Migratia Externa Si Efectele Acesteia In Spatiul Familial

Diverse2

Migratia Externa Si Efectele Acesteia In Spatiul Familial

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS:

INTRODUCERE- IMPORTANȚA TEMEI

ANALIZA CONCEPTELOR (CONCEPTE SI TEORII ASUPRA DOMENIULUI ALES) – 10- 15 PAGINI

FENOMENUL CA ATARE

IN ROMANIA

IN ALTE TARI

CERCETAREA SOCIOLOGICA STIINTIFICA

METODOLOGIA CERCETARII

OBIECTIVE SI IPOTEZE

TEHNICI DE CULEGERE A DATELOR

ANALIZA CALITATIVA SI CANTITATIVA A DATELOR

ANALIZA DE CAZ

STRATEGII DE INTERVENTIE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE- importanța temei

Fenomenul migrației internaționale implică toate statele lumii, fie că sunt state de origine, de tranzit sau destinație, sau în anumite cazuri, toate trei situații simultan. În ceea ce privește migrația externă a românilor, preocupările autorităților din țara noastră cu privire la acest fenomen sunt relativ recente. Anul acesta (2015) s-a sărbătorit pentru prima oară Ziua Românilor de Pretutindeni, în ultima duminică a lunii mai, mai exact în data de 31 mai. Trebuie să ne amintim că înainte de evenimentele din decembrie 1989, România era o societate relativ închisă și absolut nepregătită să facă față fenomenelor sociale derivate direct sau indirect din migrația internațională destul de masivă a românilor. Fenomenul migrației internaționale este cercetat în special sub aspect economic

Societatea se schimbă, se dezvoltă iar odată cu aceasta se modifică și familia, grupul social cel mai important din cadrul unei societăți. Dimensiunea socială a acestui fenomen, ce se manifestă în plan psihologic și familial este mai puțin metiatizată. Ca fenomen, migrația a cunoscut și va cunoaște transformări, noi caracteristici ca urmare a evoluției socio-politică la nivel mondial, dar nu va dispărea niciodată. Consider că migrația internațională a românilor va fi încă pentru mult timp o realitate a societății noastre însă se va modifica devenind un fenomen mult mai complex. În momentul de față imigrația din România este relativ scăzută însă piața muncii din România va deveni tot mai atractivă pentru populația țărilor care nu fac parte din Uniunea Europeană. Țara noastră va trebui să facă față fenomenelor de emigrație, remigrație dar și celui de imigrație și tuturor implicațiilor economice, politice, culturale dar în mod special sociale.

„Migrația este o problemă fundamentală a societății românești, dar ne facem că nu vedem acest lucru”, spunea sociologul Dumitru Sandu într-un interviu acordat Ioanei Zidărescu, „Migrația, problemă fundamentală a societății Românești” în Evenimentul Zilei nr.5755, 10 noiembrie 2009.

http://singuracasa.ro/_images/img_asistenta_sociala/pentru_profesionisti/studiu_remigratie/Studiu%20RCR_AAS_2012_PS.pdf REMIGRAȚIA

ANALIZA CONCEPTELOR

Migrația;

Migrația externă (internațională)

Emigrația;

Imigrația;

Transnaționalitate;

Familie;

Cuplu;

Criză.

Cătălin Zamfir și Lazăr Vlăsceanu (1998, p. 351) definesc migrația ca fiind: "fenomen ce constă în deplasarea unor mulțimi de persoane dintr-o arie teritorială în alta urmată de schimbarea domiciliului și/sau de încadrarea într-o formă de activitate în zona de sosire”. Migrația nu este un simplu proces fizic, o simplă deplasare în teritoriu ci un proces complex, cu o multitudine de efecte sociale. Toate acestea sunt evidențiate de către Prof. Univ. Dr. Miftode Vasile (1984, p. 154) în opinia căruia „migrația este o expresie spațială a mobilității sociale”.

Pentru a înțelege mai bine actul migrației este necesară definirea unor concepte care derivă din cel de migrație: emigrație și imigrație. Emigrația este acțiunea de a pleca din țara de origine și stabilirea temporară sau definitivă într-un alt stat iar indivizii implicați în acest proces se numesc emigranți. Imigrația este acțiunea de intrare într-un alt stat iar persoanele în cauză devin imigranți în acel stat. Distingem între migrație internă și migrație externă (internașională). Migrația internă are loc în interiorul unui stat, de exemplu deplasarea din mediul rural în mediul urban, fără a se depăși frontierele statului respectiv. În ceea ce privește migrația externă/internațională aceasta implică părăsirea țării de origine sau de reședință și presupune stabilirea temporară sau permanentă în altă țară și deci depășirea frontierelor. Din punct de vedere juridic migrația internațională poate fi legală sau ilegală. Caracterul ilegal al migrației este perceput mai mult la nivelul țărilor de destinație prin asociația migrației ilegale cu intrarea, șederea, munca în țara respectivă fără a fi în posesul actelor necesare conform reglementărilor din țara de primire.

Fenomenul migrației internaționale implică toate statele lumii, fie că sunt state de origine, de tranzit sau destinație, sau în anumite cazuri, toate trei situații simultan. Formele mai importante ale migrației externe/internaționale sunt:

Migrația forței de muncă;

Cea a membrilor familiilor muncitorilor emigrați în precedență;

Migrația ca urmare a calamitățolor naturale;

Persecuții politice, religioase, războaie etc.

În cazul României populația decide să emigreze în special pentru lucru, datorită situației economice precare, sau pentru reîntregirea familiilor muncitorilor emigrați anterior. Migranții pentru lucru sunt persoanele care migrează pentru o activitate lavorativă remunerată în altă țară. Consider astfel necesară definirea noțiunii de remitențe,acestea reprezentând „sumele de bani cash transmise spre diverse locații. Remitențele asociate forței de muncă migrante reprezintă o parte semnificativă a totalului fluxurilor de remitențe care sunt transmise de muncitorii migranți, de regulă spre familiile lor sau spre prieteni”.(Suditu, 2013, p. 173). Acestea au un rol mai mult decât important pentru bugetul familiilor emigranților ămbunătățind nivelul de trai al celor care le primesc. Migrația este un proces social complex cu un enorm impact economic, social și cultural atât asupra țărilor de origine cât și asupra celor de primire. Migrația implică separare. Emigrantul se separă de soț și/sau soție, se separă de copii, familia nucleară se separă de cea extinsă. Migrația afectează atât migranții cât și familia și prietenii rămași acasă precum și populația țării gazdă (Prelipcean, 2009).

De-a lungul timpului s-au conturat o multitudine de definiții ale familiei, mai mult sau mai puțin complexe.

C. Lévi-Strauss (apud Mitrofan, 1991) definește familia ca fiind un „grup care își are originea în căsătorie, alcătuită din soț și soție și copiii născuți din unirea lor, pe care-i unesc drepturi și obligații morale, juridice, economice, religioase și sociale”.

În opinia lui Iluț Petru (2005, p. 39) „Familia este un grup social realizat prin căsătorie, alcătuit din persoane care trăiesc împreună, au gospodărie casnică comună, sunt legate prin anumite relații natural-biologice, psihologice, morale și juridice și răspund una pentru alta în fața societății.” Pentru autorii I. Mitrofan și C. Ciupercă (1998, p. 17), familia reprezintă „o formă de comunitate umană alcătuită din doi sau mai mulți indivizi, uniți prin legături de căsătorie și/sau paterne, realizând, mai mult sau mai puțin latura biologică și/sau cea psihosocială”.

Maria Voinea, la rândul său, definește familia din două perspective, dintr-o perspectivă sociologică și respectiv din una juridică. Din perspectivă sociologică, autoarea (M. Voinea, 1993, p.15), definește familia ca fiind „grupul de persoane unite prin căsătorie, prin comunitate de viață, de sentimente, interese și aspirații”, iar în sens juridic (1993, p. 18), familia este „grupul de persoane între care există drepturi și obligații, care își are originea în acte juridice precum căsătoria, înfierea, rudenia sau în raporturi asimilate relațiilor de familie”. C. Zamfir și L. Vlăsceanu (1998, p. 234) definesc familia ca fiind „un grup social al cărui membri sunt legați prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopție și care trăiesc împreună, cooperează sub raport economic și au grijă de copii.”

Definițiile de mai sus au abordat familia din diferite perspective însă cu toate au prezentat conceptul de familie ca fiind un grup social ce implică o instituție răspândită, chiar universală ce a suferit de-a lungul timpului o multitudine de transformări dar a continuat să fie o permanență în evoluția umanității.

Concomitent cu societatea, și familia românească a traversat o perioadă de schimbări în ultimele decenii. Popescu R. (2010, p. 7) afirmă că: „Transformările esențiale pe care le-a suferit familia românească pot fi reduse la modelul unei familii mai democratice în interior și mai deschisă spre exterior”. Oamenii urmăresc creșterea personală a gradului de satisfacție și de aceea familia modernă are la bază valori precum: egalitate, comunicare, schimbare, însă valoarea principală a familiei contemporane este cooperarea. Sociologi precum M. Voinea, I. Mihăilescu și mulți alții susțin declinul familiei ca instituție socială întrucât cuplul familial este interesat cu precădere satisfacerii propriilor interese în detrimentul realizării funcțiilor atribuite de către societate instituției familiale. Schimbările din societate au condus la proliferarea unor alternative ale familiei nucleare: celibatul, coabitarea, familie monoparentală, familii de homo-sexuali, semicăsnicia etc. Aceste alternative familiale au fost favorizate de o serie de factori precum:

Preluarea unor funcții ale familiei de către societate;

A crescut gradul de ocupare al femeilor și deci al independenței acestora;

Mobilitate socială și teritoarială;

Creșterea gradului de școlarizare a populației, a femeilor în special etc.

Murdock (apud Voinea M., 1993) afirmă că familia îndeplinește patru funcții, funcții pe care și alți cercetători le consideră ca fiind fundamentale:

Funcția economică;

Funcția sexuală/reproductivă;

Funcția de solidatitate;

Funcția se socializare/educativă.

Cu privire la funcțiile familiei, astăzi se acordă o atenție deosebită funcției afectiv-sexuală, în timp ce se acordă o importanță tot mai redusă funcției reproductive. Singura funcție ce își menține încă importanța la nivel familial este cea economică.

Funcția economică- asigură bunăstarea indivizilor și constă în acumularea de venituri suficiente pentru întreaga familie: locunță, hrană, imbrăcăminte etc. Majoritatea familiilor contemporane sunt dependente de venituri câștigate în afara gospodăriilor și se confruntă cu un buget familiar dezechilibrat ca urmare a unor surse sporadice de venit precum și cheltuieli exagerate pentru subzistență.

Funcția sexuală și reproductivă- constă în satisfacerea necesităților sexuale ale ambilor parteneri ai cuplului conjugal precum și procrearea copiilor. Familia din zilele noastre tinde tot mai mult să se reducă la un cuplu. Funcția de reproducere nu mai este considerată ca fiind primară în cadrul familiei contemporane. Dacă în trecut familiile aveau 4-6 copii, în momentul de față media copiilor este de 1-2 iar natalitatea din țara noastră este în continuă scădere.

Funcția de solidaritate- constă în ajutorul și sprijinul reciproc dintre membrii familiei. Această funcție se desfășaoră la nivelul relației conjugale, al relației parentale precum și la nivelul relației fraternale. Relația conjugală se bazează pe egalitate, respect și dragoste între parteneri. Femeia modernă este independentă din punct de vedere economic, se concentrează asupra carierei și alocă tot mai puțin timp vieții de familie astfel, bărbații se implică tot mai mult în îngrijirea copiilor și gospodărie. În ceea ce privește relaționarea fraternală, aceasta cuprinde totalitatea relațiilor interpersonale dintre copiii care fac parte din aceeași familie. Între frați pot să apară oricând stări conflictuale și în prevenirea acestora intervine relația parentală.

Funcția de socializare- în ceea ce privește această funcție a familiei Iluț Petru (2005, p. 69) afirmă: „Familia oferă statut social și indirect, prin școlarizare. Vedem la tot pasul, pe această direcție, cum părinții se străduiesc din răsputeri ca odraslele lor să ajungă cât mai sus pe scara socială.”

În opinia lui Laând stări conflictuale și în prevenirea acestora intervine relația parentală.

Funcția de socializare- în ceea ce privește această funcție a familiei Iluț Petru (2005, p. 69) afirmă: „Familia oferă statut social și indirect, prin școlarizare. Vedem la tot pasul, pe această direcție, cum părinții se străduiesc din răsputeri ca odraslele lor să ajungă cât mai sus pe scara socială.”

În opinia lui Lazăr Vlăsceanu (1998, p. 546) socializarea este un „proces psihosocial de transmitere-asimilare a atitudinilor, valorilor, concepțiilor sau modurilor de comportare specifice unui grup, în vederea formării, adoptării și integrării sociale a unei persoane”. Distingem între socializare primară și socializare secundară. Familia este pațiul social în care are loc socializarea primară, copilul se identifică cu părinții, copilul își asumă comportamentele pe care le observă propria familie, interiorizează realitatea socială dată pentru ca mai apoi să o modifice în funcție de propria experiență de viață. Lucrând în afara familiei, în alte țări de cele mai multe ori, părinții petrec din ce în ce mai puțin timp cu proprii copii. Copii sunt duși la creșe și grădinițe de la vârste fragede, sau sunt lăsați în grja bunicilor, a rudelor sau altor persoane. Individul pierde astfel mediul securizant al familiei.

Ideal ar fi ca fiecare familie să îndeplineacă toate aceste funcții, întrucât îndeplinirea unei funcții depinde de modul de realizare a celorlalte. În viața dezi cu zi însă, apar o serie de factori ce perturbează îndeplinirea a cel puțin o funcție a familiei. Îndeplinirea în mod just ale acestor funcții conferă familiei un climat stabil ce favorizează dezvoltarea personalității psiho-sociale a membrilor familiei.

Profilul emigrantului și al familiei de emigranți români

Momentan nu dispunem de estimări cantitative pentru fenomenele care sunt asociate cu emigrarea: divorț, probleme de sănătate pentru copii sau comportamente antisociale în rândul copiilor rămași singuri acasă, emigrarea minorilor neînsoțiți, fenomenul bătrânilor neajutorați etc. Într-un studiu realizat în 2008 (Mihai et al.), plecarea părinților, în special a mamei, indică efecte negative slabe asupra performanțelor școlare ale copiilor rămași acasă.

Marea majoritate a migranților la muncă în străinatate optează pentru acumularea de resurse financiare pe care succesiv să le investească în țară.

http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/sociologie/Efectele-migratieicopiii-ramas97.php

http://www.academia.edu/3600793/MIGRAZIONE_COME_QUESTIONE_SOCIALE._Mutamento_sociale_politiche_e_rappresentazioni_in_Ecuador_Romania_e_Ucraina

http://www.cespi.it/migraction2/PAPERS/1-Romania-retimigratorie.pdf

http://cparsd.presidency.ro/upload/CPARSD_raport_extins.pdf

http://singuracasa.ro/_images/img_asistenta_sociala/pentru_profesionisti/studiu_remigratie/Studiu%20RCR_AAS_2012_PS.pdf

TEORII ALE MIGRAȚIEI INTERNAȚIONALE

În realizarea cercetării mele, m-am axat pe următoarele teorii:

Teoria economiei neoclasice;

Teoria pieței forței de muncă duale;

Teoria rețelelor de migranți;

Teoria celor patru capitaluri a lui Bourdieu.

Una dintre cele mai importante teorii ale migrației internaționale, fiind baza abordărilor succesive a fenomenului, este cea a economiei neoclasice, caracteristică migrației din anii 1960-1970 ce explică migrația internațională ca urmare a diferențelor economice dintre statele dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate. Persoanele din statele mai puțin dezvoltate economic dar cu un exces de forță de muncă migrază în statele dezvoltate economic și au un deficit de forță de muncă precum și oportunități de salarii mai ridicate.

Organizația Internațională pentru Migrații (IOM) grupează factorii ce stau la baza fenomenului migraționist în două categorii:

Factori de tip push- nivel de trai scăzut, sărăcia, lipsa unui loc de muncă etc.;

Factori de tip pull- un nivel de trai mai ridicat, salarii mai mari, posibilitatea găsirii unui loc de muncă mai bun, libertatea individuală etc.

Când diferența dintre salarii reușește doar să acopere cheltuielile de deplasare, migrația se oprește de la sine întrucât dispar cauzele care o declanșează (Constantinescu, 2002, p. 95). Începând cu anii '70, acestei teorii i se aduc o serie de critici dar nu pentru că ar prezenta insuficiențe ci pur și simplu din cauza dificultăților de a adapta la noua realitate. Una dintre cele mai importante critici aduse se referă la faptul că, luând în calcul doar latura economică atunci ar trebui să asistăm la migrații extrem de masive ale populației. Nu se poate explica nici de ce țările asemănătoare din punct de vedere al dezvoltării economice prezintă decalaje în ceea ce privește numărul de imigranți. Această teorie nu ia în calcul factorii politici care determină individul să emigreze în străinătate și în același timp ignoră alți factori precum cei culturali. Atât la nivel individual precum și la cel macrosocial teoria economiei neoclasice nu este în gradul de a face față diversității formelor actuale ale migrației. Nu se iau în considerație familiile migranților, rețele sociale din care aceștia fac parte.

Pornind de la economia neoclasică și ajustând unele aspecte limitate ale acesteia ia naștere teoria noua economie a migrației. Principalul promotor al acestei teorii este Oded Stark care aduce vechii teorii două modificări. Una dintre acestea este legată de decizia de a emigra a individului, aceasta nu îi mai aparține în totalitate ci aparține familiei ce poate chiar emigra împreună cu acesta iar latura economică încetează să joace rolul cel mai important. Veniturile gospodăriei nu mai sunt considerate ca fiind prioritare în decizia de migrație ci sunt raportate la distribuția lor în comunitatea de origine. Cu cât inegalitățile din comunitate sunt mai mari cu atât gradul de deprivare este mai ridicat iar tentația de a emigra este mai crescută. La fel ca și teoria economiei neoclasice și teoria noua economiei a migrației ridică o serie de probleme și limite. Se urmărește prin migrație diminuarea riscurilor asupra veniturilor gospodăriei. Chiar dacă accentul este pus pe familie/gospodărie prin reîntregirea familiei în țara de destinație, minimizarea riscurilor asupra veniturilor gospodăriei devine de fapt eliminarea acestuia prin schimbarea țării în care trăiește familia.

Toeria pieței forței de muncă duale abordează migrația din punct de vedere al segmentării pieței forței de muncă în țările dezvoltate. Acestea dispun pe de o parte, de locuri de muncă stabile, bine plătite dar care necesită un nivel înalt de calificare iar pe de altă parte, locuri de muncă instable, prost plătite care nu necesită un grad de educație ridicat și sunt refuzate de muncitorii statelor respective. Indivizii care aparțin statelor mai puțin dezvoltate sunt atrași de aceste locuri de muncă întrucăt raportarea se face la situația economică a țării de origine și nu a societății de desfășurare a muncii. Este cazul românilor care emigrează în țări precum Spania și Italia unde femeile lucrează ca îngrijitoare și menajere iar bărbații în construcții. Aceștia ocupau locurile de muncă pe care nativii acestor țări le refuzau. În ultima perioadă însă, situația s-a modificat puțin, ca urmare a crizei economice care a cuprins marea majoritate a țărilor iar unii nativi au început să se mulțumească și cu mai puțin, acceptând și muncile mai umile.

„Păi dacă nu veneam noi aici majoritatea bătrânilor și dizabililor ar fi fost internați prin azile și spitale că ele (femeile italience) vor să stea la birou și să aibă salarii mari, nu să se închidă în casă cu un bătrân sau un bolnav și să lucreze șapte zile pe săptămână. Noi ne mulțumim și cu mult și cu puțin, că așa am fost învățați de mici. În ultimul timp se mai aude vorbindu-se și de îngrijitoare italience, dar cam rar”. (L.- îngrijitoarea unei femei în vârstă de 88 de ani, Padova)

Una dintre limitele teoriei pieței forței de muncă duale este faptul că este interesată doar de ceea ce se petrece în țara de destinație a emigrantului. Societatea care primește migranți susține că are nevoie de aceștia pentru muncile pe care nativii nu pot sau nu vor să le facă și deci migranții sunt o necesitate pentru societate, nu o amenințare. Însă criza economică ce a cuprins marea majoritate a țărilor îi determină pe unii nativi să accepte și muncile pe care până nu demult le refuzau.

„De foarte multe ori italienii spun că le-am ocupat locurile de muncă și de aceea ei sunt în mare parte șomeri. Le place să fie victime și vorbesc în necunoștință de cauză. Sunt ei cei care refuză să facă muncile pe care noi le acceptăm. Acum vreo doi ani, în cadrul unei emisiuni televizive pe acest subiect o mamă italiancă se plăngea de faptul că fiul ei în vârstă de vreo 30 de ani, parcă, era nevoit să locuiască încă împreună cu ea deoarece avea un salar de 800 de € și nu își putea permite să plătească chiria unei locuințe. Prezentatorul îi spune că în agricultură, îngrijirea animalelor salariile erau în jur de 2500 de € la care mama îi spune…Păi cum să fie îngrijitor de animale? Fiul meu are facultate… Rușine mare, nu?”( I.- muncitor în construcții de aproape 13 ani, Albignasego- Padova)

Abordarea migrației din perspectiva rețelelor de migranți nu este nouă dar este de mare actualitate în ceea ce privește migrația internațională (și nu numai) contemporană. Arango (2000, p. 291) susținea că: „Puține lucruri, dacă există unele, sunt așa de caracteristice modului contemporan de abordare al migrației ca atenția centrală acordată rețelelor de migrație…” Imaginea propusă de această teorie este una de uniune a spațiilor: spațiul de origine (comunitatea) și cel de destinație (comunități etnice de imigranți). Legăturile sunt stabilite în cadrul relațiilor sociale și simbolice și furnizează potențialului emigrant acces la informații, sprijin în individuarea unui loc de muncă, a unei locuințe precum și eventual suport economic, social, emoțional. Prin includerea în rețea a unui nou membru sporește probabilitatea apariției unui nou fapt asemănător, crește astfel numărul celor care au acces la resursele rețelei și în același timp acestea sporesc.

Se pot identifica patru căi dominante în găsirea unui loc de muncă în străinătate (Sandu, 2006, pp. 22-23), și anume:

„calea rudeniei”- Spania;

„calea prietenilor și a rudelor”- Italia;

„calea prietenilor din străinătate„- Turcia, Ungaria;

„calea firmelor de intermediere”- Germania, Grecia, Israel.

„Cănd am venit eu aici la muncă singura persoană pe care o cunoșteam era o femeie din sat de la mine. Nu puteam să stau la ea că lucra la post fix dar m-a ajutat cum a putut și mi-a găsit cazare la niște măicuțe. Am găsit repede de lucru, cu ajutorul măicuțelor iar odată ce am prins câteva rădăcini aici am adus și fata cea mai mare, după care și pe băiatul meu. Am adus-o și pe o soră de-a mea, prietena băiatului, o cumnată. Mă mai sunau și prietene de ale mele care erau la lucru prin Sicilia și nu o duceau prea bine și dacă auzeam de vreun loc de muncă le aduceam aici. Am ajutat mulți români să găsească de lucru aici, femei în special.” (C., Padova- lucrează în Italia din anul 2000)

„Eu am venit în Italia la prietenul meu, în 2004. Mama lui era singura care avea acte și chiar dacă lucra la post fix, a luat în chirie un apartament pentru fiu, pe numele ei. Avea 3 camere și stăteam 5 persoane, toți români. Eram eu, prietenul meu, doi unchi ai săi și un alt vecin din sat. Cam la un an distanță de la venirea mea aici, fratele meu mai mare se afla în dificultate cu lucrul în Spania, așa că l-am adus și pe el aici, la mine.” (S., Albignasego- Padova)

Dezvoltarea noilor tehnologii de comunicare precum și amploarea rețelelor de socializare prin internet: Facebook, Twiter, Instagram a făcut în așa fel încât să se prolifereze în rândul emigranților români o nouă cale de identificare a locurilor de muncă, a locuințelor. Rețelele de migranți au căpătat în mare parte un caracter virtual. Accesând Facebook te îmbați într-o multitudine de grupuri ale migranților în străinătate: „Românii din Italia”, „Românii din Spania”, „Românii din Grecia”, „Românii din Anglia”, „Românii din Belgia”, „Românii din Danemarca” etc. precum și grupuri mai restânse, la nivel de regiune sau de oraș de destinație a acestora.

Am considerat ca fiind utilă în realizarea lucrării mele, alături de teoriile explicate în rțndurile precedente și teoria celor patru capitaluri a lui Pierre Bourdieu și anume:

Capitalul economic;

Capitalul social;

Capitalul cultural;

Capitalul simbolic.

Capitalul economic – crește venitul emigrantului, respectiv al familiei acestuia. Aceștia cheltuiesc sume importante pentru întreținerea familiei, respectiv a copiilor, își și le cumpără mijloace de telecomunicații de ultimă generație, își cumpără mașini, construiesc locuințe în România.

Capitalul social- nu se consumă, cu cât este mai folosit, cu atât este tot mai amplificat. Capitalul social de dezvoltă indiferent de tipul de plecare, în mod independent sau plecări în rețea ( cu sprijinul unei rude, al unui prieten plecat anterior). În țara de primire emigratul român intră în contact cu persoane noi, își face noi prieteni.

Capitalul cultural- este mai mult decât util emigranților atât în țara de primire cât și în țara de origine. În țara de primire îi ajută în procesul de integrare și de adaptare la o nouă societate, învață limba, acumulează noi cunoștințe, un nou stil de viață. Au o mentalitate mai deschisă, investesc în educația copiilor. Odată reîntorși în România, dezvoltarea capitalului cultural le facilitează integrarea pe piața forței de muncă datorită noilor capacități, abilități și cunoștințe însușite în perioada emigrării în străinătate. Unul dintre motivele principale pentru care emigrează unul sau ambii părinți este acela de a oferi copiilor un viitor mai bun, condiție asociată de majoritatea părinților cu terminarea unei școli, a unei facultăți.

Capitalul simbolic- Pierre Bourdieu (1984) folosește acest termen pentru a desemna prestigiul precum și sursele de prestigiu de care dispune un individ. Dezvoltarea capitalului simbolic are loc ca urmare a dobândirii de noi abilități, calificări, diplome. Contribuie la creșterea statutului social al emigrantului.

Toate aceste patru capitaluri se dezvoltă deci, în urma migrării și aduco serie de beneficii însă, dezvoltarea acestor capitaluri se face în dauna capitalului familial care cuprinde totalitatea relațiilor dintre membrii unei familii, la nivelul familiei nucleare cât și la nivelul familiei extinse. Acest al cincilea capital este luat mai puțin în considerație de către cei care decid să plece la muncă în străinătate. Favorizează realizarea și dezvoltarea celorlalte patru capitaluri. Părinții care pleacă la muncă în străinătate susțin că o fac pentru binele copiilor, pentru a le oferi o viață mai bună, o educație și un viitor mai bun. Se îmbunătățește astfel situația economică a familiei dar se răcesc relațiile dintre soți, relațiile dintre părinți și copii precum și cele de la nivelul familiei extinse. Este dificil să menții o relație prin convorbiri telefonice sau rețele de socializare internet sau cu revederi sporadice, de obicei una pe an și de scurtă durată.

Fiind fenomenul migrației internaționale unul foarte complex, nici una dintre abordările teoretice elaborate dea lungul anilor nu reușește să explice toate fațetele acesteia, acestea însă se completează reciproc.

FENOMENUL MIGRAȚIEI EXTERNE

Fenomenul migrației internaționale implică toate statele lumii, fie că sunt state de origine, de tranzit sau destinație, sau în anumite cazuri, toate trei situații simultan. Formele mai importante ale migrației externe/internaționale sunt:

Migrația forței de muncă;

Cea a membrilor familiilor muncitorilor emigranți în precedență;

Migrația ca urmare a calamitățolor naturale;

Persecuții politice, religioase, războaie etc.

În țara noastră predomină fenomenul migrației temporare pentru lucru în străinătate precum și migrația familiilor muncitorilor emigranți anterior. În cele ce urmează voi face o scurtă incursiune asupra fenomenului migrației externe în România, precum și evidențierea efectelor, negative și/sau pozitive ale migrației internaționale asupra familiei contemporane românești, atât asupra relației de cuplu cțt și asupra copiilor rămași acasă. urmată de o scurtă trecere în revistă a evoluției fenomenului în lume. Voi descrie în mod succint și migrația internațională a italienilor de-a lungul timpului, o scurtă paranteză ca urmare a faptului că în momentul de față Italia se află pe primul loc în topul preferințelor românilor plecați la muncă în străinătate.

FENOMENUL MIGRAȚIEI EXTERNE ÎN ROMÂNIA

Până în 1990 migrația era limitată la nivel național, prin circulația forței de muncă înspre marile centre industriale întrucât migrația internațională era controlată de guvernele naționale, cu precădere datorită controlului impus la graniță. Ca orice inovatie sociala, fenomenul migratiei pentru lucru in strainatate a avut initial o perioada de decolare ca ulterior sa devina un fenomen de masa. Țara noastră a început să se confrunte cu o emigrare masivă a populației către Occident în 1990, ca urmare a reglementării liberei circulații ale persoanelor. În acel an aproape 97.000 de români ce aparțineau minorităților etnice și religioase din țara noastră, germani, unguri și evrei, au ales să emigreze de pe teritoriul României. Aceste fluxuri erau îndreptate către Germania, Ungaria, Austria și Israel (Sandu, 2004). Odată diminuat fluxul migratoriu al cetățenilor români de etnie minoritară asistăm la o creștere a migrației internaționale în rândul populației românești de etnie majoritară. Principalele atracții pentru lucru, la inceputul anilor '90 erau Israelul si Turcia. Tot in aceasta perioada, tari precum Italia, Ungaria, Germania erau destinatii de rang secund. Potrivit unui studiu efectuat de către Centrul de Sociologie Urbană și Regională pe un eșantion de 35.000 de persoane, efectuat la nivel național din care reiese că începând cu 1990 o familie din patru (23% din intervistați) a avut sau avea în momentul realizării anchetei, cel puțin un membru cu experiență de muncă în străinătate. În 1995 numărul migranților a crescut la peste 25.000, an de referință în ceea ce privește amploarea migrației externe deoarece până în momentul de față această valoare nu a fost depășită. În etapa succesivă, 1996-2001, Israelul trece pe locul doi în topul preferințelor în timp ce Italia devine lider de atracție al românilor care vor să lucreze peste hotare. Perioada a treia începe în anul 2002, când cetățenii români au acces în area Schengen fără obligativitatea vizelor, perioadă în care atracțiile principale ale românilor sunt Italia (cu plecări ce dețin o pondere de 50%) și respectiv Spania, cu o pondere a plecărilor de 25%. Posibile explicații a faptului că românii preferă să emigreze la muncă în Italia și Spania ar putea fi asemănările culturale și lingvistice precum și flexibilitatea majoră a autorităților locale dar și a populației autohtone de acceptare a imigranților străini, fie ei și ilegali dar în acelasi timp și datorită existenței unor Muncitorii moldoveni preferă Italia, muntenii Spania, bănățenii preferă Germania iar mulți ardeleni merg în Ungaria (Sandu, 2006). Dacă în perioada inițială a migrației internaționale pentru lucru a românilor a predominat plecarea bărbaților comparativ cu femeile, a celor din mediul urban comparativ cu cel rural, după 2001 această selectivitate a migrației s-a redus. În perioada 2001-2007 plecările sunt preponderent feminine. De exemplu, în 2003, femeile care au ales să părăsească România au fost cu 40% mai multe față de bărbați (Constantin, et al., 2004). Această feminizare a migrației externe pentru lucru a avut loc concomitent cu schimbarea preferințelor emigranților români cu privire la țările de destinație, destinațiile preferate devenind Italia și Spania. A crescut cererea de forță de muncă în sectorul îngrijirilor. Se pare că pentru îngrijirea familiarilor cu nevoi speciale, româncele erau printre preferatele familiilor acestea fiind considerate valide în efectuarea acestor munci ca urmare a unor motive legate de limbă, religie, cultură și chiar de aspectul fizic. Devine tot mai difuz modelul în care româncele sunt îngrijitoare sau menajere pentru perioade limitate de timp, înlocuind la lucru o altă rudă, prietenă sau cunoștință care se reîntorce în România (Cingolani, 2007). S-a dezvoltat astfel așa-numita strategie de share-work, un model de gestiune a familiei transnaționale care permitea și femeilor cu copii să emigreze pentru muncă dar să continue în același timp să fie prezente în momentele importante ale creșterii și dezvoltării copiilor și deci, să mențină acele responsabilități în cadrul familiei, care odată cu plecarea ar fi putut să fie trascurate. După aderarea la UE, emigrația românilor în străinătate a subit o creștere, chiar dacă moderată, precum și o modificare in ceea ce privește compoziția fluxurilor de emigrare întrucât crește ponderea categoriilor de calificare ridicată (medici, de exemplu).

Tipicul emigrant român pleacă la muncă peste hotare, singur sau insotit de familie, chiar daca uneori in mod partial. Barbatul lucreaza in special in constructii. Femeia, ca ingrijitoare sau menajera. Foarte mulți emigranți au decis să își reunească familiile ca urmare a adoptării legilor care permit acest lucru. Bineînțeles, în limita disponibilităților economice și de reușita integrării în societatea de primire a emigrantului român. A crescut foarte mult fenomenul de emigrare a bunicilor românce, în special în Spania, care nu emigrează pentru a lucra ci pentru a se ocupa de nepoții născuți aici sau reuniți cu mamele succesiv plecării acestora. Familiile de emigranți care au o situație economică mai bună își permit chiar să angajeze bone, de obicei tot românce. Sunt frecvente și cazurile în care familiile de migranți români aduc o fată mai necăjită din sat care să se ocupe de copii acestora în schimbul cazării și a vreo două sute de € pe lună.

„Eu am fost la Roma, la niște consăteni de-ai mei ca să stau cu copiii lor, că ei erau la muncă toată ziua. Fetița avea 6 ani iar băiețelul 8 luni. Aveam casă, masă și 200 € pe lună, dar nu am rezistat mai mult de 3 luni. Era ca și cum aș fi avut un loc de muncă 24 de ore din 24. Era greu și am preferat să mă întorc acasă.” (S., Nisiporești)

Din ianuarie 2007, de la aderarea României la Uniunea Europeană asistăm la un proces de stabilizare a familiilor prezente în străinătate anterior aderării și concomitent cu acest proces asistăm la o migrație circulară de tip share-work.

”Eu am o fetiță de 4 ani și sunt o mamă singură. De aproape doi ani mă împart între România și Italia. Stau 3 luni la muncă în Italia după care mă întorc în țară, unde stau alte 3 luni cu fetița. Mă alternez la lucru cu o prietenă a mea, mămică și ea. Reușesc astfel să mă întrețin pe mine și pe fetiță și să mai fac și ceva pe langă casă. În același timp îmi văd și fetița crescând.” (M., Botești)

EFECTE ASUPRA FAMILIEI

Părinții care au ales, eu aș spune care au fost nevoiți, să plece la muncă în străinătate și au lăsat copii acasă, în grija bunicilor, a altor rude, a prietenilor etc. au fost și continuă să fie blamați nu doar în societatea de origine ci și în cea de primire. „Corect ar fi să ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat cu acești copii, cu aceste familii în condițiile în care nu ar fi existat oportunitățile pentru migrație internațională. Sigur, răspunsul la o astfel de întrebare ține mai mult de un experiment mental, decât de investigarea lui pe teren, având în vedere pe de o parte caracteristicile migrației, iar pe de altă parte dificultățile de a măsura anumite variabile de natură subiectivă, emoțională la nivelul copiilor.” ( Toth, 2008, p. 5). Într-un studiu realizat în 2008 (Mihai et al.), plecarea părinților, în special a mamei, indică efecte negative slabe asupra performanțelor școlare ale copiilor rămași acasă. Studiul efectuat de Fundația Soros, Efectele Migrației: Copiii rămași acasă, realizat pe bază de interviu în septembrie 2007, releva consecințe mai răspândite în cazurile în care mama copilului era plecată la lucru în străinătate. Plecarea tatălui nu avea o influență negativă asupra copilului poate și datorită faptului că în aceste cazuri, copilul rîmâne în îngrijirea mamei. Chiar și în situația în care sunt plecați ambii părinți, familia extinsă reușește să preia cu succes majoritatea rolurilor parentale. Chiar dacă, în urma plecării părinților copilul suferă de o serie de traume emoționale, acesta beneficiază de control, afectivitate, atenție din partea familiei extinse. Riscurile la care este supus copilul nu sunt cauzate în mod direct de migrația externă a părinților ci sunt urmări ale consecințelor pe care fenomenul le are asupra familiilor. Consecințele negative directe asupra familiei ale migrației externe a unuia sau a ambilor părinți se răsfrâng mai apoi asupra copiilor. Una dintre consecințe este referitoare la evoluția cuplului parental întrucât prin plecarea unuia dintre părinți, a mamei în mod special, se răcește relația dintre parteneri ceea ce de multe ori conduce la divorț și știm cu toții că sunt copiii cei care au de suferit cel mai mult de pe urma divorțului.

„Când fostul meu soț a plecat la muncă în Israel cei doi copii ai noștrii erau încă mici. În cei șapte ani care au trecut până când a reușit să se întoarcă în România relația noastră s-a răcit de tot, el chiar locuia acolo cu o altă femeie și cu cei doi copii ai acesteia. Odată revenit în țară nu am avut altă soluție la situația noastră înafara divorțului. Copiii au rămas cu mine în România iar el s-a reîntors la viața lui, la familia lui din Israel. Acum s-au căsătorit și au un copil împreună”. ( E., Gherăiești).

Unele mame pleacă în străinătate la lucru ca urmare a situației economice dificile dar și datorită unor stări conflictuale cu partenerul de viață.

„Sinceră să fiu, ne certam des și uneori mai luam și bătaie”. (M., Padova)

Aceste femei pleacă deci la lucru în străinătate dar din păcate lasă copiii pe mâna partenerului violent. Copilul este astfel, nu doar privat de afectivitatea maternă ci și supus riscului de a fi abuzat de un tată violent, care în lipsa partenerei de viață își poate îndrepta agresivitatea și frustrarea către copil. Există în aceste cazuri și riscul ca plecarea temporară a mamei în străinătate să se transforme într-un abandon definitiv nu doar al familiei ci și al copiilor ramași în țară.

„Am fost cu soția la Consulat la Treviso ca să facem titlul de călătorie pentru băiețel, că vrem să mergem în august acasă ca să îl vadă și bunicii din țară. Eram doar noi și vreo zece femei, toate ca să divorțeze. Divorțează la Consulat, că se tem să meargă în țară”. (L., Padova)

Și ca să nu fac o generalizare de genul mamele care în țară au fost victime ale violenței domestice, odată plecate la muncă în străinătate și-su abandonat copii completez cu ceea ce îmi spunea o mamă în una dintre discuțiile libere avute în Italia.

„Câtă bătaie am mai luat de la animalul ăla de-acasă…fugeam cu copii la mama ca să scap din mâinile lui. Dar nu îl lăsam pentru că mă temeam să nu intru în gura satului. Tot din cauza lui am venit și la muncă în Italia, că mă bătea și nici munca nu îi plăcea. Copiii i-am lăsat cu el, nu îi mângâia el prea mult dar măcar nu ridica mâna asupra lor. Când m-am întors acasă, după trei ani, m-am întors aici cu ochii vineți. Atunci m-am hotărât și cum făcea unul dintre copii 18 ani, cum îl luam la mine și așa îi am lângă mine pe toți trei acum. Iar el a rămas singur cuc acasă iar cînd merg anul ăsta acasă bag de divorț”. (M., Padova)

Atunci cînd pleacă ambii părinți la muncă în străinătate, sau unicul părinte în cazul familiilor monoparentale, copiii sunt lăsați în special în grija bunicilor. Când copii sunt lăsați la o vârstă fragedă, consideră bunicii ca fiind proprii părinți și chiar li se adresează cu „mamă” și „tată”. Are loc astfel o redefinire a relațiilor de rudenie, o rupere a legăturii părinte-copil.

„Când băiatul nostru a plecat la muncă în Spania, fetița lui a rămas în grija noastră că mama ei a ales să plece și ea, doar Dumnezeu știe pe unde. Avea fata doi anișori. Acum are unșpe acuși și tot la noi stă. Ne chiamă „mamaie” și „tataie”, noi ne ocupăm de ea, o ducem la școală, facem lecțiile împreună, îi luăm de îmbrăcat, absolut orice. E ca și cum ar fi al șapte-lea copil al nostru”. (soții I., Moreni)

Iar tatăl fetiței îmi spune, la rândul său:

„M-am întors în țară de mai bine de aproape trei ani dar fata continuă să locuiască la părinții mei. Eu locuiesc și lucrez în satul vecin, merg să o văd cât de des pot iar când are vacanță vine și stă cu mine pe perioade mai lungi. Mă chiamă „tată”, mă ascultă dar relația noastră nu e o relație tipică tată-fiică. De obicei fetele sunt mai atașate de tătici, a mea este mai legată de „tataia”, tatăl meu, căci la urma urmei este el cel care i-a fost aproape mereu.” (C., Botești)

Plecarea în străinătate a unuia sau a ambilor părinți poate avea ca efect și scăparea de sub control a copilului ceea ce poate conduce la rezultate slabe la învățătură sau asumerea de comportamente deviante. Acest lucru depinde de contextul familial, de membrii familiei extinse în grija cărora rămân copiii.

„Fiul meu este plecat la muncă în Israel iar nora e plecată și ea la muncă, dar în Italia. Cei doi copii minori au rămas în grija mea. Fata a fost ascultătoare și cuminte, a terminat liceul și apoi facultatea. Cu băiatul a fost mai greu, nu învăța, lipsea mult de la școală, a început să fumeze, stătea prin oraș cu băieții și juca banii trimiși de părinți pe la mașinile alea de noroc. Liceul l-a terminat cu chiu cu vai dar nici nu s-a prezentat la bacalaureat. Îi spuneam norii să facă ceva, că nu mă mai ascultă și că eu sunt bătrână ca să mai stau după el. Acum de vreo lună l-a luat la ea în Italia că i-a găsit de muncă pe șantier, la un alt nepot al meu. Îmi e greu acum că mă mai luam cu el, trecea timpul altfel dar bine că l-a luat, înainte să facă alte prostii, mai grave.” (M., Nisiporești, bunică ce a avut în grija sa doi nepoți, de 15 și 13 ani, la plecarea mamei acestora la muncă în Italia)

DAR SI REMIGRATIA are o serie de efecte xxxxxxxxxxxxxxxxx

În țara noastră predomină fenomenul migrației temporare pentru lucru în străinătate. Acest fenomen de emigrare pentru muncă este asociat și cu o emigrare a copiilor de vârstă școlară care își însoțesc părinții în străinătate sau se reunesc cu părinții ulterior plecării acestora. Se estimează că circa 30 de mii de copii au întrerup studiile în România în perioada 2006-2008 pentru a le continua în străinătate. În 2008 acest fenomen diminuează ca urmare a crizei economice ce a lovit și țările de primire. Concomitent cu acest fenomen de emigrare al copiilor, în jur de 14 mii de copii au revenit în țară, pe motivul aceleași crize economice menționate, și au fost reînmatriculați în școlile din România.

FENOMENUL MIGRAȚIONIST ÎN LUME

Massey et al. (1998, pp. 1-3) sublinia că migrația este veche de când lumea și afirma că în epoca modernă se disting patru perioade ale migrației internaționale. Prima perioadă este perioada mercantilă și este cuprinsă între anii 1500 și 1800 fiind caracterizată de migrația europenilor ce au colonizat teritorii vaste din America, Africa, Asia și Oceania. Această perioadă este caracterizată de migrația forțată a milioane de africani ce au fost luați ca sclavi pentru a munci pe plantațiile din America. A doua perioadă este cea industrială, din 1800 până în 1925 când se emigra dinspre Europa, de unde au plecat mai bine de 30 de milioane de persoane, către țările extra-europene, în special către Statele Unite ale Americii. În timpul crizei economice din perioada interbelică și în timpul celui de al Doilea Război Mondial fenomenul migrației internaționale a fost limitat în special datorită restricțiilor statelor industrializate impotriva imigranților din perioada Marii Crize precum și datorită războiului în sine. Incepand cu ultimele decenii ale anilor 1900, anii '60 mai exact, asistăm la perioada post-industrială a migrației. Crește numărul emigranților din Africa și Asia către Europa, in mod particular spre acele tari ale Europei care ofera locuri de munca mai bune, mai bine platite, si deci conditii de viata mai bune: posibilitatea unei alimentatii adecvate, ingrijiri medicale, instructie, posibilitatea de a trai departe de violenta etc. După cel de al Doilea Război Mondial asistăm la o migrație intercontinentală dinspre țări precum Italia, Portugalia, Spania și Grecia, țări cu ofertă mare de forță de muncă, către Germania, Belgia, Franța, Olanda, Suedia, țări caracterizate de un capital mai dezvoltat. Saracia, lipsa locurilor de munca, razboaiele impreuna cu dorinta de a avea o viata mai buna pentru sine si pentru propria familie sunt si astazi, la fel ca si in trecut, cauzele emigrarii externe a milioane si milioane de persoane.

După cum am anticipat în rândurile precedente, potrivit statisticilor țările preferate de emigranții români în momentul de față sunt Italia și Spania.

În Italia fenomenul migrației a căpătat amploare îndeosebi în secolele XIX și XX atracția principală a italienilor fiind statele occidentale urmate de Africa de Nord. La început italienii migrau în masă în Europa, în Franța, Elveția, Germania, Belgia, Marea Britanie, Austria, cât și în afara Europei, în Statele Unite ale Americii, Argentina, Brazilia, Canada, Australia și Venezuela.

Italia se confruntă cu mari plecări în masă între 1880-1914, când aproape 14 milioane de locuitori decid să își caute norocul în străinătate, ca urmare a crizei în agricultură, în economie în general. Nucleul plecărilor era asigurat în special de bărbații în putere de muncă, în mare parte agricultori și constructori. Au fost numeroase însă și familiile italiene care traversau Alpii sau se îmbarcau către America. În unele cazuri, femeile și familiile i-au ajuns mai târziu, migrația temporară devenind astfel una permanentă.

Emigranții italieni lucrau ca agricultori, constructori, muncitori în fabrici și mine, artizani, comercianți etc. Cei care debarcau în Statele Unite erau puși în carantină (ca și cum ar fi fost contagioși) pe o mică insula ce se află vis-à-vis de New York, Ellis Island, unde așteptau să fie vizitați de către un medic înainte de a fi primiți în "Noua Lume". Unii erau respinși și constrânși să se întoarcă înapoi. Odată acceptați în așa-zisa "Lume Nouă", emigranții italieni făceau muncile cele mai umile și mai rău plătite. Chiar dacă nu toți, mulți dintre ei au reușit să își îmbunătățească propriile condiții. Unii au făcut avere. Pentru toți, America a fost teritoriu de mari speranțe și enorme sacrificii, uneori, dar nu mereu, bine recompensați. Mulți emigranți italieni au reușit să se integreze în societatea americană. La New York există încă un cartier numit Little Italy (Mica Italie). Unii s-au reîntors în Italia cu banii puși deoparte dar și cu noi cunoștințe tehnice și profesionale. Foarte mulți trimiteau bani familiei rămase în Italia, așa-numitele remitențe ale emigrației care au reprezentat un venit prețios pentru familii și o sursă non-indiferentă de bogăție pentru Statul italian.

Criza economică actuală cu care se confruntă marea majoritate a țărilor, de la care Italia nu face nicio excepție, face astfel încât migrația externă a italienilor să redevină un fenomen actual. Conform statisticilor, numărul emigranților italieni în 2012 era de 90.000 de persoane, cu 30.000 mai multe față de anul precedent. Motivele principale care stau la baza creșterii numărului de emigranți italeni este lipsa locurilor de muncă, în general lipsa de noi prospective de viitor. Principalele destinații preferate de către italieni sunt țările europene urmate de Argentina.

Fenomenul migrației internaționale al italienilor prezintă o seriei de caracteristici asemănătoare cu cel al românilor. Asemănări cu privire la factorii care generează migrașia internațională, muncile desfășurate de emigranții italieni sunt cele pe care le desfășoară emigranții români în țările de destinație. De asemenea mulți italieni, așa cum se întâmplă în ultima perioadă cu emigranții români, s-au reîntors în Italia cu banii puși deoparte dar și cu noi cunoștințe tehnice și profesionale.

http://cparsd.presidency.ro/upload/CPARSD_raport_extins.pdf

http://sociologia-azi.ro/wp-content/uploads/2013/10/Chestiunea-sociala-a-migratiei-pentru-munca.pdf

http://cosechedimentico.blogspot.it/2011/02/lesodo.html

Massey afirmă că „…circulația oamenilor, produselor, și ideilor crează o noua cultură transnațională ce combină valorile, comportamentele, și atitudinile din societatea de plecare și cea de primire pentru a crea un nou, foarte autonom spațiu social ce transcede granițele naționale.” 49 Massey, Douglas. et. al., 1998, pp 452‐456, apud Constantinescu, Monica, 2002, op.cit, p. 109 48

http://terredeshommes.hu/upload/document/7056/1785_raport_romana_light_for_web_original.pdf

http://www.upm.ro/gidni/GIDNI-01/Psy/Psy%2001%2023.pdf

http://www.upm.ro/facultati_departamente/stiinte_litere/conferinte/situl_integrare_europeana/Lucrari2/Georgescu%20Maria.pdf

http://www.academia.edu/8765316/Teza_de_licenta_PARTICULARIT%C4%82%C8%9AI_ALE_STRATEGIILOR_DE_REGLARE_EMO%C8%9AIONAL%C4%82_LA_ADOLESCEN%C8%9AII_DIN_FAMILII_MIGRANTE_PRIN_PRISM%C4%82_DE_GEN_

Migratia este un fenomen complex si prezinta o serie de consecinte pozitive si negative atat pentru lucratorii migranti cat si asupra familiei de origine si in acelasi timp asupra familiei de primire.

Principalul aspect negativ al migratiei il reprezinta indepartarea de familie. Migratia produce o serie de efecte sociale la nivelul familiei.

Cauze si trasaturi ale migratiei externe contemporane

Avantaje sociale si culturale ale migratiei nu sunt legate doar de imbunatatirea situatiei economice ale familiei de origine a migrantilor ci prezinta si o serie de schimbari ale mentalitatii migrantilor. Acestia sunt mai dinamici, mai deschisi catre "nou", devin mai moderni in modul de gandire.

In raportul Riscuri si inechitati sociale

Numeroase studii au aratat ca migratia parintilor are consecinte negative asupra copiilor ramasi in grija rudelor, a altor persoane si uneori chiar singuri. Din seria consecintelor negative putem exclude, in majoritatea cazurilor, riscul saraciei la copiii ramasi acasa. Criza economica cu care se confrunta marea majoritate a tarilor a avut efecte si asupra migrantilor romani din aceste tari. O parte dintre acestia si-au pierdut locul de munca, sunt in somaj in tarile respective sau presteaza mici activitati care le permit minimul necesar supravietuirii, sperand intr-o redresare economica. Se deterioreaza astfel si situatia economica a copiilor ramasi acasa. Cu privire la situatia copiilor ramasi acasa exista, pe langa situatia economica deteriorata, multe alte aspecte preocupante. Ma refer la vulnerabilitatea acestor copii, la toate implicatiile psihologice provocate de lipsa parintilor. Sunt crescuti sub supraveghere deficitara, sunt expusi abandonului si sunt vulnerabili din perspectiva delincventei juvenile.

http://colmegna.blogautore.repubblica.it/2014/06/22/mamma-ti-vuole-bene-anche-via-skype/

http://www.ziare.com/diaspora/romani-italia/presa-italiana-mamele-imigrante-din-romania-acuzate-pe-nedrept-ca-isi-abandoneaza-copiii-1283417

https://it.scribd.com/doc/90365846/IlFatto-20120418

http://www.leggerepercrescere.it/Le-parole-del-mondo/Fondamenti/migrazioni-effetti-sui-bambini/

DE VAZUT http://www.romedic.ro/cip-ciuperca-niculina/articol/12282

http://2006.rgnpress.ro/index.php?option=com_ab_calendar&month=10&year

http://www.unicef.org/romania/ro/Raport_final_HAC.pdf

http://www.ziare.com/klaus-johannis/presedinte/iohannis-o-tara-din-care-pleaca-valuri-intregi-de-tineri-specialisti-este-un-stat-in-suferinta-1364136

http://www.romeninitalia.com/2009/03/romeni-ditalia-di-pietro-cingolani.html

CERCETAREA SOCIOLOGICĂ ȘTIINȚIFICĂ

Titlul lucrării: Migrația externă și efectele acesteia în spațiul familial.

METODOLOGIA CERCETĂRII

OBIECTIVELE CERCETĂRII

Prin realizarea anchetei de față am urmărit să scot în evidență efectele migrației externe asupra familiei contemporane române.

Obiectivele cercetării:

Surprinderea efectelor migrației externe/internaționale asupra cuplului;

Efectele migrației externe asupra copilului;

Am formulat ca ipoteză generală a cercetării de față:

„Dacă migrația externă are efecte în spațiul familial atunci acestea sunt atât pozitive cât și negative”.

TEHNICI DE CULEGERE A DATELOR

În culegerea datelor necesare m-am folosit de studiile și analizele pe tema migrației internaționale, mass-media

Una dintre tehnicile de culegere a datelor folosite în cadrul cercetării de față este observația participativă întrucât eu însămi am emigrat în Italia, în octombrie 2004, revenind aproape anual în România. În ultimii doi ani am revenit în țară împreună cu cei doi copii minori și pentru o perioadă majoră de timp, de la sfârșitul lunii mai și până la sfărșitul lui august. În aceste perioade soțul, respectiv tatăl copiilor, a rămas la muncă în Italia. Acest lucru mi-a permis să am o viziune mai clară asupra fenomenului cercetat. M-am folosit deci nu doar de experiența personală ci și de o serie de discuții libere, spontane, purtate în România cu membri familiei de emigranți rămași în țară, cu emigranți în alte țări precum Spania sau Grecia, aflați în aceea perioadă în concediu în România, cu foști emigranți, întorși în țară în mod definitiv sau temporar, în așteptarea unor noi oportunități de emigrare pentru muncă. Am realizat de asemenea discuții libere și cu emigranții români aflați în Italia. Am ales ca tehnică principală de culegere a datelor interviul semi-structurat, metodă calitativă de obținere a datelor empirice întrucât consider că studiul obiectului cercetat este mai puțin compatibil cu tehnicile cantitative de culegere a datelor. Am realizat deci un ghid de interviu (ANEXA A) format din 15 itemi pe care îl voi completa cu întrebări specifice în funcție de subiectul intervievat. Constituirea eșantionului s-a bazat pe discuțiile libere realizate în precedență. Am selectat ???????? subiecți pe baza următoarelor criterii:

Persoane care au fost sau/și sunt momentan la muncă în străinătate precum și persoane care au/au avut unul sau mai mulți membrii ai familiei plecați la muncă în străinătate;

Persoane care în momentul plecării lor la muncă în străinătate aveau copii minori;

Persoane care in momentul plecării unui părinte aveau mai puțin de 17 ani;

Interviurile au fost realizate în Italia, respectiv în Padova și Udine, precum și în România, în zona Neamț. Aceste au fost mai întâi înregistrate iar ulterior scrise.

Limitările cercetării: complexitatea fenomenului analizat, marimea mică a eșantionului, perioada limitată de culegere a datelor precum și instrumentele utilizate.

Interviul nr.1

Bună. Numele meu este Loredana Ivașcu (Șandor), sunt studentă în anul III la Asistență Socială în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași și realizez o cercetare pe tema migrației externe și efectele acesteia în spațiul familial. Îți mulțumesc frumos că ai acceptat să îmi acorzi puțin din timpul tău. Dacă nu ai nimic împotrivă aș dori să înregistrez discuția noastră pentru xxxxxxxxxxxxx , dar te asigur că înregistrarea va fi ștearsă la încheiereea cercetării și că voi păstra confidențialitatea datelor tale.

Interviul nr. 1

Data: 29/03/2015

Locul realizării interviului: Padova (Italia)

Date despre subiect:

Sexul: feminin;

Vârsta (în ani împliniți): 51 de ani;

Stat civil: căsătorită;

Numărul membrilor familiei: 5, subiectul, soțul, 2 fiice și 1 fiu;

Ocupația: îngrijitoare (badantă);

Mediul de proveniență: rural, Nisiporești, județul Neamț.

Interviu nr. 2

Bună. Numele meu este Loredana Ivașcu (Șandor), sunt studentă în anul III la Asistență Socială în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași și realizez o cercetare pe tema migrației externe și efectele acesteia în spațiul familial. Îți mulțumesc frumos că ai acceptat să îmi acorzi puțin din timpul tău. Dacă nu ai nimic împotrivă aș dori să înregistrez discuția noastră pentru xxxxxxxxxxxxx , dar te asigur că înregistrarea va fi ștearsă la incheiereea cercetării și că voi păstra confidențialitatea datelor tale.

Interviu nr. 2

Data: 24/05/2015

Locul realizării interviului: Udine (Italia)

Date despre subiect:

Sexul: feminin;

Vârsta (în ani împliniți): 28 de ani;

Stat civil: căsătorită;

Numărul membrilor familiei: 2, subiectul și soțul

Ocupația: bucătar șef;

Mediul de proveniență: rural, Nisiporești, județul Neamț.

Interviu nr. 3

Bună. Numele meu este Loredana Ivașcu (Șandor), sunt studentă în anul III la Asistență Socială în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași și realizez o cercetare pe tema migrației externe și efectele acesteia în spațiul familial. Îți mulțumesc frumos că ai acceptat să îmi acorzi puțin din timpul tău. Dacă nu ai nimic împotrivă aș dori să înregistrez discuția noastră pentru XXXXXXXX , dar te asigur că înregistrarea va fi ștearsă la incheiereea cercetării și că voi păstra confidențialitatea datelor tale.

Interviu nr. 3

Data: 05/04/2015

Locul realizării interviului: sat Botești, județul Neamț;

Date despre subiect:

Sexul: masculin;

Vârsta (în ani împliniți): 33 de ani;

Stat civil: într-o relație;

Numărul membrilor familiei: 2, subiectul și fiica sa;

Ocupația: șofer la brutărie;

Mediul de proveniență: rural, sat Moreni, comuna Botești, județul Neamț.

ANALIZA CANTITATIVA SI CALITATIVA A DATELOR

Fiind metoda interviului una calitativă de culegere a datelor, am ăncercat în cele ce urmează o analiză a datelor calitative. În ceea ce privește motivul decisiv al indivizilor intervievați de a emigra la lucru în străinătate, acesta este unul economic. În anumite cazuri situația economică precară amplifică relația conflictuală între parteneri, conflictul devenind astfel un alt factor ce favorizează decizi de a emigra. Copiii minori rîmân în grija părintelui rămas în țară iar atunci când acest lucru nu este posibil, sunt bunicii cei care iși asumă responsabilitatea îngrijirii minorilor rămași acasă. Decizia de a pleca la lucru în străinătate a fost luată în familie, mai bine spus în cadrul cuplului, căci copiii nu au fost consultați, fie pentru că părinții nu au considerat importantă părerea lor fie pentru că avea o vârstă fragedă în momentul plecării mamei/ tatălui. Pe perioada șederii în străinătate, comunicarea era limitată la convorbirile telefonice, fie acestea mai rare sau mai frecvente, pe de o parte și în baza evenimentelor din cadrul familiei. Subiectele discuțiilor sunt în general legate de copii și gospodărie. Continuă existența rețelelor de migranți, respondenții nostri fiind ajutați în găsirea unui loc de muncă, a unei locuințe precum și în cheltuielile necesare pentru subzistență, de către rude și prieteni. Toți respondenții sunt de părere că unul dintre efectele pozitive al emigrării lor la muncă peste hotare este fără niciun dubiu, îmbunătățirea situației economice a familiei. Integrarea în societatea de primire a fost dificilă până în momentul găsirii unui loc de muncă, legalitatea oferind respondenților un sens de libertate și egalitate și un anumit statut social în țara de primire … „eram ca oricare alt italian”.

Din interviurile cu migranți efectuate în Italia, reiese dorința acestora de a se reîntoarce în țară, mai devreme sau mai târziu.

ANALIZA DE CAZ

ANACLET ???

STRATEGII DE INTERVENTIE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Arango, J. (2000). „Explaining Migration: a critical view”, în International Social Science Journal, 165;

Bevilacqua, P. et al. (2001). Storia dell'emigrazione italiana, Vol. I. Partenze. Roma, Editura Donzelli;

Bouerdieu, P. (1984). Homo Academicus, Paris, Ed. Minuit;

Chelcea, S. (2007). Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative. București, Editura Economică;

Cingolani, P. (2007). Transnational Practices of Romanian Migrants in Italy. final report for the research Transnational Communities in a Globalized World, Strasbourg, European Science Foundation;

Constantin, D-L., et al. (2004), Fenomenul migraționist din perspectiva aderării României la Uniunea Europeană. București, Institutul European din România;

Constantinescu, M. (2002). „Teorii ale migrației internaționale”, în Sociologie Românească, 3-4, pp. 93-114;

Iluț, P. (2005). Sociopsihologia și antropologia familiei, Ed. Polirom;

Incisa di Camerana, L. (2003). Il grande esodo. Storia delle migrazioni italiane nel mondo. Editura Corbaccio;

Miftode, V. (1984). Elemente de sociologie rurală. București, Editura Științifică și Enciclopedică;

Mihai, I. A. et al. (2008). Efectele migrației: Copiii rămași acasă. Fundația Soros România;

Mihăilescu, I. (1999). Familia în societățile europene. București, Editura Universității din București;

Mitrofan, I., Ciupercă, C. (1998). Introducere în psihosociologia și psihosexologia familiei. București, Editura Științifică;

Mitrofan, I., Mitrofan, N. (1991). Familia de la a…la z. București, Editura Științifică;

Popescu, R. (2010). „Profilul familiei românești contemporane”, în Calitatea Vieții, XX1, nr. 1-2, pp. 5-28;

Prelipcean, G. (2009). „Migrația și euforia remitențelor: Implicații ale crizei economice actuale”. în Revista Sfera Politicii 137/2009, pp. 10-13;

Suditu, B.A. (coord.) (2013). Studii de strategie și politici (SPOS) 2012: Perspectivele politicii de migrațieîn contextul demografic actual din România. București, Institutul European din Romania;

Sandu, D. et. al. (2004). A Country Report on Romanian Migration Abroad: Stocks and Flows After 1989. Multicultura Centre Prague;

Sandu, D. (2006). Locuirea temporară în străinătate. Migrația economică a românilor: 1990-2006. București, Fundația pentru o Societate Deschisă;

Toth, G. et al. (2008). Efectele migrației: copiii rămași acasă. Fundația Soros România;

Voinea, M. (1993). Sociologia familiei. București, Editura Universității București;

Zamfir, C., Vlăsceanu, L. (1998). Dicționar de Sociologie. București, Ed. Babel;

Zidărescu, I. (2009). „Migrația, problemă fundamentală a societății Românești” în Evenimentul Zilei nr.5755, 10 noiembrie 2009;

Nu dispunem de estimări cantitative pentru nici unul dintre fenomenele asociate cu emigrarea temporară: divorțialitate, stări de boală pentru copii, comportamente antisociale ale copiilor rămași singuri, emigrarea minorilor neînsoțiți, lipsa de ajutor pentru bătrâni etc. http://cparsd.presidency.ro/upload/CPARSD_raport_extins.pdf , pagina 277

http://www.romedic.ro/cip-ciuperca-niculina/articol/12282

http://www.revistadestatistica.ro/Articole/2010/A2ro_11_2010.pdf

http://ro.scribd.com/doc/97171649/Licenta-Buna-Corina#scribd

http://www.scritub.com/sociologie/Relatii-conjugale-de-la-tradit95674.php

http://www.fes.ro/media/images/publications/Impactul_crizei.pdf

http://documentareonline.ro/pdf_samples/Sample_TW2WoQC2rupFZl6tkRBaqDf.pdf

http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.5-6-2012/07-Otovescu.pdf (important pg 6)

http://publications.iom.int/bookstore/free/WMR_2010_ENGLISH.pdf

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Migration_and_migrant_population_statistics/ro

singuracasa.ro/_images/img_asistenta_sociala/pentru_profesionisti/resurse_asistenta_sociala_copil_singur_acasa/abilitati/Migratia_si_efectele_ei_in_plan_familial_OIM2006.pdf IMPORTANT

http://polito.ubbcluj.ro/migrantvoices/linked/migratie__schimbare_sociala_romania.pdf

http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2012Ianuarie/Burnaz%20Doinita%20-%20Predictori%20ai%20disfunctiilor%20comportamental-adaptative%20la%20copiii%20abandonati/REZUMATUL%20TEZEI%20DE%20DOCTORAT.pdf

http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2010Noiembrie/Dumitrescu%20Petrisor%20Ionel%20-%20Comunitatlle%20romanesti%20din%20afara%20granitelor%20tarii/Lucrare%20DPI.pdf

http://www.criticatac.ro/11032/migrantii-reveniti-in-tara-prinsi-intre-criza-economica-si-tensiunile-domestice/

http://www.primaria-valeni.ro/Efecte.pdf

http://www.metalurgic-slatina.ro/grund/manual%20de%20studiu%20individual%20pentru%20parinti%20migratori%20l.pdf IMPORTANT

http://mecanica.ucv.ro/ScoalaDoctorala/Temp/Rezumate/vilcu%20claudia_REZRO.pdf IMPORTANT

http://www.sferapoliticii.ro/sfera/166/art10-Dragulin.php IMPORTANT

http://edituralumen.ro/wp-content/uploads/2011/04/daniela-petronela-feraru-afcn-2011-editura-lumen.pdf IMPORTANT

http://www.criticatac.ro/10964/aspecte-ale-culturii-migratiei-in-romania/

http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/sociologie/Efectele-migratieicopiii-ramas97.php

http://www.ispmn.gov.ro/uploads/Remus_Anghel.pdf

http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.1-2-2012/03-CBeciu.pdf

http://www.revistacalitateavietii.ro/2004/CV-3-4-04/8.pdf

http://www.scritub.com/sociologie/MIGRATIA-INTERNA-SI-MIGRATIA-E53145.php

http://www.revistadestatistica.ro/Articole/2011/art6_ro_rrs%207_2011.pdf

Lumile sociale ale migratiei romanesti in strainatate, Dumitru Sandu, Ed. Collegium

http://www.criticatac.ro/11966/note-despre-consecinte-ale-migratiei-din-romania/

file:///C:/Users/Loredana/Documenti/Downloads/rezumat_ro_vsirca__noiembrie.pdf

http://www.scrigroup.com/educatie/sociologie/Migratia-si-munca-in-strainata34967.php IMPORTANT

http://anale.feaa.uaic.ro/anale/resurse/12%20Clipa%20C-Globalizarea%20si%20migratia%20fortei%20de%20munca%20din%20Romania.pdf

http://www.fundatia.ro/sites/default/files/Efectele%20migratiei-copiii%20ramasi%20acasa.pdf

http://www.revista22.ro/scaderea-populatiei–cea-mai-grava-problema-a-romaniei-3915.html

http://www.cnfpa.ro/Files/onofp/RapObs.pdf

http://www.insse.ro/cms/

ANEXE

ANEXA A

GHID DE INTERVIU SEMI-STRUCTURAT

Care a fost motivul principal pentru care ai decis să părăsești România?

Au existat și alte motive care au determinat plecarea ta în străinătate, relație conflictuală cu soțul/soția, de exemplu?

Câți copii aveți?

În momentul plecării tale în Italia (țara) aveai copii minori?

În grija cui i-ai lăsat?

Decizia de a pleca la muncă în străinătate a foat luată în familie?

Integrarea în societatea de primire a fost dificilă?

Cum mențineai legătura cu familiarii și cine lua inițiativa comunicării?

Care erau subiectele discuțiilor?

Cum a fost revederea cu copiii, soțul/soția și celelalte rude?

Cum sunt relațiile în familie în momentul de față?

Ce efecte a avut plecarea ta în Italia asupra familiei, asupra relației cu soțul tău, cu copiii tăi?

Dar asupra ta?

Ce a reprezentat străinătatea pentru tine personal?

Dar pentru familia ta?