Migratia de Munca din Republica Moldova
CUPRINS
Lista abrevierilor………………………………………………………………………..4
Introducere……………………………………………………………………….………5
CAPITOLUL 1. Migrația de muncă. Aspecte generale…………………6
1.1 Abordări privind migrația de muncă.Cauze ………………………………………6
1.2 Formele migrației de muncă…………………………………………………………8
CAPITOLUL 2. Cadrul de gestionare al migrației………………………14
2.1 Legi și regulamente…………………………………………………………………..14
2.2 Cadru instituțional…………………………………………………………………..16
2.2.1Autoritățile mandante și funcțiile lor…………………………………………16
2.2.2 Parteneriate regionale și de mobilitate în domeniul migrației………………23
2.3 Cadru de politici………………………………………………………………………26
CAPITOLUL 3. Migrația în Federația Rusă versus Europa……………31
3.1 Aspecte generale ale pieții de muncă din Federația Rusă și Europa………………31
3.2 Liberalizarea regimului de vize……………………………………………………….32
CAPITOLUL 4. Impactul migrației forței de muncă asupra Republicii Moldova…………………………………………………………………….. 36
4.1.Consecințe socio-economice…………………………………………………………36
4.2.Consecințe demografice………………………………………………………………39
4.3 Impactul remitențelor………………………………………………………………..40
4.3.1Efecte pozitive………………………………………………………………………40
4.3.2 Efecte negative…………………………………………………………………… .41
Lista abrevierilor
BMA – Biroul Migrație și Azil
BM – Oficiul de Țară al Băncii Mondiale
CIVIS – Centru de Analize și Investigații Sociologice, Politologice și Psihologice
CIDPM – Centrul Internațional de Dezvoltare a Politicilor Migraționale
CPTF – Centrul pentru prevenirea traficului de femei
CSI – Comunitatea Statelor Independente
EUBAM – Misiunea UE de Asistență la Frontieră în Moldova și Ucraina
FEI – Fondul European pentru Integrare
IASCI- Agenția Internațională pentru Surse Informaționale
ICNUR – Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați
MAEIE – Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene
MAI – Ministerul Afacerilor Interne
OIM – Organizația Internațională pentru Migrațiune
OSCE – Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa
PEV – Politica Europeană de Vecinătate
PM – Parteneriatele de Mobilitate
PALRV – Planul de acțiuni privind liberalizarea regimului de vize
PNUD – Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare
RM – Republica Moldova
SIIAMA – Sistem Informațional Integrat Automatizat în domeniul Migrației și Azilului
SUA – Statele Unite ale Americii
UE – Uniunea Europeană
UNFPA – Fondul Națiunilor Unite pentru Populație
UNICEF – Fondul Națiunilor Unite pentru Copii
Introducere
Munca este o activitate conștientă, specifică omului, îndreptată spre un anumit scop, și anume satisfacerea trebuințelor sale. Migrația de muncă este un fenomen întâlnit în toate țările, iar prin dimensiunea și durata sa ridică o serie de probleme privind definirea, cauzele, formele de manifestare și poate chiar posibilitățile de reducere sau accelerare ale acesteia.
Migrația forței de muncă din Moldova a crescut brusc pe parcursul ultimelor două decenii, astfel acest domeniu a reprezentat pentru mine o atenție mărită datorită actualității sale.Avînd și eu statutul de migrant mi-a sporit mai mult interesul pentru abordarea acestui subiect.
Lucrarea este structurată în patru capitole,care cuprind aspecte generale și particulare ale migrației de muncă din Republica Moldova și consecințele generate de acest process.
Primul capitol ,,Migrația de muncă. Aspecte generale” oferă informații în ceea ce privește cauzele, formele și profilul migrației.Aici fac referire la evoluția Republicii Moldova și la procesele care se succed din anul 1990 pînă în prezent.
Al doilea capitol ,,Cadrul de gestionare al migrației” oferă o descriere a cadrului legislativ și regulator național în domeniul migrației, conform categorizării aplicate în Strategia Națională a Moldovei pentru Migrație și Azil (2012– 2020). La fel, prezint o descriere structurată a mandatului și a funcțiilor autorităților centrale guvernamentale, precum și a organizațiilor internaționale, a actorilor non-guvernamentali și a grupurilor de migranți care participă în procesul de management al migrației la nivel național.
Cel de-al treilea capitol ,,Migrația în Federația Rusă versus Europa” tratează condițiile de muncă ale migranților moldoveni, problemele cu care se confruntă și motivele emigrării într-o șară sau alta. Observăm că migranții beneficiază de mai puține drepturi, opțiuni socioeconomice, juridice și politice, fiind expuși riscului de ridicare a dreptului de ședere și de expulzare.
În ultimul capitol ,, Consecințele migrației de muncă” am analizat efectele pe care le are migrația atît în prezent cît și pe viitor. Procesele migraționale influențează atît situația socială, economică și demografică din țară, cît și stabilitatea și securitatea statului.
Capitolul 1. Migrația de muncă. Aspecte generale
1.1 Abordări privind migrația de muncă din Republica Moldova.Cauze
Pentru a putea vorbi despre noțiunea de ,,migrația de muncă” este nevoie de a cunoaște inițial definiția. În terminologia de specialitate aceasta este definită ca ‚‚deplasarea benevolă a cetățenilor Republicii Moldova peste hotare, precum și sosirea benevolă a cetățenilor străini sau a apatrizilor pe teritoriul Republicii Moldova, în scopul desfășurării unor activități provizorii de muncă”. Organizația Națiunilor Unite (ONU) definește migrantul ca fiind o persoană care a domiciliat într-o țară străină pe o perioadă de mai mult de un an, indiferent de cauzele care au stat la baza schimbării domiciliului și de mijloacele folosite pentru a migra.
Republica Moldova a făcut parte din Uniunea Sovietică, unde „migrația în exterior” era interzisă. Astfel, fluxurile de migrație din Republica Moldova erau limitate la teritoriul sovietic. Colapsul URSS adus la declararea ulterioară a Moldovei într-un stat nou și independent. Perioada a fost caracterizată de asemenea de condiții de înrăutățire a tensiunilor etnice, care s-au manifestat prin conflicte etnice și/sau militare (se are în vedere conflictul transnistrean din 1992). Aceste circumstanțe au provocat migrația din motive etnice în prima jumătate a anilor 1990, predominant spre Rusia și Ucraina. Cu toate acestea, rolul acestui conflict în procesul de migrație nu ar trebui supraestimat.
Începând cu a doua jumătate a anilor 1990, fluxul de migranți moldoveni a devenit un fenomen de proporții. El a avut în primul rând motivații economice. Până în prezent pot fi identificate trei valuri de migrație în masă. Prima migrație în masă a fost motivată economic și a avut un caracter comercial (procurarea bunurilor de peste hotare și vânzarea lor pe piața moldovenească). Totuși, introducerea regimului de vize, de rând cu controalele vamale mai complicate și egalarea prețurilor în statele post-comuniste a făcut ca acest tip de migrațiune comercială să fie mai puțin profitabil pentru un migrant individual. În consecință, migrația comercială a fost înlocuită treptat de migrația de muncă.
Criza economică și financiară prin care a trecut Federația Rusă în anul 1998 a declanșat al doilea val de migrație în masă din Moldova. Criza financiară din Federația Rusă a favorizat devalorizarea, în decurs de câteva luni, a monedei naționale – de la 4,6 lei la 11 lei pentru un dolar american, creșterea de câteva ori a prețurilor la mărfurile industriale și alimentare care a determinat explozia bruscă a numărului de familii aflate sub limita minimului de existență. Astfel, începând cu anul 1998 asistăm la o creștere spectaculoasă a fluxurilor migratorii peste hotare.
Studiile în domeniul migrației din Moldova indică că de la sfîrșitul secolului XX migrația forței de muncă din Moldova a fost orientată spre două regiuni importante, dar care se deosebește substanțial în baza mai multor criterii: țările CSI, predominant Federația Rusă (în special Moscova și regiunea Moscovei) și Europa Occidentală, în special Italia. Aceste regiuni mari diferă în ceea ce privește caracteristicile socio-economice ale migranților pe care îi atrag. Multe studii subliniază că migrația moldovenească este stimulată în mare parte de motivațiile economice (peste 72% din factorii de împingere ai migrației). Un studiu FEI din 2008 a arătat că moldovenii sunt considerații ca fiind împinși să meargă peste hotare din cauza sărăciei, lipsei oportunităților potrivite de angajare, salariilor mici și a unui mediu economic instabil.
Conform studiului CBS-Axa 2008, 59% dintre muncitorii migranți moldoveni, sau aproximativ 190.000 de persoane, se aflau în Federa-ția Rusă, iar în Italia – 17%, ceea ce corespunde numărului de 55.000 de persoane. Alte țări de destinație importante pentru migranții moldoveni sunt: Ucraina din zona țărilor CSI; Portugalia, Franța, Spania și Grecia din Europa Occidentală. În afară de aceasta, există și o puternică migrație spre Israel, Turcia și România.
În jurul anilor 2007 și 2010 s-a înregistrat o creștere semnificativa a fluxului de migranți. Această creștere ar putea fi explicată prin impactul întârziat al crizei economice mondiale asupra economiei Republicii Moldova, combinat cu aplicarea în masă a moldovenilor pentru cetățenia română. România a acordat aproximativ 84 000 cetățenii în 2010, 94 000 în 2011 și 78 000 în 2012.Marea majoritate a acestor cetățenii au fost acordate moldovenilor, facilitându-le astfel ace accesul pe piețele muncii din Europa.
În prezent, migrația moldovenească este în mare parte un răspuns la oportunitățile pe piața străină de muncă și ar trebui privită drept o strategie de investiție pentru răspunsul de viitor la sărăcia acută.
Formele migrației de muncă
Fluxurile migraționiste din Republica Moldova sunt mult mai complexe decât sunt percepute sau descrise în literatura de specialitate. La dezagregarea datelor (vezi Figura 1) s-a constatat faptul că migrația nu este determinată doar de fluxul extern de migranți pe termen lung, dar și de o semnificativă mobilitate internă a forței de muncă, precum și de migrația sezonieră a forței de muncă. O trăsătură specifică a migrației moldovenești este nivelul înalt de îngrămădire a persoanelor în locurile de migrație. Marea majoritatea a migranților se află în câteva regiuni de destinație, circa zece orașe găzduind circa 3/4 din numărul total de migranți din Moldova. Migranții moldoveni de lungă durată vin din diferite pături sociale și provin atât din zonele urbane (25%), cât și din cele rurale (75%). La moment pot fi identificate trei tipuri de migrație internațională:
1) Migrație internațională de scurtă durată în special în țările CSI.
2) Migrație internațională de lungă durată, predominant în țările Uniunii Europene.
3) Migrație internațională legală de lungă durată spre SUA și Canada.
Mai recent, în modelul general de migrație din Moldova au fost observate următoarele tendințe și schimbări:
– din regiunea CSI spre regiunea UE;
– de la migrație de scurtă durată și sezonieră la migrație de lungă durată;
– migrație sporită spre Statele Unite și Canada.
Aceste tendințe și schimbări par să fie o tendință spre diversificarea țărilor de destinație și o mișcare de la țările cu venit mai mic spre țările cu venit mai înalt. Aceasta creează oportunități pentru sporirea impactului de dezvoltare al migrației, în special în ceea ce ține de fluxurile sporite de remitențe sau fluxuri de remitențe mai rezistente care au o probabilitate mai mică să transfere incertitudinea sau riscul economic în țara de origine. Migrația de durată mai lungă are de asemenea potențialul de a rezulta în impacte mai mari de dezvoltare.
Profilul migranților moldoveni arată că aceștia sunt predominant:
tineri – Migrația moldovenească este compusă din populația cu vârsta aptă de muncă, cea mai mare parte a migranților (79%) având vârsta între 18 și 44 ani;
căsătoriți – în dependență de starea civilă a migranților moldoveni, un contingent mare este căsătorit (71%), deși ratele de reunificare a familiei în locurile de migrație rămân relativ mici (21%);
mai educați – o trăsătură deosebită a migrației din Moldova constă în faptul că o parte semnificativă a celor care pleacă au un nivel relativ bun de educație; 28% din numărul total al migranților au absolvit instituții de învățământ universitar, iar 63% au absolvit liceul sau o instituție de învățământ profesional;
bărbați și femei în măsură egală – muncitorii migranți bărbați, care cuprind 63% din forța de muncă, tind să migreze spre localități în CSI și se angajează în primul rând în sectorul de construcții și reparații, transport, industrie și agricultură. Femeile tind să migreze în țările UE și să lucreze în sectorul de prestare a serviciilor, lucru casnic, comerț, îngrijirea bătrânilor și copiilor. La compararea estimărilor din 2009 și 2013 se conturează următoarele tendințe în modelul migraționist: crește numărul de migranți ce aleg Federația Rusă (de la 47% în 2009 la 56% în 2013) și scade numărul celor ce aleg Italia (26% în 2009 versus 22% în 2013) și alte țări din Europa de Sud; se redirecționează ușor dinspre țările din sudul UE (Grecia, Spania, Portugalia) spre nord (Franța, Germania, Irlanda); se optează de la migrația pe termen scurt și sezonier spre migrația pe termen lung.
Migrația moldovenească este compusă din partea economic activă a populației. O caracteristică a migranților moldoveni este tinerețea lor relativă, vârsta medie la momentul plecării fiind de 29,7 ani , care a crescut la o vârstă medie de 36,1 ani la momentul interviului. Cel mai mare procent de migranți (79%) au vârsta cuprinsă între 18 și 44 ani. Bărbații predomină în grupul de vârstă de 18-29 ani, pe când femeile aparțin mai degrabă categoriei de vârstă de 45-65 ani (Fig.2).
Altă caracteristică a migrației moldovenești este exodul de specialiști dintr-un șir de sectoare ale economiei naționale, ceea ce a cauzat fenomenul de exod intelectual pentru țară. Din cei care pleacă, intelectualii reprezintă 18%; înainte de a emigra ei au lucrat în Moldova în calitate de ingineri, medici, învățători, juriști și economiști. Instabilitatea economică și politică a crizelor, sărăcia și standardele mici de trai, șomajul și/sau salariile mici, protecția socială neadecvată și oportunitățile limitate de trai au cauzat plecarea populației. Fenomenul de exod intelectual a început odată cu liberalizarea sistemului sovietic, care a afectat în mare parte ramura cercetărilor științifice și a dezvoltării. Reducerea continuă a numărului savanților a început în Moldova și s-a
intensificat pe parcursul anilor următori.
O parte însemnată a moldovenilor cu calificare înaltă sunt supuși „descalificării” profesionale atunci când migrează, fiind deseori angajați la munci de calificare joasă sau necalificate. Exodul intelectual din Moldova nu devine neapărat un câștig intelectual pentru țările de destinație, dar mai degrabă o irosire intelectuală pentru migranți. Totuși, migranții moldoveni cu calificare înaltă câștigă mult mai mult din munci cu statut jos peste hotare, decât ar fi posibil dacă și-ar urma carierele în țara lor de baștină .
O altă formă specifică de migrație este migrația sezonieră contractuală a studenților din Republica Moldova. Migrația sezonieră a studenților peste hotare a fost în creștere în anii 2002-2007 de la 150 la peste 5000 de studenți, ulterior intervenind o ușoară descreștere. Programele care au promovat în Republica Moldova migrația contractuală a studenților sunt Students Agricultural Work Scheme Prog-ramme (Schema de Munci Agricole pentru Studenți) pentru Marea Britanie; Summer Work and Travel pentru SUA; Programul Au Pair pentru SUA, Marea Britanie, Germania; Programul Internship USA etc.
Programul „Students Agricultural Work Scheme” (SAWS) a fost implementat în Moldova în perioada 2002-2007, în mod special de companii create pe lângă Universitatea Agrară din Moldova, fiind destinat inițial studenților de la această universitate. Astfel,toți studenții din Republica Moldova au devenit eligibili să participe la acest program. Prin intermediul acestui program studenții din cadrul Universității Agrare de Stat din Moldova, al colegiilor afiliate ei, precum și studenții altor instituții de învățământ superior, au avut posi-bilitate să acumuleze experiența de viața din Marea Britanie; să ia cunoștință de tehnologiile, principiile, metodele de producere din această țară; să-și îmbunătățească starea financiară; să se familiarizeze cu cultura și modul de viață al oamenilor din Marea Britanie; să-și aprofundeze cunoștințele în domeniul limbii engleze și să-și dezvolte abilități de comunicare eficientă. În iulie 2007 Ministerul de Interne al Marii Britanii a anunțat că, începând cu 1 ianuarie 2008, studenții din Republica Moldova nu mai sunt eligibili pentru acest program.
În aceste condiții a devenit mai cunoscut programul de migrație sezonieră pentru studenți „Summer Work and Travel” propus de Departamentul de Stat al SUA. Acest program are ca scop atingerea obiectivelor educaționale internaționale și de schimb cultural prin implicarea tinerilor în viața de zi cu zi a țării-gazdă, prin oferirea oportunității de muncă temporară și a schimbului de experiență la întoarcere acasă. „Summer Work and Travel” este un program care se desfășoară în perioada vacanței de vară și este adresat studenților ce-și fac studiile la secția cu frecvență la zi. Acestora li se oferă posibilitatea de a munci în SUA, de regulă în orașele vizitate de turiști, în sfera deservirii sociale – restaurante, hoteluri, magazine, parcuri de odihnă și de recreație, pentru o perioadă de cel mult 4 luni, iar apoi pot petrece până la 30 de zile pe teritoriul SUA pentru călătorii și recreare. Programul este o oportunitate importantă pentru studenții din Republica Moldova nu doar de a explora SUA, a cunoaște cultura și populația acestei țări, a îmbunătăți cunoașterea limbii engleze, dar și de a câștiga bani, a dezvolta anumite abilități de muncă și a forma relații pe plan internațional.
Programul Au Pair (SUA, Marea Britanie, Germania) oferă tinerilor cu vârsta între 18 și 27 ani posibilitatea de a petrece de la 6 până la 24 luni peste hotare, de a sta într-o familie și de a câștiga bani de buzunar prin ajutorul oferit la supravegherea copiilor și prin diferite activități casnice. Ca membri activi ai unei familii, partici-panții la acest program beneficiază de o deplină cunoaștere a culturii locale și câștigă experiență de o reală valoare cât privește modul de viață din țările de destinație. Cazarea, masa și banii de buzunar sunt asigurate de familia-gazdă, în schimbul activităților prestate pentru îngrijirea copiilor. Mai mult, participanții la acest program au posibi-litatea de a urma cursuri de limbă engleză.
Programul Internship USA este adresat studenților și absolvenților care doresc să plece în SUA cu scopul de a acumula experiență profesională valoroasă. Participanții la Programul Internship obțin posibilitatea de a-și dezvolta calificările profesionale și practice cunoscând între timp cultura și modul de viață american.
Migrația studenților la muncă posedă, de asemenea, niște însemne caracteristice: sezonieră (maximum 6 luni), legală, contractuală și voluntară. Piața agențiilor ce implementează programe sezoniere pentru studenți peste hotare a fost în creștere în anii 2005-2007. În anul 2007 numărul agențiilor a atins cota maximă – peste 30, după care asistăm la reducerea numărului acestora. O parte din aceste agenții au statut comercial de societăți cu răspundere limitată, altă parte au formă organizatorică de asociații obștești . În ce privește resursele economice ale studenților migranți, specificăm că la prima migrație sezonieră ei sunt susținuți financiar de către părinți, iar la următoarele migrații dețin deja propriul capital economic pentru acest proces. Capitalul cultural al studenților a influențat frecvent posibilitatea acestora de a migra, întrucât întotdeauna studenții au fost intervievați de personalul ambasadelor, iar suplimentar li s-au cerut documente ce atestă performanța academică. Evident că resursele (capitalul economic, capitalul social și capitalul cultural) acestui grup specific au fost influențate pozitiv în rezultatul migrației, studenții având posibilitate să coopereze sub diverse forme (în cadrul organizației prin care au plecat, rețelelor disponibile prin Internet etc.). Câștigurile studenților moldoveni care au migrat prin aceste programe sunt neuniforme, variind pentru întreaga perioada de aflare peste hotare de la 1000 la 13000 dolari USD.
În baza celor menționate, se evidențiază următoarele particularități ale migrației sezoniere a studenților la muncă: migrația are un caracter economic, dar cu profunde implicații culturale; în majoritate migrează studenții cu o reușită academică înaltă, care cunosc limbile străine; studenții migrează legal în baza unor contracte semnate cu angajatorii prin intermediul companiilor moldovenești ce implementează aceste programe; studenții muncesc legal, unii dintre ei se angajează la 2-3 locuri de muncă; un număr de studenți rămân ilegal peste hotare (sub 5%).
Concluzii
Desprinderea de fosta URSS în 1991 și accederea la independență a Republicii Moldova a afectat nu doar raporturile politice ale acesteia cu fosta metropolă, ci în primul rând cele economice, la cea dată puternic interdependente. În asemenea situație, au avut de suferit sectoare determinante ale economiei naționale, mai întâi de toate, industria și agricultura. Această stare de lucruri a accelerat mult ritmul galopant al creșterii șomajului atât la nivelul localităților urbane, cât și la nivelul celor rurale, în care locuiește cea mai mare parte a populației țării.
Începând cu anul 1993, migrația moldovenilor spre Europa, dar și în est, în Federația Rusă și alte state ale CSI, a căpătat proporții din ce în ce mai mari. De regulă, această migrație poartă un caracter de muncă. Criza social-economică, dar și lipsa unor programe de stat bine articulate privind politica internă de ocupare a forței de muncă, a accentuat și mai mult tendințele migraționiste ale unei bune părți din populația țării, în special, ale tineretului. În același timp, migrația clandestină de muncă este o consecință directă a pronunțatelor disparități existente între nivelul de trai și remunerare din R. Moldova, Europa Occidentală sau Centrală.
Totodată, trebuie să accentuăm, că lipsa unui control adecvat la frontiera de est a țării în perioada respectivă, efectuat de autoritățile legale ale R.M. era un impediment serios în calea soluționării multor probleme legate de migrație. Aceasta a generat instabilitate și a favorizat traficului de ființe umane și fluxurile ilegale de migranți, orientat în direcția Europei Occidentale.
CAPITOLUL 2. Cadrul de gestionare a migrației
2.1 Legi și regulamente
Cadrul legislativ național din domeniul migrației se bazează pe aspectul juridic al proceselor migraționale și reglementează drepturile și interesele refugiaților și migranților, oportunitățile de ocupare ale acestora, libertatea deplasării, accesul la justiție, controlul proceselor migraționale la frontiera de stat, aranjamentele de ședere în țară pentru cetățenii străini și apatrizi, prevenirea și combaterea migrației ilegale și a traficului de ființe umane. Pe parcursul ultimilor ani, au fost adoptate mai multe documente conceptuale și legi care reglementează politica migrațională în domeniile cheie ce țin de gestionarea migrației, precum și o viziune pe termen lung în domeniu. Chiar dacă ar trebui perfecționate, instrumentele și proiectele adoptate sunt în linii generale conforme standardelor internaționale.
Organizarea și facilitarea migrației legale. Din 24 decembrie 2011, Legea Nr. 200 privind regimul străinilor în Republica Moldova, adoptată la 16 iulie 2010 a intrat în vigoare și a determinat o serie de reorganizări departamentale. Noua Lege a simplificat procedurile de solicitare a vizei, permisului de ședere și muncă în Moldova, reprezentând un pas important în ceea ce privește dezvoltarea sistemului de gestionare a migrației.Totuși, unele legi naționale mai vechi, care încă sunt aplicate cu privire la statutul juridic al străinilor în Moldova trebuie să fie abrogate și integrate în noua lege.198 Legea cu privire la integrarea străinilor în Republica Moldova Nr. 274, adoptată la 12 decembrie 2011 a intrat în vigoare la 1 iulie 2012. Legea vine cu o definire juridică mai explicită în ceea ce privește drepturile și facilitățile de integrare care sunt oferite tuturor străinilor în Moldova. Statul a adoptat un cadru legal solid pentru domeniul azilului într-o perioadă de timp destul de mică, care în linii generale se conformă standardelor internaționale. Subiectele legate de migrația temporară la muncă au fost examinate superficial o perioadă îndelungată de timp. Impactul acestui tip de migrație asupra pieței muncii, a nivelului remitențelor și a reducerii sărăciei nu a fost luat în considerație. Totuși, intensitatea proceselor migraționale și manifestarea graduală a consecințelor negative ale migrației au favorizat considerarea provocărilor migrației muncii care devenit o parte componentă a exercițiului legislativ național: Strategia Națională privind politicile de ocupare a forței de muncă pentru anii 2007–2015; Planul Național de Acțiuni pentru ocuparea forței de muncă 2012; Legea cu privire la migrația de muncă Nr. 180 din 10 iulie 2008, și Planul de Acțiuni privind stimularea reîntoarcerii lucrătorilor migranți moldoveni de peste hotare (2008–2011).
Combaterea migrației iregulare și a traficului de ființe umane. După opiniile experților din cadrul Comisiei Europene, cadrul legislativ și de politici cu privire la prevenirea și contracararea traficului de ființe umane este consolidat și aliniat standardelor internaționale. Adițional, Moldova este parte la acorduri bilaterale în domeniul migrației forței de muncă cu Federația Rusă (1993), Ucraina (1993), Belarus (1994), Azerbaidjan (2005), Republica Italiană (2011) și în domeniul securității sociale cu: Bulgaria (2008), România (2010), Luxemburg (2010), Austria (2011), Estonia (2011), Portugalia (2011), și Republica Cehă (2011). La moment, se negociază acorduri de securitate socială cu Polonia, Ungaria, Lituania, Belgia și Italia. Rolul acordurilor de securitate socială este de a determina dreptul cetățenilor de a se deplasa între state și de a beneficia de securitate socială.
Reglementarea și controlul migrației. În 2011 au fost adoptate Strategia Națională de management integrat al frontierei de stat pentru anii 2011–2013 și Planul de Acțiuni pentru implementarea Strategiei și Legea cu privire la frontiera de stat. În același an, Legea cu privire la poliția de frontieră, aprobată la 28 decembrie 2011, modifică legislația națională cu scopul demilitarizării și profesionalizării poliției de frontieră. În domeniul readmisiei, între anii 2009 și 2011, RM a semnat protocoale de implementare adiționale la Acordul de Readmisie UE–RM cu 11 state membre, precum și acorduri de readmisie cu 5 state non UE. Tot aici trebuie subliniat și semnarea la 19 decembrie 2007 a Acordului între Comunitatea Europeană și RM privind facilitarea eliberării vizelor, deoarece acesta „acordă o atenție deosebită securității și readmisiei”.
2.2.Cadru instituțional
2.2.1Autoritățile mandante și funcțiile lor
În ceea ce privește autoritățile naționale responsabile de gestionarea migrației în Republica Moldova, statul dispune de un cadru instituțional solid în domeniul formulării politicilor migraționale, cât și a gestionării migrației cu participarea unui număr mare de actori instituționali.
Președintele RM , conform Constituției, dispune de competențe pentru a „găsi soluții la problemele ce țin de drepturile cetățenilor Republicii Moldova și de a oferi azil politic”.
Principalele drepturi ale Parlamentului se referă la inițierea și adoptarea proiectelor de legi, a hotărârilor și moțiunilor, la aprobarea principalelor direcții ale politicii interne și externe de stat, la ratificarea tratatelor și acordurilor internaționale, parte a controlului parlamentar asupra puterii executive. Toate aceste puteri au relevanță directă sau indirectă pentru domeniul migrației.
La rândul său, Guvernul împreună cu Parlamentul și cu Președintele țării, asigură gestionarea și coordonarea activităților ministerelor și altor agenții guvernamentale pentru implementarea politicii migraționale. De asemenea Guvernul „implementează politica de stat menită să reglementeze procesele migraționale”.
Ministerul Afacerilor Interne are responsabilitatea primară de a controla și gestiona procesele migraționale în RM, în special monitorizarea și coordonarea proceselor migraționale, cât și elaborarea proiectelor de legi și normelor regulatorii în domeniul statutului juridic al cetățenilor străini și al apatrizilor.
Poliția de Frontieră a RM a fost precedată de Serviciul Grăniceri (până la 1 iulie 2012), deține competențe în promovarea politicilor în domeniul managementului integrat al frontierei de stat, combaterea migrației ilegale, investigarea infracțiunilor la frontieră, a traficului de ființe umane, falsificarea documentelor de călătorie, etc. În competența Poliției de Frontieră este și eliberarea vizelor în punctele de trecere a frontierei în situații de urgență – o sarcină preluată de la Biroului Migrație și Azil.
Biroul Migrație și Azil, a fost creat în iulie 2006 și este responsabil pentru a elabora și implementa politicii de stat în domeniul migrației și azilului. Biroului i-au fost desemnate funcțiile de supraveghere și control a legii vizând migrația, evidența și eliberarea documentelor pentru cetățenii străini, gestionarea migrației, a șederii cetățenilor străini și apatrizilor în Moldova, combaterea imigrației ilegale, expulzarea, readmisia și detenția străinilor. Actualmente, sunt câteva surse administrative, elaborate și întreținute de ministere direct sau indirect implicate în reglementarea proceselor migraționale și în colectarea datelor privind persoanele care traversează frontiera de stat. Pentru a utiliza acest mare potențial de surse de date administrative și pentru a spori cooperarea dintre ministerele cu competențe în domeniul migrației, a fost elaborat un Sistem Informațional Integrat Automatizat în domeniul Migrației și Azilului (SIIAMA), la moment întreținut de BMA. În același timp, în opinia experților Comisiei Europene, este necesar de a dezvolta în continuare capacitățile BMA, inclusiv prin alocarea resurselor umane corespunzătoare, precum și de a stabili reguli de cooperare între organele relevante ale MAI, care ar diviza competențele acestora în cadrul proceselor imigraționale pentru a-și realiza sarcinile.
Centrul pentru combaterea traficului de persoane, din subordinea MAI, a fost creat în septembrie 2005 și reprezintă un organ operativ de investigație și urmărire penală în prevenirea și combaterea traficului de ființe umane și a migrației ilegale.
Biroul Național Central INTERPOL și Punctul Național de Contact “Europol” au atribuții comune în prevenirea și combaterea traficului de ființe umane și a migrației ilegale.
Centrul Național Virtual SECI/GUAM, din subordinea MAI a fost creat în ianuarie 2006, pentru a elabora acțiuni specifice în prevenirea și combaterea crimelor transfrontaliere și alte infracțiuni grave comise în statele membre SECI și GUAM.
Ministerul Economiei este responsabil pentru crearea unui climat investițional favorabil în Republica Moldova pentru a atrage investițiile interne și străine, inclusiv remitențele.
Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii (www.odimm.md), care conlucrează în strânsă cooperare cu Ministerul Economiei, este o organizație non-profit și non-comercială cu statut de instituție publică, creată în mai 2007, și promovează dezvoltarea eficientă și efectivă a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii. În 2010 ODIMM a lansat Programul pilot de atragere a remitențelor în economie PARE 1+1 (www.odimm.md/ro/pare/default.htm), care „tinde să faciliteze accesul migranților la finanțe, ajutând în același timp la canalizarea remitențelor prin intermediul canalelor oficiale, introducerea celor mai bune practici în statele gazdă ale migranților.
Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a fost înființat în septembrie 2009 împreună cu subdiviziunile sale, în special, Secția politici migraționale, Direcția dezvoltarea resurselor umane, Direcția politici ocupaționale, Direcția politici de asistență socială, Direcția politici de asigurări sociale, Secția politici demografice și Direcția politici de asigurare a egalității de gen și prevenirea violenței, este responsabil de promovarea și realizarea politicii de stat cu privire la relațiile ocupaționale, elaborarea și promovarea politicilor ce țin de activitatea ocupațională în sectorul demografic, elaborarea și formularea politicilor ce țin de relațiile de angajare în câmpul muncii și protecția socială și juridică a migranților, prevenirea violenței în familie și a traficului de ființe umane.
Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă a fost creată în 2003, este o instituție subordonată MMPSF și se orientează mai cu seamă pe elaborarea principiilor de bază ale politicii de stat, a strategiilor și programelor în domeniul dezvoltării pieții muncii, inclusiv care vizează persoanele în căutarea unui loc de muncă, prevenirea șomajului și combaterea efectelor sale sociale, implementarea politicii migrației forței de muncă, deținând atribuții importante în domeniul gestionării migrației forței de muncă .
Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene eliberează vizele de intrare pe teritoriul Republicii Moldova, eliberează documente de călătorie pentru cetățenii moldoveni, oferă servicii consulare și protejează cetățenii moldoveni aflați peste hotare prin intermediul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare din afara țării. MAEIE mai negociază în numele Republicii Moldova sau participă la negocierea tratatelor și acordurilor internaționale, inclusiv în domeniul migrației. MAEIE coordonează procesele de integrare europeană, inclusiv implementarea la nivel național a dialogului UE–Moldova în domeniul liberalizării regimului de vize și a Parteneriatului de Mobilitate UE–Moldova. Ministerul mai are un rol important în asigurarea participării Moldovei în cadrul mai multor platforme internaționale și procese consultative referitoare la domeniul migrației.
Ministerul Sănătății este însarcinat de mobilitatea personalului medical și accesibilitatea sistemului de ocrotire a sănătății pentru migranți.
Ministerul Educației administrează problemele ce țin de recunoașterea calificărilor migranților reîntorși prin intermediul Serviciului de Informare și Recunoaștere a Calificărilor..
Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, Întreprinderea de Stat Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru” garantează formarea, menținerea, păstrarea, utilizarea și managementul Registrului de Stat al Populației, Registrului Unităților de Drept, Sistemului Informațional Național Geografic, Registrului de Stat al Transportului, Registrului de Stat al Conducătorilor Auto, de asemenea asigură operarea registrelor departamentale, garantând monitorizarea sistemelor și resurselor informaționale și aplică tehnologiile informaționale pentru administrarea fluxului migrațional în calitate de deținător al Registrului de Stat al Populației. ÎS CRIS „Registru” de asemenea, colectează date, produce și actualizează 24 de tabele statistice care rezumă datele produse de toate ministerele implicate în SIIAMA.
Biroul Național de Statistică este autoritatea administrativă centrală care gestionează activitatea în domeniul statisticii din țară, inclusiv în domeniul migrației.
Biroul Relații Interetnice este subordonat Prim-ministrului și este responsabil de coordonarea și stimularea legăturilor cu diaspora moldovenească, inclusiv acordarea suportului pentru asigurarea necesităților național-culturale ale cetățenilor moldoveni care locuiesc peste hotare.
Serviciul de Informație și Securitate garantează prevenirea și a lupta împotriva migrației ilegale, traficului de ființe umane și contra crimei organizate.
Organizația Internațională pentru Migrație este organizația interguvernamentală lider în domeniul migrației, care activează în Moldova din iunie 2003. OIM lucrează în parteneriat cu guvernul Moldovei, cu organizațiile internaționale, precum și cu ONG-urile locale pe toate aspectele migrației, inclusiv dezvoltarea capacităților de administrare a fluxurilor migraționale, dezvoltarea cooperării internaționale, o mai bună protecție a drepturilor migranților, oferirea consultanței pe marginea legislației din domeniul migrației, îmbunătățirea managementului migrației și de frontieră, precum și combaterea traficului de ființe umane.
Activitatea Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) în Moldova este reglementată de Cadrul de Cooperare pe Țară și de Planul de Acțiuni al Programului de Țară (2007–2012). Unele proiecte, implementate în cadrul acestor domenii tematice, includ și componente ce vizează migrația.
Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) activează într-o varietate vastă de situații în Republica Moldova, incluzînd solicitanții de azil, refugiații, persoanele strămutate pe plan intern, persoanele reîntoarse și apatrizii.
Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) a fost lansat oficial în 1995 drept răspuns la necesitățile emergente ale copiilor, tinerilor și familiilor lor din Moldova. Sub egida Programului de politică socială, UNICEF Moldova oferă incluziune socială pentru copiii, care sunt excluși din societatea moldovenească și nu primesc atenție, grijă și servicii din partea instituțiilor publice și a factorilor de decizie.
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), a fost creată în Moldova în 1993 pentru a susține eforturile de găsire a unei soluții pașnice pentru conflictul transnistrean..
Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA) a inițiat cooperarea cu Moldova în 1995. Din 2001, asistența acordată de UNFPA RM a sporit semnificativ și a devenit consistentă. Programul de Țară UNFPA are trei componente: (a) Sănătatea Reproductivă; (b) Populația și Dezvoltarea, incluzând problemele migraționale; și (c) Dimensiunea de Gen.
Organizația Internațională a Muncii (ILO) a început să activeze în Moldova începând cu anul 2003 și este responsabilă de reducerea traficului femeilor tinere în scopuri de exploatare în muncă, fortificarea capacității de management național în domeniul migrației și ocupării, formularea unor măsuri în vederea elaborării politicilor migraționale cu respectarea dimensiunii de gen, reglementarea migrației muncii și promovarea reîntoarcerii durabile.
Oficiul de Țară al Băncii Mondiale (BM) și-a început activitatea în Moldova în 1993 iar Strategia curentă de Parteneriat cu Țara a BM pentru Moldova pentru 2009–2012 se axează pe trei piloni: îmbunătățirea competitivității economice pentru susținerea creșterii economice durabile, care să se bazeze nu doar pe remitențe, dar și pe exporturi și investiții; minimizarea riscurilor sociale și a celor de mediu, dezvoltarea capitalului uman, promovarea incluziunii sociale; îmbunătățirea guvernării sectorului public.
Biroul de Țară al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) funcționează din 1995 și oferă suport continuu autorităților din domeniul sănătății pentru a îmbunătăți sănătatea populației prin intermediul unor intervenții de asistență medicală și prin conciliere pe marginea politicilor de sănătate în general. În Moldova , OMS, de rând cu alți parteneri donatori, își axează eforturile pe studierea impactului mobilității/migrației lucrătorilor medicali și pe oferirea recomandărilor cu privire la cel mai eficient management al procesului respectiv, abordând impactul negativ al acestuia din perspectivele dezvoltării capitalului uman.
În iulie 2010, Adunarea Generală ONU a creat Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women), ca și parte din agenda de reformă ONU, este responsabilă pentru prevenirea traficului de ființe umane și abilitarea economică a femeilor în rezultatul participării acestora în procesele migraționale. În 2010 UN Women fost lansat un nou proiect în Moldova „Abilitarea economică a femeilor prin creșterea oportunităților de angajare în Republica Moldova pentru anii 2010–2013”, care a fost implementat în comun cu MMPSF și MEc, fiind susținut financiar de guvernul Suediei. Acest program se orientează în mod primar la necesitățile populației rurale și suburbane, mai cu seamă femeile sărace, cu o atenție deosebită față de domeniile ocupării, abilitării economice și protecției sociale.
Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului beneficiază de un Consultant în domeniul drepturilor omului, în cadrul Oficiului Coordonatorului Rezident ONU în Republica Moldova începând cu iulie 2008. Consultantul în Drepturile Omului acordă asistență Oficiului Coordonatorului Rezident al ONU, Echipei de Țară a ONU în Moldova, guvernului și societății civile privind fortificarea drepturilor omului, inclusiv drepturile migranților și abordările bazate pe drepturile omului.
Centrul Internațional de Dezvoltare a Politicilor Migraționale (CIDPM) a fost creat în 1993, la inițiativa Austriei și Elveției, cu scopul de a promova politicile migraționale inovaționale, comprehensive și durabile și de a funcționa drept un mecanism de schimb de servicii pentru guverne și organizații. CIDPM este o organizație internațională cu 15 state membre. La 9 ianuarie 2012 la Viena a fost semnat “Acordul între CIDPM și Republica Moldova cu privire la statutul organizației în Republica Moldova și cooperarea în domeniul migrației” și a fost deschis oficiul local în Chișinău. La moment, instituțiile moldovenești sunt implicate în proiecte CIDPM ce țin de combaterea traficului de ființe umane, reîntoarcere și readmisie, managementul frontierei și gestionare a migrației.
Actorii neguvernamentali și implicarea/reprezentarea grupurilor de migranți Centrul internațional „La Strada”, lansat în Moldova în martie 2011, face parte din rețeaua internațională de Prevenire a Traficului de Femei în Europa Centrală și de Est, și este prezent în 9 țări: Olanda, Polonia, Republica Cehă, Bulgaria, Ucraina, Moldova, Belarus, Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, Bosnia și Herțegovina.
Centrul pentru prevenirea traficului de femei (CPTF) reprezintă un proiect implementat de ONG-ul „Asociația femeilor de carieră juridică”. Proiectul CPTF a fost lansat în 2001 și și-a propus drept obiectiv să sporească conștientizarea publică cu privire la problema traficului de persoane, informând categoriile vulnerabile de persoane despre riscurile și consecințele traficului, contribuind la fortificarea capacităților instituționale de prevenire și urmărire în justiție a traficului de persoane.
Începând cu 2008, Reprezentanța Winrock International în Moldova (Winrock Moldova) a luat parte la lupta împotriva traficului de persoane prin abilitarea tinerilor defavorizați, mai cu seamă din localitățile rurale, pentru a îmbunătăți nivelul lor de încredere, nivelul lor de trai, precum și pentru a dezvolta comunitățile lor.
Centrul PAS (Centrul pentru Analize și Politici în Sănătate, fostul Centru MedNet) a fost creat în 1999 și reprezintă o organizație independentă, non-profit și non-politică din Moldova. În mod special, Centrul PAS este cel mai calificat să realizeze următoarele sarcini: implementarea programului de sănătate, inclusiv în rândul migranților..
Centrul Național de studii și informare pentru problemele femeii „Parteneriat pentru dezvoltare”(CPD), fondat în 1998, este o instituție non-profit care promovează o abordare integrativă față de problemele de gen, drepturile femeilor și oportunitățile egale pentru bărbați și femei.
Centrul de asistență și protecție a victimelor și potențialelor victime ale traficului de ființe umane, fondat în 2011, cu suportul IOM Moldova, este o instituție specializată care prestează servicii de asistență a victimelor și potențialelor victime ale traficului de persoane, în situații de criză, identificate peste hotarele țării și în țară.
Centrul Național de Formare, Asistență, Consiliere și Educație din Moldova, care activează din 2011și oferă asistență victimelor sau potențialelor victime ale traficului de persoane, în situații de criză, precum și monitorizează și coordonează integrarea acestora în societate.
Cooperarea cu asociațiile diasporei moldovenești de peste hotare reprezintă o parte din politica de stat, implementată prin intermediul unui șir de strategii și planuri de acțiuni. Organizarea Congresului Diasporei la Chișinău este considerată un mecanism atât pentru stabilirea relațiilor și promovarea cooperării cu compatrioții de peste hotare, cât și pentru consolidarea structurilor diasporei.
2.2.2 Parteneriate regionale în domeniul migrației
Moldova este membru a unor parteneriate regionale în domeniul migrației, care să consolideze cooperarea în ceea ce privește politicile cu țările vecine, țările de destinație și cele de origine ale migranților.
Moldova face parte la Procesul Söderköping, care a fost lansat în 2001, pentru a răspunde provocărilor extinderii UE spre Est și pentru a promova o cooperare mai bună în problemele vizând azilul și migrația, care apar între țările care sunt situate de-a lungul frontierei de Est a viitoarelor statelor membre UE. Începând cu 2004, Procesul Söderköping s-a orientat în mod specific pe partajarea experiențelor cu privire la azil, protecție, migrație și management la frontieră care se iscă între Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Republica Slovacă și Suedia pe de o parte și Belarus, Moldova și Ucraina pe de altă parte. Procesul este coordonat prin intermediul unei rețele de Coordonatori Naționali din țările participante, precum este în Biroul Migrație și Azil (cu Serviciul Educație, Prognoze și Strategii care activează în calitate de Coordonator Național în Moldova) și un Secretariat operat de Bordul Sudez de Migrație.
La 30 noiembrie 2005 a fost lansată Misiunea UE de Asistență la Frontieră în Moldova și Ucraina (EUBAM). A fost finanțată pe deplin de Uniunea Europeană în contextul Instrumentului European de Parteneriat și Vecinătate, și cu PNUD drept partener de implementare. EUBAM participă în două grupuri de lucru cu serviciile de frontieră a țărilor gazdă: un grup se axează pe migrația ilegală și TFU, iar alt grup se axează pe contrabanda cu arme, contrabandă și fraudele vamale.
Parteneriatul de Est (PE) al UE, lansat la 7 mai 2009, reprezintă o inițiativă direcționată spre șase țări din Europa de Est și Caucazul de Sud: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina. Această inițiativă are ca scop întărirea relațiile între UE și partenerii Estici, adâncind cooperarea lor politică și integrarea economică, cât și ușurarea activității comerciale și sporirea mobilității între UE și statele partenere, inclusiv liberalizarea vizelor.
La 12 august 2008 a fost semnat Acordul de Lucru care prevede cooperarea operațională între Serviciul de Grăniceri al Moldovei și FRONTEX. Drept rezultat, Poliția de Frontieră a Moldovei participă la diferite proiecte pilot și măsuri operaționale organizate de agenția FRONTEX, inclusiv schimbul de date, analiza riscurilor, identificarea documentelor de călătorie false sau falsificate, detectarea mijloacelor de transport furate, etc.
Parteneriatele de Mobilitate (PM) oferă acțiuni în toate cele trei domenii majore ale Abordării Globale UE față de Migrație: migrația legală și mobilitatea, migrația ilegală și traficul de ființe umane, protecția internațională și politica de azil și maximizarea impactului de dezvoltare a migrației și mobilității. Declarația Comună a Parteneriatului de Mobilitate între UE și Moldova a fost semnată pe parcursul președinției slovene a UE, la 5 iunie 2008, în Luxembourg, la ședința Consiliului Miniștrilor UE de Justiție și Afaceri Interne. În așa fel, partenerii de parteneriat pot implementa nu doar inițiative de cooperare, dar mai pot negocia și încheia acorduri bilaterale ,precum și pot contribui la facilitarea mobilității. În cazul Republicii Moldova, parteneriatul face posibil extinderea activității UE în domeniul migrației, prin simpla abordare a managementului frontierei și a migrației ilegale la incorporarea domeniului dimensiunii migrației și dezvoltării.
Participarea la Procesul de la Praga permite Moldovei să adere la un nou proces politic de promovare a parteneriatelor migraționale între statele participante din UE, Zona Schengen, Europa de Sud-Est și cea de Est și Asia Centrală. CIDPM găzduiește echipa de suport organizațional, care oferă asistență organizațională și substanțială statelor lider, care sunt Republica Cehă, Ungaria, Polonia, România și Slovacia.
Moldova mai ia parte și la Procesul de la Budapesta este un forum consultativ a peste 50 de guverne și 10 organizații internaționale, care are ca scop să dezvoltarea unor sisteme comprehensive și durabile pentru migrația ordonată, pentru a face schimb de informații și cele mai bune practici în ceea ce privește migrația reglementată și iregulară, azilul, vizele, managementul frontierei, traficul de ființe umane, contrabanda cu migranți, readmisia, și reîntoarcerea.
Moldova de asemenea joacă un rol activ în Forumul Global privind Migrația și Dezvoltarea (FGMD), care cumulează a peste un deceniu de dialog internațional cu privire la importanța în creștere a legăturii între migrație și dezvoltare. FGMD este un proces voluntar, informal, fără caracter obligatoriu, condus de guverne, deschis tuturor Statelor Membre și Observatorilor Națiunilor Unite, pentru a avansa înțelegerea și cooperarea pe marginea consolidării reciproce a relației dintre migrație și dezvoltare, și pentru a stimula obținerea de rezultate practice orientate spre acțiuni.
3.3 Cadrul de politici
Deși la moment, există o structură instituțională solidă, precum și un cadrul legislativ care stabilește și pune bazele unui sistem eficient de management al migrației, politicile migraționale sunt gestionate de o varietate de reglementări guvernamentale și instrumente legislative care determină apariția dublărilor și crearea unor conflicte. Strategiile și planurile de acțiuni ocazional se suprapun și nu se complementează, ducând la lipsa unor mecanisme și capacități pe deplin dezvoltate cu privire la monitorizare și evaluare, și nu abordează migrația într-un format comprehensiv, nici nu oferă un răspuns despre cum să maximizăm rezultatele de dezvoltare ale migrației și cum să reducem efectele sociale negative ale acesteia. Procesele migraționale sunt incluse doar într-un context specificat, fără intercalarea acestora în domeniul ocupării și îmbunătățirii remunerării pentru muncă, educație, sănătate și protecție socială.
Guvernul Moldovei deja a recunoscut necesitatea unei abordări coordonate și integrate pentru a gestiona migrația prin intermediul Strategiei Naționale de Dezvoltare 2012– 2020 (Moldova 2020), aprobată de Parlament la 11 iulie 2012. Însă Guvernul continuă formularea cadrului său de politici migraționale, care să se axeze mai cu seamă pe integrarea migrației și a remitențelor în planurile naționale de dezvoltare. Din 2011 Guvernul Moldovei a lansat un proiect nou cu privire la includerea migrației în Strategia Națională de Dezvoltare a Moldovei 2012–2020, o inițiativă susținută de Echipa de Țară ONU din Moldova, OIM fiind punctul de contact al acestui proiect. Procesul își propune drept scop să integreze migrația în instrumentele naționale de dezvoltare – cum ar fi strategiile de implementare și cele de sector ale Strategiei Naționale de Dezvoltare 2012–2020. În același context, Strategia Națională a Republicii Moldova în domeniul migrației și azilului (2011–2020) și Planul Național de Acțiuni pentru 2011–2015 cu privire la implementarea Strategiei Naționale în domeniul migrației și azilului au drept obiectiv asigurarea unui management de reglementare a politicilor din domeniul migrației și azilului. Aceste documente integrează cadrul strategic existent în domeniul dat și includ politicile de gestionare a migrației în diferite acțiuni de planificare strategică și politici de dezvoltare ale țării .Strategia reflectă eforturile de conformitate a politicilor naționale din domeniul migrației cu Abordarea Globală a UE față de migrație și mobilitate, cuprinzând toate cele patru domenii ale acestui fenomen: promovarea migrației legale, lupta împotriva migrației ilegale, stimularea migrației pentru dezvoltarea țării și asigurarea dreptului la azil.
Reintegrarea și reîntoarcerea migranților moldoveni reprezintă unul din elementele prezente în legislația națională. Un număr de activități au fost implementate cu succes, cum ar fi proiectul pilot “PARE 1 + 1” Programul Național de Abilitare Economică a Tinerilor (PNAET) care prevăd oferirea de instruire în domeniul dezvoltării abilităților antreprenoriale, precum și de asistență financiară pentru inițierea afacerilor. Adițional au fost implementate activități care-și propun drept scop să îmbunătățească sistemul pentru recunoașterea abilităților și calificărilor cât și să fortifice piața locală a forței de muncă, inclusiv în contextul Parteneriatului de Mobilitate UE – Republica Moldova. Deși Planul de Acțiuni Guvernamental cu privire la încurajarea reîntoarcerii migranților moldoveni de peste hotare, aprobat de Guvern la 9 octombrie 2008, deja nu mai era în vigoare, reîntoarcerea și reintegrarea migranților moldoveni rămîne a fi un obiectiv major de politici clar stipulat în Strategia națională în domeniul migrației și azilului (2011–2020) și în Planul de Acțiuni de implementare a acesteia pentru anii 2011–2015. Cooperarea cu diaspora și asociațiile cetățenilor moldoveni de peste hotare reprezintă o parte a politicii de stat. În ceea ce privește perspectiva instituțională, se elaborează un cadru instituțional pentru dialogul diaspora – țara de baștină. Astfel a fost adoptat Planul de Acțiuni pentru susținerea diasporei moldovenești pentru 2006–2009, Planul Național de Acțiuni pentru 2008 cu privire la protecția cetățenilor Republicii Moldova de peste hotare și Planul de Acțiuni pentru susținerea culturală și socială a diasporei moldovenești pentru 2012–2014. Scopul acestor documente reprezintă promovarea și crearea condițiilor pentru conservarea dezvoltării și manifestării identității culturale și lingvistice în țara de reședință, garantând cooperarea multidimensională cu moldovenii care domiciliază peste hotare. Pentru a consolida mecanismul de cooperare cu asociațiile diasporei moldovenești, Guvernul RM a operat câteva modificări în Regulamentele Cancelariei de Stat care au inclus Biroul pentru Relații cu Diaspora în organigrama Cancelariei de Stat, în subordonarea directă a Prim ministrului
Din perspectiva combaterii migrației iregulare și a traficului de ființe umane, merită menționate următoarele:
• Planul de Acțiuni pentru 2012–2013 privind implementarea Strategiei Naționale pentru prevenirea și combaterea crimei organizate pentru anii 2011–2016;
• Planul Național de Acțiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2011–2014;
• Planul Adițional Specific pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane pentru anii 2010–2011;
• Programul Național pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane pentru anii 2010–2011;
• Planul Național de Acțiuni cu privire la protecția copiilor rămași fără îngrijirea părinților pentru anii 2010–2011.
Principalul instrument de operaționalizare a politicilor și documentelor strategice menționate mai sus, este SNR al MMPSF pentru victimele și potențialele victime ale traficului de persoane. SNR este un sistem integrat care acordă asistență comprehensivă victimelor și persoanelor vulnerabile, inclusiv copiilor și vârstnicilor lăsați fără îngrijire, prin referirea acestora către autoritățile locale și prestatorii de servicii pentru societatea civilă. În 2008, SNR a fost extins din punct de vedere tematic pentru a acorda suport și victimelor violenței în familie, drept urmare a adoptării Legii privind prevenirea violenței în familie.
La moment, coordonarea politicilor și strategiilor ce țin de fenomenul migrației se realizează în cadrul unui aranjament instituțional impresionant, fiind gestionate prin intermediul organelor interinstituționale:
Comisia inter-ministerială pentru planificare strategică a fost creată în 2008 și constituie cel mai superior organ de coordonare în Republica Moldova, care are drept scop să coordoneze procesul reformei administrației publice centrale. Această comisie și-a asumat și funcția de coordonare a asistenței internaționale acordate pentru realizarea priorităților naționale. Astfel, comisia mai include în mandatul său de competențe și problemele ce țin de migrație.
În 2007 s-a format Comisia Națională pentru Populație și Dezvoltare (CNPD) (www. demografie.md) și secretariatul său executiv, reprezentat de Unitatea de Politici Demografice din cadrul MMPSF. Comisia respectivă activează în subordinea Primului-ministru, fiind o organizație instituțională de analiză, sinteză, monitorizare, corelare și coordonare a politicilor sectoriale cu un impact asupra demografiei.
Comitetul Național pentru Combaterea Traficului de Ființe Umane este un organ consultativ permanent al Guvernului, creat în 2005 pentru coordonarea activităților în domeniul anti-traficului de persoane, care oferă Guvernului propuneri de politici de stat în domeniul dat.
Comisia pentru coordonarea unor activități ce țin de procesul migrației este un organ consultativ permanent în subordinea Guvernului, care a luat naștere în februarie 2010, fiind prezidată de MAI. Aceasta a fost creată pentru coordonarea activităților autorităților publice cu privire la managementul și monitorizarea proceselor migraționale, pentru supravegherea activităților în domeniul migrației și pentru asigurarea cooperării între instituțiile de stat, ONG-uri și agențiile/organizațiile internaționale active în domeniul gestionării migrației.
Grupul de Lucru privind coordonarea procesului de liberalizare a regimului de vize cu UE, creat în mai 2010, coordonează planificarea procesului de implementare a Planului de Acțiuni UE – RM cu privire la liberalizarea regimului de vize. Grupul de Lucru raportează Comisiei guvernamentale pentru integrare europeană.
Conform Hotărârii Guvernului din noiembrie 2008 a fost creat la nivel național Comitetul Național pentru monitorizarea și implementarea Declarației comune cu privire la Parteneriatul de Mobilitate UE–Moldova (PM), prezidat de Viceministrul MMPSF care include oficialii din cadrul instituțiilor naționale responsabile de implementarea PM. MAEIE este principala instituție națională de coordonare a PM cu UE, fiind responsabilă de monitorizarea rapoartelor de implementare, prezentate în mod trimestrial.
Consiliul coordonator al persoanelor originare din Republica Moldova domiciliate peste hotare, constituit în februarie 2005, activează drept organ de consiliere a Guvernului. Scopul acestui consiliu este cel de a promova, menține, dezvolta și exprima identitatea etnică, culturală, lingvistică și religioasă a moldovenilor domiciliați peste hotare. Consiliul cuprinde oficiali din RM și reprezentanți ai asociațiilor diasporei moldovenești.
Cu toate acestea, în pofida aranjamentului instituțional solid deja existent, RM necesită îmbunătățirea în continuare a mecanismului de coordonare inter-instituțional, pentru a elabora un cadru instituțional și politici mai eficiente de gestionare a migrației.
Concluzii
În concluzie, putem menționa că există o anumită discrepanță între coordonarea politicilor stipulate de unele reglementări standarde și implementarea reală a acestora. Pentru a asigura coerența politicilor naționale cu privire la migrație, este necesar de a avea parte de o compilare adecvată de date, care să fie comparabile pe plan internațional, de coordonarea de politici la nivel național, de cooperare activă în rândul autorităților implicate și cooperare internațională activă în domeniul legislației la toate nivelele. Guvernul trebuie să acceseze la timp date detaliate și corecte și analize a factorilor de promovare a migrației. Lipsa de informație adecvată și analiză corespunzătoare în domeniul dat limitează capacitatea Guvernului de a planifica politici adecvate vizând migrația, care ar aborda într-un mod bine-orientat diverse categorii de migranți și s-ar axa pe problemele ce țin de migrație, cum ar fi copiii și vârstnicii lăsați fără grija celor plecați peste hotare. Adițional, mai poate fi reiterată și necesitatea mai multor politici și strategii care să se axeze pe sisteme de sănătate sensibile la nevoile migranților (i.e. necesitatea de a fortifica dialogul între serviciile MAI și cele ale MS la nivel național).
Capitolul 3. Migrația în Federația Rusă versus Europa
3.1 Aspecte generale ale pieței de muncă din Federația Rusă și Europa
Conform studiului Biroului de Migrație si Azil din Moldova, pe parcursul ultimilor cinci ani, migranții se divizează: 2/3 spre Federația Rusă, 1/3 spre țările Uniunii Europene. Numărul impunător de migranți spre Federația Rusă se explică prin cheltuielile relativ mici pentru deplasare, comparativ cu țările Uniunii Europene, intrarea fără viză, cît și cunoașterea limbii ruse etc. Totodată, și muncitorii moldoveni sunt preferați mai mult de angajatorii ruși, din considerentul că aceștia acceptă și muncile mai grele de la care localnicii se eschivează, angajatorii suportă cheltuieli mai mici la remunerarea muncii, iar productivitatea muncii prestate de moldoveni este relativ înaltă etc.
Conform Biroului Național de Statistică, în Federația Rusă migrează persoanele de sex masculin – 153 mii (78,3%), din mediul rural – 137,8 mii (70,5%). Vârsta medie a migrantului în Rusia este de 34 de ani.Cei care pleacă spre Federația Rusă sunt, în cea mai mare parte, muncitori necalificați, cu studii medii și profesionale, au o situație economică a gospodăriei mult mai precară comparativ cu cei care pleacă spre țările UE. Spre deosebire de migranții moldoveni din Federația Rusă, profilul migranților moldoveni pentru țările cercetate ale UE este diferit – Italia și Portugalia prezintă contingente de migranți echilibrate din punct de vedere al vîrstei, pe cînd în Franța și Marea Britanie predomină migranții cu vîrsta de la 18-40 de ani, o parte semnificativă dintre ei mergînd la studii. Din perspectiva de gen, în Franța și Portugalia comunitățile de migranți sînt echilibrate, în schimb în Italia predomină migranții de sex feminine, iar în Marea Britanie de sex masculin. Migranții în țările Uniunii Europene posedă un înalt nivel de studii, o parte semnificativă avînd studii superioare sau chiar grade științifice. Doar 21,7 % dintre migranții moldoveni din țările UE activează în același grup profesional în care au activat în Moldova. În esență, predomină migrația în scop de muncă, urmată de cea în scop de studii. Un număr mare de moldoveni fie au migrat ilegal, fie că se află în țările lor de destinație iregular. Estimativ o treime din migranții moldoveni au statut iregular în țările lor de destinație. Plecările în țările CSI sunt în mod normal legale, datorită regimurilor fără vize. Totuși, statutul de ședere legală este mai răspândit în țările CSI (60% comparativ cu doar 8% ale altor migranți cu reședința în UE și alte țări). În UE, rata de regularizare a statutului de ședere al migranților moldoveni s-a îmbunătățit începând cu 2006, întrucât inițiativele legislative din destinațiile din Europa de Vest au facilitat obținerea statutului de reședință și muncă legală pentru migranții moldoveni, conform constatărilor IASCI-CIVIS 2010. Cei însă, care migrează în Federația Rusă se confrontă cu următoarele: accesul la servicii medicale, asigurarea cu loc de trai și cu un loc de muncă, condițiile de,înregistrarea și/sau legalizarea statutului, deoarece pârghiile juridice de protecție a lucrătorilor migranți de facto nu funcționează. O problemă majoră specifică migranților în Rusia este că ei îndeplinesc munci însoțite de pericol pentru viață și sănătate, nefiind asigurați cu echipament de protecție, ceea ce în mod sigur le periclitează sănătatea. În rezultat, migrația spre Federația Rusă este mai numeroasă ca volum, cu venituri și cu remitențe mai mici comparativ cu țările UE. Aceasta nu împiedică însă ca Rusia să rămână o țară de destinație nu numai pentru migrația la muncă, dar și pentru exploatarea muncii, pentru traficul de persoane. Exploatarea prin muncă este un fenomen destul de răspândit în Federația Rusă, în special în zonele îndepărtate de Moscova, în domeniul agriculturii și construcțiilor.
Din ianuarie 2015, Federația Rusă a schimbat condițiile în care îi legalizează pe muncitorii străini. Și dacă până acum un cetățean moldovean putea munci în Moscova, bunăoară, cu o simplă patentă pentru care achita o mie de ruble lunar, atunci de la începutul anului 2015 trebuie să treacă un examen de cunoaștere a limbii ruse, altul medical – ambele foarte costisitoare, și să achite lunar 4 mii de ruble pentru aceeași patentă. Dificultățile birocratice, care se adăugă celor legate de înjumătățirea veniturilor în urma devalorizării rublei, îi face pe mulți moldoveni să renunțe la locurile de muncă din Rusia.Este important de notat că migrația moldovenilor spre Rusia și alte țări din spațiul CSI poartă mai mult un caracter sezonier cu multiple intrări și ieșiri comparativ cu țările Europei.
3.2 Liberalizarea regimului de vize
După două runde consecutive de extindere spre Est, UE a devenit vecinul imediat al Republicii Moldova. Astfel, majoritatea cetățenilor moldoveni consideră că UE este acum mai impenetrabilă decât înainte de extinderile din 2004 si 2007, când statele din Europa Centrală, inclusiv Romania si Bulgaria, au aderat la UE, fiind nevoite să suspende regimurile de călătorie fără vize cu Republica Moldova.
În concluzie,ideea negocierii unui regim de călătorie fără vize cu UE a devenit unul dintre cele mai importante obiective urmărite de autoritățile moldovene. Lansarea în 2004 a Politicii Europene de Vecinătate (PEV) a dat un puternic impuls dialogului în domeniul vizelor dintre Moldova și Uniunea Europeană (UE). Până la PEVacest dialog a avut loc la nivelul statelor membre ale UE si mai puțin la nivel comunitar. Aderarea Moldovei la PEV și semnarea Planului de Acțiuni cu UE, la 22 februarie 2005 au schimbat semnificativ situația în acest domeniu. Noul dialog a permis ambelor părți să realizeze un șir de acțiuni concrete în domeniul facilitării regimului de vize si mobilității persoanelor. În 2007 s-a făcut anularea unilaterală a regimului de vize pentru cetățenii europeni de către Autoritățile moldovene. La 10 octombrie 2007a avut loc semnareaa Acordului între Comunitatea Europeană și Republica Moldova privind facilitarea eliberării vizelor, care a redus taxa pentru obținerea vizei Schengen de către cetățenii moldoveni de la 65 la 35 de Euro, a facilitat obținerea vizei fără plată a vizei Schengen cu intrări multiple pentru 15 categorii sociale și profesionale și, de asemenea, a permis autorităților române și bulgare să renunțe la taxele pentru procesarea cererilor de vize de scurtă ședere pentru cetățenii Moldovei, până la aderarea lor la Spațiul Schengen. La 25 aprilie 2005 s-a deschis Centrul comun de eliberare a vizelor Schengen de pe lângă Ambasada Ungariei de la Chisinău, care, în prezent, eliberează vize pentru 12 state membre ale UE: Austria, Bulgaria, Danemarca, Grecia, Estonia, Finlanda, Letonia, Luxemburg, Slovenia, Suedia, Olanda si Ungaria. La 6 iunie 2008 s-a semnat și pus în aplicare a Parteneriatului pentru mobilitate responsabil să contribuie la înlăturarea cauzelor economice și sociale ce încurajează migrația ilegală a cetățenilor moldoveni și să creeze condițiile necesare pentru deplasarea legală circulară a forței calificate de muncă din Moldova în UE. La 13 noiembrie 2009 s-a semnat Acordului privind micul trafic la frontieră, care a intrat în vigoare la 26 februarie 2010 si de care beneficiază aproximativ 1 250 000 cetățeni moldoveni care locuiesc în perimetrul de 30 de km de la frontiera moldo-română.
În paralel cu realizarea acestor acțiuni, autoritățile moldovene au continuat să promoveze în discuțiile cu oficialii europeni ideea liberalizării regimului de vize cu UE după modelul noilor state membre ale UE din Europa Centrală și din Balcanii de Vest, cărora în anul 2008 UE le-a acordat „Foi de Parcurs” pentru liberalizarea regimului de vize cu acestea.Dialogul dintre UE și Republica Moldova privind vizele, în cadrul căruia s-a examinat condițiile de eliminare a vizelor pentru cetățenii Republicii Moldova care călătoresc în UE, a fost lansat la 15 iunie 2010. Planul de acțiuni privind liberalizarea regimului de vize (PALRV) a fost prezentat autorităților moldovene de către Comisie la 24 ianuarie 2011. Moldova a devenit cea de-a doua țară din cadrul Parteneriatului Estic, după Ucraina, care beneficiază de un asemenea document. Planul de Acțiuni este în două compartimente distincte: armonizarea cadrului legislativ în domeniul justiției și afacerilor interne la normele și standardele UE și implementarea acțiunilor necesare îndeplinirii condițiilor UE pentru stabilirea unui regim de călătorie fără vize în UE pentru cetățenii Republicii Moldova. Comisia a prezentat Parlamentului European și Consiliului rapoarte periodice cu privire la punerea în aplicare a PALRV. Primul raport privind progresele înregistrate cu privire la punerea în aplicare de către Republica Moldova a Planului de acțiuni privind liberalizarea regimului de vize a fost prezentat la 16 septembrie 2011. La începutul lunii octombrie 2011 a avut loc o reuniune la nivel de înalți funcționari, ocazie cu care a fost prezentat primul raport privind progresele înregistrate și au fost discutate etapele următoare ale procesului.
Misiunilor de evaluare ale secțiunilor 2, 3 și 4 din planul de acțiuni au fost organizate în a doua jumătate a lunii octombrie și la începutul lunii noiembrie 2011, reunind experți din statele membre ale UE, însoțiți de funcționari din cadrul serviciilor Comisiei și al SEAE. Scopul acestor misiuni de experți a fost de a evalua cadrul legislativ, de politici și instituțional în temeiul obiectivelor de referință ale primei faze a PALRV și conformitatea acestuia cu standardele europene și internaționale. Rapoartele experților au fost finalizate în decembrie 2011.
Al doilea raport privind progresele înregistrate cu privire la punerea în aplicare de către Republica Moldova a Planului de acțiuni privind liberalizarea regimului de vize a fost prezentat la 9 februarie 2012. La 27 februarie 2012 a avut loc o reuniune la nivel de înalți funcționari, ocazie cu care a fost prezentat al doilea raport privind progresele înregistrate și au fost discutate etapele următoare ale procesului. Ultimul raport privind progresele înregistrate cu privire la prima fază a PALRV prezintă o evaluare consolidată a Comisiei privind progresele înregistrate de Republica Moldova în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor de referință stabilite în cadrul primei faze a PALRV legate de stabilirea cadrului legislativ, de politici și instituțional. În august 2012, Comisia Europeană a publicat și un studiu privind posibilul impact migrațional și de securitate al liberalizării vizelor pentru Republica Moldova. La 19 noiembrie 2012, Consiliul afacerilor externe al UE a decis lansarea evaluării condițiilor stabilite de cea de-a II-a fază a Planului. La 13 decembrie 2012 – Moldova a prezentat primul Raport de implementare a condiționalităților fazei II a Planului de Acțiuni RM-UE privind liberalizarea regimului de vize. La 28 ianuarie 2013, la Bruxelles a avut loc Reuniunea Înalților Oficiali RM-UE privind liberalizarea regimului de vize. În cadrul întîlnirii, au fost menționate principalele recomandări ale celui de-al III-lea Raport al Comisiei Europene cu referire la implementarea Planului de Acțiuni privind liberalizarea regimului de vize și a Studiului privind evaluarea impactului asupra nivelului de migrație și securitate asupra UE în cazul liberalizării regimului de vize pentru cetățenii RM, trecerea oficială a RM la cea de-a II-a fază a dialogului, precum și examinarea în detaliu a rezultatelor prezentate în cadrul primului Raport de Progres al RM privind implementarea celei de-a II-a faze.
UE a detașat primele misiuni de evaluare a nivelului de implementare a fazei a II-a a Planului de acțiuni privind liberalizarea regimului de vize, începînd cu luna februarie a anului 2013. La 25 iunie 2013 a fost publicat cel de-al patrulea raport privind progresele realizate în punerea în aplicare de către RM a planului de acțiune pe liberalizarea vizelor. În Raportul dat Comisia consideră că Republica Moldova a atins progrese foarte bune în implementarea eficientă și durabilă a valorilor de referință prevazute pentru a doua faza a Liberalizarii Regimului de Vize. Îndeplinirea acțiunilor necesare prevăzute în raport a dus Republica Moldova la finalizarea punerii în aplicare a tuturor valorilor de referință prevazute pentru a doua faza a Liberalizarii Regimului de Vize.
La 15 noiembrie 2013, Comisia Europeană a publicat cel de-al 5-lea Raport de Progres al Comisiei Europene privind implementarea Planului de Acțiuni RM-UE privind liberalizarea regimului de vize, prin care a constatat îndeplinirea tuturor condițiilor abolirii regimului de vize pentru călătoriile de scurtă durată în spațiul Schengen. Astfel, la 27 noiembrie 2013 ,Comisia Europeană a propus liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii RM prin modificarea Regulamentului 539/2001 privind abolirea obligației de viză pentru călătoriile de scurtă durată pentru cetățenii RM posesori ai pașaportului biometric în spațiul Schengen. La 20 decembrie 2013, la Bruxelles, urmare a propunerii Președinției Lituaniene a UE, ambasadorii statelor membre ale UE au susținut propunerea Comisiei Europene de modificare a Regulamentului UE 539/2001 privind liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii Republicii Moldova, pentru călătoriile de scurtă ședere în spațiul Schengen. În conformitate cu procedurile UE, propunerea data a fost examinată în Parlamentul European și a fost votată în cadrul Comisiei specializate pentru Libertate, Securitate și Justiție (12 februarie 2014) și ulterior, la 27 februarie 2014 – în Plenul Parlamentului. În cadrul ședinței din 14 martie 2014, a Consiliului Uniunii Europene, statele membre ale UE au susținut propunerea Comisiei Europene de anulare a vizelor pentru călătoriile de scurtă durată (pentru o perioadă de ședere de până la 90 de zile pe parcursul a 6 luni) în spațiul Schengen, pentru cetățenii R. Moldova, posesori ai pașaportului biometric.Adoptarea propunerii respective de către statele membre ale UE încheie faza deliberativă a procedurii decizonale a UE privind liberalizarea regimului de vize.
La 3 aprilie 2014 președintele Parlamentului European, Martin Schulz, și reprezentantul Președinției Consiliului Uniunii Europene, ministrul adjunct de externe al Greciei, Dimitris Kourkoulas au semnat modificarea Regulamentului 539/2001,pentru a permite transferul Republicii Moldova în lista țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de obligativitatea vizei.
Publicarea deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (8.04.2014), a marcat ultima etapă procedurală înaintea intrării efective în vigoare a acesteia, la 28 aprilie 2014.
Concluzii
Conform Biroului Național de Statistică, Migranții spre Federația Rusă constituie în jur de 60 la sută din numărul total al migranților la muncă. Migrația forței de muncă spre Federația Rusă are următoarele însemne caracteristice: poartă un caracter economic și este temporară de scurtă durată, iregulară, în cea mai mare parte spontană, bazată pe rețele sociale de rudenie sau prietenie, determinată de absența regimului de vize și de faptul că munca ilegală în Federația Rusă nu împiedică o revenire legală în Republica Moldova. Migranții moldoveni ce pleacă spre Federația Rusă au, în cea mai mare parte, studii medii sau medii profesionale, o situație economică a gospodăriei mult mai precară comparativ cu cei ce pleacă spre țările UE.
Particularitățile migrației din Republica Moldova spre țările UE includ: caracterul economic și perioada mai lungă de ședere, migrația forței de muncă calificate, legalizarea statutului și accesul liber la piața muncii fără riscuri majore de exploatare, respectiv un număr tot mai mare de migranți moldoveni se stabilesc cu traiul în aceste țări.
Capitolul 4. Impactul migrației forței de muncă asupra Republicii
Moldova
4.1. Consecințe socio- economice
Restructurarea economiei naționale în urma tranziției la economia de piață, întreprinsă la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, înrăutățirea bruscă a situației social-economice în țară, sărăcirea populației etc., a condus la intensificarea proceselor migraționiste cu accentul pe deplasările în masă în căutarea unui loc de muncă, mai cu seamă a unei părți impunătoare din populația rurală, inclusiv cea tânără, dacă nu în exteriorul țării, atunci, cel puțin, de la sate spre orașe. În Republica Moldova, acest proces durează în continuu. O mare parte a cetățenilor, fiind lipsită de posibilitatea de a fi angajată cu un salariu decent, pentru a-și satisface necesitățile cu venitul din activitatea economică, a parcurs calea migrației în vederea căutării unui loc de muncă. Această deplasare a forței de muncă este văzută drept o soluție de rezolvare a mai multor probleme, dar înainte de toate urmărindu-se asigurarea unui trai decent și a unei calități mai bune de viață, sănătate, educație etc. În anii 2000-2011, indicatorii privind ocuparea forței de muncă
s-au înrăutățit considerabil. A scăzut ponderea populației antrenate în economia națională de la 41,6% până la 32,96%. S-a redus și rata de ocupare a populației de la 54,8% până la 39,4%. Concomitent, s-a diminuat ponderea populației economic active de la 45,4% până la 35,3%, în paralel cu creșterea populației economic inactive de la 54,6% până la 64,7% din totalul populației. Pe fundalul schimbărilor semnificative în domeniul ocupației, se înregistrează o tendință considerabilă de creștere a fluxului migraționist a forței de muncă. Potrivit Anchetei Forței de Muncă, numărul persoanelor declarate plecate în alte țări la lucru sau în căutare de lucru în anul 2000, a crescut de la 138,5 mii la 394,5 mii în anul 2005, ceea ce e de 2,85 ori mai mult față de anul 2000. O scădere a acestui flux s-a înregistrat în 2006 – până la 310,1 mii persoane, deoarece România la acel moment se afl a în stadiu de pregătire pentru aderarea la UE, fapt ce a restrîns regimul de vize pentru cetățenii Republicii Moldova. Însă, în anul 2007, fluxurile migraționiste s-au dovedit a fi deja într-o ușoară creștere (335,6 mii). Pe parcursul anilor (2008-2009), în perioada crizei financiare, a fost înregistrată o scădere a numărului migranților, de la 309,7 mii în 2008, la 294,8 mii în 2009, sporindu-se numărul lor în anii 2010-2011. Totodată, este necesar de menționat că în pofida unor prognoze privind întoarcerea în masă a migranților în țară în perioada crizei mondiale (2008-2009), acest fapt nu s-a confirmat. În 2008 numărul migranților în căutarea unui loc de muncă a scăzut cu 7,7% față de nivelul anului 2007, pe când în anul 2009
s-a diminuat doar cu 4,8% față de nivelul anului precedent. Însă în anii următori a fost înregistrată o ușoară creștere a numărului migranților. Fluxurile migraționiste ale forței de muncă au fost observate în perioada de criză financiară, care a redus semnificativ rata de ocupare a forței de muncă (de la 45,4% în 2005, la 38,5% în 2010). În același timp, s-au redus oportunitățile de angajare, fapt ce a condus la creșterea ratei șomajului de la 4,0% în 2008, la 7,4% în 2010 și la reducerea săptămânii de lucru, în medie, cu 1 oră, ceea ce a avut un impact deosebit de puternic practic în toate ramurile economiei naționale. Astfel, la nivel național s-a înregistrat o descreștere a veniturilor medii disponibile pe cap de locuitor cu 1,7%, însoțită de descreșterea esențială – cu 24,6% – a veniturilor din activitate individual agricolă. În consecință, impactul inițial al crizei a înregistrat o pierdere a nivelului bunăstării, în urma pierderilor veniturilor din activitate salarizată și pierdere a veniturilor din activitatea individual agricolă. Prima plecare masivă a cetățenilor moldoveni la lucru peste hotare a început în 1998, după declanșarea crizei financiare în Rusia, care a avut urmări și în Republica Moldova. Emigrarea din Moldova reprezintă principal caracteristică a peisajului social și economic al țării și trebuie privită în strânsă legătură cu problema dezvoltării și a viitorului țării, efectele asupra economiei depinzând de numărul și importanța slujbelor și ocupațiilor emigranților, de structura pe ramurile economiei naționale și de eficacitatea politicilor în domeniul forței de muncă. Factorii care au determinat plecarea la muncă peste hotare sunt aproape în exclusivitate de natură economică, reprezentați de lipsa oportunităților de a câștiga venituri necesare pentru trai activând în Moldova. În acest context, principalul motiv al emigrării a fost deficitul locurilor de muncă, urmat de salariile mici, la o distanță foarte mare fiind reintegrarea familiei etc.
Unul dintre aspectele negative ale migrației forței de muncă, specifi ce Republicii Moldova, este faptul că o parte din populația ce emigrează sunt specialiști înaltă calificare, cu studii superioare și care nu mai doresc să revină în țară. Alte aspect negative ale migrației constituie efectele ei nefavorabile asupra țării de origine, precum: diminuarea potențialului resurselor umane, diminuarea forței de muncă mai bine pregătite, reducerea veniturilor la bugetul statului, investiții în capital uman nevalorificate în țară și, nu mai puțin importante, sunt cele ce țin de divorțuri, copii neșcolarizați, needucați etc. .
Deci, evident, Republica Moldova se transform treptat într-un „producător de șomeri” și un furnizor de forță de muncă ieftină, dar calificată, pentru țara gazdă. Mai mult ca atât, calitatea factorului uman plecat peste hotare, de cele mai multe ori, degradează, deoarece emigranții sunt antrenați în munci pentru care ei sunt supracalificați (cel mai frecvent,construcțiile, în cazul bărbaților și serviciile menajere, în cazul femeilor). Așadar, Republica Moldova reprezintă o sursă de forță de muncă pentru țările CSI, precum și pentru cele ale UE. Direcțiile de deplasare diferă semnificativ în funcție de sexul migrantului.
O achiziție importantă a moldovenilor de peste hotare sunt cunoștințele și abilitățile noi obținute în timpul lucrului în diferite domenii. Migrația le-a permis să cunoască noi tehnologii moderne, să învețe diferite strategii de planificare și organizare a afacerilor, au învățat să ia unele idei de afaceri și să le pună în aplicare la întoarcerea în țara de baștină.
4.2Aspecte demografice
În urma acestor procese, s-a înrăutățit și starea demografică: s-a diminuat speranța de viață, este la nivel scăzut natalitatea și, în pofida creșterii acesteia în ultimii ani, nivelul ei nu asigură reproducerea simplă a populației.În plus, se mai păstrează și nivelul înalt de mortalitate, ceea ce duce la sporul negativ în ultimul deceniu. Procesele demografice negative, inclusiv procesele de depopulare, speranța de viață la nivel mai redus decât în țările UE și cele vecine, îmbătrânirea demografică, fluxurile migraționiste sunt amenințări reale pentru securitatea demografi că a Republicii Moldova. Situația demografică afectează latent dezvoltarea social-economică a regiunilor și a țării în întregime, constituind o problemă importantă. Migrația de muncă reprezintă o amenințare pentru reproducerea populației din două aspecte: ca migrație temporară și ca potențială migrație permanentă.
Migrația permanentă afectează structura demografică a populației Republicii Moldova, întrucât
emigrează în special persoanele tinere. Micșorarea efectivului de persoane de vârstă reproductivă, care nu vor mai contribui la reproducerea populației Republicii Moldova, duce la procesul de îmbătrânire a populației țării, creșterea sarcinii demografi ce, care se realizează și așa prin procesele mișcării naturale.În plus, migrația permanentă a persoanelor tinere afectează negativ economia, pe de o parte, prin pierderea forței de muncă, iar pe de altă parte, prin faptul că aceasta nu se compensează cu remitențe. Migrația se răsfrânge asupra nașterilor în primul rând prin micșorarea contingentului de vârstă reproductivă, fie temporar – și atunci putem presupune că nașterile amânate din cauza absenței din țară vorfi compensate pe viitor, fi e permanent, în cazul migranților de muncă care se vor stabili peste hotare și atunci potențialul reproductiv al acestora va fi realizat deja în alte țări. Pe lângă factorii obiectivi, pot favoriza decizia de a renunța sau amâna nașterea copilului absența din țară, separarea de soț, prevalarea altor priorități (cele de câștig), difi cultăți în întemeierea familiei (pentru migranții necăsătoriți). Migrația de muncă s-ar putea solda, de rând cu importul de valori materiale, cu importul unor norme, valori occidentale, printre care și preluarea comportamentului nupțial și reproductiv specific țărilor vestice care se caracterizează prin vârstă mai târzie a căsătoriei și nașterii, precum și familia cu 1 sau cel mult 2 copii.
Un alt aspect al situației demografi ce ține de eventualitatea sporirii tensiunii sociale, prin schimbarea structurii populației după componenta „naționalitatea”, cauzată de imigrarea în țară a reprezentanților a peste 100 de naționalități. Acest fapt atestă stabilirea unui model internațional al proceselor migraționiste în Republica Moldova.Procesul de globalizare intensă a dus la faptul că în societatea contemporană practic nu există etnii endogame, căsătoriile etnic mixte fi ind considerate la fel de obișnuite cum sunt căsătoriile între persoanele cu statut social diferit etc. Datorită căsătoriilor mixte etnia se dezvoltă într-un echilibru dinamic cu mediul înconjurător format din alte etnii. Astfel, căsătoriile etnic mixte au o infl uență deosebită asupra proceselor etnogenetice și duc la formarea unor comunități etnice distincte. Evident, imigranții care au sosit în Republica Moldova pot contribui la modifi carea etnică a populației băștinașe. Totodată, persoanele sosite din Turcia, Iordania, Siria etc., care au altă credință, pot influența într-o anumită măsură crearea unei tensiuni sociale în viitor .Nu este exclus faptul că pe parcursul studiilor sau perioadei de ac tivitate în țară unele dintre aceste persoane vor crea familii mixte și vor rămâne la locul de trai permanent, extinzând numărul diasporelor existente sau creând, respectiv, noi diaspore.
4.3. Impactul remitențelor
4.3.1 Efecte pozitive
Remitențele actuale ale migranților au, concomitent, efecte pozitive și efecte negative asupra dezvoltării economiei Republicii Moldova:
Există o corelație pozitivă între primirea fluxurilor financiare legate de migrație și percepția unei persoane de a fi capabilă să-și acopere necesitățile de bază. Venitul familiilor cu migranți care trimit bani acasă este aproximativ de două ori mai mare decât al familiilor care nu primesc remitențe. Comparativ cu familiile fără fluxuri financiare de peste hotare, aceste familii alocă mai mulți bani din bugetul lor pentru procurarea bunurilor de consum (cum ar fi produsele alimentare și hainele), achitarea datoriilor și reparația sau construcția caselor. Pe lângă aceasta, remitențele au avut un impact mare și pozitiv asupra stabilității macro-economice în Republica Moldova. Ele au contribuit la finanțarea deficitului comercial mare și în creștere al țării, au contribuit la consolidarea fiscală și au susținut valoarea valutei. Remitențele reprezintă cea mai substanțială și stabilă contribuție în valută, comparativ cu investițiile străine directe, exporturi, împrumuturi și asistență externă. Ele au contribuit la majorarea bugetului prin intermediul TVA și al taxelor de import, dezvoltarea sistemului bancar și a serviciilor de intermediere financiară și sporirea capitalului oficial derezervă. Studiile Băncii Mondiale susțin că remitențele sunt o sursă importantă de schimb extern și au contribuit la finanțarea deficitului comercial din Moldova începând cu sfârșitul anilor 1990. Atât fluxurile financiare oficiale, cât și cele private în conturile de capital au jucat un rol relativ mic, deși a existat o anumită creștere a investițiilor directe în Moldova de la sfârșitul anilor 1990.
4.3.2 Efecte negative
Remitențele ar putea avea și un impact negativ, deși în cele mai dese cazuri ele duc la venituri mai mari ale gospodăriilor casnice pentru beneficiari. Un venit mai mare al gospodăriilor casnice este deseori acompaniat de o tendință spre cheltuieli mai mari ale gospodăriilor casnice, în special pentru bunuri de consum. Totuși, majoritatea bunurilor de consum din Moldova, cum ar fi aparatele electronice, nu sunt produse în țară, ci sunt importate de peste hotare. Aceasta cerere sporită pentru importuri deseori duce la o creștere a prețurilor locale, inflație mai înaltă și dependență de importuri. Literatura sugerează că remitențele de asemenea generează o cultură a dependenței de „bani ușori” care reduce sau chiar elimină dorințele persoanelor, în special ale tinerilor, să participe în activități economice. Remitențele pot contribui la creșterea inegalității în bază de venituri între familiile care beneficiază de suport extern și gospodăriile casnice care nu au membri ai familiei peste hotare.
În Republica Moldova, în mod tradițional, investițiile se fac la nivel mic sau micro și de regulă sunt realizate individual sau împreună cu membri apropiați ai familiei. O examinare a experienței antreprenoriale anterioare și a intențiilor de investire arată că fluxurile financiare ale migranților sunt îndreptate în mare parte spre sectoarele agriculturii, comerțului cu amănuntul (inclusiv baruri și restaurante), construcții, imobile și servicii. Cu toate acestea, acest comportament investițional nu a dus până acum neapărat la dezvoltare considerabilă a țării din cauza unui mediu de afaceri general nefavorabil, riscurilor economice mari și barierelor administrative.
Cota remitențelor, care ar putea fi îndreptată spre proiecte de investiții prin intermediul instituțiilor financiar-bancare, este extrem de mică comparativ cu fluxurile de capital de pe urma migrației, precum și comparativ cu tendința de a economisi venitul din remitențe. Doar 18% din migranți își țin economiile în conturi de depozit în băncile moldovenești, pe când 66% pur și simplu le țin acasă. Motivele principale de a nu ține banii în băncile moldovenești este venitul gospodăriilor casnice insuficient, lipsa încrederii în sectorul bancar, riscul înalt și dobânzile neatractive. Luarea deciziei contra deținerii unui cont bancar subminează impactul potențial de dezvoltare al remitențelor curente prin intermediere de către sistemul financiar.
Concluzii
Deplasările în masă ale populației Republicii Moldova în căutarea unui loc de muncă reprezintă o anumită amenințare pentru asigurarea securității demo-socio-economice a țării. Fenomenul migraționist contribuie la deformarea structurii populației și a pieței forței de muncă, destrămarea familiilor, sporirea cheltuielilor publice pentru sistemele de sănătate, de protecție socială etc. În urma fluxurilor migraționiste se reduce numărul și calitatea forței de muncă, se modifi că structura populației pe vârste, se micșorează lent efectivul populației de vârstă reproductivă,dat fiind faptul că în această categorie de vârstă intră generațiile născute după anul 1990. Întrucât două treimi din migranți sunt din localitățile rurale, în aceste localități se observă, în general, lipsa bărbaților în vârstă aptă de muncă. Și dimpotrivă, în localitățile din regiunea de sud, specificul căreiaeste preponderența femeilor în câmpul muncii, se observă lipsa femeilor în vârstă aptă de muncă –vârstă reproductivă.Se reduce numărul de femei în vârstă de 15-24 ani. Potențialul reproductiv în această perioadă se menține datorită contingentelor numeroase născute înainte de anul 1990. Pe fondalul unei reduceri semnificative a natalității, se amplifică fenomenul îmbătrânirii populației. Respectiv, se modifi că structura populației în favoarea vârstnicilor – 60 de aniși mai mult (începând cu 1990, coeficientul de îmbătrânire este permanent în creștere și în anul 2011a atins 14,8 la sută), populația țării îmbătrânește și aceasta necesită reexaminarea modelului de dezvoltare social-economică.Potrivit prognozelor savanților din țară și de peste hotare, numărul populației Republicii Moldova în perioada următoare va fi în scădere, dat fiind faptul că efectivele reduse ale populației de vârstă fertilă nu vor fi în stare să asigure un astfel de număr de nașteri care ar contribui la creșterea populației. În scopul realizării completitudinii ample a migrației este necesară preocuparea de cercetarea structurii forței de muncă, prin prisma fenomenelor demografice, atât în situația curentă, cât și dintr-o perspectivă previzibilă, orientate pe categorii de vârste, în funcție de prognozele demografice.
Bibliografie
Lucrări speciale:
Evdochimova Lena, ,,Население Молдовы и трудовая миграция: состояние и современные формы” [Populația Moldovei și migrația de muncă: statut și forme actuale], Chișinău, CAPTES, 2000.
Moșneaga Valeriu ,Populația Moldovei în contextul proceselor actuale ale migrației. Moldova – Transnistria: Cooperare pentru un viitor prosper, Editura Chișinău, 2009,
Resurse electronice (Internet):
www.ase.md
http://www.bma.gov.md
www.carimeast.eu
http://diaspora.md
http://www.e-democracy.md
http://ec.europa.eu
http://eur-lex.europa.eu
http://www.europalibera.org
www.iom.md/materials
www.ipex.eu
http://www.lastrada.md
http://lex.justice.md
http://www.mfa.gov.md
http://www.mmpsf.gov.md
http://nexusnet.md
www.odimm.md
http://particip.gov.md
www.usm.md
www.worldbank.org
MIGRAȚIA DE MUNCĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA
Sîrghi (Blaja) Tatiana
REZUMAT
Unul din cele mai marcate fenomene ce caracterizează situația de pe piața muncii din Republica Moldova din perioada contemporană este migrația forței de muncă. În ultimii ani acest fenomen a luat o amploare destul de mare.În această lucrare prezint evoluția procesului migrațional a forței de muncă din Republica Moldova.La fel pun accentul pe cauzele care au accelerat acest proces, cît și pe consecințele și problemele cauzate.
Migrarea duce la multiple probleme legate de plasarea și mișcarea forței de muncă, lezarea drepturilor umane ale cetățenilor noștri aflați peste hotare, pătrunderea ilegală în țară a străinilor, tranzitarea ilegală a teritoriului Republicii Moldova, traficul ilegal de ființe umane, înrăutățirea situației criminogene. Ca urmare a emigrării unei părți considerabile a populației, piața muncii se poate confrunta cu disproporții apărute în rezultatul lipsei forței de muncă calificate. Sunt necesare mijloace și timp pentru a înlocui constructorii, pedagogii, medicii, inginerii și alte categorii de specialiști calificați care au părăsit locurile de muncă. Deficitul forței și locurilor de muncă se răsfrînge asupra alegerii profesiei de către tineri.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Migratia de Munca din Republica Moldova (ID: 143011)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.