Micul Business – Factor Important al Creșterii Economice

Capitolul I. Micul business – factor important al creșterii economice

1.1 . Rolul și locul micului business în economiile contemporane cît și în

economia locală

O economie dezvoltată nu înseamnă altceva decît întreprinderi sănătoase, business orientat spre o dezvoltare continuă, implementarea noilor tehnologii, și cel mai important – un consumator cu putere mare de cumpărare. Ori la noi nici unul din aceste elemente nu este prezent, ceea ce și face ca să rămînem într-o economie falimentară. Consumatorul despre care vorbeam mai sus nu este altceva decît clasa medie, care în țările dezvoltate nu-s altcineva decît întreprinzătorii privați, oameni care au afaceri proprii mici și mijlocii.

E bine acolo unde nu suntem noi?

În Italia de exemplu, 90 % din întreprinderi sunt mici și mijlocii, numărul mediu de angajați fiind de 3-4 persoane. Sunt foarte răspîndite afacerile de familie, în care activează doar membrii familiei. Dezvoltarea pe această cale a fost încurajată și stimulată nu numai de statul Italian, dar și de companiile mari. Și asta pentru că companiile mari sunt interesate să plaseze unele comenzi de fabricare a materialelor de completare întreprinderilor mici, ele ocupîndu-se doar cu asamblarea. Efectul este bine cunoscut – productivitate înaltă a muncii, valoare adăugată a produsului mare, etc.

Un alt segment, altul decît producerea, îl constituie serviciile. Oamenii singuri au înțeles că este mai convenabil să te adresezi după un serviciu la o firmă mică decît la una mare, pentru că cea mică activează într-un teritoriu restrîns, astfel reacționînd foarte repede la cererea clientului, pe cînd birocrația din marile companii, cauzează totdeauna la întîrzieri neconvenabile.

La fel stau lucrurile și în Japonia, Taiwan și China. Mai ales atunci cînd vorbim de uzinele de asamblare a tehnicii de calcul, aparatelor de uz casnic, etc. Astfel, pe lîngă întreprinderile mari, trăiesc 2-3, iar uneori pînă la 100 de întreprinderi mici. Una face piulițe, alta face carcasuri, alta… și așa mai departe.

Irlanda, care cu 10 ani în urmă era una din țările slab dezvoltate din Europa, astăzi este una dintre cele mai dezvoltate, tot datorită dezvoltării businessului mic. Un caz povestit de un businessman care a vizitat această țară ni s-a părut interesant. Doi irlandezi au hotărît să producă ciuperci. Evident, la început aveau numai ideea. Avînd în posesie doar tehnologia și informația de unde pot procura utilaj necesar, ei au început a căuta oameni care să producă ciupercile, iar ei doar să le vîndă. Astfel ei au găsit circa 300 de persoane care au instalat pe pămînturile lor utilajul necesar pentru producerea ciupercilor. În scurt timp afacerea a început să meargă destul de bine. Ei au cumpărat cîteva automobile cu care strîngeau ciupercile de la crescători (aceștea erau dispersați practic pe tot teritoriul Irlandei). Au cumpărat și cîteva camioane cu care transportau la două companii din Marea Britanie ciupercile adunate. Dispunînd totuși de resurse financiare destul de modeste, în curînd au început să aibă probleme cu achiziționarea ciupercilor, dat fiind faptul că nu le ajungeau automobile. Au mai intervenit probleme și la transportarea ciupercilor în Marea Britanie. Astfel, s-a ajuns la situația în care, parteneri lor englezi erau cît pe ce să renunțe la ei. Ieșirea din situație a fost distribuirea activităților la diferite companii specializate deja existente. Bunăoară a fost angajată, o mică întreprindere de transport, care transporta ciupercile de la crescătorie la minifabrică de prelucrare a fructelor, unde se prelucrau și se ambalau ciupercile pentru furnizare ulterioară. Astfel, criza a fost depășită, iar cei doi irlandezi au ajuns să se ocupe doar de gestiunea afacerii.

Acesta este un caz clasic care demonstrează eficiența existenței unui sector dezvoltat al micului business.

O altă particularitate a businessului mic în statele dezvoltate este susținerea de care beneficiază din partea guvernelor. În aceeași Italie sau Irlandă, statul stimulează crearea asociațiilor de întreprinderi mici care să le reprezinte interesele, ba mai mult chiar, subvenționează activitatea lor în proporție de 70%

Micul business în lume este supranumit „coloană vertebrală a economiei” grație celei mai mari contribuții la crearea noilor locuri de muncă, stimularea concurenței, favorizarea inovațiilor și tehnologiilor. Cu toate acestea, nu putem vorbi despre o definiție exhaustivă a micului business. Se poate spune că micul business întrunește micro-întreprinderile și întreprinderile mici. În practica mondială, cele mai răspîndite criterii de apreciere a mărimii întreprinderii sînt volumul anual al vînzărilor și numărul de angajați. Astfel, întreprinderile cu un număr de angajați de 1 – 9 persoane și un volum anual al vînzărilor de pînă la 3 mil. lei, sînt calificate, în legislația Republicii Moldova, drept micro-întreprinderi, iar întreprinderile cu 10-50 angajați și un volum anual de vînzări de pînă la 10 mil. lei, se numesc întreprinderi mici. Limitele menționate diferă de la o țară la alta. Spre exemplu în SUA întreprinderi mici sînt considerate acelea care au pînă la 500 de angajați.

Dezvoltarea micului business este sesizabilă, deocamdată, doar în mun. Chișinău, unde sînt concentrate sînt înregistrate în mun. Bălți, iar 2,7 la sută în UTA Găgăuz Yeri. De menționat că întreprinderile micului business din Chișinău sînt mai mari decît celelalte, atît după cifra de afaceri și numărul de salariați, cît și după cheltuielile efectuate pentru întreținerea personalului. Bunăoară, întreprinderile de acest tip din capitală realizează 72 la sută din întregul volum al vînzărilor nete realizate de micul business din întreaga țară, aici fiind ocupați circa 57 la sută din toți salariații întreprinderilor mici și mijlocii.

Sursa: Direcția Principală Dezvoltarea Businessului Mic și Mijlociu a Ministerului Economiei și Comerțului.

1.2 . Micul business ca factor al creșterii economice în perioada de tranziție

In ultimii ani, recunoasterea contribuției întreprinderilor mici si mijlocii la creșterea economica a stimulat activitatea de investigare în acest domeniu, tot mai mulți cercetatori îndreptându-și atenția asupra fenomenului creșterii rolului acestora.

Dezvoltarea de proporție a IMM depinde în cea mai mare masură de capacitatea de avea acces și de a mobiliza cu succes resurse financiare suficiente. Aceasta optiune devine și mai importantă în cazul în care insuficiența finansării reprezintă una din problemele de bază cu care se confruntă întreprinzatorii în încercarea de a-și organiza și dezvolta businessul lor. Problema susținerii antreprenoriatului și educației antreprenoriale în Republica Moldova este importntă, deoarece practic economia țării noastre se află într-o criză profundă, îndelungată.

Soluționarea acestei probleme ar fi o ieșire din criza economică și ar contribui la creșterea economică.

În țările dezvoltate din punct de vedere economic (unde micul business este considerat promotor al dezvoltării economice grație avantajelor pe care le oferă), micul business cunoaște o dezvoltare accelerată mai ales în domeniile serviciilor și a producerii mărfurilor de larg consum. Întreprinderile mici sînt mai flexibile și reacționează mai rapid la schimbările mediului de afaceri și la cerințele pieței. Din aceast considerent investițiile în micul business aduc venituri mai mari decît investițiile în întreprinderile mari. De altfel, acestea din urmă beneficiază din plin de serviciile întreprinderilor mici și într-un fel sînt dependente de ele. Micul business este orientat spre satisfacerea necesităților pieței locale și utilizează resursele și forța de muncă locală, avînd o contribuie substanțială și în soluționarea problemei șomajului. Spre exemplu, 50 la sută dintre populația aptă de muncă a Germaniei și 60 la sută a SUA sînt angajate anume în micul business. Iar în Republica Moldova, potrivit unor surse din cadrul Proiectului BIZPRO Moldova, doar în doi ani de zile sectorul micului business a creat 40 de mii de locuri de muncă sau 70 la sută din cele 59 de mii în total pe economie.

Sursa: Direcția Principală Dezvoltarea Businessului Mic și Mijlociu a Ministerului Economiei și Comerțului.

Totodată, micul business oferă posibilități reale de a pune în aplicare aptitudinile creative ale întreprinzătorului, dar și inventivitatea și capacitatea de lider – calități foarte necesare și utile.

Sectorul micului business în Republica Moldova, ca și în majoritatea statelor în curs de dezvoltare, a apărut ca urmare a reformelor structurale efectuate în procesul trecerii de la economia centralizată la cea de piață.

Sursa: datele DSS al Republicii Moldova

Potrivit datelor Proiectului BIZPRO Moldova astăzi cca. 90 la sută din totalul de agenți economici ai țării reprezintă întreprinderile micului business, dintre care 73 la sută sînt micro-întreprinderi, iar 19 la sută sînt întreprinderi mici.

Actualmente, structura micului business reflectă cu aproximație situația anului 2000: predomină activitatea comercială – 45 la sută; urmată de industria de prelucrare a materiei prime agricole și extractivă – 13 la sută; tranzacțiile imobiliare – 11,8 la sută; transport și telecomunicații – 6,5 la sută și construcții – 5,7 la sută.

1.3. Evoluția, direcțiile prioritare și factorii de eficientizare a micului business

În majoritatea țărilor cu economia de tranziție, procesele de reformare au fost efectuate în condițiile de criză ,care au dus la reducerea volumelor de productie și la falimentul multor întreprinderi,fapt care a determinat creșterea șomajului și scăderea bruscă a nivelului de trai al populației inclusiv și în Republica Moldova.

În condițiile trecerii la economia de piață, rolul Micului bussines a crescut esențial, deoarece acesta realizează un spectru larg de funcții și obiective.

Crearea locurilor de muncă și dezvoltarea autoangajării;

Căutarea și acumularea experienței în activitatea de antreprenoriat;

Participatrea la dezvoltarea inovațiilor ;

Diversificarea structurii economice ș.a.

Problema susținerii antreprenoriatului și educației antreprenoriale în Republica Moldova este importntă, deoarece practic economia țării noastre se află într-o criză profundă, îndelungată.

Soluționarea acestei probleme ar fi o ieșire din criza economică și ar contribui la creșterea economică.

Sondajele efectuate de Centrul Moldo American, Academia de Științe a Republicii Moldova au demonstrat că mediul în Republica Moldova este nefavorabil.

Micile întreprinderi reprezintă veriga de bază a economiei ce contribue esențial la realizarea obiectivelor de bază ce stau în fața oricărei societăți.
În cadrul economiei Naționale Întreprinderile Mici exportatoare oferă întreprinderilor locale posibilități de a stabili relații comerciale directe cu partenerii străini și de a atrage noi investiții și ceea ce nu este mai puțin important oferă noi locuri de muncă.

Trecerea Republicii Moldova la economia de piață este caracterizată prin scăderi drastice ale producției, prin inflație galopantă, prin ruperea relațiilor economice tradiționale. Nivelul de trai al populației este foarte redus, la momentul actual economia țării noastre n-a atins stabilitatea macroeconomică, majoritatea întreprinderilor lucrează sub 30% din capacitatea de producție.
În prezent o parte considerabilă a veniturilor populației se formează în sectorul privat al economiei. Structura Întreprinderilor mici în R.M. după forma organizatorico juridică se observă o diminuare a Întreprinderilor individuale pînă la 18.9%, descreșterea ponderii SRL la 11,1% din totalul Întreprinderilor pe republică. Însă ritmurile descreșterii Întreprinderior Individuale sunt mai mari decît ale SRL urilor, fiind mai competitive pe piața internă. 40% din nr total de întreprinderi falimentează în primul an de activitate din cauza absenței pregătirii profesionale în domeniul antreprenorial. Majoritatea Întreprinderilor mici existente în RM activează în comerț, reparații(50%) și industria prelucrătoare (30%). În celelalte sectoare ponderea întreprinderilor mici este nesemnificativă. În RM cele mai solicitate domenii de activitate sunt ramurile și sferele ce presupun un risc minim, o viteză înaltă de rotație a activelor, un nivel ridicat al rentabilității, termen scurt de recuperare a investițiilor. Există mai multe cauze, factori pozitivi și negativi ce influențează dezvoltarea micului bussines în RM.
Dezvoltarea micului bussines în țara noastră este lentă, factorii pozitivi ce influiențează acestea sînt :

Resursele naturale;

Populația multilingvă a RM ;

Gradul de studii înalt pe țară ;

Așezarea geografică favorabilă ;

Condiții climaterice etc.

Printre factorii negativi se pot menționa :

Costurile mari în înființarea afacerii;

Pregatirea slabă antreprenorială;

Psihologia trivială a populației și existența neîncrederii în deschiderea afacerii proprii;

Gradul de impozitare a micului business;

Absența capitalului primar;

Sistemul de creditere imperfect a micului business;

Piața de desfacere mică;

Politica monetară a RM.

Curegret mediul antreprenorial în RM este dezavantajos.
Reglementările juridice nu trebuie să creeze obstacole inițiativei de întreprinzător, în mod normal ele tebuie să faciliteze inițiativele și manifestările sănătoase conform legislației economice de piață și să anihileze fenomenele negative ce dereglează mersul firesc al activității de întreprinzător și al altor activități cu caracter economic. Este necesar de perfecționat sistemul de creditare, reducerea gradului de impozitare, crearea unei tendințe pentru perfecționarea capacității în domeniul antreprenorial. Dezvoltarea Micului bussines în RM ar duce la crearea locurilor noi de muncă, diversificarea structurii economice, dezvoltarea inovațiilor, dezvoltarea economiei în general și ieșirea RM din criza economică.

  La 5 august 1999, guvernul a emis o Hotărîre prin care a adoptat la nivel național Programul de susținere a micului business pentru anii 1999-2000, prelungit ulterior pentru 2001. Acesta prevedea un șir de măsuri destinate să stimuleze crearea întreprinderilor mici și să susțină întreprinderile deja existente. Desigur, majoritatea prevederilor nu au fost efectuate din lipsa resurselor financiare.

Totuși, unele lucruri s-au făcut. Principalele reușite în ceea ce privește micul business, au fost hotărîrile de Guvern privind „Reglementarea controalelor activității agenților economici” și adoptarea „Regulamentului cu privire la modul de încheiere, aplicare și reziliere a acordului privind creditul fiscal pentru subiecții micului business’’, precum și a Standardului Național de Contabilitate.

Creditul fiscal constituie o formă de scutire temporară de plata la Buget a impozitului pe venit. Suma creditului fiscal este egală cu suma venitului impozabil, care este lăsat agentului economic pentru dezvoltarea producției proprii de mărfuri și servicii.

Creditul fiscal se legalizează prin semnarea unui acord creditar, încheiat între întreprindere și Inspectoratul Fiscal teritorial.

De creditul fiscal poate beneficia orice întreprindere care întrunește următoarele condiții:

Are un număr de angajați de la 1 la 19;

Cifra de afaceri anuală nu depășește suma de 3000000 lei;

Desfășoară activitate de producere sau prestează servicii populației.

Creditul fiscal se acordă pe o perioadă de trei ani, numai cu condiția ca cel puțin 80% din valoarea creditului acordat va fi investit în dezvoltarea producției proprii de mărfuri și servicii.

Dacă întreprinderea întrunește toate condițiile de mai sus, atunci ea depune o cerere la Inspectoratul Fiscal teritorial prin care solicită încheierea acordului creditar. Inspectoratul Fiscal este obligat să examineze cererea în termen de 3 zile și să-l perfecteze. În caz de refuz, Inspectoratul este obligat să aducă la cunoștința întreprinderii refuzul în scris, în același termen.

Dacă pe parcursul creditului fiscal, numărul de angajați depășește 19 persoane acesta nu este un motiv pentru a rezilia contractul.

Date ale Ministerului Economiei și Reformelor relevă că numărul întreprinderilor mici și mijlocii înregistrate s-a majorat în anul 2000 cu 5%. În total sunt înregistrate 106719 de întreprinderi mici și mijlocii, din care cu statut de persoană fizică – 58267 și persoană juridică – 43720.

De fapt, atunci cînd vorbim despre businessul mic la noi, avem de a face cu cîteva probleme importante.

Structurile publice care prestează servicii către sectorul privat sunt excesiv de birocratizate cu luarea de mită de către oficiali responsabili pentru emiterea permiselor, colectarea plăților, păstrarea ordinii este un element frecvent și asta nici nu poate să nu se întîmple în situația în care un oficial din Guvern are un salariu de 500 lei, coșul minim de consum fiind de 1000 lei.

Comportamentul persoanelor de drept atinge uneori limita anarhiei. Ei abuză de autoritate ca organ suprem de control pentru a persecuta agenții economici. Instituțiile de supraveghere financiară, ca de exemplu, cele de administrare fiscală și vamală dau dovadă de lipsă de profesionalism. Interpretarea unilaterală a legislației fiscale sau atitudinea preconcepută a inspectorilor fiscali induc în eroare plătitorii de taxe. Sunt cazuri cînd agentul economic plătește mai multe taxe decît ar trebui și chiar dacă acest lucru se știe. Organele fiscale nu-l înștiințează, cu toate că normal ar fi s-o facă. Recent, șeful Inspectoratului Fiscal din Ucraina a ieșit cu declarația publică prin care mulțimea tuturor celor care au plătit impozitele în anul 2000. Poate chiar și de „ochii lumii” la noi nici asta nu se face.

Nivelul jos de coordonare între instituțiile de stat generează probleme semnificative pentru sectorul privat. De exemplu, companiile ce importă materii prime și exportă produsele creditează permanent statul. TVA deductive acumulate la importul materiilor prime, în cazul cînd depășește TVA la livrările locale, nu poate compensa TVA la importuri pentru lunile următoare, deoarece organele vamale și Inspectoratul Fiscal nu coordonează colectarea taxelor.

Trebuie să acordăm o atenție deosebită activității vamei, pentru că coruptibilitatea vameșilor (desigur, nu toți), nu favorizează numai contrabanda, dar și dezvoltarea economiei tenebre. Marile cantități de bunuri intrate ilegal în țara îi fac pe concurenți locali să ascundă activitatea economică pentru a rămîne competitive și astfel, contribuie la amplificarea evaziunii fiscale.

Uneori pentru deschiderea unei afaceri, pentru autorizarea unei activități se cer mai multe acte decît sunt necesare.

De exemplu, o școală de dans trebuie să obțină permisiunea de la poliție și toate astea pe bani întreprinzătorului. Uneori acest permis trebuie înnoit anual și necesită taxe suplimentare. Astfel sistemul taxează direct întreprinderea și are ca scop sporirea veniturilor bugetare, ce nu suportă agenții economici.

După cum menționam mai sus, rolul statului în dezvoltarea businessului mic în statele cu economii avansate este enorm, după parametrii noștri. La noi însă, în cele mai multe cazuri statul nici nu știe cu ce-i poate ajuta pe micii întreprinzători.

Specificul Moldovei îl constituie lipsa mijloacelor bănești pentru investiții și o piață mică internă de desfacere.

Întreprinderilor mici le este destul de greu să-și dezvolte singure afacerile, de aceea în multe state se procedează la încadrarea lor în executarea comenzilor de stat: lucrări de construcție, livrarea unor produse etc. La noi au fost cîteva propuneri din partea unor ateliere de încălțăminte să încalțe armata națională. Răspunsul a fost negativ pe motiv că este prea scump. De acord, dar cumpărările încălțămintei de la o întreprindere de a noastră și nu din Turcia, de exemplu, era un act de susținere a economiei naționale. Refuzul, de fapt, nu este ilegal, dar este un mod de a înțelege unilateral deciziile guvernamentale privind achizițiile publice, conform cărora ele se fac prin tender, care este cîștigat de cei care propun cele mai avantajoase condiții.

Se pare, însă, că la acest capitol mai este o problemă – comisioanele plătite funcționarilor. Ai noștri nu plătesc (pentru că n-au de unde), pe cînd unii importatori pot plăti din plin.

Fără a mai descrie și alte modalități de susținere a businessului mic, modalități care nu trebuie căutate cu lumînarea, de altfel, vreau să spun că în toate acțiunile guvernamentale se simte o frică cronică de a nu-și îmbogăți cetățenii.

Piața internă, infim de mică determină să ne orientăm spre piețele externe. Micii întreprinzătorii, desigur, nu pot singuri să-și exporte producția. De aceea este necesar asociarea lor, care tot trebuie să fie stimulată de către stat. De exemplu, Irlanda, despre care am mai vorbit, au ajuns să exporte 90% din producția de lapte și 80% din cașcavaluri tocmai prin intermediul asociațiilor de fermieri și asociațiilor fabricilor de prelucrare a laptelui. Și trebuie de spus că statul le creează toate condițiile ca ele să activeze normal, pentru că altfel, pierderile ar fi enorme.

Deși au fost făcute multe promisiuni și a existat chiar un program de stat de susținere a micului business, rezultatele sunt departe de a fi optimiste. Mai mult de o treime din întreprinderi au încheiat anul 2000 cu venit zero, peste treizeci la sută au ieșit cu pierderi, iar ceilalți o duc de azi pe mîine.

Aceasta se explică prin puterea mică de cumpărare a populației, lucru care a fost confirmat de mai multe ori de experți independenți. Orice s-ar produce nu poate fi vîndut sau este comercializat un volum ce nu acoperă cheltuielile pentru materia primă, electricitate, arendă, etc.

S-a vorbit de creditul fiscal stipulat în legea bugetului pe anul 2000. Dar pînă au fost elaborate instrucțiunile respective și modelul de contract cu inspectoratele fiscale a trecut anul și în fine au putut să beneficieze de acest credit doar vreo treizeci de firme. Astfel o idee bună a fost în ultima instanță compromisă.

Ar fi de folos pentru întreprinderi mici simplificarea evidenței contabile, iar dările de seamă la fisc și alte instanțe să se facă o dată pe an și nu trimestrial. După părerea d-lui Roșcovan E., președintele Asociației Micului Business este nevoie ca numărul de formulare contabile să fie redus cu 60-70%.

Declarațiile privind deschiderea unei linii de creditare a micului business este o poveste de adormit copii. Sunt bănci care au secții speciale „Creditarea micului business”, dar ele rămîn doar cu denumirea. Nici o întreprindere mică nu are posibilități de a lua credite în condițiile în care dobînda este de 33%. În R. Moldova nu există o politică de creditare a micului business.

Cele mai grave probleme care influențează negativ activitatea antreprenorilor sunt:

imperfecțiunea bazei legislative a activității de antreprenoriat;

neeficacitatea sistemului de impozitare;

dificultatea și costul ridicat al înregistrării noilor întreprinderi;

imperfecțiunea sistemului se licențiere a activității de antreprenoriat;

dificultatea și costul ridicat al certificării și standardizării producției mărfurilor și serviciilor;

controlul și supravegherea excesivă asupra activității de antreprenoriat.

Cele mai des efectuate controale sunt executate de:

inspectoratul Fiscal de Stat – 96% din respondenți;

Garda Financiară – 89%;

Poliția Economică – 81%;

centrul de Medicină Preventivă – 56%;

Direcția Protecția Civilă și Apărarea împotriva incendiilor – 16%.

Fiecare al 10-lea control este efectuat de reprezentanții primăriei și poliției.

Această ultimă problemă a fost rezolvată parțial prin introducerea registrului de evidență a controalelor agenților economici.

Crearea în anul 1994 a Fondului pentru susținerea antreprenoriatului și dezvoltarea businessului mic în Republica Moldova, fiind împuternicit de către Guvern de a se ocupa cu diferite tipuri de activități: creditarea businessului mic; garantarea creditelor; studierea, deservirea informațională și consultativă a antreprenorilor mici; realizarea și coordonarea politicii de stat de susținere a businessului mic, nu și-a realizat pe deplin misiunea. Pe întreaga perioadă de activitate Fondul a eliberat doar cîteva zeci de credite, celelalte funcții rămînînd nerealizate. În ultimii ani (1999-2000) finanțarea de către Fond a susținerii și dezvoltării micului business, practic s-a întrerupt, multe din întreprinderile înregistrate așa și nu și-au început activitatea antreprenorială din lipsa de capital inițial, altele falimentează sau din cauza impozitelor exagerate completează businessul «tenebru». Problemele principale cu care se confruntă ÎMM pot fi sistematizate astfel:

decapitalizarea acestora ca urmare a inflației, fenomen care a condus la reducerea substanțială a capacităților de producție;

incapacitatea de plată, care duce la faliment. Către 6 martie 2000 au fost rambursate doar 44% din suma totală de credite alocate ÎMM, 42 de agenți economici, deținători de credite, fiind deferiți judecătoriei economice;

Au ieșit în evidență unele lacune privind:

imperfecțiunea actelor normative ce reglementează activitățile antreprenoriale;

concentrarea activității Fondului asupra executării unei singure funcții – asistență financiară, accentul fiind pus asupra unei singure surse de finanțare – bugetul de stat;

lipsa controlului asupra acordării, utilizării raționale și rambursării creditelor;

lipsa transparenței și controlului asupra activității Fondului care a condus la încălcarea Regulamentului privind condițiile și ordinea acordării creditelor și subsidiilor cu înlesniri;

inexactitatea rolului central al Fondului: fie aceasta o instituție, care se ocupă exclusiv de acumularea și repartizarea resurselor financiare sau că trebuie să se ocupe și de coordonarea politicii de stat privind susținerea micului business; fie că efectuează creditarea directă și garantarea creditelor sau activează prin intermediul băncilor, altor instituții financiare;

lipsa unei strategii de dezvoltare a fondului și acordarea creditelor doar pe termen mediu și lung, fapt ce a condus la imobilizarea de resurse financiare și reducerea vitezei de rotație a acestora, la reducerea capacității de creditare a unui număr sporit de întreprinderi.

Propunerile Asociației Micului Business, care ar impulsiona dezvoltarea întreprinderilor mici:

Reducerea contribuției la Fondul social pînă la cota de 10% plus 1%;

Elaborarea și adoptarea legii privind protecția proprietății private;

Crearea băncilor populare pentru creditarea micului business, băncile să fie susținute de guvern;

Reducerea de acte necesare pentru evidența contabilă.

Condiții necesare pentru dezvoltarea micului business în general:

elaborarea unui sistem informațional ce ar digitaliza majoritatea tranzacțiilor între instituțiile publice și întreprinderi; astfel relațiile vor deveni impersonale și vor exclude efectul negativ a implicării factorului uman. Aceasta ar exclude circulația inutilă de documente și suprapunerea lor. Controlul și verificarea vor fi simplificate considerabil. Aceasta va ridica eficiența și va reduce costurile;

serviciile de emitere a permisiunilor la toate nivelurile trebuie revizuite pentru a putea fi simplificate și reduse;

transferarea, acolo unde e posibil a funcțiilor statului sectorului privat.