Migratia Internationala Si Acumularea de Capital Uman

INTRODUCERE

Majoritatea proceselor ce au la bază factorul uman sunt procese flexibile. Pe această premiză se axează studiul de fată încercând să realizeze o analiză a factorilor predominanti ai tendintelor migrationiste a ultimilor ani dar, mai ales, în cazul României să ajungă la un set de concluzii și recomandări.

Fenomenul migrator este unul dintre procesele cheie al evolutiei societale comportând, în sine, o marjă de eroare a predictibilitătii ciclurilor migratoare urmatoare. Astfel, se observă o stransa corelatie a factorului uman cu cel geografic,cultural si mai ales, economic.

Migratia internatională și acumularea de capital uman a început să fie vazută ca o problematică de majoră importantă a epocii în care trăim de abia in secolul al XIX-lea. Teoreticienii au observant că în constituirea unei economii înfloritoare Karl Marx a avut dreptate într-un singur punct – “omul este cel mai pretios capital”.

Astfel toate resursele disponibile pe o arie geografică nu ar putea fi exploatate dacă nu ar exista fortă de muncă.

Romania, în momentul de fată, se indreaptă către punctul “fără de întoarcere”, pendulând între disparitie și marile migratii. Ultimul recensământ al populatiei Romaniei a pus in evidentă un dezastru demografic de proportii. Din cele 23 de milioane și jumatate de persoane existente in 1990, când frontierele s-au deschis, recenzorii au mai gasit in 2011, efectiv, doar 18 milioane. Diferenta este de peste 5 milioane de persoane, respectiv 23%, ceea ce înseamnă, statistic, că din fiecare 4 români existenti în 1990 unul a dispărut, fie prin deces, ca urmare a sporului negativ al populatiei, fie, mai ales, ca urmare a emigratiei masive.

Dezastrul de la orizont nu rezultă doar din faptul că Romania a pierdut un sfert din populatie, ci și din cauza că marea majoritate a milioanelor pierdute este alcatuită din oameni tineri, activi, aflati la vârsta întemeierii propriilor familii.

Luând în considerare și prăbușirea natalitătii de după 1990, exodul spre Europa de vest, fără precedent în istoria românilor, a avut efectul unei lovituri năprasnice în capacitatea regenerativă a natiunii.

Dacă tendinta demonstrată de ultimul recensământ se mentine, până cel tarziu prin 2030 România ar putea ajunge, literalmente, în situatia de a fi inchisă.

Sistemul românesc are ca punct de bază cei sub 4 milioane de angajati care sustin cei peste 5 milioane de pensionari. La o asemenea ecuatie viitorul României arată sumbru.

Tendintele migrationiste arată clar că un factor determinant în rândul tinerilor este încrederea in viitor ce are aceeasi pondere și cu expectantele financiare. Așadar, motivatia de a pleca în străinătate este nu numai de a avea o situatie economică stabilă dar, mai ales, de a avea o viată mai bună.

Am urmărit prin studiul nostru să scoatem în evidentă atât punctele pozitive cât și negative ale migratiei – un fenomen ce a luat amploare în ultima decadă în tara noastră, obiectivul principal fiind de a schita o analiza prezumtivă a evolutiei tendintei migrationiste și care ar fi posibilele efecte.

Prima ipoteză am formulat-o prin prisma crizei globale care a avut un rol de sustinere si alimentare a ratei somajului și intensificarea fenomenului migrationist.

Încă de la debutul crizei economice s-a observat o creștere a dispersiei populatiei în Europa și, mai ales, în Europa de Est care și-a îndreptat privirile pentru o solutie salvatoare către tările din Vest.

Ipoteza a doua – între anii 2007 – 2012 s-a observat o intensificare, colaterală, a parăsirii tării de către forta de muncă calificată cunoscută și sub numele de ‘brain drain’- este corelată direct cu unul din efecte directe ale migratiei – transferurile financiare din străinatate au influentat pozitiv PIB-ul României din perioada 2007- 2012 – ce a constituit cea de-a treia ipoteză a studiului de fată.

Așadar, mai ramane o singură întrebare a cărui răspuns ne interesează.

Încotro ne îndreptăm?

Literature Review

De-a lungul timpului atât economiștii cât și sociologii dar și psihologii au încercat să găsească răspunsuri la întrebările privind cauzele care au permis și permit apariția fluxurilor migratoare; pentru a explica natura și metodele folosite de-a lungul timpului, s-au construit în câmpul academic mai multe teorii. Pe baza teoriei neoclasice s-au bazat cele mai importante teorii privind migrația printre care teoria dependentei, teoria rețelelor de migranți, teoria resurselor sociale sau teoria pieței forței de muncă duale și segmentate.

Cele mai relevante cercetări în domeniu au fost cele realizate de E.G. Ravenstein, Joaquin Arango, Oded Stark, Michael J. Piore, D.T. Gurak și Nan Lin. Aceștia sunt doar câțiva dintre teoreticienii care au abordat fenomenul migrației din diferite perspective și au observat evoluția fenomenului în funcție de curentele sociale și economice.

Sociologul Dana Diminescu susține că în prezent, în contextul globalizării mijloacelor de comunicare, migrația internațională se desfășoară în special sub forme circulatorii, de durată scurtă sau medie, o formă de mobilitate de fapt, cu menținerea unor legături cu comunitatea de origine, în comparație cu migrația din secolul trecut, care implică imigrare și tăierea rădăcinilor de origine. (Diminescu, 2007)

Ceea ce este important de remarcat este faptul că luarea deciziei de a migra se face din motive personale, fără intervenția unui factor constrângător excluși fiind refugiații, căutătorii de azil și alte persoane care sunt forțate să își abandoneze țara de origine. Wets (2007) face distincția între migranții voluntari și cei forțați să emigreze.

Ca un rezultat al crizei financiare care a început în 2007 și a crizei economice care a urmat-o, șomajul a crescut global , mai ales în țările dezvoltate care sunt destinațiile importante pentru migranții internaționali, astfel potolind așteptările despre viitoarele tendințe(influențe) în migrația internațională.

Studii recente conduse de către Oded Stark și Lukasz Byra de la Universitatea din Warsaw School of Economics, Polonia (2012) au scos în evidență pe lângă fenomenul de “brain drain” efectul secund și anume “back-door brain drain” – migrarea forței de muncă necalificate.

Este de înțeles, și chiar o grijă justificată, ca migrația forței de muncă calificată din țările în curs de dezvoltare (“brain drain”) poate dăuna acestora. Totuși, aceeași grijă nu persistă și în cazul forței de muncă necalificată – dacă muncitorii calificați sunt imuni la perspectivele de angajare ce atrag pe cei necalificați, pierderea de capital uman ar fi evitată. Scopul acestei cercetări a fost să investigheze posibilitatea ca această percepție să fie greșită. Oportunitățile bune de angajare existente în altă parte a lumii pot afecta deciziile de formare a capitalului uman din țară de origine. Când apare oportunitatea atractivă de muncă necalificată înafară, inițiative de a dobândi noi deprinderi este redusă iar formarea educațional este în scădere.

A fost observabil faptul că odată ce muncitorii calificați pot migra, media capitalului uman crește. Totuși, în noul echilibru format, cu cât este mai mare acumularea de capital uman ca răspuns la rata mai mare a salariului brut per om nu este în măsură să compenseze pentru descreșterea în diviziunea echilibrată a muncii. Deși plecarea din țară nu va cauza lipsa majoră a formării profesionale totuși va exista o erodare a abilitaților pe seama pregătirii educaționale scăzute.

Oded Stark și colegul său C. Simon Fan (2008) au conclus după o cercetare premergătoare celei mai sus amintite ca în țările în curs de dezvoltare, migrația nerestricționata de la rural la urban reduce venitul mediu al producătorilor spre menținerea echilibrului. Aceasta are un impact direct asupra nivelului mediu al capitalului uman și aglomerării.

În aceeași manieră Susana Iranzo și Giovanni Peri de la Universitatea din California (2007) pun accentul pe costul pierderii de capital uman de către țările emitente, pierzând astfel oamenii cei mai valoroși și în care au investit. În același timp, totuși, o parte din economiști au recunoscut ca dintr-o perspectivă globală că restricțiile asupra mobilității forței de munca constituie una dintre cele mai grave distorsiuni economice.

Un caz particular a fost cercetat de către Timo Baas și Herbert Brucker de la Institutul pentru Cercetarea Pieței Muncii (2007). Aceștia au cercetat migrația forței de muncă din Germania către Marea Britanie în timpul lărgirii granițelor UE spre est. S-au evidențiat efectele lărgirii granițelor est –europene prin creșterea substanțială PIB-ului în Marea Britanie dar fluxurile de migrație către această țară au redus câștigurile salariale și declinul angajabilitatii.

O altă cercetare în domeniu (Daniel Mejia și Marc St- Pierre, 2007) pune accentul pe relația dintre inegalitatea oportunităților, inegalitatea rezultatelor și eficientă formării capitalului uman. Rezultatele acestora sugerează faptul că un grad mai mare de inegalitate a oportunităților este asociat cu un nivel mai mic decât media al capitalului uman, un număr mic de persoane ce investesc în capitalul uman , mari inegalități în distribuția capitalului uman și o mare discrepanta intre veniturile salariale.

Lucrarea lui Fleur Wouterse, IFPRI-WCAO, Dakar, Senegal, World Development Volume 40, Issue 12, December 2012 folosește un model de gospodărie agricolă într-un mediu de piață imperfectă și date din Burkina Faso pentru a explora impactul reformelor politice posibile în materie de imigrație în Europa privind bunăstarea gospodăriilor din mediul rural. Rezultatele de simulare demonstrează că, spre deosebire de migrația continentală, creșterea migrației intercontinentala are efecte pozitive puternice asupra bunăstării gospodăriilor.

Analiza lui Mary M. Kritz, Douglas T. Gurak(Department of Development Sociology, Cornell University, Ithaca, NY, United States) și Min-Ah Lee (Department of Sociology, Chung-Ang University, Seoul, Republic of Korea) arata ca imigranții sunt mai puțin predispuși să migreze spre noi destinații dacă ei deja traesc în locații/arii cu o concentrare nativă mare, creșterea populației străine și salarii stabile dar sunt mai predispuși spre relocare dacă sunt profesioniști, agricultori sau fac parte din “gulerele albastre”, cu pregătire academică.

Toman Omar Mahmoud și Christoph Trebesch (German Institute of Global and Area Studies, Hamburg, Germany, 2010) în lucrarea „The economics of human trafficking and labour migration: Micro-evidence from Eastern Europe” fac prima încercare de a analiza economia traficului de ființe umane și a migrației forței de muncă, pe baza datelor micro, folosind anchetele unice în gospodarii din Belarus, Bulgaria, Moldova, România și Ucraina. Riscurile individuale de trafic sunt mult mai mari în regiunile cu fluxuri de emigrare mari. Motivele sunt costuri mai mici de recrutare pentru traficanți în zonele de emigrare și, într-o măsură mai mică, mai negativă de auto-selecție în migrație.

Rezultatele acestora indică, de asemenea faptul că migrația ilegală crește riscurile traficului și că o mai bună informare, de exemplu, prin campanii de sensibilizare, ar putea fi o strategie eficientă de a reduce criminalitatea. Aceste constatări pot ajuta factorii de decizie politică pentru a-țintă mai bine eforturile de combatere a traficului.

Practicile migratorii de a trimite bani familiei rămase în țară, dar și formarea familiei transnaționale intensifica relațiile sociale și spațiale simultan și instantaneu perturbând ideile déjà cunoscute despre lipsa granitelor și proximitate cum că ar include concepte ca și comunitatea sau multiculturalism. În ultima perioadă, discursurile privind migrația spre și din Europa evidențiază importanta securității și protecției dar și a politicilor care stau la baza circuitelor transnaționale și a cooperării între parteneri de la distrante mari. O politică în curs de dezvoltare sugerează faptul că aceasta recesiune a accentuat rolul migrației în cadrul schimbărilor sociale.

Adrian J. Bailey (Department of Geography, Hong Kong Baptist University, Academic and Administration Building, Kowloon Tong, Hong Kong Special Administrative Region) în lucrarea să pledează pentru o lectură mai amplă asupra felului în care migrația afectează transformarea structurală și schimbarea socială. Cercetarea intervine în geografia critică a populației prin reconceptualizarea a felului în care contextual transnațional al recesiunii afectează constituirea mutuală de bio putere (Foucault – “Securitate, teritoriu și populație”) și relații socio-spatiale. Pe măsură ce recesiunea se adâncea, schimbarea atributelor migratiei- mobilitate, calitate, ordine, au făcut ca relațiile familiale, economice, sociale și cultural să se deterioreze. Practicile migranților de trimtere a remitentelor și a familiilor transnaționale…

Giacomo De Giorgi (Stanford University, United States) și Michele Pellizzari (Department of Economics, Bocconi University, via Roentgen 1, 20136 Milan, Italy), în lucrarea din 2009, “Migrația bunăstării în Europa” au în vedere lărgirea Uniunii Europene ce a dus la creșterea preocupărilor asupra rolului “transferurilor generoase de bani” în vederea atragerii migranților. Această lucrare analizează problema migrației bunăstării pe teritoriul noilor tari care au aderat în ultimii ani la Uniunea Europeană determinând un effect mic dar foarte seminficativ în ceea ce privește generozitatea migranților în legătură cu transferurile de bani. Acest effect este totuși destul de seminficativ fiind în măsură să denatureze distribuția fluxurilor migratoare și, posibil, să echivaleze posibilele beneficii ale migrației privită ca un flux de forța de muncă în țările în care, muncitorii erau nativii locului.

Extrăgând și analizând date atât cantitative cât și calitative din Germania și alte opt tari sursa dar și de destinație – Britta Zander, Miriam Blümel , Reinhard Busse , (Department of Health Care Management, Berlin University of Technology, Germany) “Migrația infirmierelor în Europa” – au ajuns la unele rezultate: Toți factorii motivaționali ne indicat o asociere pozitivă în cazul riscului ca infirmierele să părăsească locul de muncă cu un mediu de lucru sărac.

În medie, patru din cinci țări de destinație primesc evaluări mai bune decât Germania (cu 5/5 pentru “personal sufficient în infirmerie”, “recunoaștere”, “puterea de a lua decizii”, și “colaborarea dintre infirmiere și medici” însă doar 1/5 pentru “pregătire viitoare mai avansată”), în timp ce două din trei țări sursa evaluări mai proaste decât Germania.

Rezultatele sugerează că modul în care pot și păstrate atarse infirmierele pe termen scurt este acela de a învești în medii de lucru mai prielnice, mai bine pregătite pentru lucru. În concluzie făcând cu succes legătura între cercetările calitative și cantitative, pot fi obținute și înțelese date despre mișcarea infirmierelor.

Argumentarea ideilor prezentate cât și a altora ce vin în competarea lor are la bază studii calitative și cantitative realizate de cercetători și institute acreditate internațional, urmărind prezentarea acestora pe larg în capitolele ce urmează. Informațiile vor fi însoțite de tabele și grafice ce pot dovedi problematica migrației internaționale și acumulării de capital uman.

Cap I.

Teoriile migratiei internationale

Fiecare etapă istorică și mai toate civilizatiiile au cunoscut variate forme de mobilitate spațială, migrația devenind astfel o constantă a istoriei speciei umane. De-a lungul anilor a crescut atât numărul migranților cat și numărul regiunilor de pe glob implicate în procesul de migrație, fie că țări de migrație fie ca țări de origine. Legea migrației formulată de Ravenstein la sfârșitul secoluli al XIX-lea : „ procesele de migrație se extind treptat respectând logica proximității geografice ” [(Ravenstein, 1889, p. 286)] tinde să fie treptat infirmată odată cu avansarea tehnologiilor din industriile de transport și comunicații, care facilitează comunicarea și mobilitatea la distantă.

Migrația internațională a forței de muncă din România s-a manifestat sub 3 tendințe principale:

– prima tentintă s-a evidențiat în perioada regimului comunist, atunci când motivele plecării erau de ordin politic și etnic. Migrația internațională din acea perioadă era predominant definitivă în timp ce migrația temporară era bazată pe acordurile încheiate de România cu alte state în domeniul transferului și a schimbului temporar de forță de muncă [(Difficulties Faced în Implementing the New Set of Recommendations on Internațional Migration Statistic, prepared by the Național Commission for Statistics of România, Working Paper no. 2, Conference of European Statisticians ECE, Work Sessions on Migrations Statistics, Geneva, 25-27 March 1997, p. 1-3)]

– a doua tendință s-a manifestat după anul 1989, odată cu deschiderea granițelor. Anul 1990 a fost anul în care s-a înregistrat cel mai mare număr de cetateni care au părăsit România până atunci (aproximativ 150 000). [(Conform cu datele existente, la începutul anului 1991, la (pe atunci denumită) Direcția Pașapoarte, Evidența străinilor și controlul Trecerii Frontierei (vezi și articolul semnat de Sorin M. Radulescu, Principalele tendințe ale emigrației definitive în România postrevoluționară, în „ Sociologie Românească ”, o serie nouă, nr. 1-2/1991, p. 3-15)]. 75% din emigrarea din acea perioadă era emigrare definitivă,

75 % dintre acestea bazându-se pe cererile de emigrare depuse înainte de 1989 și restul de 25% de trecerile frauduloase ale frontierei, călătorii turistice și exodul temporar (sezonier) pentru ocuparea unui loc de muncă în străinătate.

– a 3-a tendință s-a manifestat după anul 1990 și până în prezent, principalele motivații atât pentru emigrarea definitivă cat și pentru cea temporară fiind cele de ordin economic. În această perioadă fluxurile migratorii s-au intensificat, acest lucru datorându-se în primul rând accentuării ratei de șomaj, al lipsei de oportunități pe piață internă de munca cât și a nivelului de salarizare foarte scăzut.

Istoria studiilor și teoriilor despre migrație începe din secolul al 19-lea cu studiile lui Max Weber despre migrația poloneză sau cu legile lui Ravestein (1889). S-a făcut o distincție între studiile de mobilitate și cele de sedentarizare. Cele din urmă analizează procesul prin care migranții se adaptează societății prin acomodare, asimilare sau revitalizare etnică. Gordon este cel care a realizat distincția dintre etapele de asimilare a migranților: contact, conflict și acomodare (Gordon, 1964). În anii ’60 – ’70, presupozițiile lui Gordon erau contrazise de Glazer și Moynihan (’70), aceștia susținând ideea conform căreia migrațiile nu se finalizează neapărat cu asimilarea migrațiilor, ci și cu constituirea unor noi grupuri și a unei multitudini de identități etnice. Studiile de mobilitate studiază modurile prin care migranții pleacă din societățile de origine și ajung în societățile gazdă. S-au studiat factorii de respingere și de atracție a migrației (push și pull) dar s-au făcut și analize macroeconomice în privința lor.

Teoriile neoclasice (funcționale)

Cel dintâi care a formulat primul set de reguli despre migrație a fost Ravestein (1889), acesta încercând o primă teoretizare a migrației internaționale. După acesta, Zelinski a încercat o definire a migrației ca o evoluție stadială determinată de modernizarea societăților și intrarea lor în circuitele economice internaționale. . În 1932, câștigătorul premiului Nobel, John Hicks, afirmă că „diferențele dintre avantajele economice nete, în principal diferențe salariale, sunt cauzele principale ale migrației” (trad., p. 76). Conform acesteia, oamenii decid să se mute doar dacă câștigurile anticipate depășesc costurile mutării (atât monetare, cât și nemonetare: costuri de transport, venituri cheltuite cu mutarea, costurile psihologice ale părăsirii familiei și prietenilor, costuri de acomodare și adaptare etc.) (Borjas, 2008, pp. 321-364). Hicks afirmă că în cadrul teoriilor economice neoclasice, migrația este generată de diferența de salarizare a muncitorilor din diferite spații economice din cadrul țărilor naționale. Altfel spus, migrația este o redistribuire a muncitorilor în funcție de necesarul de muncă de la regiunile sărace în capital, dar bogate în forță de muncă la regiunile bogate în capital dar sărace în forță de muncă. S-a constatat că o rată înaltă de migrație o constituie populația din mediu rural al României mai precis cea din regiunea de N-E, regiune caracterizată printr-un nivel extrem de ridicat al sărăciei, fapt ce reise din ultimul recensământ al populației și locuințelor (conform studiului INS, 2002).

Conform unei anchete întreprinse în luna august 2003 de Institutul Mercury Research (I.O.M. Mission în România, „The risks of Irregular Migration to the EU"), țările de destinație în scop lucrativ preferate de circa 60% dintre romani erau Germania, Italia, Spania, Turcia și Grecia. În anul 2006 regăsim emigranti români distribuiti în tări precum Germania, Grecia, Spania, Italia, Ungaria precum:

[(http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-SF-08-098/EN/KS-SF-08-098-EN.PDF)]

Teoria capitalui uman și modelul comportamental sunt încercări de a nuanța teoria economică neoclasică (Boyle, Halfacree și Robinson, 1998). Teoria capitalui uman consideră că cei care doresc să emigreze vor lua în considerare și vor analiza balanța costuri-beneficii. Costurile în acest caz se referă la cheltuielile impuse de călătoria până la destinație, asigurarea nivelului de trai în regiunea de destinație dar și disconfortul psihic al migrantului. Beneficiile se referă nu numai la beneficiile materiale ci și la beneficiile legate de calitatea mediului (natural, cultural și social) și de structura oportunităților la care migrantul va avea acces ca urmare a migrației. Diferențele salariale produc migrație doar în momentul în care migranții consideră că pot realiza beneficii ce compensează eventualul disconfort implicat de acest proces. Strategiile de migrație nu se iau la nivel individual ci la nivelul gospodăriei. Membrii unei gospodării emigrează acolo unde riscurile sunt mai mici, pentru a-și diversifica sursele de câștig.

În perioada 1990-2006, conform studiului „Locuirea temporară în străinătate. Migrația economică a romanilor: 1990-2006 ”, realizat de Fundația pentru o Societate Deschisă, studiu care a folosit un eșantion de 1 400 de persoane transpus în 2 etape ale modelului asttfel: unitatea de selecție din primul model a fost secția de votare, iar în a 2-a etapa au fost persoanele intervievate a reiesit faptul ca circa o treime din gospodării aveau cel puțin un membru în străinătate în perioada 1990-2006.

Modelele structurale ale migrației concep migrația ca rezultat al organizării sociale la nivel macro și consideră că anumite contexte și configurații de organizare economico-socială generează migrație.

Noua economie a migrației pune accentul nu doar pe individ scoțându-l din faza de izolare, ci și pe familie dar și pe gospodăria tradițională. Această organizare a producției se confruntă cu o serie de riscuri ca de exemplu, fluctuația prețurilor pe piețe, condiții meteo neprielnice. Veniturile contează prin raportare la comunitatea de referință/origine iar economicul în forma sa de diferență de nivel de salarii (absolută sau percepută între origine și destinație) încetează de a mai juca rolul de factor fundamental.

Posibilii migranți decid împreună cu familia despre o posibilă migrație, această decizie fiind chiar o strategie de minimalizare a riscurilor (legat de pierderea șomajului de exemplu) prin trimiterea de bani acasă de migranți. Situarea gospodăriei pe o anumită poziție poate stimula procesul de migrație. O consecință importantă a fenomenului la nivel comunitar este creșterea probabilității de migrație în cadrul gospodăriilor fără migranți ca urmare a rearanjării pozițiilor în distribuția de venit. Acest model e aplicabil și pe anumite regiuni ale tării noastre, unde în timpul comunismului o parte din gospodăriile rurale se bazau pe două piloane (agricultura de subzistență și naveta în urban). Această formă s-a schimbat transformându-se din navetism în practice de migrație internațională temporară. Modelul push-pull (respingere-atracție) subliniază existența unor serii de factori structurali (de respingere-push) care determină migranții să-și părăsească țările de origine. Există însă și o serie de factori „de atracție” (pull) a migranților legați în special de necesarul de forță de muncă sau de salariile superioare (Bogue), și nu există legi predeterminate de migrație.

Factori push-pull:

Adaptare dupa Boyle, Halfacree si Robinson (1998)

Perspectiva pieței de muncă duale sau segmentate (Piore, 1979). Acesta consideră că migrația internațională este efectul cererii de forță de muncă inevitabil legată de caracteristicile economiilor dezvoltate. S-a constatat că există 2 tipuri de piețe și anume: o piață primară a forței de muncă care se caracterizează prin relații contractual formale, garantate legal, unde locurile de muncă sunt stabile și de durată, accesarea acestui segment presupunând o investiție în capitalul uman dar și o piață secundară a forței de muncă unde locurile de muncă presupun un efort fizic considerabil, cu un prestigiu relativ scăzut. În societățile industrializate, oamenii în căutarea unui loc de munca preferă mai degrabă șomaj prelungit decât să se integreze în segmente secundare a pieței forței de muncă întrucât acest lucru le-ar fi dăunător sinelui lor social (Bonacich, 1972; Massey, 1993).

Teoriile integratoare cuprind teoria rețelelor sociale, cauzalitatea cumulativă și perspectiva instituțională.

Teoria rețelelor sociale

Cel mai solid suport de dezvoltare a migrației îl constituie rețelele de migrație. Migrația se realizează prin contracte de migrație (Guilmoto și Sandron, 2001), aceste contracte reglementând tranzacțiile dintre migranți pe de o parte, dintre aceștia, societățile de origine și intermediarii migrației pe de altă parte. În 2000, într-o discuție asupra teoriilor utilizate în migrație, Arango nota: “Puține lucruri, dacă există unele, sunt așa de caracteristice modului contemporan de abordare al migrației că atenția centrală acordată rețelelor de migrație…” (Arango, 2000: 291). Rețelele de emigranți reprezintă “seturi de relații interpersonale care conectează (leagă) migranți, foști migranți si nonmigranti în aria de origine si destinație prin legături de rudenie, prietenie și origine comunitară comună” (Massey si alții, 1992: 42).

Rețelele de emigranți au existat întodeauna însă o atenție mai deosebită a acestora în migrația internațională le este acordată abia în ultimul sfert al secolului trecut odată cu manifestarea și conștientizarea la nivelul cercetării științifice) a modificărilor fenomenului la scară globală. În migrația internă aceste rețele și-au făcut apariția în anii ’60-’70 când s-a încercat dezbaterea efectelor migrației de la rural la urban. Aceste rețele stabilesc legături dând posibililor migranți acces la informație, un sprijin în găsirea unui loc de muncă, un ajutor de început în ceea ce privește asigurarea unui nivel de trai și căutarea unui adăpost, asigurând totodată un suport emoțional și social. Orice eveniment de migrație, care include un nou individ în rețea, crește probabilitatea de apariție în viitor a unui nou eveniment asemănător, lărgind cercul celor care au acces la resursele rețelei și sporindu-i-le în același timp. Un aspect important în analiza rețelelor îl reprezintă faptul că acestea sunt flexibile, se modifică în timp și se adaptează contextelor de migrație. Guilmoto și Sandron (2001) menționează câteva mecanisme constitutive ale rețelelor:

rețelele sunt constituite prin investiții inițiale mari, dar sunt urmate de declinul ulterior al costurilor. La început costurile sunt ridicate dar pe măsură ce standardizează strategiile de migrare și cresc și implicit numărul migranților, costurile încep să scadă și implicit migrația e mai ușoară;

apare și efectul de învățare (training) la modul că rețeaua functionează mai bine odată cu experiența noilor migranți. Cunoștințele se acumulează în rețea și pe baza transmiterii informației rețeaua devine mai eficientă;

se produce coordonarea cu alte activități. În timp migranții se acomodează în tara de destinație și încep să se adapteze piețelor locale de muncă urmând ca după un anumit timp ei să-și diversifice activitățile. Se poate că migranții care la început ocupau poziții pe piață secundară să ajungă mai apoi să ocupe poziții superioare în ierarhia întreprinderilor, sau își aleg alte meserii;

apar aspirații adaptative: rețeaua devine mijlocul exclusive de migrație în rândul localnicilor din localitățile de origine;

există posibilitatea unor configurații ineficiente; rețelele de migrație nu sunt neapărat o soluție la problemele localnicilor. Trebuie să fim atenți la acest aspect întrucât putem ajunge prizonierii unor poziții sociale defavorizate. Un alt aspect deloc de neglijat ar fi acela ar apariției de relații inechitabile în cadrul rețelelor de migranți, în modul în care sunt produse inclusiv forme de slavagism modern, incluzând prostituția și traficarea ființelor umane, care se realizează tot în cadul rețelelor de migrație;

dependentă de cale: dezvoltarea migrației se poate realiza în funcție de evenimentele anterioare;

efecte de închidere (lock-în effect); odată stabilită într-un loc, o rețea se poate muta cu dificultate într-o altă localitate, aceasta datorită costurilor ridicate implicate de stabilizarea într-un loc și timpului necesar pentru adaptare la economia locală

Analiza mecanismelor de funcționare a rețelelor ține seama de aspecte culturale, structuri de rudenie, schimbări și factori macroeconomici și politici. Mabogunje definește patru elemente caracteristice sistemelor de migrație: mediul (envirobment), migranții (că actori individuali), sub-sistemele de control (cum ar fi familia, care controlează comportamentul migranților și mecanisemele de ajustare, care operează în contextul de origine că să rezolve sosirea lor.

Analiza instituțională subliniază faptul că o serie de instituții (și nu numai rețelele de migrație) susțin apariția și/sau dezvoltarea migrației internaționale. Există și instituții nestatale care generează migrația. Biserica Catolică Italiană, prin organizația Caritas a oferit sprijin migranților iregulari din Italia, sprijinul constând în mâncare gratuită și îmbrăcăminte. Un alt sprijin instituțional al migrației romanești din Italia e reprezentat de firme italiene care au adus legal migranți romani pentru munci agricole (Anghel, 2008). Migrația din România a fost susținută și de intitutii din România: firme ce au asigurat transportul și transmiterea de bani către România. Una din instituțiile care mediază plecările în străinătate este OMFM (Oficiul pentru Migrația Forței de Munca). Acesta primește ofertele de muncă de la partenerii externi și își formulează strategiile de atragere a celor interesați de locurile de muncă oferite. Cei care îndeplinesc cel mai bine criteriile impuse sunt și beneficiarii migrației prin OMFM. Plecarea mediată de un agent privat de mediere e asemănătoare cu cea anterioară cu mențiunea că activitatea lor de recrutare este una aducătoare de profit (percep comision de mediere), beneficiarii acestui tip de migrație fiind aceia care corepund cel mai bine profilului căutat. Plecarea prin intermediul companiei care deplasează forță de muncă în străinătate în virtutea unui contract de prestări servicii în străinătate este limitată pe o perioada de timp, pe baza unui contract și sunt accesibile numai angajaților companiilor care prestează servicii iar lucrătorii continuă să aibă același angajator pentru perioada petrecută în străinătate, compania românească.

Cauzalitatea cumulativă (Remus Gabriel, Istvan., Sociologia migratiei) e considerată a fi doar o perspectivă a migrației și nu o teorie. La nașterea acesteia stau scrierile lui Myrdal, idee care a fost preluată ulterior de Douglas Massey (Massey și alții, 1998: 45 – 49). Elementele prezentate de rețelele de migranți sunt dezvoltate dar și integrate și se încearcă cu ajutorul lor să se explice cauzalitatea acestui proces al migrației. Această cauzalitate nu ne propune să ne gândim la cauzele care determină migrația așa cum o face teoria neoclasică ci mai degrabă pe cauzele apariției migrației în etapele ei de maturitate. Ideea de bază ar fi aceasta: “cauzalitatea este cumulativă, prin faptul că fiecare act de migrație alterează contextul social în care deciziile viitoare (subsecvente) sunt luate, într-un mod tipic ce face deplasările adiționale mai probabile” (Massey și alții, 1993:451). Massey consideră că există 6 factori care acționează asupra migrației: distribuția veniturilor (gospodăriei la nivel de comunitate) (sau deprivarea relativă în termenii lui Arango), distribuția pământului și modul de organizare agrar (la nivelul comunității de origine), cultura migrației (comunitate de origine), distribuția regională a capitalului uman (regiune de origine), etichetarea socială (destinație), cărora li se adaugă rețelele de migranți și instituțiile (tratate anterior).

În perioada comunismului, migrația internațională era predominant permanentă, cauza principală fiind problemele legate de regimul politic dar și cele etnice, în timp ce migrația temporară era mai puțin semnificativă, modul prin care au migrau romanii fiind mediat prin acordurile dintre țări.

Conform datelor din studiul: "Locuirea temporară în străinătate. Migrația economică a romanilor: 1990-2006", Fundația pentru o Societate Deschisă, din decembrie 2006, migrația temporară a romanilor a crescut simțitor mai ales între anii 2002-2006, odată cu liberalizarea circulației în spațiul Schengen pentru romani. Principalele țări de emigrare pe atunci fiind Italia, Spania, Germania, Ungaria, Israel. Principalele ocupații ale migranților romani în 2005, conform CURS 2005 (the assessment of the occupational status abroad is based on multiple-response questions) în Lazaroiu, Sebastian and Monica Alexandru (2008) Who is Coming after Who is Leaving? Labour Migration în the Context of România’s Accession to the EU. Country Report, au fost după cum urmează:

Emigranți români după status ocupațional, 2006:

(http://publications.iom.int/bookstore/free/Romania_Profile2008.pdf)

Conform Institutului Național de Statistică, migrația permanentă se prezintă astfel: în 2008 au emigrat 8739 din care 3069 gen masculin, 5670 gen feminin comparativ cu anul 1990 în care când au emigrat 96929 din care 46335 persoane de gen masculin și 50594 gen feminin, lucru petrecut datorită deschiderii granițelor. Numărul migranților permanenți a scăzut datorită exploziei migrației forței de muncă temporară. Dacă în perioada 1990-1995, rata de emigrare era de 7 persoane la 1000 de locuitori menținându-se și în perioada 1995-2001, lucrurile se schimbă după această perioadă ajungându-se în perioada 2001 până în prezent la o rata de emigrare de 28 de persoane la 1000 de locuitori.

Cap 2

Efectele pozitive ale migratiei

Fenomenul globalizarii a introdus și impus noi mișcări în cadrul internațional, iar printre cele mai importante se numără mișcarea relativ liberă a oamenilor, bunurilor și capitalului. Efectele economice ale comerțului internațional și ale fluxurilor de capital au fost măsurate, analizate și pot fi bine precizate, în timp ce efectul net al migrației a fost mult mai puțin studiat și înțeles, chiar dacă fluxurile migraționiste au apărut cu mult înaintea fluxurilor de bunuri și capital.

În ultima perioada, migrația a devenit subiect de de analiză economică și dezbatere publică, iar astăzi reprezintă unul dintre cuvintele cheie pentru antreprenorii vizionari și pentru factorii decizionali. Consecințele migrației pot fi de natură economică, socială și psihologică, migrația afectând atât migranții, cât și nativii.

Analizand literatura de specialitate se observa clar ideea că migrația poate fi benefică pentru toate părțile implicate, indiferent că este vorba de țările emitente, țările sau migranții înșiși. Nu poate fi negată existența câștigătorilor și a perdanților procesului, însă per total efectul este pozitiv.

Unii autori argumentează faptul că mobilitatea internațională a forței de muncă trebuie să fie deplină, astfel încât să poată fi obținute avantaje asemănătoare comerțului internațional. Pritchett evidențiază faptul că mobilitatea internațională a forței de muncă poate conduce la bunăstare mondială (Pritchett, L. (2006).

Kahanec și Zimmermann arată că soluționarea problemelor demografice și economice la nivelul UE ține de fenomenul de circulație liberă, de fenomenul de brain-drain (circulația „creierelor”); migrația liberă nu trebuie să mai fie considerată în opoziție cu deschiderea pieței muncii și cu sistemele de securitate socială din UE [(Kahanec, M., Zimmermann, K.F., eds. (2009), EU Labor Markets after Post-Enlargement Migration, Springer, Berlin)].

Cercetarea economică în domeniul migrației poate fi realizată în diverse maniere (analiza cost-beneficiu, modelarea datelor rezultate din cercetări empirice, analiză financiară dinamică), iar pentru un specialist nu este surprinzător faptul că migrația internațională poate fi apreciată și analizată diferit în funcție de obiectivele urmărite. Existența unor diferențe mari între țări privind salariile sau PIB-ul conduce la migrație; fluxurile de migranți alterează distribuția venitului în țările emitente și în cele receptoare.

Efectele migrației asupra Romaniei

Migratia din România reprezinta un subiect sensibil. Vorbind pe termen scurt si mediu, emigratia din România va afecta în primul rând disponibilitatea fortei de munca (efectul cantitativ) si astfel va avea o influenta asupra salariilor si ocuparii.

Evolutia emigrarii romanilor intre anii 2003-2010

Sursa: Anuarul demografic din România 2003-2010 și Anuarul statistic 2003-2010

În al doilea rând, influenteaza piata fortei de munca prin intermediul modificarii alocarii la nivel regional si sectorial ale fortei de munca si distributiei relative a productiei. În al treilea rând, în functie de destinatie, platile migrantilor români catre cei din tara vor influenta regiunile de emigrare. Diminuarea contributiei financiare prin migratie în afara comunitatii respective va avea probabil efecte la nivelul transferurilor publice. În cele din urma, modificarea disponibilitatii fortei de munca în România poate induce modificari în structura productiei si sa altereze termenii schimbului48.

Efectele pe termen lung ale emigrarii (efectele de crestere) asupra României nu sunt suficient de clare. Ne intalnim cu doua puncte de vedere în aceasta privinta.

Pe de-o parte (perspectiva neo-clasica), migratia este privita ca reprezentând doar un instrument care contribuie la convergenta economiilor integrate. Pe de alta parte, migratia poate sa fie privita ca un fenomen care duce la cresterea diferentelor de dezvoltare între tari (locatiile dezavantajoase vor pierde numerosi factori de productie).

Avantajele migratiei

Efectele migrației sunt de natură economică, socială, culturală pentru toți implicați Pentru Romania efectele migrației sunt pozitive în primul rând în domeniul protecției sociale prin reducerea numărului șomerilor și crearea unui echilibru pe piața muncii ducând la creșterea salariilor. Efectele pozitive pentru creșterea economicǎ provin și din faptul cǎ o parte din veniturile provenite de la emigranți sunt economisite în sistemul bancar .

Pentru dezvoltarea economică, în țara de origine, s-ar putea utiliza migranții și abilitățile lor prin încurajarea unei migrații circulare. Migrația circulară ar diminua exodul de “creiere” pentru că absența ar fi temporară și ar oferi recompense pentru întoarcerea în țara de origine atunci când nu mai poate sta în țara de destinație .

Conturam mai jos cateva avantaje mai importante ale migratiei

Avantaje de ordin material

Țările de destinație facilitează de multe ori accesul pe piața muncii a forței de muncă înalt calificată cu influențe pozitive asupra eficienței economice, creșterii produsului intern brut și îmbunătățirii nivelului de trai .

Emigrantul este multumit de faptul ca, gasindu-si un loc de munca in functie de aptitudini si calificare, de cele mai multe ori obtine un salariu de cateva ori mai mare decat ar obtine in tara. Emigranții reprezintă o forță de muncă bine pregătită, capabilă de performanțe înalte. Aceștia vor acoperi și domenii economice, bine plătite, ce nu prezintă interes pentru muncitorii autohtoni chiar în condițiile unui nivel ridicat al șomajului, sau datorită lipsei personalului calificat în aceste domenii .

Existența unei oferte variate de forță de muncă determină angajatorii să aleagă persoanele cele mai potrivite, din punct de vedere al calificării și aptitudinilor, pentru posturile respective . De asemenea există acum posibilitatea extinderii activității acestora prin crearea de noi locuri de muncă .

Lucrătorii migranți îsi pot pune în practică cunoștințele dobândite în țara de origine ajungând să fie recompensați corespunzător calificării .

Acest castig este convenabil pentru acea parte a populatiei care traieste in saracie, sub nivelul decent de satisfacere a nevoilor. Sa nu uitam ca pe langa salariul de cateva ori mai mic in Romania si asistenta sociala este precara. Mai mult, analistii economici au aratat ca la noi in tara nu-si pot acoperi necesitatile elementare de viata nici cei care au slujbe stabile, pentru ca sunt prost retribuite.

Avantaje sociale si fiscale

In Uniunea Europeana, conform Regulamentului 1612 / 1968 privind libera circulatie a lucratorilor in cadrul Comunitatii avantajele sociale si fiscale acordate lucratorilor comunitari migranti sunt similare celor acordate cetatenilor proprii (numai celor care au contracte de munca legale).

De aceleasi avantaje sociale beneficiaza si familia lucratorului. Avantaj social constituie si acordarea tarifului preferential la bilete de transport pe caile ferate, garantarea venitului minim pentru asigurarea mijloacelor de existenta, indemnizatii pentru persoane cu handicap, alocatie acordata la nastere. Impozitul pe salariu nu este trecut in sarcina lucratorului contribuabil daca acesta isi are resedinta doar o parte a anului fiscal pe teritoriul acelui stat.

Avantaje profesionale

Lucratorii migranti pot participa la cursuri de formare profesionala ca si cetatenii statului respectiv. Experienta si cunostintele acumulate vor putea fi valorificate ulterior la intoarcerea in tara.

Uneori, la intoarcerea in tara constata ca in lipsa unor acorduri bilaterale in domeniul securitatii sociale, lucratorul migrant poate sa nu beneficieze de anumite prestatii de securitate sociala sau sa nu-si poata valorifica vechimea in munca dobandita in strainatate

– Deschiderea unei afaceri la nivel local folosind banii si experienta castigate afara. Mulți cetățeni imigranți își pun în practică ideile de afaceri înființându-și firme și creând astfel locuri de muncă atât pentru conaționali cât și pentru cetățenii altor state . În unele țări aproape jumătate din creșterea economică se datorează imigranților .
– Construirea sau reconsolidarea locuintei este tot o consecinta a muncii depuse dincolo pentru ca la ora actuala cu salariile din Romania nici un tanar nu-si poate construi sau cumpara o casa.

– Dotarea cu bunuri care sa confere un confort decent.

Modificarea valorilor si a mentalitatilor

Majoritatea celor plecati si-au modificat valorile sau mentalitatile. Unii au prins gustul estetic, al curateniei, munca in conditiile de acolo i-a facut sa pretuiasca mai mult ce castiga.Contactul cu elementele de civilizatie si cultura specifice statului respectiv l-au ajutat pe emigrant sa dobandeasca noi experiente, cunostinte, obiceiuri, care pot avea un efect pozitiv asupra dezvoltarii individuale ulterioare, a relatiilor familiale si de grup.

Exodul creierelor ca aspect pozitiv

Exista o lipsa sistematica a datelor cu privire la emigrarea din România a celor înalt calificati.

Cele mai multe informatii care pot fi deduse pe baza datelor statistice arata ca:

– reducerea ocuparii în sectoarele bazate pe stiinta (confirmata pentru mai multe tari CEE);

– sosirea personalului cu calificare stiintifica din România în tarile UE;

– intentiile viitoare de a emigra a personalului cu calificare stiintifica care înca sen afla în România, rezultat obtinut pe baza anchetelor cu privire la migratia internationala.

Din perspectiva cresterii economice, este important de realizat o distinctie între cele mai importante categorii de migranti înalt calificati care sunt identificate în cadrul datelor. Acelasi lucru este valabil cu privire la emigrarea românilor cu un nivel ridicat de educatie. În acest caz, tendinta este si mai evidenta: SUA si Canada atrag în mod continuu mai multi emigranti cu un nivel educational la nivel universitar, în timp ce UE îsi pierde treptat atractivitatea pentru aceeasi categorie de migranti români.Compozitia în functie de educatie a fluxurilor de iesiri permanente este dependenta de nivel educational: aproape 60% din emigranti au dobândit o diploma la nivel universitar sau în cadrul sistemului de învatamânt secundar/post-secundar.

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Sursa: bazata pe ENI, 2011

Cealalta modalitate de a raspunde la întrebarea daca emigrarea din România catre UE este asociata cu exodul creierelor, este de a studia statisticile referitoare la imigrare: datele referitoare la straini care permit o diferentiere în raport de tara de origine si capitalul uman.

De asemenea, este posibil sa realizam o aproximare preliminara a influentei pe care emigrarea o are asupra capitalului uman din România. Datele pentru aceste aproximari provin de la Ancheta Europeana cu privire la Forta de Munca (LFS) si Eurostat, care este un esantion fundamentat pe interviuri standardizate derulate anual în tarile membre ale UE. Rezumând rezultatele obtinute pe baza datelor LFS, efectul de exod al creierelor este confirmat, însa ramâne la un nivel redus, mai putin de 0,6%.

Concluzionând, efectele migratiei lucratorilor înalt calificati nu va fi neaparat negativ pentru Romania sursa. Michel Beine si al. (2001, p.288) propune o distinctie între doua efecte ale exodului creierelor asupra cresterii economice:

un “efect al creierelor” ex-ante – adica cresterea investitiilor în capitalul uman induse de noile stimulente datorate câstigurilor mai ridicate la educatie în strainatate;

un “efect de drenare” ex-post – adica în cele din urma un numar variabil

al celor înalt calificati va migra.

Un “exod al creierelor benefic” are loc atunci când primul efect (“creierul”) este dominant. Cu alte cuvinte, “atunci când nivelul mediu al capitalului uman este mai mare în economia deschisa fata de migratie fata de economia care interzice aceasta posibilitate” (Beine si al. 2001, p.277).

La nivel empiric, au fost oferite unele dovezi care arata ca posibilitatea unui “exod al creierelor benefic” se poate dovedi ceva mai mult decât o simpla curiozitate teoretica (Beine si al. 2001). S-a aratat ca perspectiva migratiei are un rol important în cadrul deciziei de a investi în capitalul uman, iar pe baza datelor disponibile, ipoteza “câstigului creierelor” nu poate fi falsificata.

Principalele justificari ale posibilitatii unei influente pozitive asupra migratiei creierelor dupa acordarea liberei circulatii pentru cetatenii români sunt:

platile catre cei din tara de natura sociala si financiara (privite ca un mecanism de compensare);

migratia de revenire (schimbul de creiere, circulatia creierelor);

reevaluarea critica a institutiilor (datorita concurentei sistemelor; globalizarea definita drept cresterea concurentei dintre factorii de productie imobili si cei mobili);

formarea capitalului uman datorita noii structuri a stimulentelor (o perspectiva a unor câstiguri mai mari într-o tara straina determina decizii de a investi în capitalul uman în tara).

Presupusa revenire în tara a migrantilor care au acumulat capital uman si care ar fi putut sa fie disponibili pentru dezvoltarea interna ramâne doar o ipoteza. Mai mult, datele empirice sugereaza faptul ca migrantii care au dobândit calificari suplimentare nu au revenit.

Remitențele ca factor determinant al migrației

Aspecte generale

Una dintre principalele consecințe pozitive ale migrației internaționale sunt remitențele. Remitențele pot fi definite ca transferuri de sume de bani care au fost dobândite de catre emigranti în strainatate, catre tara de origine.

Motivațiile remitențelor pot fi: endogene (cele care țin de migrant înșăși), dată de atitudinea altruistă, față de familie și de cei apropiați rămași acasă (nivelul depinde de tipul migrației: temporară sau permanentă, de educația și abilitățile migrantului etc.) și exogene (cele care țin de mediul extern), precum securitatea în transmiterea fondurilor, reducerea sau anularea taxării sumelor transmise, distribuția geografică a migranților și diferențele de PIB între țara de origine și cea de destinație.

Remitențele cresc veniturile țării din surse externe, cu efecte în domeniul creșterii nivelului de trai al celor ce le primesc, al dezvoltării economice locale, prin creșterea consumului și a investițiilor, precum și prin reducerea presiunii asupra guvernului pentru implementarea reformelor economice și sociale.

Nu există totuși un consens referitor la contribuția remitențelor la creșterea economică și la crearea de noi locuri de muncă. Ratha a demonstrat în cazul Mexicului că există un efect de levier consistent, un mecanism de multiplicare a sumelor intrate

[ Ratha Dilip (2003), „Worker Remittances: An Important and Stable Source of External Development Finance”, in Global Development Finance: Striving for Stability in Development Finance, Washington, DC: International Monetary Fund], iar Orozco, pe exemplul țărilor din Europa de Est și Asia, au evidențiat existența unui efect de multiplicare redus în țările receptoare de remitențe.[ Orozco Manuel (2003), „Worker Remittances: An international comparation”, working paper, Inter-American Development Bank ] Remitențele produc efecte, in principal, pe termen scurt; pe termen lung nu există studii care să ateste impactul pozitiv asupra dezvoltării economice.

Unele studii arată că până la 80% din volumul remitențelor sunt utilizate pentru consumul de bază al familiilor, iar între 5-10% sunt utilizate pentru investiții în capitalul uman (educație, sănătate, nutriție). Diferența poate cuprinde: cumpărare de terenuri, locuințe etc. adesea văzute ca active ale emigranților, o mică parte este cheltuită pe evenimente socio-culturale, pentru plata creditelor, economii și o foarte mică parte pentru crearea de activități productive. [ Hatton, T.J. Williamson, J.G. (2004), „Refugees, Asylum Seekers and Policy in Europe”, NBER Working Paper].

Principalii beneficiari ai remitențelor sunt, la nivel microeconomic sunt familiile rămase în țară. Studii OCDE demonstrează stabilitatea structurii utilizării remitențelor, o pondere redusă a „investițiilor productive”, dar poate reprezenta un sistem financiar suport prin efectul de back-up pentru situații de criză, asigurarea educației copiilor etc. La nivel macroeconomic, poate fi evidențiată creșterea consumului intern, susținerea balanței de plăți, dar există și efecte asupra inflației, ratei de schimb, exporturi, importuri.

Remitențele și România

Exista suficiente informatii pentru a presupune ca marimea remisiilor este o importanta sursa pentru toate tarile ECE,inclusiv Romania (Daianu si al. (2001). Ca si în situatia exodului creierelor, exista doua puncte de vedere cu privire la efectele remisiilor pentru tara de origine: unul negativ – care subliniaza dependenta indusa a tarii de origine de remisiile din strainatate si distorsiunile în procesul de dezvoltare; celalalt, pozitiv –remisiile reprezinta un puternic element al evitarii saraciei în tara de origine, si o sursa adezvoltarii economice.

O evaluare corecta a impactului pe care remisiile ar putea îl aiba asupra economiei României implica realizarea unei comparatii cu alte fluxuri valutare. Raportul dintreremisii si exporturi ilustreaza rolul pe care transferurile migrantilor îl pot juca ca sursa devaluta, în timp ce raportul fata de importuri arata cât de importante sunt remisiile ca sursaa unor importante plati catre strainatate.

Datele releva ca prin comparatie cu alte tari din ECE, România a înregistrat 2002 cea mai ridicata rata a remisiilor la export si import. Aceasta sugereaza ca între tarile candidate, remisiile joaca cel mai important rol pentru economia României (Daianu si al., p.13). Intrarile totale de remisii au crescut foarte mult in ultimii ani dar s-au diminuat odata cu criza economica .. Astfel remitentele trimise de romani in 2005 erau de 4,733 milioane dolari, in 2008 de 9.381 milioane dolari , in 2009 de 4.952 ca sa ajunga la sfarsitul anului 2012 la circa 3.528 milioane dolari.

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Sursa:” World Bank staff calculation based on data from IMF Balance of Payments Statistics Yearbook 2012”

Influenta remitentelor va depinde de destinatia acestora. Remisiile pot fi utilizate fie pentru realizarea de economisiri si investitii sau pentru consum. Investitiile pot fi realizate în România dar si în tarile de destinatie; de asemenea, pot fi consumate bunuri românesti sau straine (Ed Taylor si Leon-Ledesma, Piracha (2001).

Daca remisiile vor fi utilizate numai în tara, este de asteptat ca venitul national sa creasca. O crestere a investitiilor vaîmbunatati perspectivele de dezvoltare pe termen lung ale economiei. În afara acestorconsecinte macroeconomice, remisiile compenseaza societatea pentru pierderile generate de exodul creierelor prin cresterea venitului pe locuitor.

Concluzionând, efectul economic al remitentelor depinde în principal de modul în care sunt utilizate. Atât nivelul, cât si destinatia remisiilor este determinata de strategiile migrantilor cu privire la mobilitate si intentiile de a reveni în tara, care, în schimb, depend de asteptarile lor cu privire la evolutia politicilor si mediului economic din România.

Cap III

Efectele negative ale migratiei

Mișcările migratorii au implicații profunde ăn cadrul societătilor comtemporane, identificându-se trei paliere supra cărora migratiile produc efecte imortante: efecetele migrației asupa populatie de origine, asupra populației de destinație și asupra migranților însăși. Conform studiilor sociologice, există numeroase consecinte pe care migrațiile le produc la nivelul acestor trei nivele de societate, dar nu vom mentiona decat pe cele care afectează în mod negativ, și care sunt actuale la nivelul Romaniei. Astfel unul dintre aceste efecte este migrația creierelor, efectul de „ brain drain” sau exodul inteligentei, al „ creierelor” cu calificare superioară și al familiilor acestora, dinspre țări mai slab dezoltate spre S.U.A., Canada, tările din Europa Occidentală. Se apreciază că 40 % din savanții americani laureați ai premiului Nobel sunt de proveniență, din afara Americii. Spre Europa s-a indreptat fortă de muncă din diferite țări slab dezvoltate ale Asiei, Africii și Americii Latine, în timp ce spre S.U.A se îndreaptă emigranți preponderent din America Latină și mai puținEuropa.

Procentul populatie cu studii unveristare care traiesc intr-o altă tară decât cea de origine.

Migrarea creierelor , așa numitul –brain drain- este considerată o problemă extreme de importantă cu care se confruntă numeroase state in curs de dezoltare, printre care și Romănia. Exportul de capital uman semnalează, în present,existența unor probleme, din cauza contextului. Migrarea creirelor reprezintă o pierdere pentru societate, deoarece banii investiți în formarea capitalului nu pot fi recuperți. Societatea pierde producția pe care ar fi putut-o realiza cu ajutorul indivizilor în formarea cărora a investit. Fiecare dintre plătește impozite. Cu o parte din banii adunați prin impozite statul finanțează învățămăntul public. În principiu, sistemul ar trebui să asigure generației tinere înzestrarea cu capital uman adecvat sporiri productivității, astfel încăt din creșterea viitoare a veniturilor să se acopere retribuirea tinerilor specialiști căt și a generației vărstnice care a reprezentat baza timpului, au apărut numeroase propuneri de soluționare a fenomenului. În anii '70, s-a propus ca statele care absorb capital uman să ofere "reparații" statelor care suferă din pricina exodului de inteligență.

In țările ex-comuniste, s-a încercat stoparea fenomenului prin limitarea drastică a dreptului la circulație a indivizilor. Ulterior, statele au început să cultivere lațiile cu diaspora în încercarea de a extrage beneficii de pe urma capitalului uman alexpatriaților. În ultima vreme, se vorbește mult despre politica de încurajare a revenirii în țară atinerilor educați. Printre diverse măsuri, se are în vedere creșterea salarizării personaluluiangrenat în activitatea de cercetare, oferirea de facilități pentru cei care se întorc în țara deorigine cu scopul deschideriide finanțare a întregului proces. În practică, funcționarea sistemului s-a dovedit defectuoasă.. Exportul de capital uman semnalează, în prezent, existența unei probleme, din cauza contextului. Migrarea creierelor reprezintă o pierdere pentru societate, deoarece banii investiți înformarea capitalului uman nu pot fi recuperați. Societatea pierde producția pe care ar fi cum se poate observa, toate propunerile de soluționare a problemei se referă, înesență, la îmbunătățirea gestionării de către stat a investiției în,deoarece nu țintesc către cauza reală a fenomenului. Migrarea creierelor indică, fundamental, o problemă de proprietate, nu deficiențe în managementul formării de capital uman. Institutul National de Satistica arata ca fata de 2008 cand Romania avea 21, 5 milioane de locuitori la 1 ianuarie 2011 mai erau doar 21, 4 milioane. Valorile negative ale sporului natural conjugate cu cele ale cele al migratie externe au facut ca populatia tarii sa se dimineueze in perioada 2008-2011 cu 114.8 mii de persoane.

Intr-o statistica a INS putem observa umatoarele:

Un alt efect al migratie intenationale in cadrul societatii romanesti este abandonul minorilor. UNICEF impreuna ca Fundatia Soros Romania au rezultat au realizat un amplu studiu cu privire la acest deja cunoscut „fenomen”

Studiul oferă date și informații cu privire la dimensiunea fenomenului, la “portretul” familiei/ comunității unde copiii sunt cei mai expuși situațiilor de vulnerabilitate, marginalizare și/sau excluziune din cauza migrației părinților lor și la practicile implementate în identificarea, monitorizarea și evaluarea copiilor în aceasta situație.

Unul dintre fenomenele care afectează puternic atât societatea cât si economia țării este cel al migrației pentru munca în strainatate. Concret, în ultimii ani, din ce în ce mai mulți oameni, preponderent din păturile modeste ale populației, aleg să emigreze fie motivând lipsa unui loc de muncă în regiunea de rezidență, fie pentru a obține salarii mai bune. În multe dintre aceste situații sunt afectați și copiii, iar fenomenul copiilor rămași acasă în urma plecării părinților la muncă în străinătate a atras inițial atenția presei, în special prin cazuri izolate dar care au impact mediatic puternic. Autoritățile din România au reacționat prin intermediul unor prevederi legislative direct orientate asupra acestei problematici însă neputând acoperi complexitatea inerentă unui astfel de fenomen.

Cu repeziciune fenomenul a devenit cunoscut ca cel al “copiilor rămași singuri acasă”, chiar dacă semnificația sa concretă nu se aplică decât la un procentaj mic al copiilor cu părinți migranți. Cu toate acestea complexitatea fenomenului, a cauzelor și a consecințelor sale, a dinamicilor și a modului în care prevederile legislative sunt implementate efectiv în teren precum și a practicilor profesioniștilor au constituit tot atâtea provocări nu doar pentru autorități dar și pentru societatea civil. Cercetarea nationala prezinta estimari valide la nivel national cu privire la marimea fenomenului si a sub-grupurilor de populatie afectata de fenomen în termeni de distributie pe grupe de vârsta, mediu de resedinta, care dintre parinti sunt plecati si pentru ce durata de timp.

La scara nationala fenomenul este estimat a fi caracteristic pentru aproximativ 350.000 de copii, respectiv afectati la momentul derularii cercetarii.

Mai mult de o treime dintre acestia, adica aproximativ 126.000 de copii sunt afectati de migratia ambilor parinti.

Prima ar fi ca jumatate dintre copiii cu ambii parinti plecati au vârsta sub 10 ani. Mai mult de jumatate dintre acestia au vârsta între 2 si 6 ani iar cealalta jumatate au vârsta peste 7 ani. Chiar daca în termeni de procentaje cifra nu e mare, estimarile arata ca 4% din copiii cu ambii parinti migranti au vârsta sub un an.

Mai mult de atât, în termeni de timp petrecut fara parinti 16% din copiii cu ambii parinti plecati au petrecut mai mult de un an fara acestia, iar 3% chiar mai mult de patru ani.

În termeni de mediu de resedinta si distributie regionala a copiilor afectati de migratia unuiasau a ambilor parinti, s-au identificat câteva tendinte: aproape o treime din total, adica 100.000 de copii traiesc în Moldova.

Cifre similare sunt în Transilvania si Oltenia adica 50,000 si Muntenia cu 55,000 de copii afectati de fenomen.

Estimarile pe regiune si mediu de resedinta nu sunt disponibile însa trebuie mentionat ca mai mult de jumatate din copiii afectati de fenomen traiesc în mediul rural, unde în plus incidenta migratiei ambilor parinti este mai mare decât în mediul urban (care de regula e caracterizat de migratia tatalui). Mai mult, estimarile arata ca regiunea Transilvania nu este afectata de migratia ambilor parinti.Acest fapt ar putea fi în legatura cu gradul de urbanizare din regiune, care este mai mare decât în celelalte sus-mentionate.

Principalele cauze

Mai multe cauze opereaza la originea fenomenului si pe mai multe niveluri. Aceste niveluri de cauzalitate sunt interconditionate si uneori se amplifica reciproc. si a rolurilor si comportamentelor

Nivelul cauzelor imediate – care se refera la dorinta/decizia parintilor de a obtine venituri mai bune si astfel sa îmbunatateasca statusul material si economic al familiilor lor,

Nivelul cauzelor subiacente – care se refera pe de o parte la serviciile sociale de baza iar pe de cealalta parte la cunostintele, atitudinile si practicile atât ale familiilor cât si ale comunitatilor cu privire la fenomen si la drepturile copiilor,

fine, nivelul cauzelor profunde care se refera la valori si opinii ale românilor cuprivire la chestiunea migratiei dar fami.

Daca migratia este direct afectata de cauzele imediate, mai ales migratia pentru munca,fenomenul „copiilor singuri acasa” este mai degraba influentat de cauzele subiacente. În plus,cauzele profunde determina o matrice a valorilor culturale si a cutumelor românilor fata de migratie.

Copii lasati acasă de ambii parinti migranti (sau de parintele unic) sunt de obicei în grija familiei extinse, mai ales a bunicilor. Atunci când iau decizia de a migra, cel mai important factor pro îl constituie motivele economice iar cel mai important factor contra separarea de familie si de copii.

Însă acest din urmă aspect e reprezentativ doar pentru o cincime din parinti.

Mai mult de , 45% dintre parinti declară că nu au avut nici un argument contra deciziei de a pleca.

Majoritatea parintilor migranti au sub 40 de ani, atât mame cât si tati (78% respectiv 63%).

Diferente apar în termeni de interval de vârsta, procentajele fiind similare în transa 30-40 de ani (55% respectiv 52%) dar înjumatatindu-se pentru tati în transa 20-29 de ani (23% pentru mame si 11% pentru tati).

În termeni de nivel de educatie al migrantilor mamele au în general un nivel mai scazut decât tatii: 36% dintre mame au nivel de educatie primarasi secundară în comparatie cu tatii, 23% care au acelasi nivel de educatie.

Marea majoritate a populatiei are nivelul de educatie în categoria studii medii, 58% mame si 64% tati. În ceea ce priveste parintii cu studii superioare, 13% sunt tati si 7% sunt mame. În procesul de identificare a „copiilor singuri acasa” atât parintii cât si autoritatile au anumite

responsabilitati. Însă de obicei, parintilor le lipsesc cunostintele necesare iar în cazul autoritatilor, mecanismele necesare pentru asigurarea informarii si furnizarii de date. Foarte rar (7%) parintii informează autoritatile despre intentia lor de a pleca în strainatate si mai mult, de obicei parintii nu îsi pregatesc în nici un fel copiii înainte de a pleca. De asemenea copiii implicati în procesul de luare a deciziei de a migra sunt în numar foarte mic: pe grupe de vârstă rezultatele arată că aproximativ 16% din copii sub 6 ani, 19% din copii peste 10 si sub 14 ani, si 34% din copii peste 15 si sub 17 ani sunt consultati de parinti înainte de a pleca.

Autoritatile locale se confruntă cu lipsa resurselor umane si materiale necesare gestionarii fenomenului. În mod implicit nici serviciile la nivel comunitar nu sunt dezvoltate iar acolo unde s-au dezvoltat servicii, pregatirea personalului si practicile acestuia sunt deficitare, ceea ce împiedică dezvoltarea unor abilitati necesare solutionarii problemelor complexe comunitare.

Cât priveste cauzele profunde ale fenomenului, societatea româneasceste în continuare influentată de „modelele traditionale” cu privire la functionarea familiei si a rolurilor membrilor sai, si anume „clasica” pozitie a femeii care lucrează în gospodarie si are grijă de copii iar barbatul aduce bani acasa. Datele din anchetă arată însasi o schimbare a acestui model (aproximativ o treime din cei intervievati), mai ales în rândul tinerilor -grup care ne interesează cel mai tare. În plus, doar 14% consideră că este rolul mamei să aibă grija de copii iar restul de 86% cred ca amândoi trebuie să se implice în aceea si masura. Diferentele apar însa în ceea ce priveste abilitatile de a îngriji copiii. Este de necontestat faptul că atât migratia cât si efectele asupra copiilor prin plecarea la muncă în strainatate a parintilor sunt două fenomene extrem de complexe, afectând atât familia cât si societatea. Posibilitatile limitate de cercetare si analiza sunt dublate de lipsa unor mecanisme functionale care sa permita colectarea datelor de la nivel local.La data redactarii studiului graficul plecarilor in strainatate a cetateinlor romani arata in acestfel

Intre timp datele s- au mai schimbat:

Extrapolarile la nivel de populatie au fost realizate pe baza datelor referitoare la structura gospodariilor după numarul de membri, numarul de copii 0-18 ani la Recensamântul din 2002 si pe baza distributiei populatiei 0-18 ani pe regiuni si medii rezidentiale din iunie 2006, date furnizate de INS.

Un alt efect negativ al migratie este depoluarea.

In ultimii nouă ani populația celor mai mari 100 de localități din România a scăzut cu circa 16%, de la 9,6 milioane de persoane în 2002 până la 8,1 milioane de locuitori în 2011, potrivit datelor centralizate de pe baza recensământurilor efectuate de Institutul Național de Statistică (INS).

Orașul care a înregistrat cea mai mare scădere a numărului de locuitori din ultimii nouă ani este Roman (județul Neamț) – dacă în 2002 numărul locuitorilor ajungea la aproape 70.000, în 2011 acesta a scăzut cu circa 32%, până la 47.000.

Cele mai mari 100 de localități din România au pierdut aproape 16% din locuitori în ultimii nouă ani, ajungând la o populație de 8,1 milioane de persoane în 2011 (de la 9,6 milioane de locuitori în 2001), potrivit recensământurilor efectuate de Institutul Național de Statistică (INS).

Cea mai mare scădere a numărului de locuitori din anul 2002 și până anul trecut s-a înregistrat în orașul Roman din județul Neamț, unde populația s-a diminuat cu aproape 32%, până la 47.000 de persoane. Parte a acestei situații ar putea fi cauzată și de cel mai mare angajator din orașul Roman – combinatul de țevi laminate ArcelorMittal Tubular Products, care în ultimii nouă ani a dat afară peste 3.850 de salariați.

În topul celor mai mari zece scăderi ale populației se află orașele

Onești (unde populația s-a diminuat cu 30%, până la 36.000 de locuitori),

Lupeni (-28,8% de locuitori în 2011, până la circa 22.000 de oameni),

Vaslui (cu 27,8% mai puțini cetățeni decât în urmă cu nouă ani, până la aproape 51.000 de persoane),

Bârlad (-27,7%, adică aproximativ 50.000 de bârlădeni),

Focșani și Tulcea (-27% de locuitori în anul 2011, până la aproape 74.000 de locuitori, respectiv peste 66.500 de persoane),

Dorohoi (-27% de persoane anul trecut, adică 22.600 de oameni),

Piatra Neamț și Tecuci (cu 26,2% mai puțini locuitori față de anul 2009, până la aproape 77.400 de persoane, respectiv puțin peste 31.000 de oameni)

Turnu Măgurele (cu o populație în scădere cu 26% în 2011, până la circa 22.300 de locuitori).

Unul dintre motivele pentru care în ultimii nouă ani populația celor mai mari 100 de orașe din România a scăzut cu peste 1,5 milioane de persoane este decizia de a migra în țări cu o economie mai dezvoltată (aproximativ 16% din totalul de 19 milioane de locuitori ai României). În prezent există circa 3 milioane de români care trăiesc în străinătate.

Cap IV.

Legătura dintre migrație și creștere economică

În cadrul acestui capitol vom încerca să evidențiem principalele legături dintre migrația internațională și creșterea economică a României. Pe lângă acestea, ne propunem să verificăm ipoteză conform căreia ‘Transferurile financiare din străinătate au influențat pozitiv PIB-ul României din perioada 2007-2012’.

Creșterea economică prin conținutul său, înseamnă o evoluție pozitivă, ascendenta a economiei naționale, dar care nu exclude oscilații chiar și regrese economice temporare. Pentru ca o economie să înregistreze o creștere aceasta trebuie să se bazeze pe existența tendinței creșterii pozitive reale. Economistul american S. Kuznets concepe creșterea economică ca “o sporire a capacității unei țări de a furniza în măsura crescânda bunuri economice, capacitate bazată pe tehnologii de vârf și pe adaptări instituționale și ideologice”. Abordările mai recente iau în considerare aspectele legate de mediu și de calitatea vieții, în paralel apărând noi concept legate de creșterea economică, cum sunt: creșterea durabilă, economie în creștere, creștere zero, creștere ecologică sau ecodezvoltare etc.

Circulația forței de muncă

Începând cu anii 1960, natura relațiilor dintre actorii migrației și cei ai dezvoltării a evoluat mult pe atunci existând o puternică cerere din partea țărilor de primire, iar țările de origine neocupându-se de tranzacții între migranți și familiile lor.

Astăzi, se dorește diminuarea fluxurilor de migrație mai ales din partea țărilor de imigrație, în timp ce țările de origine recunosc interesul dezvoltării provenit din transferurile de bani și de competențe ale cetățenilor lor emigrați. Și de o parte și de alta, reiese ideea că migranții ar putea să fie considerați actori de sine stătători ai dezvoltării și în această calitate, clauze privind valorificarea deprinderilor lor sunt incluse în acorduri bilaterale privind migrațiile.

Cauzele fenomenului migraționist sunt din ce în ce mai simplu de identificat; acestea reprezintă în principiu nevoile materiale. Începutul procesului de migrație externă își are rădăcinile în contextual social istoric din perioada industrializării forțate care s-a încheiat exact după Revoluția din ‘89.

Pentru a reprezenta o pondere a migranților romani care muncesc ilegal în străinătate s-a constatat că în primii ani de migrație a românilor (1990-1995), 34% dintre aceștia lucrau la negru, procentul crește odată cu trecerea timpului – ajungându-se până la 53% dintre migranți care muncesc ilegal până în 2002. Domeniile majore în care lucrează migranții romani în străinătate: construcții (98% dintre migranti au muncit cel puțin o dată în acest domeniu), menaj (88% dintre femei), agricultură (72% bărbați și 28% femei).

Odată cu integrarea României în UE, s-a pus și mai mult problema migrației forței de muncă. Există problema Exodului capitalului uman către alte țări europene (în special a celui calificat și înalt calificat) și efectele acestuia asupra economiei românești.

Pe de altă parte este problema invaziei de forță de muncă care are efecte negative asupra pieței muncii și nu numai, din propria țară. Toate aceste probleme sunt generate de o viziune diferită asupra beneficiilor și costurilor pe care le aduce migrația forței de muncă pentru ambele țări, mai mult decât atât acestea au efect asupra barierelor care vor apare în calea acestui fenomen. Dacă la început, profilul migrantului era caracterizat de persoane necalificate sau slab calificate (în 1996, România indica un grad de 19% din populație de până în 24 de ani pregătită doar cu studii gimnaziale), astăzi cei care au intenția de a lucra în străinătate sunt în mare parte tineri studenți, persoane necăsătorite.

În plan sociodemografic:

Sursa de date: Sondaj LTS, eșantion de bază

Cei mai tineri sunt cei care au de gând să plece la lucru, urmați de cei care au lucrat deja în străinătate; bărbații sunt predominanți în categoria celor care au lucrat (73%) sau au de gând să lucreze în străinătate (57%) iar femeile în gruparea celor care fie nu au experiență de migrație, fie au numai experiență de călătorie; nivelul de instrucție este maxim la cei care au călătorit în străinătate și minim la cei fără experiență de migrație la nivel personal sau familial; starea materială la cei cu experiență de migrație este mai bună față de cei fără experiență de migrație. Evident, o situație materială mai bună poate fi atât determinantă cât și consecință a lucrului în străinătate.

.

Motivația principală a migrației pentru munca este una strict economică: obținerea unui venit cu mult mai mare decât cel obținut în țară pentru o muncă de aceiași valoare și același gen. Acest lucru este în mare parte influențat de faptul că salariul lunar minim în România a crescut din 2008 până în 2011 cu cca. 20 de Euro ajungând până la 160 Euro (acesta prezentând din nou tendințe de micșorare potrivit bazelor de date Eurostat). Cifrele sunt și mai îngrijorătoare în privința angajaților part-time, adică a celor care nu lucrează cu normă întreagă: 50% din ei trăiesc sub pragul sărăciei, potrivit statisticilor Eurostat publicate recent.

Potrivit Institutului Național de Statistică, exprimat în raport cu evoluția prețurilor de consum ale populației, salariul mediu lunar net este cu 21,3% mai mare decât cel din România anului 1990. În România, la o populație de 19 milioane de locuitori (cât rezultă din datele parțiale ale recensământului din 2011), există 4,3 milioane de salariați (în mediul privat 3,1 și în instituțiile și companiile statului 1,2) și 5,3 milioane de pensionari. 

Migrație si creștere economică

Complexitatea procesului migrației are efecte multiple și variate atât pozitive cât și negative, însă acest lucru nu este întâlnit doar la nivel social. Evoluția pieței forței de munca are un impact mare asupra fluxurilor de migrație fiind unul dintre efectele cele mai vizibile. Efectele pozitive care apar datorită migrației forței de muncă sunt benefice atât pentru țările de origine cât și pentru cele de destinație; între cele două se împart apoi cunoștințele și metodele moderne de lucru, urmând ca mai apoi indivizii să se dezvolte prin dobândirea experiențelor cu caracter pozitiv.

Pentru țările de destinație efectele asupra creșterii economice, în mare, sunt favorabile. Emigranții reprezintă pentru țările de destinație, o forțǎ de muncǎ bine pregătită, capabilă de performanțe medii sau chiar înalte. Mulți migranți, odată ajunși în țara de destinație ori stabiliți acolo de câțiva ani, înființează firme, punându-și în practică ideile de afaceri și creând astfel locuri de muncǎ atât pentru conaționali cât și pentru cetățenii altor state. Migranții ajung astfel să ajute la creșterea economică a țării gazda (în unele țǎri aproape jumătate din creșterea economică se datorează imigranților).

Analiza migrației din perspectiva țărilor de emigrare a fost mai puțin în atenția cercetătorilor în ultimele decenii, dar a captat mai mult interesul după 2000 prin binecunoscutul proces de „exod al creierelor”.

În vederea aducerii unei influențe pozitive asupra eficienței economice, în vederea creșterii produsului intern brut și îmbunatățirii nivelului de trai, majoritatea țărilor de destinație facilitează de multe ori accesul pe piața muncii a forței de muncǎ înalt calificată. Existența unei migrații circulare în țara de destinație ar putea rezolva unele probleme ce privesc migranții cu ședere permanentă oferind o alternativă liberalizării complete a acesteia. În condițiile crizei actuale migrația ar putea fi o soluție, împiedicarea acesteia neducand decât la o și mai mare adâncire a deficitul economic al țǎrilor respective.

Pentru țările de origine efectele migrației sunt în primul rând pozitive mai ales în domeniul protecției sociale numărului șomerilor fiind redus astfel creându-se un echilibru pe piața muncii, echilibru care duce mai departe la creșterea salariilor.

Un avantaj pentru țările de origine atât la nivel microeconomic cât și la nivel macroeconomic este și fluxul de valută al migranților (chiar dacă o mare parte este destinat consumului imediat); reprezintă factor de creștere economică, care contribuie la micșorarea presiunii asupra deficitului contului curent și plǎților externe al acestora.

În ceea ce privește cazul României, două treimi din banii trimiși în țară provin de la românii plecați la muncă în Italia și Spania. Remitentele (transferurile de bani din străinătate) au efect imediat de creștere a calității vieții gospodăriilor și familiilor emigranților. România ocupă locul zece în lume, într-un clasament al remitențelor întocmit de Banca Mondială, și locul doi în UE.

Sursa:” World Bank staff calculation based on data from IMF Balance of Payments Statistics Yearbook 2012”

Din analiza Băncii Mondiale reiese faptul că în ultimii ani remitentele trimise de romani sunt într-o continuă scădere, anii 2010-2012 prezentând o stabilizare a acestei tendințe cu o scădere ușoară de la aproximativ $4 miliarde până la $3,5 miliarde în ultimul an. În 2009, transferurile muncitorilor romani din străinătate au totalizat 4,9 miliarde dolari, cu $4,4 miliarde mai puțin decât în 2008, și cu $3,6 miliarde mai puțin decât în 2007. Muncitorii romani din străinătate trimit anual în țara echivalentul a 3-5% din PIB, procent similar Bulgariei,

După cum se poate remarca în graficul de mai sus, remitențele intrate în țară au cunoscut o creștere continuă până în 2009. Acest lucru poate avea însă mai multe explicații: poate fi un efect al creșterii numărului de migranți români, accesul mai larg la canale de transfer al banilor decat cele informale folosite în anii 1990 in cele mai multe dintre cazuri (din mână în mână, prin rude sau oameni de încredere din aceeași comunitate/ zona de apartenenta), scăderea taxelor impuse de operatorii bancari pentru transferurile de bani.

În 2009, se observă o înjumătățire a acestor transferuri față de anul precedent, ca urmare, probabil, a crizei financiare globale și a declinului locurilor de muncă în construcții în Italia și Spania, unde se află în prezent majoritatea migranților români.

Raportul “Effects Of Migration On Sending Countries: What Do We Know?”, realizat de Organizatia pentru dezvoltare Economica si Cooperare (OECD) acordă un interes deosebit impactului remitențelor și prezintă consecințele acestora la nivel macroeconomic, dar și microeconomic. Migrația temporară tinde să conducă la creșterea fluxului remitențelor, în comparație cu migrația permanentă, mai ales atunci când implică migranți slab calificați, care așteaptă să se reîntoarcă în țara de origine.

În 2004 León-Ledesma și Piracha analizează cazurile a unsprezece țări est-europene în tranziție în perioada 1990-1999 urmărind corelația pentru fiecare țară în parte dintre nivelul remitențelor și nivelul investițiilor.

În ceea ce privește studiile efectuate asupra efectelor migrației în România, acestea acestea au un caracter predictibil insistând asupra unui fapt: dacă țările vestice vor continua să atragă forță de muncă din țara noastră, creșterea economică va fi afectată considerabil (Nicolae, 2007).

De asemenea, Silași și Simina (2008) analizează situația pieței muncii din România în contextul migrației internaționale. Aceștia consideră că România, va avea beneficii pe termen scurt de pe urma migrației, dar pe termen lung va deveni o țară importatoare de forță de muncă. Constantin, D., in 2004, alege sa analizeze migrația dintr-o perspectivă regională și în contextul aderării României la Uniunea Europeană. În același timp, Goschin, Constantin și Roman (2009) abordează anumite efecte ale migrației, cu precădere acelea care vizează traficul de persoane.

În locul unei dezvoltări pe termen mediu, România are parte de o migrație pe termen lung. Pentru inversarea fluxului este nevoie ca statul să creeze locuri de munca diversificate într-o economie care să fie distribuită în mod echilibrat pe teritoriul țarii.

Această problemă a echilibrului economic și a nivelului de trai se pare că nu-și va găsi rezolvarea într-un viitor apropiat din cauza faptului că evoluția economiei românești actuale are o bază extrem de fragilă. În lipsa investițiilor companiilor de top care ar putea să schimbe radical sensul economiei, se va putea considera egalitate între lipsa de competitivitate și emigrație. Intrarea României, ca țara de tranzit în fluxurile de migrație, în grupul țarilor membre UE, sprijinită și de creșterea veniturilor, a dus în mod sigur la o schimbare în această privință. Având ca exemplu țari ca Spania sau Italia iar mai nou Polonia, Ungaria sau Slovacia, după aderarea la U.E., România a devenit în același timp atât o țara sursa cât și țară de destinație numărul emigranților fiind depășit de cel al imigranților.

Efectele pozitive pentru creșterea economică provin și din faptul că o parte din veniturile provenite de la emigranți sunt economisite în sistemul bancar. Fata de investițiile străine, exportul temporar de forțǎ de muncă s-a demonstrat a fi mult mai eficient pentru o mai buna funcționare a economiei țării. În situația de faliment a unor firme sau în cazul reducerilor de personal, forța de muncǎ este tentată să se orienteze spre locuri de muncă mai prost plătite, însǎ stabile, salvând astfel sistemul – devin factori ai stabilizării economice.

O îmbunătățire a calificărilor și dobândirea unei experiențe de leadership de către emigranți și de grupurile de repatriați contribuie, de asemenea, la creșterea economică a țǎrii. Aceștia transferǎ standardele înalte putând deveni angajatori pentru o parte din cei care încă mai lucrează în țară. Din această cauză companiile au ajuns la concluzia că experiența acestora este mult mai utilă decât a angajaților străini care au fost transferați în țările de destinație pe mult mai mulți bani. Existǎ modalitatea de a-i motiva pe specialiști prin crearea de rețele între aceștia și cei din alte țǎri în vederea împiedicării emigrării lor.

Moderarea creșterilor salariale din ultima vreme, atât de evidentă, se pare, nu numai în România, confirmă faptul de diminuarea cheltuielilor întâmpinate cu forța de muncă în această privință, la venituri mai mici ale populației, se reduce și consumul, iar vânzătorul își ieftinește produsele, fie ele mărfuri sau servicii, în fața cererii diminuate. O bună stăpânire a managementului performantei, în cazul în care angajatorul dispune de fondul de salarii necesar, oferă șansa angajărilor mai avantajoase în perioade de încetinire a ritmului economic.

Analizând investițiile făcute din banii câștigați în afara țării se poate măsura impactul direct pe care migrația internaționala îl are asupra economiei. Pe lângă această se mai poate observa în ce măsură gospodăriile investesc aceste sume sau din contră doar cheltuiesc aceste sume pentru achiziționarea bunurilor de consum.

Datele la nivel național arată că, în ultimii cinci ani, o parte semnificativă a populației României achiziționează bunuri durabile: 50% din români cumpără bunuri de uz gospodăresc, 37% optează pentru extinderea/modernizarea caselor, iar 16% pentru achiziția de mașini etc. Indiferent de bunurile achiziționate, aproximativ 10% din sumele cheltuite sunt procurate din activități migraționiste în oricare dintre aceste situații. Dintre aceștia 50% cheltuiesc cu scopul de a-și extinde sau moderniza locuința și un procent similar este alocat achiziționării bunurilor de uz gospodăresc; 20% din gospodarii au folosit banii pentru achiziționarea unuia sau a mai multor autoturisme.

Au fost enunțate astfel unele influențe ale migrației externe în plan economic. Printre cele mai importante efecte se pot aminti: diminuarea potențialului local de forță de muncă; utilizarea imigranților cu scopul de a suplini lipsa forței de muncă locale; capacitatea de ocupare a forței de munca; rata șomajului și caracteristicile sale; emigrarea în masă a forței calificate de muncă – pierderea de „creiere”; distorsiuni salariale și segmentarea forței de muncă; amplificarea economiei subterane (munca „la negru”).

Evoluția pieței forței de munca reprezintă unul dintre efectele cele mai vizibile având un impact mare asupra fluxurilor de migrație. Oferta de forța de munca este afectată în prezent atât migrația masivă pentru munca, cât și de procesul de îmbătrânire a populației. La nivel internațional, fenomenul migrației forței de munca prezintă un mare potențial în primul rând pentru dezvoltarea statelor în curs de dezvoltare reducând sărăcia și determinând creșterea investițiilor în capitalul uman. Acesta prezintă o provocare serioasă și pentru țările dezvoltate care concurează în atragerea de imigranți pentru a-și acoperi nevoile economice.

Pe lângă aceste aspecte ale migrației se remarcă o serie de efecte regionale benefice. Cel mai important efect pe termen scurt este reducerea șomajului, care este prezent în majoritatea țărilor mari de emigrație precum România, dar întâlnit de asemenea și Polonia, Slovacia și Bulgaria. Migrația include în special persoane neangajate, și impactul asupra bugetului este unul pozitiv (deoarece mai puține persoane vor solicita ajutor de șomaj). Nici impactul favorabil sociopolitic nu trebuie ignorat, având în vedere că nivelurile ridicate ale șomajului sunt adesea asociate cu tensiuni sociale, ce atrag după sine imense cheltuieli bugetare pentru restabilirea echilibrului social (mai ales în zonele cu o rată a șomajului foarte ridicată).

Potrivit ANOFM, în ultimii doi ani rata șomajului este într-o continuă scădere, cu mici fluctuații în funcție de lunile în curs.

Potrivit Institutului Național de Statistică, la sfârșitul anului 2012, rata de ocupare a populației în vârstă de muncă (15-64 ani) a fost de 60,8%. Rata șomajului a fost de 6,8% {în scădere atât față de trimestrul anterior (6,9%) cât și față de trimestrul corespunzător din anul precedent (7,2%)}.

Estimările Băncii Naționale a României, în ceea ce privește aceste transferuri financiare din strainatate, ajung la 1.753,5 miliarde dolari SUA în 2004 și 4.733 milioane USD în 2005, ceea ce reprezintă 4,51% din PIB-ul României pe anul 2005. Aceste transferuri au efecte vizibile asupra investițiilor și economisirii. Cel mai vizibil impact al acestor transferuri se înregistrează asupra consumului gospodăriilor, atât de important la nivel macroeconomic.

Rata de crestere a PIB-ului in Romania (% anual)

Sursa: CIA World Factbook

Produsul intern brut (PIB) este suma cheltuielilor pentru consum a gospodăriilor private și a organizațiilor private non-profit, a cheltuielilor brute pentru investiții, a cheltuielilor statului, a investițiilor în scopul depozitării ca și câștigurile din export din care se scad cheltuielile pentru importuri.

Procentajul prezentat în graficul de mai sus indică o scădere a ratei procentuale a Produsului Intern Brut începând încă din 2008. În 2009 PIB-ul a avut valorile cele mai scăzute de după 2000 ajungând la -7.1% înregistrând mai puțin decât în 1999. Acesta se reechilibrează în următorul an cu tendința de creștere continuă

După cum susține Institutul Național de Statistică (INS), produsul intern brut (PIB), estimat pentru anul 2007, a fost de 121,26 miliarde euro (404708,8 milioane lei), în creștere cu 6,0% față de anul 2006. În 2007, România avea un nivel de 7523 de dolari, aproape de 3,5 ori mai scăzut decât cel European, aflându-se sub nivelul mondial. Aceste date au fost comparate cu media europeană a produsului intern brut pe locuitor, de 26.208 de dolari americani și de cea mondială, de 8191 de dolari.

În ultimul trimestru din 2007, investițiile realizate în economia națională au fost cu 29,5% mai mari față de aceeași perioadă din 2006, iar pe întreg anul se constată o creștere a investițiilor cu 29,0 % față de 2006; Institutul Național de Statistică (INS). Investițiile concretizate în lucrări de construcții noi, în anul 2007, au însumat 31041,6 milioane lei (45,4 % din total, față de 44,5 % în anul 2006), fiind în creștere cu 31,3 % comparativ cu anul 2006. Investițiile în utilaje și mijloace de transport au însumat 31488,4 milioane lei (reprezentând 46,0 % din total față de 47,6 % în anul 2006) fiind în creștere față de anul precedent cu 26,8 %.

În ianuarie 2008, prețurile producției industriale au crescut, cu 13,0% față de ianuarie 2007. Anul 2008 a fost ultimul în care PIB-ul României a crescut, avansul fiind de 7,1%, până la 503,9 mld. lei noi (136,8 mld. euro). Creșterea economică a fost cu 1,1 puncte procentuale mai mare decât în 2007, fiind susținută de mărirea volumului de activitate.

Romania a intrat in recesiune in 2009, atunci cand PIB, a scazut pentru doua trimestre consecutive, comparativ cu trimestrele anterioare. In 2009 Produsul Intern Brut a fost de 491,2 mld. lei noi (115,9 mld. euro), in scadere cu 7,1% fata de 2008. Scaderea a fost determinata de reducerea volumului valorii adaugate brute din toate sectoarele de activitate, cele mai afectate segmente fiind comertul, repararea automobilelor si articolelor casnice, hoteluri si restaurante, transporturi si telecomunicatii si constructii, a caror contributie la formarea PIB-ului a fost de 31,1%.

Consumul final total a inregistrat o scadere cu 8,2% in anul 2009, comparativ cu anul precedent, in special pe seama diminuarii cu 10,8% a cheltuielii pentru consumul final al gospodariilor populatiei. În 2009 și 2010, economia s-a prabușit până la 116,3, și, respectiv, 119,8 miliarde de euro.

Estimările INS indică o creștere a PIB în 2011 cu 2,5% față de 2010. Ceea ce este evident este faptul că revenirea econimica din 2011 se datorează industriei, exporturilor și agriculturii, adică revenirii din UE, deci a comenzilor la export și vremii care a permis o producție agricolă cu o valoare de 12-14 miliarde de euro.

Cresterea economica in primele 9 luni ale anului 2012 s-a limitat la doar 0,2%, dupa ce Produsul Intern Brut a coborat in trimestrul al treilea cu 0,6% comparativ cu perioada similara din 2011 si cu 0,5% fata de trimestrul precedent, ceea ce indica un risc de stagnare sau chiar de intrare in recesiune a economiei romanesti pentru 2012. Fata de acelasi trimestru din anul 2011, Produsul intern brut a inregistrat o scadere cu 0,6% se arata in comunicatul semnal transmis de Institutul National de Statistica.

Concluzionând, efectul economic al remitentelor depinde în principal de modul în care sunt utilizate. Atât nivelul, cât și destinația remisiilor este determinată de strategiile migranților cu privire la mobilitate și intențiile de a reveni în țară, care, în schimb, depind de așteptările lor cu privire la evoluția politicilor și mediului economic din România.

În urma analizării și comparării datelor mai sus menționate, se poate observa legătura existenta între cantitatea de remitente (transferuri financiare din străinătate) și PIB-ul României între anii 2007-2012. Astfel, atât produsul intern brut cât și remitentele au înregistrat cote înalte în primii doi ani ai acestei analize, 2007 respectiv 2008, urmând ca în 2009, odată cu scăderea bruscă a sumei intrate în țara pe baza remitentelor, să scadă substanțial și valoarea PIB- ului cu 7,1 % față de anul precedent. Mulți au considerat că în acest an au fost corectate excesele din anii trecuți, în care se înregistrase o creștere susținută a economiei.

După aceasta decădere a economiei în România, PIB-ul începe să se redreseze lent, fapt evident și în cazul remitentelor. Cotele stagnează în ambele cazuri supuse analizei noastre, neînregistrându-se evoluții majore nici în cazul remitentelor dar nici când vine vorba de PIB-ul româniei din 2010 până în 2012. Acestea înregistrează valori scăzute dar constante.

Aceste fapte, confirma și întăresc ipoteza mai sus menționată prin intermediul diferitelor grafice și studii prezentate de-a lungul acestei lucrări.

Bibliografie

DIMINESCU Dana, Le passage par l’écran : ou l’émergence de nouvelles frontiers, in Les frontières de l’Europe, Ed Universitatii, Bucuresti, 2007.

STARK O., BYRA Lukasz, A Back-Door Brain Drain, Universitatea din Warsaw School of Economics, Polonia, 2012.

C. Simon Fan & Oded Stark, Rural-to-urban migration, human capital, and agglomeration, Journal of Economic Behavior & Organization, 2008

IRANZO Susana și PERI Giovanni, Migration and Trade in a World of Technological Differences: Theory with an Application to Eastern-Western European Integration, Universitatea din California, 2007.

Timo Baas & Herbert Brücker, The macroeconomic consequences of migration diversion: evidence for Germany and the UK, Institutul pentru Cercetarea Pieței Muncii, 2012 .

Daniel Mejía & Marc St-Pierre, Human capital formation, inequality, and competition for jobs, Universidad de Los Andes-Cede, 2007.

Gary Becker, Growing human capital investment in China compared to falling investment in the United States, Department of Economics, University of Chicago, 2012.

Mary M. Kritz, Douglas T. Gurak, Immigrant Settlements: Who’s Moving to New Destinations and Why? , Department of Development Sociology, Cornell University, Ithaca, NY, 2009.

Toman Omar Mahmoud & Christoph Trebesch, The Employment Effects of Immigration, German Institute of Global and Area Studies, Hamburg, Germany, 2010.

Adrian J. Bailey, Department of Geography, Population geographies, gender, and the migration-development nexus, Hong Kong Baptist University, , Hong Kong, 2009.

Giacomo De Giorgi & Michele Pellizzari, Welfare migration in Europe, Department of Economics, Bocconi University, Milan, Italy, 2009.

Britta Zander &Miriam Blümel, Nurse Migration in Europe. Can expectations really be met? , Department of Health Care Management, Berlin University of Technology, Germany,2012.

P. Boyle, Migration, University of St Andrews, St Andrews, UK, 2009.

Ph Michel &P Pestieau, Labor migration and redistribution with alternative assimilation policies: The small economy case, University of Aix-Marseille, 1998.

Michael Spagat, Human capital and the future of transition economies, Royal Holloway, University of London, 2006

Bougheas Spiros & Raymond Riezman , Trade and the distribution of human capital, School of Economics, Nottingham, UK ,2007.

Dustmann Christian & Glitz Albrecht, Migration and Education , Economics Department, University College London, 2011.

Black Richard , W. Neil Adger, The effect of environmental change on human migration, School of Global Studies, University of Sussex, UK, 2011.

Mejía Daniel, Marc St-Pierre, Unequal opportunities and human capital formation, Brown University, United States, 2007.

Vlase Ionela, Migrația de întoarcere a românilor din Italia. Studiu de caz în Vulturu, Vrancea, Academia Română, Institutul Național de Cercetări Economice, 2011.

ACELEANU Mirela Ionela, Indicators of migration and their relevance to employment and quality of life analysis. Romania's situation, Academy of Economic Studies, Bucharest, 2011.

Arpad Szarka, The effects of labour force migration in Romania to the comunity countries-realities and perspectives, University of Oradea, 2007.

International Organization for Migration (IOM), Permanent or circular migration?, Budapest,2008.

Eurostat Statistics in focus, Recent migration trends, 2008.

Chindea Alin,Magdalena Majkowska-Tomkin, Migration in Romania:A Country Profile, International Organization for Migration, 2008.

ROMAN Monica, Câteva efecte socioeconomice ale migrației forței de muncă asupra țărilor de emigrație. Cazul României, Academia de Studii Economice, București, 2010.

Toth Georgiana & Toth Alexandru, Efectele migrației: copiii rămași acasă, Fundatia Soros, Bucuresti, 2007.

Cruceru Alina – Andreea, Analiza statistică a fenomenului migrației românilor, Revista Română de Statistică nr. 11 / 2010.

Z. Guilmoto,F. Sandron, The Internal Dynamics of Migration Networks in Developing Countries, In: Population, 13e année, n°2, 2001.

Coste Valeriu, Efectele migratiei asupra economiei nationale, Analele stiintifice ale Univeristatii AL. I. Cuza, Iasi, 2005.

J. William Ambrosini, The Selection of Migrants and Returnees: Evidence from Romania and Implications, April, 2010.

Floare Chipea, Characteristics of International Migration of Labour Force in Romania, University of Oradea, 2009.

Remus Gabriel, Istvan., AH 2009, Sociologia migratiei.Teorii si studii de caz romanesti, Iași: Polirom, 2009.

Anne HERM 2008, Recent migration trends: citizens of EU-27 Member States become ever more mobile while EU remains attractive to non-EU citizens, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-SF-08-098/EN/KS-SF-08-098-EN.PDF

Danacila, 2010 'Caracteristici ale migratiei in Romania' http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2010-02/17_DANIELA_DANACICA.pdf

Dumitru Sandu, Ana Bleahu Vlad Grigoraș, Alexandra Mihai, Cosmin Radu, Cerasela Radu, Monica Șerban, Alexandru Toth, Georgiana Toth, Simina Guga sociolog, Monica Jeler Georgiana Păun, Mihaela Ștefănescu, Delia Bobîrsc, noiembrie 2006, Locuirea temporara in strainatate. Migratia economica a romanilor: 1990-2006. http://www.soros.ro/ro/publicatii.php?cat=15&pag=2#

Maria Niculescu, Oana Elena Vâlvoi, Daniela Corina Radu, Daniel Kozak, Monica Constantinescu, iunie 2006. Diagnoza instituțională a fenomenului mobilității forței de muncă românești în spațiul european. www.sar.org.ro/files/raport%20institutional.doc

Lăzăroiu, Sebastian and Monica Alexandru (2008) Who is Coming after Who is Leaving? Labour Migration in the Context of Romania’s Accession to the EU. Country Report. International Organization for Migration, Geneva.

IOM International Organization for Migration, october 2008, Migration in

Romania: A Country Profile, http://publications.iom.int/bookstore/free/Romania_Profile2008.pdf

8. Sandu, Dumitru et al. (2006) Living Abroad on a Temporary Basis. The Economic Migration of Romanians: 1990-2006. Open Society Foundation, Bucharest.

9. Romania in cifre, http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Romania%20in%20cifre_%202012.pdf

Bibliografie

DIMINESCU Dana, Le passage par l’écran : ou l’émergence de nouvelles frontiers, in Les frontières de l’Europe, Ed Universitatii, Bucuresti, 2007.

STARK O., BYRA Lukasz, A Back-Door Brain Drain, Universitatea din Warsaw School of Economics, Polonia, 2012.

C. Simon Fan & Oded Stark, Rural-to-urban migration, human capital, and agglomeration, Journal of Economic Behavior & Organization, 2008

IRANZO Susana și PERI Giovanni, Migration and Trade in a World of Technological Differences: Theory with an Application to Eastern-Western European Integration, Universitatea din California, 2007.

Timo Baas & Herbert Brücker, The macroeconomic consequences of migration diversion: evidence for Germany and the UK, Institutul pentru Cercetarea Pieței Muncii, 2012 .

Daniel Mejía & Marc St-Pierre, Human capital formation, inequality, and competition for jobs, Universidad de Los Andes-Cede, 2007.

Gary Becker, Growing human capital investment in China compared to falling investment in the United States, Department of Economics, University of Chicago, 2012.

Mary M. Kritz, Douglas T. Gurak, Immigrant Settlements: Who’s Moving to New Destinations and Why? , Department of Development Sociology, Cornell University, Ithaca, NY, 2009.

Toman Omar Mahmoud & Christoph Trebesch, The Employment Effects of Immigration, German Institute of Global and Area Studies, Hamburg, Germany, 2010.

Adrian J. Bailey, Department of Geography, Population geographies, gender, and the migration-development nexus, Hong Kong Baptist University, , Hong Kong, 2009.

Giacomo De Giorgi & Michele Pellizzari, Welfare migration in Europe, Department of Economics, Bocconi University, Milan, Italy, 2009.

Britta Zander &Miriam Blümel, Nurse Migration in Europe. Can expectations really be met? , Department of Health Care Management, Berlin University of Technology, Germany,2012.

P. Boyle, Migration, University of St Andrews, St Andrews, UK, 2009.

Ph Michel &P Pestieau, Labor migration and redistribution with alternative assimilation policies: The small economy case, University of Aix-Marseille, 1998.

Michael Spagat, Human capital and the future of transition economies, Royal Holloway, University of London, 2006

Bougheas Spiros & Raymond Riezman , Trade and the distribution of human capital, School of Economics, Nottingham, UK ,2007.

Dustmann Christian & Glitz Albrecht, Migration and Education , Economics Department, University College London, 2011.

Black Richard , W. Neil Adger, The effect of environmental change on human migration, School of Global Studies, University of Sussex, UK, 2011.

Mejía Daniel, Marc St-Pierre, Unequal opportunities and human capital formation, Brown University, United States, 2007.

Vlase Ionela, Migrația de întoarcere a românilor din Italia. Studiu de caz în Vulturu, Vrancea, Academia Română, Institutul Național de Cercetări Economice, 2011.

ACELEANU Mirela Ionela, Indicators of migration and their relevance to employment and quality of life analysis. Romania's situation, Academy of Economic Studies, Bucharest, 2011.

Arpad Szarka, The effects of labour force migration in Romania to the comunity countries-realities and perspectives, University of Oradea, 2007.

International Organization for Migration (IOM), Permanent or circular migration?, Budapest,2008.

Eurostat Statistics in focus, Recent migration trends, 2008.

Chindea Alin,Magdalena Majkowska-Tomkin, Migration in Romania:A Country Profile, International Organization for Migration, 2008.

ROMAN Monica, Câteva efecte socioeconomice ale migrației forței de muncă asupra țărilor de emigrație. Cazul României, Academia de Studii Economice, București, 2010.

Toth Georgiana & Toth Alexandru, Efectele migrației: copiii rămași acasă, Fundatia Soros, Bucuresti, 2007.

Cruceru Alina – Andreea, Analiza statistică a fenomenului migrației românilor, Revista Română de Statistică nr. 11 / 2010.

Z. Guilmoto,F. Sandron, The Internal Dynamics of Migration Networks in Developing Countries, In: Population, 13e année, n°2, 2001.

Coste Valeriu, Efectele migratiei asupra economiei nationale, Analele stiintifice ale Univeristatii AL. I. Cuza, Iasi, 2005.

J. William Ambrosini, The Selection of Migrants and Returnees: Evidence from Romania and Implications, April, 2010.

Floare Chipea, Characteristics of International Migration of Labour Force in Romania, University of Oradea, 2009.

Remus Gabriel, Istvan., AH 2009, Sociologia migratiei.Teorii si studii de caz romanesti, Iași: Polirom, 2009.

Anne HERM 2008, Recent migration trends: citizens of EU-27 Member States become ever more mobile while EU remains attractive to non-EU citizens, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-SF-08-098/EN/KS-SF-08-098-EN.PDF

Danacila, 2010 'Caracteristici ale migratiei in Romania' http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2010-02/17_DANIELA_DANACICA.pdf

Dumitru Sandu, Ana Bleahu Vlad Grigoraș, Alexandra Mihai, Cosmin Radu, Cerasela Radu, Monica Șerban, Alexandru Toth, Georgiana Toth, Simina Guga sociolog, Monica Jeler Georgiana Păun, Mihaela Ștefănescu, Delia Bobîrsc, noiembrie 2006, Locuirea temporara in strainatate. Migratia economica a romanilor: 1990-2006. http://www.soros.ro/ro/publicatii.php?cat=15&pag=2#

Maria Niculescu, Oana Elena Vâlvoi, Daniela Corina Radu, Daniel Kozak, Monica Constantinescu, iunie 2006. Diagnoza instituțională a fenomenului mobilității forței de muncă românești în spațiul european. www.sar.org.ro/files/raport%20institutional.doc

Lăzăroiu, Sebastian and Monica Alexandru (2008) Who is Coming after Who is Leaving? Labour Migration in the Context of Romania’s Accession to the EU. Country Report. International Organization for Migration, Geneva.

IOM International Organization for Migration, october 2008, Migration in

Romania: A Country Profile, http://publications.iom.int/bookstore/free/Romania_Profile2008.pdf

8. Sandu, Dumitru et al. (2006) Living Abroad on a Temporary Basis. The Economic Migration of Romanians: 1990-2006. Open Society Foundation, Bucharest.

9. Romania in cifre, http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Romania%20in%20cifre_%202012.pdf