Microurmele
LUCRARE DE LICENȚĂ
MICROURMELE
CUPRINS
Aspecte introductive
CAPITOLUL 1- Cercetarea la fața locului
CAPITOLUL 2- Urmele descoperite la fața locului
CAPITOLUL 3- Operațiuni criminalistice ce se defășoară în legătură cu urmele
CAPITOLUL 4- Microurmele
CAPITOLUL 5- Operațiuni criminalistice ce se defășoară în legătură cu microurmele
STUDIU DE CAZ
Bibliografie
ASPECTE INTRODUCTIVE
Evaluarea criminalisticii și a aportului său în procesul judiciar trebuie să țină seama de câteva evenimente principale ale stării de fapt în evoluția societății contemporane.
Odată cu dezvoltarea tehnologiei, fenomemul criminalității, pe toate planurile, s-a extins și tinde să se internaționalizeze prin lărgirea concomitentă a ariei faptelor antisociale de natură penală, neocolind nici România.
Pentru persoanele implicate în investigarea activității infracționale, problema identificării autorilor și probării vinovăției acestora este un deziderat fundamental.
Respectul pentru adevăr impune ca ficărei probe să i se acorde o maximă importanță, astfel CRIMINALISTICA este chemată să contribuie eficient și cu mijloace specifice la prevenirea dar mai ales, la combaterea infracțiunilor.
Nimeni nu poate nega faptul că foarte multe cuceriri ale științei au fost mai întâi folosite de infractori și apoi de poliție.
Pentru aplicarea lor în practică și pentru perfecționarea metodelor, tehnicilor moderne de investigare, acestea trebuie însușite de toți cei antrenași în actul de anchetă penală. Prevenirea și combaterea faptelor ilicite sunt sarcini de bază ale poliției. Îndeplinirea operativă și de calitate a acestor sarcini, depinde de pregătirea juridică și tehnico-științifică a polițiștilor, de mijloacele tehnice de care dispun și de metodele tactice pe care le aplică.
Apărarea ordinii de drept presupune nemijlocit combaterea eficientă prin metode științifice, pe baza și în spiritul legii a faptelor antisociale, cu prioritate a celor pe care societatea, protejându-si valorile, a înțeles să le sancționeze prin normele sale penale. Alături e celelalte structuri ale Poliției Române, CRIMINALISTICA este chemată să contribuie la apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a avutului public și privat, precum și la prevenirea și descoperirea infracțiunilor prin mijloace științifice.
Așadar, însușirea cunoștințelor teoretice și practice de criminalistică, este indispensabilă oricărui polițist indiferent de specificul compartimentului în care își desfășoară activitatea. Ca știință, criminalistica s-a format și dezvoltat în mod treptat din cerințele muncii practice de lupta împotriva fenomenului infracțional și s-a impus prin aportul deosebit de valoros în activitatea de urmărire penală și de judecată.
Criminalistica nu se ocupă numai cu descoperirea infracțiunilor și probarea vinovăției acestora ci studiind cauzele generatoare ale diferitelor genuri de infracțiuni ea propune și oferă măsuri, mijloace tehnice și procedee științifice de prevenire a acestora.
Având în vedere opiniile teoretice din literatura de specialitate și considerentele practice, putem defini CRIMINALISTICA fiind știința care elaborează și folosește mijloace și metode tehnico-științifice destinate descoperirii, fixării, ridicării și examinării urmelor și mijloacelor materiale de probă precum și metode tactice de efectuare diferitelor activități de urmărire penală, în scopul prevenirii și descoperirii infracțiunilor, identificării făptuitorilor și administrării probelor necesare aflării adevărului în procesul penal.
Ca știință de sine stătătoare, criminalistica are un obiect propriu de studiu și un domeniu de cercetare bine determinat. Ea creează mijloace tehnice și elaborează metode și procedee proprii de lucru, dar în același timp adaptează și perfecționează altele, din diverse domenii ale științei, necesare în lupta de prevenire și combatere a infracționalității.
Din definiția dată criminalisticii, rezultă și ramurile acesteia, care sunt: tehnica, tactica și metodica (metodologia) criminalistică.
Tehnica criminalistică:
Cuprinde totalitatea mijloacelor tehnice și metodelor științifice, necesare descoperirii, conservării, fixării, ridicării și examinării urmelor și a altor mijloace materiale de probă, efectuării expertizelor și constatărilor tehnico-științifice.
În funcție de obiectul de studiu, tehnica criminalistică se poate divide în mai multe subramuri:
a. Fotografia judiciară: se ocupă de adaptarea și folosirea tehnicii fotografierii la
nevoile concrete ale activității de cercetare penală.
b. Dactiloscopia: se ocupă cu identificarea persoanelor și cadavrelor după
desenul papilar de pe fața mâinilor și talpa picioarelor.
c. Traseologia: se ocupă cu identificarea obiectelor după urmele formă create
sau după părțile desprinse din ele și rămase la locul faptei.
d. Grafoscopia judiciară: se ocupă cu examinarea scrisului de mână și de
mașină, în vederea identificării factorului creator, precum și cu examinarea
documentelor deteriorate sau presupuse a fi falsificate.
e. Balistica judiciară: se ocupă cu studierea armelor de foc portabile și urmele
create de acestea cu ocazia comiterii unei infracțiuni.
f. Antropologia judiciară: se ocupă cu studierea scheletului uman (în întregime
sau parțial) în scopul identificării cadavrelor.
g. Portretul vorbit: este un sistem de reguli de descriere și identificare a
persoanelor după trăsăturile lor exterioare.
h. Fonoscopia judiciară: se ocupă cu identificarea persoanelor după voce și
vorbire.
B. Tactica criminalistică:
Reprezintă un sistem de reguli, metode și procedee științifice prin care se asigură efectuarea în mod planificat, organizat, operativ și oportun activitățile de urmărire penală. Totalitatea metodelor și procedeelor tacticii criminalistice se fundamentează pe dispozițiile Codului de procedură penală și stau la baza efectuării tuturor activităților de urmărire penală. Se subdivide în următoarele subramuri:
a. Tactica efectuării cercetării la fața locului;
b. Tactica ascultării martorilor, învinuitului sau inculpatului;
c. Tactica prezentării pentru recunoaștere;
d. Tactica efectuării percheziției;
e. Tactica efectuării reconstituirii;
f. Tactica ridicării de obiecte și înscrisuri.
C. Metodica criminalistică
Se ocupă cu particularitățile cercetării diferitelor genuri de infracțiuni. ținându-se seama de regulile generale ale tehnicii și tacticii criminalistice. Tehnica și tactica criminalistică studiază și elaborează metode și reguli general valabile pentru toate categoriile de infracțiuni ce se comit și trebuie cercetate. Metodica criminalistică vine și stabilește, alege care din aceste reguli generale se aplică la cercetarea unui gen de infracțiuni sau chiar la o anume infracțiune.
În acest sens, avem următoarele subramuri:
a. Metodica cercetării infracțiunilor contra vieții, integrității corporale sau
sănătății persoanelor;
b. Metodica cercetării infracțiunilor contra proprietății publice și private;
c. Metodica cercetării infracțiunilor de fals și uz de fals;
d. Metodica cercetării infracțiunilor la relațiile de conviețuire socială;
e. Metodica cercetării infracțiunilor la regimul silvic;
f. Metodica cercetării infracțiunilor de evaziune fiscală;
g. Metodica cercetării infracțiunilor la regimul vânatului și pescuitului etc.
CAPITOLUL 1
CERCETAREA
LA FAȚA LOCULUI
1.1 NOȚIUNEA SI IMPORTANȚA CERCETĂRII LA FAȚA LOCULUI
Cercetarea la fața locului este activitatea de căutare, localizare, descoperire, relevare, documentare/fixare, ridicare/colectare, ambalare și transport a probelor provenind de la locul faptei. De asemenea, formează baza investigării cu succes a cazului.
Cercetarea la fața locului se efectuează atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la situația locului săvârșirii infracțiunii, să se descopere și să se fixeze urmele infracțiunii, să se stabilească poziția și starea mijloacelor materiale de probă și împrejurările în care infracțiunea a fost săvârșită.
Cercetarea la fața locului este una din activitățile procedurale și de tactică criminalistică ale organului de urmărire penală, ce se realizează de obicei la începutul urmăririi, în scopul cunoașterii nemijlocite a locului faptei, al descoperirii, fixării și ridicării urmelor create cu ocazia săvârșirii infracțiunii, precum și pentru ascultarea martorilor oculari, a victimelor sau chiar a făptuitorilor. Deci, prin cercetarea la fața locului organul de urmărire penală stabilește împrejurările în care a fost comisă fapta, identifică pe infractor sau delimitează sfera persoanelor bănuite, adună, conservă și examinează probele materiale descoperite, întrucât prin ea organul judiciar își deschide multiple posibilități de descoperire a numeroase și variate urme create cu prilejul săvârșirii infracțiunii, de identificare a persoanelor care au cunoștințe despre infracțiunea respectivă și autorul său, cercetarea la fața locului nu poate fi înlocuită cu alte activități tactice de administrare a probelor în cauză, chiar dacă ne-am gândi la ascultarea de persoane, fără de care, în orice cauză penală, nu poate fi concepută cercetarea criminalistică.
Prin urmare, putem spune că, în cazul infracțiunilor comise prin acțiuni fizice, cu urmări concretizate obiectiv în mediul ambiant, cercetarea la fața locului este deschizătoare de drumuri pentru activitățile tactice de cercetare criminalistică, ce se vor desfășura în continuare, în vederea stabilirii adevărului în cauza dată. De aceea, în procesul cercetării la fața locului, se impune necesitatea efectuării unei examinări minuțioase, porțiune cu porțiune, a locului respectiv, astfel încât nici o zonă să nu rămână necercetată. Dacă una din zonele sale ar fi omisă cu ocazia cercetării, ar putea să rămână nevalorificate diferite urme prețioase pentru stabilirea modului de comitere a faptei și de identificare a autorului ei, ceea ce ar fi de natură să ducă, în cele din urmă, chiar la imposibilitatea stabilirii adevărului în cauza respectivă.
1.2 ETAPELE CERCETĂRII LA FAȚA LOCULUI
Cercetarea la fața locului se realizează în două etape (statică și dinamică)
A. În faza statică are loc:
– informarea preliminară cu privire la starea de fapt existentă la locul faptei, pregătirea mijloacelor tehnice și a echipamentelor necesare, constituirea echipei de CFL și deplasarea la fața locului;
– verificarea modului în care a acționat primul polițist prezent la fața locului. Stabilirea aspectelor ce prezintă sau pot prezenta interes din punct de vedere al cercetării;
– determinarea modificărilor survenite în aspectul inițial al locului faptei;
– întocmirea listei cu persoanele care au avut acces legitim în locul faptei, înainte și după comiterea faptei, pentru a li se putea preleva probe model de comparație pentru excludere;
– luarea măsurilor pentru identificarea și stoparea eventualelor pericole ce pot apărea. Echipa de cercetare la fața locului pătrunde în locul faptei numai după ce personalul specializat (pompieri, personal de la compania de distribuție a gazului etc.) a îndepărtat sursa de pericol. Se vor căuta eventualele emanații de gaze ori alte substanțe nocive, având ca scop identificarea sursei și luarea măsurilor pentru stoparea emisiilor;
– stabilirea perimetrului locului faptei și, dacă se impune, sectorizarea lui. După ce se delimitează perimetrul locului faptei, acesta se protejează de intervenții neautorizate cu ajutorul polițiștilor și/sau echipamentelor speciale (de ex. Bandă de interzicere a accesului);
– stabilirea traseului de acces în locul faptei și marcarea acestuia.
– stabilirea metodelor concrete de cercetare, după constatarea stării de fapt a urmelor și mijloacelor materiale de probă, fără atingerea sau schimbarea poziției acestora;
– examinarea preliminară a locului faptei și marcarea prin numere/litere a principalelor urme/mijloace materiale de probă. Se marchează doar aspectele vizibile cu ochiul liber, fără a produce vreo modificare locului faptei. Se proteja stării de fapt a urmelor și mijloacelor materiale de probă, fără atingerea sau schimbarea poziției acestora;
– examinarea preliminară a locului faptei și marcarea prin numere/litere a principalelor urme/mijloace materiale de probă. Se marchează doar aspectele vizibile cu ochiul liber, fără a produce vreo modificare locului faptei. Se protejează urmele ce sunt în pericol a fi deteriorate;
– cercetarea locului faptei în vederea descoperirii urmelor care să ateste modul de pătrundere în câmpul infracțional, respectiv de părăsire a acestuia (urme de forțare sau de spargere, de escaladare, urme materie, urme de încălțăminte, papilare, biologice etc.);
– este indicat ca în acest moment al fazei statice să înceapă căutarea, relevarea, fixarea și protejarea urmelor/probelor materiale ce se află pe podea/sol pentru că acestea sunt în pericol a fi distruse de persoanele ce pătrund în locul faptei. Acest fapt este valabil în special pentru urmele latente, invizibile cu ochiul liber.
– fixarea fotografică a locului faptei. Se vor realiza fotografii de orientare și schiță;
– efectuarea măsurătorilor și realizarea schiței/schițelor locului faptei;
– identificarea urmelor sau obiectelor care pot fi folosite ca urmă odorizantă în vederea utilizării câinelui de urmărire, marcarea locurilor, zonelor de acces pentru membrii echipei de cercetare;
– stabilirea aspectelor „negative” și a neconcordanțelor ce pot indica simularea comiterii faptei; de exemplu: absența urmelor de forțare la exterior și prezența acestora în interior, zăvorul sistemului de asigurare îndoit în sensul de deschidere a ușii/ferestrei, cioburi ale geamurilor găsite exclusiv în exterior, dispariția numai unei părți din bani ori bunuri de valoare aflate în același loc, imposibilitatea creării urmelor cu obiectul/instrumentul aflat în proximitatea acestora etc.)
B. În faza dinamică are loc:
– fixarea prin fotografiere metrică a obiectelor principale și a probelor materiale;
– este indicat ca poziția obiectelor principale (de exemplu levier, seif, mobilă etc.) să fie marcată, de ex. cu cretă, pentru a se putea reconstitui cu ușurință poziția acestora după ce sunt ridicate sau mișcate;
– fixarea prin fotografii metrice, notarea poziției, descrierea, colectarea/ ridicarea urmelor sau probelor materiale aflate pe sol și care sunt în pericol a fi distruse;
– verificarea sistemelor de închidere și asigurare ale ușilor și ferestrelor. După caz, acestea vor fi ridicate pentru expertizare.
– căutarea, relevarea, fotografierea metrică de detaliu, ridicarea, ambalarea și sigilarea urmelor papilare descoperite la locul faptei;
– fixarea prin fotografii metrice, notarea poziției, descrierea, colectarea/ ridicarea, ambalare și sigilarea tuturor urmelor sau mijloacelor materiale de probă;
– identificarea martorilor oculari sau persoanelor care pot furniza date cu privire la semnalmentele făptuitorilor, în vederea întocmirii portretelor robot ale acestora;
Foto nr. 1 – Desfășurarea activității de cercetare la fața locului
C. Mențiuni:
– Căile de acces în și din locul faptei trebuie examinate pentru identificarea urmelor papilare, urmelor de încălțăminte, urmelor de târâre, obiecte abandonate cum ar fi unelte, îmbrăcăminte, case de marcat deschise, etc. Obstacolele de lângă clădire, cum ar fi garduri sau porți, trebuie examinate pentru identificarea urmelor de sânge, firelor de păr, fibrelor textile, urmelor de unelte etc. Când este posibil se poate estima numărul suspecților după urmele de încălțăminte.
– în situațiile în care autorul a pătruns pe un geam pe care l-a spart, frecvent acesta scoate cioburile din ramă și le depozitează în apropiere. Toate cioburile vor fi examinate pentru descoperirea urmelor papilare, urmelor biologice, fibrelor textile, firelor de păr etc.. Aceste aspecte sunt valabile și pentru situațiile în care autorul a pătruns prin spargerea unui perete, a tavanului sau a podelei.
– este posibil ca urme materie de la fața locului (pilitură de fier, mortar, fragmente de sticlă, particule de vopsea etc.) să fie transferate pe corpul/hainele autorului sau pe uneltele folosite de acesta. Pentru a putea fi valorificate aceste urme, trebuie colectate la fața locului urme model de comparație.
– vehiculul și locuința suspectului trebuie percheziționate pentru găsirea unor bunuri furate, instrumente de spargere sau orice alte mijloace materiale de probă.
– investigatorul trebuie să încerce să-și formeze o părere despre întregul loc al faptei pentru a determina dacă hoțul a fost sau nu familiar cu locul faptei. Dacă hoțul a sustras bunuri dintr-o locație neobișnuită fără să răvășească restul locației sau dacă cheile ascunse au fost folosite, se poate presupune că hoțul era familiarizat cu locația respectivă.
CAPITOLUL 2
URMELE DESCOPERITE LA FAȚA LOCULUI
2.1 NOȚIUNE
Urma din punct de vedere criminalistic, reprezintă “orice modificare materială produsă ca urmare a interacțiunii dintre făptuitor, mijloacele folosite de acesta și elementele componente ale mediului unde își desfășoară activitatea infracțională, modificări care, examinate individual sau în parte, pot conduce la stabilirea faptei, identificarea făptuitorului, a mijloacelor folosite de acesta și la lămurirea împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta.”
2.2 CLASIFICAREA URMELOR
Activitatea practică criminalistică, împletită cu practica pozitivă a organelor judiciare și ca urmare a studiilor efectuate în acest domeniu, au condus la o clasificare a urmelor după anumite criterii pe care le voi enumera:
A. După factorul creator de urmă
a. Urme create de om
Din această categorie fac parte, pe lângă urmele lăsate de mâini, picioare, dinți, etc., și produsele biologice de natură umană (sânge, materii fecale, spermă, etc.) precum și vorbirea, scrisul, modul specific de executare a diferitelor moduri, urme de miros etc.)
b. Urme create de animale: de copite, de gheare, de coarne, de colți, păr, pene, produse biologice etc.
c. Urme create de vegetale: din această categorie fac parte: urmele frunzelor, ramurilor, tulpinilor, semințelor, produse biologice de natură vegetală precum și ale vegetalelor prelucrate (cafeaua, tutunul, iasca, etc.).
d. Urme create de obiecte: urmele create de încălțăminte, de pneurile mijloacelor de transport, pelicule de vopsea, cioburi de sticlă, striațiile create de ghinturile țevii sau de instrumentele de spargere, părți din obiecte și chiar obiecte rămase la fața locului, etc.
e. Urme create de unele fenomene: apar ca urmare a incendiilor, exploziilor, alunecărilor de teren, cutremurelor, fulgerelor, radiațiilor, scurgerea curentului electric, etc.
B. După factorul primitor de urmă:
a. Urme primite de om: particule de praf, pete și mânjituri de vopsea, vaselină, sânge, urme ale ștrangulării, spânzurării, etc.
În cadrul procesului de percepție, omul poate reține și acele urme care dispar de la locul faptei odată cu consumarea actelor infracționale; caracteristicile mersului făptuitorului, culoarea îmbrăcămintei și obiectelor ce le purta asupra sa, succesiunea activităților întreprinse de făptuitor etc.).
b. Urme primite de animale: sunt modificările produse asupra corpului acestora sub acțiunea factorilor creatori de urme. (Exemplu: rănirea, imprimarea pe blana sau pe pielea animalului, intoxicații, etc.).
c. Urme primite de vegetale – ce constau în: tăieturi, retezături, ruperi, smulgeri sau imprimări de diferite obiecte sau substanțe, pete de sânge, de vaselină etc.
d. Urme primite de obiecte: urmele de încălțăminte în terenul moale, urmele instrumentelor de spargere în tocul ușii sau geamului, etc. Din această categorie, fac parte și urmele sonore rămase pe banda de magnetofon, imaginile de pe pelicule foto sau înregistrările video.
C. După esența lor:
Urmele se clasifică în:
a. Urme formă – reproduc conturul exterior al factorului creator de urmă ori linia de rupere a acestuia.
În raport de procesul de mișcare al celor doi factori, urmele formă se subdivid în:
– urme statice: ce se formează prin apăsare, presare, lovire, rostogolire, fără ca suprafața obiectului creator de urmă să alunece pe suprafața obiectului primitor de urmă (urmele de mâini formate prin atingerea sau prinderea obiectelor, urmele create de pneurile vehiculelor în timpul rulării etc.).
– urme dinamice – se formează când suprafețele în contact, ale celor două obiecte (obiectul creator și cel primitor de urmă) se află într-o mișcare de translație unele față de altele (frecare, alunecare).
În raport de modificările aduse factorului primitor, urmele se subclasifică în:
– urme de adâncime: ce se formează prin modificarea în profunzime a obiectului primitor în locul de contact cu cel creator de urmă (exemplu: urme de picior în solul moale, în zăpadă, etc.).
– urme de suprafață se formează numai la suprafața obiectului primitor și apar ca rezultat al unor depuneri sau ridicări de substanță, fără a schimba forma sau conturul acestuia. Exemplu: urma lăsată de obiectul de scris cu care infractorul a încercat să falsifice pașaportul. Urma papilară formată în urma contactului dintre mâna infractorului și un obiect lucios neșters de praf.
– Urmele de suprafață, în funcție de procesul formării lor, pot fi:
– urme create prin stratificare (exemplu: urma papilară formată prin depunerea de sudoare pe un obiect lucios) sau
– urme create prin destratificare.(exemplu: urma papilară formată prin destratificarea unei cantități de praf de pe mobilă).
Dintre cele două categorii de urme prima categorie are o mai mare valoare în procesul identificării, deoarece această urmă poartă elemente de detaliu, ce ajută la identificarea factorului creator.
De asemenea, urmele formă pot fi:
– vizibile (colorate) și
– latente (invizibile) datorită substanței incolore care le creează: exemplu urmele de mâini create prin depunerea de sudoare)
b. Urmele materie: cuprind produsele, substanțele sau peliculele de natură organică sau anorganică apărute în procesul săvârșirii unei infracțiuni.
Din această categorie fac parte: produsele biologice de natură animală și vegetală (sânge, salivă etc.) și substanțele chimice de natură organică (cloroform), iar din categoria urmelor materie de natură anorganică, fac parte elementele minerale, cioburi de sticlă, particule de sol, particule de vopsea, obiecte sau părți ale acestora etc.
c. Urmele poziționale: sunt reprezentate de schimbările pozițiilor inițiale ale corpurilor, obiectelor sau subansamblelor acestora, existente la locul unde s-a comis o infracțiune și care are legătură cu ea. (Exemplu: sertarul deschis, fereastra găsită în altă poziție față de cum a fost lăsată de partea vătămată, un aparat de bord blocat, schimbătorul de viteze găsit cuplat într-o anumită viteză etc.).
D. După mărime:
Urmele se clasifică astfel:
a. Macrourme : – sunt urmele formă sau materie de dimensiuni suficient de mari pentru a putea fi descoperite și examinate cu ochiul liber (urmele de pneuri, de încălțăminte, obiecte sau părți din obiecte, etc.).
b. Microurme : – sunt urmele formă sau materie, mici sau foarte mici, a căror descoperire, ridicare și examinare necesită folosirea unor mijloace tehnice ca: lupă, microscop, stereomicroscop, etc.
E. După posibilitățile ce le oferă în procesul identificării
În funcție de valoarea (importanța) lor urmele se clasifică astfel:
a. Urme ce furnizează elemente pentru lămurirea diferitelor împrejurări ale săvârșirii infracțiunii.
Aici intră urme care, deși nu conțin elemente pentru stabilirea apartenenței de gen, contribuie la determinarea naturii activităților desfășurate de făptuitor, a succesiunii și duratei lor (exemplu: urmele poziționale, fereastra deschisă, acul vitezometrului blocat la o anumită viteză, etc.).
b. Urme care ajută la stabilirea apartenenței de gen sau grup sunt acele urme care conțin caracteristici individuale insuficiente identificării factorului creator. Exemplu: urme formă dinamice de frânare create de pneul unui vehicul, de picior, sau o urmă papilară dinamică, petele de vopsea etc.).
c. Urme ce permit identificarea factorului creator sunt acelea care conțin suficiente caracteristici individuale pentru identificarea obiectului creator de urmă. În această categorie intră de obicei urmele statice (urmele de mâini, urma de miros, scrisul, urmele ghinturilor țevii pe glonț, sângele, etc.)
Foto nr. 2 – Clasificarea Urmelor
2.3 CATEGORII DE URME CE POT FI DESCOPERITE LA FAȚA LOCULUI
În funcție de specificul locului faptei, de modul de operare, de instrumentele folosite și de activitățile desfășurate la fața locului de autor pot fi descoperite o multitudine de urme:
-urme formă: papilare, de încălțăminte, ale părților rulante ale mijloacelor de transport, ale copitelor animalelor, cele create de diverse instrumente, etc.
-urme materie: urme biologice, obiecte sau fragmente de obiecte, urma de miros
-urme poziționale: poziția ferestrelor, ușilor, mobilierului și celorlalte obiecte din locuință, a robinetelor, sistemului de avertizare și de iluminare, etc.
Aceste urme pot fi vizibile ori latente.
CAPITOLUL 3
OPERAȚIUNI CRIMINALISTICE CE SE DEFĂȘOARĂ ÎN LEGĂTURĂ CU URMELE
3.1 DESCOPERIREA URMELOR
Pentru descoperirea urmelor, în funcție de natura infracțiunii, specificul locului faptei și de modul de operare al infractorului, polițistul va căuta să reconstituie mintal fiecare fază a desfășurării activității infracționale, parcurgând – atunci când este posibil – cu atenție traseul infractorului (iter criminis). Pe parcursul cercetării, fiecare obiect despre care se presupune ca a fost folosit sau atins de infractor va fi examinat cu grijă, pentru a descoperi pe el eventualele urme.
Descoperirea urmelor presupune o cercetare sistematică și amănunțită a locului săvârșirii infracțiunii, prin observare nemijlocită sau cu ajutorul unor mijloace tehnice.
În funcție de natura și dimensiunile urmei, se aplică unul dintre următoarele procedee:
A. Urmele vizibile (macrourmele), se descoperă cu ochiul liber.
B. Urmele latente se descoperă folosind unul din următoarele procedee:
a. cu fascicul de lumină dirijat incident;
b. cu aparate optice de mărit;
c. prin transparență;
d. sub radiații u.v., i.r., gama, beta, rontgen.
Aceste procedee sunt procedee indestructibile, ce nu aduc modificări prin aplicarea lor.
e. prin relevare : aici se aplică următoarele tehnici:
– pudrare;
– aburirea cu vapori de iod;
– tratarea cu soluție chimică;
– relevarea de pe materiale textile;
– relevarea de pe pielea umană.
– procedee speciale:
– folosirea câinelui de urmărire;
– folosirea detectoarelor de metale, radiații, etc. ;
– folosirea magnetului și a electromagnetului;
– folosirea simțurilor organoleptice: (auzul, pipăitul, mirosul, văzul) ;
Dintre urmele latente, cele mai frecvent întâlnite în câmpul infracțiunii sunt urmele de mâini cunoscute și sub denumirea de urme papilare.
Foto nr. 3 – Relevarea urmelor papilare
3.2 CONSERVAREA URMELOR
Prin conservarea urmelor se înțelege luarea măsurilor necesare de protejare a acestora, pentru a nu fi distruse sau deteriorate intenționat sau neintenționat prin acțiunea diferitelor persoane, a animalelor sau intemperiilor (ploaie, zăpadă, vânt, etc.).
Procedeele de conservare a urmelor diferă în funcție de natura urmei, locul unde se afla precum și de factorii care pot influența integritatea sa (exemplu: intemperiile naturii). Acestea sunt:
A. acoperirea urmei cu diferite obiecte (cutii, lăzi, vase sau chiar hârtie).
B. încercuirea urmei cu creta forestieră sau cu alt instrument scriptural.
Procedeul se folosește cu un dublu scop.
În primul rând atenționează să nu se pătrundă în sectorul respectiv, iar în al doilea rând oferă o mai bună delimitare cu ocazia executării fotografiilor sau filmărilor judiciare.
Este o operațiune care se poate face înainte sau după încercuirea cu cretă forestieră și constă în folosirea unor tăblițe cu numere indicatoare, existente în trusele criminalistice.
Foto nr. 4 – Protejarea urmelor prin numerotare și încercuire
C. numerotarea urmelor descoperite.
Este o operațiune care se poate face înainte sau după încercuirea cu creta forestieră și constă în folosirea unor tăblițe cu numere indicatoare, existente în trusele criminalistice.
D. procedee speciale (ambalarea obiectelor ce poartă urme de miros, uscarea sângelui la temperatura camerei, frigorificarea urmelor biologice, etc.).
O particularitate o reprezintă urmele de adâncime create de încălțăminte sau de mijloacele de transport, care, pe timp de ploaie se acoperă și se îndiguiesc pentru a preîntâmpina scurgerea apei și surparea pereților, etc.).
3.3 INTERPRETAREA URMELOR
În sens criminalistic, prin interpretarea urmelor se înțelege examinarea amănunțită a fiecărei urme și corelarea acesteia cu celelalte elemente ale ambianței locului faptei, în vederea explicării mecanismului formării acestora și obținerii unor indicii despre factorul creator și despre împrejurările în care s-a comis fapta. Exemplificativ, dau câteva date pe care ni le oferă interpretarea unor categorii de urme mai frecvent întâlnite în câmpul infracțiunii.
În cazul urmelor de mâini, putem obține unele date privind numărul persoanelor activitățile desfășurate de acestea la fața locului, vechimea urmei unele malformații la nivelul mâinii, etc.
Astfel, spre exemplu, cu ocazia cercetării la fața locului în cazul furtului comis de persoane necunoscute din locuința cetățeanului P.V. din orașul Breaza, au fost descoperite un grup de urme papilare. Prin interpretarea acestora, criminalistul a stabilit că acestea erau create de mâna dreaptă, iar degetul arătător avea falangeta amputată.
Exploatând aceste date, cu ocazia unei acțiuni polițienești a fost identificat cetățeanul I.M. din localitate, ce prezenta particularitatea mai sus amintită. Examenul dactiloscopic a stabilit că urmele papilare de la fața locului au fost create de acest cetățean, ulterior dovedit autor al furtului.
3.4 FIXAREA URMELOR
A fixa o urmă din punct de vedere criminalistic înseamnă a arăta: natura, calitatea, forma, culoarea, amplasamentul, dimensiunile și poziția acesteia, prin diferite mijloace de probă.
Fixarea urmelor se poate face prin următoarele procedee:
A. Fixarea prin descriere în:
a. proces-verbal de cercetare la fața locului;
b. raport de constatare tehnico-științifică.
B. Fixarea cu ajutorul mijloacelor tehnice:
a. fotografie judiciară;
b. film judiciar;
c. schiță;
d. desen.
Foto nr. 5 – Fixarea urmelor prin fotografiere
Descrierea urmelor în procesul – verbal de cercetare la fața locului, oferă multiple posibilități de a arăta toate aspectele constatate cu această ocazie. De altfel, din punct de vedere juridic, acesta este considerat principalul mijloc de probă prin care se arăta situația de fapt găsită de organul judiciar la locul unde s-a comis o infracțiune.
Astfel, în funcție de natura urmelor, se va descrie: numărul lor, amplasamentul, forma, mărimea, culoarea, dimensiunile, dacă sunt de suprafață sau de adâncime, caracteristici ce le pot identifica (serie, marcă, zgârieturi, rupturi, etc.).
Fixarea urmelor în raportul de constatare tehnico – științifică se face de către specialistul criminalist sau din alt domeniu, în situațiile în care descoperirea unor urme cere cunoștințe de specialitate într-un anumit domeniu.
Exemplu : relevarea urmelor papilare vechi de pe hârtie prin tratarea acesteia cu soluție de ninhidrină, stabilirea cauzelor morții prin expertiza medico-legală (autopsierea) cadavrului, stabilirea alcoolemiei etc. Toate acestea se fac de către specialiști sau experți care, ulterior vor întocmi acte cu putere probatorie.
Pentru a face mai ușor înțeleasă descrierea făcută în aceste mijloace de probă, ele se vor ilustra cu imagini foto sau film, schițe și desene. Fotografierea și filmarea se va realiza din diferite unghiuri, urmărindu-se fixarea urmelor în raport cu împrejurimile, obiectele și celelalte urme aflate în câmpul infracțiunii. În situația în care se realizează filmarea, imaginile vor surprinde și activitățile pe care le desfășoară polițistul pentru descoperirea urmelor.
Schița se întocmește în situațiile în care este necesară o mai bună înțelegere a amplasamentului urmelor și a raporturilor de spațiu în care se află acestea cu celelalte elemente de la fața locului. La realizarea acesteia se folosesc semnele convenționale prevăzute în Instrucțiunile M.I. S/420/2003, iar pentru situațiile când acestea nu sunt prevăzute, se stabilesc în mod arbitrar semne convenționale care vor fi explicate în legenda schiței.
Desenul se folosește mai rar și se poate realiza liber sau prin copiere (exemplu: deasupra unei urme de încălțăminte, la circa l cm., se așează o bucată de geam, apoi o hârtie de calc pe care se desenează conturul și detaliile urmei. Desenul poate să cuprindă și locul faptei sau porțiuni din acesta, în vederea întocmirii schiței).
De regulă, desenul se folosește în situațiile în care din anumite motive (lipsa mijloacelor sau materialelor) nu se poate realiza fixarea prin fotografiere sau filmare.
3.5 RIDICAREA URMELOR
Ridicarea urmelor de la fața locului este o activitate obligatorie ce se efectuează după fixarea lor prin procedeele amintite, activitate ce se desfășoară în faza dinamică a cercetării la fața locului.
Prin ridicarea urmelor în sens criminalistic – se înțelege luarea lor ca atare, a imaginii acestora sau a obiectelor ce le poartă ori le conține, de la locul săvârșirii faptei.
Pentru aceasta, se vor aplica următoarele procedee, fiind necesară respectarea următoarei ordini de referință:
A. Ridicarea imaginii urmei prin fotografiere sau filmare
Fotografierea (filmarea) urmelor este indicată a se aplica înaintea oricărei alte metode de ridicare, deoarece în caz de distrugere sau deteriorare a urmei, să ne rămână imaginea acesteia.
Se realizează prin procedeul fotografierii (filmării) la scară, lângă urmă atașânduse un instrument etalon de măsură (riglă, ruletă etc.), iar în lipsa acestuia un obiect cu dimensiuni standard (cutie de chibrituri, creion neînceput etc.).
B. Ridicarea urmelor odată cu obiectul purtător
Metoda se aplică ori de câte ori este posibil, cu respectarea următoarelor reguli:
a. obiectul să nu aibă dimensiuni sau greutate mare;
b. prin ridicare să nu se distrugă urma, ori să se producă pagube;
c. să nu se împiedice desfășurarea normală a activității la locul respectiv ori să se aducă atingere gravă gradului de confort al persoanelor de la locul respectiv (exemplu: nu se poate ridica ușa ori fereastra casei, volanul mașinii, etc.);
d. să nu se pună în pericol viața ori sănătatea persoanelor.
C. Ridicarea urmei ca atare
Acest procedeu se aplică în cazul urmelor materie, și în funcție de starea de agregare și de dimensiunile lor se aplică unul din următoarele tehnici:
a. prinderea cu mâna sau cu penseta;
b. desprinderea sau răzuirea urmelor de pe suportul pe care se află;
c. absorbirea cu pipeta (seringa) sau cu tubul capilar;
d. cu ajutorul magnetului (în cazul materialelor feroase);
e. prin măturare (cu ajutorul pensulei) ;
f. prin decupare (exemplu: urmele de vopsea impregnate în textile);
g. prin tamponare cu vată sau tifon ;
Se va avea grijă ca prin ridicare să nu se ridice sau să se modifice urmele.
D. Ridicarea prin transferare
În cazul urmelor formă create prin depunere ori prin detașare de pulbere de pe suprafețe dure, ori în cazul urmelor papilare relevate cu diferite pulberi, se aplică metoda ridicării acestora prin transferare cu folii adezive. Această metodă se aplică numai în situația în care ridicarea cu obiectul purtător nu este posibilă și după ce urma a fost fotografiată la scară. Pentru a-i conferi forța probanta, este bine ca pe spatele hârtiei folio să se noteze locul de unde a fost ridicată și să semneze martorii asistenți.
E. Ridicarea urmelor cu ajutorul mulajului
În situațiile în care în câmpul infracțiunii sunt descoperite urme de adâncime (create de încălțăminte, de mijloacele de transport, de instrumentele de spargere ori de animale), după fotografierea ori filmarea lor la scară vor fi ridicate cu ajutorul mulajului de ghips, parafină, de plastilină, etc.
Din cele expuse până acum, reiese ca o necesitate fotografierea sau filmarea urmei înaintea aplicării oricărei alte metode de ridicare, ca măsură de prevedere în eventualitatea în care celelalte tehnici de ridicare ar distruge ori ar deteriora urma.
Foto nr. 6 – Ridicarea urmelor cu ajutorul mulajului
3.6 AMBALAREA URMELOR
După ce au fost ridicate, pentru a putea fi protejate pe timpul transportului (la laboratoarele criminalistice ori la alte instituții) urmele se vor ambala în plicuri, pachete, cutii, recipiente etc., în raport cu natura și specificul fiecăruia în parte (exemplu: hârtia folio cu urmele papilare se ambalează în plicuri, mulajul de ghips în cutii, lichidele în flacoane etc.).
Pentru ambalarea urmelor ori obiectelor purtătoare de urme, se vor respecta următoarele reguli:
A. se alege tipul de ambalaj corespunzător naturii urmei;
B. fiecare urmă se ambalează separat;
C. ambalajul să asigure protecția urmei sau obiectului purtător de urmă;
D. se sigilează ambalajul pentru a înlătura posibilitatea pierderii ori înlocuirii urmei sau obiectului purtător de urmă;
E. se etichetează ambalajul (ce urmă conține, de unde și când a fost ridicată,
semnăturile organului de cercetare penală și ale martorilor asistenți);
F. dacă se impune, se vor face și alte mențiuni, cum sunt: fragil, a nu se răsturna, a se feri de umezeală etc.;
Urmele descoperite și ridicate de la fața locului vor fi luate de cel care a efectuat cercetarea la fața locului și predate polițistului numit cu soluționarea cauzei. Acesta, prin rezoluție motivată va dispune efectuarea de constatări tehnico-științifice și de expertize.
În marea majoritate a cazurilor, pentru efectuarea acestor examinări de laborator este necesar ca expertului sau specialistului să i se trimită și modele pentru comparație create cu obiectele presupuse că au creat acele urme.
CAPITOLUL 4
MICROURMELE
4.1 NOȚIUNEA. CONSIDERAȚII GENERALE
Odată cu dezvoltarea posibilităților de cercetare, microurmele își găsesc locul cuvenit în știința criminalistică precum și în practica de combatere a criminalității.
Problema microurmelor nu este încă elaborată pe deplin în doctrină și în consecință, în multe aspecte care au legătură cu acest tip de urme, sunt tratate în continuare numai incidental în literatură, ceea ce dăunează practicii.
În acest complex de probleme, deosebit de important este modul cum acestea sunt descoperite, ridicate și conservate. Dacă acestea nu sunt corect ridicate, ambalate și consemnate nu pot să fie de mare folos pentru nimeni, chiar dacă știe să se servească de metodele cele mai perfecționate pentru cercetarea microurmelor.
În consecință, descinderile la fața locului constituie problema centrală a teoriei și practicii de utilizare a microurmelor.
Microurmele, sunt acele urme formă sau urme materie, mici și foarte mici, create în procesul săvârșirii unei infracțiuni, pentru a căror descoperire, ridicare, examinare sunt necesare mijloace tehnice de amplificare (lupe, microscop, etc.) a posibilităților senzoriale umane ori utilizarea unor metode microanalitice.
Datorită dimensiunilor mici ale microurmelor, făptuitorul nu sesizează crearea acestora la fața locului și, ca urmare, nu le poate distruge ori altera intenționat.
Microurmele pot fi de asemenea definite ca fiind acele particule de materie sau caracteristici mecanice invizibile sau slab vizibile cu ochiul liber, putând fi cercetate numai prin folosirea metodelor microanalitice.
Conform accepțiunii sus menționate, caracteristicile microurmelor sunt următoarele:
prosibilitatea observării lor numai sub microscop;
o stare determinată de aglomerare (coeziune) a materiei;
necesitatea folosirii unor metode specifice în cursul cercetărilor.
Prezența concomitentă a caracteristicilor menționate permite o departajare relativ ușoară a urmelor care pot fi considerate ca microurme față de restul urmelor.
Faptul că pot fi observate numai sub microscop, înseamnă pentru aceste urme dimensiuni foarte mici. În consecință, fără mijloace auxiliare optice ele vor fi invizibile sau aproape de neobservat.
Caracteristica cerută microurmelor de a prezenta o stare aglomerată (coeziune) a materiei, duce la concluzia că nu orice stare în care apare o urmă poate fi considerată ca microurmă. Poate fi considerată ca microurmă numai starea când materia respectivă este solidă sau lichidă. Totodată, starea gazoasă a materiei nu poate fi observată nici folosind mijloace care amplifică văzul.
Faptul că microurmele sunt microscopice impune folosirea în timpul cercetărilor a unor metode microanalitice de mare finețe și performanță.
În consecință se poate spune că microurmele sunt particule de materie care pot fi desprinse de suportul lor și formează pe acest suport o caracteristică mecanică invizibilă sau slab vizibilă.
În ciuda mărimilor mici microurmele pot fi observate în anumite condiții, în special când ne folosim de mijloace ce amplifică posibilitatea organului vizual de a le observa.
Ținând seama de caracteristicile enunțate, rezultă că nu se consideră între altele, ca microurme următoarele tipuri:
urme care, cu toate că sunt invizibile, nu necesită însă după detectarea lor mijloace speciale de amplificare a organului văzului pentru observarea lor (de exemplu reproduceri ale liniilor papilare pe hârtie sau țesături, un scris efectuat cu un mijloc care îl face invizibil, etc.);
cantități de substanțe sau anumiți agenți care împreună constituie o problemă de materii și care pot fi stabilite numai prin cercetări microanalitice, ca de exemplu grupa, subgrupa și anumiți agenți în sângele uman, elemente chimice care apar în moleculele materiei, etc.;
corpuri volatile și mirosurile; acestea nu pot fi observate cu ajutorul unor instrumente care amplifică văzul, putând fi cercetate și comparate numai cu ajutorul aparatelor sau a câinelui urmă.
Clasificare microurmelor este impusă de necesități de ordin practic în ceea ce privește căutarea, descoperirea, fixarea, ridicarea și cercetarea ulterioară a acestora în laborator.
Un prim criteriu de clasificare a microurmelor în raport de care deosebim trei categorii de urme, este acela al mecanismului produceriilor:
particule secundare ale unor macrourme;
particule mici ale unui obiect care inițial a fost mare;
microobiecte naturale.
În raport de modalitatea de transmitere, deosebim două categorii de microurme:
microurme de contact care iau naștere în toate situațiile în care două obiecte intră în contact, indiferent dacă acestea au un caracter stabil sau dinamic. Aceasta înseamna că microurmele se transmit de la infractor la locul faptei și invers. La fel se prezintă și situația în ceea ce privește relația infractor-victimă, instrumente de spargere folosite, microurmele pot apărea și sub forma unor striații pe un suport solid (obiectul deteriorat) sau chiar pe instrumentul de spargere cu care s-a acționat și care preia caracteristicile obiectului deteriorat în raport de proprietățile mecanice ale acestuia din urmă și de suprafața de contactrealizată în momentul acționării.
Din categoria microurmelor de contact enumerăm: praf și particule de sticlă care iau nastere la spargerea unui geam sau obiecte din sticlă; praf și particule de metal care se produc în momentul tăierii unor obiecte metalice, particule mărunte de vopsea și lac; striații foarte mici prezente pe un obiect solid; impurități mărunte existente pe imrăcăminte; prafuri profesionale; particule de pământ, tencuială; particule de frunziș; semințe mărunte și alte particule de proveniență vegetală etc.
Foto nr. 7 – Crearea de microurme prin tăiere, forțare sau atingerea unor obiecte
microurme transmise unilateral, din categoria cărora fac parte cele transmise către obiecte sau persoane, provenind din atmosfera impurificată, precum și ca rezultat al activităților desfășurate de infractori la locul faptei.
Microurmele pot fi categorisite avându-se în vedere și clasificarea criminalistică a urmelor, în raport de care sunt cunoscute:
microurme ale omului: particule de fire de păr, pete de sânge, de spută, spermă; fragmente de piele; cantități mici de secreție organică, particule de grăsime etc.
microurme animale: în categoria acestora intră atât enumerate mai sus (însă de proveniență animală), cât și particule de pene, solzi de pește și de reptile, microorganisme animale făcând parte din microfauna etc.
microurme vegetale: particule de alge, licheni, ciuperci, mușchi, ferigi, flori, fructe, semințe, microorganisme vegetale făcând parte din microfauna etc.
microurme ale obiectelor: particule de sticlă, vopsea, lac sau coloranți; particule de pământ, tencuială, resturi de lubrifianți, particule de materiale plastice și sintetice, pulbere arsă și nearsă provenind de la o tragere cu o armă cu foc etc.
Foto nr. 8 – Polen de floarea soarelui, respectiv de mușcată –
vizualizare la microscop electronic
4.2 CATEGORII DE URME ȘI MICROURME:
Solul
Urme și microurme de sol sau vegetale identificate pe obiectele de îmbrăcăminte ale victimei, pe roțile sau caroseria autovehiculului bănuit, sau prelevate de la fața locului etc.
Coloranți/Vopsea
Vopseaua este o materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, putând fi găsită la fața locului sub formă solidă (pelicule, fragmente, dâre, pete etc.) și lichidă.
Caracteristicile importante în descrierea probelor sunt: culoarea, numărul și succesiunea straturilor, compoziția chimică a pigmentului și liantului.
Foto nr. 9 – Crearea de microurme de vopsea în accident/pelicule de vopsea
Foto nr. 10 – Micropelicule de vopsea pe element tăietor/vizualizare
sub microscop optic
Probleme ce pot fi lămurite prin examinarea urmelor de vopsea:
– care sunt caracteristicile fizico- chimice ale probelor de vopsea (culoare, număr și succesiune de straturi, natura liantului și pigmentului);
– dacă probele de vopsea în litigiu prezintă caracteristici fizico-chimice asemănătoare cu cele ale probelor prelevate pentru comparație.
Urmele de acest tip sunt importante pentru elucidarea unor cazuri precum:
– Accidente rutiere – între vehicule, vehicule și pietoni, vehicule și alte obiecte (parapeți, pomi, porți etc.)
– Spargeri – urmele de vopsea pot proveni:
-de la unealta creatoare (rangă , levier etc.) și sunt transferate pe materialul suport (rame, tocuri etc.);
-de pe materialul suport pe unealta creatoare.
– Distrugere – grafitti pe pereții caselor, mijloace de transport public; în infracțiuni violente, de exemplu tâlhărie cu un obiect acoperit cu vopsea.
Microurme dinamice de vopsea evidențiate pe autovehicule implicate în eveniment (autoturisme, camioane, biciclete, motociclete etc.) sau pe obiecte de îmbrăcăminte ale victimelor; urme și microurme găsite la locul accidentului, pe șosea, parapeți, copaci etc.
Sticlă
Sticla este definită ca un produs anorganic de fuziune care a fost răcit într-o formă rigidă fără cristalizare.
Foto nr. 11 – Microfragmente de sticlă
Microfragmente sau microparticule de metal, plastic sau sticlă găsite la fața locului care provin din diverse obiecte în cazul spargerilor (geamuri, rame metalice sau plastic etc.), din părțile componente ale autoturismului (caroserie, geam, bară de protecție, piese de ornament, filamente faruri etc.)
Urmele de sticlă sub formă de cioburi, așchii sau pudră/praf de sticlă pot avea un rol important în investigarea diferitelor tipuri de infracțiuni, în special în cazul spargerilor, a accidentelor de circulație, infracțiunilor la regimul armelor și munițiilor, de distrugere, dar și în cazul tâlhăriilor și infracțiunilor contra persoanei.
Urmele de sticlă se pot utiliza pentru:
-Determinarea tipului de sticlă (foaie de sticlă, sticlă de plumb, sticlă de container, sticlă de la geamurile laterale ale unui autoturism și sticlă de parbriz, lentile de ochelari etc.);
-Teste fizice comparativ (indice de refracție);
-Determinarea modalității în care a fost deteriorată/distrusă (prin forță, căldură, suflul exploziei);
-Reconstituirea infracțiunii/accidentului (succesiunea îmoușcăturilor printr-o fereastră, direcția împușcăturii, poziția trăgătorului – în special în cazurile împușcăturilor prin geamuri duble);
-Determinarea obiectului (glonț sau piatră), fisurilor transversale ale sticlei etc., care au provocat deteriorarea;
-Confirmarea prezenței unei persoane într-o anumită locație, ca urmare a comparațiilor materialelor sau fragmentelor descoperite: de exemplu așchii de sticlă pe corp (păr, ureche, depozit subunghial), în hainele infractorului, pe sau în încălțăminte, în magazii sau mașină, așchii pe instrumentul utilizat de infractor sau probe provenite de la infractor descoperite pe sticlă (amprente, fibre, sânge etc.)
Urme-microurme rezultate în urma incendiilor
Materiale parțial carbonizate prelevate din focarul incendiului (sol, cenușă, răzuială din dușumea, eșantioane de mochete, covoare, tapițerie) în vederea identificării naturii lichidului inflamabil utilizat de infractor în comiterea actului infracțional cu violență.
Foto nr. 12 – Recipient din
material plastic care ar fi putut
iniția un incendiu (poate
conține urme/microurme
de produs petrolier)
Incendiul este un proces de oxidare rapidă și violentă a unui material combustibil ce are ca efect distrugerea parțială sau totală a acestuia. Incendiul se poate întinde prin forță proprie și poate fi cu flăcări sau mocnit. Activitatea umană este principala cauză a incendiilor, cu excepția unui număr relativ mic de incendii, care sunt declanșate de defecțiuni tehnice (defectarea instalațiilor de siguranță, uzura și ruptura cablurilor electrice etc.) sau de către forțele naturii, cum ar fi fulgerele, efecte ale luminii solare sau cutremure.
De aceea interesul personalului care efectuează cercetarea la fața locului în clarificarea cazurilor de incendii și explozii constă în aceea de a stabili dacă se poate atribui cauza unei greșeli umane.
Suspiciunea că un incendiu a fost pornit sau că o explozie a fost declanșată ca retultat al neglijenței umane poate fi în general confirmată doar după ce a fost determinată cauza.
Determinarea cauzei unui incendiu sau a unei explozii în mod obiectiv este posibilă doar prin analizarea tuturor probelor semnificative găsite la locul incendiului.
Fibre textile
Microfibrele, fibrele și firele textile pot deveni probe: în cazurile de omor sau viol, în care victima a fost imobilizată cu materiale textile (sfoară, cordelină, căluș) sau au fost transferate de la victimă la agresor sau invers; în cazul spargerilor, când fragmente din îmbrăcămintea infractorului au rămas agățate în punctul de acces; în cazul accidentelor rutiere cu părăsirea locului faptei, când fragmente din hainele victimei au fost agățate sub vehicul. Fibrele pot fi localizate în locurile de pătrundere, pe vehicule, pe îmbrăcăminte, în depozite subunghiale, chiar și pe păr – în cazul folosirii de căciuli confecționate din materiale textile și pot fi transferate de pe hainele unei persoane care vine în contact cu altă persoană sau de obiecte de mobilier tapițat, huse, covoare, pături etc. existente la fața locului.
Foto nr. 13 Microfibre textile, țesătură și fir textil ridicate de la locul faptei
Probe textile pot fi examinate în cazuri de:
Omor sau viol – unde victima a opus rezistență, a fost legată, eventual i s-a pus căluș cu gragmente textile;
Spargeri – unde fragmente de îmbrăcăminte au fost agățate, de exemplu, în punctul de acces;
Accident rutier cu fugă de la fața locului – unde fragmente de îmbrăcăminte au fost agățate de vehicul.
Probele sub formă de materiale textile pot avea caracteristici individuale și generale. Proprietăți cum ar fi natura, tipul, nuanța culorii, direcția de rotire a fibrelor (torsiunea) și numărul firelor, pot fi folositoare pentru caracterizarea probei și efectuarea comparațiilor.
Localizarea probelor în punctul de acces sau aspectul materialului textil pot fi importante ca surse de informații; se poate astfel presupune localizarea rupturii pe un articol textil sau tipul de material textil ce trebuie găsit pentru examinări comparative. Fragmentele de sfoară sau funie sunt uneori găsite la fața locului, acestea putând fi comparate cu cele model de comparație.
Când un nasture de la un anumit obiect vestimentar este rupt, în general rămâne atașată și ața utilizată la cusut, dar și material textil, iar dacă este disponibil, pentru comparație, obiectul de îmbrăcăminte (sau porțiuni din acesta) în cauza respectivă se poate formula o concluzie mai precisă.
Investigatorii riscă să omită fibrele pentru că sunt extrem de mici în comparație cu întregul material textil. La fața locului se pot întalni, ca probe, mai multe tipuri de fibre textile:
a) fibre naturale de proveniență animală (lână, mătase);
b) fibre naturale de provenientă vegetala (bumbac, in, cânepă);
c) fibre sintetice (poliester, poliamidă, poliacrilonitril – PNA, etc.);
d) fibre artificiale (vâscoză, celofibră, etc.);
e) fibre minerale (vată de sticlă);
f) amestecuri de fibre sintetice și naturale (de exemplu poliester și lână), sau diverse fibre artificiale și sintetice.
Probleleme ce pot fi lămurite prin examinarea fibrelor textile:
care este natura urmelor înaintate;
care sunt caracteristicile morfologice și fizico-chimice ale urmelor inaintate (tip de țesătură, mod de alcătuire și torsiune al firelor, natura și culoarea fibrelor textile etc.);
dacă urmele în litigiu prezintă aceleași caracteristici morfologice și fizico-chimice cu cele model de comparație;
dacă materiile colorante utilizate la vopsirea fibrelor textile în litigiu au caracteristici fizico-chimice asemănătoare cu cele utilizate la vopsirea fibrelor textile din alcătuirea obiectului de îmbrăcăminte care aparține suspectului;
dacă microfibra în litigiu prezintă caracteristici fizico-chimice (nuanță a culorii și natură) asemanătoare cu fibrele textile din alcătuirea obiectului de îmbrăcăminte care aparține bănuitului.
Toxice
Microurmele de substanțe toxice se pot întâlni sub formă de pulbere, picături sau pete de substanță absorbite în diverse materiale. Urme și microurme materie susceptibile de a fi toxice, existente în interiorul unor recipiente (pahare, căni, farfurii, sticle, etc.) din care se bănuie că ar fi consumat persoana vătămată în cazul otrăvirilor sau morților suspecte. De asemenea pot fi evidențiate astfel de urme atât pe îmbrăcămintea purtată de victimă, cât și pe cea purtată de agresor, precum și pe obiectele din areal (cearșafuri, pături, perne, seringi suspecte).
Foto nr. 14 – Microurme de substanță rămase pe vârful degetelor și pe pahar
Probleme ce pot fi lămurite prin examinarea urmelor de substanțe toxice:
dacă proba conține substanțe toxice sau stupefiante, natura acestora și denumirile uzuale;
dacă substanța înaintată este toxică sau stupefiantă, natura acesteia și denumirile uzuale;
doza letală.
Urme/microurme de explozivi
Acestea nu se pot observa cu ochiul liber, datorită descompunerii lor aproape complete în momentul exploziei dar ele pot exista pe fragmentele de material aflat inițial în apropierea epicentrului exploziei. Materiale dislocate din epicentrul (craterul) exploziei (sol, lemn, plastic, asfalt, beton) și materiale din imediata vecinătate a locului exploziei în vederea identificării explozivului utilizat de infractor în săvărșirea unei explozii. Se analizează și fragmentele de materiale suspecte că provin din corpul dispozitivului exploziv improvizionat sau din dispozitivele de inițiere (capse pirotehnice sau detonante, conductori electrici, surse de curent electric-baterii), schije, rest focos grenadă, inel, șplinț, fragmente metalice, pârghia grenadei, etc.
Foto nr. 15 -Cristale de exploziv(microscop) Fragmente de grenadă purtătoare de microurme de exploziv
Probleme ce pot fi lămurite prin examinarea urmelor:
dacă proba înaintată este sau conține substanțe explozive;
dacă în urmele înaintate se pun în evidență substanțe explozive;
natura și tipul acestora.
Hârtie
Microfragmentele și fragmentele de hârtie devin probe și pot fi examinate în cazuri de:
spargeri – acoperirea vizorului apartamentelor cu fragmente de hârtie pentru a nu permite locatarilor să observe evenimentul în cauză;
distrugere mecanică, termică, sau chimică a unor probe de hârtie (documente, bani) care pot proba vinovăția autorului în diverse cauze (falsificări, furturi, luare de mită).
Probele de hârtie se analizează comparativ din punct de vedere al:
caracteristicilor fizice, chimice și microscopice ale fibrelor din compoziția hârtiei;
materialului de umplutură al suportului de hârtie.
Foto nr. 16 – Fragmente de hârtie cu înscrisuri / microurme de hârtie
identificate în cenușă
Pentru analiza comparativă a probelor de hârtie este necesară recoltarea unor
probe de comparație cu caracteristici fizice cât mai apropiate de cele ale probelor în litigiu: fragmente obținute prin rupere sau fragmente carbonizate.
Urme metalice
Microurme materie (microurme de vopsea, microparticule metalice, microurme materiale de construcție, etc.) existente pe diverse suporturi de exemplu pe obiectele de vestimentație sau pe suprafața activă a diverselor instrumente utilizate de infractor în comiterea infracțiunii (pe discul abraziv al flexului, patent, șurubelniță, butuci de yală, clești, burghie, pânze de bomfaier, etc.).
Foto nr. 17 – Microparticule metalice
Factori suplimentari ai împușcăturii
Aceștia apar în cazul utilizării armelor de foc și se pot depune atât pe mâna
trăgătorului și pe hainele acestuia, cât și în jurul orificiului de intrare al glonțului în victimă.
Urme secundare ale împușcăturii-reziduri de tragere de natură organică și anorganică, microurme metalice din cămașa glonțului.
Se recoltează de pe obiecte de îmbrăcăminte, de pe mâinile suspecților, de pe diverse obiecte – de exemplu huse auto.
Detectarea și identificarea urmelor secundare ale împușcăturii se realizează în mod curent cu scopul de a determina dacă un suspect a tras sau nu cu o armă de foc, precum și în vederea determinării orificiului de intrare al proiectilului sau pentru determinarea distanței de tragere.
Particulele numite „factori suplimentari ai împușcăturii” se pierd repede de-a lungul primei ore după tragere. În practică, particulele pot să dispară după șase ore, în cazul unei persoane vii. În oricare din cazuri, sunt extrem de importante tehnicile de colectarea a probei. Prelevarea urmelor de la o persoană vie trebuie efectuată cât mai repede posibil după ce aceasta a tras cu arma.
Am semnalat aici câteva probleme generale care au legătură cu microurmele, ele conțin multe aspecte optimiste, cu toate că suntem încă departe de utilizarea din plin a microurmelor în urmărirea penală a infractorilor.
În prezent, prelevarea microurmelor din câmpul infracțional a devenit o activitate tot mai necesară și își găsește însemnătatea în rezultatele determinărilor efectuate cu noile cuceriri ale tehnicii, ce conduc la concluzii spectaculoase.
CAPITOLUL 5
OPERAȚIUNI CE SE DESFĂȘOARĂ ÎN LEGĂTURA CU MICROURMELE
5.1 METODE DE CĂUTARE ȘI DESCOPERIRE A MICROURMELOR
Dezvoltarea vertiginoasă a științelor naturii, înzestrarea laboratoarelor cu instrumente de cercetare din ce în ce mai perfecționate permite obținerea unor informații mai precise dintr-o cantitate mai redusă de material cercetat.
Astfel se explică interesul criminaliștilor pentru urme cărora în trecut nu li s-a acordat atenție din cauza lipsei sau limitării posibilităților de detectare și cercetare și deci utilizare a acestora în investigarea criminalistică. Este vorba aici, bineînțeles despre microurme.
Faptul că microurmele au provocat o așa-zisă ieșire mult mai largă a urmei criminalistice, (față de situația anterioară) în afara locului tradițional al faptei, nu poate să producă nici un fel de îndoieli.
Aceasta se explică prin faptul că detectarea urmelor unei infracțiuni nu se poate limita numai la locul infracțiunii și la împrejurările lui cele mai apropiate.
În măsură din ce în ce mai mare, detectarea urmelor infracțiunii trebuie raportată la infractori, la uneltele folosite de ei, precum și – în condiții determinate – la victimă.
Chiar și un rezultat negativ al unei descinderi la fața locului și lipsa în acest loc a unor urme nu poate prejudicia posibilitatea constatării vinovăției infractorului pe baza unor microurme.
Deosebit de avantajoasă pentru organele de urmărire penală este situația când există posibilitatea găsirii unor urme pe persoana infractorului. Acesta, ținând seama că a fost la locul infracțiunii, poate să aibă asupra sa în special, pe obiecte de îmbrăcăminte și pe instrumentele pe care le-a folosit în timpul comiterii infracțiunii, urme, microurme, care să constituie o legătură între persoana făptuitorului și infracțiunea comisă.
Detectarea și asigurarea microurmelor impune o precizare cu privire la modul de acțiune în toate etapele de lucru la locul faptei, din momentul descoperirii infracțiunii și până la terminarea investigațiilor.
Se înțelege ușor că în primul rând trebuie salvată viața umană, această acțiune fiind mai importantă decât urmărirea infractorului. De aceea, acordarea primului ajutor sau constatarea decesului, constituie singurul motiv care justifică intrarea în terenul evenimentului/faptei, însă și în aceste cazuri trebuie procedat astfel încât urmele existente să fie asigurate în mod maxim.
Dacă pe baza urmelor microscopice privind activitatea infractorului, se poate determina drumul pe care s-a deplasat, se va alege pentru accesul la victimă un drum care să aibă cât mai puține puncte de comune cu drumul parcurs de infractor.
Ori de câte ori este posibil, victima trebuie scoasă de pe terenul în care a avut loc evenimentul/fapta, pentru acordarea primului ajutor.
Trebuie amintit că pe victimă se pot găsi microurme provenind de la infractori și în consecință este oportun de a se conserva imediat îmbrăcămintea victimei.
Dacă la locul faptei sosește un medic pentru acordarea primului ajutor sau pentru constatarea decesului, acesta trebuie să se deplaseze pe același drum care trebuie sa fie marcat.
Persoana care sosește prima la locul evenimentului este obligată, după sosirea echipei de investigare, să arate conducătorului acesteia drumul pe care s-a deplasat, locul și poziția în care s-a găsit victima și să dea informații cu privire la persoanele care s-au găsit la locul faptei, înaintea lui sau împreună cu el. Este vorba aici numai de date personale, dar și de a stabili cum au fost îmbrăcate persoanele respective (îmbrăcămintea pe care o purtau deasupra, încălțămintea).
Aceste informații au o mare importanță pentru colectarea corespunzătoare a materialului servind la eliminarea microurmelor care nu au legătură cu infracțiunea. Se întâmplă frecvent ca sub influența enervării puternice, persoanele respective să nu își mai aducă aminte cum au fost îmbrăcate, pe ce drum s-au deplasat și ce au făcut.
Descinderile la fața locului, protejarea rapidă și corespunzătoare a locului faptei a constituit întotdeauna unul din principiile de bază ale criminalisticii. Această problemă se conturează în prezent ca având o importanță mult mai mare.
Microurmele au adus modificări importante în special în ceea ce priveste tactica și tehnica efectuării unor descinderi la fața locului, dar și în ceea ce privește utilizarea rezultatelor lor.
Pentru buna desfășurare a descinderii în special pentru asigurarea microurmelor, este necesară programarea cu precizie a operațiunilor ce trebuie efectuate de echipa ce cercetare la fața locului.
Pe baza informațiilor obținute de la persoanele ce asigură locul evenimentului, precum și pe baza urmelor macroscopice ale acțiunii faptașului,vizibile fără a intra pe terenul în care a avut loc fapta sau dacă este necesar, pe baza urmelor de la intrarea la drumul pe care s-au deplasat înainte alte persoane și care a fost marcat, conducătorul echipei trebuie să acorde atenție și următoarelor împrejurări:
pe care drum a ajuns infractorul la locul infracțiunii;
ce obstacole a trebuit să învingă, ce ar trebui sa atingă și unde trebuie căutate urme, respectiv ce fel de urme;
ce unelte a folosit;
cum s-a deplasat făptuitorul în perimetrul locului faptei;
dacă a participat un singur infractor sau mai mulți;
cât timp a trecut informativ de la faptă și cum s-au putut modifica locul faptei și implicit urmele.
O descindere la fața locului nu este numai o observare vizuală. Este observarea cu ajutorul tuturor organelor senzoriale, precum și o lămurire a fenomenelor observate. Această subliniere este deosebit de importantă în cazurile în care cel care conduce descinderea la fața locului presupune posibilitatea detectării/descoperirii unor microurme.
O caracteristică deosebit de importantă a celui care conduce investigarea la fața locului o reprezintă capacitatea de a înțelege logic și de a reconstitui mental desfășurarea și consumarea faptei. Efectuarea unei astfel de reconstituiri nu este ușoară necesitând o mare experiență, fantezie și fler.
De un anumit ajutor poate să fie în acest caz transpunerea în locul infractorului, adică cu alte cuvinte, considerarea situației pe baza principiului „cum aș fi procedat eu”.
Reconstituirea în plan mental este foarte importantă pentru programarea desfășurarii descinderii. Numai o cercetare prudentă și sistematică a locului evenimentului/faptei, conform planului odată adoptat, poate să ducă la descoperirea și ridicarea tuturor urmelor, inclusiv a microurmelor.
Investigarea locului faptei în mod neorganizat și neplanificat, cum se întamplă câteodată în practică, în special în așa zisele „cazuri clare” sărind de la o etapă la alta, nu duce la nimic bun. Se mărește numai o muncă inutilă într-o fază ulterioară a cercetării, iar adeseori în final devine chiar imposibilă lămurirea unui caz.
Punctul de plecare pentru reconstituirea mentală a desfășurării infracțiunii îl reprezintă urmele vizibile, iar scopul unei reconstituiri raționale a desfășurării faptei este, stabilirea ipotezelor posibile privind comportamentul făptașului, ipoteze ce nu au fost confirmate prin urmele vizibile.
Astfel, reconstituind în gând diferite variante posibile ale comportării făptașului, trebuie ajuns la o precizare a locurilor în care trebuie să găsească urme vizibile cu ochiul liber, indicând câteodată chiar și felul lor.
Deplasarea reconstituirii preliminare a desfășurării faptei de la faza finală a descinderii – cum era cazul înainte – spre faza ințială, constituie un lucru nou, important în teoria criminalistică de cercetare a locului faptei.
În consecință, putem presupune că informația primară de la locul evenimentului/faptei, transformată în conștiința celui care efectuează reconstituirea în idei determinate, noțiuni și concluzii, în gând, constituie în acest caz o oglindire a influenței obiectelor lumii materiale.
Transformarea în conștiință a unor astfel de informații va permite reproducerea unei imagini rezonabil justificată a evenimentului precum și constituirea modelului probabil al acestuia.
Pe această bază se iau în general decizii concrete, stabilindu-se planul cercetării locului faptei, ținând la obținerea unor informații noi. Acestea sunt în general urme nou detectate și în special microurme.
Ridicarea tuturor acestor „urme” fără posibilitatea stabilirii unor legături selective între o parte dintre aceste urme și evenimentul și făptașul, ar putea în loc să fie de folos, să fie dăunătoare, să producă o dezinformare și să ducă la concluzii necorespunzătoare.
Investigarea criminalistică la fața locului presupune în teorie cercetarea locului, a persoanei și a lucrului.
Considerăm că pentru o investigare completă care să permită descoperirea tuturor urmelor infracțiunii, aceasta trebuie completată cu activități de examinare în condiții de laborator. Trebuie să se procedeze așa, deoarece posibilitățile de descoperire a unor urme și în special a microurmelor, sunt mai favorabile în laboratoarele specializate.
De accea se ridică din ce în ce mai frecvent de la locul descinderii obiecte care urmează a fi supuse, în laboratoare, unor cercetări amănunțite în scopul detectării urmelor/microurmelor.
Cercetarea criminalistică a persoanelor pentru detectarea unor microurme și-a schimbat caracterul său. În prezent este interesat în cercetarea persoanelor, nu numai medicul, dar ș alți specialiști din domeniul descoperirii urmelor.
Descinderile la fața locului sunt efectuate cel mai frecvent la locul faptei, în locul reținerii făptașului, în locul unde au fost găsite obiecte, precum și în locurile unde s-a aflat acesta, deci frecvent în locul unde lucrează sau locuiește.
Cel mai bogat în urme este neîdoielnic chiar, locul faptei. În acest loc se efectuează și cel mai greu o cercetre exactă și detaliată.
Concepția investigării criminalistice la locul faptei depinde de următorii factori:
natura faptei;
locul comiterii;
urmările produse și amplasarea acestora.
Când se concepe planul de efectuare a unei cercetări la fața locului, trebuie să se
respecte obligatoriu anumite principii de maximă importanță, între care menționăm următoarele:
prioritatea care trebuie acordată microurmelor, adică căutării, descoperirii și ridicării microurmelor;
trebuie cercetată în primul rând suprafața orizontală, ținând seama de locurile în care în mod probabil și ipotetic s-a găsit sau a trecut făptașul;
începerea cercetării din locul efracției și terminarea acesteia pe drumul lui de placere (iter criminis).
Cumularea acestor principii are drept urmare faptul că în timpul căutării unor
microurme se descoperă urme clasice având legătură cu substratul. De aici rezultă prioritatea ce trebuie acordată căutării microurmelor, aplicând principiul cercetărilor la microscop, care garantează examinarea minuțioasă a tuturor urmelor.
În faza inițială a descinderii la fața locului trebuie acordată atenție nu numai rezultatelor de pe urma mișcării faptașului dar și celor care în general pot însoți ultima etapă a pregătirii lui pentru comiterea faptei.
Ca urmare a cercetării statice a suprafeței orizontale, marcând toate locurile în care au fost descoperite urme, se poate stabili modul și succesiunea în care urmează a fi ridicate. Procedând în acest fel, se obține relativ o libertate mai mare în posibilitatea de a se mișca pe suport, ușurând astfel considerabil munca pe mai departe.
Rezultatul cercetării suportului contribuie de asemenea, frecvent la îmbogățirea informațiilor cu privire la modul de desfășurare a infracțiunii. Acest rezultat este deosebit de important pentru căutarea mai departe de microurme și în special al acelor urme care însoțesc în mod inevitabil contactul dintre infractor și obiect, persoana sau lucrul respectiv, care în același mod pot fi transmise de mijloacele folosite pentru comiterea infracțiunii.
Reproducând modul comportării infracționale a făptașului trebuie să se urmărească stabilirea tuturor locurilor posibile în care infractorul prin contact direct ar fi putut să lase microurme de contact, provenind cel mai frecvent de la îmbrăcămintea ce o poartă deasupra.
Nu trebuie ignorat faptul că pot să rămână pe făptaș anumite microurme specifice fie locului, fie obiectului cu care a intrat în contact, ori specifice victimei. Fibrele mărunte și alte impurități descoperite și ridicate cel mai frecvent în aceste locuri pot constitui o sursă importantă de informații.
O planificare corespunzătoare a cercetării la fața locului trebuie să cuprindă următoarele:
– determinarea locului în care să înceapă descinderea;
– determinarea direcției în care urmează să intre în câmpul infracțiunii specialiștii pentru descoperirea și ridicarea diferitelor categorii de urme;
– ordinea în care urmează să intre în câmpul infracțiunii specialiștii pentru descoperirea și ridicarea diferitelor categorii de urme;
– modul de documentare;
– determinarea echipării tehnice strict necesare precum și a modului de instalare a ei.
Posibilitățile numeroase de transmitere reciprocă a unor microurme de contact nu permite nici măcar enumerarea lor informativă.
De exemplu, putem indica că la intrarea infractorului într-o încăpere printr-un geam spart în fereastră, trebuie verificat dacă în fragmentele de striclă rămase în orificiul de efracție nu există fibre de îmbrăcăminte.
Trebuie presupusă posibilitatea rămânerii pe îmbrăcămintea infractorului a unor particule mărunte, desprinse de sticlă, de praf, de zgârieturi pe încălțăminte, produse din cauza rugozității tencuielilor, etc.
Constatarea că infractorul a deplasat la locul respectiv un obiect greu, trebuie să ducă la stabilirea ipotetică a metodelor posibile pentru efectuarea acestor operații căutându-se apoi urme/microurme în locurile stabilite.
În aceste cazuri se poate presupune că în locurile determinate și la înălțimi corespunzătoare s-ar putea găsi urme/microurme ale contactului dintre îmbrăcăminte și obiect. Pe pardoseală pot apare urme/microurme provenind de la apăsarea puternică a încălțămintei, ceea ce poate avea drept urmare ca în anumite locuri să se găsească vopsea sau pastă transmisă de la pardoseală la încălțăminte.
În mod similar microurmele trebuie căutate și în locurile în care a avut loc un contact reciproc între îmbrăcămintea infractorului și îmbrăcămintea victimei. O urmă frecventă pe îmbrăcămintea victimei este formată din fire de păr ale infractorului.
Situațiile prezentate aici conferă o informare modestă privind o înțelegere bună necesară atât în reconstituirea desfășurării unui eveniment, cât și în posibilitatea descoperirii unor microurme.
Investigarea criminalistică a locului faptei trebuie să fie începută de specialistul pentru microurme care pe lângă asigurarea lor trebuie să marcheze și locurile în care au fost descoperite. Abia apoi se va trece la căutarea și descoperirea altor urme.
Există posibilitatea de a introduce în acțiunea de cercetare și alți spcialiști, înainte de a termina colectarea microurmelor, cu condiția însă să se acționeze numai pe terenul care a fost de acum verificat din punct de vedere al microurmelor, iar materialele folosite de ei (de exemplu pulberi de argentorat), să nu se transmită și zonei care nu a fost încă examinată.
Descoperirea și ridicarea microurmelor este o operațiune laborioasă, absorbind multă manoperă, necesitând o concentrare a atenției. De aceea trebuie să dureze un timp corespunzător de lung. Graba duce în mod inevitabil la o muncă neprecisă, precipitată și la micșorarea rezultatelor.
Folosirea echipamentelor de protecție de unică folosință sterile constituie o cerință esențială, în vederea garantării necontaminării locului faptei. Se preîntâmpină transmiterea altor microurme (cum ar fi de exemplu microfibrele) provenind de la îmbrăcămintea-încălțămintea celui care efectuează cercetarea.
Descoperirea microurmelor necesită folosirea unor instrumente și materiale auxiliare ca: dispozitive de mărire, diferite surse de lumină, luminofore, aspiratoare cu filtre de unică folosință, spatule sterile, folii adezive, etc. Aceste echipamente sunt deja prevăzute în autolaboratoarele criminalistice moderne.
Ca dispozitive de mărire se folosesc lupe de diferite puteri, microscopul de buzunar, stereomicroscopul portabil.
În domeniul iluminării se folosesc surse reglabile de iluminare, lămpi cu halogen transportabile cu o putere de 300-500 W, surse de radiații ultraviolete, infraroșii (tip polilight). Dacă locul faptei este în câmp deschis este necesară prezența generatorului de curent pentru a alimeenta echipamentele specifice.
Relevarea microurmelor unora dintre substanțe (sânge, resturi de cupru produse prin frecare și altele) invizibile la mărimile care pot fi obținute cu ajutorul dispozitivelor folosite în afara laboratorului, se face folosind luminofore ca: lunisol, lucigenină sau siloxen.
În condiții alese în mod corespunzător, aceste luminofore dau o chimi-luminiscență în domeniul vizibil de spectru, ceea ce va permite observarea unor astfel de microurme chiar și cu ochiul liber.
Aplicarea acestei tehnici necesită o calificare superioară, ținând seama de necesitatea alegerii condițiilor de folosire a luminoferelor precum și posibilitatea distrugerii microurmelor de alte tipuri.
Descoperirea microurmei înseamnă deja foarte mult, însă constituie abia o parte din succes. Mai trebuie documentată existența ei la locul faptei, iar urma sau microurma trebuie ridicată și conservată pentru cercetări.
Pentru motive de procedură procesuală și în vederea stabilirii exacte a mecanismului în care microurmele au fost create și legătura lor cu acțiunea făptuitorului în contextul săvârșirii faptei, prezintă mare importanță descrierea exactă a acestora în procesul-verbal de cercetare a locului faptei a locului de unde au fost relevate, ridicate și apoi modul cum ele au fost ambalate pentru a fi trimise la laborator în vederea examinărilor ulterioare.
Independent de descrierea lui în procesul-verbal, locul descoperirii urmei trebuie fixat pe o schiță dar și cu ajutorul fotografiei sau videofilmului judiciar. În special trebuie fotografiate acele locuri în care amplasarea microurmelor poate să dea indicii cu privire la efectuarea din partea făptașului a unei operații sau a unei mișcări determinate. De exemplu, așezarea microfibrelor textile pe o suprafață rugoasă de care s-a frecat făptuitorul, poate să indice direcția în care s-a deplasat.
Prezența unor microurme determinate într-un anumit loc al unui obiect, pe când lipsesc în alte locuri permite a trage concluzii din ce parte a îmbrăcăminții făptașului provin particulele respective.
5.2 PROCEDEE ȘI MIJLOACE DE RIDICARE A MICROURMELOR
Modul de ridicare a microurmelor trebuie să fie strâns legat de cercetările ulterioare, precum și de caracteristicile fizico-chimice atât ale microurmei, cât și ale suportului de pe care se culeg acestea.
De exemplu, nu se pot ridica pentru cercetări în infraroșu materialele produse prin frecare cu cauciuc, folosind o bandă lipitoare, deoacere masa adezivă a aceste benzi conține cauciuc care nu s-ar separa de cauciucul microurmei, din cauza solubilității apropiate a ambelor substanțe.
Rămâne deci necesar de a cerceta materialul necurățat, iar pe urmă, pe baza unui spectru de absorție al masei adezive efectuat separate, să se extragă din acet material acele fragmente care provin de la masa adezivă a benzii. O astfel de procedură marește în mod necesar numărul cercetărilor și nu duce întotdeauna la scopul urmărit. În cazul descris, ținând seama de construcția chimică similară a ambelor substanțe, determinarea fragmentului care provine de la cauciuc și a celui care provine de la masa adezivă, cel mai probabil nu va fi posibilă.
În cazul ridicării unui material pentru cercetări spectografice se impune cu necesitate să se păstrze o probă a substratului din care se desprinde acest material. Este chiar necesar de a trimite la examinare de laborator, unelte (pensete, bisturiuri) cu ajutorul cărora s-a ridicat materialul, întrucât există posibilitatea ca materialul destinat cercetării să fie impurificat prin metalul provenit de la unealta folosită.
În examinarea criminalistică de laborator din țara noastră, s-a înregistrat un astfel de caz prin care s-a cercetat identitatea unor particule de stică găsite pe costumul unui suspect. S-a constatat faptul că acei coeficienți de difracție a luminii sunt aceiași, însă cercetările spectografice au demonstrat că acele compoziții chimice ale probelor cercetate diferă între ele. În una din probele de sticlă au apărut cantități însemnate de crom, iar în a doua probă de sticlă au apărut numai urme de crom. După cum s-a dovedit ulterior, cromul care a apărut pe suprafețele porțiunilor cercetate, provenea de la o pensetă care a fost folosită pentru colectare probelor. În cazul descris s-a dispus de câteva tubiri de sticlă, ceea ce a permis lămurirea deplină a diferențelor constatate inițial.
În faza de descindere la fața locului și de colectare a urmelor/microurmelor, nu se știe care dintre ele vor prezenta importanță pentru cercetarea în curs și în consecință trebuie ridicate și conservate toate urmele/microurmele descoperite. Abia pe parcursul cercetărilor următoare, după ce specialistul criminalist examinează întregul material prezentat (acesta se face abia în laborator) se poate constata care dintre urme-microurme prezintă importanță și trebuie supuse unor cercetări detaliate, și care pot fi eliminate sau excluse.
În laborator atât condițiile cât și instrumentele folosite permit o efectuare mai exactă a cercetărilor și de aceea este indicat ca ridicarea urmelor să se facă împreună cu suportul (obiectul) pe care apar. Trebuie însă avut grijă ca acestea să ajungă nealterate la locul în care se face examinare.
Astfel se procedează cu îmbrăcămintea, cu sculele sau cu orice alt obiect sau părți de obiecte, care pot fi transportate fără distrugerea urmelor/microurmelor la laborator.
Dacă nu există posibilitatea de a ridica urma/microurma cu suportul ei aceasta trebuie ridicată folosind metode nedistructive și conservată.
Ridicarea microurmelor descoperite se face cu ajutorul:
aspiratorului de praf, prevăzut cu un sistem de recolectare a microurmelor pe hârtia de filtru;
benzi adezive incolore;
recipientelor de sticlă;
magneților pentru pulberile metalice.
Folosirea benzilor adezive incolore pentru colectarea microurmelor se generalizează din ce în ce mai mult, iar dificultățile menționate de opozanți sun învinse pe măsura acumulării de experiență.
Banda adezivă nu trebuie folosită în orice ocazie. Există situații în care se exclude folosirea ei, de exemplu în cazul unor microurme de cauciuc. Această bandă trebuie folosită în toate cazurile în care permite natura microurmei și suportul pe care se găsește și când nu există posibilitatea utilizării altei tehnici pentru desprinderea microurmei.
Ridicarea microurmelor prin folosirea benzii adezive incolore constă în lipirea benzii pe locul în care au fost descoperite microurme sau în care se crede că ar putea fi prezente microurme, desprinderea acesteia ulterior cu precauție și aplicarea ei împreună cu microurmele care s-au lipit pe suprafața adezivă pe o plăcuță de sticlă curată, de exemplu pe o lamelă de bază de microscop sau pe o plăcuță de material plastic.
O metodă bună este și lipirea benzii pe o a doua secțiune, curată din aceeași bandă adezivă, bineînțeles pe partea acoperită cu adeziv.
Nu trebuie folosită banda adezivă dacă microurmele apar pe un suport față de care aceasta are aderență foarte bună (de exemplu hârtia) deoarece desprinderea ei de pe un astfel de suport este foarte dificilă, provocând cel mai frecvent ruperea stratului superior din acest suport.
Banda adezivă incoloră este folosită în special pentru recoltarea fibrelor textile și a cioburilor mărunte de sticlă.
Din experimentele efectuate rezultă însă că folosirea unor benzi mai lungi de 5-6 cm nu este posibilă din cauza dificultăților în rularea benzii de pe rolă și, din cauza străpungerii și lipirii împreună cu banda desfășurată. În cazul în care este necesar de a se desprinde microurmă de pe o suprafață mai mare, se poate folosi pentru acest scop o folie incoloră utilizată în dactiloscopie.
În situațiile în care nu se pot determina cu precizie locurile în care există microurme, poate fi de mare folos un dispozitiv care folosește o rolă de bandă adezivă încoloră în care masa adezivă este aplicată pe partea exterioară a benzii. Rola este montată pe un mâner suport și se poate roti în acesta. Prin rostogolirea rolei pe suprafața care ne interesează, toate microparticulele care se găsesc pe această suprafață se lipesc de rolă.
Foto nr. 18 – Ridicarea microurmelor cu ajutorul bandei adezive
După colectarea în modul arătat a microparticulelor pe o suprafață determinată (de exeumplu de pe mâneca dreaptă a sacoului) banda se scoate de pe toată circumferința rolei și se asigură în același mod ca și în cazul folosirii unei benzi normale. Banda rămasă pe rolă este imediat gata pentru a fi folosită mai departe.
Un alt dispozitiv foarte folositor în colectarea microurmelor este aspiratorul de praf care este prevăzut cu un dispozitiv ce are în componența sa un filtru ce permite reținerea microurmelor aspirate.
Dispozitivul suplimentar menționat este inzestrat cu diferite piese terminale interschimbabile care se folosesc în funție de forma și mărirea suprafeței de pe care urmează a se colecta microparticulele.
Piesele terminale sunt executate din sticlă ceea ce permite observarea unor impurificări eventuale a pereților, ușurând totodată și curățirea. Filtrele pe care sunt reținute particulele colectate sunt executate dintr-un material sintetic special, poros. Aceleași filtre se folosesc la aparatele pentru determinare gradului de poluare a atmosferei.
După colectarea microparticulelor de pe suprafața care ne interesează, se scoate din acest dispozitiv filtrul care se va asigura într-un plic de celofan sau de polietilenă, pregătit în prealabil. În continuare se vor respecta toate regulile referitoare la sigilare. Folosirea din nou a acestui dispozitiv suplimentar, necesită introducerea unui filtru nou și înlocuirea sau curățirea pieselor terminale.
La ridicarea microurmelor, trebuie ținut seama și de necesitatea culegerii de material comparativ care este absolut necesar pentru eliminarea elementelor componente ale suportului. Dacă se ridică de exemplu microfibrele de pe un scaun de automobil, de la draperii, de la covor, etc., este absolut necesar de a lua și probe de fibre materialelor din care sunt executate obiectele respective.
În timpul unei cercetări la fața locului trebuie ridicate de asemenea, probe din materialele care ar fi putut să se transmită infractorului și care, după reținerea celui suspectat ar permite cel puțin dovedirea faptului că acesta are o anumită legătură cu locul în care s-a comis fapta antisocială.
Alegerea materialelor pentru care este necesar să se ridice eșantioanele, se face în urma reconstituirii în plan mental a desfășurării evenimentului, completată cu informațiile obținute în cazul cercetărilor detaliate.
5.3 CONSERVAREA MICROURMELOR
Microurmele ridicate la locul faptei pot proveni de la un făptaș încă necunoscut precum și din materialul suport. De aceea trebuie ca toate aceste eșantioane să fie păstrate și după examinarea efectuată în laborator.
Se pune aici problema cum și unde urmează să fie păstrate aceste probe. Deoarece microurmele ca atare, din motive obiective nu pot fi folosite vizual în munca de urmările (acestea nu pot fi arătate celui suspecti și nu pot servi ca modele pentru căutarea unui material comparativ) întrucât, după cercetările de laborator rămân sub forma unor preparate de diferite feluri, se impune ca ele să fie păstrate în custodia camerelor de corpuri delicte amenajate cu condiții optime de păstrare în cadrul instituțiilor în care funcționează organele de cercetare, urmărire penală sau chiar a instanțelor de judecată.
Conservarea microurmelor se face în coli de hârtie curate sau, atunci când la ridicare se folosește banda adezivă aceasta se va aplica peste o altă bandă adezivă, folie de plastic ori lamelă de sticlă curată.
Pentru o cât mai bună conservare a microurmelor, este interzis cu desăvârșire ca obiectele sau celelalte categorii de urme să fie ambalate în vată.
Odată cornservate, microurmele vor fi sigilate și păstrate în condiții care să nu permită contaminarea sau intercontaminarea acestora.
5.4 APARATURĂ ȘI METODE FIZICO-CHIMICE DE EXAMINARE A URMELOR ȘI MICROURMELOR
În timp, microurmele pot suferi diferite modificări fizico-chimice, cum ar fi procesele de oxidare sau reducere, de hidroliză etc., aspect de care trebuie să se țină cont în special în acele cazuri când a trecut mai mult timp între momentul ridicării unei microurme și momentul ridicării materialului comparativ.
În analiza urmelor și microurmelor se folosesc o serie de metode și tehnici instrumentale, dintre care amintim:
Microscopia
În activitatea criminalistică, microscoapele de diferite tipuri sunt instrumentele cele mai folosite. Sub lupă sau sub microscopul stereoscopic se pot desprinde cantități mici de substanță de pe materiale mari. Tot sub microscop putem elimina impuritățile existente într-o substanță care ne interesează și se pot observa rezultatele unor reacții de culoare sau de precipitare.
Microscopia are o utilizare largă în cercetarea fibrelor naturale, artificiale și sintetice, atât în identificarea, cât și în compararea acestora.
Pentru analiza morfologică, probele textile se analizează cu ochiul liber, în lumină naturală (unde este posibil acest lucru), apoi la stereomicroscop, atât în lumină naturală (Carl Zeiss Jena cu oc.10x, ob.2,5x), cât și în lumină artificială (Nikon 80i cu oc.10x, ob.10x, 20x, utilizând programul LUCIA Forensic).
Când există probă în cantitate suficientă (fragment de țesătură sau chiar întreg obiectul de îmbrăcăminte, tapițerie etc.) se procedează, după caz, astfel:
– se extrag fibre din toate categoriile care alcătuiesc țesătura respectivă și, unde este cazul, inclusiv din ața de cusut a părților componente ale obiectului de îmbrăcăminte, tapițerie etc.;
– se extrag fibre doar din categoriile corespondente care alcătuiesc țesătura, fiind inutilă analiza comparativă a unor fibre de culori total diferite.
Când proba trimisă la analiză este în cantitate mică, microfibrele aderente pe diverse suporturi sunt analizate la stereomicroscop în lumină naturală, pentru a putea fi transferate în mediul de glicerină, pe lama de sticlă, cu ajutorul pensetei.
Laboratorul poate determina tipul de fibră și dacă este sau nu similar cu fibrele de comparație. Nu este posibil să se stabilească cert că fibra textilă provine dintr-o anumită sursă, deoarece obiectele textile sunt astăzi produse la scară industrială.
Pentru analiza nuanței culorii fibrelor, respectiv microfibrelor textile, se utilizează un microspectrofotometru UV-VIS QDI 1000 cu soft GRAMS/AI 7.02, unde se obțin spectre de transmisie, respectiv fluorescență (unde este cazul), care pot fi comparate între ele.
Folosind microscopul se pot face, de asemenea, cercetări de identificare – comparare a fragmentelor de hârtie. Microscopia ajută la determinarea compoziției fibroase a hârtiei, iar pe baza rezultatelor reacțiilor de culoare cu soluție de iod clorură de zinc, precum și pe baza aspectului exterior (construcția morfologică) se pot determina natura fibrei, gradul ei de alb, onctuozitatea și tipul fibrei (celuloză, sulfit, sulfat etc.).
Stereomicroscopul mai este utilizat în analiza morfologică a peliculelor de vopsea. Cu ajutorul lui se stabilește nuanța culorii, numărul de straturi, precum și succesiunea lor.
Microscopia electronică cu baleaj
Este o metodă tehnică nouă care completează microscopia electronică prin transmisie și care în ultimul timp a devenit utilă în investigațiile criminalistice de laborator.
Microscopul electronic cu baleiaj, prin disponibilitățile oferite în examinarea topografică, morfologică, precum și prin varietatea foarte mare de materiale care pot fi abordate, a devenit un instrument indispensabil în investigațiile tehnico-criminalistice.
Imaginea la acest microscop se obține prin intermediul unui fascicul foarte fin de electroni și care mătură (baleiază) suprafața urmei /microurmei cercetate.
Avantajele acestui aparat sunt următoarele:
– posibilitatea investigării unor urme/microurme, fără o pregătire tehnică specială a probei, fără distrugerea termică a acesteia;
– claritatea mare în profunzime, conjugată cu posibilitatea realizării unei imagini aparent speciale;
– puterea de mărire a acestui aparat este foarte mare.
Microscopul electronic cu baleiaj este utilizat într-un număr mare de aplicații și poate furniza rezultate valoroase în:
– analiza factorilor suplimentari ai împușcăturii;
– identificarea armelor de foc (compararea urmelor lăsate pe glonț);
– investigarea pietrelor prețioase și a bijuteriilor;
– examinarea particulelor de vopsea, a fibrelor textile și a firelor de păr;
– examinarea filamentelor farurilor în accidentele în trafic;
– examinarea documentelor scrise de mână și a celor tipărite/falsuri;
– analiza bancnotelor contrafăcute;
– compararea urmelor;
– examinarea materialelor care nu conduc curentul electric etc.
Bariu și Plumb – factori suplimentari ai împușcăturii
Spectrul particulelor detectate conținând elementele plumb, stibiu și bariu
Metode de cercetare a microparticulelor de sticlă
Folosind microscopul (cu încălzire controlată) se pot efectua cercetări comparative ale unor particule de sticlă microscopice. Cercetările constau în determinarea coeficientului de difracție al luminii de sodiu al acestor particule.
Acești coeficienți sunt atât de caracteristici și diferențiali pentru anumite tipuri de sticlă și chiar pentru diferite șarje ale cuptoarelor de sticlă, încât pot fi folosiți în analiza criminalistică a sticlei. Pe lângă coeficientul de difracție al luminii de sodiu este necesar să se determine și coeficientul de difracție al luminii violete și roșii și să se calculeze dispersia optică.
Pot exista cazuri în care coeficientul de difracție al luminii de sodiu este identic la două sortimente de sticlă, pe când ceilalți doi coeficienți pot fi diferiți.
Metode de analiză spectrală
Investigarea criminalistică de laborator reclamă frecvente examinări destinate determinării cantitative și calitative ale elementelor chimice care intră în compoziția unor probe materiale sau urme/microurme de diverse materii, descoperite în câmpul infracțional, în vederea identificării ori stabilirii provenienței lor.
La acestea se adaugă expertize de genul celor privind cercetarea înscrisurilor, a urmelor/microurmelor lăsate de armele de foc, a substanțelor toxice etc., ceea ce face necesară apelarea la metode științifice de investigare, cu înalt grad de precizie și sensibilitate, dintre care un rol important îl are analiza spectrală.
Analizele spectrale, așa cum sunt folosite în cercetările criminalistice, prezintă multiple avantaje:
– analiza spectrală se caracterizează prin precizie, sensibilitate și rapiditate;
– nu se folosesc cantități mari de substanță, fiind suficiente cantități minime, de genul celor întâlnite în microurme;
– analiza spectrală este necesară în multe domenii, dintre care amintim: cercetarea urmelor/microurmelor (organice/anorganice), a resturilor de materie întâlnite în incendii, accidente de circulație, a falsurilor, în cercetarea urmelor/microurmelor tragerilor cu armele de foc etc.
În analizele criminalistice moderne de laborator se folosesc următoarele metode de analiză spectrală pentru cercetarea unor cantități mici de substanță:
Spectrometria în radiații infraroșii
Avantajul acestei metode este posibilitatea cercetării în mod univoc a două probe de substanțe, pe baza faptului că spectrele lor determinate în aceleași condiții sunt identice. În cercetările criminalistice intervine de multe ori necesitatea de a compara probele materiale fără necesitatea efectuării unor cercetări depline. În cazul efectuării unor cercetări depline, informațiile obținute pe baza interpretării spectrului substanțelor respective permit stabilirea direcției cercetărilor care urmează a fi efectuate. Spectrul în infraroșu al fiecărei substanțe organice prezintă multiple benzi caracteristice și poate fi considerat ca o amprentă a acesteia.
Microspectrofotometria în domeniul ultraviolet și vizibil
Analizele chimice efectuate cu microspectrofotometrul UV-VIS, model QDI 1000, sunt nedistructive, efectuând analiza nuanțelor de culoare prin înregistrarea și compararea spectrelor de transmisie, reflexie și fluorescență, obținute în domeniul de lungimi de undă de 800-350 nm (în domeniul ultraviolet și vizibil).
Din categoriile de probe expertizate amintesc:
– microfibre textile;
– micropelicule de vopsea;
– elementele de siguranță (fluorescente) din structura bancnotelor;
– materiale scripturale din compoziția traseelor și imaginilor grafice.
Rezultatele analizelor fizico-chimice obținute cu microspectrofotometrul UV-VIS sunt prezentate sub formă de spectre, la care pe abscisă sunt reprezentate valorile lungimilor de undă la care absoarbe fiecare component, materializate sub formă de picuri, iar pe ordonată intensitatea acestora.
Spectrometria de fluorescență cu raze X
Analiza prin fluorescență de raze X (XRF) constă în producerea spectrelor de raze X caracteristice probei de analizat, folosind drept sursă de excitare un fascicul de radiații X
Aparatul este destinat analizei calitative, respectiv cantitative, nedistructive și simultane, a elementelor chimice cu numărul atomic mai mare de 10, de la sodiu (Z=11) până la uraniu (Z=92), din următoarele tipuri de probe: solide, pulberi, paste, lichide.
Analiza calitativă se face pe baza poziției picurilor din spectrul obținut, situate la diverse energii caracteristice tranzițiilor electronice ale diverselor elemente din care este formată proba.
Analiza cantitativă se face determinând intensitatea radiațiilor caracteristice emise de un element.
Dintre probele a căror analiză se poate efectua cu acest aparat menționăm:
– pelicule de vopsea;
– sol;
– sticlă;
– metale pure;
– aliaje;
– probe lichide suspecte, care conțin substanțe anorganice;
– urme și microurme de substanțe anorganice existente pe diverse suporturi.
Metode cromatografice
Cromatografia de gaze este o metodă de separare bazată pe repartiția diferențiată a moleculelor componenților amestecului de separat între o fază mobilă gazoasă și o fază staționară solidă cu proprietăți absorbante.
Cromatografia în fază gazoasă își găsește largi aplicații, de la analiza gazelor permanente la analiza substanțelor solide nevolatile, care pot fi convertite în derivați volatili sau pot fi supuse pirolizei.
Cromatografia de gaze asociată cu piroliza se folosește la identificarea materialelor polimerice de tipul cauciucului, materialelor plastice etc.
Cromatograful de gaze se utilizează pentru detectarea următoarelor substanțe:
– produse petroliere;
– băuturi alcoolice;
– substanțe și amestecuri de substanțe, pe baza timpului de reținere.
Dacă cromatograful de gaze este cuplat cu un spectrometru de masă, analiza substanței oferă mai multe informații. Spectrometria de masă este o metodă de analiză care poate conduce la determinarea structurii și masei moleculare a unei substanțe (determinarea formulei moleculare).
Cuplajul gaz-cromatograf/spectrometru de masă se utilizează pentru detectarea unor microurme de substanțe organice care prezintă o volatilitate suficientă pentru a putea pătrunde în coloana cromatografică:
– medicamente (inclusiv droguri);
– pesticide;
– diverse substanțe toxice de natură organică;
– produse petroliere (inclusiv tetraetil-plumb);
– solvenți.
Aparatul este utilizat în cazuri cum ar fi:
– identificare de medicamente sau droguri (fie ca atare sau în amestecuri, fie în urma extracției din diverse lichide sau sânge – cazuri de tâlhării);
– identificare de pesticide (în cazuri de falsuri sau contaminări de vegetație);
– identificarea unor substanțe toxice aflate în lichide consumate (în cazuri de intoxicații sau morți suspecte);
– identificarea unor eventuale urme de produse petroliere (în cazuri de incendii provocate);
– identificarea tuturor componenților unor amestecuri de solvenți (în cazuri de precursori de droguri);
– identificarea urmelor de di- și trinitrotoluen (în cazuri de explozii ale unor obiecte tip grenadă).
5.5 PROBLEME CE POT FI REZOLVATE PRIN EXAMINAREA MICROURMELOR
O importanță deosebită, în cercetarea ulterioară a diferitelor infracțiuni rămase cu autori necunoscuți, la ale căror dosare există rapoarte de expertiză având ca obiect examinarea microurmelor, o au problemele de ordin tehnic și cele de interes operativ rezolvate prin expertizele respective.
Ca regulă generală de care trebuie să se țină cont în interpretarea concluziilor unor asemenea rapoarte de expertiză este aceea că cel mai adesea, ele ajută la stabilirea apartenenței de gen și mai puțin se realizează identificarea propriu-zisă. De aceea, trebuie să se dovedească mult discernămând în interpretarea corectă a concluziilor formulate, pentru a nu orienta greșit cercetările.
Probleme de ordin tehnic ce pot fi rezolvate prin expertiza criminalistică:
care este natura microurmei;
caracteristicile microurmei;
dacă este sau nu asemănătoare cu probele care se pun la dispoziție pentru examinare.
Alte probleme de interes operativ care pot fi soluționate:
stabilirea aproximativă a locului unde s-a comis fapta în raport de microorganisme specifice microflorei și microfaunei terenului;
stabilirea legăturii dintre făptitori și locul faptei, de exemplu pe baza urmelor de sol, de pe tălpile făptuitorului sau a noxelor determinate pe îmbrăcămintea acestuia;
stabilirea legăturii între instrumentele folosite de făptuitor și locul faptei (particule de vopsea descoperite pe falca cleștelui folosit la tăierea unui grilaj metalic);
stabilirea aproximativă a timpului când s-a comis fapta (de exemplu, pe baza evoluției unor microorganisme de sub cadavru);
stabilirea modului de săvârșire a faptei (de exemplu dereglarea contoarelor care măsoară cantitatea de benzină introdușă în rezervor cu croșeta);
stabilirea faptului dacă este vorba de o infracțiune sau o înscenare (de exemplu pe baza piliturii de fier descopertă în manșeta de la pantalonii gestionarului care a înscenat furtul);
determinarea profesiunii făptuitorului (pe baza prafului profesional lăsat la locul faptei de către acesta);
tipul și culoarea vestimentației făptuitorului (pe baza fibrelor textile găsite la fața locului).
STUDIU DE CAZ
Speță:
La data de 13.10.2012 Inspectoratul de poliție al județului Alba a fost sesizat prin intermediul apelului de urgență SNUAU 112 de către numitul A.A din localitatea Vințul de Jos, jud. Alba cu privire la faptul că numitul A.M din localitatea Vințul de Jos a tras cu o armă de foc asupra numitului T.N. în timp ce acesta din urmă se deplasa pe strada Mihai Eminescu din aceeași localitate.
În baza celor sesizate echipa operativă din cadrul Ipj Alba s-a deplasat la fața locului ocazie cu care în dreptul imobilului cu nr. 45 a fost identificat numitul T.N care ne-a relatat faptul că in timp ce se deplasa cu căruța pe strada Mihai Eminescu din localitatea Vințul de Jos a fost acostat de către numitul A.M din aceeași localitate, iar în urma unor discuții contradictorii cu acesta numitul A.M a scos dintr-un sac o armă de foc cu care a executat asupra acestuia un număr de 2 focuri. În urma focurilor trase cu arma a rezultat rănirea unuia dintre caii care tractau atelajul pe care acesta îl conducea, totodată acesta indicând animalul care a fost împușcat.
Pe partea carosabilă la aproximativ 3 metri de poarta de acces în curtea imobilului cu nr. 45 înspre șosea pe o suprafață de aproximativ un metru pătrat au fost descoperite mai multe pete de culoare brun roșcată cu aspect de sânge.
La aproximativ 20 metri de locul de urmele cu aspect de sânge înspre vest și la 8 metri față de poarta de acces în curtea imobilului cu nr. 45 au fost descoperite două tuburi cartuș cu inscripția „RWS” calibrul 8x68S care au fost fixate prin fotografiere și ridicate.
La o distanță de 20 de metri de locul unde au fost găsite tuburile cartuș, respectiv pe strada Avram Iancu din Localitatea Vințul de Jos a fost găsită caruța numitului T.N care are inhămați două cabaline ca animale de tracțiune , iar pe corpul unui cal se observă două plăgi, respectiv de penetrare și ieșire a glonțului, care au fost fixate prin fotografiere metrică.
Din primele cercetări reiese faptul că principalul suspect este numitul A.M, persoană cu care acesta se află stare conflictuală de mai mult timp.
În continuare se efectuează cercetări sub aspectul săvârțirii tentativei la infracțiunea de omor față de numitul A.M.
Anexa 1 – Model RI/PVCFL cod FI-09.1-01
PROCES-VERBAL
DE CERCETARE LA FAȚA LOCULUI
Intocmit azi 13.10.2012, ora 17:20 în .Vințul de Jos, jud. Alba.
(ziua, luna, anul) (localitatea și județul)
Subinspector de poliție F.A.C. în calitate de organ de cercetare penală din cadrul Inspectoratului de poliție al jud.Alba.
La data de 13.10.2012 ora 16:30 am fost sesizat (ți) telefonic de către P.O
(de către1 (din oficiu, plângere sau denunț scris, oral, telefonic)
cu privire la faptul că A.M a tras cu o armă de foc asupra numitului T.N.
In temeiul sesizării, potrivit art . 129 C. proc. Pen. m-am (ne-am) deplasat la fața locului însoțit (ți) de specialistul criminalist2 agent de poliție H.P. din cadrul IPJ Alba
(gradul, numele, prenumele și laboratorul criminalistic din care face parte)
și de………………………………………………………………………………………………………………………
(gradul, numele, prenumele și organul din care face parte)
conductorul cu câinele de urmărire ……………………………………………………………………… : ……………………. procesul verbal de conducere și schija anexându-se la prezentul proces-verbal.
Cercetarea locului savârșirii infracțiunii s-a facut în prezența martorilor asistenți 1)…….M.O din com Vințu de jos, nr. 72, posesor C.I. Seria AX nr.99999, agricultor………………………………………………………………………… …………………………………
Organ de cercetare penală Tehnician criminalist
(gradul, numele, prenumele și semnătura) (gradul, numele, prenumele și semnătura)
Martori asistenți Părțile prezente la fața locului
1. 1.
2. 2.
3.
(numele, prenumele și semnătura) (numele, prenumele și semnătura)
' în cazul când masurile au fost luate de un cadru din Ministerul de Interne se vor mentiona gradul, numele, prenumele si organul sau unitatea din care face parte iar daca au fost luate de o alta persoana se vor mentiona numele, prenumele, domiciliul, actul de identitate si ocupatia acestuia.
2)….. O.P. din com Vințu de jos, nr. 22, posesor C.I. Seria AX nr.11111,fără ocupație
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
(numele, prenumele, domiciliul, actul de identitate și ocupația)
a învinuitului, inculpatului (reprezentantul acestuia)……A.M din com Vințu de Jos, nr. 21, posesor C.I. Seria AX nr.22222, agricultor
(nume, prenume, domiciliu, ocupatie)
și a parții civile (parții responsabile civilmente)………………………………………………
(nume, prenume, domiciliu, act de identitate și ocupație)
Până la sosirea echipei de cercetare, locul faptei (nu) a suferit următoarele modificări : (se va menționa și cine le-a făcut)
Locul faptei nu a suferit modificări.
De asemenea, s-au luat măsuri de conservarea locului faptei de către primul polițist sosit la fața locului respectiv Agent de poliție I.M. din cadrul P.P. Vințul de jos………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………. care constau in:
îndepartarea curioșilor, conservarea urmelor, interzicerea accesului persoanelor în zona unde a avut loc evenimentul …………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Constatările la fața locului: Locuința
………………………………………………………
(magazinul) este situată în (casa, bloc, complex comercial și adresa) și se compune din:……………………………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………………………………………………………
(încaperi de locuit, dependințe, raioane comerciale, depozite, magazii, birouri, etc.)
dispuse după cum urmează:
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Organ de cercetare penală Tehnician criminalist
(gradul, numele, prenumele și semnătura) (gradul, numele, prenumele și semnătura)
Martori asistenți Părțile prezente la fața locului
1. 1.
2. 2.
3.
(numele, prenumele și semnătura) (numele, prenumele și semnătura)
Pentru situarea locului faptei în contextul terenului, ne-am folosit de următoarele puncte fixe:
Locul de pe strada Mihai Eminescu din localitatea Vintul de Jos unde se reclamă faptul că a avut loc agresiunea se învecinează la nord cu gospodăria numitului I.I, la sud cu gospodăria numitul T.L, la vest cu strada Avram Iancu, iar la est cu terenul numitului O.P
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Situația de fapt constatată la fața locului este următoarea:
……….Locul comiterii infracțiunii este situat pe strada mihai Eminescu din localitatea Vințul de jos, în dreptul imobilului cu nr. 45. Pe partea carosabilă la aproximativ 3 metri de poarta de acces în curtea imobilului cu nr. 45 înspre șosea pe o suprafața de aproximativ un metru pătrat au fost descoperite mai multe pete de culoare brun roșcată cu aspect de sînge, care au fost fixate prin fotografiere și ridicate tamponare cu bețisor steril și ambalate în plicul de hârtie nr. 1.
La 7 metri de urmele cu aspect de sânge înspre vest și la 8 metri față de poarta de acces în curtea imobilului cu nr. 45 au fost descoperite două tuburi cartuș cu inscripția „RWS” calibrul 8x68S care au fost fixate prin fotografiere și ridicate direct, fiind ambalate în plicul de hârtie nr. 2 .
La o distanță de 20 de metri de locul unde au fost găsite tuburile cartuș, respectiv pe strada Avram Iancu din Localitatea Vințul de jos a fost găsită caruța numitului T.N care are inhămați două cabaline ca animale de tracțiune , iar pe corpul unui cal se observă două plăgi, respectiv de penetrare și ieșire a glonțului, care au fost fixate prin fotografiere metrică.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Organ de cercetare penală Tehnician criminalist
(gradul, numele, prenumele și semnătura) (gradul, numele, prenumele și semnătura)
Martori asistenți Părțile prezente la fața locului
1. 1.
2. 2.
3.
(numele, prenumele și semnătura) (numele, prenumele și semnătura)
La fața locului am descoperit, fixat și ambalat următoarele categorii de urme și mijloace materiale de probă: urme papilare" descoperite pe…………..-……………………………………………………………………………………………………………………………….
(numar în cifre și litere)1……………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
care au fost relevate cu ………………………………………………………………………………………………….
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
fixate prin fotografiere cu etalon la mărime naturală, ridicate pe peliculă adeziva tip folio de culoare ……………………………și ambalate în plicul nr……..-…………………….sigilat cu sigiliul MI. nr ……………………………….. ;
– ……………………-…………………………… urme de încalțăminte sau de picior descoperite pe …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
având dimensiunile de……..-……………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
fixate prin fotografiere metrica și ridicate prin ……………..-………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
ambalate în pachetul nr …………-…………………… sigilat cu sigiliul M.I. nr. ……-………………… cărări de urme descoperite în ………………………………………………………………………………-……………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………
având următoarele elemente caracteristici2 ………………………………………………………………. ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
fixate prin fotografiere metrică și ridicate prin ……………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………………………….
Organ de cercetare penală Tehnician criminalist
(gradul, numele, prenumele și semnătura) (gradul, numele, prenumele și semnătura)
Martori asistenți Părțile prezente la fața locului
1. 1.
2. 2.
3.
(numele, prenumele și semnătura) (numele, prenumele și semnătura)
1 Se va preciza.genul urmei: digitala; palmara, plantara.
" Aceasta specificatie este valabila pentru fiecare categorie de urme descrise în continuare.
2 Vor fi descrise: linia direcției de mișcare: linia, mersului, lungimea pasului; lațimea pasului și unghiul de mers.
urme cu aspect de sînge descoperite pe str. Mihai Eminescu din com. Vințu de Jos în dreptul imobilului cu nr. 45 …………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
fixate prin fotografiere metrica recoltate prin …..tamponare cu bețisor steril ambalate în plicul nr …….1…………………….. sigilat cu sigiliul M.I. nr. ………….11111 …………………………….. fixate prin fotografiere, ridicate si ambalate în plicul nr ……………………………………………………. …… sigilat cu sigiliul M.I. nr. – ………………………………. ' …………………-……………………………….. resturi de țigară………………………………………………………………………………………………………….. descoperite pe ……………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………………………………
care au fost fotografiate, ridicate cu penseta și ambalate în plicul nr…..-…………………………………… sigilat cu sigiliul M.I. nr. – …………-…………………………………………………… urme ale instrumentelor de spargere descoperite pe ………….-………………….. …………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
fixate prin fotografiere metrică, ridicate și ambalate în pachetul nr …………………………………………sigilat cu sigiliul M.I. nr. -………………..-………………………………………………………………………………. urme ale mijloacelor de transport …………………………………………………………………………………………………………………………………..
descoperite pe …………………………………………………………………………………………………………….
……………-………………………………………………………………………………………………………………….. • …………………………………….. •• ……………………………………………………………………………………… : ……………………… ……………………………………………………………………………………… fixate prin fotografiere metrică, ridicate prin …….-…………… .-. ………………………. ,: …………………………………………. ambalate în pachetul nr ………………………………………………………………… sigilat cu sigiliul M.I: nr ……………………..
– ………………………………………………………………….. alte urme, microurme si mijloace materiale de probă1 ………….. două tuburi de cartuș descoperite pe strada Mihai Eminescu din localitatea Vințul de jos, în dreptul imobilului cu nr. 45 unde a avut loc agresiunea …………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………………
Organ de cercetare penală Tehnician criminalist
(gradul, numele, prenumele și semnătura) (gradul, numele, prenumele și semnătura)
Martori asistenți Părțile prezente la fața locului
1. 1.
2. 2.
3.
(numele, prenumele și semnătura) (numele, prenumele și semnătura)
1 Vor fi consemnate, dupa caz, alte categorii ca: urme de dinți; urme de buze; urme ale urechilor/nasului sau altor părți ale feței și corpului uman; urme de salivă; alte urme biologice; urme de produse alimentare; micro-urme (soluri, cenușă, pilitură, fibre și fire, particule de sticlă, pelicule de vopsea, etc); sisteme de închidere; chei; noduri și legături; obiecte care nu aparțin reclamantului abandonate la fața locului, etc.
fixate prin fotografiere și ridicate prin ridicare directă ……………………………………………………. ……………………………………………………………………………ambalate în plicurile nr ……….2…………………………….. și sigilate cu sigiliul MI.nr…..1111111……………. , .
Urmele și mijloacele materiale de probă descrise au fost ridicate de la fața locului în prezența martorilor asistenți, în vederea continuării cercetărilor.
Cercetarea la fața locului a început la ora 16:45 și s-a terminat la ora 19:00 efectuându-se în condiții de lumină naturală și artificială pe timp de ploaie
(condiții de luminozitate si condiții atmosferice)
Fotografiile judiciare au fost executate cu aparatul ……..Digital NIKON… folosindu-se film………………………………………………………………………………………………………….-
(24 x 36 mm, 6 x 6 cm sau 6 x 9 cm)
sensibilitatea………..-……………………………………………………. în conditii de lumină naturală și artificială blitz
(naturală sau surse artificiale)
S-a executat schita locului faptei la scara de……………………………………………………
S-a executat filmarea locului savârsirii infractiunii cu aparatul…………………………… ! ………………………….. ……………….. film de 16 mm având sensibilitatea de ……………………… , care după developare se anexează.
S-a executat videofilmarea cu videomagnetofonul portabil, pe banda de videomagnetofon tip …………………………………………………………….. care se pastrează în videofonoteca la dispoziția organelor judiciare.
Planșele cu fotografiile judiciare executate la fața locului și schița locului faptei se anexează la prezentul proces-verbal.
Observațiile martorilor asistenți: martorii asistenți nu au de făcut observații
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Obiecțiile și explicațiile părtilor care au participat la efectuarea cercetării la fața locului
……..părțile prezente la efecutarea cercetării la fata locului nu au de făcut obiecțiuni cu privire la modul de efectuare a cercetării la fața locului, cele constatate si consemnate în prezentul proces verbal…………………………………………………………………………………………….. ………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………
Prezentul proces-verbal a fost întocmit în ……………1…………………………… exemplare.
Organ de cercetare penală Tehnician criminalist
(gradul, numele, prenumele și semnătura) (gradul, numele, prenumele și semnătura)
Martori asistenți Părțile prezente la fața locului
1. 1.
2. 2.
3.
(numele, prenumele și semnătura) (numele, prenumele și semnătura)
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE Nesecret INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN ALBA ALBA IULIA
Nr._____din 26.10.2012
SERVICIUL CRIMINALISTIC
Biroul de Investigare Tehnico Științifică a Locului Faptei
Operator de date cu caracter personal 4634
C Ă T R E,
SERVICIUL DE INVESTIGAȚII CRIMINALE
Vă trimitem alăturat planșa fotografică privind aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului efectuată la data de 13.10.2011, în cauza privind tentativa de omor a cărui victimă a fost numitul T N de 51 ani din com. Vințu de Jos, sat Gura Cuțului, nr.xx, jud. Alba.
Prezenta planșă conține un număr de 7 file și 11 fotografii exectuate cu aparatul foto digital, marca Nikon.
ȘEFUL SERVICIULUI ȘEFUL BIROULUI
Comisar șef Comisar șef
R. V. C. G. C.
Str.Ion I.C. Brătianu nr. 1B, cod 510118
Telefon : 0258-806161, fax : 0258-810683, e-mail : [anonimizat]
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE Nesecret INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN ALBA ALBA IULIA
SERVICIUL CRIMINALISTIC
Biroul de Investigare Tehnico Științifică a Locului Faptei
Operator de date cu caracter personal 4634
Caz xxxx din 13.10.2012
P L A N Ș Ă F O T O G R A F I C Ă
Privind
ASPECTELE FIXATE CU OCAZIA CERCETĂRII LA FAȚA LOCULUI, EFECTUATĂ LA DATA DE 13.10.2011, ÎN CAUZA PRIVIND TENTATIVA DE OMOR A CĂRUI VICTIMĂ A FOST NUMITUL T. N. DE 51 ANI DIN COM. VINȚU DE JOS, SAT GURA CUȚULUI, NR.xxxx, JUD. ALBA
ALBA IULIA
2012
Str.Ion I.C. Brătianu nr. 1B, cod 510118
Telefon : 0258-806161, fax : 0258-810683, e-mail : [anonimizat]
Foto 1,2. Fotografii executate pe direcții contrare a locului unde numitul A. M a tras cu arma asupra numitului T. N., repectiv pe str. Mihai Eminescu din com. Vințu de Jos.Cu săgeți și plăcuțe indic locurile unde au fost găsite două tuburi de cartuș.
CRIMINALIST
(gradul, numele, prenumele și semnătura)
Str.Ion I.C. Brătianu nr. 1B, cod 510118
Telefon : 0258-806161, fax : 0258-810683, e-mail : [anonimizat]
Foto 3,4.Fotografii executate din lateral ale locurilor unde au fost găsite tuburile de cartuș, indicate cu plăcuțe și săgeți.
CRIMINALIST
(gradul, numele, prenumele și semnătura)
Str.Ion I.C. Brătianu nr. 1B, cod 510118
Telefon : 0258-806161, fax : 0258-810683, e-mail : [anonimizat]
Foto 5,6.Strada Mihai Eminescu din com. Vințu de Jos, fotografii executate pe direcții contrare. Cu săgeați indic locul aproximativ unde martorii declară că se afla calul numitului T N care a fost împușcat de numitul A. M.
CRIMINALIST
(gradul, numele, prenumele și semnătura)
Str.Ion I.C. Brătianu nr. 1B, cod 510118
Telefon : 0258-806161, fax : 0258-810683, e-mail : [anonimizat]
Foto 7,8. Locul unde au fost mutați caii și căruța după ce unul dintre cei doi cai a fost împușcat. Cu săgeată indic calul împușcat.
CRIMINALIST
(gradul, numele, prenumele și semnătura)
Str.Ion I.C. Brătianu nr. 1B, cod 510118
Telefon : 0258-806161, fax : 0258-810683, e-mail : [anonimizat]
Foto 9,10. Calul împușcat , fotografiat pe direcții contrare. Cu săgeți indic
locurile unde se observă plăgi de penetrare și ieșire .
CRIMINALIST
(gradul, numele, prenumele și semnătura)
Str.Ion I.C. Brătianu nr. 1B, cod 510118
Telefon : 0258-806161, fax : 0258-810683, e-mail : [anonimizat]
Foto 11. Detalii metrice ale plăgilor.
Prezenta planșă a fost întocmită conține un număr de 5 file și 11 fotografii exectuate cu aparatul foto digital, marca Nikon.
X
X X
CRIMINALIST
(gradul, numele, prenumele și semnătura)
C ă t r e,
SERVICIUL DE INVESTIGAȚII CRIMINALE
Vă trimitem alăturat planșa fotografică privind aspectele fixate cu ocazia cercetării efectuată la data de 13.10.2011, ale armei de tip “ZB”, muniția și a celor două cuțite găsite asupra numitului A.M. de 55 ani din com. Vințu de Jos, sat Inuri, nr.xxxx, jud. Alba.
Anexăm alăturat plicul care conține cele două cuțite- fișa de custodie.
Prezenta planșă conține un număr de 4 file și 7 fotografii exectuate cu aparatul foto digital, marca Nikon.
SERVICIUL CRIMINALISTIC
Biroul de Investigare Tehnico Științifică a Locului Faptei
Operator de date cu caracter personal 4634
Caz xxxx din 13.10.2012
P L A N Ș Ă F O T O G R A F I C Ă
Privind
ASPECTELE FIXATE CU OCAZIA CERCETĂRII LA FAȚA LOCULUI, EFECTUATĂ LA DATA DE 13.10.2011, ALE ARMEI DE TIP “ZB” MUNIȚIA ȘI A CELOR DOUĂ CUȚITE GĂSITE ASUPRA NUMITULUI A M DE 55 ANI DIN COM. VINȚU DE JOS, SAT INURI, NR.xxxx, JUD. ALBA.
Foto 1-4. Fotografii metrice ale armei tip “ZB” și a cartușului găsite asupra numitului A. M. În foto unu se observă în camera cartușului un tub.
CRIMINALIST
(gradul, numele, prenumele și semnătura)
Foto 5. Detaliu metric al camerei cartușului. În interior se observă tubul.
Foto 6,7. Fotografii metrice a celor două cuțite găsite asupra numitului A. M.
CRIMINALIST
(gradul, numele, prenumele și semnătura)
Prezenta planșă a fost întocmită conține un număr de 3 file și 7 fotografii exectuate cu aparatul foto digital, marca Nikon.
CRIMINALIST
(gradul, numele, prenumele și semnătura)
BIBLIOGRAFIE:
1.Noul Cod De Procedură Penală
2. Ordinul comun MAI nr. 182 /14.08.2009 și 1754/C/05.08.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind procedura cercetării la fața locului și anexa-Manualul De Bune Practici privind procedura cercetării la fața locului
3. Criminalistică- Note de Curs-volumul 1, colectiv Școala De Agenți De Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina, 2008
4. Criminalistică- Note de Curs-volumul 2, colectiv Școala De Agenți De Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina, 2009
5. Emilian Stancu-Tratat de criminalistică. Editia a IV-a revăzută și adăugită, ed. Universul Juridic, București 2007
6. Sorinel Cărăușu – Considerații de ordin practic privind interpretarea criminalistică a urmelor descoperite la fața locului
7. Asociația Criminaliștilor Din Romania – Categorii de urme care fac obiectul de studiu al tehnicii criminalistice/ Conf. univ. dr. Dan Voinea, lector univ. dr. Constantin Drăghici, expert criminalist Ionel Necula, București 2011
8. Comisar șef de politie dr. Ing. Chimist Maria Georgeta Stoian, Șeful Serviciului de Expertize Fizico-Chimice din cadrul Institutului Național de Criminalistică al Inspectoratului General al Poliției Române – Urmele și microurmele în elucidarea accidentelor rutiere – articol publicat în revista “Pentru Patrie“
9. Gheorghe Popa – Microurmele – O problemă pentru practica criminalistică romanească, Ed. Sfinx 2000, Târgoviște 2003
10. Revista Criminalistică Numărul 3, Mai 2002
11. Lucian Ionescu, Dumitru Sandu – Identificarea Crimnalistică, Ed. Științifică, București 1990
12. Vasile Lăpăduși, Dr. Lazăr Cârjan, Constantin Gâdea – Criminalistica, Ed. Little Star Impex SRL, București 2002
13. Ministerul de Interne – Tratat de Tactică Criminalistică, Ediția a II –a, Ed. Carpați, Oradea 1992, Constantin Aionițoaie, Vasile Bercheșan, Ion N. Dumitrașcu, Constantin Pletea, Emilian Stancu, Ilie Marcu, Eugen Pălănceanu, Tudorel Butoi
14. Ministerul de Interne – Tratat de Metodică Criminalistică, Vol. 1, Ed. Carpați, Craiova 1994, Constantin Aionițoaie, Vasile Bercheșan, Ion N. Dumitrașcu, Constantin Pletea, Ion Eugen Sandu
15. Ministerul de Interne, Școala de Subofițeri de Poliție „Vasile Lascăr Câmpina” – Cercetarea la fața locului, Ed. Ministerului de Interne, 1996, Gheorghe Viorel, Constantin Rujoiu, Ștefan Popa, Nicolae Stoian, Ștefan Neicu, Lucian Petrică, Pantelimon Enache, Ilie Crețu
16. Ministerul de Interne, Institutul de Criminalistică – Tratat Practic de Criminalistică, Vol. 1, Ed. Carpați
BIBLIOGRAFIE:
1.Noul Cod De Procedură Penală
2. Ordinul comun MAI nr. 182 /14.08.2009 și 1754/C/05.08.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind procedura cercetării la fața locului și anexa-Manualul De Bune Practici privind procedura cercetării la fața locului
3. Criminalistică- Note de Curs-volumul 1, colectiv Școala De Agenți De Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina, 2008
4. Criminalistică- Note de Curs-volumul 2, colectiv Școala De Agenți De Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina, 2009
5. Emilian Stancu-Tratat de criminalistică. Editia a IV-a revăzută și adăugită, ed. Universul Juridic, București 2007
6. Sorinel Cărăușu – Considerații de ordin practic privind interpretarea criminalistică a urmelor descoperite la fața locului
7. Asociația Criminaliștilor Din Romania – Categorii de urme care fac obiectul de studiu al tehnicii criminalistice/ Conf. univ. dr. Dan Voinea, lector univ. dr. Constantin Drăghici, expert criminalist Ionel Necula, București 2011
8. Comisar șef de politie dr. Ing. Chimist Maria Georgeta Stoian, Șeful Serviciului de Expertize Fizico-Chimice din cadrul Institutului Național de Criminalistică al Inspectoratului General al Poliției Române – Urmele și microurmele în elucidarea accidentelor rutiere – articol publicat în revista “Pentru Patrie“
9. Gheorghe Popa – Microurmele – O problemă pentru practica criminalistică romanească, Ed. Sfinx 2000, Târgoviște 2003
10. Revista Criminalistică Numărul 3, Mai 2002
11. Lucian Ionescu, Dumitru Sandu – Identificarea Crimnalistică, Ed. Științifică, București 1990
12. Vasile Lăpăduși, Dr. Lazăr Cârjan, Constantin Gâdea – Criminalistica, Ed. Little Star Impex SRL, București 2002
13. Ministerul de Interne – Tratat de Tactică Criminalistică, Ediția a II –a, Ed. Carpați, Oradea 1992, Constantin Aionițoaie, Vasile Bercheșan, Ion N. Dumitrașcu, Constantin Pletea, Emilian Stancu, Ilie Marcu, Eugen Pălănceanu, Tudorel Butoi
14. Ministerul de Interne – Tratat de Metodică Criminalistică, Vol. 1, Ed. Carpați, Craiova 1994, Constantin Aionițoaie, Vasile Bercheșan, Ion N. Dumitrașcu, Constantin Pletea, Ion Eugen Sandu
15. Ministerul de Interne, Școala de Subofițeri de Poliție „Vasile Lascăr Câmpina” – Cercetarea la fața locului, Ed. Ministerului de Interne, 1996, Gheorghe Viorel, Constantin Rujoiu, Ștefan Popa, Nicolae Stoian, Ștefan Neicu, Lucian Petrică, Pantelimon Enache, Ilie Crețu
16. Ministerul de Interne, Institutul de Criminalistică – Tratat Practic de Criminalistică, Vol. 1, Ed. Carpați
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Microurmele (ID: 128547)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.