Migratia de Munca

Capitolul 1. Migrația de muncă. Aspecte generale

1.1 Abordări privind migrația de muncă din Republica Moldova.Cauze

Pentru a putea vorbi despre noțiunea de ,,migrația de muncă” este nevoie de a cunoaște inițial definiția. În terminologia de specialitate aceasta este definită ca ‚‚deplasarea benevolă a cetățenilor Republicii Moldova peste hotare, precum și sosirea benevolă a cetățenilor străini sau a apatrizilor pe teritoriul Republicii Moldova, în scopul desfășurării unor activități provizorii de muncă”. Organizația Națiunilor Unite (ONU) definește migrantul ca fiind o persoană care a domiciliat într-o țară străină pe o perioadă de mai mult de un an, indiferent de cauzele care au stat la baza schimbării domiciliului și de mijloacele folosite pentru a migra.

Republica Moldova a făcut parte din Uniunea Sovietică, unde „migrația în exterior” era interzisă. Astfel, fluxurile de migrație din Republica Moldova erau limitate la teritoriul sovietic. Colapsul URSS adus la declararea ulterioară a Moldovei într-un stat nou și independent. Perioada a fost caracterizată de asemenea de condiții de înrăutățire a tensiunilor etnice, care s-au manifestat prin conflicte etnice și/sau militare (se are în vedere conflictul transnistrean din 1992). Aceste circumstanțe au provocat migrația din motive etnice în prima jumătate a anilor 1990, predominant spre Rusia și Ucraina. Cu toate acestea, rolul acestui conflict în procesul de migrație nu ar trebui supraestimat.

Începând cu a doua jumătate a anilor 1990, fluxul de migranți moldoveni a devenit un fenomen de proporții. El a avut în primul rând motivații economice. Până în prezent pot fi identificate trei valuri de migrație în masă. Prima migrație în masă a fost motivată economic și a avut un caracter comercial (procurarea bunurilor de peste hotare și vânzarea lor pe piața moldovenească). Totuși, introducerea regimului de vize, de rând cu controalele vamale mai complicate și egalarea prețurilor în statele post-comuniste a făcut ca acest tip de migrațiune comercială să fie mai puțin profitabil pentru un migrant individual. În consecință, migrația comercială a fost înlocuită treptat de migrația de muncă.

Criza economică și financiară prin care a trecut Federația Rusă în anul 1998 a declanșat al doilea val de migrație în masă din Moldova. Criza financiară din Federația Rusă a favorizat devalorizarea, în decurs de câteva luni, a monedei naționale – de la 4,6 lei la 11 lei pentru un dolar american, creșterea de câteva ori a prețurilor la mărfurile industriale și alimentare care a determinat explozia bruscă a numărului de familii aflate sub limita minimului de existență. Astfel, începând cu anul 1998 asistăm la o creștere spectaculoasă a fluxurilor migratorii peste hotare.

Studiile în domeniul migrației din Moldova indică că de la sfîrșitul secolului XX migrația forței de muncă din Moldova a fost orientată spre două regiuni importante, dar care se deosebește substanțial în baza mai multor criterii: țările CSI, predominant Federația Rusă (în special Moscova și regiunea Moscovei) și Europa Occidentală, în special Italia. Aceste regiuni mari diferă în ceea ce privește caracteristicile socio-economice ale migranților pe care îi atrag. Multe studii subliniază că migrația moldovenească este stimulată în mare parte de motivațiile economice (peste 72% din factorii de împingere ai migrației). Un studiu FEI din 2008 a arătat că moldovenii sunt considerații ca fiind împinși să meargă peste hotare din cauza sărăciei, lipsei oportunităților potrivite de angajare, salariilor mici și a unui mediu economic instabil.

Conform studiului CBS-Axa 2008, 59% dintre muncitorii migranți moldoveni, sau aproximativ 190.000 de persoane, se aflau în Federa-ția Rusă, iar în Italia – 17%, ceea ce corespunde numărului de 55.000 de persoane. Alte țări de destinație importante pentru migranții moldoveni sunt: Ucraina din zona țărilor CSI; Portugalia, Franța, Spania și Grecia din Europa Occidentală. În afară de aceasta, există și o puternică migrație spre Israel, Turcia și România.

În jurul anilor 2007 și 2010 s-a înregistrat o creștere semnificativa a fluxului de migranți. Această creștere ar putea fi explicată prin impactul întârziat al crizei economice mondiale asupra economiei Republicii Moldova, combinat cu aplicarea în masă a moldovenilor pentru cetățenia română. România a acordat aproximativ 84 000 cetățenii în 2010, 94 000 în 2011 și 78 000 în 2012.Marea majoritate a acestor cetățenii au fost acordate moldovenilor, facilitându-le astfel ace accesul pe piețele muncii din Europa.

În prezent, migrația moldovenească este în mare parte un răspuns la oportunitățile pe piața străină de muncă și ar trebui privită drept o strategie de investiție pentru răspunsul de viitor la sărăcia acută.

Formele migrației de muncă

Fluxurile migraționiste din Republica Moldova sunt mult mai complexe decât sunt percepute sau descrise în literatura de specialitate. La dezagregarea datelor (vezi Figura 1) s-a constatat faptul că migrația nu este determinată doar de fluxul extern de migranți pe termen lung, dar și de o semnificativă mobilitate internă a forței de muncă, precum și de migrația sezonieră a forței de muncă. O trăsătură specifică a migrației moldovenești este nivelul înalt de îngrămădire a persoanelor în locurile de migrație. Marea majoritatea a migranților se află în câteva regiuni de destinație, circa zece orașe găzduind circa 3/4 din numărul total de migranți din Moldova. Migranții moldoveni de lungă durată vin din diferite pături sociale și provin atât din zonele urbane (25%), cât și din cele rurale (75%). La moment pot fi identificate trei tipuri de migrație internațională:

1) Migrație internațională de scurtă durată în special în țările CSI.

2) Migrație internațională de lungă durată, predominant în țările Uniunii Europene.

3) Migrație internațională legală de lungă durată spre SUA și Canada.

Mai recent, în modelul general de migrație din Moldova au fost observate următoarele tendințe și schimbări:

– din regiunea CSI spre regiunea UE;

– de la migrație de scurtă durată și sezonieră la migrație de lungă durată;

– migrație sporită spre Statele Unite și Canada.

Aceste tendințe și schimbări par să fie o tendință spre diversificarea țărilor de destinație și o mișcare de la țările cu venit mai mic spre țările cu venit mai înalt. Aceasta creează oportunități pentru sporirea impactului de dezvoltare al migrației, în special în ceea ce ține de fluxurile sporite de remitențe sau fluxuri de remitențe mai rezistente care au o probabilitate mai mică să transfere incertitudinea sau riscul economic în țara de origine. Migrația de durată mai lungă are de asemenea potențialul de a rezulta în impacte mai mari de dezvoltare.

Profilul migranților moldoveni arată că aceștia sunt predominant:

tineri – Migrația moldovenească este compusă din populația cu vârsta aptă de muncă, cea mai mare parte a migranților (79%) având vârsta între 18 și 44 ani;

căsătoriți – în dependență de starea civilă a migranților moldoveni, un contingent mare este căsătorit (71%), deși ratele de reunificare a familiei în locurile de migrație rămân relativ mici (21%);

mai educați – o trăsătură deosebită a migrației din Moldova constă în faptul că o parte semnificativă a celor care pleacă au un nivel relativ bun de educație; 28% din numărul total al migranților au absolvit instituții de învățământ universitar, iar 63% au absolvit liceul sau o instituție de învățământ profesional;

bărbați și femei în măsură egală – muncitorii migranți bărbați, care cuprind 63% din forța de muncă, tind să migreze spre localități în CSI și se angajează în primul rând în sectorul de construcții și reparații, transport, industrie și agricultură. Femeile tind să migreze în țările UE și să lucreze în sectorul de prestare a serviciilor, lucru casnic, comerț, îngrijirea bătrânilor și copiilor. La compararea estimărilor din 2009 și 2013 se conturează următoarele tendințe în modelul migraționist: crește numărul de migranți ce aleg Federația Rusă (de la 47% în 2009 la 56% în 2013) și scade numărul celor ce aleg Italia (26% în 2009 versus 22% în 2013) și alte țări din Europa de Sud; se redirecționează ușor dinspre țările din sudul UE (Grecia, Spania, Portugalia) spre nord (Franța, Germania, Irlanda); se optează de la migrația pe termen scurt și sezonier spre migrația pe termen lung.

Migrația moldovenească este compusă din partea economic activă a populației. O caracteristică a migranților moldoveni este tinerețea lor relativă, vârsta medie la momentul plecării fiind de 29,7 ani , care a crescut la o vârstă medie de 36,1 ani la momentul interviului. Cel mai mare procent de migranți (79%) au vârsta cuprinsă între 18 și 44 ani. Bărbații predomină în grupul de vârstă de 18-29 ani, pe când femeile aparțin mai degrabă categoriei de vârstă de 45-65 ani (Fig.2).

Altă caracteristică a migrației moldovenești este exodul de specialiști dintr-un șir de sectoare ale economiei naționale, ceea ce a cauzat fenomenul de exod intelectual pentru țară. Din cei care pleacă, intelectualii reprezintă 18%; înainte de a emigra ei au lucrat în Moldova în calitate de ingineri, medici, învățători, juriști și economiști. Instabilitatea economică și politică a crizelor, sărăcia și standardele mici de trai, șomajul și/sau salariile mici, protecția socială neadecvată și oportunitățile limitate de trai au cauzat plecarea populației. Fenomenul de exod intelectual a început odată cu liberalizarea sistemului sovietic, care a afectat în mare parte ramura cercetărilor științifice și a dezvoltării. Reducerea continuă a numărului savanților a început în Moldova și s-a

intensificat pe parcursul anilor următori.

O parte însemnată a moldovenilor cu calificare înaltă sunt supuși „descalificării” profesionale atunci când migrează, fiind deseori angajați la munci de calificare joasă sau necalificate. Exodul intelectual din Moldova nu devine neapărat un câștig intelectual pentru țările de destinație, dar mai degrabă o irosire intelectuală pentru migranți. Totuși, migranții moldoveni cu calificare înaltă câștigă mult mai mult din munci cu statut jos peste hotare, decât ar fi posibil dacă și-ar urma carierele în țara lor de baștină .

O altă formă specifică de migrație este migrația sezonieră contractuală a studenților din Republica Moldova. Migrația sezonieră a studenților peste hotare a fost în creștere în anii 2002-2007 de la 150 la peste 5000 de studenți, ulterior intervenind o ușoară descreștere. Programele care au promovat în Republica Moldova migrația contractuală a studenților sunt Students Agricultural Work Scheme Prog-ramme (Schema de Munci Agricole pentru Studenți) pentru Marea Britanie; Summer Work and Travel pentru SUA; Programul Au Pair pentru SUA, Marea Britanie, Germania; Programul Internship USA etc.

Programul „Students Agricultural Work Scheme” (SAWS) a fost implementat în Moldova în perioada 2002-2007, în mod special de companii create pe lângă Universitatea Agrară din Moldova, fiind destinat inițial studenților de la această universitate. Astfel,toți studenții din Republica Moldova au devenit eligibili să participe la acest program. Prin intermediul acestui program studenții din cadrul Universității Agrare de Stat din Moldova, al colegiilor afiliate ei, precum și studenții altor instituții de învățământ superior, au avut posi-bilitate să acumuleze experiența de viața din Marea Britanie; să ia cunoștință de tehnologiile, principiile, metodele de producere din această țară; să-și îmbunătățească starea financiară; să se familiarizeze cu cultura și modul de viață al oamenilor din Marea Britanie; să-și aprofundeze cunoștințele în domeniul limbii engleze și să-și dezvolte abilități de comunicare eficientă. În iulie 2007 Ministerul de Interne al Marii Britanii a anunțat că, începând cu 1 ianuarie 2008, studenții din Republica Moldova nu mai sunt eligibili pentru acest program.

În aceste condiții a devenit mai cunoscut programul de migrație sezonieră pentru studenți „Summer Work and Travel” propus de Departamentul de Stat al SUA. Acest program are ca scop atingerea obiectivelor educaționale internaționale și de schimb cultural prin implicarea tinerilor în viața de zi cu zi a țării-gazdă, prin oferirea oportunității de muncă temporară și a schimbului de experiență la întoarcere acasă. „Summer Work and Travel” este un program care se desfășoară în perioada vacanței de vară și este adresat studenților ce-și fac studiile la secția cu frecvență la zi. Acestora li se oferă posibilitatea de a munci în SUA, de regulă în orașele vizitate de turiști, în sfera deservirii sociale – restaurante, hoteluri, magazine, parcuri de odihnă și de recreație, pentru o perioadă de cel mult 4 luni, iar apoi pot petrece până la 30 de zile pe teritoriul SUA pentru călătorii și recreare. Programul este o oportunitate importantă pentru studenții din Republica Moldova nu doar de a explora SUA, a cunoaște cultura și populația acestei țări, a îmbunătăți cunoașterea limbii engleze, dar și de a câștiga bani, a dezvolta anumite abilități de muncă și a forma relații pe plan internațional.

Programul Au Pair (SUA, Marea Britanie, Germania) oferă tinerilor cu vârsta între 18 și 27 ani posibilitatea de a petrece de la 6 până la 24 luni peste hotare, de a sta într-o familie și de a câștiga bani de buzunar prin ajutorul oferit la supravegherea copiilor și prin diferite activități casnice. Ca membri activi ai unei familii, partici-panții la acest program beneficiază de o deplină cunoaștere a culturii locale și câștigă experiență de o reală valoare cât privește modul de viață din țările de destinație. Cazarea, masa și banii de buzunar sunt asigurate de familia-gazdă, în schimbul activităților prestate pentru îngrijirea copiilor. Mai mult, participanții la acest program au posibi-litatea de a urma cursuri de limbă engleză.

Programul Internship USA este adresat studenților și absolvenților care doresc să plece în SUA cu scopul de a acumula experiență profesională valoroasă. Participanții la Programul Internship obțin posibilitatea de a-și dezvolta calificările profesionale și practice cunoscând între timp cultura și modul de viață american.

Migrația studenților la muncă posedă, de asemenea, niște însemne caracteristice: sezonieră (maximum 6 luni), legală, contractuală și voluntară. Piața agențiilor ce implementează programe sezoniere pentru studenți peste hotare a fost în creștere în anii 2005-2007. În anul 2007 numărul agențiilor a atins cota maximă – peste 30, după care asistăm la reducerea numărului acestora. O parte din aceste agenții au statut comercial de societăți cu răspundere limitată, altă parte au formă organizatorică de asociații obștești . În ce privește resursele economice ale studenților migranți, specificăm că la prima migrație sezonieră ei sunt susținuți financiar de către părinți, iar la următoarele migrații dețin deja propriul capital economic pentru acest proces. Capitalul cultural al studenților a influențat frecvent posibilitatea acestora de a migra, întrucât întotdeauna studenții au fost intervievați de personalul ambasadelor, iar suplimentar li s-au cerut documente ce atestă performanța academică. Evident că resursele (capitalul economic, capitalul social și capitalul cultural) acestui grup specific au fost influențate pozitiv în rezultatul migrației, studenții având posibilitate să coopereze sub diverse forme (în cadrul organizației prin care au plecat, rețelelor disponibile prin Internet etc.). Câștigurile studenților moldoveni care au migrat prin aceste programe sunt neuniforme, variind pentru întreaga perioada de aflare peste hotare de la 1000 la 13000 dolari USD.

În baza celor menționate, se evidențiază următoarele particularități ale migrației sezoniere a studenților la muncă: migrația are un caracter economic, dar cu profunde implicații culturale; în majoritate migrează studenții cu o reușită academică înaltă, care cunosc limbile străine; studenții migrează legal în baza unor contracte semnate cu angajatorii prin intermediul companiilor moldovenești ce implementează aceste programe; studenții muncesc legal, unii dintre ei se angajează la 2-3 locuri de muncă; un număr de studenți rămân ilegal peste hotare (sub 5%).

Concluzii

Desprinderea de fosta URSS în 1991 și accederea la independență a Republicii Moldova a afectat nu doar raporturile politice ale acesteia cu fosta metropolă, ci în primul rând cele economice, la cea dată puternic interdependente. În asemenea situație, au avut de suferit sectoare determinante ale economiei naționale, mai întâi de toate, industria și agricultura. Această stare de lucruri a accelerat mult ritmul galopant al creșterii șomajului atât la nivelul localităților urbane, cât și la nivelul celor rurale, în care locuiește cea mai mare parte a populației țării.

Începând cu anul 1993, migrația moldovenilor spre Europa, dar și în est, în Federația Rusă și alte state ale CSI, a căpătat proporții din ce în ce mai mari. De regulă, această migrație poartă un caracter de muncă. Criza social-economică, dar și lipsa unor programe de stat bine articulate privind politica internă de ocupare a forței de muncă, a accentuat și mai mult tendințele migraționiste ale unei bune părți din populația țării, în special, ale tineretului. În același timp, migrația clandestină de muncă este o consecință directă a pronunțatelor disparități existente între nivelul de trai și remunerare din R. Moldova, Europa Occidentală sau Centrală.

Totodată, trebuie să accentuăm, că lipsa unui control adecvat la frontiera de est a țării în perioada respectivă, efectuat de autoritățile legale ale R.M. era un impediment serios în calea soluționării multor probleme legate de migrație. Aceasta a generat instabilitate și a favorizat traficului de ființe umane și fluxurile ilegale de migranți, orientat în direcția Europei Occidentale.