Migratia Internationala a Fortei de Munca

Ce este mai bine : o familie întregita dar caracterizata de certuri continue din cauza lipsei banilor sau o familie temporar despartita, dar care crede ca visele mai pot deveni realitate?

Ca orice dilema, se nasc mai multe întrebari : Ce ma bucura mai tare – satisfactia de a avea ceva mai multi bani în portofel si de a duce un trai mai bun sau satisfactia de a avea niste copii, respectiv parinti, în adevaratul sens al cuvântului, pentru care cuvântul parinte sau copil contine si notiunea de afectiune reciproca. Prefer sa ma bucur de privirile invidioase ale oamenilor când conduc o masinuta de fite sau sa ma bucur de un copil care stie cum este sa te poti baza pe sprijinul tatalui sau al mamei într-o situatie dificila, când toti “prietenii” îti ofera eschiva ?

Fenomenul migratiei fortei de munca prezinta o serie de aspecte pozitive dar, implicit, si multe negative.

Pusa în situatia de o hotarî daca sa opteze pentru o slujba platita “bine” în strainatate, dar fara familie lânga ea, si o slujba platita “prost” acasa, în mintea persoanei apare o serie de dileme. Daca pleaca în strainatate pentru o perioada destul de mare, îi poate oferi copilului si familiei un trai mai bun, cu ceva “rasfaturi”, cu o scoala mai buna, cu o vacanta decenta, va putea pune bazele unei mici afaceri “de familie” care sa le asigure un viitor bun. Dar oare copilul care nu a beneficiat de afectiunea, sfaturile, sprijinul ambilor parinti mai poate deveni un om “adevarat”, care sa înteleaga ce e bine si ce e rau, care sa poata întemeia o familie 24524r179y , sa pretuiasca o carte buna sau viitorul sau se va limita la niste prafuri, sau mai rau.

Daca alege slujba de acasa, îsi obliga copilul sa mearga la o scoala “infecta” din toate punctele de vedere, care îsi desfasoara activitatea în mod formal. Cu mijloacele financiare de care dispune acasa nu poate oferi copilului accesul la un curs bun, la o carte buna, un calcular cu conexiune la internet. si acesta este doar începutul. Sa presupunem ca, dupa multe sacrificii, parintele reuseste sa asigure copilului participarea la o scoala “cum trebuie”. Dar, cum va face fata copilul nike-urilor, adidas-urilor colegilor, telefoanelor tot mai “bengoase” care stiu sa faca lucruri pe care micutul posesor le va descoperi abia peste mai multi anisori? Lucrurile continua. Copilul devine acum adolescent. A crescut cu parintii lânga el, dar acum a venit vremea sa iasa cu colegii la un suc, la o prajitura, scuze, la un Big Mac si cartofi prajiti. Hmmm…, ar vrea sa mearga, dar un obstacol îl loveste frontal, buzunarul. Lucrurile se complica si mai rau. Vrea sa iasa cu o fata, numai ca intervin multe situatii jenante. Fata nu vrea sa fie „scoasa în oras” pe jos sau cu tramvaiul, vrea sa fie admirata dintr-o masinuta, daca decapotabila chiar nu se poate. si nu vrea sa mearga în parc, vrea sa bea un „cico” la mall, în cel mai fericit caz. Dar problemele nu se opresc. Se apropie ziua onomastica sau o alta sarbatoare, si tânarul trebuie sa „se prezinte” cu un cadou. O vorba dintre blocuri spune asa : „ nu dai, nu ai !”. Pai un buchetel de ghiocei, de 1 Martie, nu mai are demult niciun farmec, poate o sticluta de parfum de 30 ml sa îmbunatateasca situatia.

si atunci, ce e mai bine pentru copilul sau? Sa creasca alaturi de parinti dar sa aiba parte numai de situatii dificile, sau sa nu aiba parinti câtiva ani, dar sa poata zâmbi „jmechereste” la stop? Oare niste bani pot cumpara bucuria sarbatoririi zilei onomastice împreuna cu parintii, fratii si surorile ori luarea mesei cu ei ?

Din nefericire, oamenii trebuie sa aleaga sa fie sclavi în alte tari în speranta dobândirii unui viitor mai bun.

Fenomenul migrationist are implicatii socio-economico-demografice atât în tara exportatoare, cât si în cea importatoare, cu tot la fel de multe dileme.

Importanta fenomenului migrationist a înregistrat o continua crestere în perioada postbelica. Aparent, acest fenomen nu ar necesita masuri speciale privind securitatea sociala la nivel national. Realitatea a demonstrat, însa, ca reglementarile existente trebuie perfectionate în permanenta si adaptate la evolutia migratiei, astfel încât aplicarea lor sa aiba o mai mare eficienta.

În Uniunea Europeana, migratia fortei de munca a stimulat politici care au condus nu doar la realizarea unui nivel ridicat al ocuparii, dar si la ameliorarea si modernizarea sistemelor de securitate sociala existente si crearea unui sistem comunitar care sa asigure protectia sociala a lucratorilor migranti.

Libera circulatie a persoanelor – principiu fundamental al Uniunii Europene – nu ar fi posibila daca nu s-ar asigura drepturile de securitate sociala ale lucratorilor migranti si ale familiilor acestora.

Perspectiva extinderii spre Est a Uniunii Europene a generat în vechile state membre o serie de temeri legate de migratia fortei de munca. Se poate demonstra, însa, ca aceste temeri se sustin în foarte mica masura si, eventual, doar din perspectiva interesului national. La nivelul ansamblului Uniunii Europene, libera circulatie a persoanelor este un mijloc de a crea o piata a fortei de munca europeana, mult mai eficienta si mai flexibila, în folosul lucratorilor, angajatorilor si statelor membre.

De fapt, efectele migratiei fortei de munca sunt foarte complexe, legate atât de aspectul economic, cât si demografic. si pentru noile si viitoarele state membre, care vor fi principalele furnizoare de forta de munca migranta în Uniunea Europeana în urmatorii ani, fenomenul migratiei are multiple efecte: economico-financiare, sociale si ocupationale, culturale si politice.

Din acest motiv, acceptarea lucratorilor sositi din noile state membre, ca mijloc

de sustinere a cresterii economice, dar si a sistemelor de securitate sociala si regimurilor de pensii, va reprezenta o preocupare deosebita pentru Uniunea Europeana.

Libera circulatie a persoanelor, în special a lucratorilor, prezinta, deci, avantaje

certe atât pentru vechile state membre ale Uniunii Europene – în principal tari de destinatie pentru lucratorii migranti – cât si pentru noile si viitoarele State Membre. Este, probabil, cel mai important drept al individului în cadrul legislatiei comunitare si un element esential atât pentru Piata Interna, cât si pentru cetatenia europeana. De aceea, este foarte important ca statele candidate si cetatenii acestora sa cunoasca toate consecintele ce decurg din aceasta libertate.

Migratia a existat de la începuturile omenirii. Fenomenul nu a încetat în timp, însa a înregistrat schimbari si a capatat noi forme. Procesele migratorii se desfasoara simultan si sunt în crestere în multe tari ale lumii. Unul din rezultatele pe termen lung ale acestei evolutii ar putea fi aparitia societatilor multiculturale, tinzând spre noi concepte ale cetateniei sau statului national. Cele mai multe dintre tarile dezvoltate au devenit societati diversificate, multietnice, iar cele care nu au ajuns înca la acest nivel, s-au orientat decisiv în aceasta directie.

Pentru cercetatorii din domeniul migratiei a devenit tot mai clar ca acest fenomen trebuie privit ca un element normal si structural al societatii omenesti de-a lungul istoriei.

Pentru cetatenii statelor membre ale UE, libera circulatie a lucratorilor a fost unul dintre primele drepturi recunoscute în cadrul comunitar. Competitia cu modelul politic socialist din Europa Centrala si de Est a stimulat dezvoltarea de politici care au condus nu doar la realizarea unui nivel ridicat al ocuparii, dar si la ameliorarea si modernizarea sistemelor de securitate sociala si, astfel, la evolutia catre statele bunastarii generale din Europa de Vest. S-a dezvoltat industria grea, manufacturiera, sectorul constructiilor si activitatile publice, determinând o crestere economica importanta în tarile europene.

În ultimii ani s-a înregistrat o crestere a migratiei permanente si a migratiei fortei de munca temporare ca urmare, pe de o parte, a intensitatii fazei de expansiune de la sfârsitul anilor `90, iar pe de alta parte, dezvoltarii tehnologiei informatiei si comunicatiei, sanatatii si educatiei, sectoare care necesita forta de munca înalt calificata. Totodata, a crescut cererea de mâna de lucru straina necalificata, în special în agricultura, constructii si lucrari publice, precum si serviciile casnice (cazul Italiei, Spaniei, Greciei si Portugaliei).

Dupa 1989, migratia a crescut în special în Germania si Marea Britanie, politicile privind recrutarea fortei de munca din strainatate favorizând solutia lucratorilor straini temporari. Totodata, studentii straini au contribuit la acoperirea necesarului de forta de munca în tarile gazda (Marea Britanie, Germania, Franta si Spania).

În anii `90 a crescut si ponderea femeilor în rândul migrantilor. Aceasta tendinta se observa în special în Franta, Grecia, Suedia, Marea Britanie si Italia. Tendinta de “feminizare” se remarca în toate componentele fluxurilor migratorii, nu

doar în cazul reunificarilor familiale.

Țarile din Europa Centrala si de Est nu mai sunt doar tari de emigratie, ci si de imigratie si tranzit, devenind atractive pentru imigrantii din Orientul extrem. În timp ce populatia din Europa Centrala (Republica Ceha, Republica Slovaca, Ungaria si Polonia) migreaza spre tarile Europei de Vest, aceleasi tari devin destinatie pentru migrantii din tarile Europei de Est, precum Belarus sau Ucraina. Totodata, migratia ilegala a capatat noi dimensiuni si a devenit mai periculoasa. Ca urmare a dezvoltarii retelelor de trafic international si cresterii rolului lor în circulatia internationala a fortei de munca, politicile statelor membre privind migratia si angajarea strainilor au sporit masurile represive împotriva traficantilor, angajatorilor sau imigrantilor aflati într-o situatie de ilegalitate.

Din a doua jumatate a anilor `90, s-au intensificat discutiile cu privire la efectele migratiei internationale a lucratorilor înalt calificati. În Europa, migratia specialistilor si studentilor din Europa Centrala si de Est catre Europa de Vest s-a remarcat dupa caderea Zidului Berlinului si caderea regimurilor socialiste, din 1989. Țari precum Marea Britanie, Germania si Franta au adoptat masuri pentru facilitarea intrarii persoanelor înalt calificate, în special specialisti IT, pentru a face fata competitiei globale pentru astfel de lucratori. Cererea de lucratori înalt calificati poate fi satisfacuta în foarte mare masura de tarile în curs de dezvoltare, beneficiile directe ale “migratiei creierelor” fiind înca foarte apreciate. Importul de specialisti înca are loc, chiar daca semnificatia sa este mai scazuta. Se poate previziona, însa, o crestere a fluxului invers de specialisti, dinspre tarile bogate înspre cele mai putin dezvoltate, ca urmare a reducerii cererii de personal înalt calificat datorita cresterii eficientei economice în tarile dezvoltate. Totodata, capitalul si investitiile directe vor merge spre tarile sarace, atragând specialisti din tarile bogate.

Legatura dintre schimbarile demografice si politicile privind migratia, inclusiv migratia persoanelor înalt calificate, va reprezenta o problematica importanta în viitorul apropiat. Este de asteptat ca unele state membre sa prefere migratia specialistilor si sa elaboreze reglementari si proceduri care sa o faciliteze. Uniunea Europeana va trebui sa identifice, în acelasi timp, si solutiile pentru a limita efectele negative produse de “exodul creierelor” asupra dezvoltarii statelor de origine.

Statisticile OCDE privind migratia arata ca, în ultimii ani, numarul lucratorilor straini a crescut în majoritatea statelor europene dezvoltate. Lucratorii imigranti sunt, în medie, mai tineri decât restul fortei de munca si sunt distribuiti într-o gama larga de activitati în cadrul economiei: agricultura, constructii si inginerie civila, industrie usoara, turism, sectorul hotelier si catering, activitati casnice sau diverse servicii, inclusiv informatice. Strainii au o pondere mult mai mare în anumite sectoare decât în totalul fore decât în totalul fortei de munca. De regula, aceasta supra-reprezentare apare în sectorul secundar. În Germania si Italia, de exemplu, mai mult de un sfert din forta de munca straina este ocupata în sectorul minier si industrial. În Austria, Belgia, Franta si tarile din sudul Europei strainii sunt preponderenti în domeniul constructiilor.

În general, strainii sunt mult mai vulnerabili fata de somaj decât nationalii. De asemenea, strainii sunt afectati diferit de somaj, în functie de nationalitatea lor. Aceste diferente se datoreaza tendintelor economice, dar si naturii activitatilor desfasurate de straini. Aceleasi influente au structura demografica a populatiei straine

si momentul când migrantii au ajuns în tara gazda. Gradul de ocupare al migrantilor este determinat si de profilele acestora. somajul variaza în functie de vârsta, sex, nationalitate, categorie de migranti (refugiati, membru de familie sau lucrator), aptitudini, experienta profesionala si durata sederii. Cunoasterea limbii tarii gazda contribuie semnificativ la integrarea pe piata muncii si în societate.

Uniunea Europeana considera în prezent ca este de dorit o abordare integrata si cuprinzatoare, pentru o mai buna gestionare a fenomenului migratiei. Statele membre trebuie sa stabileasca exact conditiile în care cetatenii altor state pot intra si locui pe teritoriile lor, drepturile si obligatiile acestor persoane si sa asigure accesul la informatii al persoanelor vizate, precum si mecanismele de control functionale. Politicile externe si programele actuale ale Comunitatii Europene în sprijinul drepturilor omului, consolidarii democratiei, reducerii saraciei, crearii de locuri de munca si îmbunatatirii situatiei economice generale din tarile implicate în circulatia fortei de munca, în fenomenul migratiei, sunt instrumente cu rol esential în vederea

reducerii presiunii migratiei.

Statele membre ale Uniunii Europene se confrunta cu situatii foarte diferite în ceea ce priveste migratia: istoric al migratiei diferit, nivel diferit al dependentei economice fata de imigratie si, nu în ultimul rând, o preocupare diferita fata de tendintele manifestate de migratie în ultima perioada.

Circulatia fortei de munca favorizeaza diseminarea cunostintelor tehnice si a metodelor moderne de lucru între statele afectate de fenomenul migratiei. De asemenea, în Uniunea Europeana, libera circulatie a persoanelor potenteaza dobândirea unui mod de gândire european. Pe de o parte, în tara de origine rata somajului scade si salariile cresc, migrarea fortei de munca reducând dezechilibrele de pe piata muncii. În acelasi timp, apar noi factori de crestere economica: transferul veniturilor migrantilor si calificarile îmbunatatite ale lucratorilor care se întorc.

Pe de alta parte, în tara de destinatie, rezerva de resurse umane creste, ceea ce duce la încetinirea cresterii salariilor si la cresterea de capital.

Efectele negative ale migratiei pentru statele de origine sunt determinate de pierderea fortei de munca înalt calificate, dar si de consecintele migratiei ilegale, respectiv nevoia de a-i integra în societate si pe piata muncii pe cei repatriati. Pentru lucratorii migranti, principalul avantaj îl constituie posibilitatea de a-si gasi un loc de munca, în functie de aptitudini si calificare, de cele mai multe ori obtinând un salariu mai mare decât în tara de origine. Acceptarea unei oferte de angajare din strainatate face incerta evolutia profesionala pe termen mediu si lung. Mai mult, lucratorii imigranti sunt de multe ori dispusi la compromisuri în ceea ce priveste tipul de activitate pe care urmeaza sa o desfasoare în strainatate raportat la studiile, calificarile si aptitudinile dobândite în statul de origine. Întreruperea activitatii specializate are un impact negativ asupra continuitatii profesionale, precum si asupra abilitatilor necesare pentru practicarea profesiei respective la întoarcerea în tara.

Din aceasta perspectiva, emigrarea personalului calificat si înalt calificat constituie o pierdere si pentru statul de origine, acesta nemaiputând beneficia de rezultatul investitiilor în formarea resurselor umane. Pentru tarile de origine, plecarea specialistilor poate avea ca efect reducerea dezvoltarii tehnologice, a cresterii economice, scaderea veniturilor si a ocuparii în anumite sectoare.

Migratia internationala si problemele pe care le genereaza ocupa un loc din ce în ce mai important pe agendele de lucru ale organizatiilor internationale si ale guvernelor din întreaga lume. Se contureaza din ce în ce mai clar discrepanta între dreptul suveran al statelor care doresc sa-si protejeze piata muncii interna si drepturile fundamentale ale individului care, din diverse motive, este fortat sau alege sa migreze în cautarea unui loc de munca.

Exista, însa, si state care, desi oficial combat migratia ilegala, informal o tolereaza din diverse ratiuni – nevoia de mâna de lucru necalificata sau ieftina, posibilitatea de a reduce rapid, în anumite perioade, numarul migrantilor prin repatrierea fortata, etc. Acest fapt nu face decât sa încurajeze o serie de practice ilegale si, totodata, genereaza multiple consecinte negative pentru lucratorii migranti în ceea ce priveste drepturile lor de securitate sociala, conditii de munca, reprezentare.

Considerații preliminare privind migrația

Multe din statele continentului european au dobândit un caracter multietnic, cuprinzând comunități importante de imigranți non-europeni și, mai ales, neasimilabili. Sub impactul migrației (legală/ilegală) autonomia statelor-națiune a fost redefinită, accentul fiind pus pe multiculturalism. Înseși noțiunile de „cetățenie” și de „identitate națională” au dobândit o nouă conotație1. Însă, contrar profețiilor unor analiști, statele-națiuni din Europa nu au dispărut, rămănând, în continuare, principale entități politice care au capacitatea să determine sau să schimbe, prin politica lor externă, evoluția relațiilor internaționale2. Cât privește fluxurile mari de imigranți, care au ca destinație țările dezvoltate, putem spune că toate măsurile colective de reglementare a problematicii specifice migrației și a refugiaților adoptate până până în prezent au un caracter limitat. În acest context, trebuie specificat că au existat și o serie de măsuri luate de către guvernele statelor naționale care „au intrat într-un conflict cu legile, convențiile și obligațiile internaționale preexistente”3. Incapacitatea statelor de a-și controla frontierele și preferința unor angajatori de a utiliza munca ieftină a imigranților ilegali (datorită costurilor ridicate ale securității sociale) denotă limitele autorităților de a obține sprijinul și cooperarea tuturor angajatorilor sociali4.

Este dificil de măsurat gradul de migrație internațională în lipsa unor date statistice pertinente. Potrivit datelor disponibile, există o standardizare redusă a statisticilor referitoare la migrație, deoarece însăși definiția imigrantului internațional variază de la țară la țară. Fiecare stat poate astfel colecta date despre migrație în modul său specific și în diferite scopuri și îl poate defini după cum consideră de cuviință. Deci, statisticile proprii unei țări în materie de migrație depind de politica sa pe această linie, de structura sa administrativă și chiar de situația sa social-politică și economică. Ca urmare, criteriul de interpretare a acestor date statistice în materie de migrație este variabil5.

Actorii migrației

Despre cel care se îndreaptă către o nouă țară în căutarea unor oportunități mai bune din punct de vedere economic, găsirea unui mediu profesional superior ori a unor căi de acces mai larg la familie, cultură sau religie, se presupune că este angajat într-un proces de migrație (emigrație din țara de origine și imigrație în țara de destinație). În viziunea specialiștilor, o asemenea migrație este apreciată drept voluntară. Țara de origine nu este obligată să permită părăsirea teritoriului său de către persoanele aflate în această situație și, cu atât mai mult, nici un stat nu este obligat să-i primească. Ca în orice joc, migrația creează modele complexe de câștigători sau perdanți. În acest context, imigranții oferă de multe ori posibilitatea efectuării unei munci ieftine de care să beneficieze economia în întregul său, dar și pe aceea de a concura pentru obținerea unor locuri de muncă cu cetățenii săraci ai țării-gazdă6.

Țările industrializate încearcă în acest cadru să limiteze imigrația ce are ca sursă globală Sudul. În pofida reglementărilor legale de trecere a frontierei, a restricțiilor și a măsurilor de pază și securitate luate împotriva încălcărilor de acest gen, se constată existența unui flux masiv ilegal de imigranți către spațiul comunitar.

În Statele Unite, de pildă, asemenea imigranți sosesc din diverse zone ale lumii și, în special, din Mexic, America Centrală și Zona Caraibelor, în timp ce în Europa Occidentală cea mai mare parte a acestora provin din Africa de Nord, Turcia și, în număr sporit, din Europa de Est7. Unii dintre șefii de state europene și-au exprimat temerea că, în cadrul acestui proces complex al integrării, controlul traficului de frontieră și, implicit, al numărului total de imigranți staționați pe teritoriul lor ar fi mai greu de realizat. Este și motivul pentru care electoratul suedez a respins propunerea de a fi membru a Uniunii Europene. În sprijinul acestei decizii, poate fi dat ca exemplu situația celor câtorva zeci de mii de imigranți și refugiați din nordul Africii, care au venit în Maroc în perioada 2004-2006 și care au reușit apoi să pătrundă în Spania prin două enclave din zonă. Exodul acestora nu a mai putut fi controlat, deoarece, o dată aflați pe teritoriul spaniol, ei nu mai puteau fi trimiși înapoi, în cazul în care autoritățile nu reușeau să le stabilească naționalitatea. Creșterea numărului de imigranți, care încercau să ajungă în zona enclavelor este rezultatul măsurilor luate pe linia limitării accesului diverselor ambarcațiuni ilegale de imigranți proveniți din nordul Africii. După ce autoritățile spaniole au închis acest culoar, imigranții nord-africani au găsit o nouă cale de acces prin zona Insulelor Canare.

Deși este un caz atipic pentru UE, procesul de emigrare în Marea Britanie a cunoscut o evoluție interesantă în perioada 1998-2007, așa cum se poate observa în tabelul de mai jos8.

În acest cadru, este utilă precizarea distincției dintre dreptul internațional și cutuma între imigranții și refugiați, ultimii find considerați persoane care caută să scape de ororile războiului, de urmările dezastrelor naturale sau de persecuția politică (fuga de discriminarea cronică poate sau nu constitui motiv de acordare a statutului de refugiat). Normele internaționale obligă statele să accepte refugiații care sosesc la frontierele lor. Refugiații de război sau cei care și-au părăsit căminele în urma dezastrelor naturale sunt adăpostiți în tabere temporar amenajate, până ce aceștia se pot întoarce la casele lor, deși șederea lor ar putea dura foarte mult timp. Refugiaților politici li se poate acorda azil pe teritoriul statului ales9.

Migrația și politicile de securitate

Cele mai grave crize politico-militare de la începutul secolului gravitează în jurul atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite10, urmate imediat de intervenția din Afghanistan și Irak. Situații tensionate există și în Orientul Apropiat, Asia Centrală, Asia de Sud-Est, Africa etc11. La prima vedere, multe din aceste crize politico-militare, „care se țin lanț” și se „intercondiționează”, n-au nici o legătură cu criza economică mondială sau cu cea energetică. La originea acestora se află lupta pentru putere și reîmpărțirea sferelor de influență între marii actori politici, redistribuirea resurselor, trasarea unor noi frontiere sau obținerea unor poziții-cheie în noua configurație mondială12. Plecând de la această punere în context, dorim să evidențiem, în cele ce urmează, legăturile strânse dintre migrație și securitate. În literatura de specialitate se arată că problemele de mediu și dezastrele umanitare, apărute în urma conflictelor militare, generează vulnerabilități, care se răsfrâng indirect și asupra actorilor care le declanșează. Migrația unui număr foarte mare de oameni din zonele afectate de război în alte zone non-conflictuale are urmări multiple. Enumerăm doar câteva: destabilizează economia țărilor de destinație; facilitează acțiunile criminalității organizate transfrontaliere și a terorismului; generează ură și violență xenofobă și rasială13. Un exemplu ni-l oferă destrămarea fostei Iugoslavii, care a dat naștere mai multor fluxuri de refugiați către țările vecine14. Printre aceștia se numără și rromii, o minoritate etnică, aflată de secole sub semnul sărăciei și al discriminării sociale. O parte din rromii proveniți din Bosnia și Kosovo s-au instalat în Germania (cca ¼ din cei 200.000 înregistrați de autorități)15. Un alt flux de imigranți care au primit statutul de refugiați a fost cel reprezentat de bosniaci și albanezi. Aceștia, împreună cu „transfugii” din țările Asiei și Africii au devenit, destul de repede, o povară pentru bugetul comunitar și un factor de instabilitate16. Și asta pentru că în rândul celor care au beneficiat de statutul de refugiat s-au numărat și membrii unor grupări ai crimei organizate17.

În chip firesc, principala caracteristică a mediului de securitate rămâne multiplicarea amenințărilor asimetrice18. Analiștii politici și militari evidențiază faptul că respectul cetățenilor față de drepturile și libertățile omului, în cadrul societăților occidentale, a fost și este speculat de cei care amenință sistemul de valori democratic19 . Prozelitismul realizat în rândul refugiaților de către grupările anarhiste sau teroriste poate genera probleme serioase de securitate țărilor-gazdă20. Libera circulație face ca riscul utilizării de către teroriști a armelor chimice, biologice sau nucleare să fie unul real21. Și pentru că tot am amintit de terorism, nu putem să nu subliniem latura religioasă ori psihologică a acestuia. Multiplicarea mișcărilor islamice și popularitatea de care se bucură acestea în Europa Occidentală au la bază resentimentele musulmanilor față de occidentali, pe care îi consideră responsabili pentru insuccesele personale22. La această stare de fapt contribuie și oportunitățile relativ limitate de integrare socială și economică oferite acestora de către țările de destinație. Sentimentul de umilință pe care-l trăiesc îi determină pe mulți musulmani să-și pună speranțele și nădejdea în „miracolul credinței”. La aceasta se adaugă și absența sentimentului de apartenență la societățile europene creștin majoritare, care au încercat permanent să-i asimileze pe imigranții islamici. Rezultatul a fost contrar așteptărilor. Toate acțiunile și gesturile asimilaționiste nu au contribuit decât la „amplificarea procesului de radicalizare islamică”. Acest lucru este relevat și de un sondaj de opinie efectuat în Marea Britanie în rândul musulmanilor în anul 2002, subiecții având vârste sub 35 de ani. Un procent de 41% din cei chestionați au răspuns că „se simt numai musulmani și nu britanici și musulmani (o treime din cei peste 35 de ani au declarat că simt același lucru). Aceeași tendință s-a înregistrat și în Franța”23. Tom Hundley, un bun observator al fenomenului islamic, atrage atenția că Europa are toate șansele să devină, pe fondul unui spor crescut al natalității în rândul imigranților musulmani și a marginalizării lor pe piața muncii, „o fabrică de transformat indivizi frustrați în fundamentaliști sau chiar teroriști”24. La adăpostul religiei, actele de violență comise de teroriști îndreptate împotriva civililor devin „justificabile” în ochii membrilor comunităților islamice25.

Recrutându-și adepții în cea mai mare parte din clasa de mijloc, din zone urbane cu un trecut rural destul de recent, fundamentaliștii se prezintă în fața acestora în calitate de apărători ai interpretarii tradiționale a „scripturilor”, împotriva „reinterpretărilor metaforice, simbolice, sociale, funcționale ce au drept scop transformarea religiei spre a putea fi mai bine asimilată spiritului modern”26. Liderii acestor grupări sunt buni psihologi, neezitând să profite de lipsurile de natură materială sau spirituală ale diferitelor categorii sociale, defavorizate sau nu. Au, în genere, o mare forță de persuasiune asupra comunității, fapt ce le permite să creeze cu ușurință stări emoționale reale sau artificiale. Prin intermediul unor mesaje simple ei știu să-i manipuleze pe cei care posedă o instrucție precară. Lucrurile se complică atunci când vin în contact cu intelectualii. Mesajele sunt de această dată pline de conținut, deși nu le lipsește doza de populism și de demagogie. În ambele cazuri, persuasiunea utilizată de lideri constituie un pericol, deoarece ea se naște și acționează în cadrul influenței sociale. Or, influența e una din funcțiile importante ale comunicării27.

Prezența unui un flux de imigranți, care împărtășește viziunea religiei promovată de radicalii islamici, poate să devină pe de o parte, o potențială amenințare la adresa securității țării-gazdă, iar pe de alta, o provocare la adresa valorilor, tradițiilor și obiceiurilor culturale și lingvistice ale acesteia. Concret, adepții aplicării legii islamice (Shari’a) din Franța, Marea Britanie și Germania au solicitat în numele multiculturalismului unele drepturi speciale pentru musulmani, care subminează caracterul laic al statului, principiul protecției în fața legii și sistemul public de școlarizare28. Estimările demografice ale populației musulmane care trăiește în Europa Occidentală avansează cifra de 20 milioane29. Se vehiculează cifre alarmante: în anul 2020, 10% din populația Europei va fi musulmană. Dacă Turcia va intra în Uniunea Europeană, ea va fi cea mai populată întrecând Germania30. Se crede că din rândul clasei de mijloc „se vor ridica membri ai elitei politice și economice, care vor avea un cuvânt de spus în decizia strategică de mâine”31. De unde și îngrijorarea guvernelor occidentale față de ascensiunea islamului în Europa preponderent creștină.

Din păcate, această situație este speculată politic, în condițiile ascensiunii la putere a unor partide de extremă dreaptă precum și a sporirii inegalităților de pe piața muncii32. Recent, parlamentarul olandez Geert Wilders, fondatorul Partidului pentru libertate, de extremă dreapta, întrebat dacă Ucraina ar trebui inclusă în Uniunea Europeană a raspuns sec: „Nu, eu cred că nici o altă țară nu ar trebui să se mai alăture Uniunii Europene. Eu susțin chiar excluderea Romaniei și a Bulgariei din Uniunea Europeană. În Parlamentul olandez, partidul meu a votat împotriva ratificarii tratatului care a autorizat aderarea Romaniei și a Bulgariei”33. Mai departe, Geert Wilders argumenteză că „Ar trebui să avem o Europă restrânsă, cu sarcini limitate, în locul unei Europe extinse, chiar dacă ar avea o influență mai mare. Eu cred că aceste două țări nu sunt pregatite deloc. Nu sunt pregatite și sunt extrem de corupte”34. Cu privire la aderarea Turciei, parlamentarul s-a pronunțat ferm, respingând de facto ideea: „A fi un vecin bun nu este același lucru cu a fi membru al familiei. Și, în plus, Turcia este o țară islamică”. Pe de altă parte, aderarea Turciei ar spori cheltuielile bugetului comunitar și ar însemna creșterea deloc neglijabilă a migrației – „ultimul lucru de care am avea nevoie”35. Facem precizarea că partidul acestuia a obținut 16% la alegerile parlamentare din Olanda. Deci, un segment important al electoratului olandez îi împărtășesc ideile cu privire la construcția europeană și migrație.

Populismul unor guverne europene nu face decât să contribuie la agravarea sentimentului de insecuritate atât în rândul imigranților cât și în cel al nativilor țărilor receptoare36. Un exemplu este Italia. Pentru unii politicieni câștigurile politice pe termen scurt sunt mult mai importante decât menținerea coeziunii sociale37.

În chip firesc, controlul mai strict al frontierelor înrăutățește insecuritatea imigranților, iar securitatea nativilor lasă de dorit pe măsură ce guvernele statelor eșuează în misiunea lor de „implementare” a politicilor care vizează un control mai riguros al frontierelor, în limitele unor „costuri rezonabile”38.

Discursurile care vehiculează idei de genul „închiderea granițelor” ori „întărirea controlului” sunt lipsite de substanță, pentru că nu rezolvă problema. În următoarele decenii, „emigrația inversă” va fi greu de controlat39. „La frontierele statelor sau ale zonelor dezvoltate se va crea o presiune atât de mare, încât ea nu va putea fi contracarată prin măsuri strict administrative. Zonele dezvoltate sunt, sau pot fi echivalate cu zone rarefiate din punct de vedere demografic și ele vor atrage cu puterea unei legi fizice populația din alte zone. Omenirea nu poate trăi mult timp sfâșiată de acest dezechilibru demografic. Într-un fel sau altul, el va genera mișcări și procese sociale de reechilibrare”40. Văzută din perspectiva dezechilibrului demografic, migrația reprezintă singura soluție. Însă mai înseamnă și altceva: epuizarea mai rapidă a resurselor țărilor de destinație. Nici nu mai este cazul să amintim despre competiția care se va declanșa între comunitățile locale și noii veniți.

Efectele migrației în Uniunea Europeană

Migrația poate fi considerată „un indicator fidel al stării de sănătate al organismului social și rezultatul unor fenomene cumulate, dintre care cel mai important este sărăcirea continuă a populației”41. Datorită creșterii șomajului unele state au adoptat o politică de limitare a imigrației,deși inițial o încurajau. Vom da doar un singur exemplu: Elveția. În urma referendumului din 8 febrruarie 2009, elvețienii au aprobat un acord care le facilitează românilor și bulgarilor accesul pe piața muncii. Acestora li se oferă permise de muncă, „limitate ca număr până în 2016, pe baza unor măsuri tranzitorii”42. Însă, rata crescută a șomajului a determinat autoritățile elvețiene să examineze posibilitatea introducerii unor restricții temporare pe piața muncii pentru cetǎțenii comunitari43. Pentru a preîntâmpina aceste reacții din partea și a altor state membre ale Uniunii Europene la adresa României, autoritățile promovează o politică activă de integrare, fără restricții pe piața muncii a emigrantului român, reușind, cel puțin la nivel de intenție,să-i ofere acestuia o imagine credibilă.

În contextul integrării europene a României și a posibilităților oferite de piețele de muncă din statele membre ale Uniunii Europene, semnalăm preocuparea autorităților române de a găsi un cadru mai sigur și legal oportunităților de emigrare. Legislația românească armonizată cu cea europeană de profil a fost completată, în ultima perioadă, cu o serie de programe, reglementări și normative interne ale unor organisme de specialitate, care au ca preocupare impactul migrației asupra societății românești. Evidențiem în acest sens, activitatea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă pentru elaborarea unor materiale utile de pregătire, prevenire și instruire a celor care urmează să emigreze. Materialele editate cu acest prilej și intitulate Ce trebuie să știu pentru a lucra legal în …(țara respectivă) conțin date deosebit de pertinente cu privire la accesul și angajarea pe piața muncii, reglementarea relațiilor de muncă cu angajatorul străin, securitatea socială a lucrătorilor români, recunoașterea și echivalarea diplomelor etc. Facem precizarea că reglementările în cauză sunt în consens cu specificul local al fiecărei țări în parte, astfel încât cetățeanul român să poată găsi un cadru favorabil evoluției sale în țara de destinație.

Un alt aspect este cel al beneficiilor pe care migrația le are atât asupra statelor în curs de dezvoltare cât și a celor de destinație. În primul caz, ea reduce sărăcia, somajul, reglează dezechilibrele existente pe piața muncii ducând la creșterea salariilor și stimulează înmulțirea investițiilor în capitalul uman44. „Surplusul de forță muncă nu determină doar creșterea și întinerirea ofertei pe piața muncii, ci și creșterea consumului, deci a ofertei generale, rezultând creșterea PIB și, ca o consecințã, îmbunătățirea nivelului de trai”45. Valuta trimisă de imigranți familiilor rămase în țară contribuie la ridicarea standardelor acestora de viață. De asemenea, fluxul de valută al imigranților scade presiunea „asupra deficitului contului curent și balanței de plăți externe al acestora”46. Economisirea veniturilor emigranților în sistem bancar are la rândul ei un efect pozitiv asupra dezvoltării economice47. Un clasament al remitențelor întocmit de Banca Mondială plasează România pe locul zece în lume, și pe locul doi în UE48. În cel de-al doilea caz, migrația reprezintă o provocare și pentru țările dezvoltate care concurează în atragerea de imigranți cu înaltă calificare pentru a-și acoperi nevoile economice49.

În contextul actual, este greu de evaluat contribuția muncitorilor străini la dezvoltarea economiilor țărilor de destinație. Studiile care au ca temă evaluarea impactului economic al imigranților nu-i tratează pe aceștia ca pe o masă omogenă, deoarece un procent considerabil al muncitorilor străini este constituit din specialiști cu înaltă calificare. Aceștia reprezintă o alternativă viabilă menită să acopere deficitul de personal de înaltă calificare în unele domenii economice. Pentru angajatori, prezența acestora reprezintă o mare oportunitate întrucât le oferă posibilitatea să aleagă pentru posturile scoase pe piața muncii, cele mai potrivite persoane, din punct de vedere al „calificărilor și aptitudinilor”50. Un alt avantaj pentru economia țărilor de destinație îl constituie punerea în practică a cunoștințelor emigranților dobândite în țara de origine. Prin înființarea unor firme, creează automat și locuri de muncă atât pentru conaționali cât și pentru cetățenii țării de destinație51.

Prezența imigranților este, însă, benefică din alte motive, în opinia lui Andrei Banc. Într-un studiu întitulat Migrația creierelor și a brațelor, acesta arată că, în pofida unei rate a somajului, destul de ridicate, europenii din spațiul Uniunii „nu vor să mai efectueze munci necalificate sau slab calificate și, în consecință, prost plătite”52. Nevoia de a importa pe lângă specialiști de înaltă calificare și milioane de muncitori „de slabă sau medie calificare” este acută și se datorează scăderii populației și îmbătrânirii acesteia. Autorul citat de noi își argumentează ideile făcând apel la studiile de prognoză care indică manifestarea acestor tendințe negative și în deceniile urmatoare53. În atari condiții, „nu va mai avea cine să mai ocupe locurile de muncă vacante, ori, și mai grav, nu va mai avea cine să plătească impozitele necesare asigurării pensiilor europenilor activi de astăzi”54. O statistică ONU arată că pentru păstrarea raportului de 3 persoane active la un pensionar și ocuparea locurilor de muncă vacante, Uniunea Europeana va trebui să „importe” anual în perioada 2015 și 2040 cca 6,1 milioane de oameni55. Aproximativ 40% din populația Europei va fi alcatuită în anul 2050 din imigranți și „descendenții lor din prima generație”56. Dar asta nu e totul. Această migrație modernă va schimba identitatea populatiei57. Europa va avea în 2050 mai puțini locuitori decât astăzi. De aceea, ea are de ales: își va închide granițele sau „va accepta imigrarea a zeci de milioane de oameni din Asia și nordul Africii”58. Andrei Banc își intreabă retoric cititori, în finalul studiului său, dacă le vine să creadă că peste 50 de ani „milioane de români vor fi negri sau galbeni, musulmani sau hinduși și orașele noastre vor avea sute de moschei”. Și tot el este cel care le oferă răspunsul: „În istorie totul se repetă”. „Invaziile barbare” stau la porțile Europei, fără arme ca acum două mii de ani, fără dorința de a jefui sau de a omorî, ci doar cu dorința de a trai mai bine”59.

Exodul personalului calificat sau „migrarea creierelor” – factor de risc pentru țările de origine

Acest fenomen presupune existența unor specialiști de înaltă calificare într-o anumită țară, care sunt fie prost plătiți, fie nu-și găsesc locul pe piața muncii, fie sunt constrânși de situația politică din țările de origine și preferă să emigreze. Plecarea acestora dintr-o țară mai puțin dezvoltată către una mai dezvoltată, fără nici o compensație, reprezintă o pierdere vitală de resursă, cu urmări dramatice asupra evoluției țării în viitor (încetinește creșterea economică și dezvoltărea tehnologică, scade veniturile și lasă descoperite anumite sectoare)60.

Pe plan european se simte nevoia importării de forță de muncă de înaltă calificare. Studiile de prognoză evidențiază necesitatea importării de către țările dezvoltate din Uniunea Europeana a unui număr de 700.000 de cercetatori în următoarele trei decenii61.

Pe lângă efectele financiare benefice pentru țările de destinație, mai apar și efectele negative. Negiljarea propriilor sisteme educaționale este unul din ele62. Scăderea cheltuielilor arondate educației are „un impact negativ asupra procesului de inovație și de adoptare de noi tehnologii”63. Carmen Tudorache este de părere că educația secundară și cea superioarã, dacă sunt însoțite de o eficiență economică ridicată fac ca slujbele bune să fie mai puține, chiar și pentru specialiștii. Soluția avută la îndemână de aceștia este emigrarea în țările mai sărace, „pentru a căuta slujbe care corespund calificărilor și aspirațiilor lor. Cu cât capitalul și investițiile directe vor merge spre țările sărace, cu atât aceste persoane vor emigra din țările bogate”64.

În ultimii ani, se constată că mii de cercetatori, mai ales din China, Taiwan și India, se întorc în țările lor de origine. O țară afectată de acest fenomen este și SUA. Oficialii acestei țări au început deja să își manifeste „îngrijorarea față de aceste tendințe, fiindcă până acum inovarea științifică și cea tehnologică au constituit motorul economiei și competitivității americane, a supremației ei mondiale”65. Însă acest proces cu greu va fi stopat. Asistăm deci, la o „migrație inversă”, cu efecte benefice asupra țărilor de origine66.

Concluzii

Democrațiile europene, care au dorit țină sub control migrația ilegală au fost nevoite să se angajeze în forme de cooperare internațională pentru a stopa fenomenul, deoarece măsurile luate de guvernele naționale nu au avut succesul scontat. Cooperarea internațională lasă uneori de dorit atunci când este nevoie să se asigure refugiaților condițiile decente de trai. Deși migrația, în special, „migrația creierelor” are efecte pozitive asupra economiei țărilor de destinație, ea devine constant un subiect predilect al campaniilor electorale și al celor de presă. În condițiile crizei actuale, reducerea sau stoparea migrației nu ar face decât să adânceasă deficitul economic al țărilor care se confruntă cu dezechilibre pe piața

Impactul migratiei asupra pietei fortei de munca si politici de imigratie
In ultimii ani Romania a fost in primul rand tara sursa sau tara de tranzit in fluxurile de migratie. Statutul de tara membra a Uniunii Europene corelat cu cresterea nivelului veniturilor si a salariilor in Romania foarte probabil va conduce in anii urmatori la o schimbare a acestei situatii. Intr-o prima faza Romania va fi in acelasi timp tara sursa si destinatie, pentru ca apoi numarul imigrantilor sa il depaseasca pe cel al emigrantilor. Aceasta evolutie s-a petrecut in tari precum Spania, Portugalia sau Italia, si este in curs in tarile care s-au integrat in UE in 2004 (Slovacia, Polonia, Ungaria etc.). Exemplele unor tari ca Spania (care a negociat din timp acorduri bilaterale de migratie si a dezvoltat politici interne flexibile de acomodare a imigrantilor) si Italia (care nu a facut aceste lucruri) arata ca abordarea rationala si coerenta a fenomenului permite diminuarea efectelor sociale si economice negative (trafic de persoane, economie subterana, violenta, conflicte etnice, cresterea incidentei atitudinilor radicale, efecte asupra sistemelor de asigurari sociale etc.), fara a afecta efectele pozitive.

Recent, ca urmare a pozitiei de stat membru UE, Romania a inceput (incet si nesigur) sa dezvolte unele politici in acest domeniu, dar evolutiile sunt in acest moment puternic incetinite de schimbarile politice permanente. Proiectul isi propune sa organizeze un grup interdisciplinar care sa schiteze o strategie de politici si sa sprijini organismele guvernamentale care actioneaza in domeniu, acolo unde este cazul.
Intr-o prima faza vom face o analiza a actorilor implicati si va fi realizat un „argument” in favoarea investitiei de resurse in politici de imigratie. In acelasi timp, va fi format grupul de lucru si vom realiza o serie de studii care vor fundamenta rezultatele grupului. Aceste activitati vor incepe in luna mai si vor continua pe toata durata anului.

Unul din efectele cele mai vizibile si in acelasi timp cu impact mare asupra fluxurilor de migratie este evolutia pietei fortei de munca. Atat migratia masiva pentru munca, cat si procesul de imbatranire a populatiei afecteaza in prezent oferta de forta de munca. Studiile Ministerului pentru Munca si Solidaritate Sociala indica deficite semnificative de forta de munca in anumite domenii (constructii, turism, industria textila). Posibile solutii de acoperire al acestui deficit ar fi calificarea sau recalificarea fortei de munca sau importul de forta de munca din tari precum Republica Moldova, Ucraina sau alte tari din afara UE. Activitatile din acest an vor cuprinde o parte de cercetare cantitativa prin sondaj telefonic pe un esantion de companii din domeniile cele mai afectate de migratie: constructii, turism si industrie textila. In acest sens vom incerca sa atragem implicarea asociatiilor patronatelor din cele trei domenii. Activitatile de culegere de date sunt programate pentru toamna acestui an.

3. Advocacy si promovare
Toate componentele programate pentru anul 2007 se vor finaliza cu recomandari de masuri de politici publice adresate autoritatilor centrale si locale. Acestea se vor grupa in ghiduri de bune practici pentru autoritatile locale si recomandari privind codificarea legislativa a unei strategii coerente la nivel national, sincronizata cu reglementarile europene. Activitatile de promovare a acestor instrumente vor include:
– Implicarea reprezentantilor autoritatilor in elaborarea documentelor, pentru a crea proprietatea asupra rezultatelor si a facilita acceptarea lor
– Serie de mese rotunde, la Bucuresti si la nivel local, cu reprezentanti ai autoritatilor, ai organizatiilor societatii civile si ai mass-media, pentru a declansa dezbaterea privind efectele negative ale migratiei si prevenirea lor
– Seminar international, necesar pentru ca migratia externa este un fenomen transnational.

Plasarea discutiei in context european deschide drumul catre continuarea proiectului in anii urmatori.

Activitatea de promovare si diseminare este practic continua incepand din momentul finalizarii primelor produse ale programului. Dupa elaborarea ghidurilor pentru autoritati se va intensifica componenta de advocacy, in colaborare cu alte programe ale Fundatiei.

Drumurile romanilor pentru cautarea de lucru in lume (in special in Europa):
– prima etapa 90-95, existau cinci destinatii cu o pondere de peste 7% din totalul plecarilor: Israel, Turcia, Italia, Ungaria si Germania.
– etapa a doua – ‘96 – 2002, la cele cinci tari din prima etapa se adauga Canada, Spania si SUA.
– a treia etapa a inceput in 2002, iar romanii si-au concentrat plecarile spre Spania si Italia.

Cum au ajuns la lucru in strainatate:
In perioada 1990-1995 s-a plecat fara sustinere sau ajutor din partea cuiva. Numai 22% dintre cei care au plecat la lucru in acea perioada au fost ajutati de cineva. Odata cu cresterea plecarilor s-au extins si retelele personale, astfel ca in perioada 1996-2001 beneficiau de ajutor pentru plecare 40% dintre migranti, ca dupa 2001, ponderea lor sa urce la 60%.

Constructiile, pentru barbati (98% au muncit cel putin o data in acest domeniu), munca menajera pentru femei (88%) si agricultura (72% barbati si 28% femei), sunt principalele ocupatii ale romanilor in strainatate. Practica ilegala a acestor ocupatii este deosebit de ridicata in cazul activitatilor menajere si agricole, iar ponderea celor care au muncit clandestin era in crestere, de la 34% in perioada 1990-1995, la 53% dupa 2001.

Munca ilegala este practicata mai ales de catre menajere (78%) si agricultori (56%).
Romanii au lucrat clandestin mai ales in Turcia si Italia, si legal in Germania, Grecia, Israel, Canada si SUA. In ceea ce priveste Spania, romanii au lucrat preponderant ilegal, dar cu un decalaj intre legal si ilegal mai mic decat in cazul celor plecati in Italia si Turcia.

In prezent, fenomenul plecarii temporare la lucru in strainatate este de trei ori mai intens decat in 2002. Moldova, Muntenia si Oltenia sunt regiunile in care emigrarea temporara pentru munca prevaleaza asupra plecarilor temporare de tip turism-viza, mai frecvente in Banat, Transilvania, Dobrogea si Bucuresti. In acest sens, rudele din localitatea de destinatie sunt cel mai des folosite la plecare  (pentru 23% dintre migranti), urmate de prieteni din localitate (16%) si de cunostinte (5%)

In acest moment, Italia si Spania sunt principalele destinatii ale romanilor care muncesc in strainatate: in ultimii cinci ani, 50% dintre plecarile la lucru in afara au fost in Italia si 25% in Spania.

Marea Britanie:
Cercetarile OIM din toamna lui 2006 arata ca romanii au o imagine distorsionata asupra conditiilor de pe piata muncii din Regatul Unit.
Probleme relevante:
– Migrantul potential din Romania crede ca romanii pot castiga mai bine in Marea Britanie decat in alte tari; ca acolo se traieste mai bine si ca angajatorii sunt mai de incredere decat in alte tari.
– Nu toti migrantii potentiali din Romania stiu ca pentru a lucra in Marea Britanie este nevoie de permis de munca si de asigurare medicala.
– Majoritatea migrantilor potentiali nu stiu ca nu pot beneficia de asitenta sociala sau de servicii medicale in Marea Britanie, daca nu vor fi contribuit deja, in Marea Britanie, la plata taxelor aferente
– Si mai multi cetateni romani care ar dori sa plece la munca in Marea Britanie nu stiu ca pentru a lucra in aceasta tara trebuie sa se inregistreze la autoritatile britanice.
– Costul vietii destul de ridicat din Marea Britanie este necunoscut, ignorat sau trecut cu vederea de majoritatea romanilor potential interesati de plecarea in Marea Britanie cu scopul gasirii unui loc de munca.

De asemenea, muncitorii cu studii superioare pot merge la munca in Marea Britanie, dar trebuie sa dovedeasca ca indeplinesc toate conditiile. Angajatorul va trebui sa demonstreze, la randul sau, ca nu a gasit un muncitor britanic in domeniul respectiv, in timp ce in domeniul agricol si alimentar s-a demonstrat deja ca nu exista muncitori britanici.

In caz contrar, daca un muncitor roman sau bulgar este gasit muncind ilegal in Marea Britanie va fi amendat cu 1000 de lire sau pedepsit legal. Angajatorul va primi si el o amenda de 5000 de lire / angajat si este posibil sa fie la randul lui judecat.
In plus, migrantii trebuie sa fie constienti de faptul ca firmele care anagajeaza ilegal de obicei nu respecta regulile de angajare, drepturile omului sau alte drepturi ale muncii, si nici nu platesc taxele aferente la stat.

Potrivit lui Christophe Prince, reprezentant al Ministerului Britanic de Interne, prezenta romanilor pe piata muncii din Marea Britanie a avut un impact pozitiv. Din 2001, in Marea Britanie sunt 12 000 de romani, dintre care nu toti sunt lucratori. Nu se cunoaste deocamdata numarul celor care au fost trimisi acasa. In 2005 au fost eliberate 3900 de premise de munca si pentru 2006 s-au estimat aceleasi valori.

Din 2008, pentru romanii si bulgarii care lucreaza in agricultura si agroalimentatie vor exista 20 000 de permise de munca, in timp ce pentru anul 2007 va exista o faza tranzitionala, unde vor fi acceptati si muncitori din tari care nu sunt inca in UE. Iar pentru cei inalt calificati urmeaza sa se ia decizii, atat timp cat angajatorii demonstreaza ca au nevoie de acest lucru. Numarul celor care vor veni la munca in Marea Britanie va depinde de piata muncii.
Permisele de munca pentru romani sunt gratuite, din 1 ianuarie 2007, iar perioada de valabilitate va depinde de tipul muncii. In acest caz, angajatorul va face rost de permisul de munca pentru angajatul lui inalt calificat, care trebuie sa indeplineasca, la randul lui, cateva criterii de angajare: un anumit nivel de educatie, experienta si castiguri din activitati anterioare.

(Informatii exacte pe aceasta tema pot fi gasite pe site-ul OIM: www.oim.ro)

Ambasadorul Marii Britanii la Bucuresti, Robin Barnett, a prezentat cateva dintre conditiile impuse dupa 1 ianuarie 2007:
"Persoanele cu pregatire deosebita care se califica pentru programul destinat lucratorilor migranti cu inalta calificare vor fi admisi la fel ca in prezent. Studentii vor putea continua sa lucreze cu numar redus, pana la 20 de ore pe saptamana, iar lucratorii calificati vor putea lucra acolo unde exista un deficit intern de forta de munca.

De asemenea, muncitorii necalificati din Romania si Bulgaria vor putea accesa schemele sezoniere de angajare pe locurile vacante din sectorul agro-alimentar" – a anuntat diplomatul.

Spania

Povestile celor care emigreaza seamana intre ele, de multe ori oamenii trecand prin aceleasi ‘statii’.

Posibilitati de plecare in  Spania
1. Contract de munca mediat de una dintre institutiile statului roman. Asta inseamna ca migrantul semneaza un contract de munca, are o iesire din tara legala si se duce catre sectorul formal. El se va orienta catre slujbe si zone prestabilite din Spania. Acest traseu a aparut in 2002, cand s-a semnat acordul cu Spania. 
2. Potentialul migrant poate pleca in Spania pe baza unui contract de munca pe care il semneaza in Romania si iese legal din tara. De obicei este utilizat pentru a doua migratie sau in cazul persoanelor care au conexiuni foarte bune cu retele de emigranti si relatii in Spania.
3. Iesirea pentru reintregirea familiei. Acest traseu a aparut dupa ce migrantul avea deja un membru al familiei in Spania cu o situatie legalizata. Este valabil doar din 2006.
4. Cineva poate sa plece pur si simplu (acesta este traseul cel mai des utilizat) utilizand dreptul de libera circulatie in UE, insa in primele 3 luni are drept de sedere, nu si drept de munca.

Traseul ‘limpieselor’ si ‘peonilor’ este un traseu dezvoltat pe baza de retele de migranti. Plecarile se fac catre rude, prieteni si cunostinte. La inceput, migrantul locuieste in apartament cu mai multi romani, ca subcontractant.
Femeile inevitabil ajung sa lucreze, in prima faza, ca limpiese, in domeniul casnic: interna, externa, plata cu ora (plata mai buna in ordinea enumerata) In ultima perioada insa, femeile se angajeaza tot mai mult ca vanzatoare si chelnerite in baruri. 
In ceea ce-i priveste pe barbati, de la peon (salahor – muncitor necalificat in constructii), tendinta este slujba de supraveghetor (security – “vigilante”= bodyguard).

Dupa inscrierea pe un traseu, asteptarea ca, odata  ajuns in Spania, sa poti face cu totul altceva este departe de ceea ce se intampla. Rudele deja aflate acolo isi pot sprijini noii veniti doar in situatiile pe care le presupune traseul ales.

Romania are un acord bilateral cu Spania, dar nu si cu Italia.

Italia

Majoritatea romanilor plecati la munca in Italia, din punctul de vedere al oficialitatilor, se afla acolo ilegal. Potrivit Ministerului Italian de Interne, in Italia sunt, in prezent, 2 milioane si jumatate de romani, urmati de Albania si Maroc. In schimb, surse neoficiale anunta 1 milion de romani in Italia, in timp ce parerea romanilor din Italia despre ei este ca sunt cu milioanele.
Situatia actuala a migrantilor arata ca doar 300 de mii de persoane au acte oficiale (permessi di soggiorno anuali sau permanenti), altele folosesc permise expirate sau au solicitat permise de munca si asteapta solutionarea situatiei lor legale, si altii care nu au depus actele si nici nu au intentia sa faca acest lucru.

Cei mai multi romani din Italia au un loc de munca relativ stabil si incearca sa treaca din secotrul agricol si al constructiilor spre cel al serviciilor.

Dupa 2003, retelele de migratii au devenit mai putin eficiente prin supradimensionarea si supra saturarea lor. In acest moment, exista depozite pentru munca in constructii si depozite pentru munca in agricultura.

Statistici:
Ultimele cifre indica ca 10% din gospodariile romanesti au pe cineva in strainatate care trimite bani (in 2006, romanii plecati la munca in afara au adus in tara 3 miliarde de euro).

Dintre cei care au lucrat in strainatate, 61% spun ca pentru ei munca este foarte importanta. Acesti oameni dupa ce se intorc sunt altii: au alta etica a muncii, au inceput sa inteleaga valoarea timpului liber, si valoarea disciplinei, iar interesul lor pentru politica este mult mai activ (pentru40% din cazuri).

Consecinte – valori: noul val care vrea sa plece este centrat pe afaceri, ideea de afacere prin migratie este mult mai clara.

La nivel national, circa 10% din volumul fiecarui tip de investitie din ultimii cinci ani de zile este realizat cu ajutorul veniturilor din migratia internationala. In ceea ce priveste tipul cheltuielilor, cele mai importante sunt investitiile in locuinta, urmate de cumparare de bunuri electrocasnice, masini si alte bunuri de lunga durata. In mediul rural banii sunt investiti in principal in activitati de tip agricol, pe cand in mediul urban banii sunt investiti si in alte tipuri de afaceri.

Persoanele care au lucrat in afara sunt mai critice in ceea ce priveste situatia din Romania, dar in acelasi timp sunt mai optimisti in ceea ce priveste viitorul. Ei vin cu aspiratii superioare, care favorizeaza critica sociala asupra starii localitatii in care traiesc, dar si critica asupra starii sociale actuale din Romania. Fata de optimismul lor dinamic, la pol opus se situeaza pesimismul cronic – e rau si va fi si mai rau – al celor lipsiti de experienta migratiei.

Principalele consecinte negative ale migratiei temporare pentru munca se rasfrang mai ales asupra familiei, in perceptia a 46% dintre respondentii la sondaj. Departarea de familie se resimte mai ales in sfera nevoilor de afectivitate pentru 35% dintre intervievati.
Pe de alta parte, 89% din migrantii pentru munca cred  ca in Romania de azi succesul este legat de asumarea riscurilor, in timp ce doar 73% din cei care ies din tara pentru turism si 72% care au doar intentia sa plece din tara cred acelasi lucru, dintr-un esantion total de 69%.

Investitii realizate cu venituri din migratia internationala:
Datele la nivel national arata ca, in ultimii cinci ani, o parte semnificativa a romanilor a investit in bunuri de lunga durata: 50% dintre romani si-au cumparat electrocasnice, 37% si-au extins / modernizat locuinta, iar 16% si-au cumparat autoturisme. Cei care merg in strainatate cumpara in proportie mai mare bunuri de folosinta indelungata pentru confort si mai putin bunuri ce pot fi folosite in activitati productive.

Aproape 90% dintre cei care au lucrat in strainatate considera ca pentru a reusi in viata este important si foarte important sa stii sa risti, comparativ cu 70% care impartasesc aceasta opinie la nivelul celorlalte categorii de populatie.  

De asemenea, numarul antreprenorilor este redus la nivelul populatiei, pe ansamblu. Doar 10% din populatia adulta sunt intreprinzatori pe cont propriu sau au pe cineva in gospodarie cu o afacere proprie. In randul celor care au lucrat sau au calatorit in strainatate ponderea de antreprenori este mai mare: 16% si, respectiv, 23%.
Migratia pentru munca si antreprenoriatul sunt strategii de viata strans legate intre ele. Pe masura ce migrantul acumuleaza capital material, uman si relational in strainatate si isi satisface necesitatile de baza, el tinde sa investeasca acest capital in activitati productive, pe cont propriu.

Planuri de viitor ale migrantilor:
– Schimbare – prin imbunatatirea conditiilor de trai, cresterea veniturilor lucrand suplimentar, cautarea unui alt loc de munca si schimbarea felului de viata.
– Acumulare – achizitii de bunuri, mutarea intr-o casa mai buna, construirea unei case, deschiderea unei afaceri, cumpararea unui teren si petrecera unui concediu in strainatate.
– Studii – planuri specifice tinerilor care vor sa isi continue studiile, sa se mute la oras intr-un apartament mai mic.

– Conform raportului „Migratia si transferurile de bani: Europa de Est si fosta Uniune Sovietica”, migratia in si din economiile in tranzitie din Europa si Asia Centrala a fost mare si probabil va continua sa creasca

– Germania si Franta sunt singurele natiuni vest-europene aflate in topul primelor zece tari primitoare de migranti.

– Raportul arata ca pentru a garanta ca migratia este avantajoasa, tarile si-ar putea coordona mai indeaproape politicile, astfel incat oferta de forta de munca migratoare sa poata face fata cererii

– Fiecare dintre cei trei actori ai migratiei ar putea avea de castigat. Atat migrantul cat cele doua tari: de provenienta si de destinatie.

Conform cercetarii „Migratia si transferurile de bani: Europa de Est si fosta Uniune Sovietica”, migratia in si din economiile in tranzitie din Europa si Asia Centrala a fost mare si probabil va continua sa creasca pe masura ce rata natalitatii

S-a scris mult despre faptul ca migratia spre Europa Occidentala a crescut semnificativ pe parcursul ultimilor 15 ani, aceasta primind 42% din migrantii provenind din Europa Centrala si de Est, precum si numarul in crestere de migranti din fosta Uniune Sovietica.

Insa Raportul Bancii Mondiale scoate la faptul ca, la nivel global, Germania si Franta sunt singurele natiuni vest-europene aflate in topul primelor zece tari primitoare de migranti. Acest clasament pozitioneaza Stalele Unite ale Americii pe primul loc, urmata de Rusia, Germania, Ucraina, Franta, India si Arabia Saudita.

Pe ultimele trei locuri din topul tarilor destinatie pentru emigranti se afla Australia, Kazahtan si Polonia.

„Rusia atrage migranti din celelalte state ale fostei Uniuni Sovietice, cu precadere din Caucaz si Asia Centrala, iar muncitorii mai saraci din Asia Centrala migreaza catre Kazahstan, tara bogata in resurse. Ucraina si Polonia servesc ca puncte de tranzit pentru migranti in drumul lor spre Europa Occidentala”, arata raportul.

economice.

Conform studiilor recente se poate constata faptul că mobilitatea

internațională este mai mare în rândul persoanelor care au vârsta

corespunzătoare pentru locul de muncă. În consecință, țările de emigrare se

confruntă cu un proces accelerat de îmbătrânire a propriei populații. Factorul

uman este cea mai importantă sursă de creștere economică, ratele de creștere

sunt așteptate a fi mai scăzute în cazul rămânerii în țara natală.

Majoritatea celor care emigrează sunt tineri, iar procentul acestora este în

continuă creștere, putând astfel susține că emigrarea afectează grupele de vârstă

cu rate mari de fertilitate, reducându-se astfel potențialul de nou-născuți în

România. Acest lucru este cu atât mai îngrijorător cu cât emigrarea devine

permanentă. Structura emigrării pe sexe dezvăluie unele schimbări, astfel că

femeile imigrante devin din ce în ce mai numeroase în ultimii ani. În anul 2004,

62% din migranți erau femei din grupa de vârstă 26-40 ani, ceea ce înseamnă

58% din populația de imigranți, iar procentul este în continuă creștere. Efectele

nefaste asupra ratei natalității și a fertilității încep să fie din ce în ce mai

0

5

10

15

20

25

30

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

anul

plecări

Câteva efecte socioeconomice ale migrației forței de muncă asupra țărilor de emigrație

59

prezente, dovadă fiind faptul că un număr tot mai mare de copii sunt născuți în

afara țării.

Implicațiile fenomenului migraționist la nivelul familiei sunt multiple,

acestea făcând parte atât din sfera efectelor pozitive cât și a celor negative.

Banii trimiși de către emigranți familiilor lor contribuie la creșterea calității

vieții acestora având implicații pozitive asupra relațiilor de familie. Pe de altă

parte, ne confruntăm cu suferința familiei pentru pierderea unuia sau a mai

multor membri chiar și cu titlu temporar. De fapt, cu cât perioada este mai mare

cu atât mai puternice sunt efectele asupra familiei. Plecarea unuia dintre

membri determină reorganizarea rolurilor în cadrul familiei. În acest caz,

membrii familiilor preiau rolurile/funcțiile respectivului migrant, ceea ce poate

conduce la pierderi de bunăstare în interiorul familiei și dezechilibre în relația de

cuplu. Toate acestea pot conduce cu ușurință la destrămarea familiei (divorțuri).

Unul dintre cele mai importante efecte negative ale migrației forței de muncă

pare să fie în raport cu copiii migranților, care rămân (în cel mai fericit caz) cu doar

unul dintre părinții lor. Există o mulțime de cazuri când ambii părinți migrează în

scopul găsirii unui loc de muncă și, prin urmare, bunicii, alte rude sau prietenii

preiau tutela copiilor. Uneori, migranții își abandonează copiii, care în cele din

urmă ajung în grija statului. Deci, copiii sunt afectați într-o foarte mare măsură (în

unele cazuri aceste situații devin traumatizante) de către părinții lor, deoarece

persoanele cărora îi lasă în grijă nu pot îndeplini cu succes rolul de părinte. O altă

categorie socială care ar putea fi afectată negativ sunt persoanele în vârstă, mai ales

în cadrul comunităților cu un nivel ridicat de migrație.

În situațiile în care copiii pleacă din țară împreună cu părinții lor, aceștia

trebuie să treacă printr-o perioadă de acomodare, să învețe o nouă limbă și să

învețe să trăiască într-un mediu social diferit, lucru care de cele mai multe ori

presupune un anumit grad de stres.

Potrivit studiului menționat anterior, în perioada 1990-2006, majoritatea

persoanelor din gospodăriile cu membri care au fost plecați în străinătate, nu

simt nicio modificare referitoare la relațiile de familie.

Concluzii

Evoluția migrației externe românești este prea puțin cunoscută. Țările

occidentale au acum nevoie de forță de muncă străină din considerente

economice. Unele țări occidentale încep să se confrunte cu o ușoară reducere

naturală a populației, iar imigrarea suplinește această scădere naturală, astfel că

numărul populației nu suferă modificări dramatice. Pentru a evita fenomenul de

scădere naturală a populației în următorii ani, țările occidentale vor încuraja

imigrația, iar rezervorul de forță de muncă va fi reprezentat de țările din estul

Europei, inclusiv România.

Aceste mișcări migraționiste generează importante consecințele economice.

În prezentul articol am analizat consecințele demografice, cu atât mai mult cu cât

categoria care a emigrat din motive economice în ultimii ani este reprezentată de

populația tânără (în vârstă de 30 de ani). Au fost identificate consecințe economice

importante privind aspectele financiare și a calității vieții românilor, deoarece

volumul sumelor transferate a fost de aproximativ șapte miliarde de euro în 2007.

Ne confruntăm, de asemenea, cu un impact social deosebit asupra vieții de familie

a migranților. Problema cea mai severă este abandonarea temporară a minorilor de

către părinții care migrează în căutarea unui loc de muncă mai bun și faptul că

autoritățile sunt determinate să formuleze politici de monitorizare a situației, care ar

presupune cheltuieli suplimentare.

Migrația externă a României va fi influențată în perioada următoare de cât de

ridicată și sustenabilă va fi rata de creștere economică, de măsura în care această

creștere va ridica în mod semnificativ nivelul de trai și bineînțeles de politicile de

imigrare ale țărilor occidentale. În conformitate cu scenariile existente, după o

destabilizare severă cauzată de criza economică, în România primele semne de

recuperare sunt extrem de incerte. Vom pune punct prezentului articol susținând cu

credință că fenomenul migrației este influențat, în primul rând, de evoluția

economică, fapt care deschide noi posibilități pentru analize viitoare.