Migratia Internationala a Fortei de Munca. Studiu de Caz Evolutia Fenoenului Migrationist In Romania

CUPRINS

INTRODUCERE 2

ABREVIERI 3

LISTA DE FIGURI ȘI GRAFICE 4

CAPITOLUL 1. MIGRAȚIA – FENOMEN COMPLEX AL PERIOADEI CONTEMPORANE 5

Migrația. Delimitări conceptuale 5

Teoriile migrației internaționale 6

Cauze și efecte privind migrația internațională 7

Dimensiunile socio-demografice și economice ale migrației internaționale 9

Dimensiunile socio-demografice 9

Dimensiunile economice 10

CAPITOLUL 2. MUNCITORI EMIGRANȚI. RISCURI ȘI PROVOCĂRI 12

2.1. Profilul migrantului internațional 12

2.2. Clasa de mijloc a emigranților prosperă 13

2.3. Exodul creierelor 16

2.4. Situația copiilor emigranților 18

2.5. Efectele exportului forței de muncă asupra țărilor de emigrație 20

2.6. Forța de muncă străină în țările de imigrație și rolul său economic 21

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ: MIGRAȚIA INTERNAȚIONALĂ A FORȚEI DE MUNCĂ ÎN CAZUL ROMÂNIA 23

3.1. Mobilitatea și migrația forței de muncă românești prin rețeaua EURES 23

3.2. Destinațiile de muncă în străinătate preferate de români 23

3.3. Evoluția migrației populației din României 28

3.4. Motivația forței de muncă în vederea migrării 36

3.5. Ipostaze optimiste și pesimiste cu privire la recrutarea forței de muncă 44

CONCLUZII 46

BIBLIOGRAFIE 47

INTRODUCERE

Fenomenul migrației a existat din cele mai vechi timpuri dar reprezintă o componentă tot mai importantă a societății contemporane. În prezent scopurile predominante care influențează migrația internașională sunt de origine economică.

Această lucrare prezintă conceptele care delimitează acest fenoment precum și faptele importante în ceea ce privește migrația forței de muncă și oferă explicațiile aferente impactului pe care îl manifestă la nivel macroeconomic.

Înțelegerea în sens larg a modelelor de migrație și identificarea principalilor factori determinanți permit evaluarea politicilor de migrație aplicate și determină beneficiile și costurile migrației internaționale a forței de muncă la nivel micro și macroeconomic.

Migrarea poate fi privită ca o manifestare a globalizării. Ambele fenomene sunt în strânsă legătură, infiltrarea economiei globale în societățile și spațiile economice, forțele politice și culturale conduc la destabilizarea economiilor și societăților tradiționale. Pierderea forței de muncă și fluxul remiterilor pe care emigranții le trimit în țara de origine au un impact semnificativ asupra dezvoltării economice regionale în țările de origine.

Prezenta lucrare în primul capitol prezintă conceptele care definesc migrația și teoriile care stau la baza definirii acestora. Acest fenomen este precedat de o serie de efecte care își revarsă implicațiile asupra tuturor subiecților implicați: țări de origine, țări gazdă, emigranți, familii rămase în țară precum și populația nativă. Conceptele socio-demografice și economice sunt cele asupra cărora migrația internațională a forței de muncă are un impact semnificativ.

În cel de al doilea capitol se prezintă caracteristicile emigranților, se întocmește un profil al acestora și se reliefează condițiile de trai și de muncă pe care aceștia le au în țările de destinație. Exodul creierelor reprezintă o problemă principală pentru țările de origine în primul rând prin pierderea capitalului uman calificat care dorește să emigreze precum și prin pierderile economice resimțite la nivel macroeconomic în ceea ce privesc pierderile cu educarea acestor persoane care își folosesc abilitățile în alte țări decât cele de origine. Familia resimte consideral efectele iar copiii le poate fi afectată dezvoltarea normală ca indivizi prin distanțarea de părinții lor sau restul familiei.

Ultimul capitol al prezentei lucrări este reprezentat de studiul de caz care prezintă grafic și statistic evoluția migrației internaționale a forței de muncă în România precum și cauzele care determină dezvoltarea acestui fenomen.

ABREVIERI

ANFOM -Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă

CBS -Biroul Central pentru Statistică

DSP -Department of Social Protection

EURES -European Employment Services

FEFS – Facultatea de Educație Fizică și Sport

FIA -Facultatea de Inginerie Alimentară
FIESC -Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor

FIG -Facultatea de Istorie și Geografie
FIMMM -Facultatea de Inginerie Mecanică Mecatronică și Management

FLSC -Facultatea de Litere și Științe le Comunicării

FS -Facultatea de Silvicultură

FSE -Facultatea de Științe ale Educației

FSEAP -Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică

INSSE -Institutul Național de Statistică

O.1. –Obiectiv 1

PPS -Personal Public Service Number

NR – Nu răspund

NS – Nu știu

SEE – Spațiul Economic European

SEPE – El Servicio Público de Empleo Estatal (Servicul Public de Ocupare a Forței de Muncă)

UE – Uniunea Europeană

LISTA DE FIGURI ȘI GRAFICE

Grafic 1 Activitățile migraților în Italia pe piața muncii în 2012 24

Grafic 2 Românii migrați în Germania și înregistrați în 2013 24

Grafic 3 Cetățenii români înregistrați în căutarea unui loc de muncă în Spania pe 31.12.2013 25

Grafic 4 Numărului de cetățeni români înregistrați în căutare de loc de muncă în 31.12.2013 25

Grafic 5 Cetățeni români rezidenți în Danemarca în perioada 1999-2013 26

Grafic 6 Numărul de cetățeni români în Irlanda în funcție de statutul pe piața muncii (2008-2012) 27

Grafic 7 Populația rezidentă a României la 1 ianuarie 2002 și 2013, pe vârste și sexe 28

Grafic 8 Numărul de emigrări la 1 Ianuarie în perioada 2002-2012 29

Grafic 9 Fluxul de emigranți și imigranți în perioada 2003-2012 29

Grafic 10 Fluxul de emigrați în anul 2012, pe grupe de vârstă și sexe 30

Grafic 11 Fluxul de imigranți în anul 2012, pe grupe de vârstă și sexe 30

Grafic 12 Numărul de emigranți la 1 Ianuarie 2002 și 2012, pe vârstă și sexe 31

Grafic 13 Vârsta medie a emigranților la 1 Ianuarie în 2002 și 2012 32

Grafic 14 Emigranții după țara de destinație, în perioada 2008-2012 33

Grafic 15 Ce parere aveți despre locurile de muncă din străinătate? 36

Grafic 16 Ce fel de persoane cunoașteți din străinătate? 37

Grafic 17 Intenționați ca după terminarea studiilor să plecați la muncă în străinătate? 37

Grafic 18 Cum intenționați să plecați? 38

Grafic 19 Cum ați dori să lucrați în străinătate? 38

Grafic 20 Care sunt motivele pentru care intenționați a vă găsi un loc de muncă în străinătate? 39

Grafic 21 Care ar fi problemele care vă fac să ezitați să plecați la muncă în străinătate? 39

Grafic 22 Facultatea urmată de interpelați 40

Grafic 23 Sexul persoanelor interpelate în cercetare 40

Tabel 1 Populația rezidentă a României la 1 ianuarie 2002, 2012 și 2013, pe vârste și sexe 28

CAPITOLUL 1. MIGRAȚIA – FENOMEN COMPLEX AL PERIOADEI CONTEMPORANE

Migrația. Delimitări conceptuale

Termenul de „migrant” poate fi definit ca orice persoană care își schimbă teritoriul unde de obicei locuiește.

Emigrarea poate fi definită ca „actul părăsirii țării sau regiunii natale de către un individ sau un grup de indivizi pentru a se stabili în altă țară”. Acest act de părăsire poate avea caracter temporar sau definitiv.

Migrația are în principal o motivație economică, de studiu, personală cum ar fi căsătoria cu un cetățean al altui stat, religioasă sau politică – reprezentând retragerea din calea unor posibile pericole: schimbare de guvern determinată de lovituri de stat, fuga din cauza discriminării sau repatrierea populației ca urmare a schimbării teritoriale și implicit ale granițelor țării. Migrația reprezintă o componentă importantă a societății contemporane precum și un factor de stimulare a globalizării piețelor.

Migrația forței de muncă este un fenomen complex, aflat într-o continuă extindere la nivel mondial și de o mare amploare cu implicații profunde asupra populației de origine, a populației de destinație precum și asupra migranților însuși. Această deplasare constituie o schimbare în spațiul fizic, precum și socio-cultural, implicând nu doar deplasare dintr-o comunitate în alta ci presupune distrugerea atașamentelor din zona de plecare, reorganizarea la destinație și asimilarea culturală din noul mediu de primire.

Migrația internațională poate fi diferențiață pe mai multe nivele astfel:

Din punct de vedere al cadrului juridic:

Migrația legală care este conformă cu legislația țării de primire,

Migrația ilegală presupune lipsa autorizației sau a documentelor necesare ale migrantului.

În funcție de voință:

Voluntară atunci când persoanele se deplasează din proprie inițiativă în afara țării,

Forțată presupune deplasarea în urma unui impuls exterior cauzat de evenimente deosebite.

În funcție de mărime:

Individuală presupune mișcarea unui individ în urma propiei decizii și alegerea mijloacelor de deplasare

Colectivă presupune mișcare la nivel colectiv a unui număr mare de persoane provocată de un eveniment exterior precum războaie, calamități naturale până la cel mai apropiat loc sigur.

În funcție de durată:

Permanentă când stabilirea este definitivă în țara de migrație și presupune adeseori dobândirea cetățeniei acelui stat

Temporară este atunci când migrantul după o perioadă de timp revine în țara de origine.

Migrația de revenire presupune întoarcerea în mod voit sau forțat în țara de origine

Teoriile migrației internaționale

Teoria economiei neoclasice este principala teorie din domeniul migrației și subliniază importanța laturii economice în decizia de migrație. Emigranții, în funcție de informațiile și posibilitățile de care dispun dar și de anumiți factori economici, politici sau culturali iau deciziile raționale cu privire la emigrare. Potrivit acestei teorii migrația este generată de diferența de salarizare a personalului din diferite domenii și asigură distribuirea muncitorilor „în funcție de necesarul de forță de muncă de la regiunile sărace în capital, dar bogate în forță de muncă, la regiunile bogate în capital, dar sărace în forță de muncă.”

La nivel macroeconomic fenomenul de migrare este influențat de factorii economici, accentuându-se diferențele dintre forța de muncă și capital din diverse țări. La nivel global migrația devine un mecanism de echilibrare al deficiențelor de pe piața forței de muncă interne.

La nivel microeconomic decizia de migrare este rezultatul deciziei proprii a individului în urma evaluării raționale a beneficiilor migrației precum și a costurilor necesare până la momentul intrării în posesie a remunerației.

Teoria capitalului uman se axează pe resursa umană și încearcă să răspundă la întrebări fundamentale privitoare la migrarea doar a unor indivizi în timp ce alții nu o fac. Capitalul uman însumează capitalul educațional și cel biologic reprezentat prin starea de sănătate și abilitățile fizice ale indivizilor. Mișcarea migratorie a indivizilor este dinspre zonele sărace către cele dezvoltate iar emigrarea se face din zonele mai bogate în capital uman.

Împlicarea în fenomenul migrației se face în funcție de raportul costuri-beneficii. Se analizează costurile privind transportul până la țara de destinație și asigurarea traiului până în momentul în intrării în posesie a bunurilor câștigate.

Indivizii care se angajează în actul de migrație urmăresc să rămână cu beneficii substanțiale care să compenseze costurile produse de emigrare precum și disconfortul psihic ca urmare a părăsirii familiei și a mediului obișnuit de trai.

Astfel dacă inițial imigranții consideră că este normal să fie inferiori populației autohtone însă pe termen lung situația se poate schimba printr-un proces de investire în resursa umană prin formare profesională, educație și calificări lingvistice.

Promotorul Noii economii a migrației a fost Oded Stark și conform acestuia decizia de migrație aparține familiei astfel riscul este diminuat prin diversificarea surselor de venit. Deficiențele din administrarea gospodăriile sunt depășite prin remiterile trimise de mee fizice ale indivizilor. Mișcarea migratorie a indivizilor este dinspre zonele sărace către cele dezvoltate iar emigrarea se face din zonele mai bogate în capital uman.

Împlicarea în fenomenul migrației se face în funcție de raportul costuri-beneficii. Se analizează costurile privind transportul până la țara de destinație și asigurarea traiului până în momentul în intrării în posesie a bunurilor câștigate.

Indivizii care se angajează în actul de migrație urmăresc să rămână cu beneficii substanțiale care să compenseze costurile produse de emigrare precum și disconfortul psihic ca urmare a părăsirii familiei și a mediului obișnuit de trai.

Astfel dacă inițial imigranții consideră că este normal să fie inferiori populației autohtone însă pe termen lung situația se poate schimba printr-un proces de investire în resursa umană prin formare profesională, educație și calificări lingvistice.

Promotorul Noii economii a migrației a fost Oded Stark și conform acestuia decizia de migrație aparține familiei astfel riscul este diminuat prin diversificarea surselor de venit. Deficiențele din administrarea gospodăriile sunt depășite prin remiterile trimise de membrii familiei din străinătate. Resursele economice acumulate de emigranți în țările gadză reprezintă o formă de asigurare a gospodăriilor și a familiei din țările de origine.

Politicile de migrație pot reprezenta un stimulent de transformare a actului de migrație temporar într-unul definitive prin reîntregirea familiei la destinație.

Piore este reprezentantul curentului Pieței forței de muncă segmentate și afirmă că migrația internațională este legată de caracteristicile economiilor dezvoltate și efectul cererii forței de muncă în anumite zone dezvoltate cu deficit de personal. Piața se structurează pe două sectoare, sectorul primar este cel stabil, caracterizat de condiții bune de viață și muncă, slujbe stabile și beneficii generoase iar sectorului secundar îi sunt atribuite slujbele instabile și necalificate, slabe posibilități de avansare precum și condiții periculoase de muncă.

Sectorul secundar era inițial ocupat de populația feminină, tineri sau migranți din mediul rural dar modificările sociale și demografice au redus potențialul acestora de angajare în slujbele prost plătite și necalificate astfel imigranții devin forța de muncă principală pentru acest sector. Țările cu număr mare de populație imigrantă au concepția acceptării acestora pentru slujbele slab plătite și pe care cetățenii autohtoni nu sunt dispuși să le presteze nereprezentând astfel o amenințare pentru slujbele dorite de ei.

Teoria Eco-sociologică evidențiază cele patru procese identificate în cadrul grupurilor de migrație, respectiv competiția, conflictul, acomodarea și asimilarea. Aceste etape sunt parcurse cronologic de oricare emigrant din momentul ajungerii în țara gazdă. Inegalitățile între gazde și nou-veniți apar ca urmare a diferențelor sociale și culturale între aceștia până în momentul acomodării în societatea de destinație. Ca urmare a asimilării culturii, obiceiurilor și a cooperării imigranții se integrează în societatea de destinație dar se dorește totodată și menținerea trăsăturilor culturale caracteristice.

Cauze și efecte privind migrația internațională

Migrația este un fenomen cu răspândire globală. Odată cu formarea Uniunii Europene a fost încurajată libertatea de deplasare pentru fiecare cetățean. În cadrul Uniunii nu există restricții de deplasare, doar unele țări păstrează restricții de muncă pentru noi state membre cu scopul de a-și proteja proprii cetățeni. În ceea ce privește mobilitatea de emigrare pentru cetățenii statelor care nu sunt membre există restricții.

Migrația internațională a forței de muncă a fost determinată în principal de interesele economice precum obținerea unui salariu mai mare sau un standard de viață mai înalt.

Procesele de suprapopulare din țările mai puțin dezvoltate marchează ruptura dintre resursele existente și numărul populației având ca efect reducerea veniturilor și imposibilitatea asigurării necesarului de consum. Inegalitatea economică existentă în țara de origine stimulează motivația de a emigra a cetățenilor. Totodată emigranții trebuie să ia în considerare diferențele economice precum și costul de trai mai ridicat al țării de destinație. Mai mult de atât stimulentele financiare pot fi influențate de politica fiscală și socială a unor țări care pot practica o cotă de impozitare mare a veniturilor ceea ce contribuie la decizia salariaților de a se muta.

Dezvoltarea căilor de comunicații facilitează răspândirea industriilor și comerțului ceea ce antrenează forța de muncă într-un flux migratoriu. Migrațiile intercontinentale sunt favorizate de transportul maritim, aerian și feroviar.

Emigranții sunt încurajați să păstreze legătura cu țara de origine pentru care constituie un rol important în viața economică prin capitalul bănesc trimis acasă, în politică prin sponsorizarea unor mișcări în cazul refugiaților dar și social prin schimbările care au loc ca urmare a contactului cu țara gazdă.

Stimulentele nefinanciare pot include mai multe aspecte printre care se includ calitatea mai bună a vieții, sistem de sănătate și de pensie benefic cetățenilor, sistem de învățământ avansat, reunire a membrilor familiei sau doar posibilitatea de a trăi într-o societate tolerantă cu minoritățile. Fascinația unor locuri și peisaje pot determina categoria oamenilor care își permite a-și satisface acest lux la emigrare având și resursele necesare pentru întreținere.

Efectele migrației internaționale

„Dificultatea cea mai mare în abordarea efectelor migrației internaționale pornește de la complexitatea fenomenului, dată de multitudinea formelor și caracteristicilor care le sunt asociate și de dinamica lor accentuată.”

Asupra celor trei părți implicate în procesului de migrație: lucrători emigranți, țări de origine și țări de destinație se reflectă o multitudine de efecte pozitive cât și negative.

Migrația forței de muncă este importanță pentru țările primitoare datorită acoperirii activităților economice care nu pot fi acoperite cu forță de muncă internă. Acest deficit al forței de muncă din interior poate fi cauzat de lipsa personalului calificat în anumite domenii, de plata necorespunzătoare sau chiar de lipsa interesului a persoanelor capabile pentru activitatea respectivă. Este facilitat și accesul pe piața muncii pentru persoanele cu calificare superioară fapt ce are influențe pozitive asupra creșterii veniturilor din activitățile aferente precum și asupra creșterii economice.

Asupra țărilor de destinație se pot observa și efecte negative care se referă la diminuarea posibilităților cetățenilor acestora de a-și găsi locuri de muncă datorită competiției sporite precum și a faptului că emigranții se mulțumesc să lucreze pentru un salariu mai mic decât ar manifesta activitatea în sine. Prezența emigranților constituie o cheltuială suplimentară pentru țările de destinație care trebuie să facă față și tensiunii sociale datorate pătrunderii noilor veniți în spațiul social al gazdelor.

Țările de origine prezintă efecte negative prin prisma pierderii forței de muncă care renunță la locul de muncă actual în căutarea altuia pe teritoriul altui stat care să asigure beneficiile dorite, pierderea potențialului intelectual pe care îl au aceștia dar și a investiției făcute în educarea lor.

Efectele pozitive se remarcă pe plan economic prin trimiterea de către emigranți a unor sume de bani în țara de origine. Aceste contribuții financiare aduc completări și profit la economia națională. Se observă și o diminuare a ratei șomajului „ca urmare a posibilității cetățenilor de a-și găsi un loc de muncă pe teritoriul unui (alt) stat membru.” și reducerea presiunii asupra sistemului de asistență socială. La revenirea în țară migranții pot susține dezvoltarea locală prin cunoștințele profesionale ridicate și practici moderne.

De asemenea asupra emigranților se exercită efecte atât pozitive cât și negative. Efectele pozitive se evidențiază prin posibilitatea acestora de a-și găsi locuri de muncă în funcție de calificare obtinând și un salariu mai mare decât în țare de origine. Se beneficiază și de avantaje fiscale și sociale egale cu cele ale cetățenilor țării destinatare.

Efectele negative asupra emigranților se remarcă îndeosebi asupra evoluției profesionale pe termen lung. Ei sunt dispuși la compromisuri în ceea ce privește tipul și domeniul de activitate pe care urmează să îl presteze raportat la studiile și calificările deținute. De asemenea nu sunt informați corespunzător asupra drepturilor, oportunităților și a condițiilor de muncă existente fapt care are repercursiuni asupra acestora la nivel individual.

Dimensiunile socio-demografice și economice ale migrației internaționale

Dimensiunile socio-demografice

Din perspectivă demografică consecințele migrației sunt semnificative. Datorită migrației externe negative și a creșterii ratei mortalității după anul 1989 populația României a scăzut în mod dramatic cu aproximativ 3 milioane de locuitori. Aceste pierderi au drept consecință diminuarea ritmului de creștere economică iar uneori chiar declinul activității economice.

Migrația a determinat și scăderea populației tinere din țările de origine. Se observă că înclinația spre migrație atinge cote maxime la persoanele cu vârsta cuprinsă între 25 și 35 de ani și este redusă la persoanele cu vârstă de 50 de ani. Drept consecință tările de emigrare se confruntă cu un proces accelerat de îmbătrânire a populației. Caracterul permanent al emigrării afectează îngrijorător potențialul de nou-născuți în România ținându-se cont de faptul că în jur de 60% din populația emigrantă este de sex feminin.

Implicațiile migrației la nivelul familiei sunt multiple și conturează dimensiunea socială. Astfel se reliefează o serie de efecte pozitive dar și negative. Banii trimiși de către emigranți familiilor lor contribuie la creșterea calității vieții acestora. Emigrarea întregii familii într-o altă țară constituie un efect pozitiv asupra bunăstării în interiorul familiei și a armoniei relației de cuplu. Această schimbare poate lucra la unitatea familiei și asigurarea unui viitor pentru copiii familiei de care nu a fi avut parte în țara de originie. În sfera efectelor negative se curpinde și suferința familiei pentru pierderea unuia sau mai multor membri chiar și cu titlu temporar. „Plecarea unuia dintre membri determină reorganizarea rolurilor în cadrul familiei ceea ce conduce la pierderi de bunăstare în interiorul familiei și dezechilibre în relația de cuplu. Toate acestea pot conduce cu ușurință la destrămarea familiei.”

Unul dintre cele mai importante efecte negative ale migrației forței de muncă pare să fie în raport cu copiii migranților, care uneori rămân cu doar unul dintre părinții lor. Există multe cazuri când ambii părinți migrează în scopul găsirii unui loc de muncă și, prin urmare, bunicii, alte rude sau prietenii preiau tutela copiilor. Deci, copiii sunt afectați într-o foarte mare măsură deoarece persoanele cărora îi lasă în grijă nu pot îndeplini cu succes rolul de părinte. Uneori, migranții își abandonează copiii, care în cele din urmă ajung în grija statului.

„Migranții tind să creadă că experiența lor în străinătate are o influență pozitivă asupra relațiilor de familie, considerând astfel că banii câștigați la muncă în străinătate contribuie la îmbunătățirea calității vieții în gospodăriile de imigranți și implicit la îmbunătățirea relațiilor în cadrul familiei. Aceștia nu iau în considerare impactul asupra vieții copiilor lor, neglijând astfel dezvoltarea lor viitoare.”

Integrarea emigranților în țara gazdă poate lua multe forme. În unele țări emigranții pot fi din punct de vedere legal integrați dar sunt excluși din cauza limitării cunoștințelor în ceea ce privește limba și obiceiurile locale. Aceștia acceptă să lucreze în domenii sub nivelul calificării lor, ilegal din punct de vedere juridic și cu o remunerație mai mică decât primesc gazdele pentru același sector de activitate.

În timp ce emigranții în cea mai mare măsură aduc contribuții pozitive țărilor gazdă, ei adesea sunt etichetați pe baza percepțiilor greșite, a fricii și rasismului. Viața acestora și condițiile de trai sunt influențate de trendurile sociale, politice și economice din țările gazdă.

Dimensiunile economice

Este important să prezentăm impactul migrației forței de muncă din punct de vedere economic. Pe termen scurt migrația temporară poate contribui la îmbunătățirea calificării și a aptitudinilor în urma experienței câștigate prin munca într-o țară mai dezvoltată decât țara de origine. La întoarcere experiența în muncă acumulată îmbinată cu un spirit antreprenorial dar și cu disponibilități bănești sunt corelate pentru a se dezvolta o afacere. Pe măsură ce emigrantul își satisface nevoile de bază va avea tendința să investească la momentul revenirii în activități productive devenind antreprenor.

Efecte benefice se pot observa și prin reducerea ratei șomajului care este prezent în procentaj mare în țările în curs de dezvoltare. În momentul în care persoanele neangajate migrează se observă un impact pozitiv asupra bugetului prin reducerea solicitărilor privind ajutorul de șomaj. Reducerea nivelului șomajului favorizează și impactul socio-politic prin scăderea tensiunilor sociale care atrag după sine imense cheltuieli bugetare.

Efectele negative apar atunci când persoanele angajate dar nemulțumite de nivelul salarial și cel de trai doresc să emigreze deoarece apar deficiențe de personal în anumite domenii de activitate. Prin urmare este necesară acoperirea acestor deficiențe cu personal imigrant.

Pe termen lung se observă influența fluxurilor bănești reprezentând transferuri de bani din străinătate către țara de origine cu implicații puternice atât la nivel microeconomic cât și macroeconomic. Pentru unele țări în curs de dezvoltare aceste transferuri care sunt într-o continuă creștere reprezintă a doua sursă importantă de fonduri externe după investițiile străine directe. Remisiile reprezintă un element al evitării sărăciei și al îmbunătățirii nivelului de trai. Destinațiile în care sunt folosite în țara de origine transferurile de fonduri sunt multiple. Principala destinație este reprezentată de consumul curent al familiei rămase în țară, cheltuieli pentru gospodărire, întreținerea familei și educație. O parte importantă din aceste fonduri sunt investite în bunuri de folosință îndelungată precum locuinte, terenuri și mașini.

Un procent mai mic este alocat inițierii unor afaceri. Pentru a iniți o afacere nu este nevoie doar de capital uman și financiar ci este nevoie și de spirit antreprenorial de care dispun doar o parte din emigranți.

Remisiile din străinătate evidențiază nu doar efecte pozitive ci și negative prin dependența indusă de acestea asupra țării de origine.

Plecarea absolvenților din țară constituie importante pierderi economice pentru statele de origine prin faptul că prin fiecare absolvent care nu se întoarce să lucreze în țară se pierd sumele investite în procesul de școlarizare.

CAPITOLUL 2. MUNCITORI EMIGRANȚI. RISCURI ȘI PROVOCĂRI

2.1. Profilul migrantului internațional

Migrantul internațional definește persoana care trăiește în țara gazdă pentru o perioadă mai lungă de timp, care primește reședință în acea țară și este acceptată legal. Nu se încadrează în categoria migranți internaționali persoanele cu afecțiuni care călătoresc cu scopul de a se trata, pelerinii și turiștii.

Se pot clasifica în două mari categorii și anume migranți de bună voie și migranți forțați. Migrarea de bună voie se face prin decizia liberă a individului cu scopul de a munci, a-și întregi familia la destinație, a studia sau alte probleme personale. Migrarea forțată are loc de obicei în grupuri mai mari de persoane care datorită unor evenimente nefavorabile precum catastrofe, persecuții, repercursiuni, războaie sau deteriorări ale mediului le este pusă în pericol viața sau libertatea.

Migrarea aduce cu sine schimbări și modificări la nivel emoțional și motivațional. Prima categorie de migranți datorită situației economice din țara de origine și dorința unui nivel de viață mai ridicat se simt constrânși să emigreze într-o țară care să le ofere ceea ce nu aveau înainte de a lua decizia de emigrare. Aceștia se pot simți neîndreptățiți datorită nivelului salarial, a prestațiilor muncii, a condițiilor precare de trai, a unui sistem medical aproape inexistent, în general de evoluția situației în țara de origine.

Munca în străinătate asigură o sursă de venit importantă pentru o parte a populației rămase în țara de origine. Majoritatea emigranților păstrează legătura cu țara de origine și reprezintă un rol major în viața economică prin remiterile care le trimit către familia rămasă în țară.

Migrația reprezintă un proces cu rădăcini în țara de origine unde este luată decizia de a emigra datorită nemulțumirilor privind nivelul de trai. Dorința de schimbare împreună cu motivația economică reprezintă factorii principali în procesul decizional al emigrării. După ce este luată decizia de părăsire a țării se identifică și mijloacele necesare pentru atingerea țelului propus. Stimulii motivaționali atât interni precum nemulțumirile, precaritate socială cât și stimuluii externi cum ar fi presiunea socială, așteptări ridicate al nivelului de trai al enigrantului și dorința de acumulare a celor necesare într-un timp cât mai scurt se intersectează și contribuie la favorizarea deciziei de a emigra.

Există o delimitare conceptuală a migrantului internațional. Raportat la societatea de origine pe care acesta o părăsește este perceput ca emigrant iar în raport cu societatea de destinație unde este un străin într-o altă cultură, civilizație și obiceiuri este perceput ca imigrant. Migrantul este definit de către trecutul, prezentul și ulterior viitorul său. Astfel ca emigrant în țara de origine el era în interiorul familiei, respecta obiceiurile, avea un anumit mod de viață și avea acumultate informații specifice despre societatea de care aparție pe când statul de imigrant aduce cu sine noutate, disconfort emoțional, contactul cu un al mediu social, cunoașterea unei alte comunități și trecerea print-un proces de învățare, adaptare și integrare prin invățarea limbii țării de destinație, a stilului de viață, a culturii și obiceiurilor.

Prin trăirea prezentului în altă țară decât cea de origine, migrantului trece printr-un proces transformator și perioada de adaptabilitate și integrare conduce la interese asemănătore sau uneori chiar identice cu cele ale comunității actuale. De asemenea sistemul de valori va fi asemănător cu cel al noii comunități. Viitorul prezintă un fost emigrant integrat cultural și total socializat care trăiește asemenea noii comunități iar condiția originară este ignorată.

Principalul stimulent al deciziei de migrare îl reprezintă factorul economic care determină indivizii să migreze în speranța asigurării unui trai mai bun prin schimbarea locului de muncă. Categoria emigranților pentru muncă este constituită în principal din tineri cu vârsta cuprinsă între 18-35 ani cu nivel mediu de pregătire, de cele mai multe ori calificați dar care acceptă slujbe sub calificare lor datorită remunerației care în țara de origine nu ar fi fost posibilă.

Comunitatea de persoane plecate din țară reprezintă principala sursă a emigrării. Aceștia alimentează procesul migrator prin oferirea de informații, sfaturi și sprijin pentru cei care doresc să îi urmeze și să plece la muncă în străinătate. Munca prestată de acestea are loc preponderent în sectorul secundar, în slujbe pe care gazdele nu doresc să le presteze și care au nivel salarial mai redus decât raportul efort-efect. Distribuirea se face în sectoare precum agricultură, construcții, sectorul hotelier și turism, activități casnice și industrie ușoare.

Migrația forței de muncă se face fără forme legale și deși sunt conștienți de riscurile la care se supun se consideră că factorul economic este determinant și acceptă să emigreze și să lucreze la negru. De asemenea migranții prin natura lor sunt o categorie defavorizată în țara de destinație așadar chiar și cei cu forme legale nu primesc același tratament de obicei cu gazdele. Acestea sunt mai vulnerabili în privința somajului față de conaționali. Somajul variază în funcție de vârstă, sex, naționalitate, aptitudini, experiența profesională și durata șederii. Cunoașterea limbii țării gazdă contribuie semnificativ la integrarea pe piața muncii și în societate.

O categorie specială de emigranți este reprezentată de „urmăriții penal” care în urma săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală încearcă să se sustragă de la asumarea răspunderii și chiar a executării unor pedepse privative de libertate prin decizia de a părăsi țara de cele mai multe ori ilegal. Majoritatea persoanelor care se încadrează în această categorie sunt tipice lumii interlope.

Emigrarea „creierelor” reprezintă migrația tinerilor educați care părăsesc țara de origine în căutarea unui trai mai bun sau a unui mediu propice punerii în practică a cunoștințelor acumulate și a dezvoltării continue. Acest tip de migrație însumează pierderi importante pentru țară în ceea ce privește potențialul științific și intelectual pe care aceștia îl reprezintă. Trebuie luat în considerare și preponderentul economic care însumnează pierderi majore investite în educarea acestora.

Migrarea internațională mai poate avea și alți factori determinanți exceptând migrația forței de muncă. Indivizii pot migra pe criterii spirituale, în scopul reîntregirii familiei sau în interesul unor afaceri care necesită rămânerea în afara țării o anumită perioadă de timp din cauza afacerilor, pot fi reprezentanți ai unor instituții precum diplomați sau parlamentari europeni a căror meserie necesită rămânerea pe perioade de timp mai îndelungate în străinătate.

2.2. Clasa de mijloc a emigranților prosperă

Emigranții aleg să părăsească țara de origine din dorința de îmbunătățire a calității vieții. Viața în sărăcie și disperarea adesea îndeamnă oamenii să caute oportunități de viitor în altă țară. Decalajul dintre țările dezvoltate și țările lumii a treia crește din an în an ca rezultat al faptului că oamenii aleg să se mute și să trăiască în țările puternic industrializate din dorința de a avea venituri stabile, oportunități mai bune de angajare, standarde mai ridicate de trai și un nivel educațional poziționat la un nivel mai înalt. Imigranții în special sunt tineri care sunt dispuși să se sacrifice pentru a avea un nivel de trai satisfăcător, nivel care nu ar fi putut fi obținut în societatea de origine.

De asemenea pentru țara gazdă există beneficii în urma primirii emigranților. Specialiștii calificați care migrează asigură în țara de destinație personal calificat care în general este dispus să lucreze pentru salarii considerate de populația nativă nu foarte atractive. Neacoperirea acestor posturi conduce la un deficit de personal care trebuie acoperit. Imigranții asigură o forță de muncă secundară acoperind sectorul de activitate cu costuri reduse față de cele necesare acoperirii salariilor pentru nativi. Se poate vorbi și de un avantaj al populației native în urma emigrării care de pe urma muncii emigranților beneficiază de prețuri și produse la un preț mai redus.

Totuși emigranții au un preț de plătit deoarece viața într-o altă țară unde există diferențe culturale, sociale, politice nu este ușoară. Prima provocare cu care se confruntă apare chiar după decizia de a emigra întrucât sunt necesare a fi suportate unele costuri de transport și ulterior de stalibire în noua locație. Uneori aceste costuri sunt substanțiale astfel ei sunt nevoiți să împrumute sumele necesare sau chiar să vândă resursele aflate în proprietate proprie.

Provocarea majoră cu care aceștia se confruntă o reprezintă necesitatea asimilării stilului de viață al țării gazdă și familiarizarea cu limba și legile. Motivația unora dintre emigranți poate fi aceea de a scăpa de repercursiuni politice, persecuție dar de cele mai multe ori se confruntă cu discriminare și rasism din partea cetățenilor țării de destinație. Opinia publică cu privire la migrație tinde să fluctueze în funcție de evenimentele care au loc și de schimbările din economie. Politizarea extremă a migrației și a factorilor negativi care vin concomitent cu aceasta au condus la creșterea violenței împotriva migranților. Aceștia au fost trași la răspundere în multe cazuri de fapte de care nu erau responsabili, atribuindu-li-se pe nedrept vina pentru probleme sociale și economice, pentru rata ridicată a șomajului și a criminalității.

Exemplu elocvent de discriminare și ostilitate față de originea etnică și credințele religioase de care are parte populația musulmană migratoare este datorată evenimentului terorist de la 11 septembrie 2001 din America când două avioane au prăbușit turnurile gemene World Trade Centre.

Bunăstarea migranților internaționali depinde îndeosebi de disponibilitatea de generare a unui venit decent, de un statut juridic clar și sigur, de servicii de protecție socială și sănătate și de participarea la viața socială. Speranța unui venit consistent este principala motivație pentru emigrare. Dovadă stau remitențele trimise de către emigranți către țările de origine dar cu toată această motivație nu trebuie omise și dificultățile cu care trebuie să se confrunte aceștia pentru a-și crea o nouă viață într-o țară străină. În ultima perioadă în sfera migrației s-a acordat o importanță majoră personalului calificat pentru a suplini domeniile de activitate deficitare în forță de muncă iar emigranții cu nivel mediu de pregătire ocupă posturi slab plătite și cu condiții grele de muncă.

Discriminarea, exploatarea, înșelăciunea și din ce în ce mai des abuzul sunt situații tot mai frecvente cu care se confruntă lucrătorii migranți slab calificați în țările gazdă. De aceste situații este responsabilă în primul rând frica gazdelor față de cetățenii străini ceea ce determină instabilitatea și vulnerabilitatea pe piața muncii pentru nou-veniți precum și lipsa aplicării politicilor corecte de muncă pentru această categorie de cetățeni considerați cetățeni de mâna a doua.

Pentru a se asigura bunăstarea emigranților pe lângă un loc de muncă stabil și un venit decent este nevoie de un cadrul juridic concis și clar care să asigure drepturi și acestei categorii. Pentru migranții pe termen mediu un permis de ședere temporară sau un contract de muncă este asiguratorul suprem al securității juridice. O parte din țările vizate de emigranți ca țări de destinație și-au luat măsuri pentru a clarifica și simplifica cadrul juridic implicit regulile, procedurile și condițiile de acordate a actelor care să asigure șederea temporară precum și legalitatea contractuală pentru munca prestată. Cu toată această intenție de simplificare în multe țări politica în domeniul migrației rămâne restrictivă aproape imposibil pentru migranții internaționali să obțină permise de ședere legale. Adesea aceste condiții sunt neclare și aplicate în mod arbitrar sau chiar în unele cazuri sunt încălcate drepturile emigranților.

Ca urmare a înăspririi accesibilității în unele țări, în special țări puternic dezvoltate, precum și creșterea nevoii de emigrare din alte state slab dezvoltate s-a condus la o creștere a fluxul de migranți ilegali. Unii au căzut pradă traficanților care se folosesc de înșelăciuni pentru a-și atrage victimele. Victimele traficanților sunt private în principal de documentele care stabilesc identitatea și naționalitatea lor iar femeile în principal devin victime sigure ale exploatării. Prin asigurarea unui cadru juridic mai permisiv și simplificat de acordare a statulului legal temporar s-ar putea combate efectele traficul și efectele sale.

Accesul la protecția socială a emigranților a devenit o problemă spinoasă și intens dezbătută. Extinderea protecției sociale asupra migranților este privită ca o subminare a beneficiilor economice pentru țările gazdă. Țările în care protecția socială de bază este oferită doar cetățenilor autohtoni nu sunt considerate țări propice emigrării. În țările dezvoltate unde protecția socială este disponibilă populației la scară largă adesea accesibilitatea emigranților asupra acestor programe de protecție este fragmentată, parțială și inadecvată.

Alături de aceste neajunsuri se adaugă și imposibilitate portării pensiilor. Puține țări permit portabilitatea pensiilor pentru emigranți. Deși au fost semnate mai multe acorduri bilaterale un număr mare de emigranți nu se încadrează în aceste acorduri și nu pot primi pensie în cazul în care părăsesc țara gazdă. Această problema de imposibilitate a portării pensiilor a apărut odată cu creșterea fluxului de muncitori calificați care dispun de forme legale de muncă și reședință.

Sistemul de sănătate și asigurările sociale disponibile emigranților constituie un subiect de dezbatere indiferent de țara. În țările care dețin un sistem avansat de îngrijire a sănătății există presiuni și conflicte din cauza presupunerii că multe persoane emigrează doar din cauza acestui sistem de îngrijire a sănătății deoarece sistemele avansate nu sunt disponibile în țara de origine. Furnizarea de servicii de îngrijire a emigranților pune presiune financiară suplimentară pe un sistem deja suprasolicitat și sub perfomanțele de sănătate moderne.

Sănătatea migranților reprezintă o triplă provocare care trebuie privită prin cumularea a trei perspective precum echitate socială, sănătatea publică și drepturile omului. Conform studiilor efectuate de Banca Mondială și Organizația Mondială a Sănătății s-a constatat că migranții și refugiații sunt printre grupurile afectate disproporționat în privința sănătății mintale a indivizilor. Nu există dovezi suficiente pentru a se emite o teorie și un procentaj al afectivității stării mintale a emigranților cauzate de stresul psihologic sever în urma dezrădăcinării, perturbarii vieții de familie și un mediu social ostil pentru că emigranții au un acces redus la îngrijirile sănătății mintale din cauza excluderii acestei categorii de îngrijire din acordurile de servicii de sănătate existente.

În afară de câteva organizații non-guvernamentale și religioase emigranții nu au apărători ai propriilor interese. O propunere destul de controversată dar care câștigă tot mai mult teren în diverse țări este implementarea unor anumite drepturi politice pentru emigranții cu forme legale de reședință pe teritoriul statului gadză precum dreptul de a participa la alegerile locale. Participarea migranților în viața civilă și politică a țării gazdă se bazează pe mai multe drepturi existente, inclusiv dreptul de a aparține sindicatelor sau dreptul la vot dar și a existenței unor instituții precum asociațiile de emigranți sau organisme consultative. În timp ce dreptul acestora de a aparține sau a forma un sindicat este destul de limitat în țările în curs de dezvoltare, cei din țările dezvoltate se bucură de aceste drepturi.

În ajutorul populației migratoare ar putea veni existența unor discuții cu reprezentanții sectorului public și privat cu privire la schimbări ale politicii care au un impact direct asupra vieții și bunăstării emigranților. În țările în curs de dezvoltare în care cadrul juridic este mai restrictiv și anumite aspecte legate de drepturile și obligațiile cetățeniei active sunt disociate de posesia naționalității în țara de reședință se observă o viziune clară asupra capacității acestor societăți de a găzdui persoane cu cetățenii și identități diferite. Cu toate aceste presupuse drepturi și legi flexibile totuși nu se facilitează o adevărată deschidere pentru participarea emigranților în cadrul societăților și vieții politice în țările gadză.

Creșterea numărului de emigranți se mai poate realiza prin reîntregirea familiei dar nu toate guvernele permit adoptarea unor reguli flexibile privitoare la reîntregirea membrilor apropiați din cadrul unei familii mai ales pentru cei care dețin acte de reședință temporară. Așadar dobândirea unui permis de ședere pe termen lung este o condiție necesară pentru ca reîntregirea familiei să fie permisă, chiar și așa condițiile condițiile de admitere sunt extrem de restrictive.

2.3. Exodul creierelor

Fenomenul de exod al creierelor definește o scurgere a creierelor prin plecarea emigranților calificați să lucreze în afara țării în locuri de muncă sub calificarea lor. Prin urmare întregul lor potențial nu este valorificat și utilizat corespunzător. Indiferent dacă este de natură temporară sau permanentă acest fenomen este o componentă integrală a societății contemporane.

„Complexitatea fenomenului este generată de noile fluxuri de specialiști dinspre țările în curs de dezvoltare spre țările dezvoltate, datorită activității desfășurate de companiile transnaționale sau agențiile străine de recrutare de forță de muncă înalt calificată, care își constituie o rețea proprie de migrație. Această nouă rețea se bazează pe atragerea specialiștilor în cadrul marilor companii și pe mișcarea continuă a acestora prin distribuirea lor ca personal în zonele de pe glob în care marile companii și-au diversificat operațiuniile de producție, distribuție și vânzări.”

Pe parcursul timpului persoanele care erau înzestrate cu capacități intelectuale deosebite, talent și cunostințe au contribuit considerabil la fluxul de idei și informații.

Exodul creierelor este prezentat din două perspective. Literatura tradițională denumește acest exod un blestem pentru țările în curs de dezvoltare, o pierdere majoră pentru care se folosesc politici pentru a se diminua efectele negative asupra țărilor de origine.

Literatura contemporană consideră acest exod un beneficiu care conduce la câștig deoarece persoanele calificate care emigrează vor primi un venit mai mare în străinătate ceea ce ridică nivelul bunăstării și dezvoltării.

Migranții germani care au luat decizia de a emigra în Statele Unite ale Americii în secolul al-XIX-lea reprezentau clasa de mijloc și cea superioară iar printre ei se aflau mulți intelectuali. Persoanele care erau cunoscute înainte de a emigra au reușit să rămână faimoși în noile poziții, pe când ceilalți au fost nevoiți să accepte munca fizică și locuri de muncă slab plătite care presupuneau muncă necalificată. Limba a reprezentat principala barieră deoarece scriitori nemți nu reușeau să își traducă lucrările în limba engleză iar printre cititorii americani rareori erau vorbitori de germană. Imposibilitatea acestora să publice în Europa a închis și alte piețe. Se poate afirma că plecare intelectualilor din Germania este un exemplu elocvent de exod al creierelor.

Migrația dinspre tările slab dezvoltate a fost cauzată cel mai adesea de instabilitatea politică manifestând consecințe pentru întreaga populație cât și pentru elita culturală.

Rusia fost sovietică s-a confruntat cu un exod major de competență când din cauza reducerii proiectelor științifice din sectorul militar și spațial dar și al salariilor scăzute în comparație cu costul vieții, intelectualii au ales să emigreze în țări care ofereau facilități de dezvoltare și de trai mai înalt.

Schimbările politice și economice care au avut loc la începutul anilor 1990, dezvoltarea metodelor de producție care depind de inovația științifică și necesitatea unei piețe globale care să permită transferul liber dintr-un loc în altul a capitalului uman și bănesc au intensificat migrația forței de muncă calificate care căutau condiții de viață mai bune și salarii mai mari.

Cea mai importantă caracteristică a migrației persoanelor calificate este reprezentată de fenomenul de migrație a creierelor sau altfel spus furt de inteligență care semnifică pierderea de pe piața de muncă autohnotnă a profesioniștilor competenți și competitivi. Acești profesioniști ocupă locuri de muncă precum profesori, ingineri, medici, juriști și tehnicieni. Cei mai mulți dintre cetățenii educați din țările de tranziție care lucrează în străinătate au locuri de muncă unde calificările lor nu sunt utilizate în mod corespunzător.

Există o serie de explicații pentru aceasta, așadar în primul rând există o lipsă de armonizare între sistemele de învățământ din Europa ceea ce semnifică că diplomele obținute în unele țări nu sunt recunoscute în altele.

În al doilea rând cea mai mare parte a a sectorului educațional de stat produce absolvenți cu abilități specifice fiecărei țări în detrimentul calificărilor aplicabile internațional. De aceea emigranții calificați care aleg să lucreze în străinătate sunt adesea nevoiți să lucreze împreună cu persoanele necalificate în domenii precum construcții, servicii de curățenie, chelneri sau conducători auto.

În al treilea rând imperfecțiunile forței de muncă din țările gazdă care creează bariere administrative pentru a apăra muncitorii nativi fac dificilă uneori chiar imposibilă găsirea de către străini a unui loc de muncă calificat.

Pentru țările de origine exodul creierelor induce o serie de efecte negative. În primul rând o pierdere a forței de muncă educate sau o inutilizare deplină a potențialului său. Acest efect conduce spre un alt efect negativ și anume nelămurirea tinerilor în privința continuării studiilor. De cele mai multe ori aceștia decid să întrerupă studiile pentru a lucra în străinătate. Datorită locurilor de muncă sub calificarea lor aceștia nu văd niciun câștig în obținerea diplomelor universitare și emigrarea în calitate de emigranți calificați. La aceste efecte negative se mai adaugă remiterile trimise în țară de emigranți care sunt mult mai mici decât era de așteptat din cauza locurillor de muncă necalificate unde aceștia câștigă de obicei mai puțin decât muncitorii nativi. De asemenea nici migrația de revenire nu este benefică pentru aceste țări întrucât întoarcerea unui număr mare de emigranți conduce la presiuni sociale, scăderea contribuției către economie printr-un număr redus de remiteri precum și creșterea ratei șomajului.

Pentru emigranții calificați care lucrează în locuri de muncă necalificate unde nu sunt utilizat corespunzător calificările și cunoștințele acestora se observă rapid o depreciere a valorii resursei umane. Un exemplu elocvent pentru a susține această afirmație poate fi situația unui tânăr inginer care emigrează și lucrează într-o țară străină în meseria de chelner care este cu mult sub nivelul calificării sale. După o perioadă de câtiva ani în care profesează într-un domeniu necalificat el va pierde un procent semnificativ din cunoștințele acumulate în timpul studiului din cauza nefolosirii lor.

Țările de destinație trebuie să aibă în vedere cadrul legislativ care interzice intrarea personalului calificat pe piața forței de muncă. Situațiile în care emigranții calificați sunt nevoiți să lucreze în locuri de muncă necalificate nu este cu adevărat benefică pentru țările de imigrație pentru că potențialul real de care dispun aceștia rămâne ascuns și neutilizat.

2.4. Situația copiilor emigranților

Deși migrația prezintă multe avantaje totuși famillie de emigranți se confruntă cu multe provocări. Copiii din aceste familii sunt nevoiți să se confrunte adesea cu dificilul proces de acomodare dintr-o poziție dezavantajată social cu abilități lingvistice limitate și un prijin redus din punct de vedere familial și instituțional.

Familiile emigrează în general din dorința de a-și îmbunătăți nivelul de trai. Părinții sunt dispuși să lucreze din greu și așteaptă ca același lucru să fie făcut și de copiii lor. Copiii imigranților au un puternic sentiment de obligație familială, de mândrie etnică și cunoaștere a importanței educației. În consecință copiii emigranților tind să aibă aspirații de învățământ superior mai ridicate decât nativii care de multe ori se lasă atrași în acitvități riscante precum consumul de substanțe și activități delicvente.

Nivelul mai scăzut al educației parentale în familiile de migranți are implicații majore asupra bunăstării și dezvoltării copiilor. Părinții slab educați sunt mai puțini capabili de a-și ajuta copiii la teme și nu dețin puterea de a le asigura cea mai bună educație prin selectarea celor mai bune instituții educaționale care să favorizeze copiilor succesul de care au nevoie.

Bariera lingvistică constituie o problemă majoră având în vedere că un procentaj destul de mare de emigranți vorbesc în casă limba nativă și nu pe cea a țării gazdă. Abilitatea de a vorbi două limbi reprezintă un avantaj dar de cele mai multe ori limba țării de destinație nu este cunoscută îndeajuns de bine, existând lacune majore în exprimare ceea ce conduce și la imposibilatea găsirii unui loc de muncă prosper. Bariera lingvitică constituie pentru părinți prima provocare deoarece găsirea unui loc de muncă este dificilă iar domeniile de activitate în care se prestează servicii fac parte din domeniile necalificate care asigură un salariu mic în comparație cu nevoile famiilor. Datorită dificultății găsirii locurilor de muncă de către emigranți aceștia apelează la serviciile sociale pentru asigurarea traiului zilnic.

Majoritatea emigranșilor recent sosiți în țara gazdă se confruntă cu provocarea de a stăpâni limba concomitent cu adaptarea la noua școală și sistem educațional precum și dobândirea competențelor școlare necesare. Deși majoritatea studenților emigranți experimentează efectele negative ale climatului școlar, alții reușesc să depășească această barieră și ating succesul academic.

Mediul familial reprezintă factorul cheie care prezice predispunerea copiilor la violență în mediul școlar și comunitate. Emigranții trăiesc în comunități complexe și variate. Mulți locuiesc în familii tradiționale cu doi părinți, pe când alții trăiesc în familii extinse, amestecate, împreună cu un îngrijitor nonparental cu grad de rudenie apropiat. Prin posibilitatea celor doi părinți de a lucra și supravegherea copiilor de către una dintre rude se furnizează resurse financiare, supraveghere, disciplină și îndrumare.

Emigranții duc o luptă cu nivelul de trai scăzut, chiar sărăcie. Sărăcia de multe ori înseamnă și lipsa accesului la asistența medicală de calitate precum și a resurselor necesare educației ceea ce poate conduce la sănătate precară și eșec scolar al copiilor.

Dezvoltarea negativă a copiilor emigranților este legată de o varietate de factori între care se regăsesc slaba educație a părinților, locuri de muncă slab plătite, locuirea într-un mediu izolat și slab devoltat lingvistic și familii conduse doar de un singur părinte.

Emigranții care locuiesc în țările gazdă și dețin permise temporare de ședere sau actele legale necesare locuirii pe teritoriul țării sunt eligibili pentru suport din partea statului ceea ce permite părinților o mai bună îngrijire a copiilor lor. Lipsa de cunoștințe cu privire la eligibilitatea primirii acestor ajutoare, bariera lingvistică și teama de consecințele negative care ar putea apărea în urma acestor cereri de susținere a familiilor imigrante conduc spre o neutilizare a fondurilor care ar putea asigura bunăstarea familiilor și succesul copiilor.

Schimbarea mediului în care copiii trăiesc poate conduce la traume din cauza pierderilor, a ruperii relațiilor cu cei din țară, sentimente de inferioritate, comportament restras sau chiar ostil față de noul mediu ceea ce conduce adeseori la eșec și marginalizare. Pentru integrarea în noul mediu pe lângă deschiderea oamenilor nativi și a celorlalți factori din țara gazdă care influentează adaptabilitatea, este importantă și atitudinea părinților care pot face ca această tranziție să fie ușoară. Adaptabilitatea copiilor este exprimată prin comportamentul relaxat al acestora, veselie, relații cu persoane noi și nu printr-un comportament schimbător care exprimă frustrare, depresie, anxietate și închidere.

Copii cu părinți plecați în străinătate

Emigrarea părinților declansează o răsturnare negativă a valorilor copiilor rămași în țară precum și o schimbare la nivelul identității. Copiii privați de afecțiunea părinților devin delăsători, nu mai sunt atenți la modul în care se îmbracă sau comportă, pe plan educațional se înregistrează un regres prin scăderea rezultatelor la învățătură, nu mai socializează cu prietenii la fel de des iar în plac emoțional se autoizolează și își creează o lume proprie.

Părinții își pot manifesta afecțiunea doar prin convorbiri telefonice în mod ocazional și prin revenirea temporară în țara de origine ceea ce nu este suficient iar copiii simt din plin aceste schimbări de situație influentând dezvoltarea normală. Lipsa afecțiunii, a interesul și a comunicării cu copiii pe perioada migrației determină sentimentul de abandon, de singurătate și confuzie în planurile de viitor, lipsa încrederii în sine.

Copilul este privat de ceea ce îi poate oferi părintele plecat: dragoste, educație, sprijin, înțelegere. În asemenea situații copilul poate suferi tulburări în dezvoltarea psihosocială, generate de insuficiența îngrijirilor acordate de părinții absenți care nu îi oferă suficient de multă atenție și afecțiune.

Lipsa părinților de asemenea generează dezavantaje în privința modelelor cu rol familial. Copiii au nevoie de model parental întrucât experiența relațională a părinților este luată ca reper în viitoarea lor relație de cuplu.

Părinții trebuie să aibă în primul rând în vedere interesul copilului care are nevoie de îngrijire, de menținerea relațiilor afective, de dragoste, atenție, asigurarea creșterii și dezvoltării normale, a întreținerii și educării. Formarea unui viitor adul responsabl este posibilă doar prin creșterea într-o atmosferă de siguranță familială în care să îi fie stimulate aptitudinile, încrederea în forțele proprii, să îi fie oferită afecțiune și condițiile necesare dezvoltării propriei personalități.

2.5. Efectele exportului forței de muncă asupra țărilor de emigrație

În țările de origine implicațiile de ordin social ale migrației sunt considerabile și pozitive. Principalele modalități prin care migrația atenuează sărăcia și îmbunătățește rezultatele dezvoltării sunt: creșterea veniturilor din remitențe, îmbunătățirea sistemului de sănătate, educație și nutriție, capacitatea de a egala consumul și un acces mai bun la finanțare benefic atât pentru gospodării cât și pentru țară. Țările de origine beneficiază de cunoștințe și de resursele financiare aduse de emigranți din diaspora.

Cu toate aceste beneficii totuși se observă și efecte negative printre care se găsesc și exploatarea lucrătorilor emigranți de către angajați, plata pentru munca prestată nu este în concordanță cu efortul depus și nici cu salariile pentru care ar accepta muncitorii nativi să lucreze, iar separarea acestora de restul familiilor poate fi o sursă de stres atât pentru cei plecați cât și pentru membrilor rămași acasă.

Remiterile pe care aceștia le trimit în țara de origine contribuie la reducerea profunzimii și severității sărăciei dar și stimulează indirect activitatea economică. Ele contribuie la formarea capitalului uman prin cheltuirea în mari proporții a acestora în domeniul educației și al sănătății precum și la reducerea ratei mortalității infantile. De asemenea favorizează acumularea de active, promovează munca pentru propria persoană sau auto-angajarea și încurajează dezvoltarea afacerilor de mici dimensiuni în zonele de destinație a migranților. Efectele pozitive ale remitențelor se simt și la nivel macroeconomic unde îmbunătățește rata creditării și a datoriei externe astfel se demonstrează sustenabilitatea remiterilor pentru țările de origine, duce la aprecierea cursului de schimb implicit la reducerea competitivității sectorului comercial.

Comunitatea de emigranți din străinătate reduce costurile de emigrare pentru noii migranți și contribuie prin donații filantropice la dezvoltarea fostelor lor comunități. Mai mult decât atât, accesul la informație cu ajutorul diasporii și a emigranților care revin poate contribui la îmbunătățirea transferurilor de tehnologie, a legăturilor comerciale și a reducerii costurilor fixe și a cunoașterii cerințelor pentru dezvoltarea unei afaceri internaționale.

Emigrarea personalului calificat sau așa numitul „exod al creierelor” implică o pierdere considerabilă a resurselor publice investite în educație. Acest fenomen afectează în principal economiile mici ale statelor în curs de dezvoltare și are implicații mai ales în sectorul sănătății.

Remiterile reprezintă o importantă sursă alternativă de finanțare pentru infrastructură și dezvoltarea socială. Banii sunt investiți în locuințe, domeniul sănătății, infrastructură sau proiecte de educație. Fluxurile viitoare provenite din remiteri pot fi utilizate atât de guverne cât și de sectorul privat pentru a crește finanțarea de pe piețele internaționale de capital pentru proiecte de dezvoltare socială și infrastructură.

Din perspectivă economică migrația poate fi privită ca o experiență plină de satisfacții care se face în interesul gospodăriilor dar din perspectivă socială în cele mai multe cazuri deplasarea în altă țară cu altă cultură și civilizație și separarea indivizilor de restul familiei se produce cu un cost emoțional considerabil. Migrarea doar a unei părți din membrii familiei crește riscul de erodare a structurii și relațiilor familiale, a fragmentării rețelelor sociale precum și stres psihologic și social. Lipsa părinților, în special a mamei, în perioada de formare a copiilor s-a constatat că conduce la tineri rebeli, lipsiți de afecțiune și principii care intră frecvent în conflict cu legea.

Deși emigrarea aduce cu sine beneficii nu trebuie de evitat a se menționa și efectele negative asociate acestui fenomen. De multe ori aspirațiilor persoanelor care își părăsesc țara de origine în căutarea unui viitor mai bun nu se materializează iar condițiile de muncă și salariile nu sunt identice cu cele prezentate de agențiile de recrutare a forței de muncă externe. Uneori femeilor tinere cărora le sunt promise locuri de muncă decente ajung să fie forțate să se prostitueze. Frecventele abuzuri asupra lucrătorilor emigranți au condus la apeluri pentru reglementările legale necesare protejării acestei categorii de forță de muncă.

2.6. Forța de muncă străină în țările de imigrație și rolul său economic

Unul dintre cele mai interesante și dezbătute subiecte în privința migrației internaționale este reprezentat de dimensiunea efectelor migrației asupra țărilor gazdă. Opiniile specialiștilor în privința acestui subiect sunt împărțite, unii consideră că este un fenomen benefic deoarece crește bunăstarea lumii, pe când alții consideră a fi o distribuire a bogăției și este perceput ca având un impact negativ. Emigrarea creează creștere economică prin generarea de diversitate culturală, prin creșterea producției și a salariilor dar are efect negativ în privința ratei ocupării forței de muncă.

Migrația încurajează populația nativă să se specializeze în câmpul muncii în locuri de muncă care solicită mai mult comunicarea și abilitățile lingvistice și să cedeze emigranților locurile de muncă necalificate care solicită munca fizică. Migrația nu restrânge aria locurilor de muncă pentru nativi ci din contră încurajează investițiile și creearea de noi locuri de muncă.

De asemenea importul de forță de muncă poate afecta forța de muncă necalificată din țara gazdă care prin creșterea numărului acestora se constată efecte negative în privința salariilor. Muncitorii calificați sunt plătiți cu salarii mari pe când muncitorii necalificați nativi primesc salarii mai mici din cauza surplusul de forță de muncă. În acest caz angajatorii optează pentru emigranți deoarece aceștia acceptă să lucreze pentru salarii mult mai mici în raport cu efortul depus.

Asupra țărilor de destinație migrație are efecte pozitive și prin creșterea ofertei și a ocupării forței de muncă, creșterea producției și prin urmare a Produsului Intern Brut. Disponibilitatea low-cost de îngrijire oferită de emigranți copiilor nativilor permite femeilor tinere să se întoarcă la locul de muncă. În plus emigranții sunt dispuși să ocupe locuri de muncă de care localnicii nu sunt interesați, precum servicii de îngrijire a copiilor sau a persoanelor în vârstă.

Emigrarea forței de muncă calificate poate stimula productivitatea prin inovare și specializare. De asemenea creșterea numărului de absolvenți emigranți este asociată cu creșterea numărului de brevete și granturi acordate.

Cu toate aceste dovezi elocvente, totuși cetățenii cred că migrația poate deveni o povară economică pentru țările gazdă. Creșterea fluxurilor de migranți ar putea deveni o provocare pentru gestionarea și integrarea migrației în țările gazdă. Principala cauză a emigrării din țările în curs de dezvoltare este oportunitatea de angajare.

Un exces al forței de muncă combinat cu capacitatea slabă a autorităților de a gestiona migrația conduce la apariția și creșterea zonelor de mahala în orașe.

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ: MIGRAȚIA INTERNAȚIONALĂ A FORȚEI DE MUNCĂ ÎN CAZUL ROMÂNIA

Piața muncii din România a ultimilor 20 de ani a fost influențată puternic de transformarea economică, politică și socială. După opt ani de creștere economică rapidă și reducere impresionantă a sărăciei, unda de șoc a crizei economice și financiare globale a scos în evidență dezechilibrele și vulnerabilitatea economiei românești, caracterizată de o slabă gestionare economică și de o lungă listă de reforme neterminate.

În acest context, ideea de a pleca în străinătate pentru muncă devine tot mai atractivă pentru tot mai mulți români. Locurile oferite de piața internă se dovedesc insuficiente pentru a satisface cererea, de asemenea salariile sunt mult mai mici decât în anii precedenți, prin urmare, plecarea în țări unde salariile rămân satisfăcătoare și în cuantum suficient pentru a menține un nivel de trai decent reprezintă o soluție.

3.1. Mobilitatea și migrația forței de muncă românești prin rețeaua EURES

Pe fondul crizei, sprijinirea lucrătorilor români aflați la muncă în străinătate alături de medierea pe piața muncii în spațiul comunitar pentru românii care doresc să lucreze pe teritoriul altui stat european de către ANFOM (serviciile EURES) devine o cale din ce în ce mai folosită de români pentru a migra în scop de muncă.

EURES reprezintă rețeaua de cooperare între serviciile publice de ocupare europene și alți parteneri implicați pe piața muncii (sindicate și organizații patronale), fiind coordonată de Comisia Europeană și având drept scop facilitarea liberei circulații a lucrătorilor în cadrul Spațiului Economic European (SEE) și Elveția. Consilierii EURES constituie componenta umană a rețelei, iar portalul european EURES al locurilor de muncă vacante, cea tehnică, însă ambele vizează asigurarea transparenței informațiilor referitoare la locurile de muncă vacante precum și la condițiile de muncă și de viață din statele SEE.

Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), în calitate de serviciu public de ocupare, este membră a rețelei EURES din anul 2007, fiind in stituția cu atribuții în recrutarea și plasarea cetățenilor români în străinătate, oferind servicii de informare, orientare și repartizare, atât pentru angajatori, cât și pentru solicitanții de locuri de muncă interesați de piața europeană a muncii.

3.2. Destinațiile de muncă în străinătate preferate de români

Cei mai mulți români sunt stabiliți în Italia. Bineînțeles, numărul românilor care muncesc în afara granițelor este mult mai mare (conform unor statistici UE cu mai mult de un milion), dar acestea nu sunt înregistrate oficial.

Potrivit estimărilor Centrului de Studii și Cercetări IDOS/Anuarul statistic Caritas Migrantes (publicate în Anuarul statistic Caritas Migrantes), la 31.12.2012 se aflau legal în Italia 1.032.000 de cetățeni români.

Conform Raportului anual al Ministerului Italian al Muncii și Politicilor Sociale referitor la participarea pe piața muncii a lucrătorilor migranți în Italia, aceștia au desfășurat activitățile în următoarele domenii:

Grafic 1 Activitățile migraților în Italia pe piața muncii în 2012

Sursa: prelucrare proprie, conform datelor Anuarului Statistic Caritas Migrantes), la 31.12.2012

Potrivit Anuarului statistic Caritas Migrantes, la 31.12.2012, lucrătorii români din Italia au fost în număr de 819.641 (22,4% din totalul străinilor). 

În Germania sunt găzduiți aproape 300.000 de români. Potrivit informațiilor oficiale furnizate de Ministerul Federal de Interne, la 31.12.2013 figurau înregistrați în Germania 287.238 cetățeni cu pașaport românesc, conform graficului 2.

Grafic 2 Românii migrați în Germania și înregistrați în 2013

Sursa: prelucrare proprie, conform datelor Ministerul Federal de Interne, la 31.12.2013 

În Marea Britanie prezența cetățenilor români pot fi extrase din rapoartele autorităților britanice care fac referire la estimări privind comunitatea românească.

Conform estimărilor Oficiului Național de Statistică numărul cetățenilor români cu reședința în Marea Britanie era în luna decembrie 2012 de aproximativ 101.000 persoane (+/14.000).

La data de 13 noiembrie 2013, Oficiul Național de Statistică din Marea Britanie a publicat Buletinul statistic pentru intervalul iulie-septembrie 2013 în domeniul ocupării forței de muncă, nivelul ocupării (peste 16 ani) cetățenilor români și bulgari în funcție de țara de origine fiind de 135.000 lucrători.

Înregistrările pentru Numărul Național de Asigurare (NINo) ale cetățenilor români pe teritoriul Marii Britanii indică pentru anul 2013 un număr de 17.870 persoane, o creștere de 10% față de anul 2012 (16.310 persoane).

În Spania numărul afiliaților români la sistemul de securitate socială spaniol este cel mai mare din totalul cotizanților străini.

Conform ultimelor statistici specifice Serviciului Public de Ocupare (SEPE) în 31.12.2013 un număr de 98.613 cetățeni români erau înregistrați în căutarea unui loc de muncă. Din totalul acestora, 52.452 persoane sunt bărbați și 46.161 sunt femei.

Grafic 3 Cetățenii români înregistrați în căutarea unui loc de muncă în Spania pe 31.12.2013

Sursa: prelucrare proprie, conform datelor Serviciului Public de Ocupare (SEPE) în 31.12.2013

Din punct de vedere al numărului de cetățeni români înregistrați ca fiind în căutare de loc de muncă, aceștia sunt tot mai mulți în funcție de regiunea țării, conform graficului 4.

Grafic 4 Numărului de cetățeni români înregistrați în căutare de loc de muncă în 31.12.2013

Sursa: prelucrare proprie, conform datelor Serviciului Public de Ocupare (SEPE) în 31.12.2013

Grecia este țară gazdă a peste 35.000 (35.383) de români înregistrați în 31.12.2013. Pe lângă aceștia, autoritățile române estimează că un număr de încă 30.000 de români trăiesc pe teritoriul Greciei fără cărți de rezidență (sursă: Consulatul României din Atena).

Olanda este în top 10 țări preferate de românii în căutarea unui loc de muncă. În cursul lunii ianuarie 2014, Biroul Central pentru Statistică (CBS) a publicat Monitorul pentru Migranți (www.cbs.nl) pentru perioada 2011/2012, care oferă informații despre numărul migranților din statele membre UE și statele candidate ale UE care lucrează și locuiesc în Regatul Țărilor de Jos (studiază sau/și au un partener care lucrează aici). Numărul de români înregistrați în această perioadă a crescut cu 6% în 2012 față de 2011, și anume de la 13.460 la 14.320.

Danemarca deține de opt ori mai mulți români în 2013 față de 1999. Conform Institutului Național de Statistică din Danemarca, numărul cetățenilor români rezidenți pe teritoriul acestei țări în prezent este de 16.840. În graficul 5 se observă o creștere exponențială a numărului acestora din 1999 până în 2013. Datele se referă numai la cetățenii români înregistrați legal pe teritoriul Danemarcei, ulterior perioadei de 3 luni de zile de la sosirea în această țară.

Grafic 5 Cetățeni români rezidenți în Danemarca în perioada 1999-2013

Sursa: prelucrare proprie, conform datelor Institutului Național de Statistică din Danemarca 2013

Date referitoare la prezența cetățenilor români pe teritoriul Irlandei pot fi extrase din rapoartele Departamentului pentru Protecție Socială (Department of Social Protection – DSP) privind numerele PPS alocate cetățenilor români și din datele statistice ale autorităților fiscale irlandeze (Revenue Commissioners) privind numărul cetățenilor români activi pe piața muncii, plătitori de contribuții sociale și impozite.

Grafic 6 Numărul de cetățeni români în Irlanda în funcție de statutul pe piața muncii (2008-2012)

Sursa: prelucrare proprie, conform datelor Departamentului pentru Protecție Socială

Date privind numărul de cetățeni români înregistrați la autoritatea fiscală din Irlanda (Revenue Commissioners), în funcție de statutul pe piața muncii.

3.3. Evoluția migrației populației din României

Fenomenul migraționist a existat dintotdeauna, concretizat prin invazii, colonizări și cruciade, sau provocate, de cele mai multe ori, de atracția exercitată de regiunile mai bogate asupra populațiilor mai sărace.

Odată cu trecerea timpului, fenomenul a căpătat noi dimensiuni. Oamenii migrau pentru a-și schimba locul de muncă și condițiile de trai.

După 1989 România s-a confruntat cu fenomenul migrației internaționale, care a condus la diminuarea populației rezidente.

Populația rezidentă a țării a fost la 1 ianuarie 2013 aproximativ egală cu cea din 1969, situându-se în jurul valorii de 20,01 milioane locuitori. Pe parcursul perioadei 1989–2012 populația stabilă a României s-a redus cu peste 3,1 milioane locuitori. Mai mult de 77% din sporul negativ al populației rezidente din această perioadă a fost determinat de emigrație.

Scăderea populației rezidente a României din perioada 1990 – 2012 are la bază trei cauze importante și anume:

Migrația internațională, care a condus la o reducere medie anuală a populației

României cu aproape 104,2 mii persoane

Planning-ul familial, prin diversele lui forme, a determinat reducerea constantă a

numărului anual de nașteri pe parcursul perioadei de tranziție. Numărul de nașteri din anul 2012 a fost cu 51% mai mic decât cel din anul 1989

Mortalitatea ridicată în întreaga perioadă de după 1990.

Rezultatul transformărilor demografice din ultimii 24 de ani a consemnat accentuarea procesului de îmbătrânire a populației. În ultimii 11 ani s-a înregistrat o creștere a vârstei medii a populației rezidente a țării de la 37,8 ani în 2002 la 40,9 ani în anul 2013, marcând totodată și modificări în structura pe sexe și grupe de vârstă a populației stabile.

În anul 2002 numărul de emigranți la 1.000 locuitori din populația rezidentă a României a fost de 48,6, iar în 2012 acest indicator a crescut la 116,5.

Ponderea cea mai importantă a emigrației este reprezentată de persoanele din grupa de vârstă 25–64 de ani. În 2012 această grupă de vârstă reprezenta 74% din totalul emigrației, în condițiile în care în 2002 valoarea indicatorului a fost de 65%.

Anul 2012 a marcat o echilibrare a numărului de imigranți și emigranți din România, diferența dintre numărul acestora fiind de numai 3 mii, în condițiile în care în 2007, considerat vârful plecărilor în străinătate, aceasta a fost de 458 mii persoane.

Creșterea dimensiunii migrației internaționale cu preponderență la nivelul populației din vârsta de muncă va determina într-un orizont mediu și lung probleme majore la nivelul pieței forței de muncă în sistemul de pensii și, în general, în finanțarea serviciilor sociale.

Tabel 1 Populația rezidentă a României la 1 ianuarie 2002, 2012 și 2013, pe vârste și sexe

Sursa: prelucrare proprie, conform datelor INSSE, 2014

Conform graficului 7, populația rezidentă a României la 1 ianuarie 2002 și 2013, pe vârste și sexe, se observă o scădere a populației cu aproximativ 1.703.000 de persoane. În anul 2013 față de 2002 persoanele cu vârstă de 5-35 de ani a scăzut, iar cea cu vârstă de 35-35 ani 55-60 ani a crescut.

Grafic 7 Populația rezidentă a României la 1 ianuarie 2002 și 2013, pe vârste și sexe

Sursa: INSSE 2014

Grafic 8 Numărul de emigrări la 1 Ianuarie în perioada 2002-2012

Sursa: INSSE 2014

După cum se poate observa în graficul 8, numărul de emigrări la 1 Ianuarie 2012 față de 2002 este dublu.

Grafic 9 Fluxul de emigranți și imigranți în perioada 2003-2012

Sursa: INSSE 2014

În graficul 9 în care se observă fluxul de emigranți și imigranți în perioada 2003-2012, se distinge o creștere ușoară a imigranților în perioada 2003-2007 la aproximativ 100.000 de persoane, iar odată cu integrarea României în U.E. se observă o evoluție a persoanelor imigrante ajungând la 180.000 de persoane în 2012.

În ceea ce privește emigrarea, în perioada 2003-2006 există o situație orizontală de stabilitate a emigrarii, iar în anul 2007 s-a realizat o emigrare de aproximativ 550 de mii de persaone, scăzând ponderea acestora în 2008 la aproximativ 300 de mii de emigranți, iar până în 2012 s-a realizat scăderea acestor emigranți până la aproximativ 180 de mii de persoane.

Grafic 10 Fluxul de emigrați în anul 2012, pe grupe de vârstă și sexe

Sursa: INSSE 2014

După cum se poate observa în graficul 10 fluxul de emigrați în anul 2012 variază pe grupe de vârstă și sexe, în cazul persoanelor cu vârstă de 0-14 ani numărul emigraților de sex feminin și masculin sunt aproape la egalitate aproximativ 12.000 de persoane. În ceea ce privește numărul emigranților în vârstă de 15-24 de ani, aceștia sunt 56.815 persoane de sex masculin și 86.528 de sex feminin. În cazul emigranților cu vârstă de 25-64 de ani, aceștia sunt 39.935 persoane de sex masculin și 63.638 de sex feminin, ceilalți emigranți cu vârstă de peste 65 de ani sunt 855 de sex masculin și 1.565 de sex feminin.

Grafic 11 Fluxul de imigranți în anul 2012, pe grupe de vârstă și sexe

Sursa: INSSE 2014

În ceea ce privește fluxul de imigranți în anul 2012 , pe grupe de vârstă și sex, în graficul 11 se poate observă că persoanele de 0-14 ani au imigrat 9.751 de persoane de sex masculin și 9.522 de sex feminin, cei cu 15-24 de ani au imigrat 86.020 de sex masculin și 68.814 de sex masculin. Persoanele cu vârstă de 25-64 de ani imigrează în 2012 68.741 de sex masculin și 49.969 de sex feminin, iar persoanele de peste 65 de ani imigrează 1.046 de sex masculin și 1515 de sex feminin.

Grafic 12 Numărul de emigranți la 1 Ianuarie 2002 și 2012, pe vârstă și sexe

Sursa: INSSE 2014

În graficul 12 numărul de emigranți la 1 Ianuarie 2002 și 2012, pe vârstă și sexe, se observă o creștere foarte mare a persoanelor emigrate atât de sex feminin cât și de sex masculin în această perioadă. Persoanele cu vârsta cuprinsă între 30-45 de ani efectiv s-a dublat în cei 10 ani cercetați, cu atât mai mult, chiar triplarea, s-a produs și în cazul emigranților cu vârste cuprinse între 45-65 de ani atât de sex feminin cât și de sex masculin. Chiar dacă în anul 2002 femeile prezentau o emigrare mai scăzută decât bărbații, aceasta s-a stabilizat aproximativ la același nivel la ambele sexe în anul 2012.

Conform graficului 13, vârsta medie a emigranților la 1 Ianuarie în 2002 a fost de 29,4 ani în cazul bărbaților, iar 28,1 de ani în cazul femeilor, media de vârstă per totalul emigranților fiind de 28,8 ani. În anul 2012 media de vârstă a emigranților de sex masculin a fost de 33,5 ani, îar în cazul persoanelor de sex feminin a fost de 33,1, per totalul emigranților în 2012, vârsta medie a fost de 33,3 de ani.

Grafic 13 Vârsta medie a emigranților la 1 Ianuarie în 2002 și 2012

Sursa: INSSE 2014

În graficul 14 se poate observa emigranții după țara de destinație, în perioada 2008-2012. Cei mai mulți emigranți se găsesc în Italia, urmată de Spania pe toată perioada 2008-2012. În 2008 cei mai mulți emigranți au fost în Italia (625.278 de persoane), Spania ( 734.764) și alte țări (318.612 de persoane), iar cel mai puține persoane emigrante în 2008 sunt în Marea Britanie 19.000 de persoane, Belgia 15.253 de persoane, grecia cu 25.735 și Austria cu 27.646.

În anul 2010 persoanele emigrante au crescut substanțial în Europa, cei mai mulți emigranți au fost în Italia cu 887.768 de persoane, în Spania cu 770.385 persoane, Germania cu 112.230 de persoane, iar cei mai puțini emigranți au fost în Belgia cu 26.383 de persoane, Grecia cu 33.773 de persoane și Austria cu 35.962 de persoane.

În anul 2012 emigranții români în Europa au crescut în Italia până la 1072.342 de persoane, în Marea Britanie până la 94.825 de persoane, în Spania până la 798.969 de persoane, fiind cele mai populate de cetățeni români, iar cel mai puțini emigranți sunt în Grecia 30.000 de persoane, Austria 41.000 de persoane și Belgia 42.927 de persoane.

Grafic 14 Emigranții după țara de destinație, în perioada 2008-2012

Sursa: prelucrare proprie, conform datelor INSSE, 2014

În graficul 15, emigrațiile din România la 1 Ianuarie 2012 se realizează cel mai des în Italia cu o pondere de 40% dintre emigranți, Spania cu 34% dintre emigranți, acestia fiind cel mai populate de români, iar Germania deține doar 7% dintre emigranți, Marea Britanie deține 4%, Ungaria 3% și ceilalți 6% celelalte țări.

Grafic 15 Emigranții din România, după țara de destinație la 1 Ianuarie 2012

3.4. Motivația forței de muncă în vederea migrării

Este clar ca românii își doresc să plece să muncească în străinătate, dar există încă multe întrebări despre decizia acestora de a pleca. „Care este motivația lor?”, „Care sunt cauzele care îi împing pe români să-și părăsească țara?”, ș.a.

Românii care au decis să migreze, în mare parte reprezintă pătura de populație săracă, care nu reușește la noi în țară să-și acopere necesitățile elementare de viață. Din acest motiv, soluția găsită de către o parte a populației sărace, pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții o reprezintă găsirea și ocuparea unui loc de muncă pe piața externă a forței de muncă.

În primul rând, oamenii care pleacă să muncească în străinătate fac referire la nevoile concrete ale familiei/gospodăriei din care fac parte, nevoi care nu pot fi acoperite cu salariile mici din România. În această categorie se încadrează atât persoanele care au familie, au copii și pe care greutățile materiale, dorința de a oferi familiei/copiilor un viitor mai bun îi determină să-și încerce șansele de reușită în altă parte, cât și cei mai tineri, fără o familie a lor, care încearcă să pună bazele unei vieți mai bune sau să își ajute parinții și rudele.

O altă explicație, prezentă destul de frecvent în argumentațiile românilor, se situează la un nivel mai înalt de generalitate și privește problemele economice cu care se confruntă România. Cauzele migrației populației pentru munca în străinătate sunt sistemice și, în consecință, mai greu de rezolvat într-un timp scurt. Aceste probleme ale României privesc, spre exemplu, desființarea locurilor de muncă stabile sau desființarea fabricilor.

Al treilea tip de motivare a plecării la lucru în străinătate se referă la nevoia de a încerca lucruri noi, de a cunoaște o altă lume sau de a trăi într-un alt sistem de valori promovat de societățile occidentale. În general, tinerii, persoanele fără obligații sunt înclinate spre aventură sau cu dorinăa de a fi mai bine valorizați, profesional și uman, altfel decât se întâmplă în țara lor.

În vederea observării directă a motivației tinerilor, am decis să realizez o cercetare prin anchetă pentru a se analiza fenomenul migrației. Ancheta prin chestionar s-a realizat în corp E la Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava, în data de 26.06.2014. Eșantionul interpelaților privind cercetarea au fost în număr de 15 persoane tinere ce.

Obiectivele cercetării urmărite prin acestă anchetă a analizei fenomenului de migrație, sunt:

O.1. Determinarea părerii despre locurile de muncă din străinătate

O.2. Specificarea intențiilor de a munci în străinătate după studii

O.3. Identificarea motivației pentru care se intenționează plecarea la muncă în străinătate

O.4. Determinarea problemelor ce intervin pentru a se evita plecarea în străinătate

CHESTIONAR PRIVIND ANALIZA FENOMENULUI DE MIGRAȚIE

Bună ziua! Mă numesc Alina Iuga, sunt operator sondaje din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava și realizez un studiu de cercetare privind analiza fenomenului de migrație.

Răspunsurile dumneavoastră vor fi foarte importante pentru mine și vă asigur că acestea vor fi utilizate pentru un studiu de caz în cadrul lucrării de licență.

Vă rog să îmi răspundeți la următoarele întrebări, iar eu voi bifa alegerilor dumneavoastră. În cazul în care întrebările nu sunt foarte clare am să văd rog să îmi cereți mai multe detalii cu referire la acestea. Marcați cu „x” varianta aleastă.

Ce parere aveți despre locurile de muncă din străinătate?

foarte bună

bună

proastă

foarte proastă

nu raspund

Dumneavoastră aveți în străinătate:

rude

prieteni

nu am cunoștințe

Intenționați ca după terminarea studiilor să plecați la muncă în străinătate?

da

nu (se trece la întrebarea 7)

încă nu m-am hotărat

Dacă da, cum intenționați să plecați?

Temporar

Definitiv

Încă nu știu

Cum ați dori să lucrați în străinătate?

Legal (cu acte)

Ilegal (fără acte)

Care sunt motivele pentru care intenționați a vă găsi un loc de muncă în străinătate?

se câștigă bine

viața de zi cu zi este ieftină

are cine să mă ajute să plec (rude, prieteni)

cunosc limba țării respective

sunt mai respectat ca în România

altele (care?)……………………..

Care ar fi problemele care vă fac să ezitați să plecați la muncă în străinătate?

greutatea de a găsi un loc de muncă

depărtarea de familie (soț/soție, copii, parinți)

teama de necunoscut

lipsa banilor necesari pentru a ajunge acolo

dificultăți de înțelegere a limbii

altele (care?) ……………………..

Facultatea urmată de dvs. este:

FSEAP

FIG

FEFZ

FIA

FIESC

FIMMM

FLSC

FS

FSE

Vârsta dvs. Se încadrează între:

18-29

30-39

Peste 40

Sexul dvs. este:

feminin

masculin

Rezultatul cercetării:

Grafic 15 Ce părere aveți despre locurile de muncă din străinătate?

Din totalul de 15 interpelați, după cum se observă și în graficul 15, 81% (12 persoane) din cei chestionați au o părere bună despre locurile de muncă din străinătate și numai 6 % au o părere proastă despre aceastea, iar restul de 13% (2 persoane) nu NȘ/NR.

Grafic 16 Ce fel de persoane cunoașteți din străinătate?

Conform graficului 16, toate persoanele interogate cunosc rude (80%) și prieteni (20%)ce lucrează în străinătate.

Grafic 17 Intenționați ca după terminarea studiilor să plecați la muncă în străinătate?

În ceea ce privește răspunsul la întrebarea: „Intenționați ca după terminarea studiilor să plecați la muncă în străinătate?”, 60% (9 persoane) au răspuns afirmativ, 13,33% (2 persoane) nu sunt hotărâți, iar restul, de 26,67% (4 persoane) nu își doresc acest lucru.

Grafic 18 Cum intenționați să plecați?

Doar 9 studenții interogați au dat un răspuns afirmativ la întrebarea nr. 3 din chestionar și își doresc să se stabilească temporar în străinătate (100%).

Grafic 19 Cum ați dori să lucrați în străinătate?

Conform graficului 19, toți studenții chetionați (9 persoane) doresc să lucreze legal în străinătate.

Grafic 20 Care sunt motivele pentru care intenționați a vă găsi un loc de muncă în străinătate?

Ceea ce îi motivează pe cei care intenționează să își găsească un loc de muncă în străinătate este câștigul (11 persoane) și viața de zi cu zi mult mai ieftină decât în România (3 persoane). De asemenea este motivațională plecarea studenților în străinătate pentru că are cine să îi sprijine și știu limba țării deoarece în România se studiază și limbi străine.

Grafic 21 Care ar fi problemele care vă fac să ezitați să plecați la muncă în străinătate?

Cei care nu intenționează să își găsească un loc de muncă în străinătate se demotivează prin:

– consideră că se depărtează (5 persoane) de familie și au dificultăți de înțelegere a limbii;

– 2 din cei chestionați le este teamă de necunoscut;

– iar 5 dintre băieți cred că este greu să îți găsești un loc de muncă legal în străinătate

Grafic 22 Facultatea urmată de interpelați

Toți cei interpelați în cadrul cercetării au fost de la FSEAP (4 studenți), FIG (1 student), FIA (2 studenți), FIESC (2 persoane), FLSC (2 persoane) și FSE (2 persoane).

Grafic 23 Sexul persoanelor interpelate în cercetare

Toți studenții interpelați avea vârsta între 18-29 de ani și erau 60% (9 persoane) de sex feminin și 30% (6 persoane) de sex masculin.

În concluzie, cei care au cea mai mare vulnerabilitate pentru migrația definitivă sau temporară sunt nemulțumiți de viața de zi cu zi din România, au deja pe cineva apropiat (rude,prieteni) care s-a stabilit definitiv/ temporar în străinătate,valorizează altfel munca dorindu-și un câștig mai mare sau vorbesc cel puțin o limbă străină.

În principiu, oamenii aleg să meargă în străinătate la lucru, în principal, motivați financiar. În țările pe care le aleg românii ca destinații se câstiga mult mai bine decât în România, iar acesta este un motiv suficient pentru a-și părăsi țara.

Există și motive care îi rețin pe oameni să-și părăsească țara și să plece la lucru peste hotare. Principalele cauze sunt: depărtarea de familia rămasă în țară și greutatea de a găsi de muncă în general și, în special, legal în țara de destinație.

După cum se observă în figura de mai sus indiferent de destinație, părăsirea familiei este pentru mulți primul obstacol în a pleca la muncă în străinătate. Depărtarea de familie este un factor important de stres pentru cei care au avut experiența străinătății și un obstacol greu de trecut pentru cei care ar dori să plece.Sentimentul de înstrainare și imposibilitatea de a se integra ușor în societate este, de asemenea, resimțit de cei care pleacă.

Există însă și alte tipuri de probleme cu care se confruntă cel ce pleacă la muncă într-o țară occidentala. Imigranții acceptă compromisuri în ceea ce privește activitatea pe care o vor desfasura, de multe ori aceasta nefiind în concordanță cu studiile, aptitudinile și calificările dobândite în România, ocupând slujbele cele mai de jos, asociate cu statutul cel mai scăzut pe piața muncii din țara respectivă.

Acestea sunt pricipalele motive pentru care ezită românii să plece la lucru în străinătate și preferă să rămână aici, în România.

Accentuarea migrației din ultimii ani a pus mulți experți în fața problematicii migrației forței de muncă. De o parte se regăsesc aceia care pun problema efectelor asupra economiei românești pe care o are exodul capitalului uman către alte țări europene, de cealaltă parte însă îi regăsim pe aceia care își pun problema „invaziei” de forță de muncă ce va avea probabil efecte negative asupra pieței muncii și nu numai din propria țară. Toate acestea sunt generate de o viziune diferită asupra beneficiilor și costurilor pe care le aduce migrația forței de muncă pentru ambele țări, și au un efect implicit asupra barierelor care vor fi elaborate în legătură cu acest fenomen.

Migrația are, în primul rând, un impact direct la nivel economic, dar afectează și domeniul muncii și cel social, sistemul de protecție socială, cultură și politicile naționale, relațiile internaționale, conducând inevitabil la o mai mare diversitate etnoculturală în toate statele.

Problema migrației a presupus, în general, două modalități diferite de abordare a acesteia: aceea a țǎrilor care sunt, în general, gazde ale fluxurilor migratorii, precum și a acelor țǎri care sunt surse ale acestor fluxuri. Efectele economice, pozitive și negative, se înregistreazǎ în ambele cazuri, cu toate cǎ multe dintre ele sunt destul de dificil de cuantificat. Mai mult decât atât, chiar și fluxurile sunt greu de măsurat, având în vedere faptul că nu sunt întotdeauna înregistrate, și că, de multe ori, sunt ilegale.

În continuare vom încerca să realizăm două scenarii ale efectelor pe care le va avea migrația forței de muncă în România: scenariul de evoluție optimistă și scenariul de evoluție pesimistă.

3.5. Ipostaze optimiste și pesimiste cu privire la recrutarea forței de muncă

Dacă românii ar continua să lucreze în străinătate, următorii 2 ani ar fi o oportunitate a României de a ieși mai ușor din criză economică în care se află în acest moment, datorită resurselor bănești care vor intra în țară, acestea reprezintând un procent important din PIB.

Astfel, migrația masivă a românilor va aduce miliarde de euro în țară, stimulând consumul populației, construcția de locuințe, vânzările hipermarket-urilor și ale importatorilor de produse electrocasnice, va combate eficient sărăcia a milioane de familii și va produce o schimbare profundă a mentalităților lucrătorilor, care se „ciocnesc” cu obiceiurile civilizației occidentale. Mai mult decât atât, în cazul migrației persoanelor cu studii medii și cu familia în țară, cea mai mare parte din veniturile obținute este repatriată.

Migrația pentru muncă și antreprenoriatul sunt strategii de viață strâns legate între ele. Pe măsura ce migrantul va acumula capital material, uman și relațional în străinătate și își satisface necesitățile de bază, el va tinde să investească acest capital în activități productive, pe cont propriu. O parte dintre muncitorii care vor reveni în țară vor începe aici afaceri, deoarece capătă experientă managerială de tip occidental: “Ei dobândesc know-how tehnic, managerial, de marketing și financiar, formându-se ca manageri de tip occidental. Migrația contribuie astfel la internaționalizarea activităților din România, atât în plan economic, cât și în plan social” susține prof. univ. dr. Ovidiu Nicolescu. Acestea vor reprezenta un aspect pozitiv asupra pieței românești.

La nivelul Uniunii Europene, imigrația legală va constitui un factor de favorizare a creșterii economice, în condițiile în care va fi gestionată eficient și canalizată spre sectoarele deficitare. Astfel, în România rata șomajului va fi diminuată ca urmare a posibilității cetățenilor de a-și găsi un loc de muncă pe teritoriul unui alt stat și salariile vor crește, migrarea forței de muncă reducând dezechilibrele de pe piața muncii. În același timp, vor apărea noi factori de creștere economică: transferul veniturilor migranților și calificările îmbunătățite ale lucrătorilor care se întorc.

Aptitudinile suplimentare obținute în străinătate și experiența acumulată vor facilita angajarea lucrătorului migrant la întoarcerea în țară.

Mulți dintre emigranții români se întorc aducând cu ei nu doar bani, ci și modele de comportament, valori spirituale și elemente de civilizație, care ușor-ușor ridică standardele societății românești, determinând schimbarea culturii economice a populației României, apropiind-o de standardele europene. Așadar, nu putem privi migrația ca pe un lucru rău.

Migrația forței de muncă din România este văzută ca o problemă datorită efectelor sale negative care se vor resimți în viitor, atât la nivelul individului, cât și la nivelul întregii societăți.

Dacă românii vor continua să plece la muncă în străinătate previziunile pentru următorii 2 ani nu sunt tocmai încurajatoare. La nivel de individ consecințele majore ale fenomenului de migrație pentru lucru în străinătate sunt răcirea relațiilor de familie și chiar destrămarea familiei, care au efecte asupra evoluției psihologice, comportamentale și sociale a copiilor, instabilitate emoțională și lipsa de control a părinților asupra copiilor.

Migrația va afecta, în mod negativ, în următorii ani întreaga societate deoarece România riscă să nu mai prindă din urmă niciodată statele din Europa de Vest, atâta vreme cât plecarea specialiștilor are ca efect reducerea dezvoltării tehnologice, reducerea investițiilor, scăderea veniturilor și a ocupării în anumite sectoare, precum și incapacitatea de a folosi fonduri de sute de milioane de euro ale UE. Acest lucru ne afectează cu atât mai mult cu cât cei care pleacă sunt tineri și este consolidată imaginea conform căreia cei care pleacă reprezintă o forță de muncă mai valoroasă.

Marile proiecte de infrastructură vor suferi profund pentru că antreprenorii vor avea nevoie de muncitori, iar terenurile agricole vor deveni pârloage, deoarece țăranii au migrat și vor continua să migreze în masă. Astfel încasările la bugetul asigurărilor sociale vor scădea în lipsa cotizanților, iar deficitul balanței comerciale va crește. Iar acestă criză a forței de muncă se va înrăutăți în cazul în care nu se vor distinge strategii de îmbunătățire a economiei și a societății.

CONCLUZII

Migrația a existat din cele mai vechi timpuri, înregistrând, însă, intensități diferite de la o etapă istorică la alta și dezvoltând noi forme.

Deplasările de populație au repercusiuni atât de ordin demografic, cât și economic. De exemplu, scăderea numărului de elevi duce la scăderea numărului de clase și chiar desființarea unor școli.

Aceste mișcări de populație provoacă o delimitare considerabilă a procentajului adulților, deci a populației active. Numărul pensionarilor este în continuă creștere, iar numărul populației active în continuă scădere reprezentând o problemă acută a României. Se caută soluții de îmbunătățire a situației pensionarilor, dar fără a afecta prea mult populația activă.

Așadar, în ultimii ani, în România a avut loc o accentuare a disproporțiilor activității și angajamente ce necesită un grad mai scăzut de pregătire profesională, spre economia subterană sau spre agricultură.

BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE