glumim, dac nu ă ă ă ăne-ar psa deă
adevrul ce-1 zicem, am putea s ă ăspunem lucrurile mai cu încunjur.
Dar lucrurile la noi nu se petrec cu încunjunr; de-aceea în adevr nu tim de ă ș
ce-am vorbi de ele cu încunjur?….
Când s'ar pstra cel puin aparenele, când am ă ț țvedea c oamenilor de cari ă
vorbim le e ruine de șceea ce fac, de sigur c am fi mai blânzi, pentru ă c ruinea e ă ș
un semn de posibilitate de îndreptare. Dar aceasta lipsete cu totul. Vedem dar c ș ă
aci nu ajut alifia îndulcitoare a eufemismului, ei ă numai scalpelul chirurgului; de
aceea tiem în pu ătrejunea bubei noastre naionale i voim ca protoplsma ț ș
naional s reîntregeasc golurile, create prin ț ăă ă tieturi. Din sâmburul i ă ș
esena poporului țtebrue s ias puterea medicatrice a naturii, care ă ă să
însanatoeze corpul statului ș …
1881) Ptura superpus. ă ă
Dup Eminescu nu exist deosebire de rass între ă ă ăRomâni. In Bucureti i pe malul Dunrei îns, șș ă ă
s'a format o rass hibrid din care s'au recrutat conduc ă ă torii rii noastre. Rassa aceasta se ă ță
caracterizeaz prin ăsterilitate fizic i intelectual. Abia în 1921, dup E ăș ă ăminescu, e ndejde s scpm ă ăăă
de domnia noilor fanarioi. Eminescu face un istoric al luptei între elementul ț istoric i cel superpus i'n ș ș
vehemena sa îndeamn, la ins ț ătituirea ordinului sfintei cânepe.
Articolul a fost publicat fr titlu în ăăTimpul (VI) 1881, 29 Iulie. A fost reprodus sub titlul Pturaă
superpus, ălsându-se la o parte începutul în ed. lui Gr. ă Peucescu.
,Românul" a contractat nravul de-a ne atribui articole pe cari nu noi le-am scris, ci le-am ă
reprodus din alte ziare, i de-a polemiza apoi cu ,,Timpul" combtând , ca ale noastre, idei pe cari le ș ă
împrtim poate numai în parte sau cu oarecari rezerve. Astfel se 'ntîmpl i în numrul de ăăș ăș ă
sâmbt , în care vedem c polemizeaz cu noi pe temeiul unui articol reprodus din Pota" privitor ăă ă ă ?ș

la antagonismul dintre moldoveni i munteni. ș
Nu doar c ne-ar prea ru de-a fi scris acel articol pe care l-am reprodus. Ceea ce îns ă ă ă ă
nu e al nostru, nu e, i e o apuctur de ș ăărea credin țăde-a ne atribui în total i direct idei pe ș
cari nu le împrtim ăășdecât în parte sau indirect i cari au nevoie sau de-o rectificare, sau de ș
tranziia printr-un nou punct de vedere. ț
Noi, de ex., avem în privina țaa numitului șantagonism dintre moldoveni i munteni o ș
prere proprie, bazat pe observaiuni etnologice, care modific esenial maniera de-a privi ă ă ț ă ț
cestiunea.
Nu exist, dup a noastr prere, nici o deosibire între ă ă ăă rasa română din Muntenia,
Moldova, din cea mai considerabil parte a Ardealului i a rii Ungureti. E absolut aceeai ă șȚă ș ș
ras, cu absolut aceleai ă șînclinri ăi aptitudini. ș
Dar în Bucureti i în oraele de pe marginea Dunrii s-au ivit un element etnic cu totul șș ș ă
nou i hibrid care ne-au ș furnizat generaia actual de guvernani. Acestea ț ă țsunt rmiele ăășț
haimanalelor de sub steagurile lui Pasvanoglu i șYpsilant i resturile numeroase ale cavalerilor ș
de industrie din Fanar. Din aceast seminie nou fac parte oameni ca Giani, Carada, C.A. ă ț ă
Rosetti, Pherekydis , Serurie .al. Toat spuma asta de fanarioi ș ă țnovisimi , cari s-au pripit înăș
ar de 50 60 de ani încoace, formeaz ță ? ănaturalmente elementul de disoluiune, demagogia ț
României.
Fizic i intelectual șstârpituri , neavând nici tradiii, nici patrie, nici naionalitate ț țhotrât ăă,
le vedem punându-se la discreia strinilor i ț ă șvotându-le când pe Stroussberg, când
rscumprarea, ba le vedem ă ă aliindu-se în Moldova cu evreii ca s paralizeze lupta de ă
emancipare naional de acolo. Aprini de-o instinctiv ur contra tuturor elementelor istorice ț ă ș ăă
i autohtone ale acestei ri, le-am vzut ș ță ăintroducând în toate ramurile legi strine ăneadaptate
nici intereselor, nici naturii ei.
Aceste elemente sunt cu mult mai numeroase în ara Româneasc Ț ădecât în Moldova, dar
i aci ele se afl mai cu seam în centrele esului, nu prin oraele de la munte, nici prin ș ă ă ș ș
inuturile de acolo. Pe aceste producte de balt ț ămoldovenii 'i confund apoi cu populaia ă ț
istoric a rii Româneti, precum se afl în sate în genere i îndeosebi la ăȚă ș ă șCâmpulung , la
Tîrgovite, la șTârgu-jiului .a.m.d. Acestor producte de balt moldovenii le zic din eroare ș ă
munteni, cci nu ăsunt munteni.
Aadar: șdistinguendum est.
Ceea ce sunt pentru Moldova evreii sunt pentru ara Româneasc aceste venituri cari, Ț ă
prin identitatea religiei, au tiut s se ș ăstrecure printre români, s-i amgeasc i s ajung a-i ă ă ășă ă
stpâni ă; i, pentru ca lucrul s le succead i mai bine, au ș ă ășprecupeit țtocmai instinctele
noastre naionale.ț
Vedem bunoar pe-un C.A. Rosetti, un grec, i pe Carada, un alt grec, ă ă ș înfiinând țo
gazet.ă
Ce nume-i dau?
Românul".
Ei cari n-au fost români neam de neamul lor.
De-aceea e destul ca aceti oameni s lipseasc de la guvern, fie oricine altul, i ș ă ă ș
numaidecât nu se mai simte nici o deosebire între român i român. Dar cum o fi Carada, Giani, ș
Cariagdi, C.A. Rosetti, Pherekydis .a., românul de oriunde începe a se simi strin în ara lui ș ț ă ț
proprie i, precum zice Pota", guvernul i se pare tot ș ?ș atât de strin ca cel unguresc ă ardelenilor
, ca cel musclesc ăbasarabienilor .
E un axiom în mecanic c efectul trebuie s fie egal cu cauza. ăă ă
Domnia fanariot ăi scurgerea sistematic de ș ăstârpituri i falii în esul rii Româneti a ș ț ș Ță ș
inut 121 ani. Abia la 1921 avem perspectiva c, prin o lung reaciune a spiritului naional i a ț ă ă ț ț ș
puterii de asimilaiune ța solului i a rasei, vom fi șexterminat pân ăi urmele acelei domnii ș
odioase. Abia atunci caracterul meschin, lipsit de onoare i de curaj al acestor venetici se va fi ș
adaptat caracterului inimos al naiei româneti i abia strnepoii Caradalelor vor ț șș ă ț putea fi
români. Caradalele actuale, chiar s vrea, nu pot s fie români, ă ăprecum din salcie , oricât ne-
am sili, nu putem corci stejar.

Lupta Moldovei contra numiilor țmunteni nu este deci îndreptat în contra elementelor ă
istorice ale rii Româneti, ci în contra celor neistorice. E o lupt comun, la care tot neamul Ță ș ă ă
românesc ia parte în mod instinctiv, cucerind bucat cu bucat bunurile lui naionale. Azi e ă ă ț
limba, pe care aceste stârpituri o prefcuser ă ăîntr-o psreasc neîneleas, ăă ă ț ămâni va fi poate
organizaia social, ț ăpoimâni biserica i coala, una cîte una. Totul trebuie smuls din șș mâna
acestor oameni c-o înnscut incapacitate de-a pricepe adevrul i lipsii de posibilitatea ă ă ă ș ț
patriotismului: totul trebuie dacizat oarecum de acuma-nainte.
Dei poporul român e numeros, lupta lui e ș disproporionat țde grea, de vreme ce acetiș
oameni au sprijin pe strini. Adui la putere de Rusia, ă ș susinui țțazi de aliana țaustro –
german ă, vedem pârghiile cari – i ridic aezate în afar, pe ăș ăcând înluntru n-avem ădecât
poporul nostru propriu, esploatat cu neomenie, srcit, ăăsczând ănumeric i fr o contiin șăă ș ță
limpede de ceea ce trebuie s fac.ă ă
Naia româneasc n-are de ț ăgând înc s ăăinstituie , pentru regularea acestui soi de
stpânitori ă, ordinul Sfintei Cânepe spre a ridica la aceleai demniti pendente i pe grecul ș ăț ș
Serurie i pe grecul C.A. Rosetti i pe ș șbulgarul Mihlescu i toat seminia dominant. ă ș ă ț ă
Dar s nu ădesperm ă.
Planta crete la noi. Ar trebui numai nite ș șmâni vârtoase mocneti ășcari s tie s-o ăș
întrebuineze. Apar ele în Moldova, apar peste Olt ca-n vremea lui Tudor, naia le-ar primi ț ă ă ț
aternându-le șflori i covoare pe drumuri, precum i le aternea lui Matei Basarab la intrarea în ș ș
Tîrgovite. i Matei Basarab, ș Ș adormitul întru fericire, fcea un uz ăîmbelugat șde aceast ăplantă
, distribuind cordoane la Caradalele din zilele lui.
Aadar, înc o dat, ș ă ădistinguendum est.
Avem de-o parte rasa român, cu trecutul ei, identic în toate rile pe cari le locuiete, ă ă ță ș
popor cinstit, inimios , capabil de adevr i de patriotism. ăș
Avem apoi deasupra acestui popor o ptur ăăsuperpus ă, un fel de sediment de pungai șiș
de cocote, rsrit din amestecul ăăăscursturilor ăorientale i șoccidentale , incapabil de adevr i ă ăș
de patriotism, rasa Caradalelor, pe care moldovenii din eroare o numesc munteni.
Aceast teorie am ăespus-o în mai multe rânduri , dar ?Românul s-a ferit de-a ne
rspunde. ă
E o cestie foarte neplcut ă ăpentr-un guvern compus în cea mai mare parte din asemenea
adunturi i pentru un partid în care, la zece nume, afli abia unul românesc; ă ș
Cine va face lista funcionarilor mai cu seam înali, a ț ă țpensionarilor , a deputailor, aț
arendailor bunurilor publice i private, c-un ș șcuvânt a tot ce reprezint ăcirculaiunea țiș
reglementarea vieii generale a rii, va observa cu înlesnire c ț ță ăfrânele stpânirii ăreale a scpată
din mâna elementului autohton i istoric i a încput pe ș ș ămâni strine. Dar acest din urm ă ă
element, aceast formaiune hibrid se pretinde român? Neaprat se pretinde, cci ă ț ă ă ă ă
altmintrelea n-ar avea pretext s ăstpâneasc ă ă. Dar nu este încă i nu are înc nici posibilitatea ș ă
organic de-a fi român. ă ă
Nu tgduim c foarte numeroase elemente s-au asimilat pe deplin cu rasa român, dar ăă ă ă
acelea sunt intrate demult, de-o sut, dou, ba chiar de dou sute cinzeci de ani. ă ă ă
Îns nu acestea domin, ci imigrani proaspei, cari ă ă ț țsunt abia în generaia a doua, a cror ț ă
limb matern era înc strin i cari s-au românizat, în privirea limbei, în coalele noastre. ă ă ă ăăș ș
Limba singur nu constituie îns naionalitatea. ă ă ț
Calitile morale i intelectuale ale rasei au o însemntate cu mult mai mare. ăț ș ă
Dac – am încerca se determinm ăexact timpul în care elementul autohton au învins pe cel
imigrat, sau a fost învins de el, am zice:
La 1700 învinge elementul imigrat prin domnia fanariot.ă
La 1821 începe reaciunea elementului autohton i merge biruitoare i ț ș șasimilând pân ăla
1866.
La 11 fevruarie 1866 învinge din nou elementul imigrat.
Exist i de-atunci o ășoscilaiune ț, o mutare a punctului de gravitaie țcând asupra
elementelor instinctiv naionale, țcând asupra celor instinctiv strine, dar victoria, precum ă
vedem, e momentan a acestor din urm.ă

Dar care-i semnul prin care se disting aceti oameni șneasimilai ț, de proveniență
transdanubian ă, de populaiunea de ras? ț ă
Cerem a se constata aceasta în toate punctele. Noi zicem prin sterilitate fizic iăș
intelectual. ăSunt intelectuali i fizic sterpi, șsunt catâri în toat privina. Sau nu produc copii ă ț
defel sau produc stârpituri menite la o degenerare gradat i la stingere în generaia a treia ori ăș ț
a patra. Constatm apoi la ele simptome permanente de slbiciune intelectual. La ei mintea e ă ă ă
substituit ăprin viclenie. Viclenia e un semn de slbiciune, cci mintea omeneasc ă ă ăveritabil ăstă
în raport direct cu capacitatea de-a pricepe în mod dezinteresat un adevr. Ca slbiciune de ă ă
caracter e de citat falsitatea . Prietenoi ș, lipindu-se i șmgulind ăpe oricine de care au
trebuin, ei ursc în realitate orice putere superioar, fie intelectual, fie de caracter. Istoria ță ă ă ă
lui Tudor i a lui Cuza ar ilustra aceast teorie. ș ă
Oameni ce lingueau șa împrti ideile acestor spirite cu totul lipsite de viclenie, nu aceia ăăș
cari ar fi avut curajul de-a li se opune pe fa, îi trdeaz. ță ă ă
Dac am cerceta originea ofierilor de gard de la 11 fevruarie am afla c e strin, ă ț ă ă ăă
începând cu fiul unui fclier ăgrec de la Botoani i urmrind toate numele. ș ș ă
Fr îndoial lupta aceasta e purtat în mod instinctiv, fr claritate de vederi, cu ăă ă ă ăă
tendene elementare de ț atraciune ți șrepulsiune . Precum celii Irlandei ț, dei șanglificai ț, simt
dominaiunea anglo-saxon ca pe-o dominaiune strin de rasa i înclinaiunile lor, tot astfel ț ă ț ăă ș ț
poporul românesc simte instinctiv c e dominat de oameni cari se ă pretind numai români, frăă
a fi, i cari n-au nici mil de el, nici ș ăpricepere pentru geniul lui.
Geniul neamului românesc e o carte cu apte pecei pentru generaia dominant. ș ț ț ă
1881) Problema evreiasc.ă
Eminescu nu-i urte pe Evrei, dar nici nu poate ăș privi nepstor cum un element parazitar ăă
persecutat aiurea vine la noi i triete din specul i colportaj. șăș ășEvreii constitue o putere i aceasta ș
ar putea s devin ă ăîn adevr folositoare printr'o bun organizare social ă ă ăa rii noastre. ță
Chestiunea principal e îns pentru noi ă ăca elementul românesc s rmân cel determinant. Noi ăă ă voim
statul românesc naional, nu statul cosmopolit. ț
Articolul a fost publicat fr titlu în ăăTimpul (VI) 1881, 17 Decembrie. N'a fost reprodus încă
în nici o ediie a lui Eminescu afar de aceea a clasicilor com ț ă entai.ț
,,Românul" ne face o imputare grav din buna opinie pe care ziarul izraelit ,, ă Aprtorul''' ăăpare
a fi având despre partidul conservator. Nu tim ce-o fi zis ,,Aprtorul", cci am scpat din vedere ș ăă ă ă
articolul în cestiune i numai pe citatele ,,Românului" nu ne putem întemeia; dar daca a luat act de ș
repetata noastr declarare c nu ă ăurâm pe evrei desigur de adevr a luat act. ă
Marile fenomene sociale se întâmpl ă, dup a noastr prere, într-o ordine ă ăă cauzal ătot
atât de necesar ca i evenimentele elementare i daca nu putem zice c avem ur în contra ă ș ș ă ă
ploiei , chiar când cade prea mult, sau contra ăninsorii , tot astfel nu ur putem simi pentr-un ă ț
eveniment atât de elementar ca imigraiunea în mase a unui element etnic care-a contractat ț
anume apucturi economice ce nu ne convin, sub persecuiile altor popoare. Dar totodat nici ă ț ă
o minte serioas nu poate pretinde ca poporul nostru, cel nevinovat în chestie, s poarte ă ă
urmrile nefaste ale persecuiilor ce izraeliii au avut a le suferi de la alii. Alte popoare i-au ă ț ț ț
oprit de la meteuguri, deci s-au dedat cu negoul i, șș țșneajungând acesta, cu specula mai ales;
de aci nu urmeaz c putem suporta un element prea numeros, a crui ocupaiune de ăă ă ț
cpetenie s nu ă ăconsiste în produciune de valori țintrinsece , ci în producerea de valori de loc
i de timp numai, precum se numete, cam eufemistic, precupeirea i colportajul. ș ș ț ș
Izraeliii în numrul în care ț ăsunt astzi constituie o putere de a crei aciune cat ă ă ț ă
neaprat s se in seam. A face s nu existe aceast putere nu st în facultatea omului de ă ă ță ă ă ă ă
stat, precum nu poate cineva desfiina țDâmbovia țori Ialomia; cestiunea nu poate fi ț decât a o
face în adevr folositoare. ă
Precum un râu de munte îneac nefiind supus voinei determinante a omului, pe ă ț când cu

albia regulat el poart vase i devine un izvor de ă ă ș înavuire țpentru câmpiile ce le petrece,
astfel i un element etnic care ar lsa curs liber numai instinctelor sale ar fi periculos, pe ș ă când
abtut în albia unei munci linitite i productive ar deveni folositor patriei lui ă ș ș adoptive i, cuș
vremea, ar ine poate la țpmântul ăei sfânt tot cu atâta tragere de inim ca i urmaii acelor ă ș ș
rzboinici pstori cu puternice i încptoare cranii cu cari Radu i Drago au cuprins ă ă ș ăă ș șcâmpiile
Moldovei i ale rii Româneti. ș Ță ș
O serioas reorganizare social i aprarea ă ăș ămeserielor de concurena articolelor gata ț
importate din strintate, aadar msuri interne, combinate cu alte vederi de politic ăă ș ăă ă
economic ădecât ale absolutului liber schimb cari au domnit pân – acuma ar fi poate în stare
de-a ocupa braele i inteligenele celei mai nou imigraiuni cu o lucrare mai folositoare i ț ș ț ă ț ș
mai spornic ădecât precupeirea țspirtului , care-n ultima linie nu se poate face decât în
detrimentul sntii i ăăățșbunei stri ăa celei mai importante pri a poporului românesc, a ăț
ranului. ță
Cestiunea de cpetenie pentru istoria i continuitatea de dezvoltare a acestei ri este ca ă ș ță
elementul românesc s ărmâie ăcel determinant, ca el s dea tiparul acestei forme de stat, ca ă
limba lui, înclinrile lui oneste i generoase, bunul lui sim, c-un ă ș țcuvânt geniul lui s ărmâie ăiș
pe viitor norma de dezvoltare a rii i s ptrund pururea aceast dezvoltare. Voim statul țășăă ă ă
naional, nu statul cosmopolit, nu America dunrean. Voim ca stejarul stejari s produc, nu ț ă ă ă ă
meri pdurei ă ț.
Arta de stat a d-lui C. A. Rosetti a consistat din contra a face pe român s semene cu ă
orice parte a strintii mai mult ăăățdecât cu el însui; s semene a francez, a englez, a neam, șă ț
numai a român nu.
Noi credem c, ămninându-se ățcu statornicie punctul de plecare al statului naional, e mai ț
mult ori mai puin indiferent daca oamenii cari supun dezvoltarea lor proprie dezvoltrii ț ă
naionale a României ț sunt în orice caz de origine pur ătraco – roman ă, sau daca într-un
numr de cazuri aceasta origine nu este ă atât de proprie.
Astfel d-nii Mandelbaum i șRosenbluth pot fi atât de români ca i Giani, Carada ori ș
Pherekydes, cci ce mi-e ăMandelbaum , ce mi-e Pherekydes? C unul o fi originar din ă Tarnopol
, altul din Epir, în ce mi-e preferabil unul celuilalt?
Ba cine tie? Poate chiar șpresupusul Mandelbaum ar fi mai exigent fa cu sine însui ță ș
pentru a aspira la portofolii ministeriale decât Pherekydes; ar înva poate mai mult i ar ăț ș
cântri ăcu mai mult scrupul valoarea sa proprie, intelectual i moral, ăș ăpân ăa râvni atât de
sus.
Aadar ce ne imput foaia guvernamental? C nu punem pe românii ,,Românului" mai ș ă ă ă
presus decât pe cei cari aspir a deveni poate mai buni români ă decât cei de sus? C nu punem ă
Caradalele mai presus de Mandelbaum ori Feigelstock ? Pentru c au nume strine? Egal de ă ă
strini ca origine, egal de improductivi ca elemente economice i de-o valoare social egal, ă ș ă ă
noi nu gsim nici un ăcuvânt pentru a decerne superioritatea unuia sau celuilalt.
E îns pentru noi sigur i netgduit c actualul sistem de exploatare economic poate ă ș ăă ă ă
face loc, sub domnirea altor idei, unui sistem de armonie a intereselor, c în locul speculei ă
poate veni industria i anume industria aceea care ș întregete șactivitatea agricol i st în ășă
legturi cu ea. Un asemenea sistem precum îl descrie ă Laing c exist în Danemarca bunoar ar ă ă ă ă
ocupa braele, țpân' acum improductive, într-un mod folositor i lor i semenilor i s-ar ș ș ș
înltura ăgravele neajunsuri ale disproporiei țde azi dintre clasele productoare i cele ă ș
consumatoare.
Dar pentru o asemenea reorganizare sntoas se cere un bagaj mai mare de idei decum ăă ă
[î]l dau articolele foilor politice din Paris i conferinele d-lui Jules Allix asupra ,,Melcilor ș ț
simpatici", vestitele izvoare de învtur pentru demagogia roie care ne guverneaz. ățăă ș ă
Dar . . . am lunecat deja pe un teren strin discuiei. Daca ,,Aprtorul" ar vrea s ne fac ă ț ăă ă ă
amici ai cauzei izraelite ca atare, ai cauzei naionale a unei rase strine celei române, am trebui ț ă
sã protestãm. Dar daca crede cã procesul de asimilare se va face cu mai multã cruțare și
siguranțã sub domnia unor vederi conservatoare, atunci are poate cuvânt .

1881) Program de reforme.
Articolul e un comentar în marginea programului cuprins în rspunsul lui Maiorescu la ă
mesagiul Tronului. În ara noastr avem prea multe legi copiate dup strini. Acestea nici nu se pot ț ă ă ă
aplica în întregime, iar când sunt aplicate determin organizri costisitoare. O adevrat organizare ă ă ăă
intern trebu s decurg numai din nevoile imperioase ale rii i s se bazeze pe respectul pactului ă ă ă ță șă
fundamental care-i Constitutia. Organizarea trebuie s inteasc ocrotirea elementului btina i ăț ă ăș șș
naional, instruirea unei administraii cinstite, reprimarea imediat a unor abuzuri care de mult ț ț ă
candalizeaz ara i o economie îneleapt a banului public. ăț ș ț ă
Articolul a fost publicat în Timpul (VI) 1881, 6 Dec. i a fost reprodus sub titlul ș Program de
reforme de Gr. Peucescu în ed. menionat.ț ă
Am publicat în no. de la 2 decemvrie al Timpului" rspunsul prezintat de d. Maiorescu ? ă
la mesajul tronului în numele minoritii conservatoare a Camerei. ăț
Acest rspuns cuprinde un program aproape complet de organizare interioar i vine în ă ăș
momentul cel mai priincios spre a chema activitatea Corpurilor legiuitoare asupra cestiunilor
celor mai importante ce ar trebui s le preocupe. ă
Adevrul este c în lupta ei secular pentru a-i ă ă ă șredobândi independena România a ț
negles prea mult aceast parte a activitii publice. ă ăț
Nu e vorba, legi de organizare interioar avem destule, ba înc avem prea multe; dar ă ă
brbaii notri de stat, preocupai cum au fost ă ț ș țpân ăacum de ideea cea mare a emancipriiă
naionale, n-au avut nici timpul, nici linitea de spirit necesare ca s creeze un sistem de ț ș ă
organizare care s ăizvorasc ădin studiul profund i contiincios al trebuinelor noastre locale ș ș ț
i care s fie potrivit cu puterile intelectuale i cu mijloacele de avuie ale populaiunilor ș ă ș ț ț
noastre.
i de aceea Șpân ăacum mai mult am copiat legi de organizare strin, ăăcutând ăa le localiza
pre alocurea.
i dou neajunsuri însemnate au Ș ă izvorât din aceast ăorganizaiune țprea complicat: de oă
parte multe legi nu se pot aplica decât foarte ru; iar, de alt parte, aceast ă ă ăorganizaiune țeste
prea costisitoare.
Acum îns ăcând preocuparea cea mare a românilor s-a terminat, din fericire, prin intrarea
României în concertul european, este timpul s ne ocupm mai serios de cestiunile cele grave ă ă
ce ridic organizarea noastr din întru. ă ă
i de aceea, înc din ziua proclamrii regatului, partidul conservator a cugetat s puie în Ș ă ă ă
vedere rii un program complet de organizare interioar care s procead din nevoile noastre, ță ă ă ă
s rspunz la trebuinele noastre i s fie în raport ăă ă ț șăatât cu datinele i cultura noastr ș ăcât i cuș
mijloacele noastre de aplicaiune. i un articol publicat în coloanele acestui ziar (la 21 martie ț Ș
1881, nr . 64), îndat dup proclamarea regatului, a cutat s demonstre necesitatea unui ă ă ă ă
program complet de organizare în noul stadiu în care intra România.
Toate cestiunile rezumate în rspunsul prezintat de d. Maiorescu la mesajul tronului au ă
fost dezbtute ăîn sânul partidului.
Nu putem dar decât s ne felicitm c d. Carp a conceput ideea de a întruni într-un mod ă ă ă
sistematic câteva din ideile fundamentale ce s-au agitat între membrii partidului ce
reprezintm ă, pe care d. Maiorescu le-a formulat i le-a prezintat la deschiderea primei ș
sesiuni parlamentare a regatului român.
i cu Șatât mai mult ne felicitm de aceasta cu ă cât cea mai mare parte din ideile exprimate
în documentul de care vorbim nu sunt decât accentuarea în mod mai practic a ideilor ce a
propagat totdeuna partidul conservator i oarecum dezvoltarea ideii conservatoare însi. ș ăș
i în adevr partidul conservator a susinut totdauna c orce sistem de organizare Ș ă ț ă

interioar în ara noastr trebuie s ia ca punct de plecare Constituiunea noastr însi, ă ț ă ă ț ă ăș
Constituiunea în întregul ei. ț
Va s zic, de o parte monarhia constituional i egalitatea tuturor înaintea legii, ă ă ț ăș
democraia în sensul cel adevrat al ț ăcuvântului ; iar de alta, reprezentaiunea rii prin patru ț ță
colegii electorale, care însemneaz ăpredomnirea inteligenei în afacerile politice i dreapta ț ș
cumpnire a tuturor intereselor în Corpurile legiuitoare. ă
Acesta [a] fost i este punctul nostru de plecare. ș
i inta noastr a fost totdauna conservarea elementului naional i ocrotirea acestui Șț ă ț ș
element contra concurenei escesive i a propriei lui ț șneprevederi . Fiece zi care trece ne
convinge mai mult c aceasta trebuie s fie inta suprem nu numai a oricrui conservator, dar ă ă ț ă ă
a oricrui român care vrea s aib o ar româneasc. Conservarea mai cu seam a proprietii ă ă ăță ă ă ăț
mici în mâna proprietarului român, conservarea meseriilor în mâna meseriailor români. Vom ș
discuta dar împreun cu toi acei ce primesc aceste idei eminamente conservatoare mijloacele ă ț
practice de a ajunge la scopul dorit, dintre care mai întâi pe cele propuse în proiectul de
rspuns al d-lui Maiorescu. ă
Ca s poat elementul nostru românesc s ias învingtor din lupta cea mare pentru ă ă ă ă ă
existena naional ce ni se impune, mijloacele protectoare nu ț ț ă sunt fr îndoial ăă ădecât un
ajutor vremelnic : ridicarea nivelului intelectual i dezvoltarea activitii i a bogiei ș ățș ățsunt
mijloacele fundamentale.
De aceea am cerut totdauna simplificarea mecanismului nostru administrativ i credem c ș ă
e bine s se ăîmpuineze țmai ales atribuiunile comunei rurale, ca s poat s îndeplineasc ț ă ăă ă
bine pre cele eseniale: biserica, coala i cile de comunicaiune. ț ș șă ț
i de aceea înc demult partidul conservator s-a ridicat contra direciunii ce se d Ș ă ț ă
tinerimii în coalele noastre, care a creat i creeaz pe fiecare zi un fel de proletariat al ș ș ă
condeiului, o adevrat ăăplag ăsocial, i a propus ca instruciunea public s îndrepteze forele ăș ț ăă ț
vii ale naiunii ctre ocupaiunile, aa de bogate i aa de necesare în organizarea societilor ț ă ț ș șș ăț
moderne, ale industriei i comerului. ș ț
Nu mai puin partidul conservator a semnalat totdauna rul ce-l aduc fluctuaiunile ț ă ț
politice în buna administrare a rii i a cerut ca funcionarii administrativi s prezinte garanii țăș ț ă ț
serioase de aptitudine la intrarea lor în funciune, dar, odat intrai, a cerut stabilitatea pentru ț ă ț
toi. În special în ce privete magistratura, formula în care d. Maiorescu a rezumat credinele ț ș ț
partidului conservator este cea mai nemerit ăi o șadoptm ăfr nici o ăăadogire ăi fr nici o șăă
restriciune.ț
Acestea fiind ideile fundamentale ce se esprim în documentul de care vorbim, noi ă
credem c este un bun început pentru activitatea parlamentar a acestei sesiuni. ă ă
El va avea îndoitul folos de a chema ateniunea public asupra cestiunilor de îndreptare ț ă
interioar, de la cari am fost ă distrai șprin evenimentele esterioare i de a lmuri ideile ș ă
partidelor i a șîmprtia nedomiririle ăș cari au fost i șsunt sprijinul principal al partidului
liberal, aa de abil în a turbura apa i în a calomnia pe adversarii si. ș ș ă
Dar, pe lâng ăaceste idei de organizare interioar, credem c e bine s aducem aminte ă ă ă
acestui Parlament care îi începe lucrrile sale ceea ș ăce zicem în programul partidului
conservator în 1880, c adic trebuie s ă ă ăînfrânm ădeocamdat orice dorine de îmbuntiri i ă ț ăățș
întreprinderi costisitoare, deoarece sporirea impozitelor a ajuns s ating chiar forele ă ă ț
productive ale rii i asemeni dorine se traduc neaprat prin noi sarcine. țăș ț ă
Nu mai puin credem c este de datoria minoritii din Camer i Senat, acum ț ă ăț ășcând are
ocaziunea de a vorbi în mod solemn cu regele, s aduc la picioarele tronului ă ă plângerile ce se
ridic din toate prile rii contra administraiunii guvernului de astzi. ă ățță ț ă

Lumea este scandalizat ăde îmbogirea aa de repede a ăț șcâtorva din cei ce au mai multă
aciune asupra guvernului rii! Abuzurile i ț ță șdeanarea șțau fost denunate în public chiar de ț
ctre preedintele Consiliului de Minitri i de preedintele Camerei legiuitoare. i cu toate ă ș ș ș ș Ș
acestea demoralizarea [î]i urmeaz cursul, oameni ș ă înfierai țde opinia public stau în capul ă
departamentelor i în capul judeelor i exemplul dat de sus s-a întins repede ș ț ș pân ăîn cele din
urm ăstrate ale societii.ăț
Cerând dar o bun organizare în întru nu trebuie s pierdem din vedere c legile cele mai ă ă ă
bune nu pot da decât rezultate rele în mâni deprinse a le viola i c, mai mult șădecât cele mai
bune legi, o economie îneleapt i o administraie onest pot ajuta la ț ăș ț ănlarea ățclaselor
muncitoare i la ocrotirea lor. ș
1881) Semi-barbaria.
Eminescu arat c semi-barbaria nu-i un pas de la ăă barbarie la civilizaie, ci-i o stare de ț
degradare, de corupere moral. Civilizaie adevrat ne trebue nou ca neam, i aceasta nu poate ă ț ăă ă ș
veni decât prin desvolta-rea natural a facultilor noastre. Noi nu avem înc ă ăț ăo civilizaie ițș
pentru a o forma trebue s plecm de ă ăla ceia ce-avem temeinic i serios în trecutul nostru. ș
Articol de fond fr titlu în ăăTimpul (VI) 1881, 25 Oct. A fost publicat sub titlul Semi-
barbaria de Gr. Peucescu în ediia menionat. ț ț ă
,,Pseudo – românul " în semibarbaria " lui are, se 'nelege ț, defectul acestei striă
intelectuale; nu e în stare a pricepe termenii tecnici cu cari opereaz ăi-i întrebuineaz pe ș ță
dos. Am artat în unul din numerile trecute cauzele cari ne fac a stabili, pentru epoca din ă
urm a istoriei rilor noastre, c e o stare de ă ță ăsemibarbarie de o sut de ori mai rea ădecât
barbaria adevrat, i, ăășse 'nelege ț, fr proporie de rea fa de civilizaia adevrat. ăă ț ță ț ăă
?Pseudo – românul ", care nu cunoate termenul ,, șsemibarbar " i nu-i tie însemntatea, ș ș ă
d urmtorul îneles cuvintelor noastre: ă ă ț
Poporul (spun conservatorii) au fcut un ăpas spre progres: din barbar acum 50 60 de ani, ?
a devenit semibarbar , adic pe jumtate barbar, ă ăpe jumtate civilizat. ă
Acest pas fcut spre civilizaiune ă ți aci vorbim în teza ș pretinilor șconservatori în loc de a,
fi un bine, cci ălumea – ntreag ăspre civilizare merge, la civilizare intete ț și-i încoard toate șș ă
puterile spre a ajunge, e un ru mare, e nefericirea poporului român. ă
Asemenea afirmri ănu se discut.ă
Hotrît c nu se discut ceea ce zice Românul", de vreme ce nici am zis, nici am putut ă ă ă ?
afirma vreodat ăplatitudinea c ăsemibarbaria e un pas spre progres, spre civilizaie, c ț ăe o
jumtate de civilizaie. ă ț
Niciodat. Semibarbaria e o stare de degradare, un ă regres , este corumperea unui popor
primitiv prin viciile unei civilizaii țstrine.ă
Un popor barbar e bunoar religios. ă ăCivilizarea lui religioas adevrat vine atunci ă ăăcând ,
prin progresul lent al propriei sale maniere de-a vedea în materii religioase, credineleț
formale, adesea superstiioase ț, se schimb în convingeri morale. Dar ă când el admite de la alt
popor numai tergerea credinei formale, fr a o înlocui prin ș ț ăă convingerea moral i religioas, ăș ă
el rmâne ăi fr una i fr alta; are numai rul civilizaiei i rul barbariei, e semibarbar. șăă șăă ă țșă
Un popor barbar îi are industria lui de cas, meseriile lui, activitatea lui economic ș ă ă
sntoas, dei primitiv poate. ăă ă ș ăCând el, în loc de a da dezvoltare propriei sale munci,
cumpr obiectele gata de la strini, fr a înva cum s devie el însui în stare de-a le ăă ă ăă ăț ă ș
produce, e semibarbar.
Civilizaia adevrat a unui popor consist nu în adoptarea cu deridicata de legi, forme, ț ăă ă

instituii, țetichete , haine strine. Ea consist în dezvoltarea natural, organic a propriilor ă ă ă ă
puteri, a propriilor faculti ale sale. Nu exist o civilizaie uman general, accesibil tuturor ăț ă ț ă ă ă
oamenilor în acela grad i în acela chip, ci fiecare popor ]î]i are civilizaia sa proprie, dei în ș ș ș ș ț ș
ea intr o mulime de elemente comune i altor popoare. ă ț ș
Exist deci o civilizaie francez, una englez, una german, una italian. Nu exist îns o ă ț ă ă ă ă ă ă
civilizaie român i, dac ț ăș ăsunt începuturi, ele sunt cu totul individuale i n-au a face nimic cu ș
dezvoltarea general a lucrurilor. ă
Trecerea adevrat nu e de la barbarie la semibarbarie, cci asta e o trecere spre ru, ci de ăă ă ă
la barbarie la civilizaia adevrat. Semibarbaria nu este o stare, organic sau necesar, ci e o ț ăă ă ă
boal, un ăregres , o stare de slbiciune i de mizerie. Dac pe acest ă ș ăpmânt ăva exista vrodat oă
civilizaie adevrat va fi aceea ce va rsri din elementele civilizatorii vechi. Nu de ț ăă ăă greco –
bulgara subire i ț șnazalizat ăa secolului fanarioilor se va lega progresul limbei noastre, ci de ț
începuturile sntoase ale unui Urechi sau Miron Costin; nu de traducerea de legi strine ăă ă
atârn ăcivilizaia juridic, ci de ț ăperfecionarea ți completarea vechilor i propriilor începuturi ș ș
de legislaiune i via juridic. Din rdcini proprii, în ț ș ță ă ăăadâncime proprii, rsare civilizaia ă ț
adevrat a unui popor barbar; nu din ăă maimuarea țobiceielor strine, limbelor strine, ă ă
instituiunilor strine. ț ă
Poate c popoarele slave ale nordului i ă șmijlocului Germaniei sunt mai civilizate ,,ca
oameni" decum erau în starea primitiv; dar ele nu mai ă sunt slave; au pierit în poporul a cruiă
civilizaie au primit-o. Populaiile tatare ale Rusiei ț ț sunt mai civilizate ca ,,oameni" azi decât
sub hanii lor. Dar nu mai sunt tatare; ele au pierit ca existen proprie din momentul în care ță
au primit modul de-a fi al unui alt popor.
Semibarbaria nu este dar un progres, ci un regres din punctul de vedere naional iț ș
politic.
Românul" mai pretinde c barbaria actual ne-a dus în aa scurt timp la independen i ? ă ă ș țăș
la regat, la libertate i la contiina de sine, la progres i la avere. ș ș ț ș
Iat lucruri ce le tgduim. ă ăă
Pro forma independeni, pltim un tribut de sute de ori mai mare ț ă decât cel vechi;
libertatea populaiunilor noastre este, dup date statistice autentice, sinonim cu libertatea ț ă ă
de-a muri de mizerie; progresul i averea se afl în realitate nu la elementul care etnic i ș ă ș
istoric e singurul element în adevr românesc, ci la … ă românii Românului", ? la acea pturăă
superpus de populaie strin incapabil de-a pricepe poporul nostru, incapabil ă ț ăă ă ăde a-l iubi.
Barbarie i civilizaie stau laolalt în raportul în care st ș ț ă ăghinda stejarului cu rdcinele ăă,
trunchiul, creterea ulterioar. ș ă
Semibarbaria e altceva, e o boal produs prin mediu strin, decrepitudinea ce s-ar ă ă ă
produce plantând un stejar la loc bltos ăi mltinos i ș ăș șsupunându 'l la regimul salciei
comune. Ei, nici salcia pom, nici Caradalele români.
Deci orice civilizaie adevrat nu poate consista ț ăă decât într-o parial întoarcere la trecut, ță
la elementele lui bune, sntoase, proprii de dezvoltare. ăă
1881) Teoria compensaiei muncei. ț
Discutând asupra problemei israelite la noi, Eminescu arat c Evreii în ara noastr sunt uni ăă ț ă
element parazit. Ei trebuesc silii la munc, la munc muscular, ț ă ă ăla producfiune. Eminescu
mrturisete c nu are ur ă ș ă ăîmpotriva Evreilor, dar c nici nu poate iubi un elem ă ent parazitar venit
la noi din cauza persecuiilor din țalte pri i deprins cu specula. Numai elementele pro ățș ductive merit săă
fie încetenite. Naionalitatea noast ăț țr îi are drepturile ei înscute i în aprarea lor e ăș ă ș ă liber s-iăăș
aleag mijloacele necesare. ă

Articol publicat în Timpul (VI) 1881, 20 Octombrie cu art. de fond fr titlu. N'a fost ăă
reprodus înc în ăediiile lui Eminescu afar de aceea a clasicilor com ț ă entai.ț
Numai noi observasem, la apariiunea ziarului ,,Cumpna", c foaia aceasta e redijat de ț ă ă ă
tineri izraelii. Scris într-o limb româneasc deosebit de bun i c-o inteligen cald, foaia ț ă ă ă ăș ță ă
s-a ferit pân ăacum de-a atinge punctul care-o fi durut-o mai mult, pân ăce-n sfârit ș, în
urma micrii șăantisemitice i a circulrii d-lui C.A. Rosetti, ea prsete rezerva ce i-o ș ă ăăș ș
impusese , i arat ș ăarama i-i d în petec, cum am zice. șșă
Dup ,,Cumpna", venirea evreilor în ara noastr a fost cauzat prin necesitile ă ă ț ă ă ăț
economice ale generaiei trecute; ei, prin serviciile ce le-au adus acestei generaii, pe cari le ț ț
ignorm ă, i-au șcâtigat șimportana actual. Au oferit deci o compensaie pentru munca ț ă ț
naional ce i-a susinut. ț ă ț
Teoria social a ăcompensaiei țfiind a noastr i ășneaflîndu-se în nici un manual de politic,ă
ne credem în drept a o esplica.
Compensaia țnu se d de ctr o clas sau de ctr un om ă ăă ă ăădecât prin munc intelectual ă ă
sau muscular. Munca muscular consist în producere de obiecte de utilitate necontestat, ă ă ă ă
cea intelectual în ăfacilitarea produciunii acestor obiecte. Din acest punct de vedere ț vânzarea
de rachiu de cucut prin sate i colportajul nu ni se par nici a fi produs obiecte de utilitate, ă ș
nici a fi înlesnit produciunea prin o țmânuire mai inteligent a ăinstrumentului de munc.ă
La noi, ca în toate rile, evreii se prezint ca un element parazit de ță ă mijlocitori , a croră
activitate, în loc de-a iefteni schimbul de producte, îl scumpete șîn mod artificial i-lș
scumpete șîn aceeai msur în care-l ș ă ămonopolizeaz ăîn mânile lor. Ei sunt , ca element
comercial, absolut striccioi în toate rile; de aceea i vedem c, oriunde se afl în numr ăș ță ș ă ă ă
mare, domnete cea mai mare srcie. ș ăă
Ei nu împlinesc necesiti, ci dau natere patimelor rele i viciilor, le încurajeaz i le ăț ș ș ăș
satisfac . Mai mult: evreii par în genere incapabili de munc industrial. ă ăOricât de muli ar fiț
într-un ora, nu-i vom gsi nici ca muncitori în fabrici, nici în ateliere, escepie ș ă țfcând ăde
meserii foarte uoare, de caracter femeiesc oarecum. ș
Fr îndoial c ăă ăăsuportm ăurmrile generaiei trecute; dar pcatele, ă ț ăinepiile ței, nu
calitile. A fost ăținept a crede ceea ce unii credeau, c, primind colonii de puri consumatori ă
improductivi , se sporete avuia i puterea de munc a rii. i în Statele Unite imigreaz ș țș ăță Ș ă
oameni; dar toate foile europene sftuiesc pe speculani de-a se feri de ă ț Stalele Unite. Ele nu
dau subsisten țădecât emigrantului productor,ă ranului, meseriaului. Omul fr meserie ță ș ăă
piere acolo. Am cunoscut evrei cari au emigrat din Austria în America, iar de acolo au venit în
… România.
Nu deznaionalizai trebuiesc evreii, cci foarte puin ne pas daca o întreag ras ț ț ă ț ă ă ă
consumatoare i improductiv va vorbi sau nu românete; ci silii, prin o strict organizare ș ă ș ț ă
economic, la munc, la munc muscular, la produciune. Atunci se vor ă ă ă ă ț deznaionaliza țde
sine sau vor emigra, iar pân ăatunci cat s fie înlturai absolut de la esploatarea claselor ăă ă ț
muncitoare, de la traficul viciilor i slbiciunilor. La munc Caradalele, Costinetii i Mihletii, șă ă șș ăș
dar la munc i evreii. ăș
Iat punctul important al discuiei. Trebuie s li se îngreuie paraziilor de tot felul ă ț ă ț
meseria lor. Negoul cu buturi spirtoase, colportajul trebuiesc ț ă mrginite ăla strictul necesar.
Nu specula, munca trebuie s determine mersul societii i înaintarea pe scara social. ă ățș ă
,,Cumpna" zice c toate rile au pe evreii pe ă ă ță cari – i merit, deci i România. Noi ă ș
tgduim aceasta. N-am meritat prin nimic nici pe evreii notri, nici Caradalele noastre. Unii ăă ș
imigrai din Rusia i Austria, alii venii din Turcia au avut o influen dezastroas asupra ț ș ț ț ță ă
dezvoltrii materiale i intelectuale ale rii noastre. Aceste dou elemente, egal de strine, ă ș ță ă ă
intelectual i material egal de sterpe, ne-au adus poporul la sap de lemn, l-au corupt, l-au ș ă

fcut ăvicios , precum au adus la sap de lemn pe ranul din Galiia, din Bucovina, din ă ță ț
Maramure, din Rusia de sud. ș
Invazii de armate strine i invazii de parazii strini ă ș ț ăsunt nenorociri pe cari o ar nu le ță
merit, dar trebuie s le suporte dac e mic. Nu se poate zice despre ă ă ă ă viile de Cotnar c merită ă
filoxera .
Noi nu urâm pe evrei, dar nici de vin nu ăsuntem c au fost persecutai în alte ri, c au ă ț ță ă
contractat deprinderile de specul i de parazitism pe cari le au acum, i nici putem iubi acest ăș ș
ru elementar ce cade asupra noastr. România, nefiind vinovat întru nimic de poziia trecut ă ă ă ț ă
a evreilor în rile apusene i rsritene, nu poate fi obligat a suporta economic i social ță șăă ă ș
urmrile acelui ru tratament. ă ă
La noi n-au fost persecuiuni religioase. Sub domniile vechi naionale puinii evrei formau ț ț ț
o breasl al crei staroste era rabinul. Breasla aceasta avea dreptul public al oricrii alte bresle ă ă ă
i, prin caracterul chiar al instituiei, membrii comunitii economice nu se c puteau înmuli ș ț ăț ă ț
peste trebuinele reale. ț
Aa ar fi trebuit s ș ărmâie ătotdauna.
În organizarea veche nu încpeau ăparazii.ț
În lipsa absolut de organizare social de care ne bucurm în urma influenei altor ă ă ă ț
elemente parazite asupra statului a putut îns încpea o mulime de lume fr ă ă ț ăăcptâi ăă.
În momentul în care ne vom hotrâ ăa organiza i apra munca naional credem c evreii ș ă ț ă ă
fr sil vor disprea ăăă ăîncet – încet i, dup vechiul lor obicei, vor cuta o alt societate ș ă ă ă
omeneasc, tot ăatât de nesntoas precum e a noastr astzi i vor npdi asupra ei. ăă ă ă ăș ăă
Dar pentru sanificarea noastr e necesar ca s dispar din viaa public elementele ă ă ă ț ă
parazite transdanubiene, a cror vin public e dezorganizarea actual. ă ă ă ă
Ceea ce se poate face este încetenirea elementelor în adevr folositoare, precum tineri ăț ă
învai, meseriai buni .a.m.d. ățț ș ș
Încolo îns naionalitatea român ca oricare alta are dreptul înnscut de a-i apra ă ț ă ă ș ă
motenirea ei istoric i munca ei de orice alt element strin. Alegerea armelor i mijloacelor ș ăș ă ș
atârn ăde timp i împrejurri, i, dac e vorba de pstrarea rasei române pe acest col de ș ă ș ă ă ț
pmânt ăi de întrirea caracterului ei i a ș ă șfelului ei de-a fi, nici o arm nu este rea ă
întrebuinat la timpul cuvenit. ță
1881) Teoria pturii superpuse. ă
Eminescu crede în adevrul teoriei atât de adesea ă susinute de el i ne spune c tocmai ț ș ă
fiindc-i adeăvrat, teoria a produs o impresie penibil asupra ă ă ăcelor atini de ea. El ne spune c ș ă
strinii au ajuns s ă ăacapareze toate ramurile vieii publice. Susinerea teo ț țriei nu are folos practic
pentru conservatori, dar conservatorii nici nu urmresc aa ceva. Practici în ara ă ș țnoastr sunt numai ă
liberalii care prin nego de palavre țse îmbogesc i parvin. Teoria are îns însemntatea ăț ș ă ăei, cciă
pune în eviden faptul c pentru conservatori ță ă principiile sunt mijloc pentru pstrarea predominrii ă ă
rasei române, nu pentru câtig.ș
Statul român nu trebue lsat la bunul plac al unor ă venetici, el nu trebue s devin un fel de ă ă
Americ. Statăul român trebue s-i primeasc soarta i caracterul ăș ă șde la elementul istoric. Mediul
social îns permite ieirea ă șla suprafa numai a elementelor deczute, iar element ță ăele sntoase ajung ăă
s fie exploatate de cele parazitare. ă
Articolul fr titlu a aprut în ăă ăTimpul (VI) 1881, 6 August. N'a fost înc reprodus în nici o ă
ediie a lui țEminescu afar de aceea a clasicilor comentai. ă ț
Cutând a esplica etnologic antagonismul atribuit moldovenilor contra muntenilor am ă

gsit c brbaii de peste Milcov nu îneleg sub cuvântul ,,muntean" populaia istoric a rii ă ăă ț ț ț ăȚă
Româneti, una i aceeai în toate provinciile, ci o ptur superpus, neistoric , imigrat de ș ș ș ăă ă ă ă
curând prin orae, din care se recruteaz partidul rou, rmânând ca populaiile vechi sau pe ș ă ș ă ț
deplin asimilate s se grupeze, ceea ce i fac, sub cu totul alte formule politice decât cele ă ș
cosmopolite ale membrilor societilor internaionale. ăț ț
Aceast teorie a produs, ca orice adevr, o impresie penibil asupra celor ce cred a avea ă ă ă
cuvinte s se simt atini de ea; le-a produs un fel de spaim de ei înii, precum se cutremur ă ă ș ă ș ă
eroii lui Eschil când simt neînduplecarea fatalitii ăț; le-a produs poate salutara îndoial daca în ă
adevr ar fi ei aceia crora li se cuvine misiunea natural i înnscut de-a reprezenta un ă ă ăș ă ă
popor din care, în definitiv, nu fac parte decât din întâmplare i prin șstrecurare pe furi.ș
Argumente în contrariu cari ar invalida teoria noastr nu se prea pot aduce. Evidena nu ă ț
se poate tgdui, dei un asemenea mister public nu se ăă ș mrturisea ă, fie din cauz deă
oportunitate, fie pentru alte consideraii.ț
Împlerea Parlamentului i a funciilor cu noi fanarioi de provenien proaspt, ș ț ț ță ăă
falsificarea vieii intelectuale i politice a poporului prin capete de formaiune hibrid, ț ș ț ă
incapabile de o activitate intelectual, toate acestea se impun vederii; ă autohtonul simte c niciă
limba, nici înclinrile, nici maniera lui de-a vedea nu pot fi reprezentate de cranii c-un dram ă
de creier, supus la ramolisment . Studii craniscopice comparative ar fi de folos, i tineretul ș
Facultii de Medicin i-ar ăț ășcâtiga șun merit comparând încperea ăcubic ăa unui craniu în
adevr ădacoromanic cu strâmtoarea acelor scorburi gunoase ăîn cari rezid sterilitatea ă
intelectual i ășperfidia partidului rou.ș
Declamaiile i asigurrile ț ș ăsolemne de patriotism nu ajut nimic în cestiune, întru ă cât e
etnologic. În privirea politic, punerea tezei poate fi ă ă oportun ăsau inoportun ă, practic sauă
nepractic ă, dar numai din punctul de vedere al celui care-o judec, nu din acela al adevrului ă ă
în sine. Pentru meritele reversibile financiare ale grupului Carada C.A. Rosetti, pentru poeziile ?
neogreceti ale lui Serurie, cestiunea e i ș șinoportun ăi șnepractic ă.
S sperm c va avea alt îneles pentru distingerea între ceea ce e tipic românesc i în ă ă ă ț ș
adevr naional pe de o parte i între ă ț șimportaiunile țde tot soiul ce se pretind naionale.ț
Fr atitudinea ăădeclamatorie a ziarului francez din Capital, mai obiectiv, dar totui ă ș
numai din punctul de vedere al oportunitii ăț, ne rspunde Cumpna", ziar redijat de tineri ă ? ă
evrei.
Foaia aceasta ne zice c teoria noastr nu are nici un folos practic pentru partidul ă? ă
conservator".
Poate c folos practic i partid conservator ă ș sunt o contradicie țîn adjecto întru cât [î]i
privete pe conservatori. Practice ș sunt Caradalele, cari tiu a utiliza tot în afaceri ale rii cele ș ță
patru clase primare sau Codul Boerescu în aa chip șîncât ajung directori de drum de fier i deș
banc i milionari. Practic e d. C.A. Rosetti, care pune pe Giani s-i stipuleze o plat de zeci de ăș ă ă
mii de galbeni pentru negoul de țpalavre exercitat de la 1857 încoace. Auzit-au cineva de vrun
rou care, în politic, s fie ș ăăatât de nepractic încât s piarz un ban? Minitrii dai în judecat ă ă ș ț ă
de aceti virtuoi se disting prin absoluta lips de sim practic întru ș ș ă țcât [î]i privete, cci au ș ă
ieit sraci, cci au fost oameni de stat în socoteala averilor lor private, i sacrificiile ce le-au șă ă ș
impus celor mai muli poziiunea lor oficial le-a ț ț ăjignit multora interesele i avutul lor. Cine-a ș
srcit dintre roii, afar de bieii ăă ș ă țGoleti șcari au luat-o la serios? Dar Goletii erau boieri de ș
neam i autohtoni, deci, ca atari, nu s-au uitat la folosul practic, ș lsând ăîn seama d-lui C.A.
Rosetti admirabila calitate de-a concilia interesele sale private cu rolul de martir, de exilat, de
prigonit, pe care l-a tiut juca în perfeciune. Martiriu i patriotism ce se traduce în practic în ș ț ș ă
pensii reversibile, în lefuri exorbitante create ad-hoc, în sporirea cu 40 la sut a bugetului ă
cheltuielelor, în urcarea birurilor , în înmulirea datoriei publice .a.m.d. ț ș
Cât despre folosul practic pentru ideile conservatoare, el e evident. Formula unei
organizaii conservatoare, abstracie ț țfcând ăde ar i de poporul istoric, se dovedete a fi țăș ș
steril i lesne de ășescamotat . Vedem c roii, ășmaiestri în precupeirea unor asemenea formule, ț
au devenit peste noapte din republicani monarhiti i c primesc orice program politic, numai șșă
la putere s ărmâie ă. Treaba lor s ărsuceasc ă ăi s șăfalsifice principiile conservatoare i sșă

pretinz ăc ăsunt ale lor.
Pentru noi principiile sunt un mijloc pentru pstrarea ăpredominrii ărasei române în ar;ță
pentru ei un mijloc de-a rmânea ăla putere i a escamota încrederea celor lesne de amgit. ș ă
Lupta trebuie s devie mai ăsubstanial țăi s-apropie timpul în care, în genere, deosebirea între ș
idei conservatoare i liberale, între idealuri ș abstracte de organizaie va cta s înceteze. ț ă ă
Lupta se va naionaliza ț. De o parte vom întâlni fanarioii i strinii, de orice credine țș ă ț
politice ar fi, de alta românii proprii i în realitate șasimilai ț, abstracie țfcând ăde principii
politice.
Evreii au zis Congresului de la Berlin: ,,Sau ara s fie cum o vrem noi sau s nu fie". Un ț ă ă
apropiat viitor va zice: ,,Sau ara aceasta s fie în adevr româneasc, sau nici nu merit s fie". ț ă ă ă ăă
De unde s rezulte în adevr obligaiunea pentru ran ori pentru fostul boier s se lupte ă ă ț ță ă
în rzboi sau s plteasc dri pentru ca Caradalele i ă ăă ăă șGoldnerii de toate categoriile s aibă ă
linitea i mijloacele de-a-i exploata în bun voie? ș ș ă
Oare poporul nostru nu are alt misiune pe ăpmânt decât ăde-a plti pensii reversibile d- ă
lui C.A. Rosetti i a muri în rzboi pentru a pune fundament siguranei ș ă țfalimentelor
frauduloase ?
Espresia etnologic i geografic a statului român s nu fie ăș ă ădecât un pretest pentru
Chiriopoli de a-i face mendrele, pentru ca strinii s se ț ș ă ăîmbogeasc ăț ăi s se șăîncarce cu
onorile create în numele acestui popor?… ara Româneasc nu mai e Ț ădecât ocazia dat unuiă
grec ca d. C.A. Rosetti de a se gera în om de stat i de a-i face nume? E condamnat acest ș ș
popor ca paginele istoriei lui s fie ămânjite de indivizi strini, fr ca acetia s justifice prin ă ăă ș ă
munc sau inteligen o asemenea suplantare? ă ță
,,Cumpna" ne citeaz îns state în cari împrejurrile ar fi ca i la noi: Statele Unite i ă ă ă ă ș ș
Belgia.
Sunt tocmai statele contra comparrii ăcu cari am protestat totdauna. Amândouă
formaiuni nou, fr caracter naional propriu, în cari originea locuitorilor e indiferent, ț ăăă ț ă
amândou ăfr trecut. Tocmai ăăcerina țde-a lsa România s se prefac într-o Americ sau o ă ă ă ă
Belgie a Orientului este aceea creia ne ăopunem din toate puterile. Nou nu ne e deloc ă
indiferent elementul ce are a determina caracterul i soarta acestei ri. Pretindem în mod ș ță
absolut ca el s fie acela care-a determinat caracterul rii de la 1200 1700 i de la 1821 ă ș ță ? ș ?
1866. O ar care ar apuca cile ță ăamericanismului deplin devine indiferent pentru român i e ă ș
cel mult o espresie geografic, o firm, un otel, nu o patrie, nu un stat naional. ă ă ț
Dar, zice Cumpna", ? ăatât în lumea fizic ăcât i [în] cea moral exist i domnete numai ș ă ăș ș
ceea ce are puterea intrinsecă de-a exista i domni. Este o ciudat filozofie aceea care se ș ă
silete a demonstra c elementele putrede, c ș ă ădecrepitudinea poate doborî i șstpâniă
elementul sntos i viguros. ăă ș
Poate fi ciudat filozofia aceasta, dar nu e mai puin adevrat. Puterea intrinsec de-a ă ț ăă ă
exista i domni nu este absolut, ci ș ăatârn ăde la mediul în care se exercit. ăCând un popor
încape de ex. sub dominaiunea strin, învins prin superioritatea ț ăă numeric ă, elementele sale
viguroase i statornice vor șrmânea ăjos, iar cele cari se vor adapta mediului nou al robiei ,
linguitorii ș, mincinoii ș, viclenii, se vor ridica. Astfel grija cea dendâi a fanarioilor a fost de-a ț
desfiina armata noastr, corp cu corp, pentru a nimici mediul în care calitile rasei române i ț ă ăț ș
puterea ei de via se putea exercita. La 1874 ,,Românul" cerea desfiinarea armatei pentru ță ț
cauze de economie.
Istoria noastr e o ilustrare a acestei teorii. În epocele în cari se cerea vigoare i o ă ș
intensiv vitalitate s-au ridicat românii; în epoce de dominaiune strin, exercitat din ă ț ăă ă
arigrad ori din alte puncte, s-au ridicat strinii. Ț ă
Adaptabilitatea c-un mediu nesntos, nedemn, nu înseamn superioritate organic. ăă ă ă
Stejarul nu crete pretutindenea, ș buruienele în tot locul. Aceasta nu va s zic c ele au ,,o ă ăă
putere intrinsec mai mare de-a exista i de-a domni". Daca într-un mediu stricat viclenii i ă ș ș
poltronii înfloresc nu e dovad c au o putere intrinsec superioar celor inteligeni i de ăă ă ă țș
caracter, ci numai c mediul e favorabil pentru ă decrepitudine moral, nefavorabil pentru ă
sntate.ăă

În stânc ăs-a gsit o broasc ă ăestoas ț ăcare trise sute de ani fr hran, adec tot timpul ă ăă ă ă
necesar formaiunii țstâncii . Este ea organic superioar unui englez, care, ă nemâncând patru
zile, ar turba ?
Victoria final a superioritii e coada ă ățteologică a btrînului Darwin. Cu toat ă ă
adâncimea filozofiei naturii, el e bun anglican , deci optimist; în contra
scepticismului ce-ar putea rezulta din teoria luptei pentru existen se – ndreapt ță ă
aseriunea c la urm victoria e a superioritii. Nu superioritatea organic învinge, ț ă ă ăț ă
ci adaptabilitatea c-un mediu dat de timp, istoricete, dat de spaiu, geograficete . ș ț ș
Dar naturile viguroase vor cta s întipreasc mediului caracterul lor, cele slabe ă ă ă ă
se vor adapta ca ceara unui mediu nedemn chiar, încât slbiciunea e din acest ă
punct de vedere un titlu la existen. Demult gândeam la o asemenea modificare a ță
teoriei luptei pentru existen, vzând cazurile în cari decrepitudinea i paraziii țăă ș ț
ajung a esploata i stpâni elemente sntoase i puternice. șă ăă ș
1882) Arta guvernrii.ă
Liberalii nici nu respect tradiiile noastre, nici nu ă ț cunosc natura statului
i poporului românesc. Ei nu ș urmresc desvoltarea tuturor aptitudinelor ă
poporului românesc.
In viaa statului trebue s fie determinante natura ț ă poporului, instinctele i înclinrile lui ș ă
motenite. Arta șguvernrii e tiina de-a ne adapta naturii poporului, a surprinde stadiul ă ș ț
lui de desvoltare i a-1 face s ș ămearg linitit pe calea pe care în mod firesc a apucat. ă ș
Articolul a aprut fr titlu în ă ăăTimpul (VII) 1882, 1 Aprilie. N'a fost
reprodus înc în nici o ediie a lui ă țEminescu afar de aceea a clasicilor comentai. ă ț
Ceea ce d guvernului rou aproape caracterul unui guvern strin, tot ă ș ă
atât de vitreg precum ar fi domnia muscalilor sau a turcilor, este atât lipsa
de respect pentru tradiie i trecut cât i deplina necunoatere a naturii țș ș ș
statului i a poporului românesc, pe cari le privesc, pe amândou, ca pe ș ă
nite șterene de experimentare .
John Stuart Mill observ deja în scrierea sa asupra guvernului reprezentativ c sunt ă ă
spirite, cari privesc arta guvernmântului ca o chestie de afacere". O main de vapor sau una ă șă
de treier , o moar, c-un cuvânt orice oper mecanic cu ă ă ăresorturi moarte a crei activitate i ă ș
repaos se reguleaz dup legile ă ăstaticei i ale șdinamicei e pentru ei ceva asemntor cu statul; ăă
maniera lor de-a privi lumea, societatea, poporul e o manier mecanic. Formulele i frazele ă ă ș
cari umplu programele acestor oameni nu sunt adevruri în sine, ci numai nite expediente ă ș
timporare, pe cari e sau nu oportun de-a le aplica.
Tradiia ? Nu-i nimic. Vechile datini de drept ori de cuviin ale poporului sunt nite ț ță ș
prejudiii. Modul de-a exista al statului, forma lui monarhic bunoar, sunt lucruri despre ț ă ă ă
cari e în sine indiferent de exist sau nu; valoarea lor e numai relativ i are numai atâta pre ă ăș ț
pe cât contribuie la realizarea ambiiei personale a unui om sau a unui grup de oameni cari ț
vd în stat un mijloc de-a face avere, ă de – a – i șcâtiga nume, de-a ajunge la ranguri i la ș ș
demniti.ăț
Dar se ruineaz poporul? Le e cu totul indiferent. Dar se altereaz dreptatea motenit a ă ă ș ă
caracterului naional, dar se viciaz bunul sim, dar se împrtie ca de vânt comoara de ț ă ț ăș
înelepciune i de deprinderi pe care neamul a ț ș motenit-o șdin btrâni mai vrednici decât ă
generaia actual? Ce-i pas liberalului de toate astea? Toat lumea s piar numai Manea s ț ă ă ă ă ă ă
triasc! Orice idee ă ăa priori, rsrit în creierii strâmi a unui om curios, orice paradox e bun ăăă ț
numai s aib puterea de-a aprinde imaginaia mulimii i de-a o duce pe calea aceea care n-o ă ă ț ț ș
conduce pe ea spre bun trai, spre munc i adevr, ci care poate ridica o ptur nou de ăș ă ăă ă
oameni în sus, o ptur turbure, despre care s nu tii bine nici ce voiete, nici ce tradiii are, ăă ă ș ș ț
nici daca e capabil ăa conduce un stat ori nu.
Exist ali ? ățlogiciani politici continu John Stuart Mill cari privesc tiina de-a guverna ca ă ș ț

o ramur a tiinelor naturale". Nu pe ales aadar sunt formele de guvern, nu expediente sunt, ăș ț ș
nu opera unor inteniuni premeditate, ci un produs organic al naturii, ginga ca toate ț ș
produsele de soiul acesta; afacerea noastr e de-a cunoate proprietile lui naturale i nu de- ă ș ăț ș
a-i dicta noi legi, ci a ne adapta legilor cari – i sunt înnscute.ă
Genialul Montesquieu însui, întemeietorul cercetrii ș ănaturaliste în materie de viață
public, zice (în cartea ăDe l'esprit des lois ) c, înainte de-a exista legi, existau raporturi de ă
echitate i de justiie. A zice c nu exist nimic just i nimic injust decât ceea ce ordon sau ș ț ă ă ș ă
opresc legile pozitive este a zice, adaug el, c înainte de-a se fi construit un cerc razele lui nu ă ă
erau egale".
Aceast îndoit manier de-a vedea am gsi-o petrecând istoria tuturor statelor; ea e ă ă ă ă
istoria paralel a ideilor conservatoare pe de-o parte, a celor demagogice pe de alta. ă
Deosebirea ptrunde coal, justiie, administraie, vederi economice, tot. ă ș ă ț ț
Pe terenul muncii liberalul, care nu vede decât rezultatele, va zice: scopul economiei
politice e produciunea.ț
Produciunea numeroas, ț ăbnoas ă ă, ieften, iat singura int ce-o urmrim. De aci apoi ă ă ță ă
o împreal a muncii dup naiuni; una s produc numai un lucru i s fie absolut inept i ăță ă ț ă ă șă ăș
incapabil de-a produce altceva; alta alt lucru. În adevr imens, ieften, ă ăbnos ă. Fiinaț
inteligent a omului, redus la rolul unui ă ăurub șde main, e un produs admirabil al șă
liberalismului în materie de economie politic.ă
Oare nu are mai mult dreptate acela carele zice c obiectul ă ăîngrijirii publice e omul care
produce, nu lucrul cruia-i d fiin? E vorba ca toate aptitudinile fizice i morale ale omului ă ă ță ș
s se dezvolte prin o munc inteligent i combinat, nu ca s degenereze i s se ă ă ăș ă ă șăînchircească
în favorul uneia singure. E vorba apoi ca totalitatea aptitudinilor unui popor s se dezvolte, nu ă
s degenereze toate i s se condamne poporul întreg la un singur soi de munc care ă șă ăs-l ăfacă
unilateral, inept pe toate terenele afar de unul singur. ă
Natura poporului, instinctele i înclinrile lui motenite, geniul lui, care adesea, ș ă ș
necontiut, urmrete o idee pe când ese la rzboiul vremii, acestea s fie determinante în ș ăș ț ă ă
viaa unui stat, nu maimuarea legilor i obiceielor strine. Deci, din acest punct de vedere, ț ț ș ă
arta de-a guverna e tiina de-a ne adapta naturii poporului, a surprinde oarecum stadiul de ș ț
dezvoltare în care se afl i ășa-l face s mearg linitit i cu mai mare siguran pe calea pe ă ă șș ță
care-a apucat. Ideile conservatoare sunt fiziocratice , am putea zice, nu în senzul unilateral
dat de d-rul Quesnay, ci în toate direciile vieii publice. Demagogia e, din contra, ideologic i ț ț ăș
urmrete aproape totdauna ăș realizarea unor paradoxe scornite din mintea omeneasc.ă
Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte strine, supte din deget, pe când ele ă
ar trebui s fie, daca nu codificarea datinei juridice, cel puin dictate i nscute din necesiti ă ț șă ăț
reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod
clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marf nou sau ca un nou spectacol, ca ă ă
eligibilitatea magistraturii, pe care nimeni n-o cere. Msurile economice ale demagogiei sunt o ă
maimurie. Îi vezi creând drumuri nou de fier, tot atâtea canaluri pentru scurgerea industriei ță ă
i prisosului de populaie din strintate, pe când adevrate msuri ar fi acelea menite a ș ț ăă ă ă
dezvolta aptitudinile cari sunt în germene în chiar poporul românesc.
Cile ce se deschid concurenei absolute, departe de-a dezvolta unul din acei ă ț germeni ,
[î]i face s se usuce i s degenereze, ă șărestrângând pe român numai la acel teren mrginit pe ă
care mai poate suporta concurena, la agricultur. Dar, nefiind toi plugari, ce devine restul? ț ă ț
Restul caut funcii i liberalii esploateaz inepia economic pe care ei au creat-o, deschizând ă țș ă ț ă
din ce în ce mai multe funcii pentru miile de nevolnici economici crora le-a dat natere ț ă ș
tocmai liberalismul în materie de economie politic.ă
De teapa aceasta sunt toate planurile de reform i organizare ale d-lui C. A. Rosetti. ăș
1882) Guvernul cari ni trebuie.
Eminescu apr partidul conservator de învinuirea de ăă reacionarism. Întoarcerea sufletului spre ț
trecut e numai o dragoste pentru vremurile de altdat, nu-i o dorin ă ă țăca acele vremi s se întoarc: ă ă

partidul consfeirvator e conitient de aceast imposibilitate. ș ă
Adevirul e c, viaa noastr public e deczut. Ceia ă ț ă ă ă ăce ne trebuie e un guvern onest. Indiferent
de felul guvernului, indiferent de vederile lui, ceia ce se cere e ca el s ofere toate garaniile de ă ț
probitate i s smulg șă ăstatul din mân naturilor catilinare. ă
Articolul de fond fr titlu publicat în ăă Timpul (VII) 1882, g Dec. N'a fost încă
reprodus în nici o ediie a operelor lui Eminescu afar de aceea a clasicilor ț ă
comentai.ț
Observm c unirea între grupurile opoziiei nu-i face mult plcere ă ă ț ăă
,,Românului. Onorabilii confrai gsesc c deosebirile între ță ă sinceri – liberali iș
sincer – conservatori sunt atât de mari încât nu e cu putin a se stabili o ță
program comun, c grupurile sunt una numai în ă ăă negaiune ț, pentru a forma un
partid obstrucionist ț.a.m.d. Când lipsete ideea rsare numaidecât un cuvânt ș ș ă
nou care nu prea are îneles, dar care ine locul ideii. ,, ț ț Obstrucioniti ț șe bine iș
felicitm pe confrai pentru îmbogirea dicionarului de porecle. Trim în ara ă ț ăț ț ă ț
poreclelor, ne-am deprins cu toate, încât, precum am suportat titlul de
reacionari, fr a o fi, credem c putem suporta fr pagub i pe acesta. Unde-a ț ăă ă ăă ăș
mers mia, mearg i suta. ăș
Din nou ni se spune bunoar c dorim întoarcerea strii de lucruri înainte de 1700, c ă ăă ă ă
,,vorbim cu deliciu de un Domn român de sânge, înconjurat de-o aristocraie istoric, ba ț ă
,,Românul are chiar aerul de-a ne face o imputare din aceasta. S ne-nelegem: nu dorim nici ă ț
una, nici alta.
Dar de ce n-am aminti cu iubire trecutul ? Fr îndoial vechii Domni cari i-a întins ăă ă ș
armele pân-n Dunre i Nistru, ei, ,,scut cretintii precum [î]i numea biserica i evul ă ăș șăăț ș
mediu, n-au existat pentru a face ruine generaiei actuale, i acea aristocraie, cu ș ț ș ț
independena ei de caracter, cu curajul ei, ale crei privilegii consistau în datorii ctr ar mai ț ă ăăță
grele decum alii aveau a le purta, asemenea n-ar fi vro pagub ț ădac' ar exista i astzi. Dar de ș ă
la prerea de ru dup veacuri trecute de neatârnare pân la dorina nerealizabil de-a ă ă ă ă ț ă
restabili trecutul e o mare deosebire.
Daca ne place uneori a cita pe unii din Domnii cei vechi nu zicem cu asta c vremea lor se ă
mai poate întoarce.
Nu. Precum lumina unor stele ce s-au stins de mult cltorete înc în univers, încât raza ăă ș ă
ajunge ochiul nostru într-un timp în care steaua ce au revrsat-o nu mai exist, astfel din ă ă
zarea trecutului mai ajunge o raz de glorie pân la noi, pe când cauza acestei strluciri, tria ă ă ă ă
sufleteasc, credina, abnegaiunea nu mai sunt. Degeaba pitici moderni ar îmbrca ă ț ț ăzalele lor
mâncate de rugin daca nu pot umplea sufletele cu ă smerirea i credina celor vechi. ș ț
Ci nu de ei poate fi vorba când discutm ceea ce se petrece în zilele noastre; nu virtuile ă ț
lor de eroi i de sfini pot fi msura virtuilor confiscate ale ilustraiunilor actuale. Nu ș ț ă ț ț
abnegaiunea, onestitatea vulgar, care e dator s-o aib orice om de rând, nu eroismul, ț ă ă
sentimentul celei mai simple datorii, iat ceea ce cutm în zdar la adversarii politici. Nu ă ăă ă
restabilirea trecutului; stabilirea unei stri de lucruri oneste i sobre, iat inta la care se ă ș ăț
mrginete oricine din noi. ă ș
Este sau nu adevrat c prezidentul acestei Adunri a numit-o compus din oameni ă ă ă ă
vrednici de pucrie i carantin ? Este sau nu adevrat c nu exist, între efii partidului șă ș ă ă ă ă ș
chiar, nimenea care s creaz în onestitatea acestui partid ? Daca n-ar fi decât aceast ă ă ă
mrturisire, ea ar fi îndeajuns pentru a face cu neputin perpetuarea la guvern a unor ă ță
asemenea elemente. Stigmatizai țde chiar efii lor cu epitetul de putregaie i de oameni ș ș
corupi, orice ar pretinde c vor s fac de acu-nainte, la ce ne putem atepta de la ei ? Din ț ă ă ă ș
coada de câine sit de ămtas ăănu se face. Corupia dinluntrul partidului, vântoarea brutal ț ă ă ă
dup aur i influen ar fi motive îndeajuns pentru ca toi oamenii de bine, fie chiar deosebii ă ș ță ț ț
în principii, s se uneasc în ă ăcontr-le ă, nu pentru a opune reforme la reforme, ci pentru a
restabili domnia celei mai vulgare onestiti ăț, celui mai vulgar spirit de echitate. Nu poate o
naie s fie pururea condus de ț ă ăne-adevr ăi de corupiune. Nu i se poate spune zi cu zi ce ș ț

progrese enorme face, în acelai timp în care membrii ei sunt scoi în vânzare ca vitele la târg. ș ș
Nu se poate vorbi de sporirea avuiei publice în acelai timp în care populaiunea decrete pe- ț ș ț ș
un pmânt roditor i înzestrat cu toate de natur. Nu se poate vorbi de progresul luminii când ă ș ă
nici trei la sut nu tiu citi i scrie. ă ș ș
Când toate concurg pentru a dovedi c domnia ignoranei i cupiditii privilegiate e cu ă țș ăț
neputin în România i c ceea ce se cere înainte de toate e un guvern onest, ni se spune c ță șă ă
unii din opoziie sunt prea liberali, alii prea reacionari i c o unire între ei nu e cu putin. ț ț ț șă ță
Noi credem îns c sunt o sum de lucruri cari n-au a face cu ăă ă subtilitile ățteoretice ale
deosebirii între principii liberale i conservatoare. Asemenea deosebiri nu mai pot exista între ș
partide de vreme de principiile supreme nici nu sunt în discuie. Nu e în discuie alegerea între ț ț
monarhie i republic, nu drepturile sau datoriile cetenilor, nu Constituia; o lupt pentru ș ă ăț ț ă
religia politic nu mai e la loc i cu cale de vreme ce problemele ei sunt rezolvate prin legile ă ș
actuale, prin Constituia actual. Toat discuia asupra unor lucruri ce nici nu sunt în cestiune, ț ă ă ț
nici formeaz pentru cineva obiectul vreunei controverse e stearp, fr soluiune practic, i, ă ăăă ț ăș
dup cât tim, nu preocup pe nimeni i nu de ea e vorba. ă ș ă ș
Ceea ce simim cu toii îns sunt relele reale cari bântuie ara, rele cari nici au a face ț ț ă ț
mcar cu principiile conservatoare sau cu cele liberale i pentru a cror înlturare nu se cere ă ș ă ă
dialectic ăi oratorie, ci munc, echitate i adevr. ș ă ș ă
Mizeria material i moral a populaiunilor, destrblarea administraiei, risipa banului ăș ă ț ăă ț
public, cumulul, psuirile ă, corupia electoral, toate acestea n-au a face, la dreptul vorbind, cu ț ă
cutari sau cutari principii de guvernmânt. Oricare ar fi guvernul i oricare vederile sale ă ș
supreme, corupia i malonestitatea trebuie s lipseasc din viaa public; oricare ar fi, pe de țș ă ă ț ă
alt parte, religia politic a unui guvern, ea nu-i d drept de-a se servi de nuliti venale, de ă ă ă ăț
naturi catilinare, de oameni de nimic pentru a guverna. Chiar numai tendena, clar formulat, ț ă
ca statul s fie guvernat de oameni de cea mai elementar probitate i ă ă șs 'nceteze ăde-a fi
mrul de ceart între cavaleri de industrie i de facem-treburi, cuprinde un întreg program ă ă ș
fa cu aceia cari nu cred în nimic i pentru cari principiile politice n-au fost decât pretexte ță ș
de-a parveni i de-a se îmbogi. ș ăț
1882) Materialuri etologice.
Articolul e în bun parte o polemic a lui Eminescu ă ă cu Nicu Xenopol, criticul
literar al foii liberale Românul. Totui articolul e deosebit de important prin ș faptul
c ni se arat în el prerile lui Eminescu asup ă ă ă ra originei lui nobile i româneti, ș ș
i pe de alt ș ăparte, prin aceia c avem însi mrturia lui Emin ă ăș ă escu c teoriaă
pturii superpuse a luat fiin prin ă țăpropria-i observare a societii noastre i prin ăț ș
cunoaterea realitilor sociale în urma cltoriilor fcute de el în toate provinciile ș ăț ăă ă
locuite de Români.
Articolul sub titlul Materialurl etnologice privind în parte i pe d. Nicu Xenopol, ș
criticul literar de la Pseudo-Românul a aprut sub propria semntur a ă ă ălui
Eminescu în Timpul (VII) 1882, 8 Aprilie, pp. II-III. N'a fost reprodus înc înă
nici o ediie a lui țEminescu afar de aceea a clasicilor comentai. ă ț
D. Nicu Xenopulos , criticul literar de la ,,Românul", binevoiete a se juca ș
de-a baba oarba cu cititorii Telegrafului – fundescu " în socoteala mea. Se
preface a se supra pe un pasaj din darea mea de seam asupra novelelor lui ă ă
Slavici; s-a suprat în realitate pe alt pasaj ă i sfârete prin a m face bulgar ș șș ă
i a descrie dup cum îi place esteriorul i deprinderile mele. ș ă ș
Ceea ce spune d. N. Xenopulos în privirea mea sunt creaiunile unei fantazii nervoase, ț
escitate prin lovirea ce i-am aplicat-o în darea mea de seam. Cci dumnealui nu s-a ăă suprată
pe ceea ce citeaz ,,ăTelegraful'' ci pe-un pasaj pe care nu-l citează i care e urmtorul: ș ă
,,i noi am avea ceva de citat Ș in contrarium la teoria d-lui Maiorescu: romanurile
genealogice ale lui Emile Zola. Ar fi interesant a se constata ce mini, dar mai cu seam ce ț ă
caractere s-ar nate din încruciarea rasei ș șovreieti șcu cea neogreceasc, încruciare ce se ă ș

opereaz uneori în România. Fr îndoial amestectura între dou rase egal de vechi, egal de ă ăă ă ă ă
decrepite fizic i moralicete, ar produce nite exemplare de caracterologie patologic care ar ș ș ș ă
fi o adevrat pepinier pentru viitorul redaciunii seudo-Românului". ăă ă ț
Asta dar v-a suprat, onorabile, iar nicidecum, dup cum v ă ă ăprefacei ț, aluziile la
cafeneaua Procope. Ai vzut în acest pasaj, ceea ce i este în el, o aluzie la originea dv., lucru ță ș
de care mi-a prut c trebuie s v-aduc aminte i iat de ce. ă ă ă ș ă
În critica d-voastr asupra novelelor lui Slavici citesc urmtoarele: ă ă
Acolo unde d. Slavici voiete s fac spirit ș ă ăel devine nesuferit.
.. Stilul parc, ămerge pe brânci i nuvela e atât de lung încât ș ăchiar nemii au zis c ț ă
putea s fie mai scurt. ă ă
…Nu era nevoie, pentru a esplica, s ăinventm ăo teorie ad-hoc, aceea a romanului
rnesc, țăăprecum a fcut-o d. Titu Maiorescu ă în studiul su ăLiteratura română etc.
Astfel toat atitudinea dv. e de sus în jos, ca i când ai avea a da seama despre scrierile ă ș ț
unor oameni inferiori d-voastr; e scris cu acea ă ăcârnire din nas proprie scriitorilor izraeliiț
din toate rile, cu acea suficien care se crede superioar oricui. În acest instinct de ță ță ă
suficien țăgreco-ovreiasc ăam lovit prin pasajul de mai sus. Dar cine eti d-ta pentru ca, de la ș
vârsta care-o ai i cu cunotinele ce nu le ai, s-i fie permis a-i da aere de superioritate? ș șț ăț ț
Cine eti?ș
Ceea ce nu putei tgdui a fi, pentru c nu putei tgdui fizionomia, nici o putei terge țăă ă țăă țș
cu buretele .
De aceea v-ai i suprat foc pe spusele mele cci adevrul doare pe când eu nu m țș ă ă ă ă
supr deloc de modul cum se reflect persoana mea în ochii d-tale, cci de la aa oglind nici ă ă ă ș ă
nu m pot atepta la alt reflex. Dar acest reflex nu schimb deloc realitatea; el nu m oprete ă ș ă ă ș
de-a fi dintr-o familie nu numai român,ă ci i nobil neam de neamul ei s nu v fie cu ș ă ?ă ă
suprare , încât v asigur c între strmoii din ara de Sus a Moldovei, de cari nu mi-e ruine ă ă ă ă ș Ț ș
s vorbesc, s-or fi aflând poate rani liberi, dar jidani, greci ori pzitori de temni mcar nici ă ță ă țăă
unul. Dei eu însumi nu dau în genere ș nici o importan acestor lucruri, ele sunt reale i se pot ță ș
schimba tot atât de puin ca i evreul d-voastr fizic i intelectual. ț ș ă ș
Actele aceste de flagelare le voi repeta de câte ori voi avea s lovesc în instinctele ă
bastarde ale acelor strini, romanizai de ieri de alaltieri, cari privesc toate în ara aceasta ,,de ă ț ă ț
sus în jos". Unul abia sfârete liceul, vine s vânz mruniuri i suliman la Bucureti, îi șș ă ăă țș ș ș
merge ru o negustorie i s-apuc de alta: de negustoria literar. ă ș ă ă
i acea fizionomie de Ș frizor nu s-apuc doar s critice ceva de-o seam cu el; nu, de ă ă ă
Alecsandri se leag.ă
D. N. Xenopulos înva țădoppia scrittura i alte lucruri atingtoare de nego în strintate, ș ă ț ăă
dar, întors aci, s-apuc de nego estetic în coloanele ,,Pseudo-Românului", judecând iar de sus ă ț
în jos autori de cari nici nu e în stare s-i deie bine seama. ăș
C-un cuvânt, nu în d. Xenopulos in abstracto am lovit, ci în defectele înnscute rasei, cari ă
nu se pot schimba. Aceste defecte trebuiesc temperate , trebuiesc intimidate prin lovituri
dureroase, pentru a nu deveni striccioase vieii noastre publice. ă ț
Dar aceast lmurire ce i-o dau d-nului mai sus citat n-ar avea nici o valoare, cci nu ăă ă
credem ca evreul su fizic, pe care-l drapeaz fr îndoial cu mai mult elegan decât eu ă ăăă ă ă ță
partea mea muritoare, s intereseze tocmai mult pe cititor. Aceast lmurire [î]mi d mie ă ăă ă
ocazia de-a m rosti asupra unui adevr pe care-l cred nestrmutat i care-mi pare de cea ă ă ă ș
mai mare importan pentru dezvoltarea ulterioar a poporului nostru. ță ă
Am avut neplcuta ădatorie cci pentru individ poate deveni o continu neplcere de-a ă ă ă ?
constata un adevr despre care m mir c nu-l ă ă ăformulaser ăalii înaintea mea, de vreme ce ț
plutea în aer i se impunea de sine însui, de-a constata adec c tocmai în România poporul ș ș ăă
românesc n-a ajuns decât cu rare escepii țde-a da espresie fiinei sale proprii. ț În viaa public, ț ă
în coli, în literatur chiar s-a superpus o promiscuitate etnic, din prini ce nu vorbeau în ș ă ă ăț
casa lor românete, i aceast ptur superpus e cuprins de-un fel de daltonism intelectual ș ș ăăă ă ă
fa cu calitile unuia din cele mai inteligente i din cele mai drepte popoare, poporul ță ăț ș
românesc.

Întâmplarea m-a fcut ca, din copilrie înc, s cunosc poporul românesc, din apele ă ă ăă
Nistrului începând, în cruci i-n șșcurmezi ș, pân-în Tisa i-n Dunre, i am observat c modul ș ă ș ă
de-a fi, caracterul poporului este cu totul altul, absolut altul decât acela al populaiunilor din ț
orae din care se recruteaz guvernele, gazetarii, deputaii .a.m.d. Am vzut c românul nu ș ă țș ă ă
seamn niciri nici a C.A. Rosetti, nici a Giani, nici a Carada, nici a Xenopulos, c acest popor ăă ă ă
e întâi, fizic, cu mult superior celor numii mai sus, intelectual asemenea, cci are o inteligen ț ă ță
cald i deschis adevrului, iar în privirea onestitii cugetrii i înclinrilor e ăș ă ă ăț ă ș ăincomparabil
superior acestor oameni. Am observat i mai mult: c clasa veche superioar, ș ă ărea – bun ăcum o
fi fost, seamn în toate cu mult mai mult poporului; c are mai mult franche de caracter i ăă ă ă ță ș
incomparabil mai mult onestitate, c sunt în ea rmie de vrednicie dintr-o vreme ă ă ăășț
anterioar epocii fanarioilor. ă ț
Se putea oare s nu conchid c ptura superpus de roii nu e nici româna de origine, ă ăă ă ș
nici asimilabil ămcar? Dovada cea mai strlucit despre aceasta mi-a dat-o banchetul d-lui ă ă ă
C.A. Rosetti, la care mesenii erau într-adevr de-o stranie, de-o absurd promiscuitate. ă ă
Din citirea izvoarelor istorice m-am convins c în decursul evului mediu, care pentru noi ă
a încetat cu venirea fanarioilor, n-am avut clas de mijloc decât ca slabe începuturi i c ț ă șă
aceast clas escepie fcând de olteni i ardeleni e cea mai mare parte de origine strin. De ă ă? ț ă ș ăă
aci abia am putut s-mi ăexplic revoluia social petrecut în zilele lui Cuza Vod, al crei ț ă ă ă ă
apogeu e sub domnia lui Carol îngduitorul. Este în realitate nimic mai mult, nimic mai puin ă ț
decât proclamarea perpetu a predominrii elementelor strine asupra poporului istoric, ă ă ă
compus înc pân azi din rani mici i mari. Odat ajuns la aceast convingere, totul era ă ă ță ș ă ă
hotrât pentru mine; era o datorie de a fi i de-a rmânea în partea poporului istoric, din care ă ș ă
însumi fac parte, i în contra pturii superpuse de venetici. ș ă
M-am convins c acea ur în contra trecutului, acea aruncare în ap a tuturor tradiiilor, ă ă ă ț
acel abis creat între trecutul de ieri i prezentul de azi nu e un rezultat organic i necesar al ș ș
istoriei române, ci ceva factice i artificial. ș
Nu omul in abstracto se mica în d. C.A. Rosetti în contra ș boiarilor , ci grecul: nu omul in
abstracto, Fundescu, înjur în Telegraful", ci iganul din el; nu talentul înnscut al d-lui ă ț ă
Xenopulos îi d în coloanele ,,Pseudo-Românului" un aer de superioritate, luând cam peste șă
picior novelele lui Slavici sau o teorie a lui Maiorescu, ci ,,jidanul " din el îi d aceste aere. șă
Caracterul din nefericire se motenete. ș ș
Un popor btrân i unul tânr sunt dou ramuri din copacul omenirii, dar cari s-au ă ș ă ă
desprit de mult i s-au deosebit de mult. Vai de poporul tânr, cu instincte generoase, cu ăț ș ă
inteligen mldioas i ță ă ășprimitoare de adevr, când vine în atingere cu uscturile omenirii, cu ă ă
resturi de popoare vechi cari au trecut prin toate mizeriile unei civilizaii stinse, cu acele ț
resturi în care vertebre i cranii sunt șosificate i condamnate la o anume form, resturi ș ă
intelectual sterpe, fizic deczute, moralicete slabe i fr de caracter. Toat viaa public a ă ș șăă ă ț ă
poporului tânr se viciaz, moralitatea lui decade, inteligena lui srcete i se usuc. Nu e ă ă ț ăășș ă
nici un pericol pentru români de – a – i șasimila rase tinere de orice origine ar fi, dar un
pericol mare de-a asimila rase btrâne, cari au trecut prin o înalt civilizaie i prin mare ă ă țș
corupie, i cari în decursul vieii lor i-au pierdut pe de-a pururea zestrea sntii fizice i țș ț ș ăăăț ș
morale.
i cum s nu fie aa? Plebea aceasta e recrutat din Bizan, din împria greceasc a Ș ă ș ă ț ăăț ă
Rsritului. Trebuie s-i reprezinte cineva istoria acestei împrii, mia de ani de crime ăă ăș ăăț
scârboase, de mizerii, de demagogie, trebuie s-i aduc aminte c era împria în care taii ăș ă ă ăăț ț
îi șdesvirginau fiicele, copilul scotea ochii printelui, printele copilului, în care cstoria era o ă ă ăă
batjocur, în care suflet i trup erau ă șvenale , i atunci va vedea c nite cauze cari au durat o ș ăș
mie de ani nu e cu putin s nu se fi întrupat, s nu se fi țăă ămaterializat în rasa de oameni ce
tria acolo. Legea cauzalitii e absolut; ceea ce s-a petrecut ca cauz o mie de ani în Bizan i ă ăț ă ă țș
pân azi a trebuit s treac în organizarea fizic i moral a acelui neam, s-a încuibat în ă ă ă ăș ă
privirea viclean, ăchiorâ șăi șmioap ă, în fizionomia de capr, în înclinarea de-a avea cocoa. ă șă
Cu viclenia din privire corespunde daltonismul intelectual pentru orice bun moral, fie onoare,
fie demnitate, fie adevr; cu înclinarea ăcocoaei șfizice corespunde cocoaa șmoral. Cci cine nu ăă

minte niciodat e natura. Când pune-n dou picioare o caricatur, ea tie foarte bine de ce-a ă ă ă ș
pus-o; i ceea ce ea fizic ș condamn ăla uriciune e i moralicete urât i trebuie s culmineze în ș ș ș ă
Tetzis i în șScarvulis , connaionali țai celor mai muli dintre roii. ț ș
Aceast opinie nu este numai a mea. Vestitul ă etnograf francez Lejean contest acestei ă
rase orice putin de onestitate, iar un autor modern vorbete astfel despre ea: ță ș
Grecul nu se bucur în România de nume bun. Oamenii avui dintre ei sunt aproape fr ă ț ăă
escepie juctori de cri i de o complet imoralitate ț ă ățș ăsexual ă; ceea ce le d oarecare aparen ă ță
de oameni de societate este politeea țlor pospit. Din clasele de jos ale acestui popor se ăă
recruteaz în România cei mai muli escroci, pungai, hoi i ucigai. ă ț ș țș ș
Cât despre funcionarul țgrec, la el e totul de vânzare pentru bani i șsperjuriul nu e
pentru el o fapt ăcondamnabil ă. Daca evreilor poloni cat s li se ăăconteste orice moral,ă
grecului trebuie s i se ăconteste i mai mult înc, cci nu cred ca ș ăăneogrecul s afle înă
dicionarul su vorba moralitate. Atacuri nocturne i hoii la drumul mare se comit mai cu ț ă ș ț
seam de aceti oameni i, fiindc cei mai muli advocai sunt asemenea greci, nu se descopere ă ș ș ă ț ț
în genere nimic sau, daca se i descopere, i se d drumul ș ăhoului țs fug sau se ă ăachiteaz ă,
pretextându-se c nu se poate proba nimic în ă privire-i .
Grecul începe cu lada de portocale ce le precupeete i înceteaz prin a fi dublu i țșș ă ș
triplu milionar. În acest timp contiina nu joac la el nici un rol; ș ț ă el devine evlavios abia după
ce averea e pus bine în lada de fier. Pentru a câtiga aceast avere, el nu se sfiete de nici un ă ș ă ș
mijloc i șoricare-i permis dup opinia lui, moral sau imoral, onest sau malonest, drept sau ă
criminal. (V. R. Henke , Rumanen , pag. 37, 38).
Din cele ce preced d. N. Xenopulos se va fi convins cât de puin m poate atinge ori ț ă
supra ceea ce spune despre mine. ă
D-sa îmi face onoarea de a-mi batjocori scrierile. [Î]i pot spune c singura insult grav ă ă ă
ce mi-ar putea-o aduce ar fi de-a m luda în coloanele Pseudo-Românului". Lauda în acel ăă ?
organ, pentru care însui numele poporului nostru e o marf ce se vinde pe 20 bani numrul, o ș ă ă
asemenea laud m-ar face s m îndoiesc de mine însumi i s cred c-am început a fi de-o ă ăă șă
teap ăintelectual i moral cu roii. i aceasta m-ar durea, cci nu tiu s fi greit ceva lui ăș ă șȘ ă ș ă ș
Dumnezeu i oamenilor pentru a merita o atât de amar pedeaps. Pentru a m curi de vina ș ă ă ă ăț
de a fi ludat în organul în care a fost ludai i cei ce i-au înfrânt pân i jurmântul i ă ă țș ș ăș ă ș
onoarea militar la 11 fevruarie ar trebui s intru în sfântul fluviu Gange i s m închin, ă ă șăă
recitând imne ale Vedelor, scrise în sfintele începuturi, când omul era înc adevrat ca natura ă ă
i natura adevrat ca omul. ș ăă
1882) Progresul real i cel fictiv. ș
Eminescu contest realitatea progresului la noi în ă ar. El nu gsete producii de ță ăș ț
valoare în domeniul tiinific, nici o desvoltare însemnat a industriei. Societ ș ț ă atea noastră
contracteaz necesiti nou, dar nu cont ă ăț ăracteaz i aptitudini nou. La calitile ce se transmit ăș ă ăț
prin ereditate se adaog altele cptate prin adaptab ă ăă ilitate, dar aceasta cere timp.
Neinându-se seam de ț ălegile desvoltrii fireti, ajungem la o stare ca aceia a noastr când ă ș ă
exigenele prezentului sunt disproporionat ț țde mari fa de calitile trecutului. ță ăț
La noi nu exist un progres real rezultat dintr'o ă desvoltare fireasc a organismului ă
social. Numai culorile negre din Dante ar putea reda adevrata stare din ăadministraie,ț
parlament, viaa economic. Mizeria e gen ț ăeral, rassa decade. Pricina e clasa conductoare ale ă ă
crei trebuine sunt prea mari fa cu starea noastr ă ț ță ăde popor incult i agricol. ș
Articol de fond fr titlu aprut în ăă ăTimpul (VII) 1882, 12 Octombrie.
N'a fost înc reprodus în nici o ă ediie a operelor lui Eminescu afar de aceea ț ă
a clasicilor comentai.ț
De câte ori contestm realitatea progresului ce se pretinde c România ă ă
l-ar fi fcut în decursul celor din urm treizeci de ani avem fericirea a vedea ă ă
pe confraii de la ,,Românul" ț înmulind țîn mod considerabil numrul frazelor ă

durate în favorul partidului rou, șcalificându-se rezultatele pseudocivilizaieiț
cu fel de fel de epitete mari, dându-ni-se nou numele de reacionari, ă ț
legitimiti etc. E ara ș țporeclelor .
Rolul confrailor e comod, al nostru cam ingrat: ei se adreseaz suficienei oamenilor, ț ă ț
cci acetia sunt pururea predispui a crede tot ce li se spune de bine de ei, pe când noi nu ă ș ș
mgulim pe nimeni, ci facem apel la spiritul lor de adevr. ă ă
Daca se gsesc instrumente pentru a msura fenomene atât de simple cum e urcarea i ă ă ș
scderea cldurii, s nu se fi aflând nici un chip pentru a msura gradul de cultur a unui ă ă ă ă ă
popor? Am dori în simplitatea noastr s ni se ăăenumere marii oameni cari ar fi fcut la noi ă
descoperiri în mecanic ori în chimie, ori în genere pe terenul tiinelor naturale, pe care ă ș ț
descoperirile sunt lesne de fcut din cauza ăvastitii domeniului ățlor. Am dori s ni se ăenumere
operele de fond aprute în ar de 30 de ani încoace, ca s vedem gradul de cultur. Nimic din ă ță ă ă
toate acestea. Buni bucuroi șdac apare câte-o carte ă elementar,ă în care autorul a tiut celș
puin s traduc bine, s-i ț ă ă ășaproprieze într-un mod cuviincios tiina altora. Chiar cazul ș ț
acesta e estrem de rar i constituie aproape un merit. Cele mai multe cri, chiar elementare, ș ăț
dovedesc din contra c autorii lor nu sunt în stare nici s îneleag texte strine, necum s ă ăț ă ă ă
produc ceva de la dânii. ă ș
O a doua msurtoare a ă ăgradului de cultur este dibcia unui popor de-a substitui forei ă ă ț
musculare ageni naturali, de-a crea i întrebuina maini. i aci vom constata c mainele ț ș ț ș Ș ă ș
introduse sunt în genere puse în micare de șmecaniciani strini i c românul e întrebuinat ca ă șă ț
lucrtor cu braul. ă ț
Acest nivel de cultur sczut i sus i jos n-ar fi o nenorocire absolut. Un popor incult ăă ș ș ă
care tinde cu struin, îns gradat, de-a ajunge la civilizaie, care se deprinde el însui zi cu ă ță ă ț ș
zi a-i apropria șîndemnrile ăi cunotinele altora, ajunge în adevr s egaleze pe ceilali. Dar ș șț ăă ț
la aceasta nu gândete nimenea. Lucrul la care aspir toi este a se folosi numai de avantajele ș ăț
civilizaiei strine, nu îns a introduce în ar condiiile de cultur sub cari asemenea rezultate ț ă ă ță ț ă
s se produc de sine. ă ă
Natura omeneasc i natura organic îns îi au economia lor, care nu se poate ignora ăș ă ăș
decât în detrimentul vitalitii. Când o societate contracteaz necesiti nou ca a noastr ea ăț ă ăț ă ă
trebuie s contracteze totodat i aptitudini nou. Un organism e rezultanta a dou puteri ă ăș ă ă
opuse: a ereditii, principiul conservator, prin care rasa i individul pstreaz i transmite la ăț ș ă ăș
urmai calitile cari i-au fost favorabile în lupta pentru existen, i a adaptabilitii, ș ăț țăș ăț
principiul progresiv, prin care rasa caut a-i apropria aptitudini nou, ce i le impune noul ă ș ă
mediu înconjurtor ă.
Dar pentru ca adaptabilitatea s câtige calitile nou se cere timp. Mediul social i ăș ăț ă ș
economic în care un popor triete nu trebuie schimbat peste noapte, ci încet, pentru ca ăș
oamenii s aib timpul necesar s se ă ă ăadapteze condiiunilor nou. Daca reforme i schimbri ț ă ș ă
vin peste noapte, ca la noi, cu aruncarea în ap a oricrii tradiii, se ajunge unde am ajuns noi. ă ă ț
Calitile din trecut devin insuficiente pentru a susine exigenele prezentului, bilanul ăț ț ț ț
puterilor risipite întrece pururea pe-al celor puse la loc, organismul îi încheie socoteala sa ș
zilnic cu ădeficite cari se traduc în morbiditate i în mizerie. ș
A sconta viitorul e lesne, i cmtarul cel mai facil e timpul. Un copil poate avea plcerile șăă ă
brbatului, o naie incult rezultatele civilizaiei, dar cu ce pre ? Cu acela al degenerrii i al ă ț ă ț ț ă ș
stingerii timpurie, cci scontul pe care-l face timpul e mai scump decât oricare altul. ă
Din cauza acestui punct de vedere, adevrat pentru totalitatea fiinelor organice, suntem ă ț
numii reacionari. E matematic sigur cu toate astea c tot ce se face fr o dezvoltare paralel ț ț ă ăă ă
a culturii în zadar se face, c orice progres real se opereaz nu în afar, ci înluntrul oamenilor ă ă ă ă
i c, cu cât aparenele nejustificate ale progresului sunt mai mari, cu atât șă ț regresul real cat săă
fie i el mai simitor. ș ț
i acest regres e foarte mare, orice s-ar zice; e un regres organic care atinge sntatea, Ș ăă
fptura fizic, bunul trai, bunele moravuri, c-un cuvânt întreaga constituiune fizic i moral ă ă ț ăș ă
a populaiunilor noastre. ț
Ceea ce ne d dreptate nu sunt fr îndoial lungile articole de fond ale ,,Românului', în ă ăă ă

care se vorbete de civilizaiune, de libertate, ca de bunuri câtigate de liberalism pentru ș ț ș
poporul nostru, ceea ce ne d dreptate în contra voinei noastre i din nenorocire e realitatea. ă ț ș
Chiar de – am voi s calomniem, nu putem. ă De – am voi s zugrvim lucrurile mai rele decum ă ă
sunt condeiul nostru abia e 'n stare a atinge umbra realitii. Pentru a putea exagera ceea ce ăț se
'ntâmpl ăîn ar, în Parlament, în administraie, în viaa economic i moral a imensei ță ț ț ăș ă
majoriti a poporului, ar trebui cineva ăț s 'mprumute ăcolorile negre din Infernul lui Dante.
i oare nu este aceast Românie pentru poporul ei propriu un adevrat infern ? Am dori Ș ă ă
s trecei grania pe oriunde poftii, s ne spunei unde vei gsi atâta boal, atâta mizerie, ă ț ț ță ț ță ă
atâta ru trai i totodat atâta gol sufletesc ca la populaiunile din ara noastr. Un ă ș ă ț ț ă
corespondent al ,,Românului' compara, pe la Slnic ă, pe grnicerii notri cu cei austriaci, ă ș
români i unii, români i alii; cei din urm îns rumeni i sntoi, cei denti tipuri clasice de ș șț ă ă șăăș ă
morbiditate i mizerie. Astfel st cu toat populaia. E lesne a ș ă ă țînfrumusea țlucrurile, dar ceea
ce nu se schimb prin teorii i tirade e realitatea. Se vede c redactorii ,,Românului" n-au ochi ă ș ă
de vzut, n-au oglind în care s se uite. ă ă ă
În unele judee populaia scade, în cele mai multe stagneaz i s-apropie de scderea ț ț ăș ă
absolut, numai în câteva de-a lungul Dunrii, prin locuri mai puin populate, sporete. E ă ă ț ș
verisimil c nici coala nu ajut în contra mizeriei. Ea poate ridica un popor srac, dar srcia ă ș ă ă ăă
dispune de condiii de existen; unde e mizerie acolo condiiile de existen sunt nefavorabile, ț ță ț ță
cel mizer se zbate în zadar, puterile cheltuite sunt pururea superioare celor reproduse, el
sfârete prin a se șșistovi , prin a-i șslei viaa în siline zdarnice. ț ță
i de ce aceste condiii de existen lipsesc ? Pentru c poporul are un guvern cu mult Ș ț ță ă
prea scump pentru nivelul lui de cultur; pentru c trebuinele claselor lui superioare sunt cu ă ă ț
mult prea numeroase ca munca lui s le poat satisface, pentru c e un popor incult, agricol, ă ă ă
ce fusese menit a tri poate o sut de ani înc, în condiii mai primitive pentru a ajunge numai ă ă ă ț
la dezvoltarea agriculturii, pe când trebuinele statului i ale societii sunt moderne, ț ș ăț
ultramoderne chiar: sunt ale unui stat industrial; pentru c în locul vechei organizri, care nu ă ă
costa aproape nimic, avem azi o nou aristocraie, cu totul improductiv, de sute de mii de ă ț ă
oameni cu aspiraiuni imense, cu capaciti nule. ț ăț
E acum vina noastr dac aceast pseudocivilizaie, aceast înmulire a trebuinelor ă ă ă ț ă ț țfr -ă
o sporire paralel a ăaptitudinelor economice i intelectuale, s-a îmbrcat sub forma ș ă
liberalismului, s-a numit liberalismul din România ? Artm atât rezultatele cât i cauza; o ăă ș
facem dup ăîndreptarul unui adevr valabil pentru lumea organic. Daca rezultatele sunt de ă ă
netgduit, daca cauza e asemenea stabilit, de puin interes e de-a ne da porecla de ăă ă ț
reacionari sau legitimiti. ț șLucrurile rmân din nefericire aa cum sunt, chiar daca cerul ar fi o ă ș
hârtie i marea o cerneal, pentru a dovedi contrariul în contra evidenei probe nu exist. ș ă ț ă
1882) "Timpul" i problema rneasc. ș țăă ă
La acuzaia Românului c conservatorii au o atitud ț ă ine nepatriotic în chestia tocmelelor ă
agricole, Em-nescu arat c ăăTimpul întotdeauna a fost aprtorul ăăranilor i c'n chestia ță șă
rneasc a pus toat patima de care erau capabili colaboratorii. Eminescu recun țăă ă ă oate c ranul ș ăță
e pstrul caracterului naional, înt ă țrupeaz tinereea etnic i totui noi nimic n'am fc ă ț ăș ș ăut pentru
el.
Eminescu arat apoi cum îneleg conservatorii s ă ț ăfie aplicat legea tocmelelor agricole i ă ș
cum trebuie s-i îneleag misiunea lor oamenii politici. ăș ț ă
Articol de fond fr titlu publicat în ăă Timpul (VII) 1882, 18 Februarie. N'a fost încă
reprodus în nici o ediie a lui Eminescu afar de aoeia a clasicilor comentai. Am lsat la o parte ț ă ț ă
începutul articolului, neavând interes ideologic.
..Românul de ieri spune bunoar cititorilor si, ă ă ădupce d. Maiorescu a ă
susinut în camer nce ț ăsitatea reformei tocmelelor agricole, alegtorii si ă ăîntruniră
i'l dezaprobar; c noi avem tristul cu ș ă ă raj de-a combate astzi ăceea ce am susinutț
ieri; acuzând pe ministrul ce-a propus reforma, a pârei necesitate nici noi n'o

putem nega, facem act de politic cu scopuri nemrturisite i de ri pa- ă ă ș ărioi.ț
Dee-ne voie d. C. A. Rosetti a contesta cu desvârire ceea ce zice. Nimeni ă ș
n'a dezaprobat pe Maiorescu, pentruc a susinut necesitatea re ă ț formei; nimeni
din noi n'a tgduit aceast neces ăă ăitate; nimeni n'a acuzat pe d. ministru
pentrucă a propus reforma. Cum a propus-o, asta a fost chestiunea; asupra
modului am insistat i l-am gs ș ăit revoluionar i propriu a agrava, nu a ț ș
uura șsituaia. Dar modul ț cum se face un lucru e în toate celea esenial.ț
Cânt pe violin Don Pablo de Sarasate i cânt pardon de expresie, i ă ă ș ă ș
onor. Costinescu. Cum cânt'unul i altul asta ă șe chestiunea.
— D. C. A. Rosetti voiete reforma magistrat ș urii. i noi o voim, dar Ș
cum? Noi cerem numirea prin concurs de titluri i vechime de serviciu, ș
precum i inamovibilitatea; d. Rosetti voete s fie ș ș ăaleas de garda ă
orneasc a venerabilului aut ășă ă or de versuri neogreceti, Serurie. In privina ș ț
necesitii reformei ne înelegem deci cu onor. d. ăț ț Rosetti, dar în modul cum
pricepem unul i altul șlucrurile, ne cam deosebim, n'ar fi cu bnat, i ă șîncă
binior.ș
i noi am voi rul ranului? Ș ă ță
Dar dac, de ani încoace, a fost foae care'n- ă nenumrate rânduri s'a ă
ocupat cu de-a mruntul ăi se va ocupa înc de soarta ranului, acea ș ă ță
foae a fost Timpul. Numai rposatul Bolliae a mai ă scris poate cu atâta
convingere ca i noi în chestiun ș ea aceasta i colecia din anul trecut i din ș ț ș
cel curent e fa pentru ca oricine s se conving c ță ă ăăe poate singura
chestiune în care am scris cu toat ăpatima de care e capabil inima noastr, ă ă
cu toat ădurerea i cu toat mila pe care ne-o inspir tocm ș ă ăai ranul, ță
acest unic i adevrat popor român ș ă esc.
El cruia nu-i dm nimic în schimb, pstreaz ă ă ă ăprin limb i datini unitatea ăș
noastr naional; ă ț ăel e pstrul caracterului nostru în lumea aceasta ă franuzit i ț ăș
nemit, el e singurul care de zece veac ță uri n'a desperat de soarta noastr în Orient. ă
Aa șchilos i greoiu cum este, e o parte de rez ș sten în el; pe care nimeni n'o poate ță
sfrâma ănimeni îndupleca. Lipit în Basarabia, de colosul ucigtor de naii al Rusiei, ă ț
el, neamul râztor al ălui Miron Costin, îi bate joc de muscali sub nas ș ul lor, parc'a
lui ar fi împria Muscalului. In ăăț Ardeal scoate cusur Ungurului i Neamului; ș ț
pretutindeni întruparea tinereei etnice, pretutindeni sim ț inindu-se i fiind superior țț ș
celor ce-1 înconjoar.ă
i noi i-am voi rul? Ș ă
Dar dovada cea mai vie e istoria recent chiar. ăDou din trei pri a întreg ă ăț
pmântului României ă îl ddea Regulamentul organic în posesiunea r ă țăanului, în
schimbul a 22 zile de lucru pe an. Astzi? Sub domnia banului cosmopolit i a ă ș
posesiunii cosmopolite, d. C. A. Rosetti e silit s prevaz în lege ca cel puin 2 zile pe ă ă ț
sptmân s ăă ăărmân pe seama ranului, ca s-i cultive pm ă ă ță ăș ăântul su propriu. Va ă
s zic nu 22 de zile ale ă ă regulamentului, ei 220 de zile ale erei liberale, înzecit' atâta
cât muncea înainte, muncete astzi ș ăi e mai srac de cât oricând. ș ă
i cine e de vin dac ranul nostru nu mai Ș ă ăță e la largul lui?
Cine, decât reformatorii cari au voit s'ndrepăteze datinele aezateș
de Domnii cei vechi i adunșate în aceast privire în Regulament? ă
Cine decât inovatorii cari credeau a putea inventa o alt ar, cine ăță
decât cei ce au introdus, trebuine strine, legiuiri strine, mode strine, cine ț ă ă ă
decât cei ce fr tiin de carte i fr; serio ăăș ță șăăzitate moral s'au improvizat ă
în stpânitori ai a ăcestei vechi i bine cuvântate ri? Nu ne mai sileasc d. C. ș ță ă
A. Rosetti a repeta crudele adevruri ădespre plebea nesioas de strini i ăț ă ă ș
semi-strini, ăpe care i-a înolit din sudoarea aceluia ran, pe ț șțăcare se
prefac azi a-1 comptimi, cci, când ajungem ă ă a vorbi de ea, d-sa tie frș ăă

îndoial din experien ă țăc tot fanatismul nostru de ras se deslnue a ă ă ățtunci
i c praful se alege din gheeftarii i patrioii de meserie cari-1 servesc. șă ș ș ț
Aa dar înc odat: voim reforma legii ocmelelor, dar nu cum o voete ș ă ă ț ș
d. Rosetti, cruia nu ătocmelele, ci popularitatea i vrajba social-i umb ș ălă
prin cap. O voim cu serioase i amnunite stud ș ă ții, cu pstrarea celor dou ă ă
principii necesare în materie: libertatea transaciunii i obligativitatea ț ș strictă
a îndeplinirii; o voim de bun credin i ă țășîntemeiat astfel, încât s nu mai ă ă
poat fi o arm ă ăde influen electoral în mâinile guvernului. ță ă
i fiindc pe d. C. A. Rosetti nu-1 mai putem Ș ă îndrepta, am dori ca
treaba copiilor si s nu fie a realiza republica, ci aceea de-a se pune ăă
serios pe carte i pe munc, pentru a compensa prin ele darea ranului ș ă ță
care-i susine. Puindu-se pe carte, ț studiind datinele drepte i vechi ale ș
rii lor i ță șale altora, se vor convinge c mare mult bine a f ă ost odinioară
în aceast ar i mare mult la ățăș largul lor i în drag voie triau oamenii ș ă ă
înainte de epoca reformelor i înoiturilor; se vor con ș vinge c statulă
omenesc nu e rezultatul unui contract sinalagmatic, ci un organism, produs
de natura intim i de înclinrile unui popor i c arta ăș ă șăpolitic e ca arta ă
medicului; are s sub vin ac ă ăiunii i reaciunii binefctoare a naturii, nu ț ș ț ăă
s ăimpun legi ăa priori unui organism, care nu poate tri decât în ă
conformitate cu legile lui înscute. ăAtunci se vor convinge tinerii c boalaă
imigrrii ăstrinilor, boala simplificrii muncii naionale, boala feneantismului, ă ă ț
sunt toate a se atribui ideilor i trebuinelor nesntoase i disproporionate, ș ț ăă ș ț
introduse în ar de mini semidocte, de barbari posp ță ț ii.ăț
i… mai tii?… poate vor deveni reacionari ca Ș ș ți noi, poate se vor ș
convinge c un popor tânr ă ănici nu e în stare a fi alt ceva decât
reacionar ți c demagogia i republica universal nu sunt dec șă ș ăât semne de
marasm senil la o rass învechit în zile rele, ale carii puteri morale s'au ă ă
sleit.
1883) La un an nou.
Legi eterne mic universul de-asupra noastr, legi șă ăeterne conduc i societile ș ăț
omeneti. Suntem mici pe ș un glob neînsemnat în univers, dar inventm mereu ă
mijloace ca s ne facem viaa grea i dureroas. Dei ă ț ș ă șne djm seama c viaa-i ceva ă ă ț
accidental, nu uitm ăpatimile care ne mic. E în sufletul omenesc o ordine șă de
lucruri tot atât de fatal ca i aceia din lumea ă ș mecanic, i astfel evenimentele ăș
care sgudue istoria sunt inevitabile ca i evenimentele în constelaia cer ș țeasc.ă
Anul ce 'ncepe nu inspir mult speran, nu anun ă ă ță țămult bucurie. Poporul nostru este ă
aezat între furtuna ș ce vine din apus spre a întâmpina pe cea de rsrit. ăăStarea noastr nuă
depinde de noi, va fi determinat ăde alii, i totui guvernul se ocup cu chestiuni care țș ș ă au
menirea s agite opinia public. E pcat i nedemn ca 'n situaia grav în care ne aflm, s mai ă ă ă ș ț ă ă ă
jucm ăcomedia luptelor luntrice.ă
Articol de fond fr titlu publicat în ăă Timpul (VII) 1883, 1 Ianuarie.Articol
nereprodus înc în ediiile ă țlui Eminescu afar de aceea a clasicilor comentai. ă ț
Se 'ncheie i dup datina noastr cu ziua de ș ă ăastzi un ir de evenimente ă ș
msurate dup apu ă ăneri i rsriri de soare i fixate în memoria noastr cu cifrele acestei șăă ș ă
msurtori. ă ă
Dac privim regularitatea fenomenelor lumii sid ă erale i o comparm eu ș ă
nestatornicia sorii oțmeneti, am putea crede c altceva se petrece în ș ă
ceruri, altceva pe pmânt. Cu toate acestea prec ă um o lege etern, mică șă
universul deasupra capetelor noastre, precum puterea gravitaiunii le face ț

pe toate s pluteasc cu repejune în chaos, toi ă ă țastfel alte legi, mai greu de
cunoscut, dar supuse aceleiai necesiti, de la care nu este nici abatere, ș ăț nici
excepie, guverneaz oamenii i societile. ț ă ș ăț
Oricât de mici am fi pe acest glob atât de neînsemnat în univers,a crui ană
întreg de câteva sute de zile nu e mcar un ceas pentru anul lui Neptun ă de
asezeci de mii de zile, totui ce multe i mari ș ș șmizerii se petrec în atât de
scurt timp, cât de multe mijloace nu inventeaz oamenii spre a-i face viaa ă ș ț
grea i dureroas! ș ă
S'ar crede c cu cât cunotinele înainteaz, cu ă ș ț ăcât omul câtigșă
convingerea despre nimicnicia lui i despre mrimea lui Dumnezeu, ar scdea ș ă ă
deertșciunea care este isvorul urei i al desbinrilor; ă ș ăc încredinându-se ă ț
c nu numai nimic este, ci chiar mai puin decât nimic, de vreme ce viaa ă ț ț
omenirei întregi este ceva accidental i trector pe coaja ș ăpmântului, mintea ă
lui va fi isbit cu atâta adânc ă ime de acest mare problem, încât s poat uita ă ă
patimele mici cari-1 mic, mai puin însenintoare șă ț ădecât o pictur în ocean, ă ă
de cât o clip în etern ăitate.
Dar nu este astfel.
Se vede c aceeai necesitate absolut, care dicteaz în mecanismul ă ș ă ă
orb al gravitaiutnii cer țeti, domnete i în inima omului; c ceea ce ș ș ș ăacolo
ni se prezint ca micare, e dincoace voin i aciune i c ordinul moral ă ș țăș ț șă
de lucruri e tot atât de fatal ca i acel al lumii mecanice. ș
De aceea vedem c marile evenimente istorice, ă rsboae cari sgudue ă
omenirea, dei par a atârna ș de decretul unui individ, sunt cu toate
acesteia tot atât de inevitabile ca i un eveniment în constelaiunea ș ț
cereasc. E drept c cei vechi n'aveau ă ă cuvânt de-a pune oroscopul i de-aș
judeca dup ăsituaiunea aparent a luminilor ceea ce se va pe ț ă trece
odinioar pe pmânt, dar cu toate acesteaj ă ă în naivul lor chip de-a vedea
se ascundea un adevr, acela, c precum o constelaiune e dat cu ă ă ț ă
necesitate, tot astfel evenimentele de pe pmânt ăse'ntâmlpl într'un ir, pare ă ș
c de mai nainte ă determinat.
Dac, dup constelaiunea împrejurrilor celor din urm, am pune oroscopul ă ă ț ă ă
anului ce vine, nu mult speran ne-ar inspira, nu mult bucurie ă ță ăne-ar face. Din
nou chestiunea Orientului sau mai bine a împririi împriei otomane e obiect ăț ăăț ul ce
preocup lumea politic i se poate ca eve ă ășnimentele din Egipet s fi fost cel dintâiu ă
stadiu al desfurrii chestiunii. In adevr dup înfrâng ășă ă ăerea insureciunei, a început a ț
se desemna cu claritate aliana austro-german i a se da pe ț ășfa înarmrile ță ă
Rusiei.
Frana, gata a fi privitoarea interesat la uriaa ț ă șciocnire dintre lumea slav i ceaăș
german, gata ăchiar a participa – i fata favebunt – a pierdut ș îns tocmai în preziua ă
anului nou pe brbatul ăcare reprezenta politica ei de aciune. Cu toate țacestea, nu
credem ca moartea unui om, oricât ăînsemntate suspensiv ar avea pentru evenimente, ă ă
s le poat înltura cu totul. ă ă ă
In acest conflict, pe care viitorul îl indic cu ăclaritate, ce se va alege
de cei mici? Poporul nostru mic este pus tocmai ca o muche de desprireăț
între furtuna ce vine din apus pentru a întâmpina pe cea din rsrit. Oricare ăă
ar fi soarta armelor, oricare norocul rsboiului, oricât de în ă țeleapt va fiă
politica micului popor, rezultatul evenimentelor va fi totui stabilirea ș
unei preiponderane politice, pururea fatal nou, chiar ț ă ădac nu ne-ar ă
amenina cu nimicirea total. ț ă
Oare în preziua unor evenimente, determinante pentru soarta noastr, fac bine ă
oamenii ce ne guvern de-a pune chestiunea revizuirii constit ă uiei? Fac bine a propune ț
excluderea din viaa țpublic a elementelor celor mai luminate ale po ă porului, cari s'au

dovedit în toi timpii a fi i ț șcele mai patriotice, prin suprimarea colegiului I?
Nu numai c nu fac bine, dar chiar eful acestui ă șguvern a recunoscut-o aceasta, cciă
însui tindea șla amânare reformelor, întemeindu-se pe probabilitatea evenimentelor, ce bat
la poarta cetii ățnoastre. Cu toate acestea curentul fatal de înoituri, care e caracteristic
pentru epoca de spoial ăîn care trim, împinge pe majoritate la punerea ă unor chestiuni
ce nu pot decât s turbure ara ă ți s accentueze deosebirile de interes i de part șă șid
între oameni.
Cu prere de ru cat s constatm c, cu toat ă ă ăă ă ă ăbtrâneea prematur a nravurilor, ă ț ă ă
inteligena polțitic a acestei ri arat uneori semne de cop ă ță ă ilrie. Ca un sfinx, mut înc ă ă
i cu ochii închii, ș șst anul viitor înaintea noastr, dar tim bine ă ă șc multe are de zis, ă
c cumplite sunt enigmele ă ce le va rosti, c în prpastie va cdea cel te ă ă ănu va fi în
stare s le deslege. ă
Iar Edipul destinelor noastre se uit în faa ă țacestui sfinx, i în loc de ș
a fi ptruns de seriozit ă atea adânc, tragic poate a fizionomiei lui, el ă ă
s'apropie de monstru pentru a-i rspunde cu… ăjucriile noastre ă
constituionale… Fr îndoial ț ăă ăceea ce are s se'ntâmple se va 'ntâmpla, ă
dar e pcat i nu e demn ca atunci, când timpurile ă ș sunt foarte serioase,
un popor sa joace mica comedie a luptelor sale dinluntru.ă
– Sfarsit –