Migratia Si Traficul de Persoane In Romania Si In Europa

Migrația, ca fenomen care a marcat istoria omenirii însoțind evoluția acesteia în permanență, a suscitat un interes maxim atât din partea analiștilor și teoreticienilor diverselor discipline, cât și din partea practicienilor și specialiștilor, având în vedere implicațiile asupra tuturor aspectelor vieții cotidiene.

De asemenea, având în vedere efectele deloc de neglijat pe care le are migrația asupra statelor, asupra comunităților și chiar asupra mecanismelor de relaționare stat-comunitat, abordările practice ale fenomenului, la nivelul politicilor publice și al strategiilor de implementare a acestora, contribuie în mod evident la creșterea importanței cercetării migrației raportând-o la problematicile fundamentale ale evoluției și dinamicii globale din ziua de azi.

Un alt aspect deosebit de interesant și nu mai puțin important îl constituie însuși modalitatea de abordare a migrației. Migrația beneficiază de abordări diverse, unele mai restrictive, altele mai largi, mai integrate, fenomenul reprezentând, din acest punct de vedere, un instrument util de cercetare și explicare a unor dinamici sociale intracomunitare sau intersocietale. În această argumentație analiști de marcă percep migrația prin prisma forței de muncă, definind migrația ca,, alocarea forței de muncă de-a lungul frontierelor.

Cercetarea fenomenului migrației, studiul diverselor concepte și perspective asupra acestuia, îndeosebi în plan european, constituie obiectul de față. Contextul globalizării, al crizei economice și relațiilor intracomunitare complexe impun o abordare conceptuală a principalelor dimensiuni ale migrației concomitent cu descifrarea, și interpretarea măsurilor, politicilor și tintelor vizate de documentele si instrumentele adoptate la nivel internațional și național pentru controlul efectelor pe care migrația le generează asupra societății și dinamicii piețelor muncii.

Migrația în și din Europa:

Datele rezultate din cercetare atestă și susțin fără nici un dubiu faptul că toate statele implicate în fluxiurle migratorii, au un rol bine definit în cadrul acestor procese. Însă, fie că au rolul statelor de origine, al celor de tranzit sau de destinație, toate aceste state experimentează diferitele tipologii de migrație, cu consecințele care decurg de aici.

Dacă în anii 1960, muncitorii sezonieri erau în primul rând bărbați, grupurile etno culturale de azi, comunitățile migrante, prezintă un raport foarte echilibrat între bărbați și femei, ca rezultat al reunirii, familiilor și al ratei natalității în aceste comunități. Astfel, s-a ajuns ca în anul 2005, în Europa Centrală și de Vest să fie 44,1 milioane de imigranți, dintre care jumătate figurau ca activi pe piața forței de muncă. De asemenea, migranții au reprezentat un procent important și în creștere pe piața muncii statelor europene. Populația imigrantă a crescut cu 20% din 2000 până în 2005 cu excepția Franței și Olandei. Așa se explică faptul că, în multe state rata participării pe piața muncii a imigranților a fost echivalentă sau chiar mai mare decât a populației autohtone.

Căderea Zidului Berlinului în anul 1989 a însemnat fluxuri noi de migrație de la est la vest.Aceste fluxuri, majoritatea având motivație economică, dar reflectate într-un număr foarte mare de solicitări de azil, au contribuit în mare măsură la formaea percepției că imigranții soseau nu pentru a munci, ci pentru a beneficia de ajutoarele sociale care erau generoase. Până în anul 1992, în jur de 1000 de persoane pe zi solicitau azil în Germania. Cu toate că 80-90% dintre ei erau respinși, din momentul cererii și până în momentul respingerii ei, aceștia erau îndreptățiți la acordarea unei locuințe, mâncare și fonduri de subzistență, toate acestea plătite de contribuabilii germani.

Mulți europeni nu doresc fluxuri noi de migrații. Acest lucru poate fii observat și din unele declarații de presă. De exemplu, în state precum Polonia și Ungaria șomajul este foarte mare iar veniturile sunt foarte mici în comparașie cu Germania și Austria.

Efectele migrației asupra statelor de origine:

Migrația este un fenomen cu fațete multiple, și presupune existența a două percepții generale, fiecare dintre ele asociate cu efecte mai mult sau mai puțin pozitive. Este vorba de emigrație și imigrație.

Emigrația duce în mod necesar la o înrăutățire a situației statelor de origine, mai ales a celor sărace.

Efectele economice și sociale, sunt mai profunde și spectaculoase în statele de destinație în ceea ce privește migrația. Constrângerile de natură economică, politică, socială sau culturală obligă statele să analizeze , să întocmească, să actualizeze în permananță politici pentru migrație.

Trebuie menționat de asemenea, faptul că migrația forței de muncă produce o cantitate apreciabilă de capital în statele de origine ale migranților, sub forma remiterilor de bani. Migranții care se reîntorc în statele de origine revin cu aport de capital, de cunoștințe și de acces pe diverse piețe, ceea ce nu poate să aducă decât beneficii economice statului respectiv.

Traficul de persoane:

Zona Balcanilor este considerată focarul traficului de persoane în Europa, ca rezultat al migrației ilegale, aceasta activitate fiind desfășurată de grupuri criminale din ce în ce mai „antrenate”, care beneficiază de ajutor extern și de un cadru internațional eterogen al crimei organizate. Acest lucru a fost confirmat atât de oficialii europeni cât și de către Biroul de Investigții Federale al SUA. Datorită poziției geografice și conjuncturii politice și economice din ultimele două decenii, Romania se confruntă și ea cu problema traficului de persoane în toate cele trei ipostaze, adică Romania este considerată țara de recrutare, țara de tranzit si, mai nou, țara de destinație pentru traficul de persoane.

      Înțelesul noțiunii de trafic de persoane:

Datorită dezvoltarii continue a acestei infractiuni legislația Romaniei cu privire la traficul de persoane a cunoscut o dezvoltare permanentă, in concordanță cu legislația Uniunii Europene, astfel Guvernul Romaniei a aprobat în 2001, prin Hotararea Guvernului nr. 1216/2001 primul Plan național de acțiune pentru combaterea traficului de persoane. Printre obiectivele acestui plan putem afirma că obiectivul cel mai important a fost crearea unui instrument normativ care să contureze cadrul general de desfasurare a inițiativelor anti-trafic.

Drept urmare a aparut Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane. Abia 2 ani mai târziu, Guvernul Romaniei aprobă Regulamentul de aplicare a dispozițiilor normative, întarzierea fiind provocată de ratificarea de catre Parlamentul României a Convenției ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, împreuna cu Protocoalele adiționale, cel mai relevant fiind Protocolul ONU privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor si copiilor, document care a fost semnat de statul român la Palermo, la 14 decembrie 2000.

Legea specială care incrimineaza traficul de persoane ca infracțiune, Legea nr. 678/2001, vizează 2 coordonate : combaterea traficului de persoane si prevenirea lui.          Conform art. 12 alin 1 din Legea nr. 678/2001 traficul de persoane este definit astfel : „Constituie infractiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrangere, prin rapire, frauda ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apara sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obtinerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.”

Analizând comparativ textul art. 12 din legea 678/2001 cu art. 3 al. 1 lit. A din Protocolul adițional referitor la prevenirea, suprimarea si pedepsirea traficului de persoane constatăm că legea romană păstrează în linii mari atât litera cât și spiritul normei juridice internaționale.

Conform Agenției Naționale împotriva Traficului de persoane care are ca scop coordonarea și evaluarea activităților de prevenire a traficului de persoane și monitorizarea asistenței acordate victimelor acestuia, infracțiunea de trafic de  persoane presupune exploatarea unei persoane. Prin exploatarea unei persoane se ințelege :

·    executarea unei munci sau indeplinirea de servicii, in mod forțat, cu încalcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate;

·    ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemanătoare de lipsire de libertate ori de aservire;

·    obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;

·      prelevarea de organe;

·    efectuarea unor alte asemenea activități prin care se incalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului;

·       obligarea la practicarea cerșetoriei;

În consecință putem afirma faptul că traficul de persoane încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului, de la libertatea de mișcare, de comunicare sau de exprimare, la dreptul oricarei ființe umane la demnitate, securitate, integritate fizică si psihică, iar în cazuri extreme, încălcând chiar dreptul la viață.

Conținutul infracțiunii de trafic de persoane:

Obiectul juridic al infracțiunii de trafic de persoane îl constituie totalitatea relațiilor sociale care se formează și se dezvoltă în jurul valorilor sociale constituite din principalele atribute ale persoanei, și anume viața, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, inviolabilitatea sexuală, onoarea și demnitatea.

Obiectul juridic special al traficului de persoane îl constituie relațiile sociale a caror formare, desfășurare și dezvoltare normală sunt condiționate de respectarea libertății de deplasare, de acțiune, de exprimare, de opțiune, de manifestare pe plan psihic a persoanei fizice, precum si a celorlalte valori intrinseci ale ființei umane.

În cazul în care infracțiunea se realizează prin acte de violență prin care se aduce atingere vieții sau integrității corporale a persoanei traficate, infracțiunea are și un obiect material, și anume corpul victimei.

Subiectul activ poate fi orice persoana fizică care indeplinește condițiile generale pentru a raspunde penal. Traficanții pot fi bărbați sau femei.

Având în vedere dispozițiile art. 22 din Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane, adoptată la 3 mai 2005 si semnată de Romania la Varșovia, la 16 mai 2005, care reglementează raspunderea persoanelor juridice pentru infracțiunile de trafic de ființe umane atunci cand sunt comise în numele acesteia sau în interesul acesteia, se consideră că subiectul activ adiacent al infracțiunii de trafic de ființe umane poate fi persoana juridică.

În momentul în care discutăm despre participația penală la infracțiunea de trafic de persoane trebuie să menționam faptul că aceasta este posibilă în toate formele ei, coautoratul fiind regula săvârșirii acestei infracțiuni, tocmai datorită caracterului său transnațional și transfrontalier, astfel de fapte desfăsurându-se pe teritoriul statelor de origine al victimelor, continuând pe teritoriul statului de destinație si apoi în circuit, pe teritoriul altor state, creându-se astfel o rețea de participare a mai multor persoane la traficarea ființelor umane.

Fiind o infracțiune care se poate savarsi prin mai multe acțiuni, complicitatea la această infractiune se poate concretiza, la randul ei in mai multe forme cum ar fi : în deținerea de informații cu privire la potentialele victime și furnizarea acestora catre traficanți, atragerea victimelor, obținerea actelor necesare pentru transportarea lor, etc. Instigatorul care este denumit „autorul moral” este cel care hotărește pentru început să săvârșească aceasta infracțiune convingând altă persoană să preia rezoluția infractională și să treacă la săvârșirea propriu zisă a faptei.

În ceea ce privește latura obiectivă a acestei infracțiuni discutăm de 2 tipuri de activități, dintre care primul tip este cel principal, al doilea apărând ca secundar în raport cu primul. Dupa cum reiese din conținutul legii activitatea principală se realizează prin una din acțiunile : recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane în scopul exploătarii ei. Activitatea secundară, care este de fapt mijlocul de realizare al acțiunii principale se efectuează la rândul ei conform legii prin : amenințare, violentă sau alte forme de constrângere, răpire, fraudă sau inșelăciune, abuz de autoritate, profitarea de imposibilitatea persoanei de a se apara sau de a-și exprima voința, oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obtinerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane. 

Traficarea persoanelor:

Raportat la legea nr. 678/2001 traficul de persoane presupune comiterea uneia dintre modalitățile alternative prin care se realizează latura obiectivă a infracțiunilor incriminate în art. 12 si 13, adică recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, găzduirea sau primirea unei persoane, în scopul exploatării acesteia.

Recrutarea constă în racolarea potențialelor victime prin atragerea lor de catre traficanți prin diferite procedee :

·    oferte false de locuri de muncă în străinătate, în special profesii care nu implică o munca calificată (chelneriță, bucătăreasă, dansatoare, baby-sitter, menajeră etc.) în țări precum: Spania, Italia, Grecia, Cehia, Germania, Franța, Portugalia Marea Britanie etc. făcute direct victimelor sau prin intermediul cunoștințelor, rudelor sau a altor persoane apropiate.

·     anunțuri la mica publicitate de tipul: Tinere fete pentru dansatoare, balerine in tara X. Plecare imediată;

·    răpire;

Transportarea presupune deplasarea victimei dintr-un loc în altul în interiorul țării de proveniență ori din statul de origine direct în statul de destinație sau prin țările de tranzit.

Transportul poate fi unul legal, atunci când fetele au pașaport și sunt transportate într-o altă țara sub pretextul unei excursii, sau transportul poate fi ilegal în cazul persoanelor fară pașaport sau a persoanelor minore.

Transferarea, ca modalitate prin care se realizează traficul, constă în transmiterea victimei, de la un traficant la altul, atunci când este vandută ca o marfă sau face obiectul unei tranzacții incheiate între traficanți.

Vânzarea se realizează în țările de destinație, iar un factor important care influențează aceasta tranzacție fiind vârsta și aspectul fizic al persoanei. Victimele își dau seama că au fost vândute în momentul în care au fost deposedate de acte, tot atunci fiind sechestrate în locuri bine izolate, închise, unde nu au posibilitatea să comunice, ele fiind violate, maltratate, amenințate. Victimele intră intr-un ciclu al falselor datorii deoarece cei care le cumpară pretind ca trebuie sa-și recupereze banii din munca lor, dar din pacate în majoritatea cazurilor, în momentul în care victima a reușit să-și platească datoria, urmeaza o revânzare către un alt patron care, la rândul sau, vrea să-și recupereze suma plătită.

Evadarea victimelor se face cu ajutorul unor clienți, ai poliției. Victimele se adresează ambasadelor sau consulatelor României din țara respectivă. Repatrierea se realizează cu sprijinul OIM – Organizația Internatională pentru Migrație – Misiunile din alte țări, al ambasadelor/ consulatelor României care se ocupă de formalitățile de repatriere și cu sprijinul organizațiilor neguvernamentale din statul de destinație. Victimelor li se eliberează pașaport consular si documente de calatorie. Primirea în țara se face de reprezentanții ANITP – Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane (Centrul Regional din aria de competență), care a fost contactat și informat în prealabil si care va referi victima catre serviciile specializate de asistență,în funcție de opțiunea acesteia.
În chestiunile legate de repatrierea victimelor române ale traficului de persoane, ANITP este prima institutie care trebuie informata.

Mijloacele utilizate de traficanți pentru realizarea acțiunilor de traficare constau după cum am menționat anterior în : amenințare, violență, alte forme de constrângere, răpire, fraudă sau înșelăciune, abuz de autoritate, profitarea de imposibilitatea unei persoane de a se apara ori de a-și exprima voința, oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani sau alte foloase pentru obținerea consimțământului unei persoane, acestea fiind enumerate în art. 12. În majoritatea cazurilor traficanții folosesc cumulativ două sau mai multe procedee, de exemplu amenințarea este insotită de acte de violență, dupa ce inițial victima a fost atrasă prin promisiuni false cu privire la o slujba în străinătate ori a fost rapită și supusă ulterior unor tratamente degradante.

Migrația ilegala este modalitatea specifică de traficare, totodată este și componenta cea mai dinamică a crimei organizate. Migrația ilegală prin formele sale adiacente – trafic de persoane, munca la negru – determina o activitate economică ce se sustrage controlului statului, iar de aici prin activități conexe , ajunge la diferite forme ale evaziunii fiscale.

Traficul de persoane și carne vie reprezintă una dintre componentele migrației ilegale care, conform unor estimări ale OIM si Interpol, furnizează grupărilor criminale implicate sume de bani uriașe ce tind să le devanseze pe cele generate de traficul de stupefiante.

Concluzii:

Putem afirma, că printre multe cauze ale migrației, cea mai importantă cauză în opinia mea, este o cauză de tip economic, pentru că la baza deciziei de a migra, de regulă motivele sunt legate de statutul financiar al persoanei în țara de origine.

Legat de migrația din Europa cam toți cei care migrează provin din zona estică, iar destinația este Europa de Vest, datorită salariilor care le sunt oferite în anumite domenii, în care cetățenii din țara respectivă refuză să muncească.

Altă cauză a migrației poate fi și datorită locurilor de muncă, care sunt limitate în tara de origine a persoanei care alege să migreze.

Referitor la traficul de persoane, și în acest caz, cei care practică acest fenomen, își urmăresc foarte bine țintele, iar majoritatea care ajung victime, sunt acele persoanele care au o situație materială precară, și își doresc cu orcice preț, să ajungă să lucreze într-un anumit domeniu în care nu este neapărat să aibă o calificare profesională. Astfel, o dată ajunse în țara de destinație ele ajung să fie victime ale traficului de persoane, fără voia lor.

Trebuie menționt și faptul că traficul de persoane, a înregistrat o creștere semificativă în ultimii ani, și de asemenea sumele care se câștigă din acest feneomen sunt foarte mari, iar în cațiva ani aceste venituri vor putea depăși inclusiv veniturile pe care le obțin cei care practică fenomenul traficului de droguri.

Bibliografie:

G. Borjas, ,,Economic Theory and International Migration”, International Migration Review, Volumul 23, Numarul 3, Special Silver Anniversary Issue, Autman 1989.

World Population Prospects-U.N. Department of Economic and Social Affairs, The 2004 revision.

P.Martin, M. Abella, C. Kuptsch, Managing Labor Migration in the Twenty-first Century, Yale University Press, New Haven and London, 2005.

K. Zimermann, H. Bonin, R. Fahr, H. Hinte, Immigration Policy ant the Labour market- The German Experience and Lessons for Europe, Springer-Verlag, Berlin, Heidelberg 2007.

P. Stakler, Workers without Frontieres: The impact of Globalisation on International Migration, Boulder, Colorado 1999.

H.G. Johnson, Economic Policies toward Less Developed Countries, Prager, New York, 1967.

Cf. Raportul Europol privind crima organizata in Uniunea Europeana, Luxemburg, 2003.

Raportul FBI catre Senatul american privind crima organizata in Eurasia, Italia si Balcani, 2003.

Legea a fost publicata in M.Of. nr.783 din 11.12.2001, modificata si completata ulterior prin O.U.G. nr. 79/2005.

Hotarirea Guvernului nr. 299/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Legii 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, publicata in M.Of. nr. 206 din 31.03.2003.

Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, Protocolul privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, in special al femeilor si copiilor, aditional la Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, precum si Protocolul impotriva traficului ilegal de imigranti pe calea terestra, a aerului si pe mare, aditional la Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000 a fost ratificata prin Legea nr. 565/2002, publicata in M.Of. nr. 813 din 8.11.2002.

Marian Dima „Traficul de persoane. Asistenta victimelor” Revista de drept penal nr. 2, 2007.

Adriana Bucur „Consideratii asupra infractiunilor de trafic de persoane si proxenetism” Caiet de Drept Penal, nr. 1/2007.

Gh. Mateut, V. E. Petrescu, N. Stefanoi, E. Onu, A. Dublea, S. Luca, D. Iovu, R.D. Tarniceriu, G-L. Gafta, C. Luca, R. A. Pruna, „Traficul de fiinte umane. Infractor, victima, infractiune” Asociatia Alternative Sociale, 2005, Iasi.

Florea Pasca „Fenomenul infractional de trafic de fiinte umane”, Pro Universitatea, 2010, Bucuresti.

Surse electronice:

http://www.anitp.mai.gov.ro/, accesat la data de 03.05.2015